Importanta acoperirii strategice in contextul recentelor conflicte militare

7/28/2019 Importanta acoperirii strategice in contextul recentelor conflicte militare

1/9

1.Acoperirea strategica

In teoria militara, acoperirea strategica a fost consacrata ca fiind un concept specificapararii strategice. Daca avem in vedere insa definirea acesteia, fizionomia si scopul actiunilor

pentru care se planifica si desfasoara, precum si complexitatea deosebita a realizarii

dispozitivelor ofensive strategice, sesizam ca , de fapt,atat conceptual, cat si practic, actiunile

militare care confera continutul acoperirii strategice se regasesc, permanent, in cadrul ofensivei

strategice , cu o amploare spatiala si temporala net superioara apararii strategice.

Asadar, acoperirea strategica a fost considerata un preambul al apararii strategice intr-o

maniera oarecum fireasca, datorita legii raportolui de forte1, care determina comandamentele ce

proiecteaza dispozitive defensive sa conceapa si sa coordoneze masuri si actiuni de protectie a

elementelor acestora si obiectivelor din infrastructura fata de viitoarele lovituri ofensive.Aceastamotivatie determina asocierea acoperire strategica-operatie de aparare strategica.

1.1 Definirea conceptului si amploarea acoperirii strategice

Consacrarea actiunilor militare de tip intercategorii de forte ale armatei, in contextul celui

de-al doilea razboi mondial, precum si aplicarea practica in conflictele militare ulterioare, chiar

si partiala, a unor concepte doctrinar-strategice inovatoare, au determinat cresterea complexitatii

si ariei de cuprindere spatial-temporala a masurilor de protectie si siguranta a trupelor.

In acest context, desigur ca s-au amplificat atat conotatiile teoretice, cat si

implicatiile practice ale acoperirii strategice.

Principalul mobil care a influentat decisiv aceasta complexitate a fost

supertehnologizarea domeniului militar , factor ce a determinat posibilitatea proiectarii fortei

militare in orice mediu fizic specific planetei noastre. In acest context, desigur ca s-a amplificat

si aria de cuprindere spatiala a manevrei si fizionomiei confruntarii militare propriu-zise.

Din aceasta perspectiva, reiese ca masurile de protectie si siguranta ce constituie

complexul denumit acoperire strategica vizeaza folosirea unor forte si tehnologii militare

capabile sa evite aplicarea surprinzatoare a unor lovituri lansate din orice mediu al

planetei.Asadar, efectele acoperii strategice trebuie sa fie multispatiale.

Posibilitatile tehnologice actuale si cresterea frecventei actelor teroriste pe plan

mondial,ne determina sa afirmam ca, din perspectiva temporala, acoperirea strategica se

1Cand inamicul se concentreaza, pregateste-te sa lupti contra lui; acolo unde este puternic,evita-l. Cfr.Sun Tzu,

Arta razboiului, Editura Antet, 1999, p.11


2/9

manifesta continuu, in timp de pace, intr-o situatie de criza si, indiscutabil cu intensitate

sporita,in contextul conferit de conflictul armat.

Caracterul de actiune militara strategica este conferit acoperirii de catre analizele

referitoare la: conceptia probabila a agresiunii asupra spatiului pentru care se organizeaza

acoperirerea; capabilitatile operationale ale fortelor si mijloacelor adversarului ; configuratia,dimensiunile si caracteristicile fizico-geografice, precum si cele social-economice ale spatiului

protejat prin acoperirea strategica; posibilitatea confruntarii armate, succesiv sau simultan , in

majoritatea sau in toate mediile.

Istoriografia militara ne ofera informatii suficiente referitoare la actiunea strategica

denumita conventional acoperire, inclusiv din arta militara romaneasca. Sistemele de cetati

construite de catre civilizatia geto-daca erau astfel concepute incat sa diminueze ritmul actiunilor

adversarului, chiar de la frontiera, si sa protejeze, din orice directie,capitala statului.Toate cetatile

construite de catre Stefan cel Mare se construiau in puternice garnizoane destinate protectiei

Moldovei pe directiile cele mai probabile de invazie, acestea interceptand principalelecomunicatii si treceripermanente peste cursuri de apa mari(Dunare, Nistru etc.).

In epoca moderna, datorita perfectionarii tehnologiilor militare, acoperirea si-a schimbat

progresiv fizionomia si continutul, dar destinatia sa a ramas aceeasi: conferirea posibilitatii

operationalizarii dispozitivelor proprii, chiar daca agresiunea s-ar produce prin surprindere.

Astfel, au fost proiectate si aplicate mai multe concepte referitoare la acoperirea

strategica, care pe masura evolutiei artei militare, si-au diminuat semnificatiile:

-acoperirea strategica-modalitate de aparare prin configuratia naturala a frontierelor (s-a

fundamentat pe valorificarea excusiva a inaccesibilitatii terenului pentru fortele invadatoare)

-acoperirea strategicarezistenta in fata fortelor agresoare (permitea dispunerea unor

grupari de forte consistente in zona frontierelor de stat,mobile,cu posibilitati deosebite re riposta;

conducea la angajarea prematura a centrului de greutate al fortei si la posibilitatea diminuarii

semnificative a potentialului operational al esaloanelor din adancime ale viitorului dispozitiv de

aparare strategica);

-acoperirea strategica-actiune planificata pentru respingerea agresiunii chiar in zona de

frontiera(determinata de adancimea redusa a teritoriului national sau de posibilitatea organizarii

unei aparari stabile si ferme la frontiera; a fost o conceptie nerealista, neconformata de practicarazboaielor).

Confruntarile militare postbelice au conturat insa o alta fizionomie a acoperirii strategice

datorita fortei si , in mod deosebit, preciziei formidabile a loviturilor, aplicate asupra

dispozitivelor defensive cu intensitate foarte mare, chiar din primele zile ale operatiei ofensive ,

cu intentia clara de castigare rapida si decisiva a initiativei strategice.


3/9

Din acest motiv,conceptia acoperirii strategice si aplicarea masurilor esentiale pentru

conferirea stabilitatii viitoarelor sisteme defensive ce vor fi activate in cazul unei agresiuni,

trebuie realizate din timp de pace. De aceea, redefinirea acoperirii strategice si conferirea unui

statut realist acestui concept se impunes tringent. In acest sens, un argument suplimentar,dar

foarte important, il reprezinta si recrudescenta terorismului transfrontalier, prin ale carui posibile

actiuni pot fi afectate elemente importante ale carui posibile actiuni pot fi afectate elemente

importante ale dispozitivului strategic sau infrastructurii valorificata de catre acesta.

Asadar, acoperirea strategica trebuie conceputa ca fiind un sistem complex de mascare ,

protectie si asigurare a viabiliatti tuturor elementelor dispozitivului strategic, infrastructurii si

obiectivelor social-economice de importanta nationala ce vor fi implicate intr-o posibila

confruntare armata, pe toata durata acesteia,indiferent de forma actiunilor strategice care va fi

adoptata si de mediile in care se vor desfasura actiunile de lupta.

Recentele razboaie(conflicte militare) au reliefat faptul ca principalele medii de

confruntare in contextul acestora au fost cele din domeniile informational, mass-media,psihologic si economic, acestea devansand, suprapunandu-se si urmand, cu intensitati diferite,

confruntarea armata propriu-zisa.

Din aceasta perspectiva, acoperirea strategica trebuie sa vizeze posibilitatea protectiei si

asigurarea functionalitatii sistemelor de stat, specifice tuturor domeniilor enumerate, si nu doar a

celui militar. Precizarea se impunea deoarece exista teorii care abordeaza acoperirea strategica

doar ca pe o responsabilitate a factorului militar si nu ca pe un sistem integrator de protectie si

asigurare a functionalitatii statului intr-o situatie de criza majora, determinata de razboi.

Strict in domeniul confruntarii armate-componenta care confera specificitatea razboiuluica fenomen social-acoperirea strategica trebuie sa vizeze posibilitatea mascarii, protectiei si

asigurarii viabilitatii dispozitivului strategic, pe toata durata ostilitatiilor, inclusiv in perioada

post conflict armat, fata de actiunile elementelor teroriste, fortelor speciale, celor specifice

domeniului electronic si, desigur,loviturilor distructive aplicate, simultan sau succesiv, din aer,

de pe mare sau de pe uscat.

Asadar, ca amploare spatiala,dispozitivul de acoperire inglobeaza o arie de cuprindere

superioara dispozitivului strategic de aparare sau a celui ofensiv, iar din perspectiva temporala,

acoperirea strategica devanseaza, se suprapune si finalizeaza confruntarea armata propriu-zisa.

In consecinta, geneza acoperirii strategice o regasim chiar din conceptia dispunerii

structurilor militare in timp de pace, a configuratiei si capacitatii operationale a infrastructurii

teritoriale, precum si a amplasarii si asigurarii protectiei obiectivelor politice, sociale si

economice fundamnetale pentru efortul de razboi.

Amplsarea din timp de pace a trupelor in garnizoanele de resedinta, a aerodromurilor si

porturilor militare, stabilirea raioanelor de mobilizare si redislocare trebuie astfel conceputa,


4/9

incat sa asigure aplicarea unor variante de desfasurare strategica a fortelor si mijloacelor simple

si rapide, cu posibilitati maxime de manifestare a sistemelor incluse in ansamblul acoperirii

strategice, asigurandu-se astfel eficienta scontata a masurilor de mascare, dezinformare a

adversarului, protectie si siguranta a trupelor proprii.

Masurile de protectie specifice strucuturilor din toate categoriile de forte ale armatei , desiguranta, mascare , precum si actiunile de lupta planificate, vor fi activizate, integrate si

amplificate, progresiv, in cadrul acoperirii strategice , pe timpul situatiei de criza si

razboiului(conflictului armat).

1.2 Principalele caracteristici ale operatiei de aparare strategica

In situatia agresiunii armate asupra statului, operatia de aparare strategica este

componenta cea mai importanta a apararii strategice, deoarece, in urma desfasurarii sale, se

urmareste indeplinirea scopului major al confruntarii militare-mentinerea controlului spatiului

vital, indispensabil pentru asigurarea echilibrului dispozitivului strategic

2

, concomitent cuconservarea fortei si, dupa configurarea oportunitatilor geopolitice, crearea conditiilor pentru

restabilirea statu-quo-ului anterior razboiului (conflictului armat).

Conflictele militare recente au reliefat posibilitati temporale suficinete pentru realizarea

dispozitivelor strategice de aparare conform planurilor de operatii. In acest sens, am remarcat ca ,

dupa luarea masurilor de protectie si siguranta in cadrul acoperirii strategice, s-a realizat , in

secret, desfasurarea fortelor si mijloacelor in dispozitivele preconizate, de regula, fara ca aceasta

actiune de amploare sa fie afectata de loviturile adversarului din aer sau de pe mare. Principalele

particuaritati sesizate in proiectarea dispozitivelor au fost:

-desi s-a dorit construirea unor sisteme integratoare terestro-aero-navale, in majoritatea

situatiilor, centrul de greutate al fortei a fost amplasat in mediul terestru datorita inferioritatii

tehnologice si cantitative, in special in ceea ce priveste fortele aeriene. De aceea, pentru

confruntarea in mediul aerian s-au folosit, cu predilectie, mijloace antiaeriene, iar aviatia

prorpriu-zisa a executat misiuni sporadice, majoritatea aeronavelor ramanand in amplasamente

subterane sau fiind redislocate pe aerodromuri din alte state;

-organizarea fasiilor de asigurare a fost regula aproape generala, cu interntia clara de a se

determina directiile de efort ale adversarului;

-fortele de angajare imediata(esaloanele intai)au fost constituite din grupari cu mobilitatemedie sau redusa, dar inzestrarea acestora cu mijloace antiaeriene si antiblindate cu raza scurta

de actiune a fost satisfacataoare;

2Tendinta naturala, atat a strategilor, cat si a strategistilor, ii conduce natural spre ofensiva, ale carei avantaje

psihologice sunt evidente:ascendentul moral si initiativa apatin atacatorului. Exista totusi situatii in care defensiva

este inevitabila din cauza disproportiei mijloacelor. Cfr. Herve Coutau-Begarie-Breviar de strategie , Editura

Sitech, Craiova, 2002, p.47.


5/9

-fortele de angajare ulterioara(esaloanele doi) si rezervele strategice au fost constituite

din trupele cu cea mai mare mobilitate, in special din mari unitati mecanizate si de tancuri. Cu

toate acestea, datorita superioritatii covarsitoare a adversarului in mediul aerian, calitatile

acestora nu au putut fi valorificate in contextul unor contralovituri sau constraatacuri cu efecte

remarcabile decat in foarte rare situtii. Dimpotriva, marile unitati de tancuri sau mecanizate au

fost izolate si blocate in raioanele de baza sau obligate sa se replieze in adancime, anihilandu-li-

se posibilitatea de a interveni in sprijinul esalonului intai sau de a activa aliniamente de aparare

intermediare;

-in principiu, dispunerea fortelor terestre in cadrul dispozitivului strategic de aparare a

avut caracter insular, unitatile si marile unitati fiind amplasate pe caile de acces spre

localitatile importante sau in interiorul acestora, cu intervale foarte mari, majoritatea imposibil de

acoperit cu foc sau elemente de siguranta;

-punctele de comanda de importanta strategica au fost activate si amplasate in raioanele

stabilite din timp de pace. Masurile de protectie si siguranta ale acestora si-au demonsrtatviabilitatea datorita resurselor deosebite alocate in acest scop.

Referitor la sistemele de lovire pot fi reliefate urmatoarele aspecte importante:

-elementul fundamental al sistemelor de lovire(de foc) in cadrul operatiilor de aparare

strategice postbelice a fost constituit de catre fortele terestre iar cadrul acestora mijloacele

antiaeriene cu raza scurta si medie de actiune si cele antiblindate au fost de baza in majoritatea

confruntarilor;

-in principiu, mijloacele antiaeriene cu raza mare si medie de actiune au fost amplasate

pentru protectia obiectivelor si elementelor de dispozitiv de mare importanta iar cele cu raza

scurta pentru apararea trupelor, in special a celor din fortelor de angajare imediata;

-in confruntarea cu blindatele adversarului, elicopterele antitanc, atunci cand au fost

intrebuintate, si-au demonstrat pe deplin eficienta datorita aparitiilor surprinzatoare in campul de

lupta si inzestrarii cu rachete performante;

-superioritatea informationala si cea operationala a adversarului, in special in mediul

aerian, nu au permis integrarea eficienta in sistemul de foc a mijloacelor specifice fortelor

aeriene si navale in contextul apararii strategice. Unitatile si marile unitati din structura acestor

categorii de forte ale armatei, de regula, au fost surprinse, blocate si nimicite pe aerodromuri sauin porturi si situatia in care nu s-a reusit redislocarea lor lor au fost intrebuintate in misiuni de

lupta nesemnificative(cercetare, transportul unor trupe etc.).

Amenajarea genistica a terenului a fost elementul din structura apararii careia I s-a

acordat o mare atentie in conflictele militare postbelice. In acest sens, este necesar sa remarc

urmatoarele aspecte:


6/9


7/9

-inexistenta unei conceptii de ansamblu a actiunilor militare si a unei conduceri

centralizate;

-diversitatea deosebita a provenientei fortelor insurgente ;

-desfasurarea unor actiuni de lupta haotice, in special in centre urbane, soldate cunumeroase pierderi umane, cu precadere din randul populatiei civile;

-proiectarea actiunilor din perspectiva vointei si intereselor unor lideri zonali;

-recurgerea la rapiri, amenintari si desfasurarea actiunilor in special noaptea, in restul

timpului fortele insurgente disipandu-se in randul civililor;

-cristalizarea tendintei conceputuale si actionale generale spre destructurarea statala si

instaurarea unui nou statu-quo.

Asadar, in contextul conflictelor armate recente,dialectica ofensiva strategica-aparare

strategica si-a configurat noi valente, in sensul ca, superioritatea tehnologica, net superioara,a

dispozitivelor ofensive a produs un dezechilibru de potential si actional evident in defavoarea

celor defensive, aproape imposibil de surmontat, cel putin in etapa actuala. Forta distructiva

uriasa si precizia loviturilor specifica arsenalelor conventionale ofensive, care tind sa le egaleze

pe cele nucleare, fac greu de presupus posibilitatea ca sistemele defensive, in configuratia si cu

masurile de asigurare si protectie clasice, sa mai poata riposta cu o eficienta acceptabila. De

aceea, in perspectiva, este posibil ca ierarhia importantei elementelor de baza ale structurii

apararii sa se schimbe si , in contextul acesteia, sa se modifice fundamental configuratia

dispozitivelor de lupta , astfel incat, acestea sa poata fi capabile sa restabileasca, in parametri

consacrati, echilibrul dialecticii ofensiva-aparare. In situatie contrara strategia de descurajarespecifica statelor posesoare de armament nuclear-va tinde sa devina o caracteristica si pentru

razboiul desfasurat cu mijloace conventionale.


8/9

3.Concluzie

In concluzie putem afirma acoperirea strategica trebuie conceputa ca fiind un sistem

complex de mascare , protectie si asigurare a viabiliatti tuturor elementelor dispozitivului

strategic, infrastructurii si obiectivelor social-economice de importanta nationala ce vor fi

implicate intr-o posibila confruntare armata, pe toata durata acesteia,indiferent de formaactiunilor strategice care va fi adoptata si de mediile in care se vor desfasura actiunile de lupta.

Strategia militara este nivelul cel mai inalt al confruntarii armate in contextul careia sunt

prognozate, planificate, coordonate si finalizate actiunile de lupta a caror importanta este

esentiala pentru indeplinirea obiectivului general al razboiului.

De-alungul timpului , aceasta componenta seperioara a artei militare a fost determinanta

sa-si dezvolte caracterul previzionar pentru a-si gasi solutii viabile privind intrebuintarea fortelor

armate pe spatii aflate intr-o continua extindere si in perioade de timp din ce in ce mai mari.

Statutul de modernitate semnificativ al componentelor teoretica si practic-aplicativa, specificestrategiei militare, a fost realizat in ce-a de-a doua parte a primului razboi mondial, datorita

diversificarii armamentului si aparitiei unor tehnologii care au condus la configurarea germenilor

modernelor operatii terestro-aero-navale contemporane. Consacrarea acestui tip de actiuni a fost

realizata in cel de-al doilea razboi mondial, cateva dintre ele fiind si astazi de referinta pentru

invatamantul militar.In contextul aceleasi conflagratii mondiale, a avut loc un eveniment militar

unic in istoriografia militara care a provocat comprimarea maxima a timpului strategic

intrebuintarea in premiera a armei nucleare.


9/9

Importanta acoperirii strategice in contextul recentelor conflicte militare

Documents

Transcript of Importanta acoperirii strategice in contextul recentelor conflicte militare