Imaginea de sine

Imaginea de sine joaca un rol important in conduita; deseori omul se apara, afirma, doreste sa

creeze celor din jur o imagine pozitiva despre sine. Imaginea de sine are la baza fenomenul

perceptiei sociale, se realizeaza treptat in procesul de socializare, prin raportarea la sistemul de norme

si valori socio-culturale ale grupului. Imaginea de sine reflecta statusurile familiale, profesionale,

civice, organizationale si rolurile persoanei in decursul vietii exprimate in respectul de sine, atitudini,

opinii, comportamente.

Socializarea este responsabila pentru constructia imaginii de sine, fiind procesul cel mai aplu si mai

complex prin care individul devine fiinta sociala. In raportarea la ceilalti sunt importante doua tipuri de

evaluari: reflectata si comparativa. Evaluarea reflectata poate fi directa (cand individul cere altora sa-

si spuna parerile despre el) sau indirecta (cand individul interpreteaza spusele, reactiile celorlalti cu

privire la propria persoana). Evaluarea comparativa se realizeaza prin comparatia propriilor reusite si

atitudini cu cele ale altora.

Ne formam si ne schimbam imaginea de sine prin parerile, atitudinile, comportamentul celorlalti fata

de noi, ne reflectam in altii (teoria “sinelui caprivire in oglinda” – Cooley). Aceasta perceptie va actiona

asupra imaginii de sine indiferent daca este adevarata sau falsa.

D. Salade definea imaginea de sine ca fiind capacitatea individului de a integraintr-un tablou

unitar toate impresiile, informatiile si trairile care se refera la persoana sa, si de a vedea just pe baza

acestora locul sau intre ceilalti.

Imaginea de sine este afectata de aspiratiile si idealurile fiecarei persoane, in elaborarea ei

intervenind scara de valori personale si Eu-ul dorit. Focalizarea de sine reprezinta dimensiunea

gradatiilor in care indivizii isi concentreaza atentia asupra lor insisi. Focalizarea pe sine se intensifica in

preadolescenta si adolescenta, cand definirea propriului Eu devine o preocupare.

Perceptia sociala si formarea imaginii de sine

1. Definirea termenilor

            Perceptia sociala este segmentul procesului cognitiv prin care persoana isi formeaza imaginea despre sine si in acelasi timp isi contureaza impresiile despre altul ).

            Cunoasterea despre sine se materializeaza in:

.         conceptul de sine: ansamblul cunostintelor si convingerilor pe care persoana le are des 636d38g pre carateristicile sale - exprima cunoasterea subiectiva de sine;

.         stima de sine: autoevaluarea pozitiva / negativa exprimata prin aprobare / dezaprobare indicand gradul in care persoana se vede pe sine ca fiind valoroasa capabila, importanta.

Din perspectiva naturii sinelui, primul teoretician care a adus o contributie importanta esteW. James, care distnge doua ipostaze ale sinelui:

1) sine ca subiect al cunoasterii;

2) sine ca obiect care poate fi cunoscut.

Potrivit acestei distinctii actualmente distingem:

.          constiinta da sine si

.          conceptul de sine.

Constiinta de sine - indicatori (Schaffer, 1996):

- recunoasterea in oglinda - constiinta sinelui corporal - Lewis si Brooks-Gunn, 1979.

-   aparitia unor reactii emotionale diferentiate in functie de implicarea eului

- aparitia in limbajul copilului a folosirii corecte a pronumelui personal "eu", interschimbabil cu numele.

            Evolutia conceptului de sine se produce in concordanta cu stadiile dezvoltarii cognitive si vizeaza mai multe dimensiuni:

 simplu→complex;  instabil, incoerent→stabil si coerent;  concret→abstract;  absolut→comparativ;  sinele public→sinele privat .

2. Sursele autocunoasterii

A. Introspectia - procesul prin care persoana se centreaza pe sine si examineaza propriile ganduri, sentimente, motivatii ale conduitei.

Limite:

-          Supralicitarea importantei sale: Csiksyentmihalyi si Figurski, 1982

-          Problema mecanismelor de protectie ale eului

B. Perceptia propriului comportament

Fraisse atragea atentia asupra dualitatii modului de perceptie asupra propriei persoane: omul sesizeaza propriile ganduri, sentimente, pe de o parte, iar pe de alta parte, se cunoaste pe sine in acelasi mod in care ii cunoaste pe ceilalti, din activitatea proprie, din analiza comportamentului.

D. Bem: teoria autoperceptiei

A. Bandura: self-efficacy (constiinta eficientei proprii)

C. Interactiunea sociala

Ofera posibilitatea:

       comparatiei cu ceilalti,

       situarea in repere ale grupului

       sesizarea imaginii pe care ceilalti o au despre propria persoana.

.           A)Comparatia sociala

Festinger sustine ca ne cunoastem pe baza comparatiei cu ceilalti, grupul mic si mijlociu fiind cadrul social in care aceste comparatii opereaza.

Se pune problema:

- cand anume recurgem la comparatii cu altii?

Incertitudine a noastra referitoare la gradul in care posedam anumite caracteristici si nu dispunem de standarde obiective care sa permita evaluarea.

- cu cine ne comparam?

.         De cele mai multe ori, comparatia se realizeaza cu indivizi asemanatori d.p.d.v. al atributelor de interes.

.         Persoana se compara cu cei ce ii sunt mult superiori, care ii concentreaza pretuirea sa, pentru a-si trasa un ideal, o directie ulterioara de evolutie a sinelui (upward).

.         Persoana ia ca puncte de reper indivizi inferiori lor pe o anumita dimensiune, aceasta comparatie servind la mentinerea unui anumit nivel al stimei de sine (downward).

.         B)Compararea cu normele de grup

Higgins si colab. - teoria discrepantei sinelui

- sinele actual sau real;

- sinele ideal;

- sinele dorit/ normativ - ansamblul insusirilor pe care persoana considera ca ar trebui sa le posede, pornind de la prescriptii sociale

.         C)Sesizarea imaginii pe care ceilalti o au despre propria persoana

Ch. Cooley- "looking glass self"

G. H. Mead -feed-back evaluativ furnizat de ceilalti

Distingem:

- Imaginea proprie de sine

-Imaginea sociala de sine:  aprecierea celorlalti receptata de individ -  METAPERCEPTIE

- Evaluarea realizata de ceilalti

Studii asupra adolescentilor:

- Rodriguez Tome (1967)

- Kenny si DePaulo (1993)

Corelatie ridicata intre metaperceptie si propria imagine despre sine, in timp ce relatia metaperceptie - evaluarea altora era mai scazuta.

Concluzii: metaperceptia este o prelungire a auto-perceptiei la aceasta varsta, evaluarea altora fiind in special in copilarie interiorizata in conceptul de sine

Continut (I): Imaginea de sine si perceptia sociala a imaginii de sine

              Psihologul american William James considera ca imaginea de sine poate fi abordata din doua perspective: din perspectiva continutului si ca proces. El sustinea ca atunci cand ne orientam atentia asupra analizei interiorului nostru, putem intra in contact cu personalitatea, cu corpul, cu eul nostru. Aceasta este imaginea de continut a eului. Daca aceasta entitate, eul nostru, este perceputa de altul, acest altul ne influenteaza si ajunge sa faca parte din noi insine. Asistam atunci la un proces de evaluare de sine, ne organizam prezentarea de sine, ne preocupa binele altora. Aceste doua fatete ale persoanei nu pot fi insa separate. Continutul eului se prezinta ca o sinteza a evenimentelor care ne-au marcat, ca o autobiografie. Fiecare noua informatie este asimilata si ne imbogateste. Dar noi primim informatiile selectiv: retinem unele, respingem altele, inregistram, organizam. Acest proces ne orienteaza spre mediul social, constituie un prilej de a confrunta continutul nostru cu alte continuturi.                        Imaginea de sine este o constructie sociala: ne formam prin apartenenta la un grup social, prin compararea cu altii sau suntem influentati de o situatie sociala sau de unele personalitati din mediul social. Imaginea de sine contine cunostinte despre trasaturile noastre de personaliate, despre abilitati si priceperi, despre valori, credinte, motivatii, evenimente de viata, relatii cu altii care exercita o influenta semnificativa. Pentru a descrie imaginea de sine a individului, psihologii mai folosesc termenul de eu sau  conceptul de sine.                        Termenul de eu se refera la capacitatea fiintei umane de a actiona si de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi cunoscator si cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine. William James a facut distinctia intre trei aspecte ale eului: eul fizic, eul spiritual si eul social.

Eul fizic - se refera la particularitati, cum ar fi: tipul somatic, relatia dintre statura si greutate, culoarea parului si a ochilor, particularitati fizionomice, samd. Psihologul american William James foloseste si expresia de Eu material in care include Eul fizic si tot ceea ce este de ordin material si care este legat de respectiva persoana, cum ar fi: imbracamintea, casa, alte proprietati despre care se spune „este al meu”. De aceea fiecare este sensibil la aprecierile celorlalti cu privire la ce este al sau si daca il pierde sau ii este furat se simte puternic frustrat.

Eul spiritual - se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii. El este rezultatul autoreflectiei, al receptarii aprecierii altora, al consemnarii reusitelor si nereusitelor in diferite activitati.

Eul social - cuprinde acele caliatţi care se dezvolta in contextul relatiilor si a activitatilor cu altii, cum ar fi locul ocupat in grupul clasei sau in cel al prietenilor, reputatia si pretuirea celorlalti, asumarea si realizarea statutului si rolurilor. Eul social cuprinde si totalitatea parerilor si impresiilor pe care cineva si le face despre ceilalti.

Componentele eului

Conceptul de sine - totalitatea perceptiilor si cunostintelor pe care oamenii le au despre calitatile si caracteristicile lor. Acesta nu reprezinta in mod necesar o viziune obiectiva despre ceea ce suntem, ci e un rezultat al felului in care ne percepem.

Stima de sine - componenta evaluativa a eului, care se refera la autoevaluarile pozitive sau negative ale persoanei. Atunci cand individul are o buna impresie despre sine, se respecta, se accepta si se evalueaza pozitiv, spunem ca are o stima de sine inallta, pozitiva. Daca o persoana se depreciaza si se evalueaza negativ, spunem ca are o stima de sine slaba. Indivizii cu stima de sine pozitiva sunt mai adaptati, mai fericiti si au de obicei relatii bune cu ceilalti.

Auto-prezentarea - stategiile pe care le foloseste individul pentru a modela impresiile celorlalti despre el. Modul nostru de viata se bazeaza pe aceasta dorinta de a influenta incercarile celorlalti de a ne cunoaste. Acest lucru este posibil daca ne armonizam comportamentele cu ale celorlalti, daca intelegem situatiile si ne preocupam sa ne comportam "cum se cere". Facem eforturi sa ne auto-supraveghem comportamentul, sa ne adaptam la noi roluri sociale si la noi relatii.

Formarea eului

Socializarea - procesul prin care persoana invata modul de viata al societatii in care traieste si isi dezvolta capacitatile de a functiona ca individ si ca membru al unor grupuri. Incepe la nastere si continua de-a lungul intregii vieti, reprezentand un proces esential pentru eul individului, pentru imaginea lui de sine.

Compararea sociala - Festinger a sustinut ca ne formam opiniile si atitudinile fata de eul nostru prin compararea cu altii care ne sunt similari.

Perceptia de sine. Teoria Perceptiei de sine, propusa de Daryl Bem, presupune ca noi putem face deductii asupra noastra mai ales atunci cand nu suntem siguri asupra atitudinilor pe care le avem, examinandu-ne comportamentele in diferite circumstante.

           Identitatea psihosociala este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de grupuri, institutii, colectivitati) cu individualul, reunind reprezentarea de sine si de altii. Este o sinteza intre esenta individuala si caracteristicile unei culturi comune, intre aptitudinile personale si rolurile sociale ale individului.

            In definirea conceptului de identitate, spune psihologul Marissa Zavalloni, trebuie sa luam in considerare patru dimensiuni: 

constiinta unei identitati individuale, considerata ca un sentiment pozitiv, prezent in toate aspectele sinelui;

stabilirea caracterului personal, continuitatea si coerenta in comportament;

integrarea sinelui, sinteza dintre eu si context;

solidaritatea cu idealurile si identitatea grupului de apartenenta.

             Identitatea nu este numai personala sau  numai sociala. Ea regrupeaza subiectivitatea si obiectivitatea, individualul si socialul.