impact 2000 plus

1

“ O carte bunã este o carte pe care o

gãseşti tot plinã dupã ce ai citit-o”

Jacques Deval

REVISTA ŞCOLII NR. 3 ,,NICOLAE TITULESCU”

Anul 19, Num ărul 31 / 2011

Mulţumim sponsorilor, persoanelor şi conducerilor unităţilor şi instituţiilor

care au susţinut desfăşurarea în condiţii optime a procesului instructiv-educativ

din şcoala noastră

PRIMĂRIA SECTORULUI 1 dl. Andrei Chiliman dl. Dan Tudorache dl. Diaconescu Andrei dl.Badea Mihai AUIPUSP AUIPUSP dl.Ionel Voinea dl.Marin Fãnel FUNDATIA CRONOS dra Ana Maria Vulcan dl Alexandru Sorescu

FICP dna. Alexandra Zugravescu TIMES CONSULTING dl. Paul Diaconu

dna. Mihaela Ciocănel dna.Cristina Buga dra.Alina Goagã

SECTIA 4 POLITIE dl. Insp.Princ.Ciocârlan A. dl. as Pasãre Gheorghiţã dl Adrian Purdel Insp. Pr.Aurelian Ciocirlan d-na sub. insp. Valentina Irimia dl. as Sorin Hostiuc

A.N. ANTIDROG dna. Rotaru Nicoleta dl. cms.Titus Daniel Toma

BRIGADA DE POLITIE RUTIERA dl. cms sef Marian Motoc dl. Mihai Buciu

dl. Laurenţiu Andrieş COM. CETĂŢENESC DE PĂRINŢI dl. Badea Nicuşor

dna. Stoide Crina F.S.L.I. dna. Lecca Doina CRUCEA ROSIE SECT. 1 dl. Tisianu Dumitru

dna. Grigore Virginia Comisia Naţională UNESCO dna. Lucreţia Băluţă

AVAC dl. Nedelescu Marian dl. Mihăilă Ioan

C.S.S.1 – PAJURA dl. Georgescu Eugen

impact 2000 plus

2

COLECTIVUL DE REDACŢIE

Prof. Florian Ghiţă – coordonator

Popteanu Iudita Feieş Andreea Simion Fănica Bărbat Daniela Dima Patricia Şova Mirela Beruşcă Aurelia Rîureanu Cristiana Popa Lidia Mustaţă Elena Ilcenco Dana Zamfir Irina Hostiuc Gabriela Dolcoş Georgeta

COLABORATORI:

Teodor Andreea Cezar Luca Buliga Epureanu Andreea Costiana Cojocaru Alexandra Oriana Dumitru Feieş Alexandru Stan Matei Şova Teodor Ionescu Rareş Alexandra Grecu Andra Abagiu Delia Gheorghe Mihăescu Mihai Roman Ilinca Maria

Eveline Totoroanţă Chicoş Alice Ilinca Maria Roman Gheorghe Delia Ruxandra Pîrgaru Andreea Maria Negurescu Andreea Cristina Nisiparu Andreea Petre Bălălău Musladin Selma Bănică Andrei Valentin Micu Dinu Cristina Maria

Tehnoredactare computerizată Andreea Feieş

ACEASTĂ REVISTĂ A FOST SPONSORIZATĂ DE CĂTRE

doamna LAURA DIANA SECUREANU ,

CĂREIA ÎI MULŢUMIM ŞI PE ACEASTĂ CALE!

impact 2000 plus

3

Nicolae Titulescu – omul şi epoca n. 4 martie 1882, Craiova – d. 17 martie 1941, Cannes

Referindu-ne la perioada interbelică, în special la politica externă a

României putem spune că aceasta a fost conformă tradiţiilor istorice ale ţării avansând un program ce îmbrăţişa exclusiv principii şi obiective specifice raporturilor interstatale, precum, în primul rând, cooperarea internaţională şi egalitatea între state, combaterea revizionismului şi excluderea războiului din viaţa internaţională. Atât tradiţiile, cât şi principiile sau obiectivele urmărite, ori modul concret în care a fost practicată diplomaţia României între cele două conflagraţii mondiale, poartă astăzi - ca şi atunci - un nume de primă mărime şi de incontestabilă rezonanţă universală - Nicolae Titulescu.

Nicolae Titulescu la Societatea Naţiunilor

Ministru de Externe şi de Finanţe al României în câte două rânduri,

delegat la Conferinţa Păcii de la Paris din 1919-1920, titular al Legaţiilor române de la Londra, Paris şi Bruxelles, delegat permanent al ţării la Societatea Naţiunilor de la Geneva cu începere din 1920, preşedinte – în mod excepţional – de două ori al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor, principal negociator român în reglementarea inextricabilelor probleme ale reparaţiilor şi datoriilor noastre din primul război mondial către Marea Britanie şi S.U.A., semnatar al Tratatului de Pace de la Trianon, prin care se recunoştea pe plan internaţional Unirea Transilvaniei cu Patria-mamă, proclamată la 1 Decembrie 1918, făuritor al Convenţiei internaţionale privind recunoaşterea Unirii Basarabiei cu Ţara (28 octombrie 1920) şi coautor al faimoasei Convenţii pentru definirea agresorului (3-5 iulie 1933), militant neobosit pentru consolidarea unităţii de stat, a independenţei şi integrităţii teritoriale a României Mari, pentru întărirea Micii Înţelegeri şi a Înţelegerii Balcanice, pentru cooperarea rodnică şi pozitivă a Bucureştilor cu Franţa, Anglia, Polonia, Iugoslavia, Grecia, Turcia, Cehoslovacia şi U.R.S.S., prin tratate bilaterale sau în cadrul "fronturilor neagresive" oriental şi european, unul dintre principalii autori ai Convenţiei de la Montreux din 1936 privind regimul Strâmtorilor Mării Negre, rămasă în vigoare până astăzi, dascăl şi orator de excepţie, îmbinând un deosebit farmec personal cu o temeinică pregătire istorică şi juridică, atât de necesare, toate, în arta negocierilor, Nicolae Titulescu, a intrat în legendă încă din timpul vieţii, se confundă – de multe decenii - cu însăşi diplomaţia, în accepţiunea cea mai largă şi, deopotrivă, cea mai

impact 2000 plus

4

limitată a termenului. Întrucât, alături de I. I. C. Brătianu, Mareşalul Ion Antonescu, P. P. Carp, Iuliu Maniu şi Vintilă I. C. Brătianu, de N. Iorga, Mircea Eliade şi George Enescu, de Lucian Blaga şi Liviu Rebreanu, de G. Călinescu şi Mircea Eliade, de C. Brâncuşi şi Gh. I. Brătianu, de I. G. Duca, Take Ionescu şi Grigore Gafencu, N. Titulescu se numără între personalităţile de excepţie care, mult dincolo de limitele domeniilor ilustrate, au dat, în prima jumătate a veacului al XX-lea, maximă strălucire României şi numelui de român pretutindeni în lume. Prin întreaga sa activitate politică, N. Titulescu a tins la crearea echilibrului ideal între organismul intern solid al statului român şi poziţia lui internaţională, aceasta îndeosebi după făurirea României Mari în 1918. Din acest punct de vedere, de numele şi de eforturile sale neobosite, ca şi de acelea ale tuturor colaboratorilor săi apropiaţi sau mai depărtaţi şi mulţi, rămâne legat saltul ce s-a înregistrat în privinţa statutului internaţional al României, de la statul cu interese fie ignorate, fie "limitate", cum era înainte de Războiul Mondial din 1914-1918 şi, oficial, chiar după aceea, mai precis în vremea Conferinţei Păcii de la Paris, la statul pe deplin suveran şi independent în concertul naţiunilor lumii, care s-a afirmat treptat între 1919 şi 1939, solicitat şi solicitând, cu succes, drepturi egale în raporturile cu toţi partenerii mici, mijlocii ori mari, din epoca celui de-al doilea mandat al său ca ministru al Afacerilor Străine, dintre 1932 şi 1936. Evenimentele care au succedat demiterii sale de la conducerea diplomaţiei Bucureştilor, la 29 august 1936, au coincis cu preludiile şi desfăşurările brutale ale preistoriei Războiului Mondial din 1939-1945, fiind de natură să afecteze grav statutul internaţional al României.

Personalitatea şi activitatea lui N. Titulescu au stăruit, se înţelege, în atenţia contemporanilor săi, români şi străini. În întreaga perioadă interbelică, presa română - cu unele excepţii, explicabile - a găzduit cu largheţe ample ştiri privind demersurile lui N. Titulescu, succesele şi declaraţiile sale, comentarii asupra omului şi operei. Marile agenţii de presă şi cotidiane străine au procedat deopotrivă, între prestigioasele ziare care nu l-au "ignorat" aflându-se: "The Times" şi "Le Temps", "Ce Soir" şi "Journal des Débats", "Le Matin" şi "Daily Herald", "Izvestiia", "Journal de Genève" şi "Le Populaire", şi "The New York Times" etc.

Dintre marii contemporani ai lui N. Titulescu ori dintre colaboratorii săi ne-au lăsat mărturii W. S. Churchill şi Anthony Eden, Genéviève Tabouis şi A. F. Frangulis, Vintilă Brătianu, I. G. Duca, M. M. Litvinov, Édouard Herriot şi N. P. Comnen, Lucian Blaga şi Sextil Puşcariu, Savel Rădulescu şi G. Oprescu, N. Iorga, Iuliu Maniu şi Gh. I. Brătianu, cu care, aceştia din urmă, n-a fost tot timpul în cele mai bune raporturi. Bineînţeles, omul şi opera nu au fost neglijate de istorici, români şi străini, cărora le datorăm mai multe lucrări speciale, temeinice şi pline de noutăţi şi sugestii pentru aprofundarea studiilor titulesciene.

O contribuţie importantă a fost adusă de către Nicolae Titulescu în domeniul dreptului internaţional public. În acea perioadă drepturile omului formau o secţiune a dreptului internaţional public. Pornind de la clasificarea drepturilor omului, care se poate face pe baza a mai multor criterii, putem reliefa în ce constă contribuţia lui Nicolae Titulescu la promovarea drepturilor omului.

În domeniul drepturilor colective, Nicolae Titulescu a militat pentru

impact 2000 plus

5

instituirea păcii mondiale, dar, în special, pentru promovarea păcii europene. Activitatea cea mai importantă desfăşurată de către Nicolae Titulescu a fost in domeniul Dreptului internaţionaladucându-şi o contribuţie importantă la definirea noţiunii de agresiune cu ocazia Convenţiilor de la Londra din 1933. Astfel, se stipula expres în documentele acestor reuniuni că "nici un considerent, de orice natură ar fi el, politică, economică, militară sau de alt ordin, nu poate servi ca justificare pentru agresiune".

În concepţia lui Titulescu "bunul cel mai de preţ al unei ţări este pacea prelungită, care singură îngăduie unei naţiuni să-şi găsească drumul, care singură îngăduie să se aducă civilizaţiei generale binefacerile creatoare ale geniului naţional". Pacea presupune o înţelegere cu vecinii, dar în acelaşi timp şi o înţelegere a punctului de vedere al fiecăruia dintre aceştia. Titulescu menţiona că există o putere superioară forţei şi aceasta este conştiinţa unei solidarităţi umane

Nicolae Titulescu moare la Cannes (sau Souvrettes, Elveţia, după Petre Pandrea), după o lungă suferinţă, la data de 17 martie 1941.

Datoritã talentului sãu diplomatic de exceptie, cât si a contributiei sale la cauza pãcii în Europa, Titulescu a fost supranumit ministru al Europei, rãmânând un simbol vesnic al României în Europa.

Prof. Florian Ghiţă

Prof. Zamfirescu Irina

DE VORBĂ CU DOMNUL EMINESCU

Este 15 ianuarie. Este ziua când s-a născut cel mai iubit poet al nostru, Mihai Eminescu.

Din fotografia prinsă de Doamna învăţătoare în caietul de limba română, privirea poetului străbate timpul. Îl simt atât de aproape încăt i-aş putea vorbi. Aş vrea să-i spun cât de dragă mi-e noaptea de vară din poezia „Somnoroase păsărele” când „peste a nopţii feerie/ se ridică mândra lună” şi cât de drag îmi este codrul în poezia „Ce te legeni, codrule”.

I-aş mulţumi pentru cât de frumos a zugrăvit natura ca pe un tablou şi i-aş arăta cu câtă mândrie citesc minunatele versuri „Ce-ţi dorec eu ţie, dulce Românie!” în care se vede dragostea sa de ţară. I-aş vorbi despre emoţia pe care am simţit-o când am citit basmul „ Făt Frumos din lacrimă”, când am aflat ce sfântă este „ frăţia de cruce” şi câte se pot face în numele ei.

I-aş spune că pentru noi este nemuritor.

Chicoş Alice, clasa a II-a B

impact 2000 plus

6

O VIZITĂ LA BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE

Pornind de la un citat care mi-a atras atenţia ,,O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi,, a lui Sharon Creech, m-am gândit să îi conduc pe elevii mei într-o astfel de lume minunată şi am ales să fac o vizită la Biblioteca Academiei Române, nu neapărat pentru faptul că se află relativ aproape de şcoala noastră ( Calea Victoriei nr. 125, Sector I ) dar pentru că sigur o astfel de bibliotecă poate impresiona pe oricine.

Înfiinţată la 6 august 1867, un an dupa fondarea Societaţii Academice Române,

Biblioteca Academiei Române a avut pentru început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală. Biblioteca naţională, colecţiile sale au o structură enciclopedică, începând cu cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie şi cult care au circulat în interioriul spaţiului românesc, până la ultimele publicaţii de orice tip şi pe orice suport. Biblioteca Academiei Române este ctitoria mai multor generaţii de cărturari care, prin donaţii şi o intensă politică de achiziţii, au contribuit la propăşirea ei. Beneficiară a depozitului Legal din 1885, are în atribuţiile sale publicarea bibliografiei retrospective a cărţii şi periodicelor româneşti, precum şi a unor bibliografii speciale, cum ar fi Bibliografia Mihai Eminescu sau Bibliografia Războiului de Independenţă, servind documentarea şi cercetarea asupra ştiinţei şi culturii române. Fondurile sale se cifrează la peste 10 milioane de unităţi, dintre care 3.600.000 monografii şi 5.300.000 publicaţii seriale. Colecţiile speciale, aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române, îi asigură acesteia un loc de frunte printre instituţiile de acest fel din România. Dintre ele, colecţia de manuscrise este cea mai bogată din ţară, iar colecţiile Cabinetului de Stampe, cele ale Cabinetului de Numismatică, Cabinetului de Muzica şi Cabinetului de Hărţi sunt adevarate puncte de referinţă în domeniu. Biblioteca Academiei efectuează schimburi de publicaţii cu alte academii, instituţii ştiinţifice, de învăţământ superior şi biblioteci din străinatate şi coordonează activitatea schimbului de publicaţii a altor unităţi ale Academiei Române, fiind în acelaşi timp nucleul unei vaste reţele

impact 2000 plus

7

formată din bibliotecile filialelor Academiei Române şi ale institutelor de cercetare ale acesteia. De asemenea, Biblioteca Academiei Române este biblioteca depozitară a publicaţiilor ONU.

E normal ca într-o astfel de bibliotecă să fi însoţit de un specialist şi noi am fost însoţiţi în cadrul vizitei noastre de doamna bibliotecar ştiinţific Roiu Cristiana care ne-a învăţat ce înseamnă o cotă şi ce importanţă are aceasta pentru găsirea pe calculator a cărţii pe care ne-o dorim.

După ce am căutat cărţi pe calculator am intrat să vedem Catalogul alfabetic

al cărţilor şi am învăţat cum să căutăm în multitudinea de sertăraşe atât autori cât şi publicaţii sportive.

Copiii au participat cu plăcere şi au fost deosebiţi de impresionaţi de tot ceea

ce vedeau în jurul lor.

impact 2000 plus

8

La fel de impresionaţi au fost copiii şi de sălile de lectură deosebit de

moderne ca şi de multitudinea de volume dintr-o singură sală. Modul de transport al cărţilor li s-a părut deosebit de interesant miniliftul chemat de domnul depoziter Nichita Ştefan, care a stat mai tot timpul vizitei alături de elevi, răspunzând multitudinilor de întrebări puse de cei mici.

În finalul vizitei am păşit sfioşi dar curioşi în amfiteatrul Heliade Rădulescu şi obosiţi de atâta umblat prin multitudinea de culoare întortocheate am poposit în fotolile din hol gata de plecare şi de a lua cu noi în sacul amintirilor încă o vizită interesantă.

Doamna bibliotecar ne-a însoţit până la ieşire şi emoţionată şi dânsa ca şi copiii ne-am luat rămas bun promiţând că vom reveni.

Poate peste ani unii dintre cei care azi au păşit sfioşi şi necunoscători vom intra din nou ca academicieni au ca studenţi silitori pentru a găsi materiale necesare pregătirii lor viitoare.

Înv. Andreea Feieş

PRIMĂVARA

Vestitorul primăverii ca plantă este ghiocelul, iar vestitorul animal este barza. Aceştia sunt primii văzuţi de oameni după plecarea anotimpului de zahăr.

,, Ce frumoasă este primăvara! ” Primăvara, totul se trezeşte la viaţă: apele încep dansul de primăvară,

animalele se dezmorţesc din somnul de trei luni şi încep să îşi caute hrană. Surorile ghiocelului vin şi ele la marea petrecere a primăverii. Ţara mea de

cremene a rezistat anotimpului rece. Izvoarele îngheţaseră iarna, dar acum s-au mai înviorat. Soarele îi surâde naturii vesele. Copiii aud vuietul cristalin al unui izvor care abia s-a trezit din somn şi mai văd iarba ca nişte fire de lână verde unduindu-se în adierea vântului de primăvară care este cald şi mângâietor.

,, Ce mult te iubesc, anotimp al reînvierii! ” Teodor Andreea, Clasa a – II-a D –Înv. Elena Mustaţă

impact 2000 plus

9

PROIECTUL SFINŢI CREŞTINI

Luna decembrie 2010: Sfântul Nicolae cinstit de elevi în modalităţi inedite!

În cadrul proiectului „Sfinţi Creştini – modele de viaţă” 2010 / 2011, pentru luna decembrie echipele înscrise au prezentat materiale privitoare la Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei (6 decembrie).

Ca element inedit, clasa a V-a C a solicitat alcătuirea unui juriu format exclusiv din elevi, care să acorde note între 5 – 10 echipelor, în funcţie de care să fie desemnată echipa câştigătoare a lunii.

Votarea a condus la alegerea echipei desenatorilor din clasa a III-a D, instit. Gabriela Toma, care a realizat icoane pictate pe sticlă cu Sfântul Nicolae. Icoanele respective au fost pictate potrivit unei tehnici speciale. În acest scop, elevii clasei au solicitat venirea unei echipe de specialişti în pictura pe sticlă (Smart Adventure), care au adus materialele necesare şi au ghidat elevii până la finalizarea icoanelor.

Pe locul II s-au clasat, cu punctaj egal, echipa actorilor (clasa a V-a C – dirig. Dana Ilcenco), echipa creatorilor (clasa a III-a B – instit. Gabriela Hostiuc) şi o altă echipă a actorilor (clasa a IV-a B – instit. Andreea Feieş), iar pe locul III, echipa artizanilor (clasa a IV-a C, instit. Dima Patricia).

Activitatea de confruntare a echipelor a avut loc în sala de festivităţi, miercuri, 12 ianuarie 2011, în prezenţa cadrelor didactice participante la proiect, sub coordonarea prof. religie Mirela Şova.

Clasa a III-a D, echipa desenatorilor, câştigătorii lunii decembrie

impact 2000 plus

10

Cu acest prilej, elevii au putut constata care echipă a muncit cel mai mult şi care s-a străduit cel mai mult pentru o prezentare de succes a materialelor realizate, cei mai mulţi devenind şi mai motivaţi în sensul perfecţionării activităţii în următoarele luni ale competiţiei.

Până în acest moment, la competiţia finală a echipelor, care va avea loc la nivel de şcoală în luna mai 2011, s-au calificat echipa creatorilor a clasei a III-a B şi echipa desenatorilor a clasei a III-a D.

Nu ne rămâne decât să le urăm succes tuturor!

Menţionăm că au rămas în afara prezentării, din varii motive, materialele clasei a VI-a A (sceneta „Sfântul Nicolae şi fetele sărace”) şi cel al echipei regizorilor – clasa a V-a C (film despre Sfântul Nicolae).

Pprof. religie Mirela Şova

MAMĂ, TE IUBESC!

E o zi frumoasă-n care Vreau să-ţi mulţumesc Că eşti cea mai super mamă Şi să-ţi spun cât te iubesc! Te iubesc şi zi şi noapte, Te iubesc mereu! Vreau mamă să-ţi fie bine Şi să-ţi dau tot ce sunt eu! Te iubesc şi când te supăr, Te iubesc şi când greşesc, Ştii doar, sunt băiat cuminte! Pân´ la urmă, reuşesc!

Cezar Luca Buliga, Clasa a – II-a D,

impact 2000 plus

11

ANIMALELE DE LÂNG Ă NOI

Hamsterul meu

Pe hamsterul meu îl cheamǎ Hamsy-Mamsy . De fapt este o fetiţǎ . Ea are o blaniţǎ albǎ, cu o patǎ gri în formǎ de clepsidrǎ pe spate. Este atât de pufoasǎ! Are şi nişte mustǎcioare cu care mǎ gâdilǎ când mǎ joc cu ea.

Prima oarǎ cand i-am vǎzut codiţa sa micǎ, am crezut cǎ i-a taiat-o cineva. Am citit mai târziu într-o carte despre rozǎtoare cǎ hamsterii din rasa Sirian au coada scurtǎ. Presupun cǎ şi Hamsy-Mamsy este din rasa Sirian.

Eu o hrǎnesc cu: mere, seminţe şi biscuiţi speciali pentru hamsteri. Ca jucǎrii îi dau: nuci, tubuleţe şi rotiţe.

Aş vrea sǎ o vǎd şi eu când se joacǎ, dar ea este activǎ în timpul nopţii. Mǎ mai trezeşte câteodatǎ când îşi rostogoleşte nuca sa prin cuşcǎ.

Odatǎ am scos-o din cuşcǎ, am pus-o pe biroul meu lângǎ o carte şi i-a ros copertele. Cred cǎ este un şoarece de bibliotecǎ.

Este atât de draguţǎ Hamsy-Mamsy a mea!

Epureanu Andreea – Clasa a II a A

Înv. Dolcoş Gheorghiţa

CÂINELE

Câinele este cel mai bun prieten al omului. Se hrăneşte cu oase şi carne şi, în ultima vreme a ajuns să mănânce şi boabe. Trăieşte până la 30 de ani şi femelele nasc 3-6 pui pe an.

În lume există o multitudine de rase de câini: ciobăneşti, dalmaţieni, canis, boxeri, pitbulli, husky, chiuaua şi o mie de alte rase. Ogarii sunt foarte iuţi. Pot atinge şi 60 de kilometri pe oră. Ei sunt foarte blănoşi şi lăţoşi şi pentru că aleargă aşa de repede participă în concursuri de viteză. Dalmaţienii sunt foarte frumoşi şi iubitori. Ei au blană albă cu pete negre. Sunt aşa de frumoşi încât oamenii au făcut şi filme cu ei. Câinilor husky le place foarte mult zăpada şi au câştigat multe premii la concursurile cu sania. Chow -Chow sunt câini cu faţă de bleg. Sunt foarte pufoşi şi în acelaşi timp şi drăgălaşi. Sunt cazuri în care oamenii cu nevoi speciale şi sunt ajutaţi de câini. De exemplu, dacă un om şi-a rupt picioarele şi stă în cărucior, este ajutat de câinele sau, care îi aduce ziarele de la uşă. Câinii înveselesc atât pe oamenii mari cât şi pe copii. Copiii adoră câinii!

Câinii pot fi poliţişti, salvamontişti, salvamari, paznici, actori de cinema, eroi ai filmelor de desene animate, eroi de cărţi, cosmonauţi, artişti de circ dar mai ales prieteni ai omului. Există şi câini foarte răi. Pot chiar să muşte oamenii.

impact 2000 plus

12

Câinii se simt cel mai bine când sunt liberi şi pot alerga în aer liber. Dacă totuşi vă hotărâţi să ţineţi un câine în casă, va trebui, din când în când, să-l scoateţi afară la plimbare şi să-şi facă nevoile, iar când îl aduceţi înapoi în casă va trebui să îl speli, altfel lasă mizerie şi microbi. El trebuie spălat cu şampon special.

Câinele meu, Max, aleargă după pisici. Câinilor le place foarte mult să fugărească pisicile. Max este foarte bătrân şi intelligent. Pe lângă Max, mai am un câine pe nume Roki, care este cel mai bun prieten al meu. Ne jucăm împreună cu băţul, pe care îl prinde ori de câte ori îl arunc. Odată am ieşit la plimbare pe stradă împreună cu Roki şi Max. Cum strada era plină de câini, m-am speriat şi am fugit acasă. Când am ajuns în faţa porţii, un câine a rupt gardul şi a pornit alergând către mine. Era un câine mai mare decât Max şi decât Roki! Dar Max s-a băgat în faţa mea şi a început să se bată cu el. Roki a sărit şi el să mă apere. Amândoi s-au bătut cam 10 minute cu celălalt câine, care până la urmă s-a dat bătut şi a luat-o la fugă cu coada între picioare. M-am speriat foarte tare. Atunci am ştiut că m-am ales cu doi câini deştepţi, curajoşi şi iubitori.

Costiana Cojocaru - Înv. Popa Mihaela Lidia – Clasa a III a C

Experien ţe din via ţă

Eu am descoperit multe lucruri în viaţa de zi cu zi. Asta pentru că experienţele din viaţă sunt pline de informaţii care te ajută în diverse situaţii. Iată câteva dintre ele:

� Fiecare idee pe care o avem este un boboc al florii numite “Gând” . De fiecare dată când înveţi ceva, “Floarea” se îmbogăţeşte cu încă un boboc. Şi aşa, până la sfârşitul vieţii vei avea o grădină de flori!

� Toata lumea ştie că dacă pierzi o şansă o dată, timpul nu se mai întoarce. Fii atent la ce se petrece şi ce se explică căci aproximativ totul îţi va folosi în viaţă!

☺ Un prieten adevărat îţi este mereu alături la bine şi la greu. Când ai un prieten adevărat simţi că sufletul ţi se umple de bucurie. Prietenii nu trebuie să fie mereu de acord, pot să aibă gusturi diferite, important este să se sprijine şi să nu se mintă. Aşa că atunci când îţi faci prieteni ai grijă să nu te înşeli!

� Sănătatea este ceva ce tu stăpâneşti. Dacă mănânci sanatos, faci sport şi te fereşti de oameni bolnavi, nu ai de ce să te îmbolnăveşti.

� Pentru mine via ţa e cel mai de preţ lucru, iar familia o iubesc mai presus de toate. Mama m-a crescut, m-a învăţat, m-a influenţat spre bine. Tata m-a învăţat să mă distrez şi m-a amuzat. Şi surioara mea e o mică steluţă. Împreună suntem o familie fericită!

Aceştia sunt câţiva dintre bobocii gândurilor mele acum, la opt ani şi jumătate.

Eu ştiu că în jurul meu sunt multe lucruri interesante şi, dacă am rabdare şi atenţie, pot învăţa multe. Probabil că atunci când voi fi mare voi descoperi lucruri din ce în ce mai interesante!

Alexandra-Oriana Dumitru, clasa a II-a D

impact 2000 plus

13

PROGRAMUL NAŢIONAL PATRULA ECO

Când a venit doamna învăţătoare şi ne-a întrebat dacă dorim să participăm la un program în care putem ajuta mediul m-am înscris fără ezitare.Eram foarte supărat când vedeam în drumul spre şcoală sau în parc zone cu gunoaie foarte mari pe care constatam că le găsesc în acelaşi loc mult timp.Acest proiect „Patrula Eco” este un Concurs Naţional de responsabilitate socială dedicat şcolilor care doresc să se implice în programe de educaţie pentru mediu.Concursul, dincolo de premii, oferă posibilitatea implicării şcolii în rezolvarea problemelor de mediu, alături de partenerii instituţionali locali iar faptul că eu voi da o mână de ajutor m-a motivat foarte mult.

Patrula Eco este un sistem de monitorizare a paşilor pozitivi în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător, dar şi de colectare de date privind problemele de mediu cu care se confruntă comunităţile locale. Datele furnizate de „Patrula Eco” vor fi colectate, procesate şi elaborate sub forma unui „Raport al Patrulei Eco”. Acest Raport este întocmit şi va fi înaintat de către Organizatori tuturor factorilor abilitaţi să rezolve problemele de mediu semnalate în Raport: Agenţii locale de Protecţie a Mediului, Consilii Judeţene, Primării, Consilii Locale, societăţi comerciale şi alte instituţii care îşi arată disponibilitatea de a se implica. Astfel, şcolile implicate în Concursul Naţional „Patrula Eco” au posibilitatea să se implice activ în depistarea şi rezolvarea problemelor de mediu cu care se confruntă comunitatea care generează populaţia şcolară.

Concursul Naţional „Patrula Eco” este organizat de Editura Decesfera Media şi Centrul Carpato Danubian de Geoecologie.

Concursul se desfăşoară pe durata anului şcolar, în luna iunie având loc Gala de premiere a participanţilor la competiţie. Concursul a debutat la 15 septembrie 2010 şi se va încheia în luna iunie 2011. Vor fi 7 luni de competiţie efectivă (noiembrie-mai) în care vom colecta fotografii cu aspecte pozitive şi negative care afectează mediul,fiind grupaţi câte 20 într-o grupă fiind sub directa îndrumare a unui profesor coordonator.

Fiecare elev înscris în Patrula Eco va primi Agenda sa personală şi va nota în rubricile special demarcate ceea ce observă că se petrece în jurul său. Agenda oferă posibilitatea de a puncta atât faptele bune, cât şi faptele rele legate de mediul înconjurator. De asemenea, vor exista rubrici în care pot fi lipite fotografii, menite să întărească cele menţionate în scris.

Lunar sau de câte ori se poate se va realiza un Top 10 al „faptelor bune de mediu” şi un Top 10 al „faptelor rele de mediu”, poate astfel cei care pot să facă ceva pentru mediu se vor sensibiliza şi noi vom avea parte de un mediu curat aşa cum ni-l dorim.

Din acest motiv am dorit să particip la acest proiect Patrula Eco şi după câte am constatat până acum este ceva interesant.

Alexandru Feieş – Clasa a IV a C

Înv. Dima Patricia

impact 2000 plus

14

100 % sănătate, 0 % microbi,

un proiect educa ţional din România şi... din şcoala noastr ă

Microbii sunt mici, dar mulţi... deci cum te poţi lupta cu ei? Norme de igienă poţi învăţa în cadrul proiectului educaţional 100 % sănătate, 0 % microbi, iniţiat în anul şcolar 2009/2010 şi continuat în 2010/2011 de Domestos, marca internaţională a companiei Unilever, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la care participă şi şcoala noastră.

Afli despre lumea microorganismelor... Astfel:

Ce nu ştiaţi despre microbi:

� Microbii sunt organisme microscopice şi invazive şi cuprind: virusuri, bacterii, fungi, spori. � Microbii pot fi agresivi – mulţi dintre ei pun în pericol sănătatea, provocând

boli. Printre aceştia se numără: e-Coli, Listeria, Salmonella, HIV, Virusul Gripei Aviare, Virusul A-H1N1. � Microbii au aceleaşi nevoi primare ca toate vietăţile – hrană, apă şi adăpost. � Microbii sunt „creaturi” foarte prolifice – în condiţii optime de viaţă, bacteriile

se pot multiplica de la 1 la 16 milioane în doar 8 ore. � Microbii sunt mici, dar mulţi – 1.000.000.000.000 de bacterii sunt eliminate

prin fiecare scaun uman. � Microbii sunt creaturi diverse – numai în sistemul digestiv uman există cel

puţin 50 de tipuri diferite de bacterii şi câteva sute de specii. � Bacteriile nu renunţă uşor – deşi 99,9 % dintre bacteriile eliminate printr-un

scaun sunt înlăturate prin tragerea apei, cele câteva miliarde rămase în urmă sunt suficiente pentru a repopula toaleta în câteva ore.

impact 2000 plus

15

Pentru copiii din clasele primare, pentru profesori şi părinţi, funcţionează platforma online www.zeromicrobi.ro, care include informaţii despre concursul în şcoli, dar şi jocul educativ Germ Killer, menit să faciliteze înţelegerea nevoii pentru un mediu curat, igienizat, ferit în totalitate de microbi.

Copiii sunt educaţi într-un mod plăcut, prin lucru în echipă şi prin desene, despre igienă şi despre produsele Domestos – lider în igienă şi dezinfecţie.

Şova Teodor - Clement, clasa a IV-a C

PRIMĂVARA

Din zăpada moale, multă, Ghioceii s-au ivit Cu răgaz de povestit. Primăvara a sosit. Soarele-a trimis duioase Raze calde, luminoase. Zăpada sa o topească, Iarba verde să-ncolƫească. Primăvara a sosit Pomii au şi-nmugurit. Aşteaptă păsări să se-ntoarcă, Cuiburi printre crengi să-şi facă. Copii merg şi culeg Ghiocei sfioşi din crâng. Câmpul tot a înverzit. Primăvara a sosit !

Ionescu Rareş – Clasa a II a D –Înv. Mustaţă Elena

SOUVENIRS

Je n’ai pas oublié Notre grande amitié Je vais garder toujours Dans le coeur notre amour Jusqu’à la troisième âge La tristesse,la joie,l’orage Qui s’éffacent avec le temps Qui ont passé comme le printemps Et reste seulement l’image De nos beaux souvenirs

Alexandra Grecu şi Andra Abagiu – Clasa a VII a B

impact 2000 plus

16

Le paradis caché

Avez-vous jamais voulu évader dans un autre temps ou dans un autre espace pour que vous vous sentiez une sureté intrinsèque et pour que vous seriez heureux ? Peut-être pas tous. Parmi vous, il y aurait peut-être quelques uns qui savent peintre leur propre paradis, dans des dimensions imposées ou étranges. Mois, je ne veux pas faire cette chose. Je ne veux pas et je n’essaie pas…

Quand je trouve un instant où je n’ai pas à quoi ou à qui penser je commence sentir la peur. Je ne vois pas la direction dans laquelle je peux conduire mes pensées et je ne sais pas comment les sculpter.

C’est pour ça que j’essaie d’échapper dans un monde différent.

Je ne cherche pas de terres ensoleilles, ni de ciel bleu qu’on peut voir dans les films américains. Je n’ai pas besoin d’un champ de bonbons

d’une couleur aussi belle que celle du Magicien d’Oz. A quoi pourrait ça servir si je n’étais pas heureuse ?

Les terres auxquelles je veux échapper sont dominées d’un brouillard vaporeux qui m’aide sentir une tranquillité qui n’est pas perturbée d’ une beauté manifeste. Je n’imagine pas d’éléments précis. Peut-être la terre serrait liquide ou peut-être l’eau serrait partout. Je ne trouve pas de mots pour décrire précisément ce que je vois chaque fois quand cette image se déroule devant mes yeux. Je peux essayer, quand-même.

L’ambiance serait toujours tranquille, mélangée uniquement au son des gouttes hésitantes de la pluie. Le matin on pourrait écouter la chanson libre des moineaux et il ferait toujours chaud. La chaleur ne serait pas brulante. Agréable oui, mais pas brulante. Le ciel serait terne, menotte des nuances d’un violet pastel et toujours croisé des colombes qui voleraient doucement pour admirer le paysage.

Je ne peux pas m’envisager dans l’esquisse décrite. Tout ce que mon esprit voit, il voit de quelque part, du très haut. C’est peut-être la raison qui explique pourquoi je ne peux pas voir la terre…

Peut-être je veux y rester mais mes raisons ne sont pas égoïstes.

Il y a des gens qui peuvent trouver ce paysage triste ou étrange, difficilement comparable au paradis, mais autant que je serrais heureuse, autant que je serrais souriante et intrépide, on peut dire que je serais arrivée dans cette place qu’on veut tous …s’évader.

DELIA GHEORGHE

Clasa a VII-a B

impact 2000 plus

17

Bine ai venit, prim ăvară!

Deşi suntem încă în plină iarnă ,primăvara îşi arată timidă primele semne. Razele răzleţe ale soarelui au început să încălzească pământul.Ziua se mareşte încet,încet.De sub ultimele urme de zăpadă a apărut colţul ierbii.Întâi în păduri şi apoi prin pieţe şi pe la colţurile străzilor au apărut primii vestitori ai primăverii,ghioceii. Mugurii copacilor abia mijesc pe ramuri.Vrăbiile gureşe ciripesc vesele.Le aşteaptă cu nerăbdare pe suratele lor care se vor întoarce din ţările calde.

Pământul reavăn răspândeşte un miros proaspăt şi curat.

În curând vor înflori cireşii şi va ninge cu petale suave,albe.Apoi zarzării şi caişii cu al lor parfum de muguri verzi.

Întreaga natură se trezeşte la viaţă.Întreaga natură renaşte iar şi iar în fiecare an,în fiecare primăvară.

Copiii se plimbă bucuroşi pe aleile înverzite ale parcurilor.

Bine ai venit , primavară!

Mihăescu Mihai - Clasa a III-a B

Dor de prim ăvară

A venit mult aşteptata primăvară. Acum se vor topi toate zăpezile spre tristeţea, dar şi bucuria picilor.

A apărut ghiocelul cu petale ca de zăpadă şi trup ca de smarald. Au apărut zambilele cu clopoţei, lalelele cu paharul lor roşu, arinii şi-au pus cercei, răchitele s-au împodobit cu mâţişori moi şi suri.

S-au întors şi rândunelele, cocorii şi berzele. Albinele şi-au început treaba odată cu furnicile. Şi fluturii au ieşit să-şi arate podoabele.

Doar ursul nu s-a trezit. În sfârşit.......L-a trezit mirosul mierii de salcâm. El va trebui să-şi „renoveze” adăpostul, să se „căsătorească” şi să aibe grijă de pui. Acum trebuie să se ducă după miere. Albinele îl înteapă şi el pleacă acasa....

Ce dor mi-a fost de primăvară!

Roman Ilinca Maria

cl. a-III-a B

impact 2000 plus

18

ELEMENTE MITICE IN OPERA SADOVENIAN Ă

A considera că mitul este expresia unui mod de a fi, de a coopera cu universul la scară colectivă, înseamnă a avea în vedere nu atât procesul plămădirii conştiinţei mitice în general, cât apariţia mitului românesc. Şi nu cred că ar fi deloc exagerat să presupunem că această teză se raportează la opera sadoveniană, care este în felul ei romantic una din afirmaţiile cele mai cuprinzătoare, şi-n acelaşi timp mai rezumative, ale umanităţii româneşti.

Mitul ca formulă generală este un mijloc de a reda un adevăr intuit de la răspântie clar-obscură. Ca auxiliar al istoriei, mitul corectează şi îndulceşte răceala de altfel obiectivă a documentelor. El umanizează istoria, îi adaugă culoare, o estetizează, căci însuşi simţul istoric oblige sa se scrie nu numai respirand prin toti porii acelasi ger cu intreaga literatura a Europei, de la Homer încoace şi înlăuntrul ei, întreaga literatură a propriei ţări au o existenţă simultană şi se situează în acelaşi plan.

Este firesc deci, ca un atât de adânc cunoscător al specificului naţional, în cadrul căruia orientarea spre pitoresc e pregnant, să întreprindă plămădind-o în etape, ampla frescă în care amestecă poezia sufletului românesc cu cea a naturii acestui pământ veşnic renăscut. “Suntem copiii cerului şi pământului nostru”, spune Sadoveanu într-una din cărţile sale. Da, suntem un popor vechi, cu multe urme dintr-un trecut ce se învecinează cu mitul. Traci, geţi, daci , români şi alte seminţii au lăsat în psihologia poporului, în folclor, în aspiraţii mai multe reminiscenţe decât s-ar crede.

“Trebuie să ne căutăm pe noi înşine mai în adânc şi mai în trecut, când cântecele şi legendele traduceau cu alte vocabule aceleaşi sentimente”.

De la momentul nostru genetic Sadoveanu a urmărit să surprindă taina unor suflete rudimentare. Omul, psihicul românesc, trădează gustul pentru epopee. Să ne intrebăm de ce Sadoveanu e stăpânit de tendinţa mitizării satului? – Fiindcă vede în sat păstrătorul fiinţei naţionale, iar în ţăran depozitul întregii bogăţii a sufletului românesc.

Avântul său sufletesc, deloc vehement şi răsunător se canalizeaza chiar spre drama răzvrătitului însetat de dreptate.

impact 2000 plus

19

Forţa cu care mitul recuperează trecutul încorporează memoria primordială pentru a face să traiască în imagini de intens şi misterios farmec evenimente fără vârstă, cosmogonii, dar şi experienţa unui popor glorios. Nu lipsesc nici bucuria iubirii şi srigătul de moarte al lumii ce apune.

Flaubert, impresionat de tragicul istoriei cartagineze a consacrat lungi eforturi unei temerare reconstituiri arheologice, oprindu-se în cele din urmă la o evocare cvasi-romantică. Sadoveanu, fără a dispune de date elocvente, încearcă în “Creanga de aur” evocarea peisajului de la Carpaţi în legăturile lui spirituale cu vechile culturi bizantină şi egipteană. Ceea ce evocă Sadoveanu este o Dacie mitologică.

Dacă urmărim cu atenţie desfăşurarea evenimentelor ne putem da seama că diferenţa dintre omul modern şi cel rudimentar începe prin mit. Pentru primul, mitul este o relicvă a trecutului, un ecou al vechiului, convertit în poezie. Iar pentru Sadoveanu este cea mai naturală modalitate de a-şi pune în accord imaginaţia romantică şi temperamentul cu structura sa de povestitor.

De aceea oamenii din popor, personaje preponderente în opera sadoveniană, conştienţi intuitiv de valoarea bogăţiei ce o stăpânesc, nu permit alterarea ei prin contactul cu o influenţă străină. De cele mai multe ori se închid în mod voluntar într-un fel de “Nolli tangere circulos meos”.

În “Baltagul”, surprindem o ţinută oarecum simbolică a personajelor, depărtată de cititor, toate privind parcă de la o anumită înaltime, unde au fost situate de ritual. Ritul a luat proportii magnifice în această lume tributară încă primitivismului.

Personajele pierd astfel apropierea de cititor, dar câstigă în măreţie; sunt situate între istorie şi mit.

Sadoveanu a conceput fiinţe îndrăzneţe, cu un cult al energetismului.

“Baltagul” şi “Creanga de aur”, aceste două capodopere sadoveniene, care se completează şi se susţin reciproc, înmagazinează o viziune originală a unui popor, transcriu înţelepciunea de viată a acestuia. Numai că aici mitul îmbracă haina arhaică, iar observaţiile devin aparent lăuntrice.

Acum mitul nu mai înseamnă fabulă, invenţie, ficţiune, - după concepţia lui Freud : “Mitul este reprezentarea fabulatorie a gândurilor” – ci conţinutul său semantic se apropie de traditia sacră, de revelaţia primordială, de evenimente aparţinând etapelor de început, tocmai ceea ce realizează Sadoveanu prin creaţia sa.

Despre această perioadă de beatitudine a începutului vorbeşte şi Freud, iar pentru L.Blaga mitul este tocmai realitatea originară, arhaică, primitivă. In felul acesta Blaga realizează o mare apropiere de creaţia sadoveniană.

impact 2000 plus

20

Sadoveanu deţine cu adevărat o anumită “spontaneitate mitică” – considerate de Blaga ca o condiţie sine qua non a existenţei creatoare.

In “Hanul Ancuţei” ne izbeşte natura mitică a acestui personaj central ce este tocmai hanul. Deoarece nu pot trăi numai cu abstracţiuni, oamenii trebuie să-şi umple golul spiritual cu mituri simple, improvizate, fragmentare (imagini la ceea ce ar putea să fie sau ar trebui să fie).

Două coordinate importante: spaţiul şi timpul, situează “Hanul Ancutei” pe tărâmul mitului. Eroii nu povestesc spre a-şi usura sufletul ori spre a se reda vieţii ca într-o altă “Halima” ci pentru a se sustrage morţii.

Dar să luăm prima coordonată : spaţiul. S-a insistat mult prea mult, pe caracterul deschis al hanului sadovenian – răscruce de drumuri, de întâmplări, de destine. Dar hanul este deopotrivă şi un loc închis – “nu era han, era cetate” – spune Sadoveanu, explicând el însuşi foarte limpede dubla natură, reală şi mitică a hanului, ale cărui porţi ziua se deschid spre drumuri, spre existenţa oamenilor, iar noaptea se trag şi se închid, definind un spaţiu întors asupra lui însuşi, ca un tărâm al imaginaţiei:

“Porţile stăteau deschise ca la Domnie. Şi prin ele, în zile line de toamnă puteai vedea Valea Moldovei cât bătea ochiul şi pâclele munţilor de păduri de brad până la Ceahlău şi Hălăuca. Iar după ce se cufunda soarele înspre tărâmul celălalt şi toate ale depărtării se ştergeau şi lunecau în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale uşilor şi ferestrelor zăbrelite. Contenea un timp viersul lăutarilor şi porneau poveştile”.

Cât despre timp, se observă că “Hanul Ancuţei” are proprietatea de a conserva trecutul. Prima povestire – “Iapa lui Vodă” – ne izbeşte prin încremenirea timpului. Deşi trecutul ne evocă adesea oameni şi lucruri se infătişează asupra noastră într-o plană stătătoare.Niculai Isac apropiindu-se călare în lumina asfinţitului se arată “de parcă venea spre noi de demult, de pe alte “tărâmuri”.

Una din funcţiile literaturii este de a exprima cu plenitudine viaţa, forţele ei elementare, într-o forma mitică ce-şi găseşte o deplină realizare în opera lui Mihail Sadoveanu.

“Suntem făcuţi din substanţa mitului – pare să spună întreaga sa creaţie – iar dacă spiritului nostru i s-ar interzice uzul rostirii mitice, am deveni fără nici o exagerare muţi ca mormintele”.

Prof.Dr. Daniela Bărbat.

impact 2000 plus

21

Şcoala mea A trecut vacanţa Cât a fost de mare Iar începe şcoala Nici-o supărare. Îmi revăd colegii După-ntreaga vară Băncile şi clasa Şi pe profesoară. Mergem iar la şcoală! Ne-adunăm aici De la cei mai mari Până la cei mici. Şi-acum înc-odată Ca de-atatea ori Am adus în şcoală Zambete şi flori. O iubim cu toţii Nu e vorbă goală Bine te-am găsit Draga noastră şcoală!

Aniversarea lui D ădi ţă

Un fluturaş şi-un gândăcel Stăteau de vorbă în ogradă Şi povesteau de-un baieţel Aproape să se ia la sfadă. Ei nu se-nţelegeau deloc Să îi aducă în dar o floare Sau să oprească ziua în loc Să fie veşnic soare? S-au impăcat până la urmă Gândindu-se că sfada multă Numai ei pot s-o curme Şi nici pe Dodiţa nu-l ajută. S-au pus pe lucru îndată Cu toţii şi-au împletit O coroniţă parfumată În trei culori trandafirii. Şi au răcorit-o încântaţi Cu stropi de rouă a dimineţii Să aibă ani nenumăraţi Să-i fie neted drumul vieţii. Apoi când treaba-au terminat Au poposit pe un pervaz Şi-au fost cu sufletul-mpăcat Văzând copiii plini de haz. -Ce veselie-i ai aici Si ce tort mare e pe masă! Se bucură şi mari şi mici Se bucură întreaga casă. Cu totii astăzi s-au grabit Sa spună:”La multi ani, Dodiţă!” Să fii şi ca scolar fruntaş, Niciodata copil rău şi codaş!

(Eveline Totoroanţă, clasa a IVa -A)

impact 2000 plus

22

3 Mai 2010

GÂNDURI LA SFÂR ŞIT DE CLASA a-II-a

În clasa a-II-a am avut o mulţime de gânduri. Vreţi să vi le povestesc? Atunci linişte, că povestea-ncepe-ndată!

La începutul clasei a doua am vrut să cunosc multe lucruri noi. Ştiam că pot, doar terminasem cu succes clasa întâi.

Doamna învăţătoare a fost şi este un om extrem de bun, care, pentru noi, a fost întotdeauna ca o mamă. Ne-a explicat totul, ne-a făcut să înţelegem, chiar dacă uneori a fost un pic mai severă.

În afara lecţiilor de la ore, Doamna a pregătit pentru noi mai multe activităţi extra-şcolare şi jocuri, cum ar fi: excursii, spectacole de teatru, spectacole de circ, iar de sărbători ne-a dus de fiecare dată la biserică, pentru Sfânta Împărtăşanie. Foarte interesantă şi instructivă a fost şi vizita pe care ne-a organizat-o la o fabrică de pâine, unde am putut vedea ce înseamnă să munceşti şi cât de plăcut este să vezi cum din mâinile unor oameni iese pâinea ce hrăneşte o mulţime de alţi oameni!

În clasa a doua mi-am făcut puţini noi prieteni, dar nu-i nimic, mai am încă mulţi ani de stat în şcoala aceasta. Probabil pentru că mi-a fost mai greu să mă obişnuiesc cu noul program, care a însemnat şi lecţii suplimentare de limba engleză, la un curs în afara orelor.

Note mai mici....hmm....am primit şi vreo două din acestea, dar pe bună dreptate.

Ultimele gânduri mi se îndreaptă spre sfârşitul anului şcolar. Sper ca până atunci să-mi îndrept prostioarele de care v-am povestit mai sus şi să-l închei cu rezultate foarte bune la toate materiile. Îmi doresc ca în felul acesta şi eu să pot fi mândră de mine, dar şi Doamna învăţătoare şi părinţii mei.

În final, nu vă pot minţi că nu aştept cu mare nerăbdare vacanţa mare, dar totodată vă mărturisesc că mă gândesc la clasa a-III-a, la lucrurile noi pe care le vom învăţa şi la concursurile la care vom putea, în sfârşit, să participăm.

Ilinca Maria Roman

Clasa a-III-a B

impact 2000 plus

23

O vizita la Muzeul National al Literaturii Romane

Luna aceasta am vizitat împreună cu clasa Muzeul Naţional al Literaturii Române. A fost o vizită foarte interesantă care a debutat cu un atelir pe teme de tipografie şi istoria tiparului care mi s-a părut deosebit de interesant. Apoi am urcat şi am vizitat muzeul propriuzis.

Muzeul; este situat în Bulevardul Dacia Nr. 12 şi adăposteşte un adevarat tezaur literar format din manuscrise, cărţi, obiecte personale, obiecte de artă, fotografii, înregistrări audio-video care prezintă o imagine foarte profundă şi complexă a literaturii române.

Muzeul Naţional al Literaturii Române deţine peste 300.000 de piese organizate în 300 colecţii (sec. XV-XX), cuprinzând manuscrise ale scriitorilor români, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu şi mulţi alţii. De asemenea muzeul deţine manuscrise valoroase ale unor scriitori străini: M. Proust, Th. Mann, Paul Valery, G. Papini, G. Ungaretti etc. Colecţiile sunt completate de cărţi vechi şi rare, documente istorico-literare, lucrări de artă plastică (grafică, pictură, scluptură), periodice, obiecte şi mobilier memorial, fotografii, înregistrări audio-video. Am aflat că înfiinţarea Muzeului Literaturii Române i se datorează lui Mihai Eminescu, poetul punându-şi sigiliul pe „destinul” viitoarei instituţii chiar în anul centenarului naşterii sale. Conducerea de atunci a Uniunii Scriitorilor a hotărât să folosească sumele neconsumate (din fondurile alocate centenarului) pentru achiziţionarea unor documente, altele decât cele eminesciene, aparţinând marilor scriitori. Mihai Beniuc, preşedintele Uniunii Scriitorilor, a luat decizia de a pregăti impresionantul fond documentar astfel achiziţionat, pentru a deveni patrimoniul unei instituţii culturale de rang naţional, consacrată literaturii române.

Pe 1 iunie 1957 se înfiinţează Muzeul Literaturii Române, sub conducerea lui Dumitru Panaitescu Perpessicius. Muzeul a funcţionat pentru o vreme chiar în sediul Uniunii Scriitorilor, din Şoseaua Kisellef nr. 10 (Casa Toma Stelian), într-un spaţiu impropriu. Sprijinit de câteva dintre personalităţile literare ale timpului, cu „trecere” la autorităţi, Perpessicius a continuat activitatea de îmbogăţire a patrimoniului literar. Primelor colecţii li s-au adăugat altele, cuprinzând la rândul lor valoroase

impact 2000 plus

24

manuscrise, cărţi rare, acte, corespondenţă, obiecte, fotografii, tablouri, sculpturi, piese de patrimoniu literar.

Din anul 1967, muzeul funcţionează într-un sediu nou, pe Bulevardul Dacia nr. 12. Un rol decisiv în obţinerea acestei locaţii l-a avut Tudor Arghezi, a cărui intervenţie energică la autorităţile de partid a avut efectul scontat. Astfel, după Eminescu, un alt mare scriitor român îşi imprimă efigia numelui pe destinul acestei instituţii. Clădirea cunoscută sub denumirea de „Casa Kretzulescu” este una dintre puţinele construcţii în stil arhitectural neoclasic din Bucureşti. După al doilea război mondial, aici a funcţionat Muzeul Româno-Rus, iar după desfiinţarea acestuia, a revenit Muzeului Literaturii Române. După 1990, clădirea a fost integral consolidată, renovată şi restaurată, conform planurilor arhitecturale originale.

Muzeul mai găzduieşte şi o expoziţie permanentă care combină metodele clasice de expunere cu tehnologii de ultimă generaţie, interactive. Sistemele de tip „touchscreen” completează informaţia istorico-documentară prezentă în expoziţie. Astfel, vizitatorii pot interacţiona cu opera scriitorilor români prin lecturi ale unor cunoscuţi actori, ecranizări şi adaptări teatrale.

A fost o vizita foarte interesantă şi îmi doresc să mai merg la muzeu pentru că o singură vizită nu este îndeajuns pentru a-i cunoaşte toate comorile.

Stan Matei – Clasa a IV a B – Înv. Andreea Feieş

De-aş fi Scufi ţa Roşie – pies ă de teatru

Povestea începe cu o fetiţă pe nume Aniel, care locuia într-un sat liniştit din provincie.

Aniel era pasionată de Internet, calculator şi lumea virtuală. În acest fel, ea a descoperit povestea Scufiţa Roşie de Charles Perrault.

În spectacolul vizionat apare şi autorul, care o tranformă pe Aniel în Scufiţa Roşie, ea devenind astfel un personaj îndrăgit de toţi copiii.

impact 2000 plus

25

În poveste, liniştea satului a fost întreruptă când un străin apăru şi îi spuse Scufiţei Roşii că doreşte sa-i cunoască bunica. Străinul nou venit era de fapt...Lupul.

El merse la casa bunicii, o mâncă pe aceasta şi apoi şi pe Scufiţa Roşie, care ajunsese şi ea acolo.

Între timp, apare şi o oiţă năzdrăvană, pe nume Mioriţa, care i-a spus mamei lui Aniel despre prezenţa lupului în pădure. Mama lui Aniel a mers atunci şi i-a povestit vânătorului despre frica ei ca fetiţa şi bunica să nu păţească ceva rău.Vânătorul plecă la casa bunicii unde într-adevăr îl găsi pe lup cu o burtă uriaşă şi îşi dădu seama că el apucase deja să le mănce pe cele două. Hotărî să îl opereze.

În timpul acesta, sosiră şi mama lui Aniel împeună cu Mioriţa şi Charles Perrault, care venise cu trusa de operaţie. Astfel, vânătorul le-a scos pe cele două victime vii şi nevătămate din burta lupului.

După operaţie, lupul se trezi şi îi anunţă pe toţi că el va deveni vegetarian şi bun la suflet, şi chiar se ţinu de cuvânt.

De atunci, Aniel nu a mai stat de vorbă cu străini, păţania petrecută fiindu-i învăţare de minte!

Spectacolul a fost foarte frumos şi mi-a plăcut tare mult, chiar dacă povestea pe care o ştiam eu a fost adaptată într-un fel neobişnuit!

Ilinca Maria Roman - Clasa a-III-a B

Etapa pe sector a Olimpiadei de Limbă, Literatură şi Comunicare „G. Călinescu” şi „Ionel Teodoreanu”

A. Tu tainică, curată Poezie, Biserică cu porţi neîncuiate, Tu neamurile gândurilor toate Cu drag le laşi la pragul tău să vie. Tot sufletul la poarta ta când bate, Drumeţ slăbit, puterile-şi învie, Îşi spovedeşte patimile ţie, Şi ele-adorm de tine alinate. Păcatele vin sub bolta-ţi milostivă, Tu le asculţi pe toate deopotrivă Şi le opreşti neghina şi amarul. Dar tu rămâi de-a pururea senină, Căci nu-i pribeag ce-n faţa ta se-nchină C-o lacrimă să nu-ţi spele altarul. (Octavian Goga, Sonet)

B. Poezia este ochiul care plânge, Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. O, voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. (Nichita Stănescu, Poezia)

impact 2000 plus

26

Scriere imaginativ ă Valorificând mesajul fiecăruia dintre cele două fragmente, alcătuieşte o compunere descriptivă, de cel puţin 25 de rânduri, în care să utilizezi următoarele secvenţe din textele propuse: tainică, curată Poezie, bolta milostivă, poezia...este plânsul, ochi neinventat.

Făptur ă fără cuvinte

Fiecare suflet are o poezie, un tril emoţionant, sincer. Unele sunt ascunse, cuprind înţelesuri adânci, de nedesluşit. Altele-şi adăpostesc sub bolta milostivă un singur gând firav, mascat poate de aroganţa sau prostia multor priviri. Pentru sufletul meu, poezia...este plânsul. Un plâns ale cărui cuvinte nu sunt lacrimile, un plâns mut ce-şi strigă, regretele, sau neîmplinire. Poezia mea este amară, dar sinceră. Cu fiecare vers pe care cutez să-l scriu, se duce o parte din amintirile mele, din gândurile sufletului şi ale minţii. În orice poezie se găseşte viaţă. În orice poezie se zăreşte o persoană făurită din cuvinte şi emoţii puternice, înflăcărate, câteodată revoltate. Această fiinţă, pentru mine, este o fată, o balerină. Are trupul zvelt, iar capul i se înalţă fără a-i trăda încrederea inexistentă, cu părul asemenea unui diamant negru, odihnindu-se pe umerii catifelaţi a căror mişcare la început de dans, vorbeşte cu înflăcărare despre povestea ei. Cu fiecare pas potrivit cu grijă pe muzică, tot corpul balerinei descrie trăirea clipei. Prin mişcări delicate, candide studiate minuţios, sau alteori, prin mişcări violente, năvalnice, ele grăiesc grăbit, în acel vals ameţitor, văpaia şi chinul pe care l-au văzut, ori l-au simţit. Pe măsură ce muzica pluteşte spre final, balerina îşi domoleşte mişcările, făcându-le să semene cu bătaia de aripi a unui înger. O piruetă, un salt, o oprire graţioasă... Deşi muzica s-a oprit, ea continuă valsul tăcut, depănându-şi povestea, sperând ca vreun ochi neinventat să-i desluşească secretul. Acum, patima cu care istoria-i era spusă, s-a stins. Ea povesteşte încet, cu răbdare, cu mişcări contemplative, lăsându-se din nou emoţionată de amintiri, retrăindu-le deplin, oftând din când în când nostalgic sau pur şi simplu cu înţeles. Ea, tainică, curată Poezie îşi lasă paşii să alunece lin, ordonat, pe podeaua albă, plină cu litere, privind-o oarecum critic, nemulţumit. Oare e speriată de acest tablou simbolic? S-a înfricoşat când a văzut ardoarea gândurilor, ţinută până acum în lanţuri de un demon? Nu...! E uimită de intensitatea ei, de tăria acoperită cu un văl înşelător împletit tocmai pentru a-şi ascunde misterul de minţile care cunosc absenţa luminii şi atingerea urii.

Gheorghe Delia – Ruxandra Clasa a VII-a B

impact 2000 plus

27

Poezia – leac pentru suflet

Poezia poate vindeca suflete. Atunci când gândul calcă pragul unei tainice, curate Poezii, toate sentimentele, lacrimile, patimile, patimile, zâmbetele, păcatele, dorinţele şi tot ce mai este bun sau rău se adună la un loc şi devin ... un suflet. Un suflet vindecat de poezie. Vindecat de tot ceea ce era rău în el. Asta pentru că poezia trezeşte sentimentele şi din cel mai rece suflet, îl sensibilizează. Nu aş putea defini poezia. Sigur, poezia este totalitatea compoziţiilor în versuri ale unui poet. Dar nu este doar o compoziţie. E mai mult decât atât! Probabil, poezia este bolta milostivă sub care mişună mereu lacrimi, zâmbete, dorinţe, tristeţi, ... sentimente. Sau poate că este contopirea sentimentelor sufletului creatorului său, poetul. Poate că poezia ... este plânsul, râsul, furia, dezamăgirea, speranţa, creativitatea, imaginaţia unui ochi neinventat. Sau poate că este ce nu înţelegem sau nu vom înţelege vreodată. Nu ştiu sigur ce este, dar aş putea continua astfel. Un lucru este sigur: poezia reprezintă alinare, vindecare. O dată ce cititorul îi află tainele, misiunea poeziei este dusă la bun sfârşit, deoarece misiunea ei este aceea de a ajuta sufletul cititorului să-şi descopere sentimentele şi de a-l curăţa de tot ceea ce este rău, trezindu-i numai sentimente de linişte. Poezia este un leac pentru suflet tocmai pentru că ştie cel mai bine cum să vindece sufletul, la fel cum un doctor alină suferinţa bolnavului.

Pîrgaru Andreea – Maria Clasa a VII-a B

Olimpiada de limba romană comunicare si literatutră română,, Ionel Teodoreanu”

Fapte de vitejie

Se crăpa de ziuă. Iarba era plină de roua proaspătă şi cântecul pădurii se auzea ca o chemare. Satul se trezea trimiţând aburi ca niste semnale prin coşuri, să vestească pâine caldă şi mămăligă cu lapte. Aşa era satul copilariei mele când mă întorceam acasă de vacanţă. Bunicul era încă supărat pe vecinul care-l înşelase cu doi saci de făină. Două nopţi la rând nu putuse dormi cu toate ceaiurile bunicii. Acum îşi ducea singur oile la păscut, pe deal. Gipsy, câinele credincios, păşea alături de turma cu şaptesprezece mioare. Era obişnuit cu ele căci bunicul l-a trimis multe veri la stână, unde a stat împreună cu ciobanii. Le cunoştea drumurile şi păşunile. Câine mare, lăţos, negru precum cărbunele, cu ochi ageri şi sclipitori, Gipsy păzea cu încredere şi se oprea să

impact 2000 plus

28

adulmece din când in când. Câte nu făcuse el de când era pui şi îl găsise bunicul la o casă părăsită. Ajuns pe pajişte, bunicul se aşază lângă un copac şi comtemplă liniştea parfumată a zării. Gipsy îi rămâne alături cu capul întors către oile care păşteau liniştite. Rezemat de trunchiul acestuia, bunicul adoarme. Când se trezeşte, soarele era deja sus pe cer, iar câinele se agita lângă dânsul. Când priveşte pajiştea, un gând teribil îl săgetează: oile lipsesc! Supărat şi îngrijorat bunicul începe căutările, ţinându-l pe Gipsy în laţ. Câinele este neliniştit, latră şi saltă şi nu mai vrea să-şi urmeze stăpânul, însă bunicul îi porunceşte să-l urmeze negreşit. După câteva ore se întorc acasă fără nici un rezultat ca să-i dea vestea şi bunicii. Gipsy se zbate frenetic în lesă, iar bunicul mâhnit şi dezamăgit, îi dă drumul să se ducă unde o vedea cu ochii, iar câinele o ia la goană spre pădure. Tezit odată cu găinile pentru a le da de mâncare şi ducându-se la cuibare chiar lângă ţarcul oilor, bunicul rămâne încremenit. Gipsy mâna mioarele in ţarc, iar în urma lor închidea portiţa cu botul. Cu ochii înlăcrimaţi, bunicul numără mioarele şi le mângâie pe fiecare. Urmărindu-i gesturile Gipsy dă din coadă, se bucura căci era prietenul care-şi revedea stăpânul. Spre seară, bunicul îi dărieşte câinelui o căsuţă nouă în care să doarmă aproape de el lângă uşă. Vremea trece, viaţa cu ea şi Gipsy rămâne tot tânăr.

Negurescu Andreea-Cristina

Clasa a-V-a C

MÂNDRIA ŞI LĂCOMIA LEULUI

Într-o savană,pe la miezul zilei,un leu flămând şi obosit era întins la umbra unui copac.Este adevărat că unii lei sunt afurisiţi.Sunt într-atat de puternici ,încât uneori chiar le place să le chinuiască pe celelalte animale.Acest leu temut,era acum bătrân şi trăgea să moară.Făcuse rău multor animale din pădure la viaţa lui,şi unele dintre ele veniră să se răzbune.Porcul mistreţ îl impunse cu colţii lui mari.Urma bivolul,care îl lua în coarne.În cele din urmă,veni şi zebra care suferise foarte mult din pricina cruzimii leului.Scoase un sunet puternic şi îl lovi pe leu în cap cu picioarele dinapoi.

-A sosit vremea să mor,suspina leul cel bătrân.Am îndurat eu ca alte animale mari şi puternice să vină să se răzbune.Dar să fiu lovit de o zebră,e o insultă prea mare.Apoi,îi spuse hienei care era prin preajmă:

-Mi-ar prinde bine o masă copioasă ca să îmi recapat puterile.Adu-mi căpriorul care trăieşte în pădure,să-l mănânc!

impact 2000 plus

29

Hiena cea vicleană se duse la căprior şi îi zise că leul trăgea să moară şi îl alesese pe el,un animal atât de frumos ,să fie rege în locul lui.

-Vino cu mine, spuse hiena,ca să te încoronăm după moartea lui.Căpriorul era atât de mândru de sine ,încât crezu tot ce îi zise hiena.O urmă deci pe aceasta până la bârlogul leului.

-Leul e foarte slăbit,spuse hiena.Apleacă-te spre gura lui ca să-ţi şoptească la ureche tot ceea ce trebuie să ştie un rege.Căpriorul făcu întocmai,leul se năpusti asupra lui dar căpriorul se feri şi-l împunse pe leu cu coarnele lui.Dar leul rănit nu se lăsă şi plecă să caute de mâncare.Era o zi călduroasă şi ,spre mirarea lui,găsi un iepure care aţipise la soare.Tocmai îşi deschisese larg fălcile ca să-l înhaţe,când zări o antilopă sărind graţios prin iarba înaltă.”Mă întorc eu după iepure”,îşi zise leul cel lacom şi se repezi după antilopă .O fugări şi o tot fugări,din ce în ce mai înfometat,dar în zadar.Antilopa era mai sprintenă decât el.într-un târziu ,renunţă şi se opri,istovit şi mort de foame.”Va trebui să mă mulţumesc cu iepurele ăla,îşi spuse el.Păcat.Mi-aş fi dorit o masă mai copioasă’’.

Dar ce,iepurele era prost?Se trezise din pricina zgomotului şi o zbughise de acolo,râzând.

Şi aşa a rămas leul nostru şi rănit şi înfometat.

Nisiparu Andreea Cls a V-a C

O frunz ă mi-a şoptit A fost odată O frunză fermecată Ce-n taină mi-a şoptit Cum pe lume a venit.

Într-o zi de primăvară Dintr-un muguraş gingaş S-a deschis cu bucurie Privind în jur cu uimire..

A văzut cum arăta Copacul din faţa sa. S-a uitat ce s-a uitat... Şi fericită a lăcrimat!

Petru Bălălău- Clasa a III-a B - Prof. Hostiuc Gabriela

impact 2000 plus

30

Rugăciune c ătre Sfântul Vasile

Doamne, Sfântule Vasile, Eu mereu mă rog la tine! Sănătate ca să-mi dai , Grijă de mine să ai! Şi de cei din jurul meu, Grijă de ei s-ai mereu, Tu eşti Sfântul Vasile cel Mare Tu ai grijă de fiecare!

Micicoi Ştefania Flavia Cerasela – Clasa a IV a C

Minunea de sub strea şină

Era o dimineaţă însorită de vară.M-a trezit din somn un ciripit voios de păsărele.Glasurile lor gălăgioase m-au făcut să ies din casă. Sub streaşină apăruse un cuib de rândunele şi două căpşoare negre se puteau zări în cuib. Glasurile subţiri le amorţiseră.Cele două ghemotoace mă priveau curios cu ochişorii lor negrii ca nişte mărgele. I-am botezat Ciripoi şi Ciripel. În fiecare zi puneam pâine în iarbă pentru ca mama rândunică să-i hrănească. I-am urmărit apoi cum cresc.Peste câteva săptămâni,mama şi tatăl lor i-au învăţat să zboare.Se înălţau în aer apoi coborau în viteză aproape de firul ierbii pentru ca apoi să se ridice din nou. S-au făcut mari şi nu i-am mai putut deosebi de părinţii lor. În fiecare zi mă încântau cu zborul lor rapid ca o săgeată.Până într-o zi,când a venit toamna şi au plecat spre ţările calde. Musledin Selma - Clasa a III a B

Lacrimile trandafirilor

În dimineaţa aceea însorită, când am ieşit în grădină, printre petalele trandafirilor străluceau nişte bobiţe mici, aidoma lacrimirilor. Îndeosebi trandafirii cei roşii şi înfoiaţi erau umezi de-a binelea, de parcă s-ar fi oprit din plâns... M-am apropiat încet de ei. Petalele lor catifelate şi roşii ca sângele erau de o frumuseţe rară. Erau cele mai sclipitoare petale pe care le văzusem. Razele îmbietoare ale soarelui, care răsăriseră de curând, dezmierdau cu dragoste petalele trandafirilor. Bobiţele mici de apă au început, deodată, să se rostogolească neîncetat ca nişte lacrimi care curg pe obrajii fierbinţi ai copiilor. Cu cât auriile raze mângâiau petalele mai intens, cu atât bobiţele străluceau mai mult si dispăreau... Parcă eram hipnotizat. Vasăzică şi florile vor să pară cât mai frumoase şi mai îmbietoare, spălându-şi obrajii după o noapte de somn...

Bănică Andrei – Clasa a III a B

impact 2000 plus

31

ÎNVĂŢĂTOARE MEA

Valentin Micu – Clasa a II a A

Doamna mea, învăţătoare, E bună şi îngăduitoare, Ea mereu, mereu ne învăţa, Cum să reuşim în viaţă. Ortograme, linii, puncte, Ne arată orişiunde, Şi la tablă, ne tot scoate Ca să ştim mereu de toate. E blajină şi isteaţă Şi tot timpul ne răsfaţă, Asta este, doamna mea Şi eu, mă mândresc cu ea! Dolcoş se numeşte Şi ne fericeşte.

În vizit ă la “Circul Globus”

A sosit ziua mult aşteptată: ziua în care împreună cu colegii de clasă am mers la circ. Circul “Globus”, măreţ, aştepta să ne ofere emoţii de neuitat.

Sfioşi am pătruns sub cupola sa impunătoare. Ne-am ocupat locurile şi ne-am lăsat purtaţi în lumea misterioasă a spectacolului.

Spectacolul a început cu un număr de acrobaţie. Acrobatul , în costum alb, strălucitor, ne-a tăiat respiraţia la fiecare săritura. A urmat un număr de jonglerie. Jonglerilor îndemânatici nu le-a scăpat nimic din mâini. În continuare am admirat mişcările graţioase şi curajoase ale acrobaţilor la trapez.

A venit rândul dresurilor de cai, cămile şi căpriţe. Impresionantă a fost dresura de tigri siberieni care au trecut printr-un cerc de foc. O singură mişcare greşită a dresorului şi cine ştie ce s-ar fi întâmplat!? Doar erau tigri…

A urmat “Piramida umană” formată din trupuri vânjoase de acrobaţi care stăteau sprijiniţi în mâini unul deasupra altuia într-un echilibru perfect.

În pauzele dintre numere, clovnii ne-au făcut să râdem. Unul dintre aceştia l-a interpretat pe celebrul comic Charlie Chaplin. A dansat graţios alături de balerină în “Magazinul de jucării”.

impact 2000 plus

32

Programul s-a încheiat cu spectaculosul număr de acrobaţie “Motocicleta pe sârmă “. Am ramas cu toţii muţi de admiraţie.

Am părăsit minunata lume a circului. Pe drumul de întoarcere am rămas pe gânduri: câtă strălucire, câtă îndemânare, cât curaj, dar mai ales câtă muncă pentru realizarea perfectă a fiecărui număr de circ! O profesie cu riscuri mari, la tot pasul şi răsplătită mai ales cu admiraţia şi aplauzele spectatorilor. După acest spectacol, am înteles că la temelia tuturor realizărilor se află un program de viaţă ordonat şi muncă de zi cu zi.

Chicoş Alice – Clasa a III a B

O zi minunat ă

Este miercuri, 26.01.2011, afară ninge ca în poveşti. Zăpada s-a aşternut ca o mantie albă şi strălucitoare în faţa şcolii. Fulgi albi şi pufoşi gătesc pământul somnoros. Noi ne pregătim să plecăm la Circul Globus. Ne urcăm cu emoţie în autobuz! Deja ne găndim cum va fi la circ! -Poate vom vedea animale? se întreabă Diana. -Poate chiar şi leii? îi întoarce vorba Natasha. Ne aşezăm încântaţi pe scaune. S-a auzit primul gong şi se face larmă în sală. S-a auzit şi al doilea gong şi suspansul este din ce în ce mai mare. La al treilea gong, lumina se stinse complet. A început spectacolul. Ieiiii! Vedem cum pe scenă apare un om care se urcă pe o roată de hamster care se roteşte, dar nu este asigurat în nici un fel! Mai apare şi un om care îl imită pe Charlie Chaplin, e haios cu mersul lui emblematic! Au mai apărut şi câteva trupe de acrobaţi care executau acrobaţii spectaculoase, demonstrînd cât de buni sportivi sunt ! Eu, la un moment dat, m-am cam speriat din cauza dificultăţii acrobaţiilor executate. În program au mai apărut 5 tigri siberieni albi ca neaua care erau dresaţi să sară prin cercuri în flăcări, un cangur care executa salturi peste patru cămile, reginele deşertului! Copii au fost încântaţi de năzdrăvăniile celor 3 mânzişori şi a mamei lor, precum şi de piramidele efectuate de cele 6 capriţe cu urechile blegi. Spectacolul s-a încheiat cu cei 2 clovni muzicali, care ne-au făcut să râdem în hohote! Nu ne înduram să mergem acasă. Spectacolul m-a impresionat! Aştept cu nerăbdare următorul spectacol !

Dinu Cristina Maria- Clasa a III a B