Importanta triangulatiei metodologice in cercetarea sociologica

Definirea concepul de triangulatie este atribuita initial lui Denzin (1978) si mai recent lui Silverman (2004, 2006 si 2009). Denzin ( profesor de sociologie si stiintele comunicarii la Universitatea din Illinois, S.U.A) a pus bazele a trei tipuri de triangulatie metodologica : folosirea unor surse de informare care difera intre ele in functie de timp, spatiu si persoane, utilizarea mai multor cercetatori in cazul aceleasi cercetari si utilizarea mai multor metode de cercetare in acelasi timp. Deci se poate, astfel dinstinge intre triangulatia metodologica, triangulatia surselor de informare si triangulatia cercetatorului:

1. Triangulaia datelor permite creterea numrului de probe, nuanarea sau evidenierea unui numr mai mare de faete ale fenomenului studiat. Triangulaia datelor se poate face n trei direcii: a) triangulaie spaial, cercettorul va urmri determinarea acelorai caracteristici ale fenomenului n contexte diferite pentru a evidena convergena sau divergena rezultatelor; b) triangulaia temporal, cercettorul consider dimensiunea evolutiv a fenomenului studiat, deci va face o analiz longitudinal, c) triangulaia subiecilor, cercettorul analizeaz fenomenul int la diferite nivele: individual, interactiv, colectiv. Justificarea acestei abordri const n nsui modul de existen a indivizilor.

2. Triangulaia cercettorului presupune participarea unui numr de minimum doi cercettori la un studiu. Observaiile i interpretrile fcute de fiecare separat se vor compara, realizndu-se astfel o validare de semnificaie.

3. Triangulaia metodologic presupune utilizarea unor tehnici diferite de culegere a datelor: observaia, interviul, analiza desenelor, analiza de text .a. Utilizarea unor tehnici diferite de culegere a datelor reduce riscul reinerii unor informaii incorecte.

Norman K. Denzin sustine ca este periculos pentru rezultatele cercetarii sa fie folosita doar o metoda de cercetare pentru ca astfel nu mai pot fi controlate tendintele eventuale spre care aceasta poate fi indreptata.

Definitia triangulatie este foarte simpla : combinatia de metode in studiul aceluiasi fenomen. Aceasta metoda este foarte foarte folosita in conditiile unei cercetari in care doua sau mai multe metode de cercetare se dovedesc a fi congruente si au beneficiul de a permite compararea datelor.

Tema triangulatiei implica si o reflectie in jurul temei validitatii. Validitatea este definita ca fiind caracteristica a "unor expresii logice de a fi adevarate prin introducerea lor in orice interpretare a variabilelor componente." Aceasta validitate nu este considerata in mod universal importanta, in curentul neo-pozitivist si in cel experimental ea este considerata un scop necesar, insa in post-pozitivism lucrurile nu mai stau la fel. De-a lungul anilor, aplicabilitatea criteriilor de validitate a revenit in atentia cercetatorilor in special in ceea ce priveste domeniul cercetarilor calitative si domeniul constructivismului. Unii autori (Silverman) au facut eforturi pentru mentine tema validitatii in atentia cercetatorilor, sustinand ca, in cercetarile calitative, ea contribuie la credibilitatea si transparenta procesului de cercetare, altii, insa (Whittemore, Chase & Mandle) au criticat partial acest demers considerand ca tinde spre un realism naiv si au propus noi criterii de evaluare, de exemplu criteriile de tip pragmatic sau, in anumite cazuri, o noua terminologie care sa indice rigurozitatea cercetarii, de exemplu conceptul de soliditate logica propus de Cannav in 2007.

In conditiile in care multe dintre cercetarile sociale sunt limite de utilizarea unei singure metode de cercetare, triangulatia este o alternativa care ofera validitate si credibilitate ridicata rezultatelor cercetarii pentru ca permite compararea rezultatelor obtinute in urma mai multor metode de cercetare folosite in studierea aceluiasi fenomen.

Daca, de regula, triangulatia metodologica este folosita mai mult in cazul cercetarilor calitative, se poate folosi si o combinatie de metode calitative si cantitative pentru a vedea cat de departe se poate ajunge in ceea ce priveste gasirea rezultatelor convergente. De exemplu, a fost facuta o cercetare in Marea Britanie de catre Hughes privind consumul de disigner drinks in randul tinerilor. S-a folosit ca metode interviul structurat si focus grupul si, comparandu-se rezultatele celor doua metode, s-a constatat foarte clar un tipar al varstei care prefera acest tip de bauturi alcoolice. Deci, asocierea a doua metode de cercetare, una cantitativa si cealalta calitativa poate duce la rezultate asemanatoare.

O alta cercetare condusa de Todd D. Jick (1979) a fost supusa la strategia triangulatiei metodologice. Tema cercetata a fost efectele unei fuziuni asupra angajatilor unei intreprinderi. Primele interviuri au aratat ca angajatii prezentau simptome de anxietatea in starea de flux a intrerprinderii, in special pentru ca erau ingrijorati in legatura cu siguranta posturilor lor. Un prim obiectiv al cercetarii era identificarea surselor si simpotemelor acestei anxietati in contextul unei intreprinderi in fuziune. Cum poate fi masurata anxietatea si dinamica sa intr-o intrerprindere? Marshall si Cooper (1979) au notat ca nu exista o metoda general agreata pentru a masura modurile de manifestare ale stresului. In lumina ceercetarile intreprinse anterior, pentru a masura anxietatea sunt cateva tehnici care se pot folosi : a. intreaba persoana direct; b. intreaba persoana indirect (teste proiective); c. intreba pe cineva apropiat de persoana in cauza; d. observa sistematic comportamentul persoanei; e. masoara simptomele psihologice. Data fiind complexitatea caracteristicilor anxietatii a fost nevoie sa se apeleze la triangulatia metodologica. S-au folosit chestionare, documente arhivate interviuri semistructurate, observatia participativa (de catre colegii de munca) si observatia neparticipativa, metoda prin care se inregistra anxietatea angajatilor. Dintre acestea, consultarea documenteler arhivate si observatia neparticipativa au fost cele mai eficiente si inovative metode.

Folosirea tuturor acestor metode a oferita o imagine foarte bogata asupra anxietatii si nesigurantei angajatilor. Interviurile si observatiile colegilor de munca au dus la o gama larga de perceptii, in schimb datele colectate prin intermediul arhivelor au completat datele despre comportament. Variatia metodelor folosite a produs o cantitate foarte mare de rezultate convergente. Datele arhivate si interviurile au aratat o legatura puternica intre rata de plecare si inlocuire a angajatilor intr-o companie si anxietatea la locul de munca iar chestionarul a aratat o relatie paralela intre intentia exprimata de a demisiona si nesiguranta la locul de munca. Ambele seturi de rezultate au aratat ce tipuri de evenimente creaza anxietatea si ce anume reduce aceasta anxietate. Bineinteles, faptul ca s-au utilizat mai multe metode de cercetare a dus si la discrepante in ceea ce priveste rezultatele si, in acest caz cercetatorul este obligat sa repare aceste discrepante. In cazul de fata s-au luat mai multe interviuri si a fost reluata observatia de unde s-a ajuns la concluzia ca problema era la angajatii mai putin educati care se bazau pe comunicarea orala si ai putin pe cea scrisa, de aceea lipseau o serie de informatii din documentele arhivate. In cautarea explicatiilor pentru rezultatele divergente cercetatorul poate descoperi lucruri neasteptate sau lua in considerare alte contexte decat cele initiale. Astfel concluziile cercetarii devin complete si mult mai bogate.

In concluzie, desi criticata, motivele pentru care se recurge la triangulaie ca tehnic de validare sunt urmtoarele: fenomenele umane sunt dinamice i evolutive, utilizarea unei singure tehnici de culegere a datelor nu este suficient pentru a obine informaii corecte. Mai exact, cu ct numrul de informaii asupra unui fenomen este mai mare i cu ct analiza se face din mai multe unghiuri, cu att certitudinea rezultatelor este mai mare. Triangulatia metodologica contribuie cu succes la intarirea obiectivitatii cercetatorului si la cresterea gradului de credibilitate si persuasiune a cercetarii intreprinse.

BIBLIOGRAFIE

1. Todd D. Jick , Mixing Qualitative and Quantitative Methods: Triangulation in Action

2. Conf.univ.drMargareta Dinc, Metodologia cercetrii psihologice, Vol II, Curs pentru nvmnt la distan

3. Emanuele Berger, Alberto Crescentini, Cristina Galeandro, Giuditta Mainardi Crohas, La triangulation au service de la recherche en education. Exemples de recherches dans lecole obligatoire

4. Alan Bryman, Triangulation.