Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova

IMPLICAŢIILE CONDROGENEZEI ÎN PREVENIREA ŞI TRATAMENTUL

BOLII ARTROZICE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Conducător ştiinţific, Doctorand, Prof. dr. MIHAI CRUCE BOGDAN-ALEXANDRU JALBĂ

CRAIOVA

2011

2

LISTA DE ABREVIERI

CSM - celule stem mezenchimale

PG – prostaglandine

IGF I – factorul de creştere insulinic I

ROA - boală artrozică evidenţiată radiologic

DBM – matrice osoasă demineralizată

TGF-β3 – factorul de creştere transformant β3

PCR – reacţie de polimerizare în lanţ

OR – raportul şanselor

CI – interval de încredere

SD – deviaţie standard

3

INTRODUCERE

Cea mai frecventă boală care afectează articulaţiile

sinoviale este boala artozică. Este o boală cronică, care duce la

degenerarea lentă şi eroziunea cartilajului articular, determinând

durere şi incapacitatea de a utiliza articulaţia afectată.

Întrucât datele din literatura de specialitate privind rolul

celulelor stem mezenchimale (CSM) în ortopedie sunt insuficiente

şi ţinând cont de potenţialul lor dovedit în studii din alte domenii,

am considerat oportună utilizarea lor având ca ţintă una din

afecţiunile cele mai des întâlnite în practica medicală: boala

artrozică. Astfel, rezultatele obţinute vor putea sta la baza unor

studii viitoare mai amănunţite, care să îşi propună decodarea

mecanismelor interacţiunii celulare şi diferenţierea condusă a

acestor celule, în favoarea refacerii cartilajului articular lezat.

Având încredere în potenţialul acestor celule, studiul

prezent îşi propune să contribuie la utilizarea CSM în clinica

chirurgicală, contribuind la obţinerea unor metode terapeutice

individualizate fiecărui pacient care suferă de boală artrozică. În

acest context, principalele obiective ale tezei de doctorat sunt:

compararea capacităţii de sinteză a proteinelor şi

proteoglicanilor de către CSM normale, respectiv cele recoltate de

la pacienţi cu boală artrozică in vitro;

4

evaluarea activităţii de sinteză a proteoglicanilor (PG) din

cartilajul artrozic faţă de cea din cartilajul normal de la nivelul

genunchiului;

studierea rolului polimorfismului promotorului genei IGF-

I în prevalenţa bolii artrozice evidenţiate radiologic (ROA), şi a

interacţiunii cu gena COL2A1;

testarea ipotezei conform căreia severitatea bolii se

caracterizează prin modificări în expresia genelor specifice

cartilajului agrecan şi colagen de tip II;

analiza rezultatelor transplantului autolog de condrocite în

tratamentul leziunilor cartilajului de la nivelul genunchiului.

Cuvinte cheie: boala artrozică, celule stem mezenchimale,

condrogeneză, collagen tip II A1, IGF I, agrecan, transplant

autolog de condrocite. I. STADIUL CUNOAŞTERII

Capitolul 1 intitulat „Structura şi funcţiile cartilajului

articular” analizează pe rând structura şi formarea articulaţiilor

sinoviale, structura generală a cartilajului articular, componentele

colagenoase ale matricei extracelulare.

Capitolul 2 – intitulat “Utilizarea celulelor stem

mezenchimale în condrogeneză” analizează: originea celulelor

stem specific ţesuturilor, biologia şi rolul celulelor stem

5

mezenchimale, recoltarea, izolarea şi cultura celulelor stem

mezenchimale, şi aplicaţiile celulelor stem mezenchimale în

domeniul ingineriei tisulare.

II. CONTRIBUŢII PROPRII

Capitolul 3 – prezintă potenţialul condrogenic al

celulelor stem mezenchimale la pacienţii cu boală artrozică, pe

baza studiului efectuat în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă

Bucureşti, clinica de Ortopedie-Traumatologie, în perioada

ianuarie 2009 - martie 2009 pe 7 pacienţi cu boală artrozică şi 9

adulţi fără nici un simptom de artroză.

Celulele stem mezenchimale au fost obtinute prin puncţie

de la nivelul spinei iliace postero-superioare, urmată apoi de

izolarea şi cultivarea CSM.

Formarea de cartilaj in vitro

Pentru studiile condrogenezei in vitro, a fost dezvoltat un

nou sistem de cultură. Pe scurt, un total de 2x105 CSM per placă

au fost plasate în 200μl volum final în plăci de cultură în mediu

de DMED/F12 suplimentat cu 10% FCS, dexametazonă 10-7M,

10ng/ml TGF-β3 şi 6,25 μg/ml insulină, fie numai cu DBM, sau

în combinaţie cu factori de creştere. Plăcile de cultură au fost apoi

centrifugate la 1200 rpm şi incubate la 37°C în atmosferă umedă

cu 5% CO2. La 24 de ore de la incubare, celulele au format

agregate care nu aderă la partea de jos a plăcii. Pentru

6

cuantificarea sintezei proteoglicanului, culturile au primit

1.0μCi/placă de sodiu 35S-sulfat şi 1.0μCi/placă de sodiu 3H-

leucină cu 24 de ore înainte de punctul de timp ales pentru

măsurarea proteoglicanilor nou sintetizaţi şi a proteinelor.

Imediat după centrifugare, celulele îsi modifică forma

devenind mai alungite şi aplatizate. O zi mai târziu, celulele au

devenit sferice, fără nici o creştere în dimensiuni. Pe măsură ce

cresc în dimensiuni între 4 şi 14 zile, este sintetizată o matrice

cartilaginoasă, după cum o demonstrează şi creşterea

semnificativă a nivelului de încorporare a 35S-sulfat şi 3H-leucinei

la 7 zile (fig. 1, a-c) şi 14 zile (fig. 1, d-f), comparativ cu culturile

control netratate. Nivelul maxim de încorporare a avut loc în

culturile care conţin TGF-β3, insulină şi DBM. În plus, modificări

similare ale nivelului de ARNm a colagenului de tip II au fost

demonstrate de către analiza cantitativă RT-PCR (fig. 1g-h).

După 14 zile de cultură condrogenică, gradul de extindere

a condrogenezei a fost de asemenea evaluat folosind coloraţiile

histologice albastru de metilen (fig. 1i) şi albastru toluidină (fig.

1j), precum şi prin microscopie electronică cu transmisie (fig. 1k).

Examinarea histologică a confirmat încorporarea sulfatului

metabolic, demonstrâd o matrice cartilaginoasă abundentă,

metacromatic colorată şi o creştere dramatică în mărime a

celulelor în culturile tratate cu TGF-β3, insulină şi DBM,

comparativ cu lotul control netratat.

7

8

Fig. 1 – Diferenţierea condrogenică a CSM umane normale. Agregatele de CSM (2x 105celule/placă) au fost cultivate cu fiecare mediu în parte singur, respectiv cu insulină plus TGF-β3, cu DBM sau cu TGF β3 plus insulină plus DBM. Încorporarea 3H-leucină (a, d) şi 35S-sulfat (b, e) a fost măsurată pe zile 7 (a-c) şi 14 (d-f), apoi a fost calculată încorporarea normală a sulfatului (c, f). Nivelurile de exprimare a colagenului de tip II şi GAPDH au fost cuantificate de real-time RT-PCR pe zile 7 (g) şi 14 (h). Rezultatele sunt exprimate ca medii ± SD. i) Colorare cu albastru de metilen a 14-a zi în prezenţa TGF-β3, insulină şi DBM. Scala de măsurat = 1 mm. j) Colorare cu albastru de toluidină a unei secţiuni la parafină la 14 zile, în prezenţa TGF-β3, insulinei şi DBM. Scala de măsurat = 50μm. K) Imagine obţinută la microscopul electronic cu transmisie ce descrie ultrastructura matricei extracelulare condrogenice în ziua a 14. Scala de măsurat = 50μm. Din punct de vedere morfologic, pot fi observate 2 tipuri de matrice.

9

Fig. 2 - Potenţialul condrogenic a CSM de la pacienţii sănătoşi şi de la cei cu OA. Agregatele de CSM au fost cultivate cu insulină plus TGF-β3 în combinaţie cu DBM. Încorporarea 3H-leucinei (a, d) şi 35S-sulfat (b, e) a fost măsurată la 7 zile (a-c) şi 14 zile (d-f), apoi a fost calculată încorporarea normală a sulfatului (c, f). Nivelurile de exprimare a colagenului de tip II şi a GAPDH au fost cuantificate de real-time RT-PCR la 7 zile (g) şi la 14 zile (h). Rezultatele sunt exprimate ca valori medii ± SD. i Mărimea şi greutatea uscată a celulelor reprezentative la 14 zile de cultură (h). Scala de măsurat = 1 mm.

După cum se poate deduce din figura 3, imediat după ce

cartilajul a fost obţinut (ziua 0), rata de încorporare a cartilajului

artrozic a fost mai mare decât pentru cartilajul normal. După

cultivare, încorporarea sulfatului a crescut atât pentru cartilajul

normal, cât şi pentru cel artrozic. Această creştere a fost mult mai

mare pentru cel normal decât pentru cel artrozic (ziua 4).

10

Fig. 3 - Rata de încorporare a sulfatului în cartilajul normal şi cel artrozic în ziua 0 şi ziua 4 de cultură. Valorile medii + SD, n = 4; A + B rata totală de încorporare din partea articulară (A) şi partea osoasă (B). Coloana de culoare albă din spatele coloanei A+B reprezintă încorporarea unui fragment intact. * Diferenţele cu cartilajul normal sunt semnificative din punct de vedere statistic; • Diferenţa cu marginea osoasă semnificativ statistic.

Localizarea autoradiografică a compuşilor încorporaţi

Secţiunile uscate deparafinate au fost ulterior acoperite cu

o emulsie fotografică (K5, Ilford); după expunerea timp de 7 sau

14 zile, autoradiografiile au fost developate. Figura 4 prezintă

colorarea autoradiografică în zona superficială, de mijloc, şi cea

profundă a unui cartilaj normal şi artrozic imediat după ce

cartilajul a fost obţinut (ziua 0) şi după 4 zile de cultură. Imediat

11

după ce cartilajul a fost obţinut, încorporarea sulfatului a fost

localizată în principal în zona de mijloc şi profundă, fără diferenţe

semnificative pentru cartilajul normal şi cel artrozic (figura 4, 5 a,

b). După cultivarea cartilajului normal, o creştere relativă

semnificativă a încorporării sulfatului a avut loc în zona

superficială. Acest lucru a dus la o încorporare a sulfatului care a

fost împărţit în mod egal pe toată proba de ţesut (fig. 4). Această

schimbare în localizarea încorporării sulfatului în cartilajul

normal după cultură este foarte clar ilustrată în figura 5 a şi c.

Pentru cartilajul artrozic, nu a fost observată nici o modificare

semnificativă în ceea ce priveşte locul de încorporare a sulfatului

dupa cultură.

Fig. 4. Rata de încorporare relativă

35S-sulfatului determinată

autoradiografic în zona superficială (S), de mijloc (M) şi profundă (D). * creştere semnificativă în comparaţie cu rata de încorporare relativă a sulfatului în stratul superficial (ziua 0).

a

12

Fig. 5. Autoradiografii după încorporarea 35S-sulfat; (a) cartilaj normal, ziua 0, (b) cartilaj artrozic, ziua 0, (C) cartilaj normal, ziua 4 (d) cartilaj artrozic, ziua 4 (mărire 50x). Zona superficială (S), de mijloc (M) şi profundă (D). Inserţia din poza (d) prezintă o mărire de 250x a unui tip de celulă.

În studiul de faţă, am folosit un nou sistem de cultură,

efectuat în plăci de cultură cu 96 de godeuri, care facilitează

diferenţierea condrogenică a CSM umane. Am descoperit că CSM

13

cultivate extrase de la pacienţii cu boală artrozică nu diferă

semnificativ de populaţia normală în ceea ce priveşte diferenţierea

lor condrogenică in vitro după cum arată şi sinteza proteinelor

totale şi a proteoglicanilor, precum şi a expresiea de ARNm a

colagenului de tip II. În acest studiu efectuat în 2009 (Jalbă BA şi

colab., 2009), am comparat şi activitatea de sinteză a

prostaglandinelor cartilajului artrozic faţă de cartilajul normal.

Fragmentele de cartilaj folosite în acest studiu pot fi din punct de

vedere histologic împărţite în 2 segmente. Partea articulară

(stratul superficial) care este aproape de articulaţie, şi este lezată

are un conţinut redus în prostaglandine. Partea apropiată de os,

zona de mijloc şi profundă, pare din punct de vedere histologic

intactă şi asemănătoare cu probele normale de cartilaj. În această

zona, grupurile de celule nu au fost observate.

Imediat după ce cartilajul a fost obţinut, probele de cartilaj

artrozic au o sinteză de prostaglandine mai mare decât cartilajul

normal. În acest moment, sinteza de prostaglandine, după cum a

fost determinată de autoradiografii, a fost localizată atât pentru

cartilajul normal cât şi pentru cel artrozic mai mult de 80% în

zona de mijloc şi profundă. De aici putem trage concluzia că

activitatea crescută de sinteză a prostaglandinelor (PG) cartilajului

artrozic uman, aşa numita „activitate reparativă”, îşi are originea

într-o sinteză de PG sporită în zona de mijloc şi profundă.

14

O creştere a sintezei de PG în timpul culturii a fost mult

mai mai puternică pentru cartilajul normal decât pentru cartilajul

artrozic. În boala artrozică, locul de sinteză a PG după cultură a

fost similar ca înainte de cultură. Contribuţia stratului superficial

al cartilajului artrozic a rămas nesemnificativă. O importantă

creştere în sinteza PG cartilajului normal după cultură îşi are

originea în creşterea substanţială în sinteza PG în stratul

superficial - strat care iniţial nu contribuie la sinteza PG.

Deşi CSM singure, nu sunt respinse de obicei de către

sistemul imunitar (Rasmusson, 2006), folosirea CSM autologe ca

terapie de înlocuire a celulelor şi ţesuturilor este şi mai inofensivă

decât transplantul de celule stem alogene. Mai mult decât atât, se

poate trece astfel peste necesitatea găsirii de donatori voluntari de

măduvă. Au fost raportate totuşi şi date contradictorii cu privire la

potenţialul condrogenic al CSM izolate de la pacienţii cu boală

artrozică (Murphy şi colab., 2002; Lee şi colab., 2003; Alsalameh

şi colab., 2004; Luyten 2004, Scharstuhl şi colab., 2007).

Capitolul 4 este intitulat „INTERACŢIUNEA DINTRE

GENELE IGF I ŞI COLAGENUL TIP II A1 (COL2A1) ÎN

BOALA ARTROZICĂ EVIDENŢIATĂ RADIOLOGIC”.

Am studiat alela 192 pb a polimorfismului promotorului IGF-I în

ceea ce priveşte legătura cu boala artrozică, presupunând că acest

polimorfism determină expresia IGF-I atât în sânge cât şi în

cartilaje. Am studiat, de asemenea, interacţiunea dintre prezentul

15

polimorfism genetic cu polimorfismul COL2A1 care a fost

dovedit a fi asociat cu boala artrozică (Bijkerk C, 1999).

În acest sens am descoperit o asociere între locusul

COL2A1 şi ROA. Am constatat o asociere semnificativă statistic

la femei, mai ales la cele fie cu artroză la genunchi sau şold şi cele

cu ROA în prezenţa de noduli Heberden. Asocierea cu alela 13R1

a fost cea mai puternică pentru homozigoţii 13Rl, sugerând un

efect „dependent de doză” al acestei alele.

În studiul nostru (Jalbă BA, Jalbă CS şi colab., 2010), 14

din cele 23 de alele raportate ale polimorfismului VNTR al

COL2A1 au fost detectate. În tabelul 4-3 sunt prezentate

frecvenţele alelelor la toţi cei 45 de pacienţi genotipaţi, precum şi

frecvenţele alelelor în cazurile cu ROA prezentă şi la cei cu ROA

(-). În general, distribuţia frecvenţelor alelelor în cazurile cu ROA

(+) şi cei (-) a fost diferită, deşi această diferenţă a fost la limită

(p=0,06) din punct de vedere semnificativ. La femei distribuţia

alelei în cazurile ROA (+) în comparaţie cu lotul control a fost

statistic semnificativ diferită (p=0,03). Diferenţa în distribuţia

alelelor la cazurile ROA (+) la femei şi lotul control a fost

explicată de o frecvenţă crescută a alelei 13R1, în timp ce

frecvenţele de toate celelalte alele, cu excepţia 14R1, s-au dovedit

a fi scăzute sau asemănătoare la pacienţii cu ROA (-). La bărbaţi

nu s-au constatat diferenţe semnificative între cazurile ROA (+) şi

16

(-), deşi frecvenţa alelei 13R1 în cazurile de sex masculin a fost

uşor crescută (cu excepţia cazurilor cu ROA (+) la genunchi).

 Tabelul 1. Asocierea între ROA şi nodulii Heberden şi 

purtătorii a una sau două exemplare ale alelei 13R1 Genotip     13R1+/13R1‐    13R1+/13R1+   

    OR (95% CI)*     OR (95% CI)Ϯ   OR (95% CI)*     OR (95% CI)Ϯ Cazurile cu ROA si noduli Heberden 

 1,53 (0,91‐2,60)    1,69 (0,97‐2,94)     2,33 (1,17‐4,63)    2,22 (1,06‐4,62)   

Barbati   1,31 (0,53‐3,26)    1,16 (0,45‐2,96)     1,29 (0,37‐4,50)    1,09 (0,28‐4,18)   Femei   1,64 (0,87‐3,12)    1,97 (1,00‐3,90)     3,14 (1,33‐7,42)    3,04 (1,22‐7,61)   

 GOA     1,62 (0,73‐3,59)    1,63 (0,67‐3,46)     2,93 (1,06‐8,07)    3,04 (1,04‐8,89)   

Barbati   1,60 (0,29‐8,81)    1,41 (0,23‐8,71)     1,12 (0,09‐13,5)    1,21 (0,09‐15,9)   Femei   1,60 (0,65‐3,93)    1,59 (0,62‐4,09)     3,88 (1,21‐12,4)    3,87 (1,13‐13,3)   

În acest studiu am evidenţiat că absenţa alelei 192 pb în

regiunea promotor a genei IGF-I a fost asociată cu creşterea

prevalenţei ROA la subiecţii cu vârstă de 65 ani sau mai tineri.

Comparativ cu homozigoţii pentru alela 192 bp, prevalenţa ROA

a fost mai mare la heterozigoţi (OR 1,4 (95% CI, 1,0 – 1,8)) şi

non-purtători de alelă (OR 1,9 (1,1 – 3,3)). Acest efect se produce

cel mai probabil în interacţiune cu gena COL2A1, deoarece

prevalenţa ROA a crescut la indivizii cu risc genotipic de a avea

ambele gene.

Deşi studiul de faţă sugerează o asociere între gena

COL2A1 şi ROA, acesta nu confirmă rezultatele a două studii

anterioare (Loughlin J şi colab., 1995) care au prezentat dovezi

17

pentru o astfel de asociere. Ambele studii anterioare au sugerat că

fenotipurile relativ rare clinice ale bolii artrozice generalizate au

fost asociate cu o frecvenţă crescută a unei alele rare a genei

COL2A1. În schimb, am evidenţiat faptul că ROA la genunchi,

şold şi mână este asociată cu o alelă frecventă a genei COL2A1,

alela 13R1. Singura alelă mai rar întâlnită în studiul nostru, care

tinde să fie majorată în cazurile cu ROA, a fost alela 14R2 la

femei.

Capitolul 5 – Alterarea expresiei genelor specific

cartilajului, agrecan şi colagen II, în boala artrozică - testează

ipoteza conform căreia severitatea bolii se caracterizează prin

modificări în expresia genelor specifice cartilajului agrecan şi

colagen de tip II, având în vedere că boala artrozică este

caracterizată printr-o degradare progresivă a structurii şi funcţiei

cartilajului.

Deşi expresia relativă a agrecanului şi a colagenului de

tip II a variat în mare parte pentru această serie de specimene, am

demonstrat existenţa unei corelaţii inverse semnificative între

expresia agrecanului şi gradul clinic al bolii artrozice (scorul

Outerbridge). De asemenea, au existat şi corelaţii inverse între

severitatea bolii regionale şi expresia cantitativă a ARNm de

agrecan, şi, într-o măsură mai mică, de colagen de tip II.

18

Fig. 6 - Corelaţia dintre scorul Mankin şi gradul clinic de artroză (Outerbridge).

Fig. 7 - Corelaţie între expresia agrecanului si gradul clinic de artoză pentru toate cele 12 probe.

19

Capitolul 6 intitulat “Transplantul autolog de

condrocite pentru leziunile condrale ale cartilajului”

analizează utilizarea unei terapii de înlocuire a cartilajului

articular lezat.

Odată ce un pacient este declarat eligibil pentru această

procedură, în timpul unei examinări artroscopice, am recoltat o

biopsie de la nivelul cartilajului articular. Condrocitele au fost

recoltate de la nivelul cartilajului şi cultivate pentru 4-5

săptămâni, generând între 5 şi 10 milioane de celule. Procedura de

implantare a celulelor este o procedură chirurgicală, în care

articulaţia pacientului este expusă de către chirurgul ortoped.

Zona defectului este pregătită prin eliminarea cartilajului mort şi

uniformizarea cartilajului înconjurător viabil (figura 8).

Fig. 8. Imagine a defectului de la nivelul condilului femural după înlăturarea cartilajului degradat.

20

O bucată de periost, membrana care acoperă osul, s-a

recoltat de la tibia pacientului şi se suturează peste defectul

preparat (figura 9). Condrocitele cultivate au fost apoi injectate

sub periost, acolo unde vor creşte şi se vor matura de-a lungul

timpului.

Un pacient care a avut un scor Lysholm preoperator la

genunchi de 46 şi un defect condral de 4cm2 după 2 debridări

anterioare, a ales să efectueze o artroplastie totală de genunchi la

5 luni postoperator. Valoarea medie a scorului Lysholm la restul

de 15 pacienţi a crescut de la 43 înainte de tratament la 85 la 1 an

după operaţie. 18 din aceştia (90%) au avut un scor la genunchi

imbunătăţit. 7 din 9 pacienţi care au venit la controlul la 2 ani au

păstrat această îmbunătăţire sau au avut o creştere suplimentară a

scorului la genunchi. Doi pacienţi care s-au prezentat la controlul

periodic la 3 ani după operaţie au avut scoruri la genunchi de 95 şi

100 respectiv. 82% dintre pacienţi au fost mulţumiţi sau extrem

de multumiţi cu rezultatul de la cel mai recent control şi 5 dintre

ei au revenit chiar şi la competiţiile sportive. Nu am identificat

nici o corelatie semnificativă statistic între vârsta pacienţilor şi

succesul procedurii de transplant autolog de condrocite.

21

Fig. 9. Transferul periostului peste defectul preparat.

CAPITOLUL 7

CONCLUZII GENERALE

1. Rezultatele noastre indică faptul că celulele stem

mezenchimale autologe din măduva osoasă de la pacienţii cu OA

pot fi utilizate în viitor în terapii de înlocuire a cartilajului sau a

osului lezat.

2. Am constatat că absenţa alelei 192 bp în regiunea

promotor a genei IGF-I este asociată cu creşterea prevalenţei bolii

artrozice evidenţiată radiologic înaintea vârstei de 65 de ani.

22

3. Studiul nostru sugerează de asemenea posibilitatea unei

interacţiuni genetice între genele IGF-I şi COL2A1 în apariţia

bolii artrozice.

4. Am observat existenţa unei corelaţii semnificative între

expresia agrecanului şi severitatea bolii în OA. În cazul unui

pacient, s-a putut evidenţia o relaţie între severitatea bolii şi

expresia relativă a ARNm pentru agrecan precum şi pentru

colagenul de tip II. Pentru întreaga serie de probe, a predominat

relaţia inversă între expresia agrecanului şi severitatea bolii.

5. Am comparat pentru prima oară modele de expresie

genică la nivelul unei articulaţii umane care prezintă semne de

artroză.

6. Am arătat că utilizarea de RT-PCR cantitativ,

competitiv este un instrument util de cercetare pentru a evalua

semnăturile genelor condrocitare în cantităţi mici de cartilaj

uman.

7. Am formulat ipoteza conform căreia condrocitele unite

în grupuri de celule în stratul superficial sunt din punct de vedere

fenotipic diferite de condrocitele din stratul profund. Aceste

celule prezintă o proliferare crescută şi o sinteză a PG scăzută în

comparaţie cu condrocitele zonei profunde. Diferenţierea

histologică dintre matricea stratului superficial şi profund al

cartilajului artrozic poate susţine această ipoteză.

23

8. În perspectivă ne propunem să studiem factorii care pot

modula în mod specific aceste condrocite proliferante din

straturile superficiale ale cartilajului artrozic. Prin scăderea

proliferării acestor condrocite se poate obţine o stimulare a

sintezei PG şi eventual o scădere a distrucţiei PG. În acest sens ar

trebui să fie luaţi în considerare factori de creştere, cum ar fi

TGFβ care ar putea contribui semnificativ la repararea cartilajului

artrozic.

24

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Alsalameh, S., R. Amin, T. Gemba, M. Lotz. Identification of mesenchymal progenitor cells in normal and osteoarthritic human articular cartilage. Arthritis Rheum 50: 1522–1532, 2004. 2. Bijkerk C. Genetic epidemiology of osteoarthritis. In: Association of the COL2A1 gene with radiological osteoarthritis in a population-based study: the Rotterdam study. Erasmus University Rotterdam: Rotterdam,61–76, 1999. 3. Jalbă B. A., Jalbă C. S., D. Casabalian, M. Mărculescu, M. Ioana, E. Ştefan, M. Cruce. Insulin-like growth factor I gene promoter polymorphism, collagen type II A1 (COL2A1) gene, and the prevalence of radiographic osteoarthritis. Annals of the Romanian Society for cell Biology. Vol. XV, Issue 1: 42-48, 2010. 4. Jalbă B.A., Jalbă C.S., F. Gherghina, E. Ştefan, M. Cruce. Chondrogenic potential of mesenchymal stem cells from patients with osteoarthritis. Annals of the Romanian Society for cell Biology. Vol. XIV, Issue 2: 157-163, 2009. 5. Loughlin J, Irven C, Fergusson C, Sykes B. Sibling pair analysis shows no linkage of generalized osteoarthritis to the loci encoding type II collagen, cartilage link protein or cartilage matrix protein. Br J Rheumatol; 33:1103–6, 1995. 6. Rasmusson, I. Immune modulation by mesenchymal stem cells. Exp Cell Res 312: 2169–2179, 2006. 7. Murphy, J.M., K. Dixon, S. Beck, D. Fabian, A. Feldman, F. Barry. Reduced chondrogenic and adipogenic activity of mesenchymal stem cells from patients with advanced osteoarthritis. Arthritis Rheum 46: 704–713, 2002. 8. Lee, H.S., G.T. Huang, H. Chiang, L.L. Chiou, M.H. Chen, C.H. Hsieh, C.C. Jiang. Multipotential mesenchymal stem cells from femoral bone marrow near the site of osteonecrosis, Stem Cells 21: 190–199, 2003. 9. Luyten, F.P. Mesenchymal stem cells in osteoarthritis. Curr Opin Rheumatol 16: 599–603, 2004.

25

CURRICULUM VITAE Nume: JALBĂ Prenume: BOGDAN-ALEXANDRU Data şi locul naşterii: 03.03.1982, CRAIOVA Cetăţenia: Română Stare civilă: necăsătorit Studii: Şcoala Generală cu clasele I – VIII, nr. 24, Craiova, 1989 – 1997. Colegiul Naţional ”Carol I” – Craiova 1997-2001 Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova 2001-2007 Experienţă profesională: Spitalul Clinic de Urgenţă “Floreasca” Bucureşti 2008 – prezent - Medic rezident Ortopedie-Traumatologie. UMF Craiova octombrie 2007 - prezent – Doctorand. Centrul Medical Delfinului – martie 2009 – prezent. Competenţă Osteodensitometrie – 2010. Limbi străine cunoscute: Engleza, Germana Lucrări publicate I. Articole publicate in reviste indexate ISI: 1. Adela Laura Popa, Anca-Daniela Vlădoi, Mihoc Fl., and Jalbă B.A. Measuring Patient Satisfaction Within Romanian Healthcare Services – A Relationship Marketing Approach. 15th IBIMA Conference, Cairo, Egypt, 6-7 November 2010, The accepted abstract is available at: http://www.ibima.org/CA2010/papers/lpad.html. 2. Jalbă B.A., Jalbă C.S., Anca-Daniela Vladoi, Gherghina F., Ştefan E., Cruce M. Alteration in expression of cartilage – specific genes for aggrecan and collagen type II in osteoarthritis.

26

Romanian Journal of Morphology and Embryology. Vol. 52, Issue 2: 587-591/5, 2011. 3. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Anca-Daniela Vladoi, Zlatian O., Ioana M., Amelia Bârcă, Alina Cimpoeru, Cruce M. Clinical relevance of vascular endothelial growth factor-A in colorectal cancer. Romanian Journal of Morphology and Embryology, in press 2011. II. Articole publicate în reviste indexate CNCSIS: 1. Jalbă B.A., Jalbă C.S., Anca-Daniela Vladoi, Gherghina F., Ştefan E., Cruce M. Correlations between chondrocyte gene expression and disease in osteoarthritis. Annals of the Romanian Society for Cell Biolgy, Vol. XV, Issue 2, 273-281/9, 2010. 2. Jalbă B. A., Jalbă C. S., D. Casabalian, M. Mărculescu, M. Ioana, E. Ştefan, M. Cruce. Insulin-like growth factor I gene promoter polymorphism, collagen type II A1 (COL2A1) gene, and the prevalence of radiographic osteoarthritis. Annals of the Romanian Society for cell Biology. Vol. XV, Issue 1: 42-48/7, 2010. 3. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Anca-Daniela Vladoi, Zlatian O., Ioana M., Amelia Bârcă, Alina Cimpoeru, Cruce M. Correlations between vascular endothelial growth factor expression and colorectal cancer, Annals of the Romanian Society for Cell Biolgy, Volume 15, Issue 2, 300-310/11, 2010. 4. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Casabalian D, Marculescu M, Ioana M, Cruce M. Vascular endothelial groth factor gene polimorphysms associated with prognosis for patients with colorectal cancer. Annals of the Romanian Society for Cell Biolgy, Volume 15, Issue 1, 35-41/7, 2010. 5. Jalbă B.A., Jalbă C.S., F. Gherghina, E. Ştefan, M. Cruce. Chondrogenic potential of mesenchymal stem cells from patients with osteoarthritis. Annals of the Romanian Society for cell Biology. Vol. XIV, Issue 2: 157-163/7, 2009. 6. Jalbă B. A., Jalbă C.S., F. Gherghina, M. Cruce. Autologous chondrocyte implantation for chondral knee damage. Annals of

27

the Romanian Society for cell Biology. Vol. XIV, Issue 1, 155-160/6, 2009. 7. Jalbă CS, Jalbă B.A., Moraru E, Amelia Barca, M. Cruce. Prognostic significance of intratumoral microvascular density in colorectal cancer. Annals of the Romanian Society for Cell Biolgy, Volume 14, Issue 2, 231-237/7, 2009. 8. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Cruce M. Nestin, marker of angiogenesis in colorectal cancer. Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Volume 14, Issue 1, 214-221/8, 2009. 9. Jalbă C.S., Jalbă B.A., A. Ardelean, M. Cruce. Rolul angiogenezei în cancerul colorectal. Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Volume XII, pag 67-72, 2007. 10. Boroghină R., Jalbă B.A., M. Cruce. Repararea cartilajului şi ingineria tisulară. Annals of the Romanian Society for Cell Biology, Volume XI, 2006. III. Prezentări la manifestări ştiinţifice naţionale 1. Stefan E., Gherghina Fl., Jalbă B.A., M. Cruce. Efectul in vitro al IL-1β asupra morfologiei condrocitelor umane artrozice. Zilele UMF Craiova, Iunie 2011: p 28 2. Jalbă B.A., Jalbă C.S., D. Casabalian, M. Mărculescu, M. Ioana, E. Ştefan, M. Cruce. Insulin-like growth factor I gene promoter polymorphism, collagen type II A1 (COL2A1) gene, and the prevalence of radiographic osteoarthritis. Al IX-lea Simpozion National cu Participare Internationala de Morfologie Microscopica, Craiova, 26-29 mai, p153, 2010. 3. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Casabalian D, Marculescu M, Ioana M, Cruce M. Vascular endothelial groth factor gene polimorphysms associated with prognosis for patients with colorectal cancer. Al IX-lea Simpozion National cu Participare Internationala de Morfologie Microscopica, Craiova, 26-29 mai, p154, 2010. 4. Stefan E., Gherghina Fl., Jalbă B.A., M. Cruce. Interacţiunea condrocitelor cu matricea pericelulară. Al IX-lea Simpozion National cu Participare Internationala de Morfologie Microscopica, Craiova, 26-29 mai, p311-312, 2010.

28

5. Stefan E., Gherghina Fl., Jalbă B.A., M. Cruce. Asocierea polimorfismelor unor interleukine cu două fenotipuri ale factorului de necroză tumorală in osteoartrită. Lucrările celei de-a X-a Sesiuni de Comunicări Ştiinţifice - Societatea Română de Morfologie, Decembrie, p125; 2010. 6. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Casabalian D, Ioana M, Cruce M. Polimorfismele genei VEGF şi prognosticul la pacienţii cu cancer colorectal. A XXVIII-a Sesiunea Anuala a S.R.B.C, Constanta, 9-12 iunie, 2010. 7. Jalbă B. A., Jalbă C.S., D. Casabalian, Gherghina F, Stefan Emil, Cruce M. Polimorfismul promotorului genei IGF-I, gena colagenului tipul II α1 (COL2A1) şi prevalenţa osteoartritei pe radiografii (ROA). A XXVIII-a Sesiunea Anuala a S.R.B.C, Constanta, 9-12 iunie, 2010. 8. Stefan E., Gherghina Fl., Jalbă B.A., M. Cruce. Evaluarea activităţii biosintetice a condrocitelor umane incluse in gel de colagen. Zilele UMF din Craiova, Iunie, p 30, 2010. 9. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Mirela Mogosanu, Amelia Barca, Cruce M. Nestin, marker al angiogenezei în cancerul colorectal. Al VIII-lea Simpozion National cu Participare Internationala de Morfologie Microscopica. Craiova, 26-30 mai, pag. 117, 2009. 10. Jalbă B.A., Jalbă C.S., Gherghina Fl., Mirela Mogosanu, Amelia Barca, Cruce M. Transplantul autolog de condrocite pentru tratamentul leziunilor cartilagionoase ale genunchiului. Al VIII-lea Simpozion National cu Participare Internationala de Morfologie Microscopica. Craiova, 26-30 mai, pag. 199, 2009. 11. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Cruce M. Nestin, marker al angiogenezei în cancerul colorectal. Zilele UMF Craiova, ed. XXXIX, pag 25, 2009. 12. Jalbă B.A., Jalbă C.S., Gherghina Fl., Cruce M. Transplantul autolog de condrocite pentru tratamentul leziunilor cartilagionoase ale genunchiului. Zilele UMF Craiova, ed. XXXIX, pag 28, 2009. 13. Jalbă B.A., Jalbă C.S., Cîmpean Anişoara, Cruce M. Celulele stem embrionare: un nou instrument pentru a studia diferenţierea

29

30

osteoblastelor şi osteoclastelor. Al-IX-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Morfopatologie , Craiova, 28-31 mai, pag 109, 2008. 14. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Ardelean A., Cruce M. Rolul angiogenezei în cancerul colorectal. Al-IX-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Morfopatologie, Craiova, 28-31 mai, pag 110, 2008. 15. Jalbă C.S., Jalbă B.A., Ioana M., Cruce M. Implicaţiile angiogenezei în cancerul colorectal. Zilele UMF Craiova, ed. XXXVIII, pag 32, 2008. 16. Jalbă B.A., Jalbă C.S., Cîmpean Anişoara, Gherghina Fl., Cruce M. Bazele morfologice ale utilizării celulelor osteoprogenitoare (tip stem) în tratamentul bolilor osoase. Zilele UMF Craiova, ed. XXXVIII, pag 33, 2008. 17. Colcea, S.V., Jalbă B.A., Cruce, M. Bazele genetice ale insuficienţei ovariene premature (POF). Simpozion Naţ. de Morfologie Microscopică, Craiova 18-20 mai 2007: 28, 2007. 18. Preda A., Mogoanţă L., Jalbă B.A., Cruce M. Metode de diagnostic ale cancerului gastric indus de Helicobacter Pilory. Zilele UMF Craiova, ed. XXXVII, pag 27, 2007. 19. Ştefan Claudia, Jalbă B.A., Noja C. D., Cruce M. Asocierea drusenilor cu vârsta şi cu degenerarea retinei în degenerescenţa maculară legată de vârstă. Zilele UMF Craiova, ed.XXXVII, 32, 2007. 20. Ştefan C., Jalbă B.A., Cruce M. Modificări histopatologice în degenerescenţa maculară legată de vârstă. Al XXXVII Simpozion Naţional de Morfologie: 41, 2007. 21. Marinescu M., Ştefan C., Pirici I., Jalbă B.A., Cruce M. Matricea extracelulară corneană şi vindecarea leziunilor corneene. Zilele UMF Craiova, ed. XXXVI, 28, 2006.