Importana ActivitiiScopul activitatiieste imaginarea ideala a rezultatului ei ulterior, care, ca legitate, determina caracterul si aptitudinea omului. Anume scopul si motivul stabilesc selectivitatea perceptiei, particularitatile atentiei, extragerea informatiei din memorie etc. Sarcina analizei psihologice a activitatii consta in studierea influentei activitatii asupra dezvoltarii proceselor psihice, starilor si proprietatilor omului, structura psihica a omului in intregime.Deci,activitateaeste sistemul dinamic al interactiunii omului si lumii, in procesul careia se realizeaza aparitia imaginii psihice si intruchiparea lui in obiect. Imaginea data se manifesta ca scopul constientizat al activitatii. Care n-ar fi nivelul constientizarii activitatii, constientizarea scopului totdeauna va ramane particularitatea ei necesara.Prin activitate omul nu se limiteaza numai la reproducerea realitatii, ci, datorita faptului ca aceasta dispune de componente motrice inhibate, ultima lor veriga aflandu-se la nivel mintal, el ajunge la transformarea, la restructurarea ei. Prin activitate omul produce modificari in conditiile externe, in propriile lui stari, in relatiile cu mediul. In activitate omul isi realizeaza ideile, isi satisface aspiratiile, isi construieste noi planuri si idealuri; prin activitate omul se adapteaza conditiilor interne si externe la un nivel din ce in ce mai inalt. Dat fiind faptul ca activitatea este atat cauza, cat si efect al dezvoltarii biopsihosociale a omului, ea este resimtita de acesta ca o adevarata nevoie psihica, ca o cerinta imperioasa a integritatii fiintei lui. Considerarea activitatii ca obiect de studiu al psihologiei obliga la tratarea psihicului ca un mare sistem aflat in perpetua organizare si care isi sporeste continuu capacitatea de autoreglare. Totodata, activitatea ca obiect de studiu al psihologiei obliga psihologia sa-si revizuiasca arsenalul metodelor si strategiilor de cercetare si sa-si reconsidere finalitatile. Demersurile interpretative trebuie sa-si gaseasca un loc mai important in psihologia activitatii.In opina lui James, ceea ce descoperim in constiinta, inaintea actului voluntar, se reduce la imaginile anticipatoare ale senzatiilor care vor provoca miscarea, acompaniate de unfiatsau de consimtirea actualizarii senzatiilor'.Vointa presupune unfiatexpres ce este cel care decide existenta miscarii.Fiatuleste un antecedent mental aditional care comanda vointa. El apare numai atunci cand in constiinta sunt prezente, simultan, idei antagoniste sau cand este nevoie de a neutraliza inhibitia unei reprezentari antagoniste. James merge insa si mai departe incercand sa explice ce anume determina aparitiamomentului fiat. Pentru aceasta, el introduce notiunea de efort interior' sau volitional'. Exista efort atunci cand individul face apel la un motiv rar si ideal pentru a neutraliza impulsurile habituale si instinctive, atunci cand actiunea se executa contra tendintelor naturale foarte explozive sau in ciuda inhibitiilor naturale foarte obstructive. Efortul este o forta aditionala supraadaugata motivelor'. Efortul voluntar consta, dupa opinia lui, in capacitatea atentiei de a mentine energic reprezentarile sub privirea constiintei. El se diferentiaza de efortul muscular, ca sinteza a tuturor senzatiilor periferice ocazionate de o contractie musculara, cu care adeseori este confundat.Momentulfiat, desi esential pentru vointa, se produce in stransa legatura cu efortul voluntar.Ideea efortului voluntar, ca element esential al vointei, a fost reluata si de Lewin. Analizand o serie de acte volitiv-afective bazate pe intentie, el a aratat ca acestea sunt legate de specificul starii de incordare' (Spannung). Unul dintre experimentele sale (lasarea timp indelungat a unui subiect singur, concomitent cu urmarirea lui dintr-o camera alaturata) a schitat urmatoarele idei. Ramas singur, subiectul cauta un punct de sprijin in afara actiunilor sale. O femeie, de exemplu, isi determina actiunile dupa miscarea acelor ceasornicului (voi pleca atunci cand acele ceasornicului ajung in pozitie perpendiculara'). Situatia in care se afla era modificata astfel: ea isi propunea sa astepte pana la o anumita ora, apoi sa se ridice si sa plece. Dupa expresia lui Lewin, ea modifica campul psihologic' in care se afla, creandu-si astfel o noua situatie in acel camp.Asadar, era vorba despre transferul starii absurde a subiectului intr-o noua stare ce capata sens.