Impasibilitate

Impasibilitate

Bilet revelion 2014"Experimentand intensa si profund inaltatoarea stare de bucurie suprema, starea beatifica de fuziune interioara a opusilor pe care o face sa se trezeasca in noi dinamizarea starii androginale glorioase, fiinta umana incepe, totodata, sa descopere starea de eliberare spirituala. Prin intermediul acestei trairi, ea devine ferma si impasibila intocmai precum un munte. Fara a mai fi afectata de varsta, ea se simte atunci vesnica si debordeaza de iubire, armonie si intelepciune. Fiind din plin trezita fata de existenta vesnica si misterioasa a lui Dumnezeu Tatal, ea transcende cu usurinta toate cele cate sunt in lumea fizica si ajunge sa traiasca extaziata in Imparatia cea nepieritoare a lui Dumnezeu."

Parabola samuraiuluiLnga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i ndrume pe cei tineri n budismul Zen. Se spune ca n ciuda vrstei naintate, el putea nfrnge orice adversar.

ntr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns n localitatea unde traia batrnul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pna cnd adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tnarul luptator nu pierduse nca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l nvinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau mpotriva luptei, dar batrnul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti n piata din centrul orasului, iar tnarul a nceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cteva pietre n directia lui, l-a scuipat n fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pna si pe stramosi. Timp de cteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrnul ramnea impasibil. La sfrsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise att de multe insulte si provocari, studentii l-au ntrebat: "Cum ai putut rabda att de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, n loc sa-ti expui lasitatea n fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu l primesti, cui apartine cadoul?" - ntreba Samuraiul."Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli.""La fel si cu orice mnie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Cnd nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

Disputa filozofic

- Spune-mi un singur efect practic, concret, al spiritualitii, i s-a adresat scepticul Ghidului spiritual, gata de o disput filosofic.

- Iatunul, i-a rspuns Ghidul spiritual.Cnd cineva te insult, i poi ridica spiritul la o nlime la care insulta nu mai poate ajunge.

neleptulzen

Unnelept zen se plimba pe strad, cnd un om a ieit brusc dintr-un gang i cei doi s-au izbit puternic unul de cellalt. Strinul i-a ieit din mini de furie. neleptul a fcut o mic plecciune, a zmbit amabil i i-a spus:

- Prietene, nu tiu care dintre noi este rspunztor de aceast ntlnire brusc. Nu am intenia s-mi pierd timpul fcnd investigaii n aceast direcie. Dac a fost vina mea, mi cer iertare. Dac a fost vina ta, consider-te iertat.

Dup care a zmbit din nou i i-a vzut de drum.

Rabinul i cltorul

ntr-o bun zi, un cltor trecu pe la un rabin faimos. Fu uimit s vad c rabinul nu avea altceva dect o odaie plin de cri. Avea drept mobil doar o mas i o lavi.- Dar, nvtorule, unde-i este mobila?ntreb cltorul nostru.-Dar a ta unde este?ntreba la rndu-i rabinul.-A mea? Pi, eu sunt doar n trecere pe aici, rspunse calatorul.i eu la fel, zise rabinul.

EcleziastulO, deertciune a deertciunilor, zice Eclesiastul, o deertciune a deertciunilor! Totul este deertciune.

Ce folos are omul din toat truda pe care i-o d sub soare?

Un neam trece, altul vine, i pmntul rmne venic n picioare.

Soarele rsare, apune i alearg spre locul de unde rsare din nou.

Vntul sufl spre miaz-zi, i se ntoarce spre miaz-noapte; apoi iari se ntoarce, i ncepe din nou aceleai rotituri.

Toate rurile se vars n mare, i marea tot nu se umple: ele alearg necurmat spre locul de unde pornesc, ca iari s porneasc de acolo.

Toate lucrurile sunt ntr-o necurmat frmntare, aa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satur privind, i urechea nu obosete auzind.

Ce a fost, va mai fi, i ce s-a fcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

Dac este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iat ceva nou! de mult lucrul acela era i n veacurile dinaintea noastr.

Nimeni nu-i mai aduce aminte de ce a fost mai nainte; i ce va mai fi, ce se va mai ntmpla mai pe urm nu va lsa nici o urm de aducere aminte la cei ce vor tri mai trziu.

Autoportret

Noi nu tim ce este esenial n propria existenpersonal, iar altuia nu trebuie s-i pese de asta. Cetie un pete despre apa n care noat ntreaga luivia?

Ceea ce a fost amar i dulce a venit din afar,ceea ce a fost greu dinuntru, din strduina proprie.Am fcut, n principal, ceea ce propria meanatur m-a mpins s fac. A fost penibil s primescpentru aceasta att de mult preuire i dragoste.

i sgei ale urii au fost intite spre mine: ele nu m-auatins ns nicicnd, deoarece aparineau ntru ctvaunei alte lumi i cu aceasta nu am nici o legtur..

GLOSSAVreme trece, vreme vine,Toate-s vechi si noua toate;Ce e rau si ce e bineTu te-ntreaba si socoate;Nu spera si nu ai teama,Ce e val ca valul trece;De te-ndeamna, de te cheama,Tu rami la toate rece.

Multe trec pe dinainte,In auz ne suna multe,Cine tine toate minteSi ar sta sa le asculte?...Tu asaza-te deoparte,Regasindu-te pe tine,Cnd cu zgomote desarteVreme trece, vreme vine.

Nici ncline a ei limbaRecea cumpana-a gndiriiInspre clipa ce se schimbaPurtnd masca fericirii,Ce din moartea ei se nasteSi o clipa tine poate;Pentru cine o cunoasteToate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatruTu n lume sa te-nchipui:Joace unul si pe patru,Totusi tu ghici-vei chipu-i,Si de plnge, de se cearta,Tu n colt petreci n tineSi-ntelegi din a lor artaCe e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutulSunt a filei doua fete,Vede-n capat nceputulCine stie sa le-nvete;Tot ce-a fost ori o sa fieIn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zadarnicieTe ntreaba si socoate.Caci acelorasi mijloaceSe supun cte exista,Si de mii de ani ncoaceLumea-i vesela si trista;Alte masti, aceeasi piesa,Alte guri, aceeasi gama,Amagit att de-adeseNu spera si nu ai teama.

Nu spera cnd vezi miseiiLa izbnda facnd punte,Te-or ntrece nataraii,De ai fi cu stea n frunte;Teama n-ai, cata-vor iarasiIntre dnsii sa se plece,Nu te prinde lor tovaras:Ce e val, ca valul trece.

Cu un cntec de sirena,Lumea-ntinde lucii mreje;Ca sa schimbe-actorii-n scena,Te momeste n vrteje;Tu pe-alaturi te strecoara,Nu baga nici chiar de seama,Din cararea ta afaraDe te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri n laturi,De hulesc, sa taci din gura;Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,Daca stii a lor masura;Zica toti ce vor sa zica,Treaca-n lume cine-o trece;Ca sa nu-ndragesti nimica,Tu rami la toate rece.

Tu rami la toate rece,De te-ndeamna, de te cheama:Ce e val, ca valul trece,Nu spera si nu ai teama;Te ntreaba si socoateCe e rau si ce e bine;Toate-s vechi si noua toate:Vreme trece, vreme vine.(1883, decembrie)