Impactul regimului fanariot asupra evoluţiei politice şi socio-economice a Ţărilor Române.

Denumirea de fanariot vine de la ”fanar”, cartier în Constantinopol de unde erau recrutații domnitorii Țărilor Românești. Sub regim fanariot înțelegem procesul prin care la putere se investec domnitorii din cartierul fanar din Constantinopol.În Moldova primul domnitor fanariot vine în 1711 după ce Dmitre Cantemir pierde lupta împotriva Porții, iar în Țara Românească în 1716. Cauzele instaurării regimului fanariot este tendința de emancipare a domnitorilor de sub suzeranitatea otomană, apariția Imperiului Rus ca un actor militar influent,  Prin introducerea regimului fanariot în Principatele Române, Moldova şi Ţara Românească, Poarta otomană a urmărit consolidarea controlului ei asupra acestora în condiţiile în care în Transilvania se instaurase (din 1699, pacea de la Karlowitz) stăpânirea habsburgică iar în Europa de sud-est îşi făcuse apariţia, ca factor de putere, Rusia. Aceste evenimente au dus la decăderea pronunţată a puterii otomane, respectiv la schimbarea raportului de forţe pe plan internaţional. Un rol important în instaurarea domniilor fanariote l-a avut şi criza regimului boieresc intern care s-a manifestat şi prin stabilirea unor alianţe cu Rusia şi Austria, principalele inamice ale Imperiului Otoman.Constantin Mavrocordat a început, având şi aprobarea Porţii, aplicarea programului de reorganizare a instituţiilor fiscale, administrative şi judiciare în spiritul ideii de raţionalizare a statului. Formulate în genere în marele hrisov  din 1741, reformele, aplicate succesiv în cele două ţări au avut în vedere realizarea unei monarhii moderate prin puteri intermediare şi corpuri constituite în cadrul adunărilor de Stări, ceea ce mărturiseşte o apropiere nu de despotismul luminat, cât de absolutismul luminat care a colaborat cu Stările. Traducerea în viaţă a principiului director se împlineşte prin măsuri care cuprind toate sectoarele structuriii social-politice.