Academia de Studii EconomiceFacultatea de Economie

Impactul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor

asupraEducaţiei

Zaharia Irina Claudia

Seria A, Grupa 1402

Cuprins

1. Evoluţia societăţii şi educaţia .........................................................................pag. 3

2. Educaţia la distanţă..........................................................................................pag. 7

3. Oportunităţi şi posibilităţi de utilizare a noilor tehnologii în educaţie........pag. 8

4. Posibilităţi de redare a informaţiei în instruirea asistată de calculator.....pag. 9

5. Aplicaţii software educaţionale......................................................................pag. 14

6. Comunităţile virtuale şi educaţia...................................................................pag. 16

7. Date despre autor.............................................................................................pag. 18

8. Bibliografie.........................................................................................................pag. 19

2

Impactul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor asupra

Educaţiei

1. Evoluţia societăţii şi educaţiaÎn orice domeniu de activitate, obţinerea unor informaţii relevante şi actuale influenţează pozitiv

deciziile adoptate de către organizaţii, informaţia fiind considerată a patra resursă, mai importantă chiar decât cele clasice (munca, natura, capitalul).Informaţiile, ca resurse, „fiind generate prin procese de cunoaştere şi inovare, sunt potenţial nelimitate, se dezvoltă în mod progresiv şi cumulativ, au o rată de creştere extrem de rapidă; ele se multiplică prin diseminare”

Fig. 1 Caracteristicile informaţiei

Caracteristicile prezentate în fig. 1 au impus dezvoltarea tehnologiilor de transmitere şi prelucrare a informaţiei ca răspuns la creşterea rapidă a necesităţilor de informare ale organizaţiilor şi indivizilor. Informaţia poate fi acumulată fără încetare, dar are prin excelenţă un caracter perisabil. Expansiunea Internetului este o consecinţă directă a impactului utilizării sale asupra societăţii, numărul utilizatorilor fiind în continuă creştere. Internet-ul a devenit, prin serviciul World Wide Web, principalul mediu de informare şi comunicare, fiind considerat un mare succes atât tehnologic cât mai ales social. Astfel, evoluţia civilizaţiei umane a cunoscut o nouă etapă, calitativ superioară, în care informaţia deţine un loc primordial, cunoscută sub numele de societatea informaţională sau societatea bazată pe informaţie.

3

Societatea informaţională presupune „folosirea intensivă a tehnologiilor informatice şi de comunicaţii în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu impact economic şi social semnificativ” .

Considerat vector esenţial al societăţii informaţionale, dar şi factor determinant al globalizării, Internetul devine o resursă internaţională şi o piaţă internaţională în acelaşi timp. Caracterul ireversibil al trecerii la societatea informaţională este dat de intensitatea factorilor determinanţi (fig. 2), factori a căror putere se intensifică şi mai mult pe măsura instaurării noii societăţi, precum şi de faptul că este un proces ce a avut loc la nivel mondial.

Fig. 2

Factorii dezvoltării societăţii informaţionale

Dinamica accelerată a schimbărilor sociale, dar mai ales profunzimea acestor schimbări, impun direcţii de restructurare şi a realităţii educaţionale ce vizează alinierea obiectivelor instructiv-educative la cerinţele concrete ale societăţii supertehnologizate. Impactul tehnologiilor asupra societăţii umane îşi are originea în caracterul lor apatrid, după apariţie tehnologiile având o difuzare universală.

În contextul internaţionalizării organizaţiilor şi globalizării pieţelor, progresul tehnologiilor digitale se manifestă în domeniul educaţional prin:• documentarea într-o bibliotecă virtuală răspândită în toată lumea;• formarea sub îndrumarea unui profesor aflat la mii de kilometri distanţă;• calificarea profesională pentru o piaţă globală a forţei de muncă;• pregătirea pentru activităţi la distanţă bazate pe tehnologiile informatice şi de comunicaţii – teleactivităţi;• îmbogăţirea permanentă a propriei culturi cu elemente din alte culturi.

Dezvoltarea societăţii informaţionale s-a concretizat, la nivel mondial prin:• dezvoltarea infrastructurilor de comunicaţii;• implementarea unor instrumente software adecvate;• dezvoltarea componentelor hardware;• crearea de conţinut digital;• dezvoltarea abilităţilor individuale în utilizarea şi valorificarea informaţiei.

Fenomenele de continuă creştere a puterii de prelucrare şi de diminuare sistematică a dimensiunii şi preţurilor calculatoarelor conduc la generalizarea utilizării noilor tehnologii informaţionale, facilitând astfel accesul la informaţie pentru toţi membrii societăţii.

În acest context, s-au creat premisele trecerii de la societatea informaţională la societatea cunoaşterii, sau societatea informaţională bazată pe cunoaştere, în

4

care omul ştie să valorifice informaţiile, transformându-le în bunuri intangibile, care îi vor spori potenţialul de acţiune.

Cunoaşterea este „informaţie cu înţeles şi/sau informaţie care acţionează” şi a devenit resursa principală a economiilor avansate, fiind supusă proceselor de management.

În prezent, cunoaşterea tehnologică, altfel spus cunoaşterea modalităţilor de a produce bunuri şi servicii, constituie tipul de resursă care deţine două atribute esenţiale: este inepuizabilă şi se perfecţionează continuu. Rapiditatea cu care societatea informaţională se transformă într-o societate a cunoaşterii este fundamentată de recunoaşterea valorii bunurilor intangibile în contextul noii economii – economia digitală.

Indiferent de nivelul de dezvoltare socio-economic, evoluţia spre societatea cunoaşterii este inevitabilă. Pentru a rezista mediului concurenţial, firmele nu trebuie numai să-şi diminueze preţurile, este imperios necesar să înţeleagă funcţionarea pieţei, să aibă capacitatea de a anticipa evoluţiile viitoare şi de a acţiona în consecinţă.

În evoluţia către societatea bazată pe cunoaştere (fig. 3), un factor decisiv îl reprezintă pregătirea profesională, care presupune în prealabil o bună educaţie. În condiţiile accentuării muncii în echipă, calităţile profesionale trebuie dublate abilităţi personale precum: echilibru, toleranţă, simţul răspunderii, capacitate de comunicare etc. Beneficiul esenţial al unei societăţieducate rezidă în capacitatea sa de alegere a drumului către progres şi bunăstare.

Astfel apare evidentă necesitatea dezvoltării tehnologiilor şi standardelor educaţionale care să contribuie la eficientizarea procesului de învăţământ.

Societatea bazată pe cunoaştere• Cooperare / înţelegere• Valorizarea informaţiei globale acumulate

Societatea informaţională• Procesare / metalimbaje / comunicaţii• Delocalizarea muncii/ dematerializarea produselor

Societatea industrială• Reproductibilitate / reducţionism

Fig. 3 Evoluţia societăţii

5

. Noile tehnologii educaţionale sunt o consecinţă directă atât a evoluţiei metodelor psihopedagogice din educaţie, cât şi a noilor tehnologii IT&C (tehnologii Web, multimedia, tehnologii de comunicaţie). Mijloacele didactices-au diversificat de-a lungul timpului: de la suportul de curs tipărit, la programele de învăţare prin televizor (transmisie directă sau înregistrare video), la informaţii multimedia interactive în timp real prin intermediul Internet-ului. Metoda didactică impusă de societatea informaţională este instruirea asistată de calculator care valorifică principiile instruirii programate (fig. 4) în contextul noilor tehnologii informatice şi de comunicaţii.

Fig.4 Principiile instruirii programate

Există numeroase denumiri (fig.5) utilizate pentru a desemna ceea ce generic reprezintă instruirea asistată de calculator, denumiri ce încearcă să sugereze atât nivelul tehnologic implicat cât şi aspectele pedagogice dominante.

Fig.5 Formulări utilizate pe plan internaţional

Folosirea tehnologiilor pe scară largă implică un grad de civilizaţie, iar în cadrul procesului instructiv-educativ duce la formarea unei atitudini active şi responsabile. Avantajele utilizării noilor tehnologii în educaţie sunt multiple. Pot fi enumerate: reducerea consumului de timp, posibilitatea adaptării programelor personale de educaţie, posibilitatea acomodării rapide cu schimbările şi noile

6

cunoştinţe din diverse domenii, posibilităţi extinse de educaţie interdisciplinară şi nu în ultimul rând reducerea esenţială a costurilor educaţiei continue.

În faţa unei avalanşe de cunoştinţe şi a unei dispersii tot mai accentuate a calificărilor şi domeniilor de activitate, din ce în ce mai specializate, dar şi mai interconectate, orice individ trebuie să fie pregătit pentru un stil de viaţă bazat pe învăţarea continuă. Sistemele educaţionale actuale - învăţământ formal, învăţare la locul de muncă sau altă formă de educaţie continuă- se diferenţiază de cele tradiţionale printr-o serie de principii, dintre care cele mai importante sunt:• acordă o importanţă prioritară educaţiei faţă de instrucţie;• obiectivul principal devine dezvoltarea personalităţii şi a capacităţilor;• este axat pe activitatea instruitului;• deplasează accentul dinspre predare spre învăţare;• instruitul devine obiect şi subiect al procesului educativ;• adoptă metode active, participative;• încurajează noi educaţii în concordanţă cu evoluţia societăţii (ca de exemplu educaţia ecologică, sanitară, pentru noua tehnologie şi progres sau educaţia pentru democraţie şi drepturile omului, educaţie antreprenorială etc.).• acordă importanţă procesului (şi nu produsului);• promovează munca independentă, inventivitatea, creativitatea;• stimulează efortul de autocontrol, de autoevaluare şi autoreglare;• îmbină armonios învăţarea individuală cu cea socială;• rezervă profesorului rolul de manager-mentor al instruitului;• restructurează conţinutul în module ce permit selectarea cunoştinţelor relevante, din mai multe discipline, referitoare la un anume subiect;• stimulează cooperarea şi dialogul, integrând medii colaborative;• dezvoltă autonomia şi flexibilitatea cursanţilor.

În condiţiile dezvoltării exponenţiale a sistemului informatic global şi reflectării digitale a societăţii în mediul Internet, domeniul educaţional devine o extensie a spaţiului economic real, în care:• procesele de muncă vor îngloba oportunităţi de învăţare;• cursanţii vor participa la propria lor formare, renunţând la a recepţiona pasiv experienţe de învăţare;• focalizarea învăţării se va extinde de la cursanţi ca indivizi spre cursanţi ca echipă, ca organizaţie.Back

2. Educaţia la distanţăEducaţia la distanţă este o realitate complexă, impusă de evoluţia societăţii, motiv pentru

care este definită din perspective diferite de către diverşi autori, fără ca acestea să se excludă reciproc. Educaţia la distanţă are deja o lungă tradiţie şi coexistă în paralel cu învăţământul tradiţional.

Dacă învăţământul tradiţional se desfăşoară primordial sub forma contactului direct dintre profesor şi elevi (studenţi), educaţia la distanţă este caracterizată prin diminuarea semnificativă a contactului "faţă în faţă" între profesor şi cursanţi. Cursantul integrat într-un program de educaţie la distanţă îşi poate alege timpul şi locul de studiu; de asemenea, el va putea studia urmând un ritm propriu, fiind permanent îndrumat şi primind asistenţă din partea instructorilor/tutorilor. Aceste caracteristici fac ca educaţia la distanţă să fie cea mai accesibila formă de învăţare pentru

7

acele persoane care, din diferite motive, nu pot sau nu vor să urmeze o forma de educaţie tradiţională. Educaţia la distanţă apelează la diferite modalităţi sau tehnologii (corespondenţă/ tipărituri, audio, video, reţele de calculatoare) de furnizare a instrucţiei, ce presupune depărtarea fizică a actorilor educaţiei (instructorcursant), care resimt acest proces ca o experienţă specifică de predare-învăţare, încercându-se suplinirea absenţei fizice cu o serie de strategii de încurajare a interacţiunii dintre instructor - cursant, cursant - cursant, cursant – conţinut.

Proiectele de educaţie la distanţă au fost perfectate şi rafinate în decursul mai multor ani, cu multe beneficii pentru cursanţi. În funcţie de modalitatea de transmitere a informaţiilor către cursant, pot fi enumerate mai multe tipuri de educaţie la distanţă:

a. Educaţia prin corespondenţă rămâne o modalitate de instruire viabilă acolo unde nu sunt încă dezvoltate infrastructurile necesare unei abordări moderne şi mai eficiente. Cursurile tipărite şi serviciile poştale au reprezentat baza de la care au evoluat toate celelalte sisteme de furnizare la distanţă a instrucţiei. Odată cu apariţia şi folosirea în masă a noilor tehnologii aleinformaţiei şi comunicării, livrarea informaţiilor poate fi făcută şi în format electronic (dischete, CD-ROM sau direct prin e-mail), ceea ce conduce la reducerea costurilor, a personalului şi spaţiilor de depozitare.

b. Educaţia prin radio a avut o popularitate mai scăzută, fiind folosită odată cu dezvoltarea extraordinară a acestui nou purtător de informaţie şi dizolvându-se în celelalte funcţii ale comunicării prin mass-media: promovarea culturii, informarea, socializarea şi chiar divertismentul.

c. Educaţia prin televiziune se menţine ca o alternativă pedagogică ce beneficiază de avantajul familiarităţii şi este implementată prin emisiuni TV cu caracter educaţional general sau, ca formă alternativă de învăţământ, prin emisiunile proiectate şi realizate în funcţie de programe de tip şcolar ce prezintă caracteristici specifice educaţiei la distanţă.

d. Educaţia prin Internet reprezintă un nou tip de predare-învăţare la distanţă, care câştigă teren pe zi ce trece datorită amplificării caracterului multimedia al spaţiului World-Wide Web, în condiţiile unui acces superior la Internet atât cantitativ (ca număr de persoane) dar mai ales calitativ (ca viteză de transfer). Back

3. Oportunităţi şi posibilităţi de utilizare a noilor tehnologii în educaţie

Creşterea capacităţii de prelucrare şi stocare a datelor, reducerea semnificativă a dimensiunii echipamentelor precum şi apariţia interfeţelor prietenoase de interacţiune cu utilizatorul cresc gradul de utilizare a calculatoarelor în toate domeniile de activitate. Noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor se pretează la nenumărate tipuri de utilizări în instruire, în beneficiul direct sau indirect al cursanţilor.

Aportul noilor tehnologii în activitatea didactică se materializează prin:• resurse pentru activităţile de predare-învăţare;• aplicaţii suport pentru activitatea didactică;• sisteme de instruire bazată pe Web.

Cele mai utilizate resurse IT pentru activităţile de predare-învăţare sunt produsele software educaţionale (didactice), aplicaţii ce conţin o strategie

8

didactică şi care se adresează direct celor ce învaţă ajutându-i să-şi însuşească informaţii sau să dobândească competenţe prin demonstraţii, exemple, explicaţii, simulări.

Un alt tip de resursă pentru activitatea didactică îl constituie cărţile electronice (eBook) pentru care se anunţă un progres semnificativ având în vedere costurile de producţie reduse comparativ cu cărţile tipărite, dar mai ales reducerea consumului de hârtie şi în consecinţă protejarea mediului înconjurător. Alături de produse software educaţionale şi cărţi electronice, în procesul instructiv-educativ un aport informaţional important îl au aplicaţiile multimedia educative precum enciclopediile, dicţionarele multimedia sau diversele tipuri de atlase.

Interconectarea calculatoarelor a avut drept consecinţe majore în domeniul educaţiei posibilitatea comunicării şi utilizarea în comun a resurselor, ceea ce, prin acutizarea necesităţii educaţiei permanente, a condus la dezvoltarea unor sisteme de instruire bazată pe Web, referite şi prin sintagma platforme de eLearning.

Evoluţia acestor platforme este consecinţa creşterii continue a capacităţilor şi flexibilităţii noilor tehnologii informatice cu aplicabilitate în situaţiile educative, dublată de o continuă descreştere în cost a echipamentelor. Dinamica fără precedent din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor are ca efect includerea în didactica modernă a tot mai multe tehnici şi mijloace de învăţare în deplină concordanţă cu profilul psiho-sociopedagogic al cursantului din societatea contemporană. Modalitatea optimă de prezentare a conţinuturilor, încurajarea unuidemers activ şi învăţarea colaborativă oferă un plus de calitate, crescând flexibilitatea sistemelor educaţionale în conformitate cu fiecare etapă a ciclului de învăţare (fig.6) şi cu particularităţile fiecărui cursant.

Fig. 6 Ciclul de învăţare

Utilizarea noilor tehnologii în educaţie necesită din partea cadrelor didactice un ansamblu de cunoştinţe, aptitudini şi atitudini care să le permită utilizarea şi valorificarea noilor tehnologii în activitatea didactică. În alţi termeni, este necesară formarea unei anumite culturi informatice, înţeleasă nu numai ca o cunoaştere şi competenţe de specialitate, ci şi ca o nouă orientare şi

9

raportare la realitate. Profesorii trebuie să aibă capacitatea de a identifica atât situaţiile pedagogice cât şi soluţiile informatice adecvate, cu efecte benefice pentru educaţie şi formare.

Convertirea noilor tehnologii în strategii de instruire şi de educaţie s-a impus deja ca realitate ce caracterizează sistemele educaţionale, având un mare impact asupra creşterii eficienţei activităţilor educaţionale prin:• utilizarea operativă gândirii logice, selective şi analitice;• dezvoltarea percepţiei vizuale;• structurarea materiei;• creşterea încrederii în forţele proprii. Back

4. Posibilităţi de redare a informaţiei în instruirea asistată de calculator

Perfecţionarea continuă a tehnologiilor informatice şi de comunicaţii, creşterea gradului de utilizare şi adaptarea continuă la cerinţele impuse de dezvoltarea societăţii fac din aceste tehnologii un mediu optim pentru transmiterea informaţiilor, condiţie necesară nu însă şi suficientă pentru asigurarea succesului în cadrul procesului de învăţământ. Eficacitatea instruirii depinde şi de modul selectat pentru comunicarea conţinutului, iar alegerea trebuie să fie influenţată de conţinut şi nu de tehnologie, fiecare mediu prezentând avantaje şi dezavantaje.

Posibilităţile de redare a informaţiei în instruirea asistată de calculator sunt mult mai numeroase, comparativ cu instruirea tradiţională; în cele ce urmează sunt evidenţiate sintetic caracteristicile principale ale câtorva dintre ele.

Textul este un element de bază al instruirii, însă trebuie evitată folosirea lui excesivă pentru transmiterea informaţiilor, deoarece poate deveni un mijloc prea lent şi monoton, solicitând destul de mult atenţia şi concentrarea cursantului. Mai mult, de fiecare dată, trebuie urmărite următoarele aspecte:

1. abilitatea cursanţilor de a citi este facilitată de:• folosirea unor cuvinte familiare, a unor fraze clare fără detalii inutile;• împărţirea conţinutului în paragrafe mici, uşor de asimilat şi cu un grad sporit de atractivitate;• utilizarea unui ton conversaţional ce aduce conţinutul la nivelul personal de înţelegere al cursanţilor.

2. modul de scriere este un alt factor important atunci când este editat un text, de aceea se indică:• alegerea unor tipuri de litere uşor de citit;• păstrarea aceluiaşi tip de literă pentru întreg textul pentru a nu crea confuzii şi a nu încetini procesul de citire;• folosirea titlurilor de paragraf pentru conturarea ideilor;• utilizarea unor spaţii libere în jurul paragrafelor evitând astfel senzaţia de aglomerare.

10

3. utilizarea unor explicaţii suplimentare pentru o mai bună înţelegere a ceea ce se doreşte a fi transmis. Întrucât aceste explicaţii nu sunt necesar tuturor cursanţilor, ele pot afişate doar la cerere, printr-un click de mouse, de regulă (fig.7 şi fig. 8).

Fig.7 Explicaţii suplimentare „ascunse”

În figura 8 sunt ilustrate caracteristicile generale ale oglinzilor prin intermediul unui text uşor de citit, în care sunt folosite atât liste cu marcator pentru clasificarea oglinzilor, cât şi explicaţii suplimentare ascunse în spatele cuvintelor concave, convexe, plane şi convenţiile.

Fig. 8 Afişarea explicaţiilor suplimentare

Listele reprezintă un mod de organizare a conţinutului prin care informaţiile similare sunt grupate, formând astfel o enumerare. Fiecărui element din listă îi este asociat un nou paragraf. Se creează astfel spaţii libere care sporesc gradul de urmărire a textului, informaţiile structurate dintr-o listă sunt uşor de asimilat de către cititor. În instruirea asistată de calculator, sunt folositedouă tipuri de liste:

Liste numerotate:1. fiecare element al listei este numerotat;2. pot fi folosite diverse stiluri de numerotare, bazate pe cifre arabe sau romane, dar şi pe litere;

11

3. formatul arată o ierarhie a informaţiilor.În fig. 8 convenţiile de semn utilizate în cazul oglinzilor sunt redate prin

intermediul unei liste numerotate.Liste cu marcator:

• pentru evidenţiere, fiecare element al listei este precedat de unacelaşi simbol numit marcator;• au un aspect vizual plăcut;• sunt în general uşor de urmărit;

Reprezentările grafice, au fost folosite încă de la începutul existenţei umane pentru a transmite anumite mesaje, elocvente în acest sens fiind desenele rupestre. În etapa actuală pot fi folosite imagini în miniatură (clipart), fotografii digitale, diagrame şi chiar imagini 3D pentru a ilustra date şi tendinţe, pentru a descrie concepte, pentru a face corespondenţa cu descrierile sau doar pentru decorare. Înlocuirea unor explicaţii cu o reprezentare grafică elocventă poate structura mai bine informaţia şi are un impact mai mare pentru utilizator. Principalul avantaj al utilizării reprezentărilor grafice este uşurinţa cu care este reţinută o imagine care poate exprima destul de mult într-un spaţiu restrâns, memoria vizuală fiind considerată superioară celei lexicale de către mulţi psihologi.

Fig. 10

Ilustrarea grafică a legăturilor în cazul listelor dublu înlănţuite

Animaţia poate fi folosită pentru a atrage atenţia, pentru a adăuga culoare şi a destinde prezentarea sau pentru a demonstra şi exemplifica derularea a diverse procese dificil de redat doar prin text. În această ultimă situaţie, fiecare animaţie trebuie să poată fi întreruptă şi reluată în orice moment.

Fig. 11

Prezentarea animată a modelului Rutherford

12

În scopul aprofundării, animaţiile pot fi corelate cu un comentariu vocal şi/sau textual. Pentru a înlătura monotonia, prin impactul vizual pe care îl generează, efecte de animaţie pot fi adăugate atât elementelor de conţinut (prin apariţie sau dispariţie temporizată) cât şi proprietăţilor precum înălţime, poziţie, culoare etc.

Imagini în direct (live cameras) pot fi folosite în scop educaţional atât pentru observarea diverselor aspecte ale lumii reale, cât şi pentru înlăturarea sentimentului de izolare pe care îl poate resimţi un cursant aflat la distanţă înscris într-un proces de instruire bazată pe Web.

Pentru cursanţi poate fi mai confortabil să privească o înregistrare video sau să asculte ceva, situaţie în care aceştia nu depun un efort prea mare de înţelegere a conţinutului comparativ cu cel depus la citirea unui text. Pentru a evita situaţia în care instruiţii privesc înregistrarea video sau ascultă înregistrarea audio fără a se concentra asupra mesajului, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:• înregistrările să fie scurte;• cursantul să aibă controlul derulării (înainte, înapoi, pauză);• să fie încorporate pauze care să permită reflectarea asupra secvenţei prezentate;• includerea anumitor întrebări, în aceste pauze, care să focalizeze atenţia cursanţilor asupra detaliilor importante ale prezentării.

Prezentările reprezentă alternativa digitală a diapozitivelor folosite în instruirea tradiţională ca mod de organizare a informaţiei şi de prezentare vizuală a acesteia. Calculatorul facilitează folosirea acestei tehnici didactice, cel mai popular software de prezentare fiind Microsoft PowerPoint ce permite exportul unei prezentări în format HTML, sau al unui singur diapozitiv ca fişier imagine (GIF, JPEG), dar şi folosirea fişierelor audio în prezentare. Într-o prezentare pot fi stabilite atât efecte de tranziţie între diapozitive, dar şi efecte de animaţie asociate diferitelor componente prezente în diapozitive. O alternativă avansată la Microsoft PowerPoint o reprezintă Macromedia Flash, care deşi considerabil mai dificil de utilizat, oferă prin Action Scripts mai multe instrumente de lucru. În fig. 12 este preluat un diapozitiv dintr-o prezentare realizată în Macromedia Flash MX referitoare la Domnia lui Ştefan

cel Mare.

13

Fig.12 Prezentarea ctitoriilor religioase ale lui Ştefan cel Mare

Hiperlegăturile reprezintă una din componentele instruirii asistate de calculator care nu se regăseşte în metodele tradiţionale de instruire, devenite disponibile după apariţia tehnologiei Web. Nu numai că oferă cursantului posibilitatea de a participa activ la propria instruire, dar îl conduc pe acesta spre o aprofundare a informaţiei prezentate. Acestea pot fi folosite pentru explicaţii suplimentare, pentru trimiterea către exemple, oferind în general oportunităţi de explorare a unor informaţii adiţionale care să faciliteze înţelegerea materialului.

Prin hiperlegături informaţia poate fi accesată într-o formă neliniară. Email-ul, forumurile de discuţii, chat-urile atenuează sentimentul de izolare al cursanţilor implicaţi în învăţământul la distanţă, sentiment cauzat de eliminarea interacţiunii clasice. Discuţiile, rezolvarea problemelor, interacţiunea cu colegii şi cu instructorii sunt doar câteva din activităţile care vor oferi cursantului o posibilitate de interacţiune socială canalizată spre învăţare. Instruirea bazată pe Web diminuează consecinţele izolării fizice a cursantului prin comunicare asincronă (email şi forumuri de discuţii) sau sincronă (camere de chat ). Forumul de discuţii este un instrument de comunicare asincronă ce permite cursanţilor şi instructorilor să schimbe informaţii legate de modulele de curs, de temele propuse dar şi păreri despre curs. Pentru un management efectiv şi eficient al instruirii bazate pe Web este nevoie de stocarea, gestionarea şi urmărirea aprecierilor reale ale cursanţilor. În acelaşi timp, prin acest mod de comunicare, instructorul poate sprijini şi coordona activitatea cursanţilor. Liniile de chat permit un grad ridicat de individualizare a relaţiei dintre cursanţi şi instructori. Prin acest instrument, interlocutorii pot comunica direct, în timp real, folosind tastatura. Acum tehnologiile Web oferă şi un sistem de chat ce încorporează comunicarea audio şi video, în plus faţă de comunicarea scrisă.

În măsura în care este posibilă analiza viitorilor cursanţi, alegerea suportului de prezentare a informaţiei trebuie să ţină cont şi de particularităţile acestora - nivelul de dezvoltare cognitivă, capacitatea intelectuală, aspecte ale stilului de învăţare, factori motivaţionali şi atitudinali.

Fiinţa umană este capabilă de şapte moduri diferite de procesare a informaţiei 1. Bazându-se pe cuvintePersoanele cărora le place să se joace cu cuvintele, să povestească, să citească şi să scrie, persoane care îşi amintesc cu uşurinţă nume, locuri, date etc. după citirea unui text.2. Punând întrebăriPersoanele cărora le place să-şi contureze ideile punând întrebări, explorând şi experimentând învaţă cel mai bine când au posibilitatea să clasifice, să ordoneze, să lucreze cu abstractizări şi relaţii între ele.3. Privind imaginiPersoanele cărora le place să deseneze, să privească imagini, diapozitive, filme, fiind capabile să-şi imagineze, să sesizeze schimbările, să facă puzzle, să citească

14

grafice şi hărţi, asimilează cel mai bine informaţia prin vizualizare, prin folosirea “ochilor minţii” în mânuirea imaginilor şi culorilor.4. AscultândAceste persoane excelează în a-şi aminti melodiile, în a sesiza ritmul vieţii şi au o bună noţiune a timpului. Pentru aceste persoane este foarte importantă intonaţia şi dicţia naratorului.5. Vizionând filmePersoane care au o bună memorie vizuală şi auditivă în acelaşi timp.6. Discutând cu alţiiPersoane care cooperează pentru a-şi îndeplini sarcinile, aceste persoane au capacitatea de a înţelege şi de a se face înţelese.7. Prin studiu individualPersoane perseverente care învaţă de regulă singure, fără a pune întrebări sau a discuta cu alţii.

Fig. 13 Stiluri

de

învăţare

În figura 13 sunt ilustrate stilurile de învăţare prin corespondenţa dintre cele şapte moduri diferite de procesare a informaţiei şi modalităţile de prezentare a informaţiei disponibile în instruirea Alegerea mediilor optime pentru transmiterea informaţiilor este o sarcină dificilă pentru îndeplinirea căreia trebuie să se ţină cont că învăţarea este facilitată de calitatea interacţiunii dintre cursant şi conţinutul educaţional. Un alt aspect important este concluzia specialiştilor conform căreia modurile active de învăţare implementate printr-o combinaţie dintre a face şi a vorbi amplifică puterea de a acumulare. Ele sunt caracterizate de o rată de reţinere mai înaltă decât modurile pasive de învăţare: a vedea, a citi şi a asculta.

Există şi posibilitatea ca pentru transmiterea aceloraşi informaţii să se utilizeze mai multe tehnici de prezentare, lăsând la latitudinea cursantului alegerea mediului optim stilului său de învăţare. Back

15

5. Aplicaţii software educaţionaleO aplicaţie software educaţională sau produs software educaţional este un

program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei ţintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feedbackului secvenţial şi a evaluării formative).

Utilizarea produselor software educaţionale în sistemul de învăţământ este o necesitate dictată de cerinţele societăţii actuale, societate dominată de puterea inteligenţei ce închide uşile tradiţionalismului şi deschide ferestrele cunoaşterii. În acest context este important ca şcoala să-i înveţe pe tineri cum să înveţe, promovând autonomia în lucru, flexibilitatea gândirii, capacitatea de cooperare şi dialog, de anticipare a schimbărilor, adaptabilitate, stimularea autoinstruirii, păstrarea unui echilibru între individualism şi socializare.

Produsele software educaţionale pot fi clasificate după funcţia pedagogică specifică pe care o îndeplinesc în cadrul unui proces de instruire:

1. Produsele software de exersare (Drill-and-Practice) pot fi folosite ca un supliment al lecţiei din clasă, facilitând însuşirea unor date, proceduri, tehnici sau formarea unor deprinderi specifice, oferind avantajul lucrului în ritm propriu şi validarea imediată a răspunsului dat.

2. Produsele software interactive pentru predarea / învăţarea de cunoştinţe noi creează un dialog între cursant şi programul (mediul) respectiv, interacţiunea putând fi controlată de calculator (dialog tutorial) sau de instruit (dialog de investigare). Termenul generic de tutor desemnează produsul în care "drumul" cursantului este controlat integral de computer, conducându-l spre însuşirea unor noi cunoştinţe sau formarea unor deprinderi după o strategiestabilită de proiectantul produsului. Dacă un tutor îl obligă pe cursant să urmeze un anumit drum în învăţare, un produs software de investigare foloseşte o altă strategie: cursantului nu i se prezintă informaţiile deja structurate (calea de parcurs), ci un mediu de unde acesta îşi poate extrage toate informaţiile (atât cele declarative, cât şi cele procedurale) necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse sau pentru alt scop, pe baza unui set de reguli. În acest fel, caleaparcursă depinde într-o mare măsură de cel care învaţă (atât de nivelul lui de cunoştinţe, cat şi de caracteristicile stilului de învăţare). Astfel se determină o individualizare a parcursului în funcţie de nivelul de pregătire al fiecărui cursant printr-o interacţiune adaptivă care să asigure atingerea obiectivelor operaţionale stabilite. În ultimii ani se proiectează şi se experimentează medii de învăţare cu o interacţiune extrem de complexă, bazată pe utilizarea inteligenţei artificiale;demersul este cunoscut sub numele de "instruire inteligentă asistată de calculator".

3. Produsele software de simulare permit reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog, oferind posibilitatea modificării unor parametri şi observării comportamentului sistemului.

4. Produsele software pentru testarea cunoştinţelor reprezintă poate gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulţi factori - momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feedback imediat sau nu) - aceste

16

aplicaţii apar uneori independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex.

5. Jocurile didactice implică utilizatorul într-un proces de rezolvare de probleme, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli.

Fig. 14 Exemplu de joc educativ – puzzleJocul didactic este o metodă de învăţământ care „dinamizează acţiunea

didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare – învăţare - evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă”. Resursele ludice ale jocului pot fi valorificate pedagogic dincolo de sfera învăţământului preşcolar şi primar, atât în instruirea tradiţională cât şi în produsele software educaţionale.

Prin joc se angajează capacitatea de acţiune a cursantului, spiritul său de competiţie şi sunt amplificate posibilităţile de explorare euristică a realităţii. Armonizând inovaţiile din educaţie cu cele din tehnologie, dezvoltarea unui produs software educaţional trebuie să urmărească în primul rând asigurarea calităţii procesului educaţional, satisfacerea principiilor didactice şi înlăturarea rigidităţilor aferente sistemelor clasice de învăţământ, tehnologia fiind folosită ca un mijloc şi nu drept scop. Back

6. Comunităţile virtuale şi educaţiaProgresele făcute în tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor creează noi

oportunităţi de comunicare şi interconectare a cetăţenilor şi organizaţiilor, conducând la o schimbare radicală a comportamentul uman şi a modului de funcţionare a organizaţiilor.

17

Inteligenţa, ca singurul activ durabil al unei organizaţii, este formată din cunoştinţe individuale şi colective. Prin urmare, cetăţenii resimt tot mai acut nevoia de informare şi de comunicare, organizaţiile încearcă să-şi restructureze informaţiile astfel încât accesul la informaţii utile să fie cât mai rapid.

Comunităţile virtuale au apărut şi se dezvoltă ca urmare a creşterii gradului de încredere în rolul major pe care Internetul îl joacă în societatea informaţională.

Prin raportare la comunitatea tradiţională, telecomunitatea sau comunitatea virtuală se diferenţiază prin înlocuirea interacţiunilor directe cu cele mediate de Internet, însă există şi o serie de caracteristici comune:• acelaşi scop;• sensul, identitatea şi apartenenţa;• un set de reguli şi norme nescrise;• rituri şi ritualuri, forme de exprimare specifice.

Comunităţile virtuale evoluează (fig.15) în funcţie de interesele membrilor şi au nevoie de o infrastructură software şi de reţea care să permită satisfacerea nevoilor specifice.

Fig. 15 Evoluţia unei comunităţi

Un portal, un forum de discuţii, un chat pentru comunicarea sincronă, un weblog reprezintă instrumente Web suficiente pentru dezvoltarea unei comunităţi virtuale simple, bazate pe discuţii în jurul unui subiect. Transformarea unei comunităţi simple într-o comunitate de valori are loc atunci când simpla utilizare este înlocuită de participare activă, membrii identificându-se cu scopurile comunităţii din care fac parte. Comunităţile de interese apar în momentul în care devin esenţiale în funcţionarea efectivă a afacerilor sau în satisfacerea nevoilor individuale şi reprezintă comuniunea dintre membrii complet dependenţi de existenţa comunităţii.

În domeniul educaţional, nevoia de informare şi comunicare este frecvent conştientizată, învăţarea prin colaborare începe să-şi facă simţită prezentă, iar comunităţile de interese pot juca roluri strategice în evoluţia sistemelor de învăţământ.

18

Back

Date despre autor

19

Date personale

Nume: ZahariaPrenume: Irina ClaudiaData si locul nasterii: 11.02.1989, BucurestiVarsta: 19 aniNationalitatea: RomanaNr. de telefon : 0767231032

Experienta educationala

2004 - 2008 : Colegiul Economic “Virgil Madgearu”2008 – prezent : Facultatea de Economie, Academia de Studii EconomiceAtestat “Tehnician in turism”

Hobby-uri

Literatura, muzica, fotografia, calatoriile.

Back

20

Bibliografie

www.biblioteca.ase.ro

Ion Gh. Rosca si colab.INFORMATICA INSTRUIRIIEditura Economica, Bucuresti 2002

Back

21