Imparatul Tuturor Bolilor - o Biografie a Cancerului

impAratul

TUTUROR

BOLILOR

O BIOGRAFIE A CANCERULUI

SIDDHARTHA MUKHERJEE

P r e mi u I Pulitzer 2011

IMPARATUL tuturor bolilor

Imparatul tuturor bolilor este o biografie a cancerului - exceptional si profund umana - de la primele sale atestari documentare cu mii de ani in urma pana la bataliile eroice ale secoluluiXX, menite sa-1 trateze, sa-1 controleze si sa-I cucereascaprintr-o noua i deplina intelegere a esentei sale. Medic, cercetator si scriitor multiplu premiat, Siddhartha Mukherjee studiaza cancerul cu precizia specialistului in biologie celulara, prin perspectiva istoricului si cu pasiunea biografului. Rezultatul este o cronica elocventa si uluitor de lucida a unei maladii care face victime de mai bine de 5 000 de ani.

Povestea cancerului este istoria inteligentei omului, a curajului si a perseverentei sale, dupa cum este si cea a orgoliului, a paternalismului si a ipotezelor gresite. Mukherjee relateaza secole de descoperiri, obstacole, victorii si decese vazute prin ochii medicilor dinaintea lui, care au luptat cu un adversar infinit mai ingenios decat ei si pe care, cu trei decenii in urma, credeau ca 1-au infrant printr-un razboi total. Cartea se citeste ca un thriller in care personajul principal este cancerul.

Incepand cu regina persana Atossa, al carei sclav grec i-a taiat sanul canceros, pana in secolul al XlX-lea, bolnavii care au fost supusi unor procedee de radio- sau chimioterapie primitive, pana la pacienta cu leucemie a lui Mukherjee, Carla, Imparatul tuturor bolilor vorbeste despre oameni care au acceptat regimuri draconice pentru a supravietui si pentru a ne face pe noi sa intelegem secretele acestei maladii clasice.

Emotionanta, stimulanta si surprinzatoare, Imparatul tuturor bolilor ofera o privire fascinanta asupra tratamentelor viitoare ale cancerului. Este o carte lamuritoare, care aduce speranta celor care se straduiesc sa dezbrace cancerul de haina lui de mister.

Siddhartha Mukherj ee este specialist in oncologie medicala si cercetator. Este profesor la Universitatea Columbia si face parte din personalul Centrului medical al Universitatii Columbia. A studiat si absolvit medicina la Universitatea Stanford, la Universitatea Oxford si la Facultatea de Medicina de la Harvard.

Rar s-a intamplat ca stiinta si expresivitatea bolii sa fie atat de elegant impletite cum sunt ele in aceasta carte erudita, captivanta si plina de compasiune. Profesionalismul autorului nu anuleaza tragediile personale; el localizeaza cu meticuloasa claritate si adanca compasiune frumusetea sperantei ingropata in distrugerile facute de boala."

Andrew Solomon, autorul cartii The Noonday Demon, castigator al National Book Award

www.all.roBoala este partea intunecata a viefii, o parte a existentei mai putin dorita. Tofi cei care se nasc au dubla cetdfenie, in regatul celor sanatoi in regatul celor bolnavi. De$i tofi am vrea sa folosim doar paaportul bun, mai devreme sau mai tarziu fiecare suntem obligafi, cel pufin pentru un timp limitat, sa devenim locuitorii celeilalte fari.

Susan SontagCuprins

PARTEA INTAI. Din bila neagra, care nu poate sa erupa21

PARTEA A DOUA. Un razboi dus cu nerabdare107

PARTEA A TREIA. i daca nu ma fac mai bine, o sa ma daî afara ?185

PARTEA A PATRA. Preventia inseamna vindecare225

PARTEA A CINCEA. 0 versiune distorsionata a persoanei normale"311

PARTEA A SASEA. Roadele unor indelungi stradanii363

Razboiul Atossei422

Multumiri431

Note433

Glosar472

Bibliografie selectiva475

Index481

Sursele ilustratiilor495In anul 2010, cel putin 600 000 de americani i peste 7 000 000 de oameni din toata lumea au murit de cancer, In SUA, una din treifemei $i unul din doi barbati dezvolta un cancer in timpul vietii. Un sfert din decesele din America î 15% din decesele din lume se datoreaza cancerului. In unele tdri, rata decesului prin cancer o va depai pe cea a bolilor de inima, devenind cea mai frecventa cauza a mortalitatii.#

13

Nota autorului

Aceasta carte este o istorie a cancerului. Este cronica unei boli stravechi, candva secreta, o boala despre care se ;,vorbea in $oapta, care s-a transformat intr-o entitate letala schimbatoare, inzestrata cu forâ metaforica, medicala, $tiinfica $i politica atat de patrunzatoare, incat cancerul este adesea descris drept ciuma generaîei noastre. Aceasta carte este o biografie in sensul cel mai adevarat al cuvantului, o incercare de a patmnde in mintea acestei boli nemuritoare, de a-i inêlege personalitatea, de a-i demistifica modul de comportare. Dar scopul final al acestei car$i este de a ridica o problema dincolo de biografie: putem oare sa intrevedem vindecarea cancerului in viitor ? Exista posibilitatea sa eradicam aceasta boala din organismele noastre i din societate pentru totdeauna?

Cancerul nu este o boala, ci multe boli. Le numim pe toate la un loc cancer fiindca impartafesc o trasatura fundamentals: crefterea (diviziunea) anormala a celulelor. $i, dincolo de aceasta trasatura comuna, exista profunde teme politice ?i culturale care strabat diversele manifestari ale cancerului $i care justifica aceasta abordare unifica- toare. Este imposibil sa relatezi istoriile individuale ale variantelor cancerului, dar am incercat sa evidentiez marile teme care strabat cei 4 000 de ani de istorie a bolii.

Intentia de a scrie o astfel de lucrare, evident vasta, a inceput ca o intreprinde- re modesta. In vara anului 2003, dupa ce mi-am incheiat rezidenîatul in medicina $i mi-am dat specializarea in imunologia cancerului, am inceput o perioada de in- straire postuniversitara in oncologie medicala la Dana-Farber Cancer Institute $i la Massachusetts General Hospital din Boston. La inceput mi-am propus sa scriu un jur- nal al acelui an, o perspective din trance a tratamentului cancerului, dar aceasta cautare s-a transformat foarte curand intr-o explorare mult mai ampla, care m-a purtat nu numai in adancurile tiintei i ale medicinei, dar i intr-ale culturii, istoriei, literaturii i politicii, in trecutul, dar $i in viitorul cancerului.

Doua personaj e care au trait in aceeai perioada stau in central acestei relatari, amandoua idealiste, amandoua produsele unei dezvoltari excepîonale a tiin$ei $i tehnologiei postbelice in America i, amandoua, prinse in vartejul hipnotic, obsesiv al lansarii unui razboi impotriva cancerului" la nivel national. Primul dintre aceste personaje este Sidney Farber, parintele chimioterapiei modeme, care a descoperit cu totul accidental ca un analog de vitamina este o substanâ anticancerigena extrem deIMPARATUL TUTUROR BOLILOR

16

15

14

Imparatul tuturor bolilor

puternica fi a inceput sa viseze la tratarea universala a cancerului. Al doilea personaj este Mary Lasker, o personalitate de o energie politica fi sociala legendare, care s-a alaturat lui Farber in aceasta cautare de lunga durata. Dar Lasker fi Farber sunt doar doua dintre personajele generatiilor de curajofi, inzestrati cu imaginable, inventivitate si optimism care s-au angaiat Intr-un razboi dur impotriva cancerului in ultimii patru mii de ani. Intr-un anumit sens, este vorba de o istorie militara, una in care adversarul este atemporal, inform fi invaziv. i in acest razboi exista victorii si Infringeri, campanii dupa campanii, eroi si aroganâ, supravieûire fi forta de adaptare fi, inevitabil, oameni bolnavi, condamnafi, uitaî sau morfi. Pina la urma, cancerul se Introneaza, cum scria un chirurg din secolul al XlX-lea pe frontispiciul carfii sale, ca imparat al tuturor maladiilor, ca rege al terorii".

Trebuie sa fifi de acord ca, in ftiinta si in medicina, in care primatui descoperirii este foarte important, mantia de inventator sau de descoperitor este cel mai adesea revendicata de o intreaga pleiada de oameni de ftiinfa fi cercetatori. Defi in cartea de fafa exista un numar important de relatari ale unor descoperiri fi inventii, niciuna dintre ele nu-si poate revendica dreptul legal de-a fi considerata absoluta.

Lucrarea de fata se sprijina cu fermitate pe un numar foarte mare de studii, carti, articole publicate in revistele de specialitate, memorii si interviuri. Se sprijina, de asemenea, pe vasta contribute a indivizilor, a bibliotecilor, a colectiilor, a arhivelor, a Iucrarilor care sunt inventariate la sfarfitul acestei carfi.

Ca autor, sunt obligat sa fac o marturisire. Aceasta carte nu este doar o incursiu- ne in istoria cancerului, ci si o relatare a maturizarii mele ca oncolog. Acest al doilea aspect ar fi fost cu total imposibil fara pacientii care, mai presus si dincolo de orice literatura de specialitate, au continuat sa ma invete fi sa ma inspire pe parcursul intregii scrieri. Le voi ramane vefnic dator.

Datoria vine impreuna cu indatoririle. Relatarile din aceasta carte sunt dublate de un important efcrt de pastrare a intimitatii fi demnitafii acestor pacienti. In cazu- rile in care informafia in legatura cu boala era deja publica (prin interviuri anterioare sau/fi articole publicate), am folosit nume reale. Dar cand boala nu era cunoscuta public sau atunci cand cei intervievati au solicitat respectarea intimitatii, am folosit nume false fi am facut in afa fel incat identitatile fi datele lor sa nu poata fi recunoscute. Tot ceea ce este prezentat in aceasta carte se refera la pacienti reali fi intalniri care au avut loc. Imi rog cu insistent cititorii sa respecte identitatea f i opfiunile pacientilor.

Prolog

Boli care cresc cu disperare Cu disperate remedii Sunt vindecate.

Ba chiar deloc.

William Shakespeare:

Hamlet

Cancerul tncepe i se termina cu oamenii. In rnarea de abstractiuni $tiinfifice este posibil ca uneori sa uitdm de acest element esential...

Doctorii trateazd boli, dar ei trateazd mai cu seamd oameni, fi aceasta duatiiaie dexistenfei torprofesionale tiface s& iraga, uneori simtHtan, fit direcfii opuse.

June Goodfield

in diminea|a zilei de 19 mai 2004, Carla Reed, o institutoare de treizeci de ani, din Ipswich, Massachusetts, mama a trei copii minori, s-a trezit cu o puternica durere de cap. Nu era o durere de cap oarecare", !i amintea ea ulterior, ci un fel de amorêala a 11 intregului cajô senzatie care-|i spune pe loc ca se mtampla ceva foartejrau."

Se Intampla ceva foarte rau de aproape o luna. in ultimele zile din aprilie, Carla descoperise cateva vanatai pe spate. Ii aparusera intr-o buna dimineafa ca niste stig- mate ciudate, apoi se intinsesera fi disparusera la inceputul lunii urmatoare, lasandu-i pe spate nifte contururi, ca o harta. Aproape pe nesimtite, gingiile au inceput sa i se decoloreze. La inceputul lui mai, Carla, o femeie extrem de vioaie fi plina de energie, obifnuita sa-fi petreaca ore in fir in clasa alergand dupa pustii de cinci, fase ani, abia mai putea sa urce scarile. In unele dimmed se simtea extrem de obosita si nu putea sa stea in picioare, afa incat se tara in patru labe dintr-o camera intr-alta. Dormea mult fi in reprize, cate douasprezece, paisprezece ore pe zi, apoi, cand se trezea, se simfea atat de coplesitor de obosita, incat tot ce-fi dorea era sa se tranteasca din nou pe canapea fi sa doarma.

In acele patru saptamani, Carla fi sotul ei au fost de doua ori la un medic generalist fi la o asistenta medicala, dar nu i s-au facut niciodata analize fi nu i s-a stabilit niciun diagnostic. Dureri puternice, fulgurante care apareau fi dispareau ii strabateau tot corpul. Doctorita se sffaduia sa gaseasca o explicatie, probabil ca e o migrena, zicea ea fiii prescria Carlei aspirina, doar ca aspirina facea ca sangerarile gingivale ale Carlei sa fie fi mai severe.

Prietenoasa, vorbareata fi plina de viata, Carla era mai mult intrigata decat ingrijorata in legatura cu boala ei care venea fi trecea. Nu fusese niciodata serios bolnava. Pentru ea spitalul era o noîune abstracta; nu fusese in viata ei la un medic specialist, ca sa nu mai vorbim de un oncolog. Inventa diverse cauze pentru simptomele acelea: munca in exces, depresie, dispepsie, nevroze, insomnie - dar pana la urma, un fel de-al faptelea sim i-a spus Carlei ca in organismul ei se petrece ceva extrem de grav.

In dupa-amiaza zilei de 19 mai, Carla fi-a lasat copiii la o vecina, s-a dus singura la clinica fi a cerut sa i se faca analize de sange. Medicul i-a recomandat o hemograma completa. In timp ce ii recolta sange din vena, asistenta s-a uitat foarte atent la culoarea sangelui, evident intrigata. Sangele era apatos, decolorat, diluat; lichidul care iefea din venele Carlei nu prea semana a sange. Femeia a afteptat toata ziua rezultatele. A doua zi, in timp ce se afla la cumparaturi, a primit un telefon:

Trebuie sa va recoltam din nou sange, i-a spus asistenta de la clinica.Cand sa vin ? a intrebat Carla, programandu-fi in memorie ziua, pe care o ftia foarte ocupata. Ifi aduce aminte ca se uitase la un ceas aflat pe perete. In coful de cumparaturi era o bucata de somon care se decongela, amenintand sa se strice daca nu-1 punea curand la congelator.

O serie de detalii banale ii amintesc acum Carlei de boala: ceasul, apa care se scur- gea in mafina, copiii, eprubetele cu sange, un duf pe care nu-1 facuse, soarele care ba- tea in peftele din sacosa, vocea ingrijorata de la telefon. Carla nu-fi mai aduce aminte ce i-a spus asistenta. tie doar ca simfise in vocea ei ingrijorare fi un indemn insistent sa se duca la spital. Veni$i acum se pare ca ar fi repetat asistenta, Veni$i acum.

BOOS

Am aflat de cazul Carlei la ora fapte, in dimineata zilei de 21 mai, cand ma aflam in trenul interurban care strabatea distanfa. dintre Kendall Square fi strada Charles, in Boston. Mi-a ramas in minte mesajul de pe telefon, care avea ritmul fi forta tipice unei adevarate urgente medicale. Carla Reed, pacienta noua cu leucemie/Etajufi4/Rog consultatie urgenta. De indata ce trenul a iefit din tunelul lung fi intunecos, turnurile de sticla ale Massachusetts General Hospital mi-au aparut in raza vizuala f i am identificat imediat etajul 14.

Carla, banuiam, era intr-una dintre camere, singura, oribil de singura. In afara sa- lonului, incepuse probabil o activitate febrila. Flacoanele de sange faceau drumul intre salon fi laboratoarele de la etajul doi. Asistentele duceau probe, internii adunau date pentru raportul de dimineata, sunau telefoane, se trimiteau hartii in toate directiile. Undeva, in adancurile spitahilui, fusese pus in funcîune un microscop, iar sangele Carlei se afla pe o lama sub obiectiv.

Sunt aproape sigur de toate acestea, deoarece sosirea unui pacient cu leucemie acuta inca mai transmite un fior de spaima in tot spitalul, de la salonul bolnavului aflat la unul dintre etajele superioare fi pana la laboratoarele aflate la subsol. Leucemia estePROLOG

PROLOG

cancerul leucocitelor - un cancer dintre cele mai explozive, una dintre cele mai vio- iente forme de cancer. Dupa cum ii spunea o asistenta de salon unuia dintre pacientii care suferea de aceasta boala chiar si daca te tai cu muchia unei hartii, situaîa devine ourgenja1

Pentru un oncolog aflat in stagiul de specializare, leucemia repxezinta. Q^(HCflmare speciala a cancerului. Viteza cu care se dezvolta, caracterul puternic acut, forta inexo- rabila pe care o poseda cer adesea decizii drastice. Este o experienta terifianta safiibol- nav de leucemie acuta, este terifiant sa ai sub ochi un astfel de pacient fi este terifiant felul in care urmeaza sa il tratezi. Organismul invadat de leucemie este adus la cea mai vulnerabila forma fiziologica posibila. Fiecare sistem: inima, plamanii, sangele lucreaza in parametri limita. Asistentele m-au informat in legatura cu pacienta. Analizele de sange facute de doctorul Carlei au evidential faptul ca hemoglobina era extrem de scazuta, la mai putin de o treime din valoarea normala. In locul leucocitelor normale, sangele era invadat de milioane de leucocite, mari, maligne - blasti in vocabularul medical. Medicul stabilise de data aceasta adevaratul diagnostic fi o trimisese de urgenfa la Massachusetts General Hospital.

SOGS

Mergand pe holul lung fi go! spre salonul Carlei, in stralucirea antiseptica a par- doselii spalate cu dezinfectant, m-am uitat la lista de analize care vor trebui sa i se faca pacientei fi mi-am repetat in minte conversatia pe care trebuia s-o am cu ea. Exista, dupa cum mi-am dat seama cu tristeê, ceva teatral fi prestabilit, ciiiar fi in felul in care trebuia sa-mi arat compastunea. Aceasta'era cea de-a zecealuna pe care o petreceam la oncologie in cadrul unui program de doi ani, pentru a deveni medic specialist in oncologic fi simteam ca mai rau nu putea sa fie. In acele zece luni dihcile fi indescriptibil de severe, murisera zeci de pacienti pe care-i avusesem in grija. Simteam ca incet, incet ma obifnuiesc cu moartea fi dezolarea, ca sunt vaccinat fa|a de incarcatura emoîonala constants a meseriei.

LnTspTtal eram'f apte persoane care ne specializam in oncologie. Pe hartie paream * o forta redutabila: absoiventi a cinci f coli medicale, cu practica facuta in patru spitale universitare, faizeci fi fase de ani de instructie medicala fi ftiinfifica fi douasprezece diplome postuniversitare. Dar niciunul dintre acei ani sau acele diplome nu ne prega- tise pentru ceea ce urma. Scoala medicala, perioada petrecuta ca intern, apoi ca rezi- dent fusesera dificile atat din punct de vedere fizic, cat fi emotional. Dar primele luni ale activitatii mele in spitalul oncologic ftersesera cu totul celelalte amintiri ca fi cand acelea fusesera o joaca de copii, un fel de gradinita a pregatirii medicale.

Cancerul era o prezenta coplefitoare in vieîle noastre. Ne invadase imaginatia, ne ocupase mintile, se infiltrase in fiecare conversaîe fi in fiecare gand. Ca fi cand noi, medicii, ne-am fi aflat imersati in cancer, fi apoi mai erau fi pacientii noftri, care se trezisera cu vietile distruse de aceasta boala. In romanul lui Aleksandr Soljenitin, Pavilionui cancerosilor, PaveT Nikolaievici Rusanov, un rus de patruzeci fi ceva de ani, descopera ca are o tumora la gat fi este imediat plasat intr-un salon de cancerofi,IMPARATUL TUTUROR BOLILOR

IMPARATUL TUTUROR BOLILOR

18

19

intr-un spital fara nume, undeva in nordul inghetat. Diagnosticul de cancer, nu boala, ci pur fi simplu stigmatul prezenprsale devine pentru Rusanov o sentinâ la moarte. Boala ii fterge identitatea, il imbraca in vefminte de pacient (un costum sinistra, tragi- , comic, nu mai pu$in focant decat hainele de detinut) fi preia controlul absolut asupra tuturor acfiunilor sale. A fi diagnosticat cu cancer, descopera Rusanov, este egal cu af intra intr-un gulag medical fara hotare, un stat si mai invaziv fi mai paralizant decat cel pe care-1 lasase in urma. (Soljenifin intentionase probabil ca prin acest spital de cancerofi totalitar sa realizeze o paralela cu absurdul stat totalitar din exterior, dar odata, cand am intrebat o femeie care avea un cancer invaziv He col uterin despre aceasta paralela, mi-a raspuns sardonic, Din pacate nu am avut nevoie de nicio metafora ca sa infeleg aceasta carte, Salonul in care ma aflam capacienta era cu adevarat statul meu totalitar in interiorul caruia ma aflam, inchisoarea mea.)

Ca once medic tanar care invata sa ingrijeasca pacientii suferinzi de cancer, aveam (J? / doar o idee partiala asupra a ceea ce insemna aceasta izolare. Dar chiar fi pipaindu-i doar granule imi dadeam seama de puterea acestei izolari'^~deTorfaâvItaponiTa pers!stenta~ffdensa cu care iTatrage pe toti in orbita ei. In prima~slptamana dupa~re- zicfenHat pe care am petrecut-o in spital, un coleg care terminase de curand perioada de specializare, m-a tras de-o parte ca sa-mi dea un sfat: Programul in care esti implicat acum se numefte program de instruire imersiv" mi-a spus el cu vocea scazuta,

fi, dupa fefi, ar insemna sa te scufunzi in el. Ai grija sa nu te ineci de tot. Sa te ferefti ca spitalul sa-fi invadeze existenta! Sa duci o viata a ta, in afara acestui spital. O sa ai mare nevoie, fiindca, daca nu, te va Inghiti",

Dar era imposibil sa nu fii inghitit. In parcarea rece si luminata de neon a spitalului mi-am petrecut fiecare seara dupa contravizita, knpietrit de sentimente contradictorii) cu radioul mergand, iar eu ineercind sa-mi reconstruiesc in minte evenimentele zilei. Istoriile pacienfilor mei ma consumau, iar deciziile pe care le luam ma urmareau mereu tra oare cazul sarnai administrez o serie de citostatice farmacistuluidesajzecisisase f~c[eani bolnav de cancer pulmonar care nu r&spunsese la alte medicamente ? Era oare mai bine sa tncerc o combinafiefoarte dura de medicamente lafemeia de douazeci si sase de ani care suferea de boala Hodgkin, sa-ipun in pericolfertilitatea sau sa selectez un amestec experimental de medicamente care arfi putut sa o salveze ? Oare n-ar trebui ca mama hispa- nica a trei copii, care suferea de cancer de colon, safie inclusa intr-un trial clinic, de$i nu era in stare sa citeasca si sa infeleagaformularul de consimtamdntpe care trebuia sd-l semneze?

(

r Implicat pana peste cap in tratarea de zi cu zi a cancerului, nu eram in stare sa percep viata fi soarta pacientilor mei decat in culori extreme, ca un televizor la care contrastul imaginii este prea puternic. Nu ma puteam indeparta de ecran. Stiam in- stinctiv ca aceste experiente faceau parte dintr-o batalie mult mai ampla impotriva cance;rulul7darnuÎcunopeaiOjniteIerAveam fbamea~unuTnovice pentru istorie, dar si inabilitatea lui de-a o reflecta. Ca orice incepator, eram doritor sa depafesc limitele, \ , dar, la fel ca orice incepator, nu aveam puterea fi ftiinta sa lelntrevidrJ

SOG8IMPARATUL TUTUROR BOLILOR

22

PROLOG

20

Pe masura insa ce am iesit din bizara tristete a celor doi ani de specializare, in minte mi s-au formulat o serie de intrebari legate de tabloul mai general al cancerului, De cind sufera lumea de cancer I Unde IfTIreTsoTpgea BataErnoasfrl impotriva acestei boli ? Sau, asa cum ma intrebau adesea pacientii, in ce etapa ne aflam noi in lupta impotriva cancerului ? Cum am ajuns aici ? Exista oare vreun sfarfit ? Oare este posibil sa caftigam acest razboi?

Aceasta carte a aparut ca o incercare de-a raspunde la toate aceste intrebari. M-am ^ ^ afundat in istoricul cancerului ca sa incerc sa-i dau o forma acestei boli atat de schimbatoare cu care ma confruntam. AmlblosirtrecutuTpentru aeijpEca prezentui. Izolarea fi furia acelei femei de treizeci fi fase de ani cu cancer mamar stadiul al Ill-lea era o reflectare a Atossei, regina persana care ifi invelea in panza sanul bolnav pentru a~l C" ascuncIeTIar apoi, intr-un atac de nihilism side furie colosala se pare ca i-a cerut unui sclav sa i-1 taie cu un cu|it. Dorinta unei paciente de-a i se scoate stomacul afectat de cancer, sa nu rainana nimic, cum spunea ea, imi amintea de perfecîonistul William-7 Halsted, un chirurg al secolului al XlX-lea, care a reufit sa indeparteze cancerul prin I operafii chirurgicale ample fi mutilante, toate cu speran|a ca extirparea a cat mai mult \ posibil ar putea sa insemne insanatosire.

In toate aceste aspecte medicale, culturale, metaforice ale cancerului de-a Iungul secoTelor~fierbealieTOia rn|eIegenrÎoIogice~a~Eolii, oTnfelegere care s-a scKimbat, adesea radical, de la u.n deceniu la altul. Cancerurpe~careir cunoaftenTicunresteo ^ i 1 . * . - - ... "

galopanta, nu durase mai mult de trei zile.

~BOGS

Defi in niciun caz la fel de agresiva ca in cazul leucemiei Mariei Speyer, boala Carlei era uimitoare, neobifnuita in felul ei. In medie, adultii au cam cinci mii de leucocite pe mililitru de sange. Sangele Carlei continea nouazeci de mii de leucocite pe mililitru, aproape de douazeci de ori mai mult decat nivelul normal; 95% dintre aceste celule erau blafti, adica celule limfoide maligne produse intr-un ritm frenetic, dar care nu ajungeau la maturitate, ca sa devina limfocite. In leucemia limfoblastica acuta, ca fi in alte forme de cancere, superproducîa de celule canceroase este asociata cu o stopare nelamurita a procesului de maturizare normala a celulelor. Celulele limfoide sunt produse in exces, dar nu ajung sa se maturizeze fi, prin urmare, ele nu pot sa-fi indeplineasca funcîa normala, aceea de a lupta impotriva microbilor. Carla era intr-o stare imunologica extrem de precara.

Celulele albe sunt produse in maduva osoasa. Rezultatele biopsiei maduvei osoa- CP prplpvatp rip la Carla (a doua zi dupa ce amintalnit-o) eraupr5fundjngnnaET)efi superficial amorfa, maduva osoasa este un tesut foarte bine organizat, un organ in adevaratul inteles al cuvantului, care genereaza sange la adult. In mod tipic, biopsiile de maduva osoasa conîn spiculi osofi, iar in acefti spiculi exista insulite de celule sangvine in creftere, un fel de gradinife care genereaza sange. In maduva Carlei, aceasta structura organizata fusese complet distrusa. Blaftii maligni existenti intr-un numarcovarsitor irJocuisera maduva osoasa, distrugand anatomia si arhitectura acesteia fi ocupand intregu! spatiu in care se produce sange.

Carla se afla la marginea unui abis fiziologic. Numarul de hematii scazuse atat de mult incat sangele nu mai avea capacitatea sa transporte oxigenul^retrospecliv pri- vinHrdurerile sale de cap fusesera primul semn al privarii de oxigen). Trombodtele^ celulele responsabile pentru coagularea sangelui, erauaproape de zero fi de aici vana- tlile, sau ecKiiriozele."

Tratamentul care se impunea trebuia sa fie de o mare finete. Avea nevoie de chimioterapie care sa distruga celulele leucemice. Dar chimioterapia ii decima fi celulele sangvine normale. Trebuia sa fie impinsa si mai aproape de abis pentru a se incerca J C salvarea ei. Pentru Carla, unica modalitate de iefire din aceasta boala era de a trece I-- prin ea pana la capat. ""~~-_____

55003

)+

Sidney Farber s-a nascut in Buffalo, New York in 1903, la un an dupa moartea lui Virchow la Berlin. Tatal, Simon Farber, un fost conductor de barje in Polonia, imigra- se in America in secolul al XlX-lea fi lucra la o agentie de asigurari. Familia locuia in conditii modeste, in extremitatea estica a orasului, intr-o comunitate evreiasca precara din punct de vedere economic, dar foarte izolata fi foarte unita. Comunitatea era alcatuita din proprietari de magazine, lucratori in fabrici, contabili fi vanzatori ambu- lanti. Impinfi continuu sa reufeasca in viata, copiii Farber au fost crescuti la standarde educationale inalte. Idif se vorbea la etajul de sus, dar, la etajele dejos se vorbea numai germana fi engleza. Domnul Farber cel batran aducea mereu acasa carti, manuale fi le impraftia peste tot, sperand si afteptandu-se ca fiecare dintre copii sa-fi aleaga o carte, sa o citeasca fi apoi sa-i spuna ce citise.

Sidney, al treilea din cei paisprezece copii, a crescut in acest mediu de aspiratii inalte. A studiat biologia fi fiziologia la colegiu si a absolvit Universitatea din Buffalo in 1923, cantand la vioara cu diferite ocazii pentru a se sus|ine in facultate. Vorbea fluent germana fi astfel a studiat medicina la Heidelberg fi Freiburg. Apoi, pentru ca ohtinuse rezultate exceptional in Germania, fi-a gasit un loc ca student de anul doi la Harvard Medical School din Boston. (Drumul acesta parcurs de el intre New York,

Boston via Heidelberg nu era neobifnuit. La mijiocul anilor 1920, din cauza faptului ca vorbeau mai bine idif fi germana decat engleza, studentilor evrei le era foarte difi- cil sa-fi gaseasca loc la facultatile de medicina in America, reufind cel mai adesea in Europa, frecvent in Germania, fi transferandu-se apoi la facultatile de medicina din Statele Unite.) Astfel, Farber a venit la Harvard ca outsider. Colegilor li se parea aro- gant fi nesuferit, dar trebuind sa invete din nou o serie de lucruri pe care le studiase deja in Europa, se pare ca suferea fi el. Era un individ meticulos, precis, extrem de formalist, excesiv de manierat fi o prezenta autoritara. A fost foarte repede poreclit Sid-Patru-Nasturi pentru inclinatia de a purta costum la cursurile de la facultate.


Farber fi-a incheial specializarea in anatomopatologie la sfarfitul anilor 1920 fi a devenit primul anatomopatolog angajat cu norma intreaga la Childrens Hospital din Boston. A scris un studiu minunat asupra clasificarii tumorilor la copii fi un manual intitulat Examinarea postmortem, care este considerate si astazi o lucrare clasica in domeniu. Pe la mijlocul anilor 1930, locuia deja in odaita din spate a spitalului fi era considerat in primul rand anatomopatolog, doctor de morfi.

Cu toate acestea, Farber dorea foarte mult sa trateze pacienti fi, stand in laboratorul lui de la subsol in vara anului 1947, a avut o singura idee inspirata. Dintre toate ^ cancerele a selectat unui asupra caruia fi-a indreptat atentia din cauza audateniei acestuia f i a faptului ca prezenta variantele cele mai lipsite de speranta - leucemia infantila. i, Pentru a intelege cancerul in integralitatea sa, s-a gandit el, trebuia sa pornefti de la bazaTdela toatil^mpIexitatea lui si, in ciudalnultor idiosincrazii, leucemia detinea o aitfel dejr5satura speciala, foarte atractiva: se putea cuantifica fi se putea evalua. r ^ Stanta incepe cu numararea fi evaluarea cantitativa. Pentru a intelege un feno-

men7^muT~3e^HTnta trelmk mai intai sa-1 descrie. Ca sa-1 descrie obiectiv trebuie r ) mai intai sa-1 masoare. Daca medicina cancerului avea o fansa sa se tranilorme intr-o v" 1 stiinti riguroasa, afunci era absoluta nevoie ca acesta sa fie cumva cuantificat - evaluat ' cantitativ, masurat intr-un mod fiabil, reproductibil fi repetabil. jf Din acest punct de vedere, leucemia era diferita de aproape orice alt fel de cancer. Intr-o lume aflata inainte de scanarea tomogranca fi de rezonanta magnetica nucleara, evaluarea schimbarilor dimensionale ale unei tumori interne solide iocahzata la pla- mani sau la sani era imposibila fara gestul chirurgical. Nu se poate masura ceea ce nu

se vede. Dar leucemia, care aparea atat de evident in sange, se putea masura laTeTde lesne"dupa cum se putea masura sangele - prelevand o mostra de sange sau de maduva osoasa si studiindu-le la microscop.~

L_.

^ Daca leucemia putea sa fie cuantificata, s-a gandit Farber, atunci orice intervenfie, adica orice substanta chimica introdusa in sange, sa zicem, ar putea sa fie evaluata din punctul de vedere al eficientei sale chiar fi la pacienti, adica la omul bolnav. Ar fi putut sa urrnareasca crefterea sau mvolutia celulelor in sange fi sa foloseasca aceste date pentru a evalua eficienta sau ineficienta unui medicament. Putea astfel sa faca un experiment pe cancer.

Ideea 1-a fermecat pe Farber. In perioada 1940-1950, biologii tineri au fost sti mulati de ideea de a folosi modele simple pentru a intelege fenomene complexe. Complexitatea era cel mai bine inteleasa prin evaluareajk4qs in sus. Organismele ^nEHuEreTcum ar h bacteriile, ar putea sa evidentieze modul in care functioneaza animale multicelulare masive, cum sunt oamenii. Ceea ce este adevarat pentru E. coli, (o bacterie microscopica), zicea biochimistul Jacques Monod, poate sa fie adevarat fi pentru elefanti*'.

Pentru Farber, leucemia reprezenta aceeafi paradigma biologica. De la aceasta bestie atipica fi simpla va extrapola o serie de date pentru lumea mult mai complexa a cancerelor. Bacteria il va invata cum sa gandeasca la nivel de elefant. Prin structuraDIN BILA NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

DIN BILA NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

lui, Farber era un ganditor impulsiv fi rapid fi, in cazul de fa|a, a facut un salt rapid, instinctivinainte. In diraineafa aceea, pachetul de la New Yorkse~af[a in birouTsau?

deschise fi scoase din el nifte flacoane de sticla care confineau substance chimice. Habar nu avea ca facand acest gest deschidea o era complet noua in modul de abordare a cancerului.

DIN BIL A NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

33

#

wUn monstru mai nesatios decat ghilotina

Importanta medicala a leucemiei a fost intotdeauna disproportionat evaluata fata de incidenta sa... Intr-adevar, problcmele intalnite in tratamentul sistemic al leucemiei au indicat directiile generate spre care se indrepta cercetarea oncologicd in intregul ei.

Jonathan Tucker, Ellie: lupta unui copii impotriva leucemiei

Au existat prea putine succese in cancerul diseminat... De obicei vedeai cum tumora creste tot mai mare, iar pacientul se face tot mai mic.

John Laszlo, Tratarea leucemiei infantile: in veacul miracolelor

Pachetul cu substance chimice al lui Sidney Farber sosise intr-un moment esential din istoria medicinei. La sfarfitul anilor 1940, un corn al abundentei de descoperiri farmaceutice se revarsa peste laboratoare fi ciinici, pe tot teritoriul Americii. Cele mai importante, cele mai reprezentative dintre aceste medicamente erau, fara indoiala, an- tibioticele. Penicilina, acea substanta chimica pretioasa care trebuia sa fie folosita pana . la ultima picatura in cel de-Al Doilea Razboi Mondial (in 1939, medicamentul era v redistilat din urina pacientilor care fusesera tratati cu el, pentru a se recupera fiecare molecula), era produsa, la inceputul anilor 1950, in cantitafi care erau stocate inTeci- ^kHteTe mii de litri. In 1942, cand Merck a expediat prima cantitate de penicilina - cinci grame fi jumatate de produs - aceasta reprezenta jumatate din intregul stoc de antibiotice din America. Zece ani mai tarziu, penicilina era produsa pe seara larga, cu atat de mare eficienta incat pretul scazuse la patru centi pe doza, aproximativ un sfert

din costul unui litru de lapte.

Noi antibiotice au urmat penicilines: cloramfenicolul in 1947, tetraciclina in O 1948. In iarna anului 1949, cand s-a produs inca un antibiotic miraculos numit strep- tomicina, dintr-o ciuperca care creste pe gainat, ziarul Time scrisese Tratamentele se afla in eurtea din spatele casei", referindu-se in mod deosebit la aceasta descopenre. Intr-o cladire de caramida dintr-un corp indepartat al Childrens Hospital, in curtea din spate a lui Farber, un microbiolog pe nume John Enders cultiva un poliovirus in

recipiente de plastic rotative, un prim pas care a culminat cu producerea vaccinurilor antipoliomielitice ale lui Sabin fi Salk. Medicamente noi au aparut cu o viteza uluitoa- re. In 1950, mai mult de jumatate dintre medicamentele aflate in uz la ora respectiva erau necunoscute cu zece ani inainte.

Probabil ca, intr-un mod chiar fi mai semnificativ decat aceste medicamente miraculoase, schimbarile survenite in perceptia sanatatii fi igienei publice au modi- ficat drastic fizionomia morbiditatii, la nivel nafional. Febra tifoida, al carei caracter contagios putea sa duca la decimarea catorva districte in cateva saptamani, a disparut, C

pe masura ce sursele de apa murdara din cateva orafe au fost curtate prin eforturi municipale.masi.ve. Chiar si tuberculoza. intama ..diima a1ha a sernlnliinii YTY-1P3~ era pe punctul de a disparea, incidenta ei scazand la jumatate intre 1910 fi 1940, in-

mod special datorita eforturilor de sterilizare si de igiena publica. Speranfa de viafa a americanilor a crescut de la 47 la 68 de ani in doar o jumatate de secol, o creftere a'V longevitatii mai mare de cateva ori decat cea care s-a realizat anterior in cateva secole. J

Vktoriile stralucite ale medicinei postbeiice au ilustrat capacitatea ftimfifica fi C tehnologica a societatii amencane. Spitalele s-au mmultit - intre 1945 fi I960 au apa-' rut aproape 1 000 de spitale noi la nivel national; intre 1935 fi 1952, numarul de pacienti internati a crescut de doua ori fi jumatate - de la 7 la 17 milioane pe an. Data fund aceasta amplifkare a ingrijirii medicale, a aparut concomitent fi speranfa efici- entizarii tratamentelor, mai exact, a vindecarii bolii. Un student facea o observatie Cand medicul trebuie sa-i spuna unui pacient ca nu exista un medicament specific! pentru boala sa, pacientul poate sa se simta jignit sau sa se intrebe de ce medicul sau nu este la curent cu cele mai noi descoperiri./

In noile orafe-satelit, finute sub control din punct de vedere sanitar, noua generatie visa la tratamente, la o existenta iipsita de moarte sau boala. Adormiti de ideea *\ ca viata dureaza fara sfarfit, s-au apucat sa-si cumpere tot felul de lucruri de consum / indelungat: mafini Studebaker de marimea unei nave, costume deosebite, televszoa- re, radiouri, case de vacanta, crose de golf, gratare, masini de spalat. In Levittown - o asezare satelit in plina dezvoltare, constraita pe un fost camp de cartofi in Long Island

boala era plasata pe locul trei pe o lista de prioritati ingrijoratoare dupa bani fi crefterea copiilor. De fapt, crefterea copiilor devenea o preocupare nationala la un nivel fara precedent. Fertilitatea a crescut continuu - prin 1957 in America se naftea cate un copii la fiecare f apte secunde. Societatea extrem de productiva a Statelor Unite ale Americii, dupa cum spunea economistul John Galbraith, se inchipuia etern tanara, avand drept garantie sanatatea eterna - o societate invincibila.

BOGS

Dar dintre toate bolile, cancerul a refuzat sa se inscrie in acest marf al progresului.

Daca o tumora era strict localizata (adica la nivelul unui singur organ sau intr-un loc j +~ care putea fi abordat chirurgical), pacientul avea fanse sa scape. Extirparile, cum se nu- mesc aceste procedee, erau o mostenire a unor progrese dramatice fa cute de chirurgia

imparatul tuturor bolilor

secolului al XlX-lea. O tumora mamara maligna localizata, sa zicem, se indeparta prin mastectomie, o forma de excizie chirurgicaia instituita de chirurgul William Halsted la Spitalul Johns Hopkins in 1890. Odata cu descoperirea radiafiilor X, la inceputul anilor 1900, iradierea a inceput sa fie utilizata pentru a omori celulele tumorale la locul tumorii. $tiintific insa, cancerul ramanea o cutie neagra, o entitate misterioasa care era mai binellfie indepartata in bloc decat tratata prin alte mijloace medicale. Pentru a vindeca un cancer (dac-i se putea vindeca), doctorii aveau doar doua strategii la indemana; excizarea chirurgicaia a tumorii sau distrugerea prin radiatii. O alegere destul de grea intre razele fierbinti fi cutitul rece.

tri maiT937, exact cu un deceniu inainte ca Farber sa-fi inceapa experimentele cu produse medicamentoase, revista Fortune publica ceea ce se numefte o privire panoramic! asupra medicinei cancerului. Raportul era departe de a fi imbucurator. Faptul focant este ca nu s-a introdus niciun principiu de tratament nou pentru tratare sau pre- ventie. Metodele de tratament au devenit mai eficiente fi mai umane. Chirargia bruta, fara anestezie sau asepsie a fost inlocuita de chirurgia modema, nedureroasa, cu toate rafinamentele tehnicii aferente. Substantele caustice, care erau folosite mai demult pentru dizoivarea cancerelor la pacienti, au fost trecutepe Mnie moarta de radxatiile X fi de radiu... Dar ramane faptul ca vindecarea cancerului se poate realiza urmandu-se numai doua principii: indepartarea sau distrugerea tesutului bolnav [adica prin interven- tie chirurgicaia sau prin iradiere]. Niciun fel de alte mijloace nu s-au dovedit eficiente .

Articolul din Fortune era intitulat Cancerul: marea necunoscuta', iar cuvantul necunoscuta" sugerau autorii, era atat de natura politica, cat fi de natura medicala. Medicina cancerului se afla intr-un blocaj total, nu numai datorita necunoscutelor medicale, ci fi din cauza neglijarii sistematice a cercetarii: Nu exista mai mult de

doua duzini de fonduri in Statele Unite acordate cercetarii fundamentale in cancer. Ele variaza ca sume intre 500 de dolari fi doua milioane de dolari, dar suma totala sigur nu depafefte cinci milioane de dolari... Cu certitudine, publicul american chel- tuieste de buna voie o treime din aceasta suma intr-o singura dupa-amiaza doar ca sa urrnareasca un meci de fotbal.

Aceasta stagnare a fondurilor de cercetare era in contrast izbitor cu aparitia unui numar tot mai mare de cazuri de cancer. Evident, cancerul fusese prezent f i in America secolului al XlX-lea, dar se situase undeva in umbra altor boli mult mai cunoscute. In anul 1899, cand binecunoscutul chirurg Roswell Park din Buffalo a afirmat ca maladia numita cancer va depafi variola, febra tifoida fi tuberculoza pentru a deveni cauza primordiala de deces in America, spusele lui au fost percepute ca o profefie focanta, ca o speculatie hiperbolica, facuta de un om care, la urma urmei, ifi petrecea zilele fi noptile operand cancer. La sfarsitui deceniului, alirmatiile lui Park devenisera mai putin focante fi mai mult profetice. Febra tifoida, cu cateva putine reaparitii, era aproape eradicate Variola, la fel. Prin 1949 disparea din America de tot. Intre timp, cancerul devenise mult mai frecvent decat alte boli, urcand semnificativ pe seara bolilor care ucid. Intre 1900 fi 1916, mortalitatea prin cancer a crescut cu 29,8%, depafind tu-berculoza drept cauza de deces. In 1926, cancerul a devenit al doilea asasin major in nafiunea americana, imediat dupa bolile de inima.

Articolul Cancerul: marea necunoscuta' nu era singurul care atragea atenfia asupra nevoii unei actiuni coordonate impotriva cancerului la seara nafionala. In mai, in acelafi an, revista Life fi-a publicat propriile cercetari in privinfa cancerului fi a trans- mis acelafi indemn insistent. In aprilie fi iunie, New York Times a publicat doua ra- poarte asupra ratelor de creftere a cancerului. In iulie 1937, cand cancerul a aparut In paginile revistei Time, interesui pentru problema in discufie devenise un fel de boala contagioasa in media.

OG3

Propunerile de a organiza o reacfie nationala sistematica impotriva cancerului au crescut fi au scazut ritmic in America inca de la inceputul anilor 1900. In 1907, un grup de chirurgi oncologi s a strans la hotelul New Willard din Washington pentru a crea o organizafie de lobby pe langa Congresul Statelor Unite, in vederea acordarii de mai multe fonduri pentru cercetarea cancerului. In 1910, aceasta organizafie, care se numea American Association for Cancer ResearchAsociaîa Americana pentru Cercetarea Cancerului. (N.tr.), 1-a convins pe prefedintele Taft sa propuna Congresului inliinfarea unui laborator sau institut nafional dedicat cercetarii cancerului. Dar, in ciuda interesului initial pe care 1-a starnit acest plan, toate eforturile s-au dovedit in zadar, in special din cauza lipsei de sprijin politic.

Spre sfarfitul anilor 1920, aproximativ la un deceniu dupa ce propunerea lui Taft fusese refuzata, cercetarea cancerului fi-a gasit un nou fi neafteptat campion in persoana lui Matthew Neely, un fost avocat din Fairmont, Virginia de Vest, care se afla la prima legislature de senator. Defi Neely avea relativ pufina experienfa in politica ftiin- fei, a remarcat crefterea semnificativa a mortalitafii prin cancer din decenlul anterior, de la 70 000 de persoane in 1911 la 115 000 in 1927. Neely a solicitat Congresului sa - anunfe o recompensa de cinci milioane de dolari pentru orice informatie care ar putea duce la stoparea aparifiei cancerului la oameni sau la vindecarea lui.-

A fost o strategic total nefericita fi a general un raspuns pe aceeafi masura. La cateva saptamani, biroul lui Neely din Washington era inundat de mii de scrisori sosite de la tot felul de vindecatori care pretindeau ca defin remediul cancerului, tot felul de frecfii, tonice, unguente, batiste imbibate in unguente, apa sfinfita. Congresul, exaspe- rat de o astfel de reacfie, a autorizat, pana la urma, alocarea a 50 000 de dolari pentru Cancer Control Bill Legea de Control al Cancerului. (N.tr.) propus de Neely, o suma aproape comica, prin care solicitarea de cinci milioane era redusa la 1%.

In 1937, neobositul Neely, reales in Senat, a lansat inca un atac la seara nationala pentru organizarea luptei impotriva cancerului, de data aceasta, alaturandu-i-se senatorul Homer Bone fi reprezentantul Warren Magnuson. De acum cancerul capataseDIN BIL A NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

6

38

37


o dimensiune considerabila in ochiul public. Ziarele Fortune fi Time prezentau arti cole de nemutyumire fi de nelinifte, iar politicienii erau doritori sa aduca un raspuns concret. In iunie, s-a finut o conferinfa comuna a Senatului fi Camerei in vederea re- alizarii legislafiei necesare. Dupa un inceput plin de elan, legea a fost trecuta in pas rapid prin Congres fi unanim votata in sesiunea din 23 iulie ,1937. Doua saptamani mai tarziu, pe 5 august, prefedintele Roosevelt a semnat actul de naftere al National Cancer Institute.

Actul a realizat o noua imitate ftiintifica numita National Cancer Institute - NCI, desemnat sa coordoneze cercetarea fi invafamantul medical de profilIn anul 1994, NCI a fost integral in National Institutes of Health (NIH), prevestind crearea peste cateva decenii a altor instituîi focusate pe anumite boli. (N.a.) S-a realizat fi un comitet de oameni de ftiinfa provenifi din universitafi fi spitale. S-a pus la dis- pozifia noului institut un spatiu de lucru de prima mana, cu holuri stralucitoare si camere de conferinte, situat undeva in gradinile din zona limitrofa din Bethesda, la caîva kilometri de capitala. Nafiunea ifi unefte fortele pentru a cuceri cancerul, cea mai grozava plaga care a afectat vreodata rasa umana anunfa senatorul Bone cu multa incredere la inaugurarea inceperii construcfiei, la 3 octombrie 1938. Dupa aproape douazeci de ani de eforturi, in cea mai mare parte lipsite de succes, se da, in sfarfit, un raspuns national coordonat impotriva cancerului.

Toate acestea au constituit un pas curajos in direcfia buna, cu exeepfia faptului ca situarea in timp nu era cea mai favorabila. La inceputul iernii anului 1938, la cateva luni dupa inaugurarea campusului NCI din Bethesda, batalia impotriva cancerului a fost pusa in umbra de inceputul unui alt fel de razboi. In noiembrie, trupele naziste au pornit un pogrom la seara nafionala impotriva evreilor din Germania, obligand mii de evrei sa intre in lagarele de concentrare. Pe la sfarfitul iernii, conflictele militare izbucnisera in toata Asia fi Europa, ceea ce a constituit, de fapt, inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. In 1939, toate aceste puncte fierbinfi au luat foe de-a binelea, iar in decembrie 1941, America a fost atrasa in conflagratia mondiala.

Razboiul a impus o reordonare dramatica a prioritafilor. U.S. Marine Hospital din Baltimore, pe care NCI spera sa-1 transforme intr-un centra clinic pentru studie- rea cancerului, a fost rapid regandit fi transformat intr-un spital de razboi. Fondurile pentru cercetare au fost oprite fi activitatile transformate in proiecte cu relevanfa directa pentru razboi. Oamenii de ffiinta, lobby-ifti, medicii, chirurgii au disparut de pe ecranul public fara niciun fel de zgomot, cum ifi amintefte unui dintre cercetatori, activitatea lor hind rezumata in necrologuri.

Un astfel de necrolog era potrivit fi pentru National Cancer Institute. Congresul promisese fonduri pentru un raspuns programatic impotriva cancerului, dar acest lucru nu s-a materializat niciodata, iar cercetatorii de la NCI au intarnpinat o lipsa de interes total! Dotafi cu echipament modern, aproape inimaginabil in anul 1940, cam- pusul stralucitor a devenit un oraf fantoma al ftiinêi. In gluma, unui dintre oameniide ftiinta 1-a definit ca pe un loc placut undeva la tara, In acele zile, comenta autorul, era deosebit de placut sa dormitezi in dreptul uneia dintre marile ferestre luminoase ale cladiriiIn perioada 1946 - 1947, Neely senatorul Claude Pepper au depus proiectul unei a treia legi na|io- nale impotriva cancerului. Cu doar cateva voturi lipsa, aceasta nu a fost aprobata de Congres. (N.a.).

Strigatul agresiv al natiunii privind lupta impotriva cancerului s-a redus pana la tacere. Dupa o scurta atentie din partea presei, cancerul a devenit din nou entitatea rar mentionata, boala despre care se vorbea in soapta, mciodata cu voce tare. La inceputul anilor 1950, Fanny Rosenow, supravietuitoare a unui cancer mamar fi o persoana care pleda cu fervoare pentru lupta impotriva cancerului, a sunat la ziarul New York Times ca sa publice un anunf pentru realizarea unui grup de sprijin pentru femeile care sufera de cancer mamar. Spre stupefacfia ei, lui Rosenow i s-a facut legatura cu editorul de la secfiunea monden a ziarului. Cand femeia a cerut detalii 111 legatura cu anuntul pe care voia sa-1 faca, o urmat o pauza lunga. Regret doamna Rosenow, dar ziarul nostru nu poate sa~publice cuvantuT^fln sau cancer in paginile sale

Cred, a continuat editorul, ca ar fi mai bine sa publicati un anunf ca se va tine o adunare in legatura cu boli ale pieptului".

Rosenow a inchis telefonul, complet dezgustata.

Cand Farber a intrat in lumea cancerului in 1947, vehementa solicitare publica a deceniului anterior se stinsese. Cancerul devenise din nou o boala tacuta, silentioasa din punct de vedere politic. In saloanele de la Childrens Hospital, doctorii fi pacienfii ifi duceau propria lupta impotriva cancerului. Pe coridoarele aflate la subsol, Farber ducea o lupta fi mai singuratica cu substantele sale chimice fi cu experimentele.

Izoiarea a fost una din cheile succesului timpuriu al lui Farber. Ferit de luminile

rampei, lucrala cevace parea sa nuUe foarte important. Leucemia era copilul orfan a

EolilorTabandonataUe interrufti, care nu defineau niciun medicament impotriva ei abandonata ji de chirurgi, care nu puteau sa intervina impotriva sangelui. Leucemia, cum spunea unui dintre medici, intr-un anumit sens nu a fost considerata cancer inainte de-Al Doilea Razboi Mondial". Boala era situata undeva la periferia celorlalte boli, o pari a, care era aruncata de colo, colo, intre discipline fi departamente, foarte asema- natorcu ceea ce i se intampla lui Farber insufi. Daca leucemia tinea de o specialitate, aceasta era hematologia: studiul sangelui normal. Daca se putea gasi un tratament, se gandea Farber, acesta si-ar putea avea originea in studiul sangelui. Daca s-ar putea descoperi modul in care se produc celulele de sange normale, ar exista o fansa sa se parcurga drumul in sens invers fi sa se blocheze crefterea celulelor leucemice anorma- le. Cu alte cuvinte, strategia sa era sa abordeze boala dinspre normal spre anormal. Sa abordeze cancerul insusi in sens invers, de la boala spre starea de sanatate.


Cele mai multe inform atii pe care le detinea Farber in legatura cu sangele normal le aflase de la George Minot. Un aristocrat inalt, zvelt, chel, cu o privire intensa, Minot conducea un laborator situat intr-o cladire cu coloane, construita din caramida fi piatra, pe Harrison Avenue in Boston, la cativa kilometri de complexul-spital de pe Longwood Avenue, in care era inclus fi Childrens Hospital. Ca multi hematologi de la Harvard, Farber studiase cu Minot prin anii 1920, inainte de a deveni membra al personalului medical de la Childrens Hospital.

c

Fiecare deceniu a marcat hematologia, ftiinta sangelui, intr-un anumit fel, iar in epoca Minot, se vorbea de anemia pemicioasa. Anemia este o saracire, o deficienâ a celulelor rofii alesingelui (hematii) fi cea mai obisnuitadin formele sale se datoreaza lipsei de fier, un element crucial in producerea celulelor sangvine. Dar, anemia pemicioasa, varianta rara pe cartTo studiase Minot, nu era produsa prin deficienta de fier (intr-adevar, numele provine de la lipsa de raspuns la tratamentul cu fier)/Iratandu-fi pacientii cu tot felul de fierturi din ce in ce mai ciudate, de exemplu 250 grame de ficat de pas are, cuhamburgeri prajiti doar pe jumatate, cu stomac crad de arici fi uneori chiar fi cu sucuri gastrice regurgitate de la unui din studenfti sai, fi toate amestecate cu unf,lamaie fi frunze de patrunjel, Minot fi echipa sa de cercetator! au demonstrat concludent in 192,6 ca anemia pernicioasa era produsa de absenta unui microelement C - esenfial, o molecula unica, Identificata ulterior ca fiind vitamina B12. In anul 1934, Minot fi doi dintre colegii sai au caftigat Premiul Nobel pentru activitatea lor deschi- zatoare de drumuri. Minot demonstrase ca inlocuirea unei singure molecule putea sa refaca normalitatea sangelni in cadruTacestei boli hematologice complexe. Sangele era un organ a carui activitate putea sa fie (re)startata sau oprita prin aceste intrerupatoare moleculare.

Mai exista inca o forma de anemie nutritionala, pe care grupul lui Minot nu o abordase. O anemie la fel de pernicioasa, defi in sensul moral al acelui cuvant. La mai mult de 1 000 de kilometri departare, la morile de textile din Bombay, salariile ajun- sesera atat de scazute incat muncitorii lucrau intr-o saracie abjecta, malnutriti fi fara niciun fel de asistenta medicala. Cand, in 1920, medicii englezi i-au testat pe acef ti lucratori pentru a studia efectele malnutritiei cronice, au descoperit ca mulfi dintre ei, mai ales femeile dupa ce nasteau, erau foarte anemici. (Acesta era inca un element de interes extrem din colonii: sa produci conditii mizere unei populatii intregi si apoi sa o supui experimentului social sau medical.) -V

In 1928, tanara doctorifa Lucy Wills, proaspata absolventa a London School of Medicine for Women, a fost trimisa cu o bursa la Bombay pentru a studia anemia. Wills era unui dintre hematologii exotici, o femeie cu spirit aventurier, manata de o curiozitate bolnava pentru bolile sangelui, care era dispusa sa calatoreasca in orice tagL indepartata pentru a rezolva misterioasa anemie, aga, cat ai bate dinpalme. Cunoftea lucrarile lui Minot, dar spre deosebire de anemia discutata de acesta, ea a descoperit ca anemia din Bombay nu putea sa fie rezolvata cu pofiuni sau cu vitamina B12. In mod cu totul uimitor, ea a descoperit ca se putea trata cu un fel de drojdie, o pasta inchisa la culoare din care se extrage drojdia alimentara, extrem de apreciata de fanaticii sana-IMPARATUL TUTUROR BOLILOR

DIN BIL A NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

40

41

DIN B1LA NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

39

tatii din Anglia fi Australia. Wills n-a putut sa determine substanta chimica activa din > marmita care contribuia la ameliorarea cazuHIor. Adenumit-o, pur fi simplu, factorul VMs."

C

c.

Pana la urma a reiefit ca factorul Wills era, de fapt, acidul folic sau folatul, o sub- stanfa asemanatoare vitaminelonxare se gaseste in frunze si vegetale fi, intr-o cantitate r foarte mare, in drojdie. In diviziunea celulara se realizeaza copii ale ADN-ului, acel ' element chimic care transporta toata infonnatia genetica in celula. Acidul folic este un element crucial pentru ADN fi, astfel, este vital in diviziunea celulara. Deoarece rata de producere a celulelor sangvine este cea mai mare rata de diviziune celulara din*' corpul uman - peste treizeci de miliarde de celule pe zi - productia de sange este, in / mod special, dependents de acidul folic, in absenta acestuia (la barbatii fi femeile care nu consumasubstante vegetale, cum era cazul in Bombay), producerea de celule sangvine in maduva osoasa se oprefte. Milioane de celule maturizate doar pe jumatate se elimina, adunandu-se, ca un fel de blocaj pe linia de asamblare. Maduva osoasa devine o structure nefunclTonala" o fabrica bioTogica subnutrita, care ammtefte in mod ciudat de fabricile de textile din Bombay.

so ca

Aceste legaturi - intre vitamine, maduva osoasa fi sangele normal - au constituit preocuparea de baza a lui Farber in prima parte a verii anului 1946. De fapt, primul sau experiment clinic, inspirat exact de aceasta legatura, s-a transformat intr-o grefeala oribila. Lucy Willsobservase ca acidul folic, daca este administrat pacienjilor subnu- triti, poate sa repuna in functie mecanismul normal de producere a sangelui. Farber s-a intrebat daca nu cumva administrarea de acid folic copiilor cu leucemie ar putea sa duca la normalizarea productiei lor de sange. Urmand aceasta cale, a obtinut un^ fel de acid folic sintetic fi a recrutat un numar de copii leucemici, carora le-a injectat acid folic. In lunile care au urmat, Farber a descoperit ca acidul folic, departe de-a opri progresul leucemiei, de fapt, il accelera. La un pacient, numarul de celule albe aproape s-a dublat, la altul celulele leucemice au inundat fluxul sangvin fi au facut ca celulele maligne sa ajunga pana in piele. Farber a stopat experimental in mare graba. El a numit acest tenomen accelerare, prin asemanare cu caderea libera a unui obiect.

Pediatrii de la Childrens Hospital erau extrem de suparafi pe trialul lui Farber.

Analogii de acid folic nu numai ca accelerasera leucemia, dar chiar grabisera moartea catorva copii. Farber, insa, era intrigat. Daca acidul folic accelereaza progresul leucemiei la copii, ce-ar fi daca s-ar putea anula prezenfa acidului folic prin administrarea altor medicamente, care sa fie antagonifti ai acidului folic. Ar fi oare posibil ca o sub- C 0 stanta chimica care blocheaza crefterea celulelor albe sa opreasca boala leucemica?

Observa|iile lui Minot fi ale lui Wills incepeau sa-fi gaseasca locul intr-un tablou inca incetofat. Daca maduva osoasa era o fabrica celulara extrem de activa, atunci in- seaninacamaduva ocupata cu leucemie era o fabrica supraaccelerata, acea unitate de productie deranjata sau stricata care producea celule canceroase. Minot fi Wills grabisera producerea unor astfel de celule in maduva osoasa prin administrarea unor sub-stance. Dar oare n-ar fi fost posibil ca malignizarea maduvei sa fie blocata prin stoparea producerii unor substance ? Nu s-ar putea oare ca anemia muncitorilor de la fabricile de textile din Bombay sa fie recreata terapeutic in unitatile medicale din Boston?

In lungile sale plimbari, de la laboratorul afl at in subsolul de la Childrens Hospital pana acasa, la locuinta sa din Amory Street din Brooklin, Farber se gandea neincetat la un astfel de medicament. Cina, in casa intunecata ,?i goala, era de obicei frugala si neimportanta. Sotia, Norma, muziciana si scriitoare, discuta despre opera fi poezie, Sidney despre autopsii, experimente fi pacienti. Seara, cand se intorcea la spital pentru contravizita, avand in urechi sunetele gamelor cantate de sotia lui la pian, se gandea continuu la un astfel de medicament. Nu stia ce era sau cum ar putea sa fie numit, dar cuvantul chimioterapie, in sensul in care il intelegem noi astazi, nu mai fusese niciodata folosit pentruTa ctesemna o garna de medicamente anticancerigeneIn New York, in anii 1910, William B. Coley, James Ewing i Ernest Codman au tratat sarcoame osoase cu un amestec de toxine bacteriene - a?a-numita toxina Coley. Coley a observat raspunsuri ocazionale, dar nepredictibile, cauzate se pare de stimularea imunitara 51 care nu au atras atentia chirurgilor sau onco- logilor, (N.a.). Panoplia de antivitamine pe care si o imagina Farber cu atata claritate nu exista.

goes

In dezastruosul sau prim experiment, Farber obfinuse acidul folic de la laboratorul unui vechi prieten, un chimist pe nume Yellapragada Subba Row sau Yella, cum ii spuneau cei mai mulfi dintre colegi. Yella a fost un pionier in mai multe sensuri: ca pregatire era medic, care s-a specializat in fiziologie celulara, chimist, care in mod accidental a facut serioase incursiuni in biologie. Vagabondarile sale ftiintifice au fost dictate de o serie de calatorii aventuroase. Venise la Boston in anul 1923, fara niciun ban, complet nepregatit, dupa ce ifi terminase studiile medicale in India fi capatase o bursa, pentru School of Tropical Health de la Harvard. Vremea in Boston, a des coperit Yella cu neplacere, era departe de a fi tropicala. Neputand sa-fi gaseasca un angajament medical (nu avea licenta de libera practica in SUA), in iarna friguroasa si furtunoasa, incepuse sa lucreze ca portar de noapte la Brigham si la Womens Hospital, deschizand tusi, schimband lenjeria de pat si curatand plogtile.

Apropierea de medicina si-a adus roadele. Subba Row 51-a facut prieteni ji legaturi in spital si a obtinut un post de cercetator la departamentul de biochimie. Primul sau proiect se ocupa de purificarea moleculelor din celulele vii, disecandu-le chimic pellet tru alg'staEili compoziâ. In esenta, realizaun fel deautopsie biochimica a celulelor. Aceasta activitate cerea foarte multa insistenta, chiar mai multa decat imaginatie, dar a dus la rezultate remarcabile. Subba Row a purificat o molecula care se numea ATP, sursa de energie in toate fiintele vii (ATP trarrsp'oTS^nelpT^clSnica irTceluleJ fi o alta numita creatina, transportorul energetic in celulele musculare. Oricare dintre aceste doua realizari ar fi trebuit sa fie suficienta pentru a-i garanta o funcfie de profesor la Harvard, dar Subba Row era strain, o persoana retrasa, care lucra noaptea, un

vegetarian care vorbea engleza cu un accent strain puternic fi care locuia intr-o garso- niera din oras. Se imprietenise doar cu o serie de persoane cu activitate nocturna ca fi el, cum era Farber. In anul 1940, refuzandu-i-se profesoratul fi recunoasterea ftiinjifi- ca, Yella a plecat la Laboratoarele Lederle, niste laboratoare farmaceutice din nordul statului New York, care se aflau in posesia corporatiei American Cyanamid, unde i s-a cerut sa conduca un colectiv care lucra la sinteze chimice.

La Lederle, Yella Subba Row si-a remodelat vechea strategic fi s-a axat pe producerea de versiuni sintetice de substantelor chimice naturale pe care le descoperise in ihteridrul celulelor^ sperand sa le foloseasca ca suplimente alimentare. In anii 1920, o alta conTpanieTarniaceut]ca, 'Eli LillyTacuse o avere din vanzarea unei forme concentrate a vitaminei B12, substanta deficitara in anemia pernicioasa. Subba Row s-a hotarat sa-fi indrepte atentia asupra celeilalte forme de anemie, anemia cea neglijata, anemia care nu mai fusese iuata incojasiderare, anemia prin deficienta de acid folic.

Dar, 1111946, dupa mai multe incercari equate de-a extrage substante chimice din ficatul de pore, a schimbat intreaga tactica si a inceput sa sintetizeze acidul folic pornind de la zero, cu ajutorul unei echipe de oameni de stiinâ printre care se afla fi Harriet Kiltie, o tanara chimista care lucra la Lederle.

Reactiile chimice necesare pentru producerea acidului folic au adus un bonus cu totul iefit din comun. Deoarece reactiile aveau cateva etape intermediate care trebuiau parcurse, Subba Row si Kiltie aveau optiunea sa produca diverse variante de acid folic, prin modificari ufoare ale retetei. Aceste variante de acid folic - niste imitatii foarte bune - aveau proprietati neasteptate si surprinzatoare. Enzimele si receptorii din ce- C lule lucreaza, in mod obisnuit, prin recunoasterea celulelor dupFsffucTura ToFHumi-- cl. Dar o structura moIecuIarTJmomeala , una care seamana Foarte mult cu molecula naturala, poate sa. se prinda de receptor sau de enzima fi sa-i blocheze actiunea, ca un fel de c&eie nepotriviti care se blocheaza in broasca. O parte dintre aceste substance moleeutaletalieTJeTiuTellaleâmpoirteFHlusteaKagonisti ai acidului folic.

"Acestea erau exact antmtamineie lantitolatil) pe care le visa Farber. Farber le-a scris lui Kiltie si lui Subba Row, intrebandu-i daca. ar putea sa foloseasca antagonists lor pe pacienti cu leucemie. Subba Row a fost de acord. La sfarsitul verii anului 1947, laboratoarele Lederle au triinis de la New York primele colete cu antifolati fi acestea au ajuns in laboratorul lui Farber.IMPARATUL TUTUROR BOLILOR

DIN BILA NEAGRA, CARE NU POATE S A ERUPA

44

43

42

Manus a lui Farber

5

De-a lungul secolelor, bolnavul de cancer a fost subiectul tuturor formelor de experimente. In cautarea unor mijloace eficiente de tratare a acestei boli incurabile aufost cercetate campiile $i padurile, farmaciile si templele. N-au scapat nici animalele, omul cautand cu tnfrigurare leacul in parul, blana, dintele, degetul mic, timusul sau tiroida, ficatul sau splina lor.

William Bainbridge

Cautarea unei solufii de eradicare a acestui blestem... estefacuta la intamplare, in afara unei activitati de cercetare coordonata.

The Washington Post, 1946

Situat la vreo 10-11 kilometri la sud de spitalele Longwood din Boston, Dorchester este un orasel tipic pentru New England, un triunghi ca un ic intre asezarile industrial pline de funingine din partea de vest fi golfurile gri-verzui ale Atlanticului in partea de est. Pe la sfarfitul anilor 1940, valuri de imigranti evrei si irlandezi - constructori de vase, forjori, tehnicieni de cai ferate, pescari, muncitori in fabrici - s-au stabilit in Dorchester, locuind in case de caramida fi paianta infiruite pe Blue Hill Avenue. Dorchester s-a reinventat ca un orasel de provincie, cu parcuri fi locuri de joaca de-a lungul raului, un teren de golf, biserica fi sinagoga. Sambata dupa-amiaza, familiile se strangeau in parcul Franklin ca sa se plimbe pe aleile acoperite de frunze sau sa se uite la strutii, la urfii polari sau la tigrii de la gradina zoologica.

Pe 16 august 1947, intr-o casa situata vizavi de gradina zoologica, copilul unui constructor de nave de la fantierele din Boston s-a imbolnavit brusc, facand pusee de febra nu prea crescuta. Acestea au aparut fi au disparut fara niciun fel de ritmici- tate timp de vreo doua saptamani, urmate de o stare letargica fi de paliditate. Robert Sandler avea doi ani. Fratele sau geaman, Elliot, era un pufti cu obrajii bucalati, activ, perfect sanatos.

Zece zile dupa primul puseu de febra, starea lui Robert s-a inrautatit semnificativ. Temperatura i-a crescut si mai mult, culoarea fetei s-a transformat din roz intr-un alb spectral. A fost dus de urgenta la Childrens Hospital din Boston. Splina acestuia, un organ de dimensiunea unui pumn, care stocheaza fi produce sange, de obicei preaputin palpabila sub rebordul costal, era mult marita, atarnand ca un sac umplut pana c" la refuz. O picatura de sange la microscopul lui Farber a relevat identitatea bolii. Mii de celule leucemice limfoide imature se divizau cu frenezie, cromozomii condensan- du-se si decondensandu se ca niste pumnisori care se strang si se desfac. - c

SandleFa ajuns la Childrens Hospital la cateva saptamani dupa ce Farber primise primul pachet de substante chimice de la Lederle. Pe 6 septembrie 1947, Farber a inceput sa-i administreze lui Sandler acid pteroylaspartic sau PAA, prima dintre substantele antagonice ale acidului folic produse de Lederle. (Atunci nu se cerea consim- 4- tamantul pacientului pentru efectuarea unui trial clinic, chiar cu un medicament toxic. Parmtii eraucateodata informati foartepFscurE'in leglfura cu trialul. Copiilor nu li se spunea niciodata nimic si nici nu erau consultati. Codul de la Niirenberg pentru ex perimente pe om obliga la consimtamantul voluntar fi explicit al pacientului, asa cum s-a stabilit la 9 august 1947, cu mai putin de o luna inainte de trialul PAA. Este putin probabil ca Farber, la Boston, sa fi auzit ca exista un astfel de document, prin care se cere consimtamantul pacientului.)

PAA n-a prea avut efect. In urmatoarea luna, Sandler a devenit din ce in ce mai letargic. A inceput sa schiopateze pentru ca efectele leucemiei se resimteau la nivelul coloanei vertebrale. Au aparut puternice dureri articulare fi dureri generale violente, tranzitoriiT^p ofleucemial- a afectat un piciorrpTOducIndu-se^ârtujl"^!^!!!^ in- sofita de o durere insuportabila. In decembrie, cazul parea sa fie fara speranfa. Varful splinei lui Sandler, mai plina decat oricand de celule leucemice, ii ajungea la pelvis. Copilul a fost retras din trial cu inflamatii, palid, pe punctul de a deceda.

La 28 decembrie, Farber a primit o noua versiune a substantei antagonice respective de la Subba Row si Kiltie, aminopterina, o substanta cu o structura uf or modificata fafa de PAA. Farber a adus la spital substanta fi 1-a injeclat pe baiat, in speranta ca se va petrece macar o firava ameliorare a starii sale de sanatate.

Raspunsul a fost uluitor. Valorile leucocitelor, care crescusera semnificativ - de la zece mii in septembrie, la douazeci de mii in noiembrie si la saptezeci de mii in decembrie - s-au oprit din crestere si s-au stabilizat. Apoi, un fapt si mai reinarcabil, numarul de leucocite a inceput sa scada, blastii leucemici s-au stins in fluxul sangvin si apoi au disparut. In ajunul Anului Nou, leucograma prezenta o sesime din valoarea maxima inregistrata, apropiindu-se de nivelul normal. Cancerul nu disparuse, sub microscop se evidentiau leucocite maligne, dar fusese temporar invins, inghetat intr-o stare he- matologica, in iarna viforoasa din Boston.

Pe 13 ianuarie 1948, Sandler a revenit la spital, mergand singur pentru prima oara dupa doua luni. Splina fi ficatul se retrasesera atat de spectaculos incat hainele, a observat Farber, ii erau largi, Sangerarile se oprisera, copilul avea o pofta de mancare de lup, ca si cand ar fi incercat sa recupereze cele fase luni in care aproape nu mancase. 4In luna februarie, observTFarbeivviorciunea, pofta de mancare fi nivelul de activitate ale copilului erau la fel ca ale fratelui sau. Timp de aproximativ o luna, intre Robert Sandler fi Elliot Sandler parea sa nu fie nicio diferenta.OG3

Remisia In cazul lui Sandler - fara precedent in istoria leucemiei - a stamit un val de activitati pentru Farber. La inceputul iernii anului 1948, la clinica se aflau mai multi copii. Un baietel de trei ani internat pentru dureri in gat, o fetita de doi ani si jumatate cu excrescence la cap fi gat, diagnosticati pana la urma cu LLA infantila. Inundat cu antifolati de la Yella fi cu pacienti care aveau nevoie disperata de ajutorul sau, Farber a recrutat inca vreo cativa medici sa-1 ajute: Louis Diamond, hematolog, si un grup de medici asistenti, James Wolff, Robert Mercer fi Robert Sylvester.

Farber ii enervase profund pe cei de la Childrens Hospital cu primul sau trial clinic. In cazul celui de-al doilea experiment, i-a facut sa ia decizii dramatice. Personalu! spitalului a votat sa fie indepartati toti internii de pediatrie de la unitatea de chimioterapie a leucemiei, lasandu-1 pe Farber fi pe asistentii lui sa indeplineasca toate activitatile de ingrijire a pacientilor (conducerea spitalului a motivat ca atmosfera din saloanele de leucemie infantila era mult prea disperata fi doar experimentala, factori care nu erau propice unei bune educatii medicale). Copiii cu cancer, dupa cum mentiona un chirurg, erau in mod obifnuit pufi in cele mai indepartate colturi ale saloanelor. Se aflau oricum pe patul de moarte, ziceau pediatrii. N-ar fi fost oare mai normal din partea medicilor sa-i lase sa moara in pace ? Cand unui dintre clinicieni a sugerat ca noile substante chimice" ale lui Farber sa fie pastrate ca o ultima fansa pentru copiii leucemici, Farber, aducandu-fi aminte de activitatea lui anterioara de anatomopatolog, a replicat, Atunci singura substanta de care vei avea nevoie va fi formoiul.

Farber a utilat un salon retras, aflat langa instalatiile sanitare, transformandu-1 intr-o mica clinica. Putinul sau personal locuia in diverse spatii nefolosite: la departa mentul de anatomopatologie, prin saloane retrase, in diverse camarute aflate sub scari sau in birouri goale. Sprijinul institutiei era minim. Asistentii lui Farber erau obligati sa ascuta ei infifi acele de seringa pentru punctiile medulare, o practica la fel de veche ca aceea de pe vremea cand chirurgii erau nevoiti sa-fi ascuta cutitele pe roata. Personalul lui Farber consemna cu foarte multa atentie toate detaliile bolii. Fiecare hemograma, fiecare transfuzie, fiecare puseu de temperatura erau inregistrate. Daca se putea ajunge la invingerea leucemiei, Farber insista ca fiecare clipa a acelei batalii sa fie inregistrata pentru posteritate - defi, se pare ca nimeni altcineva nu era dispus sa ia seama cum se petrece acest lucru.

goes

in iarna anului 1948, Bostonul a fost marcat de o vreme extrem de friguroasa fi foarte aspra, furtunile de zapada erau frecvente, facand ca clinica lui Farber sa nu ifi poata desfasura activitatea. Drumurile asfaltate, dar inguste pana la Longwood Avenue erau pline de noroi, iar culoarele de la subsol, slab incalzite chiar fi toamna, erau acum foarte reci. Administrarea zilnica de antifolati a devenit imposibila, iar echipa lui Farber revenea doar de trei ori pe saptamana. In februarie, cand furtunile s-au mai oprit, s-a reluat administrarea zilnica.DIN BILA NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

DIN BILA NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA

Intre timp, informatiile referitoare la experientele lui Farber pe leucemia infantila au inceput sa se raspandeasca fi la clinica a inceput sa vina un numar tot mai mare de copii. Si, caz dupa caz, s-a vazut ca antifolatii puteau produce scaderea numarului de leucocite, in anumite cazuri facandu-le sa dispara complet, cel putin pentru o vreme. Existau si alte forme de remisie, la fel de dramatice ca ale lui Sandler. Doi baieti tratati cu aminopterina s-au intors la fcoala, Un alt copii, o fetita de doi ani fi jumatate, a inceput sa se jo ace fi sa alerge dupa ce zacuse in pat fapte luni. Remisia reufea sa daru- iasca copilariei, macar pentru un moment, zburdalnicia de odinioara.

Dar exista intotdeauna aceeasi hiba. Dupa cateva luni de remisie, cancerul revenea in mod inevitabil, refazand sa reactioneze chiar fi la cele mai agresive substance chimice ale lui Yella. Celulele leucemice reapareau in maduva osoasa, apoi se revarsau in " sange fi nici cei mai activi antifolati nu puteau sa le stopeze inmulfirea. Robert Sandler a murit in. 1948, dupa ce a raspuns la tratament doar cateva luni.

Cu toate acestea, rernisiile, temporare cum erau, erau remisii adevarate fi istorice. Prin aprilie 1948, se culesesera suficiente date pentru a se publica o lucrare preliminary. in New England Journal of Medicine. Echipa tratase faisprezece pacienti. Dintre aceftia, zece raspunsesera la tratament, iar cinci copii, adica aproximativ o treime din grupul initial, erau in via|a la patru-f ase luni de la punerea diagnosticului. In leucemie, supraviefiiirea la f ase luni insemna o etemitate.

sca

Lucrarea lui Farber publicata la 3 iunie 1948 avea fapte pagini, era plina de tabe- le, cifre, fotografii, date de laborator, hemograme. Limbajul era sec, formal, det&fat, ftiin|ific. Cu toate acestea, ca toate marile lucrari, deschidea o noua pagina in istoria medicinei si, ca toate vestile bune, era atemporala: a o citi astazi este ca fi cAnd te-ai uita in culise, la viafa tumultuoasa din clinicile bostoniene, cu pacientii care se zbateau sa ramana in viata, la fel cum Farber fi asistentii sai se zbateau sa gaseasca noi medicamente pentru o boala ingrozitoare, care trecea fi revenea. Era un scenariu in care exista un inceput, un mijloc fi, din pacate, un sfarfit.

Lucrarea a fost primita, dupa cum ifi aduce aminte un om de ftiinta, cu mult scepticism, neincredere fi furie. Dar pentru Farber, studiul continea un mesaj chi- nuitor: cancerul, in cea mai agresiva forma a sa, fusese tratat cu un medicament, cu o substanta chimica. In f ase luni, intre 1947 fi 1948, Farber a vazut deschizandu-se o Ufa

scurt fi seducator - jare selacj^âmsa la loc, iar prin acea uf a, el a zarit o posibHita- te extrem de luminoasa: disparitia cancerului sistemic, agresiv, prin intermediul unui medicament, ceea ce era fara precedent in istoria cancerului. in vara anului 1948, cind unui dintre asistentii lui Farber a realizat biopsia maduvei osoase a unui copii leucemic dupa tratamentui cu aminopterina, asistentului nu-i venea sa-fi creada ochilor: maduva osoasa arata extrem de normala" scria el, af a incat putem sa visam la vindecare".

Si asa a continuat Farber sa viseze. A visat ca celulele maligne erau distruse prin medicamente anticancerigene specifice, ca celuleIôrmaIe~seregenerau fi ifi reluauIMPARATUL TUTUROR BOLILOR


#

#

spafiile fi fiziologia. Visa la o intreaga gama de antagonisti sistemici, care sa distruga celulele maligne, sa trateze leucemia cu medicamente, apoi sa aplice rezultatele ex- perientelor sale de la leucemie la alte tipuri de cancere. Aranca manufa medicinei oncologice. Depindea de o intreaga generate de medici fi oameni de ftiinta daca se dovedeau in stare sa o ridice.IMPARATUL TUTUROR BOLILOR

DIN BILA NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA.

48

49

47

O molima secreta

Nefacem cunoscuti prin metaforele cu care descriem cosmosul in miniatura.

Stephen Jay Gould

Astfel, de mai bine de 3 OOO de ani, medicii cunosc aceasta boala.

Si tot de mai bine de 3 OOO de ani, oamenii bat la usa medicinei pentru a gasi un leac.

Fortune, Martie 1937

Acum este rdndul cancerului sa fie boala care intra fara sa bata la usa. j Susan Sontag, Boala ca metaford

Avem tendiafa sa credem ca boala canceroasa este o boala moderna, deoarece metaforele care ii sunt asociate sunt atat de moderne. Este o boala de supraproducfte,\ __j_ de creftere fulminanta - de creftere de neoprit, de crestere care nu poate fi controla- / ta. Biologia moderna ne mcurajeaza sa ne imaginam celula ca pe o mafina molecula- ra. Cancerul este acea mafina care, dupa ce pornefte ia prima cheie, nu se mai poate -f~ opri fi crefte, fi crefte (adica se multiplica fi se inultiplica), pana se transforma intr-un monstru tehnic ireproductibil, care se autogenereaza.

Notiunea de cancer ca boala care apartine paradigmatic secolului XX ne amintefte, dupa cum spunea Susan Sontag in lucrarea ei deosebita Boala ca metajora, de o alta boala considerate cumva emblematic! pentru o alta epoca: tuberculoza secolului al XlX-lea. Ambele boli, sublinia Sontag, sunt la fel de obscene, gandindu-se la sensul original al acestui cuvant, acela de abominabil, de prost augur, respingator pentru simturi." Ambele submineaza viafa, Amandoua sleiesc vitalitatea pacientului fi fac ca intalnirea cu moartea sa fie lunga fi chinuitoare. In ambele cazuri, starea de agonie, mai mult decat moartea insafi, este definitorie pentru boala.

Dar in ciuda unor astfel de paralele, tuberculoza apartine unui alt secol. TBC era o boala a romantismului Victorian redus la extrema sa patologica: febrila, necru- tatoare, sufocanta, obsesiva. Era o boala a poetilor: John Keats, apropiindu-se incet de moarte intr-o camarufa a carei fereastra dadea spre Piata Spaniei, in Roma, sau Lordul Byron, romanticul obsesiv care ifi imagina ca moare din cauza unei boli doar0~

llite'jf!:- -/:. 1811118 - ;

:V

fi " ca sa-si impresioneze admiratoarele. Moartea si boala sunt adesea frumoase, ca... ha- loul stralucitor al tuberculozei scria Thoreau in 1852. In Muntele vrdjit al lui Thomas Mann, acest halou stralucitor" elibereaz! o forta creatoare deosebita la victimele sale, e o forta cathartic!, e o limpezire a spiritului, care si ele par sa fie caracteristice pentru era respectiva.

Spre deosebire de tuberculoza, cancerul este asociat cu imagini mult mai contem-

porane. Celula canceroasa este ingrozitor de individualist!, este nonconformist! in toate sensurile posibile" nota Sherwin Nuland, un medic-scriitor. Cuvantul metasta- za, folosit pentru a descrie migratia cancerului dintr-un loc intr-altul, este un amestec curios intre rneta si stasis - dincolo de liniste" in latina - o stare partial instabila, care surprinde instabilitatea specific! a modernitatii. Daca tuberculoza isi ucidea victimele ,prinjeviscerare ipatologica, cancerul ne asfixiaza, umpland organismul cu prea multe

G'j I celukTfste un fel de tuberculoza irTcelalalt sens, de exces, de patologie a excesului.

P Cancerul este o boala expansionist!, ea invadeaz! tesuturile, stabileste colonii in lo- l'llt 'curi ostile, cautand ascunzis intr-un organ si apoi migrand spre altul. Tr!ieste disperat,

inventiv, teritorial/viHean~$rdefensIvuheon7ca~^cand ar vreaTefs! ne invete cum sa supravietuim. Confruiitarea cu cancerul este ca o intalnire cu o aMspecie, una mult mai adaptata pentru supravietuire decat suntem noi.

Aceasta imagine - a cancerului ca dublura noastra contemporan! disperat! si rau- voitoare - este $ocanti fiindca este, cel putin partial, adevarat!. O celula canceroasa este, de fapt, o forma extraordinar de perversa a unei celule normaie. Cancerul este un invadator si un colonizator de foarte mare succes, in mare parte fiindclexploateaza exact caracteristicile care ne fac fi pe not sa reusim ca specie sau ca organism.

La fel ca celula normala, celula canceroasa se bazeaz! pe creftere in sensul de baza fi elementar al cuvantului: diviziunea unei celule ca s! formeze doua. In tesuturile normaie, acest proces este reglementat, controlat cu foarte multa finete, astfel incat crefterea este stimulate de semnale specifice si stopata de altele. lit cancer, crefterea A ^,|dgzl!ntuita, nelimitata, da naftere unor generatii succesive de celule. Bioiogii folosesc termenul de dona pentru a descrie celulele care au acelafi stramof genetic. Cancerul, fi acurn cunoaftem acest lucru, este o boala clonal!. Aproape toate formele de cancer cunoscute ifi au originea intr-o celul! ancestral! care a dobandit capacitate de diviziune fi supravietuire nelimitate fi da naftere unui numar nelimitat de descendenti, vezi acea omnis e cellula e cellula e cellularepetata la infinit de Virchow,

Dar cancerul nu este doar o boal! clonal!; este o boala care se autoperfectioneaza prin clonare. Daca diviziunea nelimitata s-ar produce far! evolutie, celulele canceroase n-ar fi inzestrate cu o asemenea capacitate de invazie, supravietuire, metastazare. Fiecare generatie de celule canceroase creeaz! fi un mic numar de celule care sunt genetic diferite de p!rinfii lor. Atunci cand un medicament folosit in chimioterapie sau cand sistemul imun Insufi ataca boala canceroasa, clonele mutante - care sunt capabi- le sa reziste atacului - incep sa se divida. Cea mai adaptat! form! de celul! canceroas! supravietuiefte. Ciclul neincetat fi neiertatonde mutatii, selectii si inmultiri excesive

genereaza celule care sunt din ce in ce mai bine adaptate pentru supravietuire i crestere. In anumite cazuri, mutafiile accelereaza nafterea altor mutatii. Instabilitatea genetica, intr-o nebunie fara seaman, asigura fi mai multa impetuozitate procesului de apa- ritie a clonelor mutante. Astfel, cancerul exploateaza logica fundamentals a evolutiei, asa cum nu se intampia in cazul altor boli. Daca noi, ca specie, suntem produsul final al selectiei darwiniene, atunci si aceasta incredibila boala care zace inlauntrul nostru este la fel.

Astfel de speculatii metaforice ne pot indeparta de subiectul de baza, dar ele sunt inevitable in cazul acestei boli. Scriind aceasta carte mi-am imaginat proiectul ca pe o istorie a cancerului. Dar, intr-un mod uimitor, mi s-a parut ca scriu nu despre ceva, ci despre cineva. In fiecare zi subiectul meu se transforma in altceva, care semana cu ima- ginea unei persoane reilectata in ogiinda - enigmatica fi cam nebuna. Aceasta nu este o istorie medicala a unei boli, ci ceva mult mai personal, mai visceral: este biografia ei,

JOGS.

Deci, sa incep dm nou, deoarece fiecare biograf trebuie sa inceapa cu nafterea subiectului sau. Unde s-a nascut cancerul ? Ce varsta are cancerul ? Cand a fost inregistrata aceasta boala pentru prima data?

In anul 1862, Edwin Smith, un persona) neobifnuit, partial orn de ftiinta, partial negustor ambulant, egiptolog autodidact fi falsificator de obiecte de arta, a cumparat (sau, ma rog, o fi furat) un papirus de vreo cinci metri lungime de la. un vanzator de antiduta|i din Luxor, Egipt, Papkusul sa afla intr-o conditie infioratoare: strivit, cu paginile ingalbenite, pe care se alia un scris egiptean cursiv. Se pare ca a fost sens in \ secolul alXVII-lea i.Hr. si era o transcriere a unui manuscris datand de prin 25001,Hr. Plagiatorul, intr-o graba teribila, a. facut greseii transcriindu-1 fi, adesea, corecturi cu rosu pe margine.

Tradus in 1930, se pare ca papirusul contine o serie de invataturi ale lui Imhotep, \ un mare medic egiptean care a trait prin 2625 i.Hr. Imhotep, unui dintre putinii egip- teni de sange neregal cunoscut noua din vechiul regat, era o figura renascentista in mijlocul unei renafteri egiptene aflata in prag de disparitie. Ca vizir ia curtea regelui \ Djozer, ifi facea de lucru in neurochirurgie, incerca sa faca arhitectura si nu s-a dat la o parte sa faca studii astrologi.ee fi astronomice. Chiar si grecii aflati in Egipt secole mai tarziu, facand cunostinta cu intelectul extrem de special al acestuia, 1-au acceptat ca pe un magician stravechi fi 1-au asocial propriului zeu al medicinei, Asclepios.

Dar trasatura surprinzatoare a papirusului lui Smith nu este magia sau religia, ci \ absenta lor. Intr-o lume scufundata in vraji, incantatii fi farmece, Imhotep scrie de I oase rupte, vertebre dislocate, folosind un vocabular sec, ftiin(;ific, detafat, ca si cand | ar scrie un manual de chirurgie modem. Cele patruzeci fi opt de cazuri prezentate in \ papirus, fracturi de maini, abcese sau fracturi ale oaselor capuiui sunt tratate sub as- peel medical si nu ca fenomene oculte, fiecare cu denumirea anatomica, diagnosticul fi prognoza lui.IMPARATUL TUTUROR BOLILOR


Sub aceasta lumina clarificatoare a chirurgului antic apare pentru prima oara can ceral ca boala distincta, de sine statatoare. Descriind cazul numarul 45,, Imhotep ne sfatuiefte: Daca examinati (un caz) care prezinta excrescenfe, mase pe san fi daca descoperiti ca ele s-au in tins fi la celalalt san fi, daca puneti mana pe excrescentele acestea din san fi le simtiti reci, ca nu au niciun fel de granulatie, ca nu confin niciun lichid, ca nu se scurge niciun lichid fi totufi le simtifi ca pe o masa, la palpare, va trebui sa va spunefi: cazul acesta cu care am de-a face este un caz de mase protuberante... Umflaturile din san inseamna existenta unor inflamatii mari care se intind fi sunt dure la palpat. Cind le palpafi, le simtiti ca fi clnd ar fi nifte mingi invelite in ceva, sau am putea sa le comparam cu un fruct necopt de hemat, care este dur fi rece la pipait".

O masa inflamata la san - rece, dura, densa, ca un fruct de hemat fi care se in- tinde insidios pe sub piele - nu cunosc o descriere mai sugestiva a cancerului mamar. Fiecare caz din acel papirus este urmat de o discutie concisa asupra tratamentului, chiar fi daca numai paliativ: lapte - care se administreaza in urechile pacientilor care au probleme neurochirurgicale, cataplasme - pentru rani, unguente - pentru arsuri. Dar In cazul numarul 45 Imhotep este neobifnuit de succint. La secfiunea intitulata terapie scrie o singura propozifie: Nu exista".

Cu aceasta recunoaftere, ca nu exista nicio posibilitate de tratare a bolii, cancerul a disparut pur si simplu din istoria medicala antica. Alte boli au circulat cu agresivitate pe tot globul, lasand in urma amprente criptice in legende sau documente. Un flagel nestapanit - tifosul, probabil - a bantuit prin oraful port Avaris in 1715 i.Hr., deci- mand populafia. Variola, a erupt ca un vulcan in zone izolate, generind povefti despre semnele lasate pe fata lui Ramses al V-lea In secoTuTTZl.FIr. Tuberculoza aparea fi disparea pe valea Indului, ca nifte inundatii periodice. Dar daca intre aceste epidemii masive cu existenta aleatorie a existat cancer, acesta a existat in tacere, nelasand nicio urma identificabila in literatura de specialitate sau in orice alt gen de literatura.

fcOGS

Tree mai bine de doua milenii de la descrierea lui Imhotep pana sa auzim din nou de cancer. i, din nou, este o boala invaluita in tacere, o rufine individuala. In vastele sale istorii scrise in jurul anului 440 i.Hr., istoricul grec Herodot relata povestea Atossei, regina din Persia care a suferlt de o boala neobifnuita. Atossa'efa fiica lui Cyrus fi sotia lui Darius, succesorul ahemenizilor de o brutal! amintire, care au con- dus finuturile dintre Lidia de la Marea Mediterana, pana in Babilonia la Golful Persic, Pe la mijlocul domniei sale, Atossa a observat o formatiune care sangera la unui din sani, care ar fi putut sa fie o forma deosebit de agresiva de cancer mamar inflamator ^n_, cancerul mamar inflamator, celulele maligne invadeaza ândele limfatice ale sanului producand o masa rofie care se inflameaza).

Daca Atossa ar fi vrut, o intreaga pteiada de medici din Babilonia fi Grecia s-ar fi strans la patul sau pentru a o trata. Dar ea s-a scufundat intr-o singuratate impenetra- bila. Se invelea in nifte cearceafuri fi ifi impusese o carantina proprie. E posibil ca me-

DIN BILA NEAGRA, CARE NU POATE SA ERUPA.

54

53

dicii iui Darius sa fi incercat sa o trateze, dar fara succes. In ultima instanta, Democede, G3

Au fost necesari peste cincizeci de ani de la experimental de producere a ureei a lui Wohler pentru ca produsele industriei de coloranti sa ajunga in contact fizic cu celulele vii. In 1878, la Leipzig, un student la medicina, in varsta de douazeci si patru de ani, Paul Ehrlich, cautandu-si o tema pentru lucrarea de diploma, a propus folosirea colorantilor textili pentru colorarea tesuturilor animale. Era vorba de anilina $i deriva- tii sai. Ehrlich spera ca, in cel mai bun caz, culorile textile sa color

Imparatul Tuturor Bolilor - o Biografie a Cancerului

Documents

Transcript of Imparatul Tuturor Bolilor - o Biografie a Cancerului