Ilustratii Ingenioase Pentru Discutii Adolescentine

8/20/2019 Ilustratii Ingenioase Pentru Discutii Adolescentine

1/149

I lustrat i i

I ngen ioase

pentru

d iscut i i

adolescent ine


2/149


3/1491

Introducere

Profetul Natan era vorbitorul. Regele David era publicul. Natan avea de transmis un mesaj dela Dumnezeu pentru David, și fiind un bun mesager, el începe cu o poveste:

Erau odată doi oameni într-un oraș: unul bogat și unul sărac. Cel bogat avea un număr mare deoi și bovine, iar cel sărac nu avea nimic în afară de un mic mielușel pe care l-a cumpărat. L-a

îngrijit și mielul a crescut împreună cu el și cu copiii lui. Au împărit mâncarea, au băut dinaceeași ceașcă, chiar a și dormit în braele sale. Omul îl privea ca și pe copilul lui.

Într-o zi, un călător vine la omul bogat. Însă acesta, în loc să ia din propria turmă o oaie sau ovită și s-o prepare ca masă pentru acest călător, el ia mielușelul care aparinea bietului om și-l

gătește.

Povestea, desigur, îl aduce pe regele David pe marginea tronului. El ia în serios istorisirea șirăspunde cu o emoie chinuitoare: „Viu este Domnul, că ticălosul care a luat mielușelul merităsă moară!” Bingo! Mesajului lui Natan mai cerea doar câteva cuvinte. Trebuia doar să aplicepovestea, audienei sale: „Tu, Domnul meu, ești omul acela.”

Natan știa care sunt punctele strategice ale profesorilor și ale vorbitorilor: o poveste face cât omie de cuvinte. O ilustraie captivantă care e aleasă cu atenie și spusă cu măiestrie, transmitemai mult, e memorată pentru o lungă perioadă de timp și are un impact mult mai mare decâto mie de cuvinte, care pot fi de asemena, foarte importante, dar care sunt abstracte și nutransmit nicio poveste.

Și Isus știa valoarea unei ilustraii. El vorbea în pilde. De fapt, în Matei 13:34 este arătat faptul căIsus nu a vorbit niciodată fără să folosească o parabolă. El își condimenta în permanenă

discursurile Sale cu povești și ilustraii pentru a Se face îneles. Își lua pildele din viaa de zi cu zi,pe care o petrecea în Estul Mijlociu, descriind fermieri și familii, oi și capre, hambare și ogoarede grâu.

Din nefericire, tinerii nu folosesc prea des cuvantul „extraordinari” pentru a-i descrie pevorbitori sau pe instructorii din biserica de astăzi. Cuvantul „plictisitor” pare să fie mult mai lamodă. Câiva vorbitori populari, totuși știu cum să comunice foarte bine cu copiii, și fărăexcepii ei folosesc cu efect povești și ilustraii în convorbirile lor.


4/1492

Ilustraii tari e o selecie de povestiri care au fost folosite eficient în discuiile cu tinerii de câivadintre acei vorbitori populari. Multe le-am folosit și eu. Toate istorioarele pot avea efect asupracopiilor dacă sunt alese corect, transmise convingător și cu un scop.

Cartea aceasta nu este o colecie completă a ilustraiilor pentru copii. Cările care pretind a ficomplete sunt de obicei foarte groase și dificil de manevrat. O carte din colecia personală semândrește cu cele 8 000 de povestiri pe care le conine. Dar, să fiu sincer, e greu să găsești oilustraie bună atunci când ai nevoie de ea. Scopul meu cu această carte a fost să-i ofer calitate

în schimbul cantităii.

Selectarea și folosirea povestirilor e o activitate subiectivă și personală; ce reușește la tine s-arputea să nu reușească la mine (și vice-versa). Chiar și asa, această carte îi oferă o mostră deilustraii pe care le recomand fără rezervaii, datorită, în principal, oamenilor de calitate careau contribuit la realizarea ei.

Povestirile bune sunt extrem de valoaroase și greu de găsit.Muli vorbitori preferă să le inăpentru ei înșiși, dar, de aceea, sunt foarte recunoscător acelora care au dorit să ne

împărtășească o parte dintre cele mai bune povestiri pe care le dein.


5/1493

C a p i t o l u l 1 - C u m s ă a l e g i ș i s ă f o l o s e ș t i i l u s t r a i i l e

Ochește pentru a-i nimeri inta

Cel mai important lucru pe care trebuie să i-l amintești atunci când folosești ilustraiile esteacela că ele sunt doar atât, ilustraii. Acestea nu sunt punctele care trebuie atinse. Cu altecuvinte, nu-i construi discuia în jurul acestora sau al altor ilustraii. Începe cu punctul(adevărul) pe care vrei să-l comunici și apoi caută sau creează ilustraia care îi susine punctulce trebuie transmis.

Un copil primește de la tatăl său un arc cu săgei și, plăcut impresionat, iese imediat afară

pentru a-l încerca. Peste câteva minute iese și tatăl și vede că băiatul a tras cu săgeile pecâteva din intele special desenate pentru el de-a lungul gardului. Pentru amuzamentul său,fiecare săgeată intise un ochi de taur. Tatăl impresionat, îi spune: „Nu știam că ești așa de bunintaș”. La care acesta răspunde: „Oh, a fost ușor. Întâi am tras săgeile; apoi am desenat cercul

în jurul lor.”

Atunci când folosești ilustraii doar pentru faptul că sunt ilustraii bune, de fapt desenezi inta în jurul săgeilor. Începe a planifica discuia prin stabilirea punctului (inta) pe care vrei să-ltransmii. Dezvoltă discuia cu o ilustraie doar dacă conduce în mod eficient la inta ta. ineminte că e nevoie de diferite tipuri de săgei pentru a nimeri inte diferite. În același fel,selectează modul în care îi umpli tolba cu ilustraii.

Fiecare ilustraie din această carte are atașat unul sau două moduri în care punctele ce sedoresc a fi atinse pot fi susinute de către acestea. Fiecare ilustratie are aplicaii multiple.


6/1494

N u i l u str a pr ea m u l t

Unele puncte sunt așa de evidente, incat ele nici nu trebuie ilustrate.

Propoziia de mai sus s-ar putea să nu fie prea evidentă, așa că o voi ilustra. Să presupunem căsunt în faa unui grup și spun: „Dumnezeu este bun”. Adevărul despre această declaraie poatesă nu fie prea clar pentru câiva oameni, așa că aș folosi o ilustraie, o poveste, un exemplu sauo analogie care creează o imagine în mintea ascultătorului și îi descrie exact ceea ce am vruteu să spun prin acea afirmaie.

Pe de altă parte, dacă temperatura din cameră este de 4 grade și eu aș spune grupului: „Ce frige aici”, probabil nu aș avea nevoie să ilustrez adevărul din declaraie cu o poveste despre

cineva care a îngheat. Ascultătorii mei nu sunt proști. Ei îneleg ce am vrut să spun. Declaraiaeste evidentă. Dacă aș încerca să mai ilustrez, aș stâlci ideea.

Ilustraiile, în afară de faptul că trebuie folosite atunci când sunt propice, ele trebuie să fie șicumpătate. O ilustraie pentru a susine un punct e suficientă. Oamenii își amintesc o ilustraieși se pot gândi la ea pentru ceva timp. De exemplu, îi amintești bancul pe care un prieten il-a spus la prânz – apoi tu ai împărtășit și altora gluma auzită. Dar, dacă îi spune două bancuri,

în timp ce râzi la a doua glumă auzită, prima este ca și uitată.

Ilustraiile și amintirea lor functionează exact în același mod. Dacă folosești două sau maimulte ilustraii, una după cealaltă în aceeași discuie, audiena ta e predispusă să le uite peamândouă. Recent, am ascultat un predicator ce a folosit peste 20 de ilustraii într-o seară.Deși au fost foarte captivante pentru moment, după ceva timp, nu-mi mai aminteam niciuna.Și, mai important era faptul că nu puteam să îmi amintesc nici ideea din vreuna dintre aceleilustraii.

Alege-i ilustraiile în mod înelept. Atinge-i punctul și ilustrează-l bine, apoi continuă cu unalt punct sau te poi opri. Nu îngrămădi ilustraie peste ilustraie pentru același punct.Folosirea de ilustraii este asemenea unui cui condus de un ciocan. Odată ce cuiul se mișcăpeste tot, te oprești din încercarea de a-l nimeri, altfel vei lăsa urme de ciocan pe toatăsuprafaa lemnului. Unii predicatori lasă urme de ciocan peste audiena lor, prin faptul căpunctele pe care doresc să le atingă sunt prea mult ilustrate.


7/1495

N u e x a g e r a c u a p l i c a i a i l u s t r a i e i

Uneori, audiena se simte insultată când un predicator îi ia privilegiul de a gândi singură. Poisă-i asiști audiena în înelegerea ideii transmise, realizând-o cât mai simplu și clar – așa ca

profetul Natan.

Pe de altă parte, prin omiterea aplicării de către Natan a ilustraiei, Daviddescoperă singur, după ceva timp de gândire care era aceasta. Ilustraia lui Natan ne vorbeștechiar și astăzi, când nu limităm utilizarea ei doar asupra păcatului comis de David.

De obicei, Isus folosea povestiri și parabole fără să le și aplice. El permitea audienei Sale să le

gândească singură și să le discute cu ea însăși. Ucenicii lui Isus au fost stimulai, fără îndoială,să învee prin cugetarea la înelesul parabolei. Desigur, și noi, de asemenea suntem beneficiariistrategiei Marelui Învăător.


8/1496

F o l o s e ș t e i l u s t r a i i l e s t r a t e g i c

Un prim motiv pentru folosirea ilustraiilor este de a te face îneles, dar de asemenea, ele pot fifolosite și pentru alte scopuri. De exemplu, poi folosi ilustraiile doar pentru a-i captiva

audiena sau pentru a schimba ritmul discuiei și a o face mai interesantă.

Rămân mereu uimit cum o poveste interesantă, captează așa de bine atenia unui public care,cu puin timp înainte, moăia sau șopteau unii cu alii. Ca printr-o magie, toi ochii se ridică șiprivesc cu atenie vorbitorul. Foșnăiala se oprește, iar atenia e captată total de predicator.Din păcate, atunci când povestea ajunge la sfârșit, ascultătorii se întorc la ceea ce făceau

înainte. Un bun vorbitor evită astfel de lucruri, făcând ca ilustraia să fie vie și interesantă ca șipovestea în sine. O ilustraie aleasă corect face ca audiena să fie captivată și să încerce să

descopere morala.

De asemenea, ilustraiile pot fi folosite pentru a pregăti un punct pe care vorbitorul vrea să îlatingă. Cu alte cuvinte, ilustraia poate să nu transmită mai nimic, dar pentru că esteinteresantă și amuzantă, ea sparge gheaa și ajută vorbitorul să ajungă la punctul pe care vreasă-l atingă. De altfel, glumele sunt folosite cu același scop.

Am folosit ilustraia „Întâlnire oarbă” de multe ori pentru a vorbi despre imaginea de sine saudespre întâlniri. În esenă, o glumă nu ar trebui niciodată luată în serios. Asemenea uneiilustraii, tu trebuie să o legi în atingerea punctului. Ilustraia își va face treaba semnificativ.

Deși ilustraiile pot fi folosite pentru a capta atenia unui grup sau pentru a stârni râsete, dacăacesta e singurul motiv pentru care sunt utilizate, audiena va deveni frustrată și plictisită.La fel ca și băiatul care striga: „lupul!” și nu era niciun lup, ascultătorii se vor plictisi de vorbitoriicare nu transmit nimic în mesajul lor.

La o reuniune recentă, am auzit un bine cunoscut autor creștin care e popular în circuitulbanchetelor pentru folosirea de glume, povești și ilustraii. Deși unele ilustraii erau distractive,prezentarea sa era divizată și nu a dus nicăieri. El nu avea de atins niciun punct – sau, dacă aavut, nu a știut cum să-l dezvolte în așa fel, încât audiena să și-l amintească. A vorbit mai multde o oră, și deși vorbitorul era amuzant, puteam să spun că audiena era deja plictisită. Vroiausă plece acasă.


9/1497

Am ajuns la concluzia că acest vorbitor era unul nesigur și prima lui grijă nu a fost transmitereaunui mesaj, ci doar câștigarea simpatiei audienei. Și-a petrecut cea mai mare parte din timpulsău încercând să fie amuzant în loc să fie util. Acest lucru este ok pentru un comediantprofesionist, dar nu pentru cineva care dorește să fie luat în serios.


10/1498

A l e g e i l u s t r a i a c e a m a i b u n ă

Nu trebuie să crezi că unele ilustraii nu sunt bune pentru publicul tău. Unele ilustraii dinaceastă carte trebuie să fie transmise, de exemplu, cu un fler dramatic sau cu simul umorului.

Dacă ai o problemă în a fi puin dramatic sau îi lipsește simul umorului, poate ai vrea săocolești aceste ilustraii. În timp ce examinezi o ilustraie, pune-i întrebarea: „Cât deconfortabil mă voi simi folosind această ilustraie? Sunt eu însumi?”

Îmi amintesc că atunci când eram tânăr încercam să-l imit pe Bill Cosby. De fapt, m-am făcuttotal de râs. De ce nu era Bill Cosby amuzant, deși eu foloseam aceleași replici? Pentru că eu nueram Bill. Nu puteam fi altcineva decât eu însumi. Când vorbesc cu copiii, îmi restrâng numărulde ilustraii și le prezint doar pe acelea cu care mă simt confortabil - astfel pot să le prezint cu

credibilitate și convingere. S-ar putea să găsești în acestă carte astfel de ilustraii pe care leconsideri greu de transmis. Stai departe de ele!

Pe de altă parte, sunt o mulime de ilustraii bune pe care poi să le folosești în mod eficient.Odată ce ai ales o ilustraie, repetă prezentarea ei până te simi confortabil cu ea și poti ficonvingător. Dacă e necesar, poi chiar să o memorezi. Nu e nimic mai rău decât atunci cândprezini o ilustraie fără niciun sens, pentru că tu ai uitat un element cheie. Știu. Am comisacestă greșeală în mai multe ocazii. Ne-am precipitat în a spune o ilustraie și ne-am trezit căam uitat partea care făcea ca ilustraia să aibă sens. Este greu să te întorci înapoi și să salvezisituaia.

Unele ilustraii din această carte sunt făcute pentru a fi citite în faa audienei, așa ca„Solicitarea asigurării”. Dacă dorești, fotocopiază ilustraia și ia-o cu tine ca să nu citești directdin carte.


11/1499

A n a l i z e a z ă - i a u d i e n a

Nu toate ilustraiile sunt potrivite pentru orice audienă. Deși ilustraiile din această carte aufost selectate, pentru că la modul general sunt folositoare în relaiile cu adolescenii, aceasta nu

înseamnă că ilustraiile sunt doar despre preocupări adolescentine. De fapt, înseamnă căadolescenii le pricep și înteleg punctul pe care îl susii dacă reușești să comunici ilustraia bine.

Cele mai multe ilustraii din această carte sunt povești, deoarece adolescenii adoră poveștile- în special acelea care transmit o morală. Tinerilor le place să lege o ilustraie concretă cu oidee abstractă. Pentru muli dintre ei, să facă acest salt mental e o experienă captivantă, ceeace face ca povestirile să fie un mod excelent de a preda acestui grup de vârstă.Și copilașii iubesc povestirile, numai că ei nu au încă dezvoltată abilitatea de a înelege

metaforele sau limbajul simbolic. Este greu pentru ei să-și dea seama de înelesul unei alegoriisau parabole.

Am folosit într-o predică pentru copii „Mănușa”. Am demonstrat cum o mănușă este inutilăpână în momentul când îmi pun mâna în ea. „În același fel”, am explicat „nu pot face nimicfără Isus Hristos. Eu sunt mâna, iar El este mănușa. Cu Hristos în mine, pot să fac orice doreșteEl.” După predică am întrebat câiva copii ce au învăat din predica mea: „Mănușile nu suntbune dacă nu îi bagi mâinile în ele” mi-a răspuns un mic băieel. O, bine. Adulii și tinerii m-aufelicitat pentru extraordinara predică pentru copii. Măcar ei au îneles ideea.


12/14910

P e r s o n a l i z ea z ă - i i l u s t r a i i l e

Ilustraiile sunt mai de efect dacă le personalizezi. Dacă ai povesti „Zidul zburător”, ai putea săspui: „Când eram copil iubeam să merg la circ când venea în oraș. Îmi plăcea în special să

privesc echipele de acrobai care își riscau viaa în fiecare zi, zburând peste trapezii înali saumergând pe funie. Eram uimit pentru că, cei mai muli își efectuau cascadoriile fără plasă desigurană. Unul dintre faimoasele acte se numea Zidul zburător”. Poi să personalizezi opovestire fără să spui minciuni.

O personalizare nepotrivită ar putea fi: „Eram acolo în acea noapte, în Cobo Hall, când ZidulZburător...” - desigur, în afară de faptul că tu, chiar ai fost acolo. Nu mini pentru a te face săarăi bine, important sau chiar să arăi rău în ochii audienei. Fii onest, și așa, nu numai că vei fi

mai eficient, dar nici nu vei suferi mai târziu de pe urma minciunilor.

Recent, un faimos predicator creștin pentru copii, și-a pierdut tot departamentul pentru că s-adescoperit că mai tot ce pretindea el că este adevarat de-a lungul anilor, era de fapt o minciună.Ilustraiile nu sunt asa de importante încât să merite să mini pentru ele. Limitează-te doar săspui adevărul. Altceva, în afară de adevăr, nu este etic și nu are ce căuta în departamentul uneibiserici.

Pe de altă parte, nu toate ilustraiile sunt în totalitate adevărate - nici cele care i s-au întâmplatie. Niciuna dintre ilustraiile din acestă carte nu sunt în întregime adevărate. Unele dintre elese bazează pe evenimente istorice sau pe viaa unor oameni reali din istorie (ex: Alexandru celMare, Telemachus merge la Roma), dar ele sunt prezentate aici ca ilustraii și nu ca istorie.Fără îndoială, ilustraiile au fost alterate și împodobite pentru a fi mai de efect. În cel mai buncaz, ele sunt parial adevărate. Lui Tony Campo îi place să facă cu ochiul și să spună despreilustraiile sale: „Ei bine, așa trebuia să se întâmple, chiar dacă nu s-a întâmplat așa”.

Puine ilustraii din acestă carte s-au întâmplat cu adevarat. Ele sunt povești simple sauparabole care transmit un adevăr. Este o diferenă între o poveste adevarată și o poveste carecomunică un adevăr. Unii oameni sunt surprinși de faptul că multe din povestirile spuse de Isusnu erau adevărate. Ele erau parabole, și parabolele prin definiie sunt fictive. Isus a invetatacele povestiri. Nu a existat niciodată un fiu risipitor, cel puin, din câte știm noi. Isus a inventatistorioara pentru a ilustra un punct și a făcut-o așa de bine, încât a devenit una dintre cele maiiubite parabole din toate timpurile.


13/149

Cât timp avem de-a face cu personalizarea ilustraiilor, vă voi întreba ce credei despre furtulilustraiei altcuiva și folosirea ei ca și cum ar fi a ta, ca și cum i s-a întâmplat ie. Este ceva rău?Este o formă de plagiat? Cred că răspunsul este da - uneori. Cunosc câiva predicatori care abiapot să își mai folosească propriile ilustraii și exemple pentru că oamenii „le-au furat”.

Tony Campolo râde de timpul când trebuia să transmită faimosul său mesaj unei biserici:„E vineri, dar vine duminica” și a fost oprit, pentru că un pastor i-a zis: „Biserica crede că acestlucru mi s-a întâmplat mie”.

Cel mai bun mod de a folosi o ilustraie asociată cu altcineva este să specifici și sursa. Dacăpastorul respectiv spunea: „Tony Campolo a spus o minunată poveste despre vremea cândel....” Desigur, acestă negare a autorului adevărat a făcut ca povestea să fie mai captivantă,lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă pastorul ar fi spus de fapt, cui îi aparine. În acest caz,

renunarea la ilustraie este cea mai bună idee. Această carte conine câteva ilustraii personalede la predicatori individuali, dar este relativ ușor de transferat la persoana întâi. E greu să spuiexperiena cuiva vorbind la persoana a treia. Sunt ilustraii pe care oricine le poate folosi.Nu-i face griji în privina dezvăluirii sursei, decât dacă tu simi că e important să faci asta.

Un alt mod de a personaliza ilustraia este de a găsi una asemănătoare în propria ta viaă.De exemplu „Jocul de baseball fără sperană” poate deveni orice joc de baseball. Sau poatedeveni un joc de golf, hockey sau un joc de Nintendo. Nu prea contează. Dacă poi să-i atingi

punctul cu o ilustraie mai personală, fă-o!

De asemena poi personaliza ilustraiile adăugându-le culoare, schimbând detaliile,redenumind personajele, în general făcându-le mai captivante pentru audiena ta. Aceastaeste întodeauna o idee foarte bună, mai ales când spui o poveste din Biblie. Copiii ascultă multmai atent când pot corela povestirea cu oameni, locuri și evenimente cu care sunt familiari.Adolescenii se pot identifica foarte ușor cu fiul risipitor dacă și-l imaginează ca fiind un elevde liceu care a decis să renune la școală și să plece de acasă cu buzunarele pline de bani.

Lasă ca ilustraiile din acestă carte să te încurajeze să fii mereu în căutarea de ilustraii pe carele poi găsi în viaa ta sau în experienele din viaa altora. Ilustraiile cele mai de efect pot filuate din viaa de zi cu zi, de la televizor, din filme, cări, reviste sau ziare. Păstrează-i ochii șiurechile deschise pentru a descoperi mereu ilustraii extraordinare și notează-le, pentru a lefolosi în viitor.

11


14/14912

S copu l tău : t r ansm ite ad evăr u l

Poate ai văzut desenul animat „Far Side” de Gary Larson, care descrie un câine stând lângăstăpânul său, cu titlul „Ce le spunem câinilor”. Stăpânul ceartă câinele pentru comportamentul

său neadecvat cu fraza: „Câine rău, Ginger! M-am săturat de tine. De acum înainte nu te vei maiapropia de gunoi sau te voi vinde! Ai îneles ce am spus, Ginger? Ai îneles?” Următorul cadruarată aceeași scenă, dar cu titlul „Ce aud câinii”.

În acestă versiune, sunt scrise vorbele stăpânului pentru a vedea ce aude câinele de fapt:„Bla Bla Bla, Ginger! Bla bla bla bla bla, bla bla Ginger, bla bla bla?”

Uneori, exact același lucru se întâmplă când adulii le vorbesc copiilor. Trebuie să inem mintecă scopul nostru este de a comunica adevărul în așa fel, încât, ceea ce spunem noi să sepotrivească exact cu ceea ce studenii vor auzi, înelege și pune în practică. Dorim ca acestăcarte să te ajute să atingi acel el data viitoare când vei sta în faa unei audiene adolescentine.


15/14913

Cap i to l u l 2 - A l exan d r u ce l Mar e

Alexandru cel Mare, unul dintre generalii militari de renume care au trăit vreodată,

a cucerit aproape toată lumea cu vasta sa armata. Intr-o noapte, pe durata unei

expediii, neputând să doarmă, părăseste cortul pentru a se plimba in jurul taberei.In timp ce se plimba, gaseste un soldat dormind in timp ce statea de straja-un delict

major. Pedeapsa pentru adormirea in post era, in unele cazuri, executarea soldatului

pe loc.

Ofiterul comandant turna kerosen peste acesta si ii dădea foc.

Soldatul incepe să se trezeasca in timp ce Alexandru venea spre el. Recunoscand cine

era in fata lui, tanarul incepe să se teamă pentru viata sa.

- Știi tu care este pedeapsa pentru adormirea în postul de gardă? îl întrebă Alexandrul cel Marepe soldat.

- Da, domnule! răspunse soldatul cu o voce tremurătoare.

- Care este numele tău? întrebă Alexandru cel Mare.

-Alexandru, domnule!

Alexandru cel Mare repetă întrebarea:

-Care este numele tău?

-Numele meu este Alexandru, răspunde soldatul!

Pentru a treia oară, cu o voce putenică, Alexandru cel Mare îl întrebă pe soldat:

-Care este numele tău?

Soldatul răspunse cu blândee:

- Alexandru, domnule!

Alexandru cel Mare privește în ochii tânărului militar și îi spune cu tărie:

- Soldatule! Ori îi schimbi numele, ori îi schimbi purtarea!

Aplicaie

Cine poartă numele lui Hristos și se numește creștin, trebuie să trăiască după același standard.

(vezi 2 Timotei 2:19, 1 Petru 4:16, Iacov 2:7)


16/1491114

Cap i to l u l 3 - Un r ăsp u n s l a r u găci u n e

Un grup de liceeni din California și-a petrecut 3 luni pregătindu-se și făcând planuri de a

merge în Mexic pe perioada vacanei de primăvară, pentru a ajuta săracii. S-au rugat lui

Dumnezeu să-i folosească într-un mod minunat. Anticipând o săptămână emoionantă aupornit spre o mică biserică lângă Mexicali.

Ajungând în micul sat în care aveau să slujească duminică dimineaă, liceenii descoperă că

biserica era arsă destul de rău. Acoperișul căzuse înăuntrul clădirii și doar cei patru perei mai

erau în picioare. S-au îndreptat încet spre partea stângă a bisericii, în timp ce se înăla un imn

de slavă în spaniolă. Erau intii de privirile derutate și circumspecte ale pastorului mexican și

ale celor nouă enoriași care se aflau în mijlocul serviciului divin. Se părea că biserica nici nu

primise scrisoarea copiilor în care era explicat planul lor și nu avea nicio idee despre faptul căgrupul avea să petreacă acolo o săptămână.

La sfârșitul imnului, pastorul a oprit serviciul divin, a înaintat spre copii și i-a întrebat: „Ce se

petrece?” (copiii interpretând de fapt: „Ce caută copiii ăștia de bogătani, albi, în biserica

noastră?”)

După o lungă tăcere, unul dintre elevi a spus: „Noi suntem creștini și suntem aici să slujim.”

La auzirea acestor cuvinte, ochii pastorului s-au umplut de lacrimi: „Niște oameni din sat ne-au

dat foc la biserică acum șase luni”, a explicat el. „De atunci ne rugăm lui Dumnezeu să ne

trimită ajutor, dar am încetat să mai sperăm că va veni cineva. Lăudat fie Numele Lui!”

Cei 35 de elevi erau împietrii. Auziseră de multe ori că Dumnezeu vrea să-i folosească; acum

experimentau pentru prima dată acest lucru. Uimit, unul dintre copii se întoarce spre altul și

îi șoptește: „Nu pot să cred. Suntem răspunsul unei rugăciuni!”

Aplicaie

Dumnezeu vrea să ne folosească și o va face - dacă ascultăm de El și urmăm exemplul dat de

Hristos pentru a fi un bun slujitor. (vezi Filipeni 2:3-11) Putem fi răspunsul la rugăciunea cuiva,

dacă acceptăm să ieșim din zona noastră de confort și folosim darurile cu care am fost înzestrai

de Dumnezeu pentru a face o schimbare în această lume.


17/14915

C apito l u l 4 - E xtr aor dinar ea asc u l tar e

Cu câteva secole înainte de Hristos, Alexandru cel Mare a cucerit aproape toată lumea cuputerea sa militară, ingeniozitate și diplomaie. Într-o zi, Alexandru și o mică companie de

soldai s-au apropiat de o cetate cu ziduri, bine întărită. Alexandru a început să strige la poartacetăii că dorește să vorbescă cu regele. Acesta, acceptând să audă cererea lui Alexandru, îșiface loc să ajungă la zidul cetăii, de unde se putea vedea armata invadatoare.

„Predă-te imediat!” a poruncit Alexandru.

Regele a început să râdă. „De ce trebuie să mă predau ie? Noi vă depășim numeric. Nu suntei

o ameninare pentru noi” răspunde acesta.

Alexandru era gata să accepte provocarea. „Lasă-mă să îi demonstrez de ce ar trebui să tepredai”, spuse el. Alexandru ordonă oamenilor săi să se așeze într-un singur rând și săpornească în marș, drept înainte, spre o stâncă perpendiculară sub care era un hău imens.

Regele și oamenii săi priveau șocai imaginea din faa lor. Unul câte unul, soldaii lui Alexandrupășeau cu curaj înainte, pe marginea stâncii, spre moartea lor. După ce zece soldai au murit,Alexandru ordonă soldailor să se oprească și să se întoarcă lângă el.

Regele și toată cetatea s-au predat pe loc lui Alexandru.

Aplicaie

Regele și oamenii săi au realizat că nimic nu va putea opri victoria viitoare a acestor soldai careerau gata să moară pentru liderul lor.

Ești dedicat să asculi de Hristos așa cum acesi soldai și-au dat viaa pentru a asculta deAlexandru? Vrei să accepi să fii sub comanda lui Isus? Gândește-te ce multă influenă ar puteasă aibă creștinii în acestă lume dacă și-ar lua în serios angajamentul faă de Hristos. „Păzește-teși ascultă toate aceste lucruri pe care i le poruncesc, ca să fii fericit, tu și copiii tăi după tine, pe

vecie, făcând ceea ce este bine și plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului Tău. ” (Deut. 12:28)


18/1491116

C apito l u l 5 - Vasu l de l u ptă ș i far u l

În negura nopii, un căpitan își conducea vasul de război precaut prin apele învăluite de ceaă.Cu ochii încordai, el scana întunericul neclar, căutând posibile pericole. Cele mai mari temeri

ale lui au fost aduse la viaă când a zărit o lumină strălucitoare, drept în faă. Părea să fie unvas care venea pe același curs cu cel al navei lui.

Pentru a preveni dezastrul, a luat radioul și a transmis următorul mesaj vasului: „Aici CăpitanulJeremy Smith” se auzi vocea lui scrâșnind. „Te rog să-i schimbi cursul cu 10 grade spre sud.Terminat.”

Spre mirarea căpitanului, imaginea neclară nici nu s-a mișcat. În schimb, aude la radio: „Căpitane Smith, aici soldatul Tom Johnson. Te rog să-i schimbi cursul cu 10 grade spre nord!Terminat.”

Îngrozit de îndrăzneala mesajului, căpitanul ipă la radio: „Soldat Johnson, aici Căpitanul Smith. Îi ordon să îi schimbi cursul cu 10 grade spre sud, imediat! Terminat!”

Lumina din faă însă nu s-a mișcat nici măcar pentru o secundă. „Cu tot respectul, CăpitaneSmith”, spuse soldatul din nou, „îi ordon să îi schimbi cursul cu 10 grade spre nord! Terminat!”

Nervos și frustrat că acest marinar obraznic și-ar risca viaa oamenilor săi, căpitanul mârâi laradio: „Soldatule, te voi trimite la curtea marială pentru această obrăznicie! Pentru ultima dată,prin autoritatea Guvernului Statelor Unite, îi ordon să-i schimbi cursul cu 10 grade spre sud!Sunt un vas de război!”

Ultima transmisie a soldatului a fost neașteptată: „Cu tot respectul, domnule Căpitan Smith, îi ordon să îi schimbi cursul cu 10 grade spre nord! Sunt un far!”

Aplicatie

În lumea de astăzi muli dintre noi avem prea puin respect pentru autoritate. Ne comportămca și cum regulile pot fi (sau ar trebui) schimbate pentru a se încadra dorinelor și necesităilornoastre. Reclamele ne îndeamnă: „Fă ce vrei!” În realitate însă, nu putem să facem mereu ceeace vrem. Trebuie să ne conformăm vieile unui adevăr și unei autorităi mult mai mare -Cuvântul lui Dumnezeu.


19/14911

Adevărul lui Dumnezeu este ca și un far. Nu se va schimba pentru ca să ne fie nouă comod.

Noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm vieile pentru a fi în conformitate cu ceea ce vrea

Dumnezeu pentru noi.

Isus este asemenea unui far. Biblia ne învaă în Evrei: „Isus Hristos este același, ieri, azi și în

veci”. El va fi întotdeauna acolo pentru noi. El este Cel mai de încredere. Noi creștinii,trebuie să ne conformăm vieiile voii Sale. Dacă El ne spune să ne schimbăm cursul, nu

avem altă variantă decât să ascultăm. Asta înseamnă să fii ucenic cu adevarat.


20/14917

Cap itol u l 6 - Ur su l d in p eșter ă

Doi adolesceni aventurieri, prieteni buni de altfel, fiind într-o expediie de explorare apeșterilor în muni, găsesc într-un tunel cavernos, ceea ce părea a fi urme uriașe de urs.

Curajosi, ei decid să urmeze tunelul în continuare, dar se mișcau încet și extrem de ateni,fiind cu ochii în patru în caz că ar da peste un urs.

Dintr-odată, din spatele unei pietre întunecate, sare în faa lor cel mai înfricoșător și fioros ursgrizzly pe care l-au văzut vreodată. Stând drept în faa lor, ursul răcni ca un leu, trimiând unteribil ecou prin toată peștera. Speriai de moarte, cei doi băiei decid că cel mai bun lucrupe care l-ar putea face, este să fugă pentru a-și scăpa viaa. Imediat, s-au întors pentru a lăsalumina zilei să pătrundă în peșteră.

Chiar atunci, unul dintre băiei, se lăsă jos la pământ și începu să-și dezlege șireturile de labocanci. Își aruncă bocancii și își puse în picioare adidașii, încercând să-i încheie bine.Exasperat, prietenul său ipă la el: „Haide odată, omule! Trebuie să ieșim de aici! Ce-i veni dei-ai schimbat încălămintea? Oricum avem prea puine șanse să depășim ursul!”

Sărind în picioare și începând să fugă, băiatul îi răspunse: „Nu trebuie să depășesc ursul.Tot ce trebuie să fac este să te depășesc pe tine.”

Aplicaie

Ai simit vreodată că prietenii te tratează ca pe o momeală pentru urși? Când lucrurile se înrăutăesc, te lasă singur. Sunt prietenii tăi atât timp cât nu-i costă nimic - apoi te părăsesc.

Atunci când Îl ai pe Hristos în viaa ta, ca Prieten, unul din minunatele lucruri e să știi că El nute va părăsi niciodată. (vezi Matei 28:20, Evrei 13:5) El este Prietenul care Și-ar da viaa pentrutine. „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viaa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)


21/1491118

Cap itol u l 7 - Înep ătu r a d e a l b ină

Mergând în vacană, familia se bucura de briza caldă a soarelui ce intra pe geamurile lăsateale mașinii. Dintr-o dată, o albină mare, neagră intră prin geam începând să împrăștie un

bâzâit puternic prin mașină. Fetia cea mică, foarte alergică la înepăturile de albină, se piteștepe bancheta din spate. Dacă ar fi înepată, ar muri într-o oră.

„Vai, tati!” ipă ea puternic. „Este o albină. Mă va înepa!” Tatăl trage mașina pe dreapta și seapleacă spre fetiă, încercând să prindă albina. Bâzâind în jurul tatălui, albina se izbește deparbriz, iar tatăl o prinde în pumnul său.

inând strâns albina în palmă, tatăl așteaptă inevitabila înepătură. Albina îl îneapă pe tată șide durere acesta își desface pumnul, lăsând albina să plece. Mica vietate se pierde prin mașinădin nou. Fetia cea mică începe din nou să se panicheze: „Tati, mă va înepa!” Dar tatăl îirăspunde blând: „Nu, draga mea, nu te va mai înepa. Uită-te la mâna mea!”

Acul de albină era acolo, în palma sa.

Aplicaie

Pavel spune în 1 Corinteni 15:55: „Unde îi este biruina, moarte? Unde îi este boldul, moarte?” Isus îi spune: „Uită-te la mâinile Mele!” Acolo este înepătura Satanei, înepătura morii, a

înșelăciunii, a celor care se simt inutili. Isus are toate aceste înepături în mâna Sa.

Când vezi cicatricea lăsată de cui, realizezi că pentru tine, Isus a luat asupra Sa toată durereadată de Satan. L-a redus pe Satan la o mică albină neagră care și-a pierdut acul - tot ce poateface cel rău este să bâzâie. Acesta este victoria pe care a câștigat-o pentru tine, Isus.


22/14919

C a p i t o l u l 8 - A t e n i e l a C u r a r e

În 1799, un faimos explorator și savant prusac, Baron Von Humboldt a descoperit un potenialmedicament, numit Curare.

Într-o expediie în jungla Venezueleană, acesta vede un vânător indian doborând la pământun animal foarte mare cu o singură lovitură de săgeată. Vârful săgeii fusese otrăvit cu curare,o poiune provenită din plantele junglei, cu două proprietăi ciudate.

Curare injectat în fluxul sanguin, folosit ca și la vânătoare, este mortal. Imobilizează corpul,atacă organele vitale și cauzează moartea aproape instant.

Humboldt a descoperit a doua proprietate a acestui drog într-un mod mai dramatic. S-a îmbolnăvit, iar un doctor băștinaș l-a obligat să bea niște curare diluat cu apă. Terifiat degândul că avea să moară, Humbold descoperă cu uimire, la câteva minunte de la înghiireaacestui medicament, că se simte mult mai bine. Curare, dizolvat și înghiit pe cale orală poatesă aibă un efect pozitiv fără să atace organele vitale.

Cheia folosirii acestui medicament stă în modul în care este luat. Injectat în sânge este letal,dar înghiit este un adevărat remediu.

Aplicaie

Creștinismul este asemănător acestui medicament. Impactul lui este dat în primul rând demodul cum este primit. Muli oameni preferă să-l ingere oral, diluat cât mai mult cu putină,ca să aibă puine efecte secundare, dar să îi facă să se simtă mai bine - dar nu acesta estescopul creștinismului adevărat.

Scopul crestinișmului este să ne transforme în fiine noi alături de Hristos. Pentru a deveni ofăptură nouă, trebuie să ne lepădăm de cea veche și să ne naștem din nou, renunând lavechea noastră viaă. Celor care doresc un creștinism „ieftin” care să-i coste puin le este foartegreu să accepte moartea și nașterea din nou. Adevăratul creștinism nu este ieftin – te costăviaa. Pe Dumnezeu L-a costat viaa singurului Său Fiu, iar pe tine te va costa totul dacă vreisă-L urmezi. Pavel a scris: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesceu, ci Hristos trăiește în mine.” (Gal. 2:20)

Nu te mulumi cu o versiune de creștin adaptată. Ea nu poate fi administrată oral. Ea trebuieinjectată.


23/1491120

C a p i t o l u l 9 - M a r i a v e n t u r i

Revista Outside publică adeseori articole despre oameni care și-au riscat viaa pentru a-șicâștiga o reputaie.

De exemplu, Larry Walters și-a luat zborul într-un scaun legat de 42 de baloane mari, pline cuheliu. Ajungând la altitudinea de 13.000 m, el a început să spargă din baloane folsind un pistolcu bile și ajungând în sigurană pe pământ.

Francezul Jean Luc Antoni schiază pe stânci. În 1987 a stabilit un nou record, de 61 de km peoră coborând o pantă stâncoasă cu placa, în Frana. Deoarece frânarea este imposibilă,

descurcăreul Antoni a ridicat un carton de fixare pe perete la baza pistei și s-a izbit de el.Surprinzător, a supravieuit.

Reg Mellor, 72 de ani, este campionul lumii la „Ferret legging” (dihori la picioare). Ferretlegging este un concurs care presupune „legarea pantalonilor concurenilor la glezne și apoiinserarea în acei pantaloni a unor nărăvașe blănoase – dihori. Cureaua curajosului participanteste apoi legată strâns și el începe să stea în faa juriului, cât mai mult posibil, în timp ce acesteanimale cu ghiare și dini încearcă să iasă.”Reg Mellor deine recordul lumii, rezistând 5 ore și 26 de minute.

Aplicaie

Asemenea activităi par nebunești, dar muli copii din ziua de azi, în căutarea aventurii recurgla comportamente nebunești - de exemplu, făcând abuz de droguri și alcool - făcând concursulcu dihori să fie ceva normal, prin comparaie. Picioarele lui Reg Mellor au numeroase cicatricide la asemenea concursuri, dar cicatricile sale sunt nesemnificative în comparatie cu cicatricileinterioare ale copiilor care se droghează.

Dacă ai văzut vreodată un copil dependent, având crize din cauza lipsei dozei zilnice, ai vazutcum dihorii rupeau din el. Dacă ai văzut vreodată pe cineva care a fost „prăjit” cu droguri,

înseamnă că ai vazut pe cineva cu creierul atacat de dihori.

Totuși, să nu mă înelegi greșit. Riscul și aventura sunt incluse în elementele importante alevieii. De fapt, oamenii care Îl urmează pe Isus încearcă cele mai mari și riscante aventuri dintretoate.


24/14921

C a p i t o l u l 1 0 - P i a t r a c e a m a r e

Un mic băieel își petrecea duminica dimineaă jucându-se în lada cu nisip. Avea cu el cutia cumașini și camioane, găleata din plastic și o lopăică roșie, strălucitoare.

În procesul de creare a drumurilor și a tunelurilor, copilașul găsește o piatră uriașă în mijlocullăzii. Băieelul a săpat în jurul pietrei, reușind să o miște din loc. Fără prea mult chin, a împinscu picioarele piatra de-a lungul lăzii cu nisip. (Piatra era foarte mare, iar băieelul foarte mic.Când a ajuns la marginea lăzii, băieelul descoperă cu tristee că nu poate să o ridice peste zid.

Foarte determinat, el împinse și foră piatra să iasă din ladă, dar atunci când credea că a

progresat puin, aceasta se rostogolea înapoi. Copilul mormăind, se chinui să scape de piatră- dar singura sa răsplată era că piatra, întorcându-se în ladă, îi zdrobea degetele delicate.

În cele din urmă, frustrat, izbucnește în plâns.

Din sufragerie, tatăl văzu toată scena. În timp ce lacrimile curgeau pe obrajorii băieelului, oumbră mare cuprinse întreaga ladă cu nisip. Era tatal copilașului. Cu blândete, dar ferm,acesta întrebă copilul: „Fiule, de ce nu i-ai folosit toată puterea pe care o ai?”

Înfrânt, băiatul suspină adânc: „Ba da, tati! Am folosit toată puterea pe care o aveam!”„Nu, fiule”, îl corectă tatăl cu bunătate. „Nu ai folosit toată puterea pe care o aveai. Nu m-aifolosit pe mine.”

Cu ajutorul tatălui, băieelul s-a aplecat, au luat piatra în brae și au mutat-o din lada cu nisip.

Aplicaie

Ai și tu cumva „pietre” în viaa ta care trebuie mutate? Ai descoperit că tu nu deii tot cetrebuie pentru a le ridica? Dumnezeu e dispus mereu și binevoitor să ne dea putere pentrua depăși obstacole și pentru a realiza lucruri minunate pentru El. „Dumnezeu este adăpostulși sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” (Ps. 46:1)


25/1491122

C a p i t o l u l 1 1 - Î n t â l n i r e a o a r b ă

Pentru că eram foarte rușinos când eram mic, niciodată nu am invitat vreo fată să iasă cu mine în oraș. Așa că, într-o zi, prietenul meu vine la mine și îmi spune: „Hey, i-am pus la cale o

întâlnire extraordinară pentru sâmbătă seară. E totul pregătit.”

„Cine e?” am întrebat eu. S-a dovedit a fi verișoara lui, Doris. Nu am văzut-o niciodată. De fapt,nu cunoșteam nicio fată cu numele Doris. „O, nu!” am răspuns eu. „Nu merg la nicio întâlnire oarbă.”

„Hei, nu te teme pentru aceasta”, îmi spune prietenul meu. „Doris e o fată extraordinară. Și,

crede-mă – e foarte drăguă. Dar, dacă nu mă crezi, o să îi dezvălui cum să scapi de o întâlniredacă nu îi place cum arată fata. Asta e ceea ce fac eu: Mă duc să o iau de la ea de acasă, iarcând deschide ușa, o analizez. Dacă îmi place ceea ce văd, e super; totul e pregătit. Dar dacăeste urâtă, mă prefac că am o criză de astm. Și încep : „Aaaaaaahhhhggggg!” (Să te ii de gâtca și cum nu ai putea să respiri). Iar fata mă întreabă: „Ce se întâmplă?” și eu spun: „Sufăr deastm.” Și așa trebuie să renunăm la întâlnire. Așa, simplu, fără probleme.

„Ei bine, nu știu ce să zic... dar, ok, pare destul de ușor. Așa o să fac”, am spus eu.

Și așa m-am dus să o iau pe Doris de acasă. Am bătut la ușă, iar ea a venit și mi-a deschis.M-am uitat la ea și am rămas surprins. Prietenul meu avea dreptate. Era foarte frumoasă.Am rămas încremenit, neștiind ce să spun.

Doris mi-a aruncat o privire și dintr-o dată a izbucnit: „Aaaaaaahhhhgggg!’’

Aplicaie

Sunt destule șanse ca și tu să fii respins de ali copii pentru că nu ești prea arătos, atletic,bogat sau „cool” - orice ar însemna asta.

Totuși, Dumnezeu nu ne privește tot așa. Când se uită la noi, ne vede frumoși. El ne acceptăexact așa cum suntem. Dumnezeu nu este preocupat de cum arătăm la exterior, ci de cum

suntem la interior. „… Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Dumnezeu se uită la inimă.” (1 Sam. 16:7) El vrea ca noi să avem o inimă fix ca a Sa - una care iubește pe toi oamenii,indiferent de înfăișarea lor.


26/14923

C apito l u l 1 2 - Or bu l ș i e l e fantu l

Povestea spune că, într-un sat străvechi, toi oamenii erau orbi. Într-o zi, mergând pe drum,șase oameni din acel sat dau peste un om călărind un elefant. Oamenii au auzit despre acest

mamifer impunător, dar niciodată nu au fost așa de aproape de unul, așa că l-au rugat pecălător să-i lase să-l atingă. Vroiau să se întoarcă în sat și să spună tuturor cum arată un elefant

în realitate.

Călăreul a fost de acord și le-a dat voie celor 6 oameni să atingă, fiecare, câte o parte dinelefant. Cei șase au atins și au pipăit elefantul până au fost siguri că știu cum arată acesta înrealitate.

Cu mare grabă, s-au întors în sat pentru a împărtăși experiena lor. Ceilali săteni s-au adunat în jurul lor pentru a auzi despre elefant. Primul om care atinsese animalul, spune: „Elefantuleste ca un zid - mare și gros.”

„Prostii”, spuse al doilea bărbat, care a pipăit fildeștii elefantului. „Mai degrabă el este scund,rotund, neted, dar foarte ascuit. Aș compara elefantul cu o suliă și nu cu un zid.”

Al treilea bărbat, care atinsese urechea elefantului, interveni: „Nu seamănă deloc cu o suliă”, spuse el. Este ca o frunză gigantică făcută din lână groasă, asemenea unui covor. Se mișcă atunci când o atingi.”

„Nu sunt de acord”, spuse al patrulea om, care pipăi trompa. „Vă pot spune că elefantul esteasemenea unui șarpe gigant.”

Al cincilea bărbat și-a arătat nemulumirea. El pipăise unul dintre picioarele elefantului șiconcluzionă: „Un elefant este rotund și gros ca un copac.”

Sătenii protestară: „Chiar nimeni dintre voi nu știe cum să descrie elefantul? E clar că este unmunte mișcător.”Din acea zi, cei șase oameni nu au încetat să se certe, iar nimeni din acel sat nu avea vreo idee

despre cum arată un elefant.


27/1491124

Aplicaie

Biblia Îl descrie pe Dumnezeu în foarte multe feluri - pentru că El a fost simit în multe moduri.El este Creatorul Universului, dar este de asemenea și Prietenul tău credincios. El este

Judecătorul cel drept, dar și Tatăl tău iertător. Pentru a-L înelege pe Dumnezeu sau Biblia,trebuie să studiem în întregime Cuvântul lui Dumnezeu. Când privim doar o parte dinDumnezeu sau doar o parte de adevar, putem fi duși cu ușurină în eroare.

Unul dintre motivele pentru care oamenii nu îneleg Evanghelia este pentru că creștinii nusunt de acord cu ceea ce reprezintă ea. Noi, creștinii, trebuie să ne luptăm pentru a aveaaceeași bază comună și să ne prezentăm lumii ca un front unit.

Isus S-a rugat ca noi toi să putem fi una: „Eu sunt în ei și Tu în Mine -pentru ca ei să fie una închip desăvârșit, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.”(Ioan 17:23).


28/14925

Cap i to l u l 13 - Sân gel e u n u i b i r u i to r

Luis Pasteur a fost colegul lui Felix Ruh, un doctor evreu din Paris în timp ce lucrau lademonstrarea teroriei microbilor. Nepoata fizicianului murise din cauza difteriei negre, iar

doctorul Ruh, jurând că va afla ce a omorât-o pe nepoata sa, se încuia în laboratorul său zile întregi. Era condus de o puternică hotărâre de a demonstra, împreună cu colegul său Luis, căteoria microbilor era mai mult decât o teorie.

Asociaia medicală nu l-a susinut pe Pasteur și a reușit să-l exileze, dar acesta n-a plecat preadeparte de Paris. S-a ascuns în pădure și și-a ridicat un laborator unde și-a continuat cercetareainterzisă.

Douăzeci de cai frumoși au fost aduși în pădure la laboratorul improvizat. Oameni de știină,doctori, asistente, au venit pentru a vedea experimentul. Ruh a deschis capacul de oel al uneipivnie și a scos o găleată plină cu germeni negri de difterie pe care îi cultivase de câteva luni.

Erau așa de muli, încât ajungea să omoare întreaga Frană. Oamenii de știină au tamponat perând nările, limba și gâtul fiecărui cal cu acei germeni letali. Fiecare cal, cu excepia unuia, adezvoltat o puternică febră și a murit. Majoritatea doctorilor, ostenii de experiment nu au mairămas să vadă și moartea ultimului cal.

Timp mai multe zile calul a zăcut pe pământ. În timp ce Ruh, Pasteur și ceilali dormeau îngrajduri, omul de veghe avea instruciuni clare în a-i trezi în caz că observă schimbări încomportamentul calului, în timpul nopii.

Pe la ora 2 noaptea, temperatura animalului scăzuse cu jumătate de grad, iar îngrijitorul l-atrezit pe dr. Ruh. Până la răsărit, termometrul mai pierduse încă două grade. Cu venireadimineii, febra dispăruse complet, iar calul reuși să se ridice, să mănânce și să bea.Atunci dr. Ruh a luat un baros și a lovit frumosul cal drept între ochi. Apoi a luat tot sângeleanimalului care dezvoltase anticorpi împotriva difteriei negre. Oamenii de știină au pornitcât mai repede spre spitalele municipale din Paris. Și-au forat drumul printre paznici până

în salonul unde mii de bebeluși sufereau de infestarea cu difterie, gata să moară. Sângelecalului a fost transmis prin perfuzii fiecărui bebeluș.

În afară de 3 cazuri, toi ceilali și-au revenit complet. Au fost salvai de sângele unui biruitor.


29/1491126

Aplicaie

Și noi am fost salvai de sângele unui Biruitor. Isus Hristos a biruit păcatul și moartea pe cruce,iar prin sângele Său, noi am fost salvai. (vezi Efeseni 1:7)


30/14927

C a p i t o l u l 1 4 - B a r c a d i n f e r e a s t r ă

Un băieel petrecuse nenumărate ore construind o mică barcă cu pânze, meșteșugind-o pânăla ultimile detalii. Apoi, a dus-o până la un râu din apropriere pentru a o încerca. Când a lansat-o

la apă, aceasta s-a depărtat de el foarte repede. Deși a urmărit-o de-a lungul malului nu a reușitsă ină pasul cu ea. Vântul puternic și curenii au purtat barca foarte departe. Cu inima frântă,băiatul se gândi la câtă muncă va trebui depusă pentru a construi altă barcă.

În josul râului, un bărbat găsește mica ambarcaiune, o duce în oraș și o vinde unui comerciant.Mai târziu în acea zi, cum se plimba el prin oraș, băiatul descoperă barca în vitrina unuimagazin.

Întrând în prăvălie, el îi spune vânzătorului că acea barcă îi aparine. Chiar dacă barca purtainiialele sale, nu a reușit să-i demonstreze acestuia că ambarcaiunea era chiar a lui.Vânzătorul îi spuse că singurul mod prin care va putea lua barca, este dacă o va cumpăra.Băieelul o vroia înapoi așa de tare, încât nu i-a păsat și a cumpărat-o.

Luând mica barcă din mâna vânzătorului, el se uită la ea și spuse: „Bărcuă mică, ești de două oria mea. Eu te-am construit și tot eu te-am cumpărat.”

Aplicaie

În același fel, noi aparinem de două ori lui Isus. Tatăl nostru din cer este Cel care ne-a creat șiCel care a plătit un pre extraordinar pentru noi. (vezi Col. 1:16, Romani 5:8). Cu sângele FiuluiSău am fost răscumpărai și reunii cu Dumnezeu.

Isus Hristos Și-a dat viaa pentru a ne lua înapoi, și totuși, uneori suntem așa de puinrecunoscători pentru ceea ce a făcut El pentru noi.


31/1491128

C a p i t o l u l 1 5 - I e p u r a ș u l l u i B o n n y

Un prieten de-al meu stătea în sufragerie, când pisica lui i-a adus un mic cadou în gură, un felde animal mort. Uitându-se mai atent, a fost uimit să recunoască faptul că acel animălu era

iepurașul unei fetie din vecini. Numele ei era Bonny. Prietenul meu se simea teribil de rău,crezând că pisica i-a ucis iepurașul.

Dar, descurcăreul de el, a inventat repede un plan. Luând animăluul din gura pisicii, care eradeja numai mizerie, îl pune în chiuveta de la bucătărie. Cu puin șampon și apă caldă a încercatsă curee cât mai bine iepurașul mort. Apoi a luat un uscător de păr și l-a uscat până când a

început să arate destul de bine. În cele din urmă, a luat iepurașul și l-a pus în cușca vecinilor. Îl aranjă cumva, încât să arate foarte natural în mica sa cutie.

Dimineaa următoare, prietenul meu observă un grup de oameni care se adunaseră în jurulcuștii iepurelui. Toi vorbeau și gesticulau. Pentru a afla ce se întâmplă, acesta a decis sămeargă și el acolo și să se comporte ca și ceilali vecini curioși.

Când a ajuns acolo, mama lui Bonny îi spune prietenului meu: „Nu o să îi vină să crezi ce s-a întâmplat! Este un miracol! Iepurașul lui Bonny a murit acum câteva zile și noi l-am îngropatchiar acolo...”

Aplicaie

Ai încercat vreodată să-i acoperi păcatul cu un altul? Acoperirea lui te face și mai vinovat.Când suntem descoperii făcând ceva rău, putem acoperi acest lucru cu o minciună, deexemplu.

Dar fix așa ca iepurașul lui Bonny, rezultatul nu este niciodată ceea ce ne-am așteptat.Terminăm prin a arăta prostesc. Este mult mai bine să admitem că am greșit și să acceptămconsecinele.


32/14929

Capitol u l 1 6 - Născu t pentr u a zbu r a

Într-o zi, o găină de prerie a găsit un ou și a stat pe el până a ecolzat. Fără știrea găinii, acel ouera un ou de vultur, abandonat dintr-un motiv oarecare. Și uite așa a ajuns un vultur să se

nască într-o familie de pui de prerie.

În timp ce vulturul este cel mai măre dintre toate păsările cerului, planând desupra înălimilorcu graie și ușurină, puiul de prerie nu știe nici măcar să zboare. De fapt, ei sunt așa de umili

încât mănâncă gunoi.

Previzibil, micul vultur fiind crescut într-o familie de pui de prerie, el a crezut mereu că tot pui

de prerie este și el. Mergea, mânca gunoi și cloncănea exact ca și familia sa.

Într-o zi, privi în sus și văzu un vultur pleșuv maiestuos, plutind prin aer în cercuri. Când și-a întrebat familia ce este acela, ei i-au răspuns: „Este un vultur. Dar tu niciodată nu o să poi fi cael pentru că tu ești un pui de prerie.” Apoi, s-au întors la ciugulitul din gunoi.

Vulturul și-a petrecut întreaga viaă uitându-se în sus la ceilali vulturi, doritor să se alăture lor,deasupra norilor. Dar niciodată nu i-a trecut prin cap să-și întindă aripile și să încerce să zboare.

Vulturul a murit crezând că este pui de prerie.

Aplicaie

Tu ești născut pentru a zbura. Dar unii dintre noi gândim și ne purtăm ca puii de prerie pentrucă lumea ne spune ce să gândim. Dumnezeu te-a creat „puin mai prejos decât îngerii”(vezi Pslamul 8 și Evrei 2:7). Simi uneori că poi obine mai mult de la viaă decât ceea ceexperimentezi tu? Uită-te în sus! Întinde-i aripile și zboară. Dumnezeu vrea să fii tot ce te-acreat El să fii.

Apostolul Petru scrie în 1 Petru 1:14 „Ca niște copii ascultători, nu vă lăsai târâi în poftele pecare le aveai altădată, când erai în neștiină.” Cu alte cuvinte: „Nu mai trăi ca vulturul care

crede că este pui de prerie!” Tu nu ești neștiutor. Tu știi cine și ce ești. Ai fost născut din nouprin Cuvântul lui Dumnezeu. Acum, trăiește-i viaa astfel! Întinde-i aripile și zboară!


33/1491130

C a p i t o l u l 1 7 - S t i c l a

O sticlă mică coninând o mostră de urină a stat mereu pe biroul lui Sir Wiliam Osler, profesoruleminent de medicină de la Universitatea Oxford. Înaintea lui era o clasă plină de studeni tineri

și cu ochii mari, ascultând lecia despre importana detaliilor. Pentru a-și sublinia punctul, el aanunat: „Acestă sticlă conine o mostră pentru analiză.

Uneori e posibil ca gustând-o să determini boala de care suferă pacientul.” Apoi, și-a scufundatun deget în sticlă și l-a dus la gură. A continuat vorbind: „Acum o să pasez sticla aleatoriu.Fiecare dintre voi să facei exact ceea ce am făcut eu. Poate vom putea învăa importanaacestei tehnici și vom diagnostica acest caz.”

Sticla și-a făcut drum prin fiecare rând, fiecare student băgându-și degetul și luând o mostră,apoi gustând cu o încruntare a sprâncenelor. Apoi, dr. Osler și-a luat sticla înapoi și i-a speriatpe studeni, spunând: „Domnilor, acum o să înelegei ce vreau să vă transmit atunci cândvorbesc despre detalii. Dacă ai fi observat mai cu atenie, ai fi văzut că am băgat arătătorul

în sticlă, dar mi-am băgat degetul mijlociu în gură!”

Aplicaie

Muli oameni își trăiesc vieile exact ca și studenii din clasa lui dr. Olser. Ei cred că știu deja tot,dar ei au uitat un mic detaliu: nevoia de a-L lăsa pe Isus să-i schimbe în oamenii careDumnezeu vrea să fim. Ca rezultat, viaa este toxică și amară.

Dumnezeu nu își ascunde calea faă de noi și nu încearcă să ne înșele, așa cum profesorul Osleri-a înșelat pe studenii săi. Biblia ne dă numeroase instruciuni pentru a ne trăi viaa cu un scopși cu un sens.

Tot ce trebuie să facem este să ne deschidem ochii, să gândim și să fim ateni la ceea ce vreaDumnezeu să ne spună. „Gustai și vedei ce bun este Domnul!” (Ps. 34:8)


34/14931

Cap i to l u l 18 - Cu mp ăr at p en tr u a fi e l i b er at

În 1800, un tânăr englez călătorea prin California în căutare de aur. În drumul său spre casă, s-aoprit în New Orleans.

Nu după mult timp, a dat peste un grup de oameni care se uitau toi într-o direcie.Apropiindu-se de mulime, el își dă seama că s-au adunat pentru o licitaie cu sclavi. Sclavia erainterzisă în Anglia de ani buni, așa că tânărul nostru curios, se uita cum o persoană puteadeveni proprietatea altcuiva. A auzit: „Vândut!”, chiar când s-a alăturat mulimii. Un negru devârstă mijlocie era luat deoparte.

Apoi, o frumoasă negresă, tânără, a fost împinsă pe platformă și obligată să se plimbe, caoricine să o poată vedea. Minerul auzi glume josnice și comentarii făcute cu rea întenie decătre cei ce-l înconjurau. Bărbaii râdeau în timp ce ochii lor erau fixai pe acest nou articol devânzare.

Târgul începuse.

Într-un minut, ofertele auzite depășeau cu mult preul normal al unui sclav. Și cum licitaiacontinua cu oferte din ce în ce mai mari, se părea că doi oameni erau interesai de ea. În timp celicitau, râdeau și se gândeau ce vor face cu ea și cum celălalt, pierzând, îi va simi lipsa.Minerul stătea tăcut în timp ce furia creștea neîncetat înăuntrul său. În cele din urmă, unuldintre oameni a dat un pre prea mare pentru celălalt. Fata s-a uitat în jos. Licitantul strigă:„O dată! De două ori!”

Chiar înainte de ultima strigare, minerul a strigat un pre dublu faă de cel dat anterior. O sumăcare depășea cu mult valoarea unui om. Mulimea râdea, crezând că minerul doar glumește,dorind și el să deină acea fată. Licitantul rugă minerul să vină și să-i arate banii. Minerul și-adeschis tolba cu aur adunată de-a lungul călătoriei. Rămas fără cuvinte, licitantul dădu din capși împinse fata către miner.

Fata coborâse scările până ajunsese faă în faă cu acesta. A stat dreaptă în faa lui și printrescrâșniri de dini, i-a spus: „Te urăsc!” Minerul s-a șters pe faă, a plătit licitantului, apoi a luatfata de mână și s-au depărtat de mulimea care încă râdea.Se părea că el căuta ceva în mod special în timp ce cutreierau străzile. În cele din urmă s-au

oprit în faa unui fel de magazin, deși sclava nu își dădea seama ce fel de magazin este.Aștepta afară în timp ce minerul, cu faa sa murdară intră în magazin și vorbi cu un domn învârstă. Nu își putea da seama despre ce vorbesc.


35/1491132

Dintr-o dată, vocile au devenit mai puternice și fata auzi pe acel domn spunând: „Dar așa estelegea!” Cercetând ce se petrece înăuntru, văzu că minerul își scoase desaga cu aur și turnă cemai rămase pe tejghea.

Cu dezgust, vânzătorul luă aurul și se duse într-o cămăruă din spate. A venit înapoi cu o bucatăde hârtie și atât minerul, cât și el, au semnat pe ea.

Tânăra sclavă se uita într-o parte, în timp ce minerul ieșea afară. Întinzându-i mâna, îi spunefetei: „Aici sunt actele tale de eliberare. Ești liberă!” Fata continua să privească în jos.

Minerul încercă din nou: „Uite, aici sunt actele care te vor face liberă. Ia-le!”

„Te urăsc” îi răspunse fata, refuzând să se uite în sus. „De ce îi bai joc de mine?”

„Nu, ascultă te rog! Aici sunt actele tale de eliberare. Tu ești o persoană liberă.”

Fata se uită la hârtii, apoi se uită la el, apoi iar la hârtii. „Tocmai m-ai cumpărat... și acum, măeliberezi?”

„De asta te-am și cumpărat. Ca să te eliberez.”

Frumoasa copilă a căzut în genunchi în faa minerului și lacrimi îi curgeau pe faă. „M-aicumpărat ca sa mă eliberezi. M-ai cumpărat ca să mă eliberezi”, repeta ea la nesfârșit.Minerul nu spunea nimic.

Luându-i în brae cizmele noroioase, fata se uită la miner și îi spuse: „Pentru că m-ai cumpăratca să mă eliberezi - tot ce vreau eu să fac este să te slujesc.”

Aplicaie

La un moment dat, toi am fost sclavii morii și păcatului. Dar Isus a venit să ne mântuiască - săplătească pentru libertatea noastră. Pentru a putea fi liberi, El ne-a cumpărat cu sângele Său.„căci știi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ai fost răscumpărai din felul deșertde vieuire pe care-l moșteniserăi de la părinii voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos,Mielul fără cusur și fără prihană.” (1 Petru 1:18,19)


36/14933

Cap i to lu l 19 - B ă i atu l ș i c i r cu l

Un mic băieel care locuise numai la ară, în jurul anilor 1800, împlinea 12 ani, dar nu văzuse înviaa lui un circ adevărat. Îi poi imagina entuziasmul său când la școală a ajuns un poster care

spunea că duminica viitoare, un circ ambulant va veni în orașul apropiat. A alergat acasă cuextraordinarele vești și cu întrebarea: „Tati, pot să merg și eu?” Deși familia era săracă, tatălrealiza cât de important este acest lucru pentru flăcău. „Dacă îi termini treaba pentru sâmbătăla timp, voi vedea dacă avem bani să mergem” spuse acesta.

Venind ziua de sâmbătă dimineaa, treburile erau gata, iar băieelul stătea la masă pentrumicul dejun îmbrăcat cu cele mai bune haine ale sale de duminică. Tatăl și-a băgat mâna

într-un buzunar adânc în salopeta sa și a scos o bancnotă de 1 dolar - cea mai mare sumă de

bani pe care băiatul o avusese vreodată până atunci. Tatăl l-a sfătuit să fie atent și l-a trimisspre oraș.

Băiatul era așa de entuziasmat, încât părea ca zboară. În timp ce se apropia de periferia satului,a observat oameni care se adunau pe marginea drumului și făcându-și loc printre ei, ajunse înfaă pentru a putea vedea și el ce se întâmpla. Și iată, parada circului se apropia!

Parada era cel mai minunat lucru pe care acest flăcău îl văzuse vreodată. Animalele din cușcămârâiau în timp ce treaceau prin faa lui, banda inea ritmul și sunau din trompetele lorstrălucitoare, piticii făceau acrobaii cu steaguri și panglici fluturate deasupra capului.

În cele din urmă, după ce toi au trecut, apare și tradiionalul clovn, cu papucii lăsai în jos,pantalonii umflai și cu o faă pictată luminos. Cum clovnul trecea, băieelul și-a dus mâna înbuzunar și a scos bancnota de 1 dolar. Întinzând banii clovnului, băiatul s-a întors și a plecatspre casă.

Ce se întâmplase? Băieelul văzuse doar parada, dar el crezuse că a vazut și circul!

Aplicaie

Experimentezi tu tot ce a lăsat Dumnezeu pentru tine? Viaa de creștin este o adevărată

aventură și o călătorie emoionantă. Muli oameni, inclusiv creștinii, par a fi mulumii plutind într-o mare a mediocrităii, mulumindu-se cu locul doi. Vrei să ai parte de viaa abundentă pecare Isus i-a promis-o? Vrei să-i trăiești viaa la maxim? Atunci, intește mai sus.


37/1491134

Nu-i stabili obiectivele prea jos. Fii determinat să devii tot ce Dumnezeu a pregătit pentru tine.Predă-te lui Hristos, urmează-L și permite-I Duhului Sfânt să lucreze prin și cu tine. Încă nu aivăzut nimic!


38/14935

C a p i t o l u l 2 0 - M i z e r i a l u i B r a n d o n

A fost odată un tată care avea un fiu de 3 ani, numit Brandon. Într-o zi, Brandon și-a văzut tatălmâncând fursecuri de ciocolată în sufragerie și își spune în gând: „Tati adoră fursecurile de

ciocolată cu lapte, așa că îi voi aduce un pahar cu lapte.” Acestea fiind gândite, Brandon seduce în bucătărie și își trage un scaun de la masă, lăsând urme pe podea.

Apoi, se urcă pe scaun și se prinde de dulap pentru a-și ine echilibrul. Apoi, „Buum”! trânteșteușa dulapului lăsând o urâtă urmă pe ea. Brandon se întinde și după un pahar, dar lovește șialte două care cad de pe raft. „Cling-cling” și paharele s-au spart, dar lui Brandon nu-i păsa.El se gândea: „Îi voi duce lui tati un pahar cu lapte.”

Între timp, tatăl lui privește toată scena. Se întreabă dacă ar trebui să intervină și să salvezerestul bucătăriei. Însă, decide să mai privească scena pentru încă ceva timp, în timp ce Brandonocolește cioburile și se îndreaptă spre frigider.

Trăgând violent de ușa frigiderului, Brandon îl deschide larg - și desigur, va rămâne așa. Apoi,pune paharul pe podea, presupunând că acolo e în sigurană și în loc să ia mica cutie pe

jumătate cu lapte, el apucă bidonul cel mare care e plin. Scoate capacul bidonului și toarnă sprepahar, dar ajunge doar în vecinătatea lui, reușind totuși să strecoare ceva lapte și prin pahar.Restul se prelinge în întregime pe podea.

În final, Brandon pune cutia cu lapte pe podea și ridică paharul strigând: „Tati, am ceva pentrutine!” Alergă spre sufragerie, dar se împiedică și tot laptele se împrăștie peste tot: pe podea, pecanapea și peste tata. Brandon se ridică și se uită în jur. Vede pahare sparte, lapte peste tot,dulapuri deschise, tatăl stropit cu lapte din cap până-n picioare și începe să plângă. Printrelacrimi, se uită la tati cu expresia: „Ce o să-mi faci?”

Dar tatăl îl privea zâmbind. El vede mai mult decât un copil care i-a distrus casa. El vede un copilcare îl iubește foarte mult. Nu contează ce a făcut. Desfăcându-și braele, tatăl îl luă pe Brandon

în brae spunând: „Acesta este fiul meu!”

Aplicatie

Când vorbim despre Dumnezeu ca și Tatăl nostru, ne referim la un tată ca și al lui Brandon.


39/1491136

Dumnezeu este Tatăl care ne iubește necondiionat, chiar dacă facem multe stricăciuni. Isus aspus o poveste asemănătoare despre un fiu care a greșit. Numim povestea „Fiul risipitor”, darla fel de bine ea ar putea purta numele de „Parabola tatălui iubitor”, pentru că, la fel ca tatăllui Brandon, acest tată și-a întins braele către fiul său și a spus: „Acesta este fiul meu!”

(vezi Luca 15:11-37)


40/14937

Cap i to lu l 21 - Pr i ns î ntr - u n v i sco l

În timp ce se căăra pe Munii Chugach, din Alaska, alpinistul spera să poată campa înainte devenirea viscolului. Dar, era prea târziu. Viscolul a lovit cu așa furie, încât îi era imposibil să vadă

la 2 metri în faa lui. Vântul cu zăpada și gheaa i-au distrus echilibrul în timp ce încerca să-șicroiască drum. Deși știa că este foarte aproape de tabără, și-a pierdut orientarea și nu știa

încotro să o apuce. În cele din urmă, în negura nopii, a căzut pe un banc de zăpadă, înfrigurat,ud și total obosit. Nu mai putea să înainteze. Se resemnase în faa morii.

Cum zăcea acolo, în zăpadă, dintr-o dată i se pare că aude ceva - un scâncet slab, schelălăitulunui căel. S-a ridicat și a încercat să deslușească de unde venea zgomotul. Probabil era uncăel pierdut de asemenea în furtună. Acesta fusese separat de mama sa și acum înghea.

Găsindu-l, alpinistul a început să frece blana micului animal, pentru a putea menine circulaiasângelui și a-l împiedica să moară.A încălzit căelul cu respiraia sa toată noaptea, încercând să-l ină în viaă.

Ziua următoare cercetașii din tabără i-au găsit pe amândoi în viaă. Au descoperit că acestalpinist, încercând să ină căelul în viaă, de fapt, s-a inut pe sine în viaă.

Aplicaie

Când slujim pe alii, le facem mult bine, dar mai important decât toate este că suntem și noischimbai. Beneficiem. Creștem. Devenim mai mult ca Hristos. Dacă te simi gol, poate ar trebuisă te oprești să te gândești la tine și să începi să-i ajuti pe alii. Pentru a fi sănătos spiritual,trebuie să te dai la o parte pe tine.


41/1491138

Cap i to lu l 22 - Pu i u l ș i p o r cu l

Un pui și un porc mergeau într-o zi pe drum și au descoperit niște copii flămânzi, care numâncaseră nimic de zile întregi.

Plin de compasiune, puiul îi spune porcului: „Am o idee. Haide să le dăm acestor copii un micdejun îndestulător cu șuncă și ouă.”

Porcul medită la spusele puiului și spuse: „Ei bine, pentru tine asta ar însemna un sacrificiuminor, dar pe mine m-ar implica total.”

Aplicaie

Când Isus a venit să ne salveze din păcat, El a știut că asta Îl va costa viaa Sa. Dar El a acceptatcrucea oricum, dându-ne viaă eternă. Angajamentul Său a fost total.

Ca și porcul din poveste, angajamentul nostru faă de Hristos trebuie să fie mai mult decât unmic sacrificiu al timpului, energiei și a banilor noștri. Trebuie să implice toată viaa noastră - totce suntem. Când venim la Hristos, trebuie să fim dispuși să ne trăim vieile exact după modelullăsat de Isus.

Isus a spus: „Dacă voiește cineva să vina după Mine, să se lepede de sine, să-și iacrucea și să Mă urmeze.” (Matei 16:24).


42/14939

Ca p i to lu l 23 - A legâ n d- o p e M a r y

Următoarea scrisoare apare într-o carte de Dan Taylor numită Scrisori către copiii mei. Dan îiscrie fiului său, Matthew.

Dragă Matthew,

Când eram în clasa a 6-a, eram un băiat tipic american. Eram deștept, atletic, glume, simpaticși incredibil de amabil. Lucrurile s-au schimbat în liceu, dar cel puin, pentru acel an, aveamtotul.

Din păcate, o aveam și pe domnișoara Owens ca profesor asistent. Ea îl ajuta pe domnulJenkins, profesorul nostru. Ea știa că, deși eram deștept și amabil, tot mai aveam câteva lucrurila care trebuia să lucrez.

Unul dintre lucrurile pe care te aștepi să le faci în școala generală este acela de a învăa sădansezi. Părinii au avut ceva reineri la început, dar din moment ce dansul era unul sportiv,au fost de acord.

De fiecare dată când lucram la dans, făceam un lucru teribil. Toi băieii se aliniau în dreptulușii. Apoi, fiecare pe rând, alegeam câte o fată pentru a ne fi parteneră. Fetele stăteau în bancalor. Pe măsură ce erau alese, părăseau banca și se alăturau băieilor care le-au făcut onoarea.

Crede-mă, băieii displăceau acest ritual - cel putin eu. Dar, pune-te în locul fetelor. Așteptândsă fii aleasă și să le vezi pe celelalte alese înaintea ta. Gândește-te dacă ai fi fost aleasă de cinevape care nu-l supori sau nu ai fi fost aleasă deloc.

Gândește-te cum ar fi fost, dacă ai fi fost Mary. Mary stătea în prima bancă din partea dreaptă.Nu era drăguă. Nu era nici chiar așa de deșteaptă. Era amabilă, dar asta nu era de ajuns în acelezile. Și Mary, cu sigurană nu era atletică. De fapt, a suferit de poliomelită când era mai mică;unul din braele ei era puin tras în sus, avea un picior defectuos și ca tabloul să fie complet,era un pic cam grasă.

Aici intervine d-ra Owens. Într-o zi, ea m-a luat deoparte și mi-a spus: „Dan, data viitoare cândo să avem dansul, vreau ca tu să o alegi pe Mary.”


43/1491140

Putea să-mi zică de asemenea să zbor pe Marte. Era o idee așa de nouă și de neconceput, încâtabia reușeam să mi-o păstrez în minte. Adică, să aleg atunci când va fi rândul meu, pe altcineva

în afară de cea mai frumoasă, populară, cea mai bună fată? Suna ca și cum trebuia să încalc oregulă a naturii.

Apoi, d-ra Owens a făcut un lucru tare necinstit. Mi-a spus că așa trebuie să se comporte uncreștin. Imediat am știut că sunt osândit. Eram osândit, pentru că știam că avea dreptate. Eraexact genul de lucru pe care Isus l-ar fi făcut. De fapt, eram surprins că încă nu am văzut lașcoala de duminică o pancardă cu: „Isus alege o fată oloagă pentru dansul Yeshiva.” Esteobligatoriu să fie undeva în Biblie.

Agonizam. Alegând-o pe Mary îmi distrugeam toată popularitatea deja câștigată.

A venit din nou ziua când trebuia să avem dans sportiv. Mă gândeam că, dacă Dumnezeu măiubește cu adevărat, El mă va face să fiu ultimul care alege. Așa, dacă o aleg pe Mary, acestlucru nu va provoca nicio agitaie. Aș face lucrul corect și nu m-ar costa nimic.Dar poi ghici unde am stat însă. Pentru un oarecare motiv, d-ra Owens m-a pus pe mine capde linie. Acolo eram cu inima cât un purice - acum știam cum se simea o fată.

Toate feele fetelor s-au întors spre mine, unele zâmbind. M-am uitat către Mary și am văzut căera pe jumătate întoarsă spre spatele clasei, cu ochii în pământ. Apoi, dl. Jenkins a spus: Ok Dan,acum alege-i partenera!”

Îmi aduc aminte că eram foarte departe cu mintea. Mi-am auzit vocea spunând: „O aleg peMary.”Niciodată o virtute șovăitoare nu a fost atât de recompensată. Încă îi văd faa în minte. Ea și-a

ridicat capul, iar pe faa ei radia plăcere, surprindere și rușine în același timp. Era cea maiautentică privire de plăcere și chiar mândrie pe care o văzusem eu vreodată. Era așa de pură,

încât știam că trebuie să privesc în altă parte pentru că nu meritam să o văd.

Mary a venit și mi-a luat braul, așa cum eram instruii și a mers alături de mine, cu piciorul celdefectuos și cu toate cele, exact ca o prinesă.Mary are vârsta mea acum. Nu am mai văzut-o vreodată după acel an. Nu știu ce mai face saucum este viaa ei. Dar îmi place să cred că are o amintire tandră, cel puin dintr-o zi din clasa a

6-a. Eu știu că am.


44/14941

Aplicaie

Vestea bună a Evangheliei este că noi am fost aleși de Dumnezeu. Tu ești cineva special în ochii

Săi. Dumnezeu s-a uitat peste lumea întreagă și pentru cine știe ce motiv, El te-a văzut pe tine șipe mine și a spus: „O aleg pe Jenny; Îl aleg pe Natan; Îl/o aleg pe _________ .

” Cea mai minunată zi din viaa ta este atunci când Dumnezeu te-a ales. Da, ai ocazia de aaccepta ca Hristos să fie Salvatorul tău, dar ai acest privilegiu pentru că El te-a ales întâi. „Nu voiM-ai ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergei și să aducei roadă, șiroada voastră să rămână, pentru ca orice ai cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15:16)


45/1491142

Capitol u l 2 4 - C l ovnu l d e l a c i r c

Filozoful Soren Kierkegaard a spus odată o poveste despre un circ care a luat foc. Flăcările de lacirc s-au extins și pe terenurile din împrejur și au început să ardă spre satul din vale.

Șeful circului, convins că satul va fi nimicit și muli oameni vor muri dacă nu vor fi avertizai,și-a întrebat echipajul dacă ar putea merge cineva în sat pentru a-i anuna. Clovnul, îmbrăcat

în costumul său, a sărit pe biciletă și s-a grăbit spre satul din vale.

„Scăpai-vă viaa! Scăpai-vă viaa! Un foc mare se apropie și satul va arde!” ipa acesta, alergândpe uliele satului. „Satul va arde. Salvai-vă viaa!”

Curioși, sătenii au ieșit din casele și magaziile lor și stăteau pe marginea drumului. Ei au răspunscu aplauze și cu râsete clovnului, mulumindu-i pentru performana sa. Cu cât clovnul era maidisperat, cu atât sătenii îl ovaionau mai tare.

Satul a ars și a fost o mare pierdere de viei omenești, pentru că nimeni nu l-a luat în serios peclovn. Până la urma urmei, era doar un clovn.

Aplicaie

Ca și clovnul din poveste, preoii și pastorii joacă un rol în biserică, rol care este negat cândaceștia ies în lume. De aceea, nu trebuie să ne așteptăm ca preoimea să transmită mesajulEvangheliei în lume; lumea nu-i ia în serios.

Însă, depinde de noi - oamenii obișnuii - să-L luăm pe Isus în serios și să mergem să predicămlumii Evaghelia. (vezi Marcu 16:15) Nu ne putem aștepta ca lumea să ia Evanghelia în serios,dacă noi nu dorim să spunem și altora despre Hristos și să fim niște martori ai puterii șidragostei Sale.


46/14943

C a p i t o l u l 2 5 - S t â n c a

Un om pe nume Jack se plimba într-o zi, de-a lungul unei pante stâncoase. Accidental, ajunseprea aproape de margine și căzu. În căzătura sa, apucă o creangă care îl opri. S-a uitat în jos și

spre oroarea lui, a văzut canionul care se adâncește sub el, că are mai mult de 1000 de metri.Nu putea să atârne de creangă pentru totdeauna, iar ca să se caere pe stâncă înapoi, eraimposibil.

Așa că Jack a început să strige după ajutor, sperând că cineva va trece pe acolo și îi va arunca osfoară sau ceva. „Ajutor, ajutor! Este cineva acolo?” A strigat pentru ore bune, dar nimeni nul-a auzit. Era aproape să se dea bătut, când a auzit o voce:

„Jack! Jack! Mă auzi?”

„Da, da. Te aud. Sunt aici jos!”

„Te văd Jack. Ești bine?”

„Da. Dar... tu cine ești? Unde ești?”

„Sunt Domnul, Jack. Sunt peste tot.”

„Domnul? Adică Dumnezeu?”

„Da, Eu sunt.”

„Doamne, Te rog, ajuta-mă! Îi promit că dacă mă dai jos de aici, nu voi mai păcătui. Voi fi o persoană mai bună. Te voi sluji pentru tot restul vieii mele.”„Mai ușor cu promisiunile, Jack. Mai întâi să te dăm jos de acolo; și apoi vom vorbi. Uite ce vreau să faci acum; asculta-mă cu atenie!”

„Voi face orice, Doamne! Doar spune-mi ce să fac.”

„ Okay. Dă drumul la cracă!”

„Ce?”

„Am spus să-i dai drumul la cracă. Ai încredere în mine. Dă-i drumul.”

A fost o lungă tăcere, iar în sfârsit Jack a început să ipe: „Ajutor! Ajutor! Mai este cineva acolosus???”


47/1491144

Aplicaie

Te-ai simit vreodată ca Jack? Spunem că vrem să știm voia lui Dumnezeu, dar când o aflăm,nu știm cum să ne comportăm. Pare prea înfricoșătoare, prea dificilă. Decidem să găsim noi o

soluie.

Partea bună a uceniciei este că trebuie doar să ne încredem în Dumnezeu - având încredere căEl știe ce este mai bine pentru noi. Isus spune: „Luai jugul Meu asupra voastră, și învăai de laMine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și vei găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

Asta nu înseamnă că Dumnezeu încearcă să ne facă viaa imposibilă. El va fi întotdeauna acolopentru noi. Când ne spune: „Renună la lucrurile care stau între tine și Mine și încredinează-Miviaa ta” sună destul de înfricoșător. Dar când renunăm, găsim libertate și sigurană în mâinileSale.


48/14945

C a p i t o l u l 2 6 - S i c r i u l

Un episod dintr-un show TV numit „Alfred Hitchcock Prezintă” era despre o femeie frumoasăcare își executa sentina pe viaă în închisoare. Furioasă și indignată pe situaia sa, ea decide că

mai bine ar muri decât să-și mai petreacă încă un an în închisoare.

Peste ani, ea devine prietenă foarte bună cu unul dintre îngrijitorii închisorii. Slujba lui, printrealtele era să îngroape prizonierii care au murit, într-un cimitir, dincolo de zidurile închisorii.Când murea un prizonier, îngrijitorul suna dintr-un clopoel, care era auzit în toată închisoarea.Apoi, lua cadavrul și îl punea într-o ladă. După aceea, se întorcea în biroul său pentru acompleta certificatul de deces înainte de a petcetlui sicriul cu niște cuie. În cele din urmă, punealada pe un vagon și o ducea în cimitir pentru a o îngropa.

Cunoscând acestă rutină, femeia a elaborat un plan, apoi i l-a împărtășit îngrijitorului. Dataviitoare când clopoelul va suna, femeia își va părăsi celula și se va strecura în camera

întunecoasă unde erau inute sicriele. Se va pune în sicriu alături de cadavru, în timp ce îngrijitorul completează formularul de deces. Acesta va sigila sicriul cu niște cuie și va scoatecoșciugul cu tot cu femeia afară din închisoare, pentru a-l îngropa. Femeia știa că va avea aerdestul să reziste până la lăsarea nopii, când îngrijitorul ar veni în cimitir să dezgroape sicriul șisă o elibereze.Omul era puin reticent în a accepta planul, dar pentru că erau așa de buni prieteni, într-un finala acceptat.

Femeia a așteptat câteva săptămâni până când cineva din închisoare muri. Dormea în celula ei,când auzi clopoelul sunând. S-a trezit, a desfăcut lacătul celulei, apoi cu mare grijă a pornit peholul închisorii. Era să fie descoperită de câteva ori. Inima îi bătea puternic. A deschis ușacamerei unde erau inute sicriele. În întunericul nopii, a găsit sicriul cu cadavrul, apoi cu grijăs-a strecurat în el, trăgând capacul deasupra și așteptând ca îngrijitorul să vina și să bată cuiele.

Curând, auzi pași și apoi lovituri de ciocan care sigilau cuiele. Deși nu era deloc confortabilcoșciugul și nici acel cadavru, ea știa că fiecare lovitură de ciocan e un pas mai aproape delibertatea ei. Sicriul a fost ridicat pe vagon și dus afară, în cimitir. Putea simi cum acel coșciugera lăsat în groapă, dar ea nu scoase niciun sunet. În cele din urmă auzi cum pământul cade pelemnul sicriului, gândindu-se că este doar o problemă de timp până când va fi eliberată.După câteva minute începu să râdă. Era liberă! Era liberă!

Fiind curioasă cine e mortul de lângă ea, aprinse un chibrit să-i vadă faa. Spre groaza ei,descoperi că trupul mort de lângă ea este chiar îngrijitorul.


49/1491146

Scena finală păli în întuneric odată cu strigătele disperate ale femeii.

Aplicaie

Tipic pentru poveștile de groază ale lui Hitchcock, aceasta are un final nefericit.

Muli oameni cred că ei au un plan pentru orice. Plănuiesc să păcătuiască, să-și trăiască viaadupă propriile reguli și prin aceasta să câștige libertate și fericire. Dar în cele din urmă,descoperă hidosul adevăr - păcatul duce doar la moarte și distrugere.

Prin Hristos putem scăpa de pedeapsa păcatului. Prin El putem avea libertate și fericire.„Deci, dacă Fiul vă face slobozi, vei fi cu adevarăt slobozi.” (Ioan 8:36) Nu este nicio scăparedupă ce pământul este aruncat peste sicriu. „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darulfără plată al Lui Dumnezeu, este viaa veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 2:23)


50/14947

C a p i t o l u l 2 7 - V e n i n d a c a s ă

Se spunea o poveste despre un soldat care era pe drumul spre casă, după ce luptase în războiuldin Vietnam. Și ajungând în San Francisco, își sună părinii.

„Mamă și tată, voi ajunge acasă în curând, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten și aș vrea să-l aduc acasă cu mine.”

„Sigur”, au răspuns ei. „Vom fi încântai să-l cunoaștem.”

„Dar mai întâi, trebuie să știi ceva”, a continuat fiul. „Acest prieten a fost rănit destul de rău înrăzboi. A călcat pe o mină ascunsă și a pierdut o mână și un picior. Nu are unde să meargă înaltă parte și aș vrea să vină și să locuiască la noi.”

„Îmi pare rău să aud asta, fiule. Poate putem să-l ajutăm noi să găsească un loc unde să stea.”

„Nu, mama și tată, a

Ilustratii Ingenioase Pentru Discutii Adolescentine

Documents

Transcript of Ilustratii Ingenioase Pentru Discutii Adolescentine