Imbatranirea Activa
-
Upload
bianca-marcu -
Category
Documents
-
view
34 -
download
8
description
Transcript of Imbatranirea Activa
ÎMBĂTRÂNIREA ACTIVĂ
1
CUPRINS
1. Introducere.......................................................................................................... 3
1.1.Îmbătrânirea populației.................................................................................. ....3 1.2. Ce este îmbătrânirea................................................................................................. ...4
2. Definirea conceptului de ”îmbătrânire activă”........................................................... ..62.1. Îmbătrânirea activă. Concept și logică......................................................................... ......62.2. Ce este îmbătrânirea activă................................................................................ .....63.Conceptul de calitate a vieții............................................................................... ....7 4.Legislația UE în sprijinul îmbătrânirii active................................................... ....8
4.1.Combaterea discriminării................................................................................... ....94.2.Legislația privind egalitatea de gen................................................................... ....95.Populația Uniunii Europene, în plin proces de îmbătrânire................. .............10 5.1.Arii propuse........................................................................................................ ..115.2.Participarea pe piața muncii....................................................................... ...........115.3.Rol activ în societate și solidaritatea între generații............................................. 125.4.Mod de viață autonom ..................................................................................... ....135.5.Soluții privind fenomenul îmbătrânirii active ...................................................... 145.6.Îmbătrânirea sănătoasă .................................................................................... .....155.7.Răspunsuri politice asupra fenomenului îmbătrânirii .......................................... 175.7.1.Sănătatea .......................................................................................................... .185.7.2.Participarea ..................................................................................................... ..205.7.3.Securitatea ....................................................................................................... .206.Exemple ale aplicării politice în active ageing ................................................. ...21Concluzii .................................................................................................................... 23Bibliografie ................................................................................................................ 25
2
1. Introducere
Îmbătrânirea populației
Îmbătânirea populației este unul dintre cele mai mari triumfuri ale umanității, dar este
și de asemenea una dintre cele mai mari provocări. Persoanele în vârstă sunt o resursă
prețioasă și deseori ignorată ce aduc o importantă contribuție la fabricarea societăților în
care trăim.
Organizația Mondială a Sănătății afirmă că țările își pot permite să îmbătrânească,
dacă guvernele, organizațiile internaționale și societatea civilă adoptă politici și programe
pentru ”îmbătrânirea activă”, care să sporească sănătatea, participarea și securitatea
cetățenilor în vârstă.
La nivel mondial, numărul de persoane cu vârste cuprinse între 60 de ani și peste
crește mai repede decât orice alte grupe de vârste. În 2025 va fi un total de 1,2 miliarde
de persoane cu vârsta peste 60 de ani. Până în 2050 vor fi 2 miliarde, cu 80% din ei
locuind în țările dezvoltate. Dacă vorbim de regiuni, peste jumătate din populația în
vârstă din lume trăiește în Asia și va continua să crească cel mai mult, pe când în Europa,
populația în vârstă va scădea cel mai mult în următoarele decenii.
Procesul de îmbătrânire a populaţiei aduce cu sine o serie de întrebări fundamentale
pentru responsabilii politicilor sociale şi nu numai. Printre aceste întrebări numărăm
următoarele:
Cum putem ajuta oamenii să rămână activi şi independenţi pe măsură ce
îmbătrânesc?
Cum putem întări promovarea unui stil de viață sănătos și a politicilor de
prevenire a bolilor în special a celor direcționate către oamenii în vârstă?
Având în vedere faptul că speranța de viață a oamenilor a crescut, cum putem
îmbunătăți calitatea vieții vârstnicilor?
3
Oare numărul în continuă creștere al populației vârstnice va afecta în mod
negativ sistemul de sănătate și pe cel al securității sociale ducând la
falimentarea acestora?
Cum putem echilibra rolul familiei și al statului în ceea ce privește îngrijirea
oamenilor care au nevoie de asistență pe măsură ce înaintează în vârstă?
Cum putem recunoaște și aprecia rolul major al vârstinilor în societate şi
implicit în ceea ce privește îngrijirea celor din jurul lor?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările cheie cu care ne confruntăm când vine vorba
de fenomenul îmbătrânirii demografice. Pentru a face faţă cu succes acestei provocări
întreaga societate trebuie să contribuie la găsirea soluţiilor şi reintegrarea activă a
vârstnicilor în societate. Responsabilii în acest sens sunt decidenţii guvernamentali de la
toate nivelele, sectorul nonguvernamental,cel privat dar şi societatea civilă.
1.1. Ce este îmbătrânirea?
La nivelul fiecărei persoane, procesul de îmbătrânire se manifestă diferit, individualizarea
fiind determinată de: gradul de autonomie; degradările fizice; degradări psihologice; de
starea emoţională şi mentală; de posibilitatea de a se manifesta comportamental, cum ar fi
implicarea în viaţa comunităţii.
Dicţionarul Larousse (1991) defineşte îmbătrânirea ca fiind ansamblul de transformări
ce afectează ultima perioadă a vieţii şi care constituie un proces de declin, semnele
îmbătrânirii fiind: slăbirea ţesuturilor, atrofie musculară cu scăderea funcţiilor şi
performanţelor, toate acestea concurând la limitarea progresivă a capacităţilor de
adaptare.
Există mai multe teorii privind factorii care influenţează îmbătrânirea:
- cantitatea de energie determinată genetic;
- numărul de calorii puse la dispoziţia organismului;
- capacitatea de adaptare la factorii stresanţi;
- capacitatea celulei de a se diviza, prin urmare, odată cu epuizarea capacităţii celulei de a
se divide, viaţa încetează;
- distrugerea celulelor de către radicalii liberi;
- programarea genetică a îmbătrânirii
4
Când vorbim de îmbătrânire, putem lua în considerare mai multe aspecte:
-îmbătrânirea primară, care nu este însoţită de probleme de sănătate şi vine în mod firesc
după perioada adultă;
- îmbătrânirea secundară, este însoţită de o alterare a stării de sănătate;
- îmbătrânirea terţiară, este perioada care precede moartea (Muntean 2006).
Dicţionarul Larousse de psihiatrie (1991) defineşte bătrâneţea ca fiind ultima perioadă
a vieţii, corespunzând rezultatului normal al senescenţei. Senescenţa este termenul folosit
ca sinonim cu îmbătrânirea, iar senilitatea este termenul folosit ca sinonim cu
îmbătrânirea patologică.
Bătrâneţea este starea ce caracterizează ogrupă de vârstă particulară, cea a
persoanelorde peste 60 de ani.
Medicii geriatri fac diferenţa între:
- vârsta cronologică care desemnează numărul anilor de la naştere;
- vârsta biologică care corespunde vârstei diferitelor componente ale organismului;
- vârsta morfologică, aceasta desemnează modificări ale ţesuturilor şi ale organelor;
- vârsta fiziologică sau funcţională, care desemnează diminuarea capacităţilor unor
organe.
Clasificări ale bătrâneţii:
Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră:
- Între 60 – 70 ani avem persoane în vârstă;
- Între 75 şi 90 de ani avem persoane bătrâne;
- Peste 90 de ani avem marii bătrâni.
Americanii au următoarea clasificare:
- bătrâni tineri : 65 – 75 de ani;
- bătrânii bătrâni : peste 75 de ani.
Forma cea mai uzuala de clasificare a bătrâneţii:
- 65-75 de ani, trecerea spre bătrâneţe.
5
- 75 – 85 de ani, bătrâneţea medie;
- Peste 85 de ani, stadiul marii bătrâneţi
2. Definirea conceptului de „îmbătrânire activă’’2.1. Îmbătrânirea activă. Concept și logică.
Pentru ca îmbătrânirea să fie o experiență pozitivă, viața lungă trebuie sa fie
acompaniată de oportunități continue de sănătate, participare și securitate. Organizația
Mondială a Sănătății, a adoptat acest termen ”îmbătrânirea activă” pentru a exprima
procesul de atingere a acestei viziuni.
2.2. Ce este îmbătrânirea activă?
Îmbătrânirea activă este procesul de optimizare a oportunitaților pentru sănătate,
participare și siguranță, în vederea îmbunătățirii calității vieții ca persoane în vârstă.
Îmbătrânirea activă se aplică atât la nivel de individ, cât și la nivelul grupurilor de
populații. Le permite oamenilor să realizeze potențialul lor pentru bunăstarea fizică,
socială și mentală.
Cuvântul ”activ” se referă la continuarea participării la viața socială, economică,
culturală, spirituală și civică, nu doar abilitatea de a fi activ fizic sau de a participa la
forța de muncă. Oamenii în vârstă care se retrag din muncă și cei care sunt bolnavi sau au
dizabilități, pot rămâne contribuiori activi pentru familii, colegi, comunități și națiuni.
Îmbătrânirea activă vizează extinderea speranței de viață sănătoasă și a calității vieții
pentru toți oamenii înaintați în vârstă, inclusiv a celor care sunt fragili, cu handicap și
care au nevoie de îngrijiri.
În societatea contemporană, îmbătrânirea populaţiei reprezintă un aspect demn de luat în
seamă, având un impact major asupra dinamicii socioeconomice a lumii în care trăim.
Acest impact se răsfrânge asupra instituţiilor educaţionale, asupra pieţei forţei de muncă,
asupra securităţii sociale, serviciilor medicale, îngrijirii pe termen lung şi implicit asupra
relaţiilor dintre generaţii.
Îmbătrânirea activă este un concept central politic care ia în considerare nu numai
provocările dar şi oportunităţile societăţilor cu populaţii ce au indicatori ridicaţi ai
speranţei de viaţă. Aceste oportunităţi se referă la şansele persoanelor în vârstă de a-și
continua activitatea profesională chiar și după vârsta pensionării, de a contribui la
6
îmbunătățirea stării lor de sănătate pe termen lung dar și de a se implica activ în societate
prin intermediul voluntariatului. (Active ageing Unicef 2012)
Conceptul de îmbătrânire activă reprezintă acel proces prin care persoanele vârstnice sunt
încurajate să rămână în câmpul muncii și să împărtășească din experiența lor celorlalte
generații. Totodată, presupune încurajarea seniorilor societății de a se implica voluntar în
diverse activități culturale, comunitare și economice ce contribuie la dezvoltarea
societății în care trăiesc. Îmbătrânirea nu presupune retragerea individului din societate,
ci a juca un rol activ prin a duce o viață sănătoasă, independentă și împlinită.
( http://www.formref.ro/web/guest/imbatranire-activa)
Cea mai folosită definiţie a îmbătrânirii active este cea a Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii: „Îmbătrânirea activă şi cât mai sănătoasă este procesul de optimizare a
oportunităţilor referitoare la sănătate, participare socială şi siguranţă, cu scopul de
a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor în vârstă.’’
(Ghid de bune practici în îmbătrânirea activă, Editor Paul Matei, Materiale informative preluate de pe site-urile gestionate de C.E. şi organismele afiliate)
Organizaţia Naţiunilor Unite a fost cea care a adoptat expresia de “îmbătrânire activă” la
sfârşitul anilor 90. Prin această expresie, intenţia a fost de a transmite un mesaj mai
cuprinzător decât "îmbătrânirea sănătoasă" şi de a recunoaşte şi alţi factori – nu doar
sănătatea şi îngrijirea - care afectează modul în care îmbătrânesc indivizii şi populaţiile.
Abordarea îmbătrânirii active se bazează pe recunoaşterea drepturilor vârtsnicilor şi pe
principiile Naţiunilor Unite de independenţă, participare, demnitate, îngrijire şi auto-
realizare. Practic, mută centrul de greutate de la abordarea bazată pe nevoi (needs-based)
pe abordarea focalizată pe drepturi (rights-based), ce recunoaşte drepturile persoanelor la
egalitate de şanse şi de tratament pe măsură ce îmbătrânesc.
Mai mult, sprijină implicarea şi responsabilizarea vârstnicilor de a-şi exercita participarea
la procesul politic şi la alte aspecte legate de viaţa comunităţii.
2.3. Conceptul de calitate a vieţii
7
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (1994), conceptual de calitate a vieții se
referă la percepția unui individ despre poziția sa în viață în contextul cultural și al
sistemului său de valori, aflată în relație cu țelurile, aspirațiile, standardele și preocupările
sale. Calitatea vieții este un concept larg, încorporând într-o manieră complexă starea de
sănătate fizică și psihică, nivelul de independență, relațiile sociale, convingerile personale
și relația cu caracteristicile importante din mediul încojurător ale unei persoane.
Pe măsură ce îmbătrânesc, calitatea vieții oamenilor este larg determinată de
abilitatea lor de a-şi menţine autonomia şi independenţa.
3. Legislaţia UE în sprijinul îmbătrânirii active Angajamentul Uniunii Europene față de“îmbătrâmirea activă” se bazează pe valorile
sale esenţiale, astfel cum sunt ele definite în tratate. Conform Tratatului de la Lisabona,
Uniunea Europeană se întemeiază pe valorizarea demnităţii umane, libertăţii,
democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului. De
asemenea, UE combate excluderea socială şi discriminare, şi promovează justiţia socială
şi de protecţie, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi solidaritatea între generaţii.
Manifestarea cea mai puternică şi explicită a acestor valori este exprimată în
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, a cărei respectare este obligatorie
pentru acţiunile oricărei instituţii europene şi se aplică, de asemenea, tuturor
statelor membre. Capitolul despre Egalitate a Cartei conţine două articole ce arată foarte
clar angajamentul UE faţă de îmbătrânirea activă. Carta conţine de asemenea drepturi
suplimentare relevante pentru obiectivele de îmbătrânirii active în domenii ca egalitatea
de gen, de securitate socială, asistenţă medicală şi educaţie.
Îmbătrânirea activă în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
Articolul 21(1) – Nediscriminarea
Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea,
originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile,
opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea,
naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
Articolul 25 – Drepturile persoanelor în vârstă
8
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă
şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.
Deși domeniile cele mai relevante pentru îmbătrânirea activă rămân în primul
rând o responsabilitate a statelor membre, există mai multe domenii-cheie în care
legislaţia UE contribuie la agenda de ansamblu privind îmbătrânirea activă.
3.1. Combaterea discriminării
Implementarea valorilor esenţiale ale UE definite în tratate implică abordarea
diferitor tipuri de discriminare, inclusiv a discriminării bazate pe vârstă și pe vreo
dizabilitate. Discriminarea bazată pe vârstă ameninţă capacitatea persoanelor de a
participa din plin la piaţa muncii și la societatea în ansamblu. Abordarea discriminării de
vârstă pe piaţa muncii este esenţială pentru realizarea îmbătrânirii active în cadrul
ocupării forţei de muncă. În anul 2000, UE a adoptat Directiva 2000/78/CE a Consiliului,
prin care se creează un cadru general pentru combaterea discriminării pe motive de
apartenenţă religioasă, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce privește
încadrarea în muncă și ocuparea forţei de muncă. Conform acesteia, statele membre au
obligaţia de a scoate în ilegalitate tratamentul inegal al persoanelor, inclusiv pe motive de
vârstă și handicap, în domeniul încadrării în muncă, al ocupării forţei de muncă și al
activităţilor nesalariate. Directiva le impune statelor membre să implementeze legi
naţionale care să interzică discriminarea directă și indirectă, precum și hărţuirea și
represaliile pe motivul vârstei.
Anticipând Anul european 2012, Equinet, Reţeaua europeană a organismelor de
promovare a egalităţii a publicat în septembrie 2011 un raport privind Abordarea
îmbătrânirii și a discriminării (Tackling Ageism and Discrimination), pe baza unui studio
asupra activităţii organismelor de promovare a egalităţii în ceea ce privește vârsta.
3.2. Legislația privind egalitatea de gen
Egalitatea dintre femei și bărbaţi este una dintre valorile commune pe care este
întemeiată Uniunea, iar tratatele includ promovarea acesteia printre sarcinile Uniunii.
UE a adoptat mai multe directive specifice privind egalitatea între femei și bărbaţi care
contribuie la realizarea obiectivelor de îmbătrânire activă.
9
Directivele realizează acest lucru prin abordarea unor domenii-cheie ale
inegalităţii de gen care limitează accesul la oportunităţile de încadrare în muncă și de
educaţie și formare pe tot parcursul vieţii. Aceste inegalităţi au drept rezultat o pensie mai
mică și riscuri de sărăcie sporite la bătrâneţe pentru femeile mai vârstnice.
4. Populaţia Uniunii Europene se află în plin proces de îmbătrânire
Această mutaţie demografică este consecinţa inevitabilă a progreselor considerabile
înregistrate de societatea noastră: o rată a mortalităţii substanţial redusă şi, deci, o
speranţă de viaţă mai mare. În prezent, la nivelul Uniunii Europene, media de vârstă este
de 39,8 ani, însă, conform estimărilor Eurostat, în 2060 vârsta medie acetăţenilor Uniunii
va fi de 47,2 ani. Segmentul de populaţie cu vârsta de 65 de ani şi peste va reprezenta, în
2060, aproape 30% din populaţiaUE (faţă de 16%, în 2010). În câţiva ani, populaţia în
vârstă de muncă a Uniunii Europene va scădea, în timp ce numărul locuitorilor cu vârste
de 65 de ani şi peste va continua să crească cu aproape 2 milioane de persoane pe an.
În 2060, raportul dintre persoanele în vârstă de muncă şi persoanele vârstnice va fi de 1 la 2.Îmbătrânirea demografică în Europa presupune o serie de provocări: pentru piaţa
muncii, pentru sistemele de sănătate, dar şi pentru calitatea vieţii după pensionare. Mulţi
se aşteaptă la o degradare a calităţii vieţii persoanelor ieşite la pensie; alţii consideră că
pensionarii vor fi preocupaţi doar de propriile interese, lăsând astfel pe umerii tinerei
generaţii o povară grea.
Trebuie oare să ne înspăimânte viitorul pentru că societatea noastră este în plin proces de
îmbătrânire? Sigur că nu. Dacă promovăm îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate,
creăm mai multe oportunităţi pe piaţa muncii pentru persoanele în vârstă, rămânem activi
în comunitate şi promovăm un mediu de viaţă în care „a îmbătrâni” nu este sinonim cu „a
fi dependent de ceilalţi” – pe scurt, dacă „îmbătrânirea activă” devine o realitate pentru
noi toţi, nu avem de ce să ne temem. Aşadar, să facem în aşa fel încât să fim sănătoşi,
activi şi autonomi pe măsură ce îmbătrânim! Pornind de aici, Uniunea Europeană indică
mai multe arii de acţiune cu referire la îmbătrânirea activă:
munca şi ocuparea forţei de muncă, chiar şi la vârste înaintate;
participarea socială şi solidaritatea între generaţii;
10
sănătatea şi păstrarea autonomiei
4.1. Arii de acțiune
4.1.1. Participare pe piaţa muncii
Odată cu creşterea speranţei de viaţă, în Europa creşte şi vârsta de pensionare, în acelaşi
ritm cu teama pierderii locului de muncă sau a imposibilităţii de a găsi altul care să
asigure o pensie decentă.
Trebuie, deci, ca lucrătorilor vârstnici să li se ofere oportunităţi mai bune pe piaţa muncii:
• Învăţarea pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea de noi competenţe
• Condiţii optime de muncă
• Strategii de gestionare a piramidei vârstelor în întreprinderi
• Servicii specializate de plasare a forţei de muncă vârstnice
• Combaterea discriminării pe criterii de vârstă
• Sisteme de beneficii sociale şi fiscale care să favorizeze ocuparea forţei de muncă
• Transferul de experienţă
Concluziile Eurobarometrului Comisiei Europene, desfăşurat în perioada septembrie
noiembrie 2011, cu privire la îmbătrânirea activă, indică faptul că barierele în calea
participării pe piaţa muncii pentru persoanele vârstnice sunt, în principal:
lipsa de instruire,
lipsa de flexibilitate a programului de lucru, în sensul reducerii graduale a
numărului de ore lucrate,
percepţiile negative din partea angajatorilor.
Opinia generală a fost că vârsta de pensionare ar trebui să fie egală pentru bărbaţi şi
femei, dar fără împiedicarea indivizilor să lucreze dincolo de vârsta de pensionare, dacă
doresc.
În ceea ce privește aşteptările oamenilor cu privire la finalul carierei, majoritatea
respondenţilor (70%) au declarat că aşteaptă să fie capabili să lucreze până în jurul vârstei
de 60 de ani.
S-a înregistrat în schimb un dezacord general cu privire la menţinerea unei vârste de
pensionare diferite pentru bărbaţi şi femei. Majoritatea persoanelor chestionate au respins
ideea unei vârste de pensionare mai mari pentru femei ca urmare a faptului ca acestea
11
trebuie să ia pauze de carieră pentru a avea grijă de copii (81%) sau pentru că femeile
trăiesc mai mult (83%). Cu toate acestea, 62% dintre respondenţi nu sunt de acord nici cu
o vârsta de pensionare mai mică pentru femei.
Întrebaţi dacă oamenii ar trebui să aibă posibilitatea să continue să lucreze dincolo de
vârsta oficială de pensionare, 61% dintre cei chestionaţi au fost de acord cu această idee,
iar 33% sau poziţionat la polul opus. Au existat diferenţe mari la nivel de state: 93%
dintre respondenţii din Danemarca şi 91% în Ţările de Jos au răspuns că oamenii ar trebui
să poată să lucreze în continuare, iar 71% dintre persoanele chestionate din Grecia şi 66%
în Slovenia au considerat că oamenii ar trebui să renunţe la carieră când ajung la vârsta de
pensionare. Totuşi, concluziile sondajului arată că 54% dintre respondenţi nu ar dori să
mai lucreze după ce au ieşit la pensie. De asemenea, 65% ar susţine și varianta de a
combina un job part-time cu o pensie parţială ca alternativă la o pensionare completă.
Sondajul a fost realizat în perioada septembrie- noiembrie 2011, în contextul Anului
European al Îmbătrânirii Active și Solidarităţii între Generaţii şi se bazează pe
răspunsurile a 31,280 de persoane din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene,
precum și altor cinci ţări (Croaţia, Macedonia, Islanda, Norvegia și Turcia.
5. Rol activ în societate şi solidaritate între generaţii
Ieşirea la pensie nu trebuie să însemne lipsă de activitate. Contribuţia vârstnicilor la
dezvoltarea societăţii, atunci când îngrijesc de ceilalţi – părinţi, soţi sau nepoţi –, sau
când sunt voluntari, este adesea trecută cu vederea.
Sprijinul persoanelor vârstnice este asigurat prin două forme de solidaritate, cea familială
şi cea publică. Solidaritatea familială asigură transmiterea valorilor generaţiilor următoare
dar şi resurse financiare, iar solidaritatea publică asigură transferuri financiare din partea
adulţilor activi către persoanele vârstnice.
Cele două forme de solidaritate se intersectează şi se completează, situaţiile fiind diferite,
unele persoane vârstnice în cadrul realizării rolurilor lor sprijină familia prin preluarea
activităţilor de gospodărire a locuinţei sau îndeplinirea sarcinilor de bunici, ceea ce face
posibil ca adulţii să-şi desfăşoare activităţile din câmpul muncii, sprijină financiar familia
prin contribuţia pe care o are, dar sunt şi situaţii în care familia este obligată să-şi
reorganizeze modul obişnuit de viaţă ca urmare a faptului că vârstnicul din familie şi-a
12
pierdut autonomia şi este dependent de ajutorul lor, situaţie în care pot păstra vârstnicul
în familie sau pot apela la serviciile oferite de societate.
Familia se implică în servicii de sprijin informal acordate vârstnicilor prin activităţi
curente de gătit, spălat, suport emoţional, etc, fiind evidenţiat faptul că serviciile
informale oferite de familie, prieteni, voluntari sunt asigurate în proporţii diferite şi
depind de existenţa şi de gradul de utilizare al serviciilor formale, de către vârstnici.
Numărul persoanelor instituţionalizate, care au domiciliul în localitatea în care se află
instituţia de asistenţă socială, este mult mai mare comparativ cu alte localităţi.
In acelaşi timp însă, apariţia şi dezvoltarea serviciilor comunitare sunt determinate de
situaţia economică care împreună cu situaţia socială şi politică influenţează modalitatea
de interpretare şi intervenţie în problemele persoanelor vârstnice.
Este recunoscut faptul că nu procesul de îmbătrânire reprezintă problema şi fac
persoanele vârstnice vulnerabile, ci capacitatea acestor persoane de a face faţă cu
veniturile pe care le au condiţiilor din societate.
De aceea este nevoie de:
Asigurarea securităţii veniturilor la bătrâneţe
Sprijin pentru participare socială şi voluntariat
Sprijin acordat vârstnicilor care au în grijă o altă persoană
Asigurarea unui echilibru între viaţa profesională şi îndatoririle faţă de persoana
aflată în grijă
Solidaritate şi dialog
Depăşirea diferenţelor în ceea ce priveşte utilizarea noilor tehnologii
5.1. Mod de viaţă autonomOdată cu înaintarea în vârstă, sănătatea noastră se degradează, însă acest proces poate
fi încetinit. De asemenea, se pot lua măsuri pentru ca mediul să fie mult mai adaptat
persoanelor cu probleme de sănătate sau cu dizabilităţi.
Îmbătrânirea activă presupune si asigurarea mijloacelor necesare pentru a rămâne cât mai
mult timp cu putinţă stăpâni pe vieţile noastre.
Prin:
Promovarea sănătăţii şi a metodelor de prevenţie
Asigurarea de locuinţe adaptate nevoilor vârstnicilor
13
Asigurarea unor mijloace de transport adaptate şi necostisitoare
Bunuri, servicii şi medii adaptate vârstnicilor
Îngrijire pe termen lung bazată pe un mod de viaţă autonom
Adaptarea tehnologiei pentru încurajarea unui mod de viaţă autonom
6. Soluţii privind fenomenul îmbătrânirii activeCei mai mulţi oameni doresc o viaţă lungă, în stare bună de sănătate, dar nimeni
nu ne garantează acest lucru. Speranţa de viaţă a crescut dramatic în ultimul secol, dar
această nouă perspectivă de bătrâneţe devine o povară dacă aduce cu sine o sănătate
problematică şi plină de diverse boli. Pe lângă creşterea speranţei de viaţă, scăderea
natalităţii pune o presiune suplimentară pe sistemele de pensii şi asigurări sociale,
deoarece din ce în ce mai puţini angajaţi trebuie să sprijine, pe o durată mai mare de timp,
un pensionar sau chiar mai mulţi.
Dacă îmbătrânirea vine cu probleme de sănătate, îngrijirea specializată a
pesoanelor vârtsnice va întâmpina din ce în ce mai mult carenţe de personal, prezente şi
astăzi. Conflictul dintre puţinele resurse pentru îngrijire şi asistenţă medicală şi nevoia tot
14
mai mare a acestora este un alt factor de presiune. Progresele medicale care au cauzat
creşterea dramatică a speranţei de viaţă, au condus totodată şi la creşterea cheltuielilor în
domeniul sanitar. În unele ţări, în special în SUA, ultimele luni de viaţă ale unei persoane
sunt dintre cele mai scumpe în privinţa costurilor medicale. Desigur acest lucru ridică
întrebarea despre necesitatea unor proceduri medicale. Pe de altă parte, considerente etice
determină încercarea tuturor lucrurilor posibile pentru a salva viaţa unei persoane.
Aceasta este, de asemenea, motivul pentru care eutanasia, de exemplu, este un subiect
extrem de controversat, deşi este percepută pozitiv în unele împrejurări legate de vârstă şi
boli grave incurabile.
Este necesară restructurea sistemelor de pensii, sănătate şi de securitate socială,
mai ales că evoluţiile demografice ce aduc o speranţă de viaţă şi mai mare şi o natalitate
în scădere au ca rezultat o forţă de muncă în din ce în ce mai puţin numeroasă ce va
trebui să finanţeze întregul sistem.
Creşterea vârstei de pensionare a fost întâmpinată în mai multe ţări cu proteste, cu
atât mai mult cu cât muncitorii de peste 45 de ani îşi găsesc din ce în ce mai greu un loc
de muncă, mai ales dacă au probleme fizice şi mentale associate înaintării în vârstă.
Introducerea reformelor sistemului de pensii ce se concentrează pe economii individuale
pentru pensiile proprii, de asemenea, duce la o povară suplimentară pentru angajaţii mai
tineri, care trebuie să finanţeze pensionarii de acum dar şi să economisească bani pentru
propria lor de pensionare.
6.1. Îmbătrânirea sănătoasă
O soluţie pentru a îmbunătăţi situaţia ar fi aceea de a creşte calitatea vieţii
vârstnicilor prin scurtarea anilor de suferinţă, adică prin îmbătrânirea cât mai sănătoasă.
Situaţia ideală ar fi să trăim mulţi ani sănătoşi, urmaţi de o moarte subită, astfel încât
suferinţele bătrâneţii să ne chinuie cât mai puţin. Aşadar, avem nevoie de o strategie care
să ţină bolile cât mai departe de noi. De aceea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
recomandă următoarea abordare pentru a îmbătrâni în mod activ şi sănătos:
- Promovarea unei stări cât mai bune de sănătate şi a comportamentelor sănătoase
la orice vârstă, pentru a împiedica sau intârzia dezvoltarea bolilor cronice.
15
Activitatea fizică, dieta sănătoasă, evitarea consumării în exces a alcoolului, evitarea sau
încetarea fumatului şi a produselor din tutun, toate acestea reduc riscul bolilor cronice la
vârste înaintate. Aceste comportamente trebuie să înceapă cât mai devreme şi să continue
toată viaţa.
- Minimizarea consecinţele bolilor cornice prin detectare timpurie şi prin îngrijire
de calitate (îngrijire primară, pe termen lung sau paliativă).
În timp ce riscul de boli cronice poate fi redus printr-un stil de viaţă sănătos, mulţi
oameni vor mai avea la bătrâneţe diverse probleme de sănătate. De aceea există
necesitatea detectării cât mai devreme a modificărilor metabolice, a hipertensiunii
arteriale, a diabetului zaharat şi a valorilor ridicate de colesterol, pentru a le putea
gestiona cât mai eficient. Mai există, însă, şi problema persoanelor care au deja boli
cronice, a celor care nu se mai pot îngriji singuri şi a celor care suferă îngrozitor şi care
au nevoie să se stingă cu demnitate.
- Crearea mediilor fizice şi sociale care favorizează sănătatea şi participarea
persoanelor în vârstă. De exemplu, faptul că locuiesc într-un cartier sigur şi în care se
pot plimba fără grija de a fi atacaţi, i-ar putea ajuta pe vârstnici să se implice mai frecvent
în activităţi comunitare. Faptul că un oraş sau o comunitate este “agefriendly” înseamnă
că are strategii pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi a serviciilor în privinţa
accesibilităţii, a transportului etc. Aceasta include strategii pentru a îmbunătăţi aspecte
fizice şi sociale ale mediului inclusiv accesibilitate, transport, link-uri între generaţii,
atitudinile sociale şi furnizarea de servicii. Exemplu: autobuzele din unele oraşe au
treapta inferioară mai jos decât celelalte, astfel încât să permită persoanelor mai vârstnice
şi cu probleme de mobilitate să poată urca în mijlocul de transport fără un efort deosebit.
-O nouă paradigmă-Reinventarea îmbătrânirii – schimbarea atitudinilor sociale
pentru a încuraja participarea seniorilor. Există o serie de stereotipuri care se se aplică
persoanelor vârtsnice. De exemplu, o persoană poate fi considerată prea bătrână pentru a
învăţa noi calificări sau prea aproape de pensionare pentru cursuri de recalificare. Ambele
16
atitudini fac mai dificilă integrarea pe piaţa muncii a persoanelor trecute de o anumită
persoanelor trecute de o anumită vârstă.
De aceea este nevoie de o nouă viziune, o nouă paradigmă unde bătrâneţea să nu mai fie
asociată cu pensionarea, boala şi dependenţa. Politicile şi programele care sunt închistate
în această paradigma tradiţionalistă a dependenţei nu reflectă realitatea. De multe ori
batrânii îşi păstrează independenţa. Spre exemplu, în ţările dezvoltate, continuă să
participe în cadrul pieţei forţei de muncă şi după vârsta de 60 de ani.
De asemenea, bătrânii se menţin activi şi în sectorul muncii informale legate de
activităţi domestice, sau alte activităţi pe cont propriu, fapt ce nu apare în statisticile
forţei de muncă. Contribuţia oamenilor vârstnici acasă, îngrijind nepoţii sau persoanele
care sunt bolnave în cadrul familiei sunt neplătite, însă facilitează calitatea vieţii rudelor
mai tinere angajate pe piaţa forţei de muncă.
În toate ţările, munca voluntară a vârstnicilor asigură o contribuţie
socioeconomică importantă societăţilor în speţă. De aceea este timpul pentru instaurarea
unei noi paradigme care să considere bătrânii drept participanţi activi într-o societate
bazată pe intergrarea persoanelor indiferent de vârstă care reprezintă nu doar
contribuabili active dar sunt de asemenea şi beneficiarii dezvoltării. Această paradigmă
merge pe o abordare intergeneraţională care recunoaşte importanţa relaţiilor dintre
diferitele generaţii, aducând în centru ideea de societate pentru toate vârstele.
Este de datoria populației vârstnice dar și a mass- mediei ca această nouă viziune
pozitivă asupra îmbătrânirii să prindă rădăcini în societate. Recunoașterea politică și
socială a contribuției vârstnicilor și includerea acestora în roluri de conducere va susține
această nouă imagine și va diminua treptat stereotipurile ce au legătură cu vârsta. De
asemenea educarea tinerilor în legătură cu procesul îmbătrânirii și acordarea unei atenții
deosebite susținerii drepturilor persoanelor în vârstă va contribui la reducerea
discriminării și abuzurilor .
7. Răspunsuri politice asupra fenomenului îmbătrâniriiÎmbătrânirea populației reprezintă un fenomen global care presupune implicare atât la
nivel internațional, național, local și regional. O abordare colectivă asupra procesului
17
îmbătrânirii și asupra persoanelor vârstnice va detemina modul în care noi, copiii și
nepoții noștri vom experimenta bătrânețea la rândul nostru.
Cadrul politic de acțiune se ghidează după principiile Națiunilor Unite pentru persoanele
vârstnice. Acestea sunt: independenţa, participarea, îngrijirea, sentimentul împlinirii de
sine şi demnitatea. Deciziile politice sunt bazate pe înţelegerea modului în care
determinanţii îmbătrânirii active influenţează modul în care îmbătrânesc indivizii şi
populaţiile.Cadrul politic necesită acţiune în trei direcţii şi anume: sănătate, participare şi
securitate.
7.1. Sănătatea
Atunci când factorii de risc (atât cei de mediu, cât şi cei comportamantali) privind bolile
cronice și declinul funcțional al organismului sunt menținuți la niveluri scăzute, iar
factorii de protecție seunt menținuți la niveluri ridicate, atunci oamenii se vor bucura de
longevitate și de o mai bună calitate a vieții. Ei vor rămâne sănătoși pentru mai mult timp
și vor deveni mai stăpâni pe viețile lor pe măsură ce vor îmbătrâni.Atunci vor exista din
ce în ce mai puțini adulți bătrâni care vor necesita servicii medicale și sociale de îngrijire
costisitoare. În ceea ce-i privește pe cei care vor avea nevoie de îngrijire, ei ar trebui să
aibă acces la întreaga paletă de servicii medicale și sociale care vizează nevoile și
drepturile oamenilor pe măsură ce îmbătrânesc.
Așadar, măsurile privind pilonul sănătății sunt:
1. Prevenirea și reducerea poverii handicapului, bolilor cornice și a mortațității
premature
Influenţa economică asupra sănatăţii
Elaborarea politicilor şi a programelor care vizează factorii economici care contribuie la
instalarea bolilor şi a dizabilităţilor mai tâtziu în viaţă ( de exemplu: sărăcia, inegalităţile
de venit, excluderea socială, niveluri scăzute de alfabetizare, lipsa educaţiei). Trebuie
prioritizată îmbunătățirea stării de sănătate a celor săraci și a grupurilor marginalizate.
Prevenția și tratamentele eficiente
-Servicii accesibile și eficiente pentru populația vârstnică
-Tratamente eficiente și accesibile care reduc dizabilitățile ( de exemplu: operaţia de
cataractă ori operaţiile de înlocuire de şold) destinate bătrânilor cu venituri reduse
18
Un mediu sigur, prietenos cu vârsta
-Crearea centrelor de îngrijire prietenoase cu vârsta și standarde care să prevină instalarea
sau înrăutățirea dizabilităților
- prevenirea accidentărilor prin protejarea pietonilor vârstnici în trafic, asigurând
securitatea deplasării pe jos
- eliminarea riscurilor accidentelor domestrice și informarea privind măsurile de siguranță
casnică
- instaurarea standaredelor de protecție a muncii pentru angajații vârstnici
-modificarea mediului de muncă formal și inoformal astfel încât oamenii să poată să-și
continue activitatea în mod productiv și sigur pe măsură de îmbătrânesc
Vieţuirea fără bariere
-Dezvoltarea locuinţelor, clădirilor publice, a mijlocelor de transport în comun şi a
toaletelor publice accesibile persoanelor cu dizabilităţi
Susţinere socială
-reducerea riscului de singurătate şi izolare socială prin susţinerea grupurilor comunitare
prin implicarea persoanelor în vârstă
-înurajarea interacţiunii intergeneraţionale
Sănătate mentală
Mediu de viaţă curat
2. Reducerea factorilor de risc asociați cu bolile majore și creșterea măsurilor de
prevenție care protejează sănătatea de-a lungul vieții
Descurajarea consumului de tutun, alcool şi droguri
Promovarea activităţii fizice şi a nutriţiei sănătoase
Promovarea sănătăţii orale
Factorii psihologici
Medicamentele
3. Elaborarea unui sistem de sănătate şi a unui sistem de servicii sociale prietenoase
cu vârsta,care să aiba preţuri accesibile, să aibă servicii de înaltă calitate ce
vizează nevoile şi drepturile oamenilor pe măsură ce îmbătrânesc
19
Îngrijirea continuă pe parcursul vieţii
Asigurarea trainingului şi a educaţiei pentru îngrijitori
7.2. Participarea
Când piața forței de muncă, ocuparea forței de uncă, educația, sănătatea și politicile
sociale și programele susțin participarea lor deplină în acticivitățile socioeconomice,
culturale și spirituale, în conformitate cu dreptuile fundamentale ale omului, capacități,
nevoi și preferințe, oamenii vor continua să aducă o contribuție productivă societății, atât
î n activitățile remunerate, cât și cele nerenumerate pe măsură ce îmbătrânesc.
1. Asigurarea oportunităţilor de educaţie şi învăţare pe parcursul întregii vieţi
2. Recunoaşterea şi accesibilitatea participării active a oamenilor în activităţi
referitoare la dezvoltarea economică, a muncii formale şi informale şi a
activităţior de voluntariat pe măsură de îmbătrânesc în acord cu nevoile
individuale, preferinţele şi capacităţile lor.
3. Încurajarea oamenilor de a participa în viaţa de familie şi a comunităţii pe măsură
ce înaintează în vârstă.
7.3. Securitatea
Când politicile și programele se adresează nevoii de securitate socială, financiară și fizice
și drepturile persoanelor cu vârste înaintate, persoanele vârstnice sunt asigurate de
protecție, demnitate și îngrijire, în cazul în care ei nu mai sunt capabili să se îngrijească și
să se protejeze singuri. Familiile și comunitățile sunt sprijinite în îngrijirea membrilor lor
mai în vârstă.
1.Asigurarea protecţiei, siguranţei şi a demnităţii persoanelor vârstnice cu referire la
securitatea financiară, socială şi fizică a acestora, a drepturilor şi nevoilor populaţiei care
înaintează în vârstă
2. Reducerea inegalităţilor legislative de gen ale femeilor vârstnice
20
Active Ageing, A Policy Framework, World Health Organization, A contribution of the World Health
Organization to the Second United Nations World Assembly on Ageing, Madrid, Spain, April 2002, p.45
7.4. Exemple ale aplicării politicii de active ageing
Combaterea izolării persoanelor vârstnice în zonele rurale
Village Meeting Point (Punctul de întrunire din sat) este unproiect finanţat din FEADR.
Acesta a creat un loc de întrunire pentru vârstnicii, până atunci izolaţi, din satul danez
Idestrup. Proiectul a inclus facilităţi și cursuri de formare IT, un centru de fi tness, o
cafenea și un mic magazin, facilitând astfel într-o mare măsură îmbătrânirea activă în
comunitate
Cooperarea din regiunea Mării Baltice cu privire la îmbătrânire: „Best
Agers”
Iniţiativa „Best Agers” vizează persoanele cu vârsta de cel puţin 55 de ani. Obiectivul îl
reprezintă promovarea inovării de-a lungul generaţiilor și reunirea „celor mai buni
vârstnici” pentru a colabora cu tinerii în domeniul afacerilor și al dezvoltării abilităţilor,
generând noi idei și împărtășind experienţe și cunoștinţe.
21
Susţinerea cursanţilor mai în vârstă cu ajutorul Grundtvig
EuBiA a dezvoltat lucrul în reţea și schimburi de bune practici adresate cursanţilor în
vârstă, cu scopul de a-I abilita. Acest proiect a dus la crearea unui ghid pentru implicarea
vârstnicilor în procesul de învăţare, precum și la înfi inţarea unei reţele permanente de
practicanţi.
8. Conferinţa Forever Young În cadrul proiectului TINERI ŞI VÂRSTNICI, MEREU ÎMPREUNĂ, la Colegiul
Economic Administrativ a avut loc conferinţa Forever Young, susţinută de voluntarii ED
Iaşi, dr. Geanina Ciopeică şi dr. Dana Mîndru. Medicii au prezentat mai multe abordări
ale îmbătrânirii active, au vorbit despre controlul factorilor de risc ce intervin odată cu
înaintarea în vârstă şi i-au învăţat pe participanţi despre modalităţile prin care noi toţi
putem îmbătrâni frumos. Persoanele care, în urma completării chestionarelor medicale,
au arătat anumite riscuri au beneficiat gratuit de măsurarea tensiunii arteriale, a frecvenţei
cardiace şi a densităţii osoase.
Componenta cea mai amplă a programului a avut loc în parteneriat cu o instituţie de
învăţământ ieşeană, şi anume, Colegiului Economic Administrativ (CEA) din Iaşi.
ED Iaşi şi CEA au lansat Cursul comun de limbă engleză. Iniţial, acesta a fost gândit
pentru 40 de beneficiari de vârste diferite (elevi, profesori sau profesori pensionari,
personal auxiliar), până la sfârşitul acestuia participând aproape 60.Timp de opt
săptămâni, persoane din generaţii diferite au învăţat cot la cot noţiuni elementare
de limbă engleză, sprijinindu-se reciproc în procesul de învăţare şi bucurându-se
de timpul petrecut împreună. Majoritatea cursurilor au fost susţinute de elevi, iar în bănci
au fost nu numai colegi de-ai lor, ci şi profesori şi pensionari, cursul aducând în acest
mod o schimbare de perspectivă tuturor celor implicaţi. Acest lucru a determinat întârirea
respectului reciproc şi sensibilizarea tinerilor în raport cu problemele vârstnicilor (de
sănătate, de solitudine etc), dar şi sensibilizarea adulţilor faţă de problemele copiilor şi
tinerilor (sentimental de inadecvare socială, timiditate, lipsa încrederii în sine Cursul
comun de limbă engleză a fost continuat de unul de informatică, la care au participat
în total 60 de persoane, de asemenea elevi, profesori, foşti profesori şi alţi angajaţi ai
Colegiului Economic Administrativ din Iaşi. Trei şedinţe săptămânale au fost suficiente
22
ca cei prezenţi să înveţe noţiuni de bază din informatică, despre documentarea cu ajutorul
Internetului şi modalităţi de stocare online.
Paul Matei, coordonatorul Centrului de Informare Europe Direct Iaşi sintetizează: “Am
vru să evidenţiem faptul că avem de învăţat unii de la ceilalţi, neţinând cont de vârstă. Nu
doar seniorii, cei trecuţi prin viaţă, au ceva de transmis celorlalţi, ci şi tinerii şi chiar cei
foarte tineri pot foarte bine să-i îndrume pe seniori. Astfel, credem noi, că sprijinim
solidaritatea între generaţii. Important la aceste cursuri nu e doar faptul că au învăţat unii
de la ceilalţi, ci şi că întreei s-a stabilit şi o altfel de relaţie”.
Profesorul Radu Lupuleasa, director adjunct la Colegiul Economic Administrativ Iaşi a
comentat: “Proiectul, inclus în Anul European al îmbătrânirii active şi solidarităţii între
generaţii, a urmărit să creeze o punte între generaţii, să faciliteze comunicarea şi
relaţionarea între persoane de vârste diferite. Scopul nostru a fost ca persoane vârstnice
sau adulte să înveţe notiuni de engleză, o limbă de largă comunicare, şi de utilizare a
tehnologiei IT, alături de tineri şi de la aceştia, realizând un schimb de experienţă”.
În acest fel, cele două cursuri au reprezentat un pretext al întâlnirii persoanelor din
generaţii diferite şi o ocazie a realizării schimbului de experienţă intergeneraţional.
9. ConcluziiO abordare politică a îmbătrânirii active și programul de dezvoltare au potențialul de a
aborda mai multe provocări, atât ale îmbătrânirii individuale cât și a populației. Când
sănătatea, piața forței de muncă, ocuparea forței de muncă, educția și politicile sociale
sprijină îmbătrânirea activă, vor putea fi:
Mai puține decese premature în etape productive ale vieții
Mai puține dizabilități asociate cu boli cronice la vârstele înaintate
Mai multe persoane care se bucură de o calitate a vieții pozitivă pe măsură ce
îmbătrânesc
Mai multe persoane care participă pe măsură ce îmbătrânesc, la aspecte sociale,
culturale, economice și politice ale societății, în roluri plătite și neplătite și în
viața de familie, de comunitate și pe piața internă.
Prețuri scăzute la tratamentele medicale și serviciile de îngrijire.
23
Politicile și programele îmbătrânirii active, recunosc necesitatea de a încuraja și de a
echilibra responsabilitatea personală (auto-îngrijire), mediile de vârstă prietenoase și
solidaritatea între generații. Persoanele și familiile trebuie să planifice și să se pregătească
pentru bătrânețe și să facă eforturi personale să adopte practici pozitive de sănătate
personale în toate satgiile vieții. În același timp, sunt necesare medii propice pentru ” a
face alegerile sănatoase cele mai ușoare”. Persoanele care rămân sănătoase pe măsură ce
îmbătrânesc, se confruntă cu mai puține impedimente în continuarea activităţii pe piața
muncii.
24
Bibliografie
Paul Matei, Ghid de bune practice pentru îmbătrânirea activă, Materiale
informative preluate de pe site-urile gestionate de C.E. şi organismele afiliate,I
Europe Direct Iaşi 2010- 2012
http://eudirect.ro/ghid/GBPIA.pdf
Active Ageing, A Policy Framework, World Health Organization, A contribution
of the World Health Organization to the Second United Nations World Assembly
on Ageing, Madrid, Spain, April 2002.
http://whqlibdoc.who.int/hq/2002/who_nmh_nph_02.8.pdf
Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa, Îmbătrânirea activă şi
calitatea vieţii vârstnicilor, Clemens Tesch-Roemer, Centrul German de
Gerontologie
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/pau/ggp/publications/Active_ageing/Title-
Preface-Contents.pdf
Contribuţia UE la îmbătrânirea activă şi la solidaritatea între generaţii, Direcţia
Generală Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune Unitatea D.3
Manuscris fi nalizat în iunie 2012Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii
Europene, 2012
25