Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, reţele de

calculatoare). O caracteristică a mass-mediei este că aceasta poate forma

caracterul unui individ, adeseori eronat. În acest caz, este vorba de televiziune. Datorită faptului că omul se uită exagerat de mult la televizor, acestuia îi pot fi întipărite idei sau opinii transmise de

programul vizionat. De exemplu, s-a studiat impactul vizionării programelor violente.

Rezultatele studiului diferă în funcţie de cantitatea vizionată şi de vârsta individului. Cel mai interesant rezultat este acela în care o cantitate mare de programe cu conţinut ridicat de violenţă este

vizionată de un copil cu o vârstă fragedă: acesta încearcă să copieze ce vede şi ceea ce i se pare interesant.

De obicei, prin faptul că filmele de acţiune conţin scene violente, implicit spectaculoase, aceste producţii atrag audienţa tânără.

Rezultatul constă în formarea unui individ cu un caracter violent, eventual o persoană cu o cultură joasă, timpul alocat vizionării de

filme sau programe diverse fiind mult mai mare decât cel alocat citirii unei cărţi. De aceea este importantă, în primul rând, educaţia primită

de la părinţi despre valorile culturale ale vieţii. Pe lângă aceasta, copilul, al cărui caracter este în formare, trebuie controlat şi privat de

anumite programe ce nu sunt potrivite formării lui.

Mass-media ocupă un loc esenţial în toţi paşii făcuţi de noi,

adolescenţii, în viaţă. Dintre cele mai importante mijloace de informare ale mass-mediei, elevii

consideră internetul ca fiind cea mai rapidă şi eficientă cale, apoi televiziunea şi radioul. Un procent considerabil îşi petrece tot mai mult timp (peste 3 ore) în faţa calculatorului şi a televizorului, din păcate în detrimentul lecturii. Emisiunile preferate sunt cele de muzică şi divertisment.

Mai multe rubrici din ziare, emisiuni radio-TV, site-uri pe internet cu rol de informare, adresate adolescenţilor determină formarea lor ca oameni buni, respectabili, civilizaţi. Şi mai ales cu o conştiinţă pozitivă.

În general mass-media are efecte pozitive asupra dezvoltării personalităţii, asupra culturii generale, dar aceste efecte depind în mare măsură de calitatea mesajelor recepţionate de elev .

Deşi televiziunea generează o atitudine mentală pasivă, o întârziere în procesarea informaţiei, în gândire, vizionarea TV este un factor principal în inducerea hiperactivităţii. Agitaţia extremă, incapacitatea de a sta locului, impulsivitatea excesivă sunt stări ce apar în urma vizionării repetate. Neuropsihologii demonstrează că, proporţional cu creşterea timpului dedicat vizionării, creşte hiperactivitatea.

Mass-media influenţă pozitivă sau negativă? În ziare, reviste, posturi TV se dezbat cazuri reale de viaţă, cazuri pozitive

sau negative care îşi pot pune amprenta asupra noastră, ne pot influenţa gândirea şi deciziile, ne pot forma ca oameni. Poţi cunoaşte un adolescent după genurile de emisiuni TV sau site-ul de Internet preferate.

POZITIVĂ poate fi prezentarea vieţii unor oameni de succes sau a unor oameni care au influenţat istoria omenirii. Unul dintre aceştia poţi fi chiar tu, dacă urmezi un exemplu şi încerci prin propriile puteri să ajungi la un asemenea nivel. Prezentarea unor documentare TV din domeniul naturii, al aventurii, al necunoscutului incită setea omului de a cunoaşte, de a cerceta, de a documenta şi de a se autodepăşi. Şi dacă stăm să ne gândim, exemplele de influenţă benefică sunt chiar foarte numeroase, de la documentare istorice la informaţii medicale, ecologice, meteorologice sau turistice.

NEGATIVĂ este influenţa unor reportaje despre violenţă. Violenţa în şcoli oferă modele negative pentru elevi. O anumită muzică reprezintă nivelul de cultură scăzut al unor oameni aşa-zişi de succes, pentru care rege e încoronat numai banul şi care nu au altă scară de valori decât îmbogăţirea şi luxul personal. Telenovelele care te ţin legat ore întregi în faţa televizorului pot fi în defavoarea citirii unor cărţi de bună calitate sau pot să influenţeze negativ timpul dedicat învăţăturii.

Ca să nu mai vorbim că nu toate aspectele sunt bazate strict pe adevăr, ci au tendinţa de exagerare, de deformare a realităţii (titluri şocante şi imagini terifiante). În opinia mea, depinde de fiecare dintre producători şi de publicul consumator, ca rolul mass-mediei să fie unul pozitiv

Mass-media are rol de informare (cultură, viaţă socială, politică), dar în acelaşi timp are şi un rol negativ, deoarece creează dependenţă, iar

vizionarea unor emisiuni de prost gust duc la influenţarea asupra eticului. Elevul este dornic de cunoaştere şi îşi semi-satisface această dorinţă din mass-

media, dar din păcate o face doar într-o oarecare măsură, pentru că spaţiul dedicat unor emisiuni educative este pe zi ce trece tot mai restrâns şi nimeni nu ia nici o măsură în acest sens. Totuşi, nu putem contesta anumite merite, pozitive în formarea tânărului învăţăcel sau a adolescenţilor care, după un

sondaj, petrec aproape 45% din timp în faţa televizorului.

Iată cum arată tabloul simptomatologic întâlnit la elevii care, de-a lungul anilor, au acumulat prea multe ore în faţa micului ecran:

Slăbirea capacităţii de a asculta, incapacitatea de a-şi menţine atenţia, de a înţelege şi de a-şi aminti un material prezentat oral;

Abilitate scăzută de a reflecta într-o formă coerentă, în vorbire şi în scris, a faptelor şi a ideilor; tendinţa de a comunica prin gesturi odată cu cuvintele sau în locul acestora;

Scăderea cunoştinţelor de vocabular sub nivelul clasei a patra; Proliferarea ticurilor verbale, a cuvintelor de umplutură care nu spun nimic; Inabilitatea de a distinge diferenţele dintre sunetele ce alcătuiesc cuvintele şi de a le

percepe în ordinea rostirii, fapt care se reflectă şi în dificultatea de a pronunţa cuvinte lungi şi a le silabisi;

Înţelegerea nesigură, confuză a lecturii cu un grad crescut de dificultate; Dificultatea de a înţelege frazele mai lungi, propoziţiile intercalate şi structurile

gramaticale mai complexe; Dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisă. Preşcolarii, în comparaţie cu cei de acum câteva generaţii, întâmpină dificultăţi mari în a

sta liniştiţi şi a asculta povestiri sau scurte discuţii. Problemele pe care le pot sesiza părinţii, încă de pe acum, la micii telespectatori, sunt starea de hiperactivitate, de neatenţie şi chiar de irascibilitate care-i caracterizează. Problemele de înţelegere şi de folosire a limbii devin tot mai evidente cu cât copiii avansează de la o clasă la alta, când, în mod firesc, li se solicită un nivel mai ridicat al capacităţii de gândire şi de organizare, o înţelegere a cărţilor mai dificile şi un volum sporit de scriere. La începutul ciclului gimnazial, îngrijorează tot mai mult capacitatea scăzută de concentrare, cunoştinţele reduse de vocabular, capacitatea de înţelegere a lecturii şi abilitatea de a folosi limba, de a exprima efectiv idei, de a se exprima corect în scris.

Mass-media între pro şi contraNoi, tinerii, ne amintim mai puţin. Ei, ceilalţi, îşi

amintesc mai mult despre cenzura informaţională care a domnit în România până în 1989. Între

Telejurnal şi emisiunile de propagandă, la televizor se strecurau anevoie câte un film cu delfinul Flipper sau

concertele educative ale lui Leonard Bernstein. Despre lumea din afară nu se afla însă mai nimic de la televizor, radio şi cu atât mai puţin din ziare ca

„Scânteia”, „Scânteia Tineretului” sau „Cutezătorii”. Astăzi totul s-a schimbat; deşi au trecut atâţia ani de

când am descoperit că există Cartoon Network, Animal Planet, Viva, Euronews şi BBC, ne e greu să discernem valoarea din masa de informaţii care ne asaltează. Informare şi dezinformare, manipulare, valoare şi non-valoare, despre toate acestea dezbat

astăzi elevii şi profesorii lor.