Iliada. Odiseea.Eneida

Repovestirc pentrll copiide George Andreescu

Prefali de Lucian Pricop

EDITURA CARTEX 2OOO

Coperta: Mdddlina PricopTehnoredacto r : Ec ateri na P is I d

Textul ediliei de fap este reprodus dupd:George Andreescu, Iliada, Odiseea, Eneida,Repovestire pentru copii, Editura Ion Creangd,Coleclia,,Biblioteca gcolarului.., Bucuregti, 1979.

Au fost operate modificdri privindortografia aprobati de Academia Rorndnd.

Pentru comenzi qi informafii, v6 rugdm s[ ne contactafi la:

o Tel/fax: 021 1323.41.30; 021 /323.00.7 6o Tel: A745.069.898; 0729.951.763o www.edituracartex.roo e-mail: comenzi@edituracartex.roo e-mail: comanda.cartex@grnail.como O.P.4, C.P. 184, Bucureqti

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiANDREESCU, GH. DEM.Iliada, Odiseea, Eneida : Homeq publius Vergilius Marorepovestire pentru copii de George Andreescu ; pref deLucian Pricop. - Ed. a 2-a - Bucure;ti: Cartex 2000,201g

ISBN 978-97 3 - 104-77 5_ |

I. HomerusII. Vergilius Maro, PubliusIII. Pricop, Lucian (pref.)

82t.1482t.t24

CUPzuNS

De unde vin miturile gtece;ti? (Lucian Pricop) 9

ILIADAMdrul de aur 13

M6nia lui Achile ......... 19

Andromaca qi Hector ....'................ 34

Foc la coribii 47

imp[carea lui AchileMoartea lui Hector 63

Ultimele zile ale Troiei .'...............' 70

ODISEEADupi arderea Troiei 74Ciciopul Polifern 77

Circe'vrdjitoarea........... 8lZeiiisi airintesc de UliseCil6t6ria lui Telemac ................'..'. 98

intoarcerea lui Ulise pe mare ..-.,...'....'..'.....'.... 106

in ltaca ................... ..... ll7Ziuardzbun[rii ............. .................. 129pace in Itaca .......... ...... 133

ENEIDAArderea Troiei ............. 138

Rdticirea pe mare ...,... 149

La Cartagina ............... ...........'....... 156

Infernul ................... .... l7ltn Italia ..... 177

LuptacuTumus..........i........ .......... 185

Moartea lui Tumus ..'.. 193

HOMER

ILIADA

Dl. Gh. Andreescu"a avut buna idee sd redea lliada tntr-o

formd plescurtatd, accesibild Si ca dimensiuni Si ca expresiuniputerii de fnlelegbre a copiilor Prezentatd tn acest ,,raccourci"fndemdnatic, poerna nu apare desfiguratd. Dimpotrivd, autorula avut dibdcia de a-i pdstrafrumuselile de prim ordin, degaidn-du-le de mullimea detaliilor precum gi talentul de a pdstra vi-goarea gi farmecul stilului. Ca atare, potvestirea ia tnJdlisareainui basrn, ca.re se ascultd ori se citeqte cu viu Si suslinut interes.Placdnd, ea instruieSte in acelasi timp.

Iatd de ce consider lucrarea d-lui Andreescu ca deosebit deprelioasd Si urez autorului ca succesul pe care-l meritd sd.fie unindemn pentru a o completa cu celelalte capodopere ale litera-turii clasice, ce-i sunt dffit de strdns legate: Odiseea Si Eneida.

Prof, univ. Constantin Kirilescu, I 9 34

De unde vin miturile greceqti?

Atunci cdnd am ales sb scriu un text introductiv pentru

volumul 1/irz d a, O dis e e a, E n e i da, repovestite in pt ozd de George

Andreescu, am privit, cu. impacienla profesorului de istoria

culturii, spre un demers de doud ori riscant. Intdi de toate, penhu

c[ am convingerea cd textele numite ,,canonice" (dar, mai ales,

cele ale Antichitdtrii greco-latine) sunt citite cu o evlavie c'e arti-

ficializeazb de cele mai multe ori. O mentiune in plus: nu e

nevoie de cercetdri sociologice pentru a observa incidenlaredusi a textelor antice pe lista preferin{elor de lecturd ale

tinerilor romAni. Apoi, m-a preocupat (p6ni la nelinigte)promovarea unei cirli subintitulate,,repovestire"' Diabolizareaicestui tip de ,,operd", clasificat de academici drept paralitera-

turd sau chiar pseudoliteraturd. are un trecut, dar mai ales, un

prezent stdnjenitor 9i il obligd pe interpret la o precaulie criticd

suplimentard. Pe interpret, dar qi pe cititorul obirsnuit, nevoit

uneori sd-gi ascundd cartea de vigilenJele scolasticii. Din aceste

doud motive, am decis sd transcriu qi sd traduc din francezd aici

un fragment dintr-un interviu mult mai amplu pe care l-am dat

postului Radio France International, in martie 2012, in cadrul

unui colocviu internalional de la Paris, intitulat ,,Indentitateanalionali qi identitdlile culturale in Germania, Franla 9i Marea

Britanie: o abordare criticd". Ve{i deduce din intrebdrilereporterului RFI cd interviul a fost generat de o altd nelinigte

(mult mai ,,terestr["), nu a mea ci a studen{ilor euiopeni, legatd

de prezen{a in curricula didacticd a cursurilor de limbi clasice.

in ultimii ani este tot mai prezentd tn spaliut pablic ideeadupd care predarea istoriei culturule a perioadii antice nuajutd tn niciun fel omul postmodern.

E o irnpresie care circuli de ceva vreme. imi amintesc de unraport elaborat de Ministerul Educatiei Na{ionale din Frantaaculn ceva ani asupra studierii limbii gi culturii grecegti insistemul de invdtdmdnt secundar. Concluziile ,ufrrtutui uuinvalidat statistic teza inutilitdfii, demonstrdnd c-a limba 9icultura greacd, invdtate in cadrul cursurilor oplionale, aurcprezentat alegerea elevilor cu rezultate remarcabile. De altfel,pentru a ieqi din perimetrul francez, vd invit sd revedeqi injurnalele autentice ale elevilor germani de la sffirgitul secoiuluial XIX-lea raporlarea la limbile clasice: aceeaqi oroare delimbile rnoarte qi acelagi sentiment al inutiliidJii reluirii,,obsedante" a textelor homerice, dar qi aceeagi statistici aperformantei asociate cunoagterii unor culfuri,,mortificate,..Dar, qi un text (pe care-l reiau cu aproximalie) dintr-un astfel dejurnal al unui oarecare: ,,Limba latind m-a ajutat s6-l inleleg peCeryantes." Da, acest tdndr, pe nume Coradin Burkhart rrorU"pt"la IB97 despre lecturile sale din autori spanioli, francezi,italieni, probabil in original, prin mijlocirea limbii latine. Estefoarte posibil, dat fiind procentajul de peste B0% prezenle invocabularul lirnbilor romanice de cuvinte cu etimologie laiina.Ar mai fi de adiugat qi faptul c6 alte 42 de limbi (aliele decAtlimbile romanice) imprumuti cuvinte din latini. cu arte cuvinte,cu noagterea limb ii latine facilit eaz\, invdlar ea limbilor mod erne.Este valabil gi pentru limba englezd, cu un lexic pe.jumitateprovenind din aceeagi limbd latind.

Adicd, cultura anticd estg cea care ne face compatibiti penoi, earopenii?

Identici, dacd acceptaJi un joc... Nu trebuie sd mergem lasfbntul Augustin pentru a proba influen{a culturii greco--latineasupra spa{iului european. La dilema utilitetrii studiuluiculturilor antice, rdspunsul meu este paradoxal: ,,La nimic!,..Cum tot la nimic nu ajutd nici girul lui Fibonacci, nici mecanicacuanticir, nici chimia anorganici... Nu folosesc la nimic, cuexceplia intelegerii a ceea ce numim ,,culturd... La nimic nu

10 lt

ajutd nici lectura lliadei, a Odiseei, pentru cd frumosul, emoJia

nu trebuie puse in ecua{ie utilitaristd.

De uncle vin miturile grecesti?Ceea ce numim mitologie anticd este ceea ce bdtr6nii le

povesteau copiilor. Felul in care ne-a parvenit mitologia se dato-reazd martlor scriitori clasici: Homeq Hesiod, Vergiliu etc.

Trisdtura distinctivi a mitologiei {ine tocrnai de statutul depoveste, in care, ?ntotdeauna, se intAmplS evenimente exceplio-nale qi care nu propune vreo explicafie teoreticd. De teorie se

ocupi tratatele filosofice sau istorice. Miturile sunt totugi cele

care ne ajutd sd ?njelegem, mai expresiv spus, sd acceptdm cd

moartea eroilor este posibili, in consecinfd, qi a noastrd. Pentru

un copil, mitologia este sursa de rdspunsuri la primele intrebirifundamentale. Mitologia propune o strategie de raportare laviafd qi la moarte; oferindu-ne o variantd de a ne vedea pe noiingine in lume.

Atunci, nritologia anticd furnizeazd o morali?in aceastd privin{d trebuie sd facem o distincfie intre rnorala

creqtind qi cea antic5, greacS. Exist5 qi in aceastd lume religie,dar o religie frrd, dogme 9i fdrd texte sacre. Preofii nu aveaupregdtire teologicS, orice individ (cetd{ean) care se dovedea loialstatului putdnd deveni preot, chiar qi intArnpl[tor, prin tragere lasor{i. Este in consecinf[ o problemi de diferen{iere intre moralapractic6nd vinovdJia, pdcatul, interdicJia (ca in cazul cregtinis-rnului) gi rnorala valorilor. Iar principala valoare, pentru greci,cste binele. Sau identificarea frumosului cu binele. La Horner,toatd cuhura se invArteqte in jurul f'rumusefii, ceea ce domininefiind utilitarisrnul ci gustul libeftdtrii qi al dezbaterii intelec-tuale, pentru cd acestea fac via\a mult mai frumoasi.

MuQi istorici sunt sceptici in privinla existenlei inrealitate a lui Homer!? Aceastd dubitalie sclrimbd ceva?

Nimic! Daci Horner a existat sau nu ii privegte strict peistorici. Iliada qi Odiseea existS, iar fiecare dintre lecturilenoastre (indiferente fa\d de atribuiri auctoriale) probeaz[ acestlapt. Primele texte care intrS in primele biblioteci sunt Iliada qi

Odiseea. in secolul al lV-lea, Platon spunea cd totul se gdsegtein Homer: rnorala, politica, ce sunt zeli, cum sd construieqti,cum sd muncegti, sd vorbeqti etc. Homer e un fel de qeuzet alcunoaqterii universale. Lucru valabil nu doar pentru Antichitate,ci gi pentru Evul Mediu sau pentru clasicism.

Se mai poate nagte un nou Ulise?Nu putem gti! Ar fi spre binele nostru dacd acest potential

Ulise ar fi asemenea celui antic. Dacd nu ar ciuta gloria qi gi-ardori doar sI revind acasd pentru a imbitrdni alSturi de so{ia qifiul sdu. Aventura sa pasionantS e o formd de cunoaqtere adestinului, adicd de gisire a propriei patrii, fErd si renunfe lasine-

Drept incheiere vd invit sd cititri r"epovestirile celor trei texteclasice, asigurdndu-vi cd victoriile sau infrAngerile eroilor,tulbur6rile zeilor, acfiunile semizeilor sunt la fel de pasionanteprecum jocurile pe computer, dar oferS in plus satisfac{iaparticipdrii la aventuri rlscolitoare.

Lucian Pricop

MARUL DE AUR

Povestea spune cI odinioarI, in Grecia strdveche, pe culmileinnourate ale muntelui Olimp, sild;luiau zeii nemuritori, ferilide iscoditoarele priviri omeneEti. Acolo, in palatul de cleqtar allui Jupiter-Zeus, mai-tnarele intre zei, s-a pornit intr-o seard o

petrecere cum n-a mai fost. Zeii toli s-au adunat in sala m5reafd

a palatului, ci numai pe Discordi a, pe zeiEa vrajbei, pe buclucaEa

Eris, nu s-a gdndit nimeni s-o pofteascd.Dar cruda zeild a aflat la vreme de petrecerea zeiascd Ei s-a

rdzbunat cumplit. $i iati cum: in toiul petrecerii, ea deschise cutrdsnet uqile de arumd ale palatului strlveziu, se opri in prag gi

privi indelung, batjocoritoare, asupta zeilor frrd de griji. Uniiddnfuiau, allii cdntau sau rddeau in hohote. Ydzdnd-o impietritiin uq5, fioroasi cum era, cu gerpi in pir qi cu panglici insdnge-rate pe frunte, zeii inghe{ard de spaim6, c0t erau ei de mAndri qi

de puternici. $tiau doar cd au mdniat-o, qi acum se a;teptau lacrunta ei rizbunare.

Minune ins6! De astd dat6, zeila vrajbei nu se clinti din uEd,

oricdt o imbie prea-miritul Jupiter cu ruglminfi de iertare. Ea

scoase din s6n un mdr de aur, il ridicd ?n vdzul tufurom, apoi ilaruncd in mijlocul ddluitoarelor, strigdnd: ,,Celei mai fiumoasedintre voi!" $i fbrd sd mai rosteasci o vorbi, Eris-Discordia se

duse in treburile ei - Ei dusd fu.Dar cine ar putea crede cd mAnia ei s-a mistuit a;a de lesne?

Vai, cum se leagd intAmptdrile lumii una cu alta! Dintr-o vorbddulce, o mare nipasti cdzupe capul zeilor, dar mai cu seamd pe

biefii oameni, cu nimic vinovafi de jignirea adusi crudei zei1e.

Eris plecase , dar zeli iqi pierduserd voia bun5, dansurile incetard,

13

muzica se stinse, hohotele amujird. Presim{irea primejdiei nu-imai pdr6si dupd aceea pe zei. Pind si frumoasele zeife nu maicutezard si ceard mdrulpentru a se fbli cu frumuselea lor.

Trecurd zile, poate qi sdptimdni, iar mdrul nu fu dat nirninui!Dar intr-o bund zi se infrliEd lui Jupiter fiica sa Venus-Afi-odita,fiumoasa intre frumoase, zei[d a dragostei qi frumusefii, ndscutddin spumele rnirii. Venus ceru tatllui ei ceresc rndrul de aur, so-cotind cd nimeni nu poate fi mai fiurnoasd decdt ea. Tatdlui atot-puternic i se lurnind chipul de zdmbet, vdzdndpe fiica sa iubit6,qi nu lipsi mult s6-i intindd rnirul. Dar atunci sosi valvArtejPalas-Atena-Minerva, frumoasa zeig6 a infelepciunii. Minervaceru qi ea mirul de aur.

Jupiter, cu inima impirfitd intre doud fiice at6t de dragi, qovliindelung Ei pistrd tiacere. Dar dupd ele se ivi, cu infrliqaresemea{d, frurnoasa Hera-Junona, so{ia cicllitoare gi geloasd a luiJupiter-Zeus. El nu mai qtiu ce sd spuni. Era frumoasi Venus,dar nici celelalte nu erau mai prejos.

- Dragele mele, zise el pAnd la urmd, de ce sd vd judec eu pevoi? Nu ar fl mai bine oare sd cerem pdrerea altui zeu, careienu aibd de judecat o sofie qi doud fiice, tot atdt de frumoase qi dedragi inirnii sale? $i Jupiter iqi indreptd privirile cdtre zeii defafd, intreb6ndu-i: ,,Cine dintre voi vrea sd fie judecdtor?,.

Zeii coborAri privirile in pdrndnt si, unul cdte unul, se risipirdin palat. $tiau ei ce inseamni si se pund rdu cu zeilele cele mari,qi mai ales cu Hera-Junona!

-Iatd, zeii nu vor sd vi judece, zise Jupiter. Cdutali mai bineun om pimdntean care s-o facS!

Zeilele se invoird Ei pomirl in zbor si caute un om. Venus-Afrodita il glsi cea dintdi. Era un ciobinas frumos, cu ochi al-bagtri qi plete b[laie, pe care ca, cAnd cdldtorea dincolo de marepe ldrmurile Troiei, il vedea adesea trecdnd cu albele sale oi1e. ilchema Alexandru-Paris qi en al doilea dintre cei cincizeci decopii ai Hecubei gi ai bltrdnului Priam, regele Troiei. $i era t6-ndrul Paris un arca$ neintrecut. $i era vestit prin curajul cu careint6mpina fiarele la vdndtoare. DuEmanii Troiei se temeau de el.Fecioarele troience il pierdeau din ochi qi-l unndreau ?n visurilelor de tineref e. Zeifa Venus-Afrodita ieqi in calea mAndrului arcaE,in toati strllucirea ei zeiasc6. Ci,viteazul Paris nu se infricoEi; elridicd ochii cutezdtori qi intdlni privirile zeitei, care-i vorbi astfel:

T4 l5

- Prea-frumosule arcaq, nu socoteEti oare ci !i-a venit qi lieodatd vremea s[ mai pdrdseqti codrii qi turmele? Nu ai simlitniciodatb b5tand in pieptul tdu o inim[ dornici de iubire? Vai,dacd ai fr vdzut vreodati pe fiica lui Jupiter Ei a Ledei, pe Elenacea ndscutd dintr-un ou, qi care triiqte acum la curtea lui Mene-laos, regele Spartei! Nici poveEtile strdbune nu pomenesc vreozAnb f}umoasi ca ea. Dacd vrei s-o asemuieqti cu cineva, apoinumai cuzeila frumuselii ii poli afla asemdnare.

- Vai, gemu Paris, dacd ar fi frumoasi ca tine, cum a; iubi-o!Dar de ce sd md imboldegti cu un simfdm6nt care niciodatS nuva gdsi implinire?

- Spune-mi doar, frumosule ciobdnaE, dac[ te imbie gOnduls-o vezi mdcar o datd pe fiica Ledei! Ceea ce va unna i{i va ardtac6t de mare este puterea rnea qi a fiului meu. Cine nu qtie cd rni-culul meu Eros-Cupidon e in stare s6-l linteasci gi pe tatil nostruceresc cu sdgelile vrajite ale iubirii? Te voi face fericit, viteazulearcag. Cea mai frumoasd femeie va fi a ta. Dar mai intdi te rogsa-mi implinegti o rugdminte. Iatd! Minerva, Junona qi eu cdu-tdm un judecitor care si hotdrascd cine este mai frumoasd dintrenoi. Celei mai frumoase, el va d5rui mirul de aur pe care Jupiteril line acum in p[strare. $i pentru ca judecata sb fie mai nepdrti-nitoare, tatdl nostru ceresc a poruncit ca un om muritor sd judeceintre noi, iar nu un zeu. Iati ce glorie nemuritoare te a;teaptd,fiumosule Paris! Vei fi judecdtorul zeilor. Nici un om nu a primitp6nd acum atdta cinstire de la noi.

- Voi indeplini rugimintea ta, zei!5, rispunse arcagul.

$i aqa s-a intdmplat cd Paris cel ffumos urc[ intr-o zi cdtreim-pirdlia lui Jupiter, pe muntele lda, impreund cu Hennes-Mercur,trimisul lui Jupiter si curier al zeilor. Judecind intre cele treizeife, Paris n-a stat prea mult la gdnduri, ci a ?ntins Venereinrdrul, zicAndu-i:

- Tu eqti cea mai frumoasd!Venus lud tiiumfrtoare mdrul din mdna tAnSrului judecdtor,

tlar cele doui zeife infrdnte isi ascunserd durerea in t5cere ad6ncd.(lum se va stinge focul din inima lor? Junona qi fbcu in gdndulci jurdmdnt de rdzbunare impotriva nesocotitului muritor. Eajurd sd se rlzbune pe toli ai lui qi pe frumoasa Troie. Cenugd sd

so aleagd de cetatea scdldatd in aur! Doar nu zadarnic a visat

mama Hecuba - cAnd a purces grea cu Paris - ci i s-a aprins oflacdrd mistuitoare in pdntece. $i nu zadarnic, dupd naEtere, tatdlPriam, vestit de zei, alepddat pe copil in codri, unde a fost al6p-tat de o ursoaicir. Acestea toate erau semne rele la troieni, iar Ju-nona nu voia sd-i scape prilejul.

$i nu avu prea mult de agteptat mAnioasa.Tunona, cd Venus-Afrodita, nebdnuind ce mocnea in inima ei, o ajutb fbr[ de voie.Ea irit6mpind intr-o seard pe ciobdnagul Paris, tocmai cAnd el se

intorcea cu oile la Troia, cdntdnd voios ca de obicei. Poate cd

flacdul cugeta in sinea lui la Elena ;i la norocul frgdduit de zeil6.Ea il opri qi-i grdi astfel:

- Nu te-am uitat, frumosule cioblna$. Am venit si-!i plitescbinele pe care mi l-ai {Ecut. Spune-mi, oare mai cugeli la fru-lnoasa Elena cea ndscutd dintr-un ou, fiica lui Jupiter ;i a Ledei?

$i tinlrul ii rlspunse:

- Zi qi noapte imi rdsuni in urechi vorbele tale, fiumoasd zei1d.

SfEtuieqte-mi, deci, ce trebuie sd fac spre a ajunge la ea. $i-i ris-punse Afrodita:

* Iata ce vei face! Cum ajungi acasd deseard, du-te la tatdlPriam pi-l roagd sd-1i pregdteascd o corabie poleitd cu aur! Ia cutine o mind de oameni tineri, apoi intinde pdnzele Ei cdldtoreqtela Sparta! Nu uita cd Menelaos e prieten cu tatdl tdu gi du-i vestede la dinsul ca sd te primeascd ca pe un frate! Eu te voi urmdri

;i te voi ajuta pas cu pas.Corabia fu gata, iar tdndrul Paris plecd indatd la Sparta, in

regatul lui Menelaos. Cum ajunse acolo, Menelaos il int6mpinlca pe un frate, apoi plecd in cdldtorie, lSsAnd pe oaspete in casd.

Iar cdnd Paris trebui sd se infbliqeze Elenei, Afrodita cem ajuto-rr"rl fiului ei, Cupidon-Amor. Acesta cobori in palatul lui Mene-laos cu arcul si sage{ile sale fermecate, care strecurau in inimiotrava binecuv6ntatd a iubirii. Abia ridicd ochii frumoasa Elenaasupra feciorului lui Priam, cdnd Cupidon-Eros, zeul copilaq,fbcu sd a{unece din arcu-i sdgeata lin5, drept in inima ei. Dinclipa aceea, Elena fu cuprinsl de o dragoste mistuitoare pentruoaspetele sojului. Sdgeata micului zeu ii,zdrobise orice impo-trivire. Inima ei clocotea de arqi{a neiertdtoare.

Dar Edgalnicul zeu atinse din treacdt, cu sdgeata-i wdjit6, chiarpe tdndrul Paris. Acesta, indrdgostit de fiumoasa Elena, uitd de

16 t7

prietenia tatilui siu cu Menelaos, uita pAnI la urmd de sine

insuEi. El nu mai cugetd la alta, decAt cum sd rdpeascd pe femeiaiubitd. Dar mai presus de dragostea lor, existd o lege pe care ei nu

o pot cdlca. Elena este so{ia lui Menelaos qi nu-l poate pirdsi ca

sd se cunune cu Paris. Junona-Hera,zeild a nuntii, era singura care

putea face Ei desface cdsniciile intre oameni ;i chiar intre zei.

Junona, qtiind aceasta; o intdmpini pe Afrodita ;i-i vorbi cu

preibcutd dragoste:

- Bine te mai pricepi, Eireato, si inldnfui pe muritori, mai ales

c0nd mergi mdni-n mdnd cu fiul tau nebiruit! Dar de ce n-ai venitclin prima clipd sd-mi mdrturise;ti necazul tdu? Credeai, poate,

cd mie nu-mi surdde cdsnicia pe care vrei s-o legi? Dimpotrivd,perechea pe care o indrdgeqti e potrivit5. Hai, deci, sd implinimarn6ndoui ceea ce tu singuri ai inceput! S[ ducem la Troia, inccttrtea dragd !ie, pe Elena, cea mai frurnoasd femeie, impreundcu cel mai chipeg dintre fiii lui Priam! Eu voi dezlega'o de cds-

nicia cu Menelaos qi o voi cununa in lege cu Paris cel frumos.Venus-Afrodita cdzu repede la invoiald. $i astfel, dupa sfatul

zei{elor, peste noapte Paris rdpi pe ffumoasa Elena cu averile ei dincasa lui Menelaos gi fugi cu ea peste mare pAni la Troia. Aici ei

iqezard un nou cdmin cu temei la curtea lui Priam, cu invoirea zeilor.

De-acum se dd pe fafd gindul Junonei. Ea ?gi aduse aminte cd

rnai demult, cdnd Elena era o copili{d de numai doisprezece ani,ajunsese vestitd in lumea intreagS pentru frumuselea ei gi cd re-gele Tezeu, intemeietorul Atenei, o furase de la casa pdrinteasci.Abia tdrziu, cAnd fralii ei, gemenii Castor si Polux, crescuserinrai mari, au adus-o cu greu acas6. Dupd aceea au venit cei maisliivili eroi ai vremii s-o pefeasc5, iar printre ei erau gi Agamem-non, fratele lui Menelaos, Ei chiar viteazul Achile. Fra gi istelulIJlise, cel indrbgit de Minerva, zei\a inlelepciunii. Intre pelitoris-a niscut o mare vrajb6, qi ei erau aproape sd se batd. Atunciin{eleptul Ulise, sfbtuit de Minerva, a vorbit astfel pelitorilor:

- Viteji din toate colfurile lumii! Sd nu ne certdm pentru o fe-rncie, oricdt este ea de frumoasS, dacd ea nu voiegte si meargdin casa nici unuia dintre noi! Iar dacd cineva o sd izbuteascd s-oicie cu qiretenie sau cu puterea, atunci md gAndesc cu groazd ce

rirzboaie se vor dezl5nlui in bietele noastre cetdli. De aceea socotcir e mai bine ca alegerea sofului ei s-o facd insdEi Elena. Apoi,

sI ne legdm cu jurdm6nt pe viitor! Dacd cineva va cuteza s[ ordpeascd pe Elena din casa solului, atunci noi cu tofii, cu arma-tele noastre, sd ne ridicdm laolaltl ca sd-l pedepsim. Elena sd fieastfel adusd din nou in casa solului ei.

Pefitorii l-au ascultat pe Ulise, iar Elena a ales pe Menelaos.Alegerea ei a fost chezSguiti de toli eroii greci.

Junona hotdri acum sd le aducd aminte tuturora legdtura pecare au lEcut-o la nunta Elenei. Ea trimise crainici zeiegti; se in-fbliq5 in visuri tuturor regilor Grpciei ;i-i indemnd si-Ei respectecuvdntul de odinioard. Ei toti i se supuser5, ci numai viteazulAchile nu se ardtd nicdieri.

Achile, fiul zeilei Tetis ;i al muritorului Peleu, era sortit sImoard tdndr dacd va cunoaste gloria. Ca sd-l fereasci de moarte,zeilaTetis il dusese la curtea regelui Licomedes, il imbrdcase fe-meieqte gi-l pusese sd toarci ldnd alaturi cu fetele acestui rege.Numai istelul Ulise izbuti sd-l scoatd la ivea16. El imbr[c[vegtminte de negu!5tor qi intri in palatul regelui Libomedes,aducAnd giuvaeruri ;i pAnze de pre!. Printre giuvaeruri, el furiqdo sabie strdlucitoare. Fetele de rege luard fiecare cdte un giuvaersau pAnze subliri, dar viteazul Achile prinse indatd sabia. Uliseil strigi pe nume, gi astfel fu descoperit viclequgul. Achile pirdsipalatul qi pe fetele regelui Licomedes gi, ?n fruntea mirmidonilorsii, pomi cdtre cetatea Troiei, pe multe gi mdndre coribii.

Dimpreund cu el se indreptau acum cdtre cetatea troiani, pemii de cordbii, cei mai strdlucili dintre eroii Greciei strivechi.Printre ei se zdreau de departe viteazul Aiax telomonianul cuscutul c6t un tum de cetate, Idomeneu din Creta, Diomede celneinfricat, bdtr6nul Nestor neintrecut in sfaturi, doctorul Ma-haon in veEnici luptd cu moaltea, cbreia-i smulgea pe cei atingide sagefi asculite ori de sdbii tdioase.

Ulise cel iste! gi prietenul sdu, bdlanul Menelaos, erau nelip-sili de la sfaturi gi trudi.

Dar pe deasupra tuturora, toli regii aleseseri pe fratele lui Me-nelaos, pe Agamemnon, sd fie rege peste regi qi si cdrmuiasciogtile fird de numlr pe valuri duqmdnoase qi in rdzboiul troian,fiind cel mai curajos, mai cumpdtat Ei cu sufletul neinfr6nt. Stdndla prora corlbiei, imbricat in annura scdnteietoare, Agamemnonpdrea mai curdnd un zeu care poruncegte valurilor Ei le supune.

18 I9

MANIA LUI ACHILE

Trecurd ani de la rdpirea Elenei, iar de la sosirea grecilor-aheipe {Snnurile Troiei mai trecuri noud ani implinigi. Dupd atdta

vreffre ?ns5, nici aheii n-au cucerit cetatea bogatd a Troiei, nicitroienii n-au izbutit sd arunce pe ahei in mare, aprinzdndu-le co-rdbiile. Zidurile Troiei rdmAneau mereu in picioare, iar grecii-ahei, ca sd-qi facd rost de sclavi, de merinde Ei de aur, se ndpus-tcau adesea asupra vecinilor Troiei pe care nu-i adiposteau zidu-rilc de piatrd.

Aqa cizu in mAinile luiAgamernnon frumoasa Hriseida, fiicapreotului Hriseu, slujitorul zeului Apolon-Soarele. Iar bdtrdnulpreot cu plete albe se opri curAnd in fafa cortului lui Agarnern-non. El sosi, mAnat de dragostea pdrinteascd, cu multe qi bogate

claruri, ca s6-Ei ceari inapoi copila de la cdpetenia aheilor. El se

rLrg5 astfel:* Agamemnon, aheu rdzboinic, sd-fi ajute zeii ce siliEluiesc

in Olimp sI rdstorni cu puterea brafelor tale cetatea lui Priam! Siirjungi din nou fericit la vatra pdrinteasc[! Dar ia aminte, regernare, cd noi nu-fi suntem duqmani! Noi nu arn ajutat pe troieniirnpotriva aheilor. Dd-mi inapoi copila dragd, pe Hriseida, inschimbul bogatelor mele danii de riscumpdrarel Fie-fi tearnd de

.lupiter qi de feciorul sdu Apolon, care aruncd raze fierbinfi dinccrul inalt.

Agamemnon nu voi nici sd-l aud5. El infruntd pe bdtrAn curldrzenie:

- Moqnege, pleacd din fala mea! Si nu-mi mai rdsari altidatd in cale in preajma coribiilor noastre! Ia-!i drumul inapoi,czici altminteri zadarnici i(i va fi apirarea toiagului sffint al