1

Antropologia literar� a corpului

Imagini ale corpului în Apocalipsa dup� Ioan �i Sfântul Ioan în

Patmos de Hieronymus Bosch

Alexandru St�nescu masterand CESI an II, semestrul III

2

Sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos, Hieronymus Bosch, 1505 (Gemäldegalerie, Berlin)

3

Imagini ale corpului în Apocalipsa dup� Ioan �i Sfântul Ioan în Patmos de Hieronymus Bosch

Probabil c� este din ce în ce mai greu s� te apropii de un text precum Apocalipsa

dup� Ioan ast�zi. Pentru cei “de seama mea”, încercarea seam�n� cu un plonjeu în mijlocul

oceanului, f�r� colac de salvare. În ultima vreme, imaginarul profan a deformat în fel �i

chip detalii din Apocalips� precum Fiara (care a devenit fiul pre�edintelui Americii în mai

multe filme horror), sau Armagheddon, titlul unui film cu Bruce Willis, despre confruntarea

omenirii cu un meteorit devastator.

Nu voi aborda aici rela�ia (destul de comercial�) dintre cinematografie �i Scriptur�,

pentru c� de data aceasta m� intereseaz� rela�ia dintre Apocalips� �i pictura lui Hieronymus

Bosch- Sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos (vezi reproducerea de la pag.2). Mai

pu�in notoriu decât Leonardo, marele lui contemporan din Quattrocento-ul Italian, Bosch

(1450-1516) a fost un pictor olandez (1), la grani�a Evului Mediu cu Rena�terea. Interesul

fa�� de imaginile sale co�m�re�ti s-a intensificat gradual, mai ales în secolul XX, dup� mai

mult de trei secole în care opera sa z�cuse în uitare. Umberto Eco îl evoc�, pe scurt, în a sa

Istorie a urâtului: “Bosch era membru al unei Fr��ii a Maicii Noastre, conservatoare ca

spirit, dar în acela�i timp deschise unei reforme a uzan�elor, astfel c� reprezent�rile acesteia

trimit la o serie de alegorii moralizatoare despre decaden�a acelor vremuri. În lucr�ri ca

Gr�dina desf�t�rilor sau Carul cu fân nu ni se ofer� doar viziuni înecate în pucioas� ale

lumii de dincolo, ci �i scene aparent ginga�e, senzuale, idilice �i, de aceea, teribil de

nelini�titoare ale desf�t�rilor lume�ti care vor sf�r�i în iad” (2). Enigmatic �i controversat (a

fost considerat eretic, alchimist �i chiar alienat mintal), Bosch a murit cu pu�in înaintea

Reformei lui Luther, iar opera sa anun�� oarecum radicalismul viziunii protestante,

nemiloas� fa�� de p�cat �i dec�derea uman�.

4

Poate c�, pân� la Dalí �i Buñuel, cultura european� nu mai cunoscuse o imagina�ie

atât de debordant� �i violent� ca a lui Bosch, mai ales în tratarea corpului uman. Totu�i,

tabloul pe care l-am ales spre analiz�, Sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos, este

unul din cele mai “pa�nice”. Pictat� în jurul anului 1505, ulei pe lemn, imaginea înf��i�eaz�

Revela�ia “apostolului iubit”. Compozi�ia este dominat� de figura lui Ioan (central),

reprezentat “în floarea vârstei” (de�i Apocalipsa a scris-o la b�trâne�e), în ve�minte

trandafirii. Celelalte patru personaje umane (sau antropomorfe) sunt organizate pe

diagonal�: în ceruri este Fecioara cu Pruncul, pe stânc�- îngerul (vestitorul Apocalipsei), iar

în partea inferioar� a tabloului se afl� un monstrule� hibrid �i o pas�re (singurul animal

100%), ambele ar�t�ri cunoscând interpret�ri numeroase �i contradictorii. Nu m� voi

aventura mai departe de aceste elemente, pentru c� peisajul natural, copacul din dreapta,

crucea din planul II, cor�biile din larg (stânga) �i ora�ul din zare (identificat de unii cu

“Noul Ierusalim”), ar constitui subiectul altor cercet�ri. Oricum, cu greu putem spera la o

interpretare exhaustiv� a acestei compozi�ii, a�a cum este aproape imposibil s� epuiz�m

subiectul simbolismului la Apocalipsa dup� Ioan.

Am pornit în c�utarea sursei literare care ar putea explica reprezent�ri ale corpului

�i fizionomiilor la Bosch. C�utarea mea a fost stimulat� de filmul documentar Misterele lui

Hieronymus Bosch (Mysteries of Hieronymus Bosch), realizat de BBC în 1981.

Realizatorul (�i criticul de art�) Nicholas Baum indica, în acest film, una din c�ile posibile

de descifrare a personajelor din tabloul amintit mai sus (Sfântul Ioan Evanghelistul în

insula Patmos), anume textul propriu-zis al Apocalipsei. Într-adev�r, folosindu-ne de

propria imagina�ie sau cultur� general�, cu greu am putea digera felul în care arat�

creaturile tabloului în discu�ie, sau oricare din fiin�ele �i situa�iile grote�ti pe care Bosch le-

a închipuit în alte lucr�ri de-ale sale. Totu�i, cel pu�in în cazul Sfântului Ioan din Patmos,

închipuirile nu sunt singurele surse de inspira�ie ale pictorului.

“Apocalipsa” este denumirea dat� ultimei scrieri din Noul Testament care cuprinde

Revela�ia (Revelation este traducerea în englez�) sau “descoperirea” (traducere direct� din

greac�) ce s-a f�cut Sfântului Ioan Evanghelistul (sau Teologul), în insula Patmos, prin anii

94-95 d.Hr. “Este o carte profetic� (…) în care se arat� lupta Bisericii în lume cu for�ele

întunericului �i triumful ei final prin Hristos, Arhiereul �i Mirele ei, Mielul-Împ�rat” (3).

Defini�ia de mai sus poate fi completat� de Introducerea la Apocalipsa Sfântului Ioan,

5

preluat� din Edi�ia jubiliar� a Bibliei (2001): “Scrierea îi apar�ine genului apocaliptic (…)

Ca atare, folose�te toate mijloacele �i procedeele genului, precum aproxima�ia

(ambiguitatea artistic�), hiperbola (exagerarea, supradimensionarea), fantasticul,

pseudonimia (substituirea de nume proprii, rela�ia nomen-cognomen), dar mai ales

simbolismul (al culorilor, al pietrelor �i în primul rând al numerelor). Toate acestea, menite

aiurea s� deconcerteze, sub pana Sfântului Ioan cap�t� transparen��, unitate �i sens, în

scene de o mare densitate simbolic�, în care prevaleaz� gustul pentru ordine, simetrie �i

mi�care dramatic�…” (4).

În cople�itorul text al Sfântului Ioan (22 capitole în aproximativ 20 de pagini-

Edi�ia Jubiliar�, unde este compactat� o cantitate enorm� de informa�ie criptic�), am g�sit

câteva secven�e care m-au ajutat s� comentez înf��i�area unor personaje din tabloul de

Bosch. De�i a� fi vrut s� m� opresc la aspectul strict narativ, nu am putut evita autoritatea

unor “tâlcuiri” precum cea a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (sec. ),

sau a Sfântului Ambrozie, Episcopul Milanului (sec.IV), precum �i a altor surse menite s�

clarifice textul primar.

Nu exist� nici un autoportret al Sfântului Ioan în textul Apocalipsei, deci nu putem

compara textul cu personajul pictat de Bosch. Evanghelistul î�i relateaz� lapidar propiile

fapte din acea “zi de Duminic�” din insula Patmos (unde era exilat de împ�ratul roman

Domi�ian), când a fost “în duh” (5), auzind “cuvântul lui Dumnezeu” (Anexa 1: 1,10).

Revela�ia este, evident, prioritar�. Tinere�ea Evanghelistului din tablou a fost interpretat� în

rela�ie cu pomul “vie�ii” din dreapta: Revela�ia îl transfigureaz� pe b�trânul Ioan, care, adus

în stare de gra�ie, cu pana în mân� �i cu cartea deschis�, este gata s� primeasc�

“m�rturisirea lui Iisus” (1,11). În tablou, Ioan are acces la Apocalips� prin intermediul

Fecioarei, care apare pe (sau din) nori (stânga-sus). Descrierea Fecioarei Maria ne poate

trimite direct la textul Apocalipsei, respectiv la dou� capitole distincte. Odat�, norii fac

parte din descrierea lui Iisus Mântuitorul din primul capitol: “Iat�, El vine cu norii, �i fiece

ochi Îl va vedea…” (Anexa 1: 1,7). „Prin nori se în�eleg Puterile cele f�r� de trup sau �i

norii aceia care L-au acoperit pe Iisus �i pe sfin�ii S�i ucenici în Muntele Taborului” (g�sim

în interpret�rile selectate de Pr. Ioan Sorin Usc�- 6). Numai c�, la Bosch, norii o poart� pe

Fecioar�, iar Iisus este înf��i�at sub forma Pruncului din bra�ele acesteia. În al doilea rând,

Capitolul 12 con�ine portretul Fecioarei: „O Femeie înve�mântat� cu soarele; �i sub

6

picioarele ei, luna; �i pe capul s�u, o cunun� din dou�sprezece stele” (Anexa 3: 12,1). Pare

c� ne g�sim în fa�a sursei de inspira�ie a lui Bosch. Fecioara Maria, „Eva cea nou�” pictat�

de el, respect� în mare parte cuvintele Evanghelistului: e încadrat� de discul solar, a�ezat�

pe semiluna sub form� de „U”, ve�mintele ei azurii trimit tot la în�l�imile eterice, iar

coroana ei este alc�tuit� din stele. „Madonna este din nou împreun� cu Ioan, care prime�te

Revela�ia de la ea” (7), doar c� aici Mântuitorul, „Cel ce cu toiag de fier va s� p�storeasc�

toate neamurile” (Anexa 3: 12,5), este în bra�ele mamei Sale, nu în pântecele ei (cum este

specificat în text- 12,2). De�i putem specula �i pe baza aceastei reprezent�ri, tâlcuirea

Sfântului Ambrozie ne este mai de folos: „Aceast� Femeie desemneaz� Biserica, cum a fost

înainte �i dup� propov�duirea lui Hristos (...). Femeia era îmbr�cat� cu soarele: aici îi

arat� pe credincio�ii din care este compus� Biserica, fiind îmbr�ca�i cu Hristos prin Botez

(...). Prin luna de sub picioare arat� lumea aceasta care cre�te �i descre�te, pe care calc�

Biserica, ca slobozind-o s-o întind� spre cele cere�ti. Fiindc� luna lumineaz� noaptea -

Scriptura lumineaz� întunericul acestei lumi (...). Cununa de pe cap de dou�sprezece stele -

Capul Bisericii este Hristos, iar stelele sunt cei doisprezece Apostoli” (8).

Enigmatic r�mâne felul în care este reprezentat îngerul de pe stânc�. „Îngerul

albastru-gri-verzui coboar� spre Ioan, pentru a-i atrage aten�ia c�tre Fecioar�” (9). Pictorul

îl împodobe�te cu ni�te aripi nemaiv�zute (combina�ie între pas�re, p�un �i fluture,

probabil). Mul�i �i feluri�i sunt îngerii descri�i în Apocalips�, îns� nici unul nu prezint�

aceste caracteristici particulare. Sunt prezen�i îngeri ai Bisericilor (conduc�tori spirituali,

episcopi- 1,20; 2,1 etc.), îngeri cu trâmbi�e (8,2), îngerii celor patru col�uri ale p�mântului

(7,1), îngerul „puternic”, „înv�luit în nori” (10,1), cei trei îngeri ai „semnului al cincilea”

(14,6), îngerii pl�gilor (15,1), îngerul care veste�te c�derea Babilonului (18,1), îngerul cu

„cheia adâncurilor” (20,1). Abia g�sim câteva tr�s�turi „fizice” (dac� le putem eticheta

astfel) privind îngerul de la Capitolul 10, în rest, aceste fiin�e sunt caracterizate doar prin

ac�iunile („func�iile”) lor. Pesemne c� aici îi voi da dreptate cercet�torului român Erwin

Kessler, specializat în Bosch, care m-a sf�tuit s� caut în „nenum�rate alte surse �i influen�e

(teologice, dar unele dintre ele istorice, chiar politice), care ar putea calibra interpretarea

mult mai bine decât orice surs� literar�”.

Dup� cum spuneam mai sus, Sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos este

unul din tablourile mai pu�in grote�ti ale olandezului. Totu�i, serenitatea Sfântului

7

(concentrat pe figura Maicii Domnului) este pus� în contrast cu partea de jos a tabloului,

unde, nu întâmpl�tor, sunt pozi�ionate dou� creaturi care �in de lumea realit��ii “terestre”,

respectiv de lumea metafizic� a “adâncurilor”. Pas�rea din stânga-jos, a fost identificat� de

unii cu vulturul (semnul Evanghelistului Ioan, vezi �i apari�ia sub forma unei creaturi

fantastice în Apocalipsa 4,7), care p�ze�te uneltele de la picioarele scriitorului (tocul �i o

c�limar�, probabil). Al�ii (10) consider� c�, dimpotriv�, este vorba despre un corb (o

“parodie” a vulturului), la fel de ostil ca �i piticul straniu din dreapta. Dac� ne lu�m dup�

interpret�rile date p�s�rilor din lucr�rile lui Bosch (simboluri ale R�ului) �i privind aten�i

la dimensiunile “vulturului” în discu�ie, am înclina spre varianta “corb”.

Dar cine (sau mai degrab� ce) este personajul hibrid din dreapta? Un pitic

ochelarist, îmbr�cat în armur� medieval�, cu aripi (sub plato�e) �i coad� de scorpion,

prive�te “cu aer de c�rturar” (11) spre tocul unde Ioan î�i �ine pana. Mul�i g�sesc asem�n�ri

între chipul ar�t�rii �i portretul lui Bosch. Erwin

Kessler combate aceast� idee: “Nu cred c� exist� nici

un motiv solid pentru a considera chipul monstrului

drept un autoportret (…). Ve�i g�si tr�s�turi

asem�n�toare în multe dintre tablourile sale (avarul

din Moartea avarului, Monstrul-scorbur� din Infernul

muzical, din tripticul Judec��ii de Apoi de la Viena,

Ieronim din Sf. Ieronim în de�ert etc.). Nu este vorba

despre un portret, ci despre o tipologie, în care

se amestec� mizantropia, melancolia, viclenia…” (12).

Kurt Falk spune c� “micul demon amenin�� fixarea Bosch- autoportret ( 1515-1516)

corect� prin scris a con�inutului Revela�iei” (13). Întorcându-ne, îns�, la Scriptur�, putem

delimita sursa (literar�) de inspira�ie a lui Bosch. Voi reproduce, în continuare, fragmente

din Capitolul 9, intersectate de comentarii utile, adunate de Pr. Sorin Usc�: “1: �i a

trâmbi�at al cincilea înger: �i-am v�zut o stea c�zut� din cer pe p�mânt; �i i s-a dat cheia

fântânii adâncului - O stea c�zut� din cer pe p�mânt, simbol posibil: un înger c�zut; Satana

însu�i (Luca 10, 18); Abbadon (versetul 11); Fântâna adâncului: craterul abisului;

deschiderea spre adâncul-f�r�-fund (cele mai de jos ale p�mântului), s�la�ul diavolilor

(vezi Luca 8, 31).

8

2: �i ea a deschis fântâna adâncului; �i din fântân� s-a ridicat un fum ca fumul unui mare

cuptor; �i soarele �i v�zduhul s-au întunecat de fumul fântânii. - Întunecarea soarelui �i a

v�zduhului arat� întunecarea sufletului oamenilor.

3: �i din fum au ie�it l�custe pe p�mânt �i li s-a dat lor putere precum putere au scorpiile

p�mântului” (vezi �i Anexa 2). Iar acum, descrierea am�nun�it� a l�custelor:

„...înf��i�area l�custelor era asemenea unor cai preg�ti�i de r�zboi. �i aveau pe capete

cununi ca de aur; �i fe�ele le erau ca ni�te fe�e de oameni. Aveau p�r ca p�rul de femei,

�i din�ii lor erau ca ai leilor. �i aveau pieptare ca plato�ele de fier, iar vuietul aripilor

lor era ca vuietul unor care de lupt� cu mul�i cai ce-alearg�-n b�t�lie. �i aveau cozi

asemenea scorpiilor, �i bolduri; �i-n cozile lor le este puterea de a-i v�t�ma pe oameni

timp de cinci luni” (versetele 7, 8, 9 �i 10). Dup� cum se poate observa, Bosch a dat

piticului straniu din tablou asem�narea unei l�custe (corcit� cu multe alte viet��i) din

Capitolul 9, Trâmbi�a a cincea, transpunând aproape literal anumite detalii. Ioan

construie�te creaturile simbolice prin compara�ii între oameni, animale �i insecte, iar dac�

am compune toate tr�s�turile enumerate, dup� schema Sfântului, ar rezulta ceva mult mai

fioros, probabil, decât personajul pictat de Bosch. Evident, caracteristicile ar�t�rilor

eliberate din Iad au fost filtrate de pictor �i completate de propria-i imagina�ie. Piticul s�u

malefic nu are p�r ca de femei sau din�i ca ai leilor, îns� putem reg�si cununile de aur sub

forma flamei ro�iatice care îi iese din coif (înnegrit� de fum), plato�a, aripile, coada de

scorpion, picioarele de l�cust� (sau scorpion). Celelalte detalii anatomice (la fel de

dubioase) ar putea fi analizate cu ajutorul altor surse.

F�r� s� caut excursuri teologice, consider c� merit� invocat� interpretarea

Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care spune “c� prin l�custele acestea

mai vârtos se în�eleg viclenii draci, care sunt gata la r�zboi împotriva noastr� (...) socotind

ei c� biruindu-ne pe noi prin dulcea�� se încununeaz� cu biruin��, iar zalele de fier arat�

împietrirea inimii lor. (...) Iar coadele lor sunt asemenea �erpilor care nasc moartea

sufletului, pentru c� p�catul plinindu-se, na�te moartea” (14).

Nicholas Baum î�i încheia filmul documentar constatând c� Bosch, un catolic atât

de credincios, nu ar fi agreat deloc felul în care sunt în�elese imaginile sale ast�zi, adic� în

termeni freudieni sau jungieni. Acum 500 de ani, pictorul flamand �i-a scotocit cele mai

întunecate cotloane ale min�ii, pentru a pune cap la cap o panoram� înfrico��toare a

9

omenirii supuse P�catului �i R�ului, destul de fidel� (se pare) realit��ilor de atunci. Multe

din personajele acelea bizare pot stârni râsul contemporanilor no�tri, îns� nimeni nu cred c�

se poate plictisi în fa�a lor. A�a cum constata Baum, lumea de azi este mai aproape de cea a

lui Bosch, �i, poate, este mai aproape decât am vrea noi de Apocalips�, prin necredin�a �i

de�ert�ciunile pe care, de multe ori, le încurajeaz�. Înstr�inarea de textul Noului Testament

este, deasemenea, un impediment în descifrarea picturilor lui Bosch, a�a cum ignoran�a a

fost �i va fi întotdeauna „norul de fum” din calea în�elegerii.

10

NOTE

1. Pseudonimul Bosch (în olandeza p�dure) l-a preluat de la denumirea ora�ului natal

's-Hertogenbosch (P�durea Ducelui), capitala provinciei Brabantul de Nord, Olanda.

2. Istoria Urâtului, edi�ie îngrijit� de Umberto Eco, Enciclopedia Rao 2007, pag. 102

3. Dic�ionar al Noului Testament, Ioan Mircea, Editura Institutului Biblic �i de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, 1995;

4. Biblia sau Sfânta Scriptur�, Editura Institutului Biblic �i de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române - edi�ie jubiliar� a Sfântului Sinod, Bucure�ti 2001, pag. 1752

5. Paginile fotocopiate din Biblie constituie Anexele 1, 2 �i 3;

6. Tâlcuirea Apocalipsei de la Sfin�ii P�rin�i pân� în zilele noastre, Pr. Ioan Sorin Usc�,

Prof. Ana Usc�, Editura Christiana 2007;

7. The Unknown Hieronymus Bosch, Kurt Falk, North Atlantic Books, 2008, pag. 42;

8. Extras la Cartea Apocalipsei a Sfântului Ambrozie, Episcopul Milanului, Italia (340-

397), editor: diacon Gheorghe B�bu�, Editura Pelerinul Român, Oradea 1991, pag. 214;

9. The Unknown Hieronymus Bosch, Kurt Falk, North Atlantic Books, 2008, pag. 42;

10. Revelation, Judith Kovacs, Christopher Rowland, Rebekah Callow, Blackwell

Publishing 2004, pag. 49;

11. Ibidem. ;

12. Extras din coresponden�a mea cu Erwin Kessler pe tema tabloului lui Bosch;

13. The Unknown Hieronymus Bosch, Kurt Falk, North Atlantic Books, 2008, pag. 42;

14. Tâlcuire la Apocalips� a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, editor:

diacon Gheorghe B�bu�, Editura Pelerinul Român, Oradea 1991, pag. 65.

11

BIBLIOGRAFIE

Biblia sau Sfânta Scriptur�, Editura Institutului Biblic �i de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Române - edi�ie jubiliar� a Sfântului Sinod, Bucure�ti 2001;

Dic�ionar al Noului Testament, Ioan Mircea, Editura Institutului Biblic �i de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, 1995;

Tâlcuire la Apocalips� a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei �i Comentar

Extras la Cartea Apocalipsei a Sfântului Ambrozie, Episcopul Milanului, Italia (340-397),

editor: diacon Gheorghe B�bu�, Editura Pelerinul Român, Oradea 1991;

Tâlcuirea Apocalipsei de la Sfin�ii P�rin�i pân� în zilele noastre, Pr. Ioan Sorin Usc�, Prof.

Ana Usc�, Editura Christiana 2007;

Revelation, Judith Kovacs, Christopher Rowland, Rebekah Callow, Blackwell Publishing

2004;

Cartea pictorilor, Carel Van Mauder, Meridiane 1977;

Istoria Urâtului, edi�ie îngrijit� de Umberto Eco, Enciclopedia Rao 2007;

The Unknown Hieronymus Bosch, Kurt Falk, North Atlantic Books, 2008;

The world of Bosch, Stanley Meisner, articol din Smithsonian Magazine, Martie 1988;

ALTE SURSE

The Mysteries of Hieronymus Bosch, Nicholas Baum, BBC, 1981 (film documentar).