IMPERIUL MACEDONEAN

Macedonia a fost numele unui regat antic din partea nordică extremă a Greciei Antice, învecinată cu regatul Epirului la vest și cu regiunea Tracia la est. Pentru o scurtă perioadă de timp, a fost cel mai puternic stat în Orientul Mijlociu antic, după ce Alexandru cel Mare a cucerit cea mai mare parte a lumii cunoscute, inaugurând perioada elenistică a istoriei Greciei.

Filip al II-lea al Macedoniei (n. 382 î.Hr.–d. 336 î.Hr.) a fost rege al Macedoniei în perioada 359 î.Hr.–336 î.Hr. și tatăl lui Alexandru cel Mare. La 23 de ani, în 359 î.Hr., ascendează la tronul Macedoniei. La început a fost regent pentru nepotul său, Amyntas al IV-lea, fiul fratelui său, Perdicas al III-lea. După scurt timp, Filip îl înlătură și dobândește puterea deplină. Înconjurată de munți (Munții Pindului, Muntele Olimp), Macedonia era, pe acea vreme, oarecum retrasă față de restul Greciei. Macedonenii (neam grec, amestecat cu elemente tracice și ilirice, format definitiv după invazia doriană) au stat departe de frământările și certurile ce măcinau Grecia polisurilor prospere. Se ocupau cu agricultura, vânătoarea, extragerea bogățiilor solului (gudron, smoală, aur).Având o civilizație ceva mai înapoiată, macedonenii erau considerați de greci ca semibarbari. Amenințat de mari pericole din exterior, Filip reorganizează armata macedoneană.

Alexandru al III-lea al Macedoniei, cunoscut mai bine sub denumirea de Alexandru cel Mare se naste in data de 20 iulie 356 I.Hr in Pella capitala Macedoniei. Alexandru cel Mare. - Filip a lasat torta cuceririi sa fie dusa de fiul sau de 20 de ani, Alexandru cel Mare). In curs de doi ani de la urcarea sa la tron Alexandru a fost in stare sa obtina sustinerea sa de catre toata Grecia si Macedonia intr-o alianta impotriva Imperiului persan. Cu ostirea sa macedoneana el a inaintat spre rasarit in jurul marii Egee, a trecut Helespontul si a castigat prima sa batalie importanta la Raul Granicus (334). El a lipsit atunci repede Persia de sursa de venituri din toata Asia Mica. Dariu, venind la Eufrat, l-a intampinat la Issus, aproape de coltul de nord-est al Mediteranei. Acolo persii au fost infranti (333). Apoi Alexandru a inaintat spre Siria si Palestina, cucerind toate cetatile importante (in 332 Tirul a rezistat unui asediu de sapte luni). El a inaintat spre Egipt, si-a asigurat o primire calduroasa, deoarece tara aceea dispretuise stapanirea persana din zilele cand cetatile si templele lor fusesera distruse fara pic de indurare. Bucurosi, egiptenii au deschis larg portile lor lui Alexandru ca liberator al lor (332) si l-au incoronat ca Faraon. El, la randul lui, li s-a alaturat in inchinarea fata de zeitatile egiptene. Egiptul l-a aclamat ca dumnezeu si i-au adus inchinare ca adevaratului fiu al lui Amon-Ra. El a intemeiat Alexandria si apoi s-a inapoiat prin Siria, in primavara lui 331, ca sa inainteze spre rasarit. Trecand Eufratul si Tigrul, l-a intampinat pe Dariu si ostirea lui in octombrie 331, pe campia de la Gaugamela intr-o batalie cunoscuta mai popular dupa numele localitatii invecinate, Arbela. Aici fortele persane au suferit o infrangere dezastruoasa, Dariu insusi fugind la Ecbatana in Media. Apoi, in succesiune rapida a urmat predarea Babilonului, Susei si Persepolisului. Dupa ce a ars Persepolisul, Alexandru s-a indreptat spre Ecbatana in urmarirea lui Dariu, la inceputul anului 330, numai ca sa descopere ca el fugise spre rasarit. Urmarindu-l mai departe, Alexandru a gasit numai cadavrul marelui imparat, care fusese ucis de proprii sai oameni. El i-a facut lui Dariu o inmormantare regeasca si apoi a mers mai departe in expeditia sa, pana la raurile Iaxartes si Ind in cursul urmatorilor trei ani. In anul 326 trecut Indul si a patruns in India de nord atat de departe cat au fost dispusi oamenii lui sa-l urmeze, apoi s-a inapoiat pe drumul de pe tarm (325) la Susa, unde s-au tinut sarbatori la intemeierea noii monarhii mondiale (324) avand ca scop sa contopeasca rasaritul si apusul prin civilizatia

greaca. Pentru a intari unirea poporului grec cu cel persan, Alexandru si unii dintre ofiterii lui macedoneni au luat sotii persane. El a intemeiat numeroase cetati grecesti pretutindeni prin vastul imperiu. In anul 323 regele era in Babilon pentru a supraveghea organizarea unei expeditii arabe si pe cand era acolo a contractat o febra care s-a dovedit a-i fi fatala. A murit la 13 iunie 323 i.Hr., dupa ce domnise in locul lui Filip mai putin de 13 ani. In timp ce schimbase fata lumii intr-un timp atat de scurt, el nu incercase sa schimbe religia popoarelor cucerite de el. Zoroastrianismul persan a continuat si a dainuit in decursul veacurilor. Egiptenii, iudeii, grecii si-au pastrat religia lor. Dar modul de a gandi al omenirii in intreaga lume mediteraneana a fost afectat de raspandirea ideilor elenice ( Adjectivul elenic inseamna "grec" referindu-se la istoria sau cultura Greciei. Elenistic se refera la fuziunea civilizatiilor elenice si orientale initiata de Alexandru. Perioada elenistica s-a extins pana la vremea suprematiei romane.) si de conceptia lui Alexandru despre un imperiu mondial al raselor si popoarelor unite cu o limba, literatura si cultura comune. Perioada elenistica, introdusa de Alexandru, a pregatit calea pentru civilizatia greco-romana, in care iudaismul a fost modificat si crestinismul s-a dezvoltat ca o credinta mondiala.