ii diamantine - Biblioteca...

Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul IV, Nr. 6 (34)Iunie 2013

Per aspera ad astra

_n acest num#rsemneaz#:

Isabela Vasiliu-Scraba,Doina Dr#gu], Janet Nic#,George Filip, Iulian Chivu,George Petrovai, RaduBoti[, Lucian Gruia,Al. Florin }ene, StelianGombo[, Mariana ZavatiGardner, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Botez,Baki Ymeri, Daniel Marian,Dan Doman, Petru-IoanG@rda, Florica Iacob,Octavian Mare[, VasileMoldovan, Vasile Musta]#,Valentin Nicoli]ov, RaduPatrichi, Nicolae M#tca[,Gheorghe A. Stroia,Florin M#ce[anu, EmilBucure[teanu, OctavianLupu, Dumitru Ichim,C#t#lin Mocanu, AdaIliescu, Vasile Menzel,Silvia Ballestra, MirunaOcn#rescu, StephanDelbos, Andrew Fincham,Zbynek Hejda, Lyn Moir,Mihai {tirbu, ViorelRoman, Sergiu G#bureac,Eugen Deutsch, {tefanDumitrescu, Ioan Hapca,Claudia Scornea, VirgilStan, Boris Marian,Livia Ciuperc#, GeorgePetrone, Geo Olteanu,Ion I. P#r#ianu, DanFlorian S#m#rescu Van Dick - Portretul Marie-Louise de Tassis

Isabela V.-Scraba, Excluderea lui Noica i a po-ilor martiri din cultura româneasc .....pp.3-5

Doina Dr gu , Întoarcerea în sine ..................p.5Janet Nic , O pinie, dou pinii .......................p.6George Filip, Versuri .........................................p.7Iulian Chivu,Des vâr irea în simbol: Eroulmitic. I ............................................................pp.8,9George Petrovai, Albert Camus sau ipostazascriitorului exilat în existen ...............pp.10-12Radu Boti , Pân când? ................................ p.12Lucian Gruia, Doina Dr gu - Esen a esteLumin ...............................................................p.13Al. Florin ene, Poeme ..................................p.14Stelian Gombo , Filosoful i gânditorul cre tini ortodox Nae Ionescu ...........................pp.15-21

Mariana Zavati Gardner, Versuri ..................p.21Ion Pachia-Tatomirescu, “Mihai Viteazul”, oimperioas bibliografie ...........................pp.22,23Adrian Botez, Om, Timp i Decizie ................p.23Baki Ymeri, Cuvânt i suflet ........................ p.24Daniel Marian, Versuri ...................................p.24Poe i ai Societ ii Române de Haiku ............p.25Nicolae M tca , Sonete ...................................p.26Daniel Marian, Claudia Daniela Marcu -“Noiembrie al meu” ................................pp.27-28Gheorghe A. Stroia, Ana Maria Gîbu sau

rturii despre nuan ele inflorescen eipoetice ........................................................pp.29,30Florin M ce anu,Van Dick .............................p.30Emil Bucure teanu,Domnul Vili .............pp.31,32Octavian Lupu, Farmecul scrierii gândurilor,tr irilor i emo iilor .................................pp.33,34Dumitru Ichim, Versuri ...................................p.34

lin Mocanu, Adrian Botez i cronicariimoldoveni ..................................................pp.35,36Ada Iliescu, Mircea Dinescu - un poet

zvr tit ......................................................pp.37,38Vasile Menzel, Via a ca anecdot ................p.38Silvia Ballestra, Ziua de na tere a Iguanei......................................................................pp.39-41Miruna Ocn rescu, Versuri ...........................p.41Stephen Delbos, Andrew Fincham, ZbynekHejda, Lyn Moir, Versuri .................................p.42Mihai tirbu, Marin Preda i Aurora ..pp.43-45Viorel Roman, Statul i Biserica ..................p.45Sergiu G bureac, Vest...de Vest... ..........pp.46-48Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.48

tefan Dumitrescu, Versuri ...........................p.49Ioan Hapca, Noi amândoi avem acela i dasc l.Valen e ale textului liric .........................pp.50,51Claudia Scornea, Versuri ................................p.51Virgil Stan, Liturghia .............................pp.52-54Boris Marian, Elegii euforice .......................p.54Livia Ciuperc , Umbrele suferin ei ...............p.55George Petrone, Constela ii epigramatice ...p.56Geo Olteanu, Constela ii epigramatice .......p.57Ion I. P ianu, Câteva aprecieri critice referitoa-re la talentul literar al lui Bogdan Amaru .....p.58Dan Florian S rescu, Biserica Sf. Nicolae iSf. Pantelimon din Pite ti .......................pp.59,60

Sumar Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,critic de art

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICRedactori literari:

IULIAN CHIVUBAKI YMERI

Redactor artistic:FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- GEORGE FILIP, Canada, scriitor

Materialele se pot trimite la adresele:[email protected]

[email protected]

www.scribd.com/doina_dragut

2 Anul IV, nr. 6(34)/2013Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Ilustra ia revistei: Van Dick

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

mailto:constelatiidiamantine1:@gmail.com

mailto:const.diamantine:@gmail.com

http://www.scribd.com/doina_dragut

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul IV, nr. 6(34)/2013

De dincolo de Cortina de Fier, MirceaEliade scria despre ocupa ia comunist a riisale, descriind-o drept „vremea steriliz riispirituale prin distrugerea sistematic a eli-telor i ruperea leg turilor organice cu tra-di iile autentic na ionale” (1953). El îndemnaexilul românesc la crea ie cultural , salvareaprin spirit fiind unica solu ie r mas . Cu oclarviziune de profet, filozoful religiilordescrisese tactica oligarhiei coloniale so-vietice, valabil atât pentru anii cincizeci, câti pentru cele dou decenii de pustiire cul-

tural româneasc ce au urmat c derii co-munismului cu men inerea puterii politice înacelea i mâini ca înainte de 1989: „neamulromânesc are de-a face cu un adversar nunumai excep ional de puternic, dar i hot rât

întrebuin eze orice mijloace pentru a nedesfiin a spiritualice te i culturalice te” (M.Eliade, aug.1953). Pentru crea iile culturalede dincoace de grani ele închise, nic ieri nuapare mai pregnant adev rul intui iei lui Eli-ade privitoare la salvarea românilor prin spiritdecât în poezia religioas din închisorile so-vietice de pe teritoriul României ciuntite.Admiratorii poeziei ap rute la edituri comu-niste prefer îns a ignora versurile n scutedup gratii (1).

Se poate ca în aceast atitudine s fie iun reflex de auto-ap rare a reprezentan ilorunei culturi cu de-a sila materialiste în carePavel Apostol punea la zid „misticismul” filo-zofului Blaga precum i religiozitatea dintr-oscriere a lui Noica (v. referatul lui Pavel Apos-tol la manuscrisul Povestirilor dup Hegel,predat la ESPLA în 1957). În 1988, din înde-

rtata Americ un fost membru PCR încmai critica „misticismul” colii filozofice ro-mâne ti ini iate de gânditorul religios NaeIonescu folosind abloanele ideologiei co-muniste (v. postfa a lui Virgil Nemoianu lavol. Mihai ora, Dialog interior, Bucure ti,Humanitas, 1995, p. 219-242). Dac cecitateadoctrinei materialiste era opac la filonulmistic al poeziei din închisoare, reu ita sti-listic a ei a fost vreme de decenii motiv deîncarcerare, lichidare fizic i perchezi ii ur-mate de confiscarea crea iilor literare (v. soar-ta manuscriselor poetului i eseistului Ion

Caraion pân la moartea acestuia în exiluldin Elve ia).

Cum s-o mai ridice în sl vi Nicolae Ma-nolescu pe Marta Petreu, cu proza i Poemeleei neru inate, dac i-ar fi trecut o clip pringând s compare poezia fostei profesoarede socialism cu m iestria versurilor multorpoe i schingiui i dup gratii: „Unde iese sân-ge, lua i v traie/ înro ite-n jar - nu fi i haini!-/ i-astupa i-l. Gâti a cu paie/ umple i-li-o;‘nfige i m cini/ ori iunde-i mustul maizemos” (Ion Caraion)... „Nici pe pruncii lorcu c rnuri crude/ n-ar fi, iar i, musai s -imai ine i./ De erta i-le benzin -n ochii vi-ne i/ i-arde i-i, cu mume i cu rude” (IonCaraion, Nu-i ierta i pe cei ce v-au iubit).Binevenite pentru falsificatorii istoriei noas-tre care uit de asasinarea pe timp de pace asute de mii de opozan i i-i dau zor cu „inspi-ra ia bol evic ” a unui a a-zis comunism„românesc” ar fi câteva versuri din poeziaBol evism compus de Ion Caraion pe 30aprilie 1950: „Cânt megafoane-n limba rus ,/

uie în pia alte javre/ i de pretutindeni,drag ne-acoperi,/ via muzical , cu cadavre”(Ion Caraion, Poezii arestate, Bucure ti, Ed.Muzeului Literaturii Române, 1999, p. 38).

Sugerate prin muzica ruseasc dup careop ie javre umane, hoardele trimise de Mos-

cova împreun cu slugile lor „din pia ” seceau sim ite în anii cincizeci prin mald rele

de cadavre de români cu care acoperiserara. Lumina vie ii stins prin demen a bes-

tialit ii nu putea s -l lase indiferent pe Celde Sus: „În cre tetul veciei Dumnezeu/ Cucapu-n mâini st , ab tut i trist/ În jur sesting luminile mereu/ Si-ngenunchiat al turiplânge Christ” (Demostene Andronescu). În1947 Alice Voinescu (care urma s fie i eatrimis -n pu rie) observase c „e în po-litica ruseasc ceva demonic”, fiindc se ba-zeaz pe „minciun , perfidie i teroare” (Jur-nal, Bucure ti, Ed. Albatros, p.504).

Din dosariada prilejuit de centenarulna terii lui Noica, prin volume astfel alc tuiteîncât s încrimineze victime i nu c i, uniirepet nume de victime, al ii de trep du i dinSecuritate cu to ii „uitând” de cei care l-au

gat pe Noica pentru ase ani în pu rie

i de al ii care dup amnistiere i-au f cut via aam în calitate de redactori de carte i decenzori ai textelor care urmau s apar înreviste i c i. „Uitat” este i Alex. Elian careîi punea lui Noica be e-n roate prin referatenegative, admirate apriori pentru competen alor de Ion Papuc care n-a trebuit s le mai iciteasc spre a- i consolida buna impresieiscat de u urin a cu care Elian scria grece te(v. Ion Papuc, Despre l ut rism, în vol. Mo-delul Cultural Noica, 2009).

În volumul Noica i Securitatea (Bu-cure ti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2009)Dora Mezdrea s-a ferit s includ documentedin 1957-1958 când Zigu Ornea a dat peascuns Securit ii manuscrisul Povestirilordup Hegel (v. Obs. Cult. Nr.20/277, 14-20iulie 2005; Ziua, 31 martie 2007 i Ziua, 7aprilie 2007).

Îndeletnicirea cripto-comunist de a g sivinova i printre victime a ie it la iveal i dinverdictul unui proces de calomnie (2003-2004) în care instan a judec toreasc i-a datdreptate fostului bursier Soros (2) care a in-vocat angajamentul de colaborare cu Secu-ritatea semnat în închisoare de fostul de inutpolitic Radu Ciuceanu. În neo-comunismulcultural de dup 1990, teroarea statului po-li ienesc este „explicat ” publicului larg prin„natura rela iilor dlui Ciuceanu cu Securitateaîn timpul i dup deten ie” (Mircea St nescu,10 febr. 2010, în rev. Asymetria).

Dirijat din umbr de Ana Pauker i deadjunctul efului Securit ii, generalul rusNicolski (v. Dennis Deletant, Securitatea idisiden a în România, 1998, p. 59), tehnicanesfâr itelor schinghiuiri fizice i psihice înînchisoarea de la Pite ti a urm rit dup 1949scopul precis de a transforma opozan ii ocu-pa iei sovietice în robo i de anihilat du maniicomunismului. Cu o simpatie greu de expli-cat, televiziunea român (TV-Cultural, 27 sept.2009) a difuzat la o or de vârf interviul luatfostului gardian Gabor Tiberiu, unul din ceicare torturau de inu ii politici de la Gherla(3). Având 17 milioane de lei vechi pe lun iaparen a unui pensionar oarecare, tor iona-rul, f urm de remu ri, vorbea în limbajul

Isabela VASILIU-SCRABA

Excluderea lui Noica [i a poe]ilormartiri din cultura rom@neasc#

Excluderea lui Noica [i a poe]ilormartiri din cultura rom@neasc#

4 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 6(34)/2013

de lemn al fostei sale meserii sale despreanchetele f cute în rândul gardienilor dupsistarea „experimentului Nicolski” în închi-soarea din Gherla. Desigur, gardianul nu adesemnat tehnica reeduc rii prin tortur du-

numele organizatorului din umbr . El s-alimitat s spun c numai altora li se întâmpla

mai aplice corec ii corporale du manilorînchi i la Gherla.

Cum se tie (dar la emisiunea de dumi-nic 27 septembrie 2009 nu s-a spus!) în iulie1951 Radio Londra dezv luise atrocit ileorchestrate de efii Securit ii (Gheorghe Pin-tilie i Alexandru Nicolski) în temni a de laPite ti. Aceasta a determinat sistarea brusca tortur rii studen imii i începerea anchetelorîn Procesul „ urcanu” (1952-1954). La „expe-rimentul Nicolski” de chinuire psiho-fizic aunor oameni ajun i piele i os nu s-a renun atîns pe de-antregul. Doar a fost transplantatcu u oare modific ri în alte închisori precumJilava, Gherla, Aiud, Târgul Ocna, etc.

În ce prive te închisoarea din Pite ti, laprocesul intentat tor ionarului Eugen ur-canu preotul Gheorghe Calciu „n-a putut fijudecat în lotul lui urcanu, deoarece a anun-at c nu va r spunde la nici o întrebare pân

când nu va fi adus la proces adev ratul ini ia-tor al experien ei, generalul Nicolski” (v.VirgilIerunca, Fenomenul Pite ti, Bucure ti, Ed.Humanitas, p. 47).

Pentru c adev ra ii autori ai crimelor careau dus din 1945 pân în 1989 la uciderea a890.000 (optsute nou zeci de mii) de români

a socoti victimele comunismului din te-ritoriile române ti înstr inate (v. dr. Florin

trescu, Holocaustul ro u, ed.I-a 1994,ed.II-a 1998, ed. III-a 2009, Bucure ti, Ed.Ericson), i la circa dou milioane de întem-ni i politici pe diferite termene între 23august 1944 i 1964 (v. Monumentul victi-melor comunismului de la Chene Bourg,Geneva, Elve ia) n-au fost nicicând pedep-si i, ei i urma ii lor au r mas s controlezefalsificarea istoriei pentru a- i ascunde vino-

ia. De exemplu, termenul de „reeducare”este explicat în 2007 f men ionarea luiAlexandru Nicolski/ Nicolau/Boris Grum-berg, aflat 16 ani la conducerea Securit ii(v. Stan Stoica, coordonator, Dic ionar deistorie a României, Ed. Meronia, Bucure ti,2007, prefa Dinu C. Giur scu, p. 285),cet ean rus plantat în România cu grad degeneral de Securitate, considerat de Banu

dulescu drept „eminen a cenu ie a repre-siunilor din România în perioada 1948-1962”(v. Banu R dulescu, Preambul la „DosarulPite ti”, în rev Memoria, nr.2/1991, p. 21).

În 1952 (anul în care fiica sa M riuca de18 ani era b gat dup gratii) Mircea Vulc -nescu devenea una dintre victimele intro-

ducerii b ilor sistematice în închisoarea dela Aiud ca urmare a execut rii so ilor Rosen-berg, spioni sovietici în SUA (v. Ion Varlam,Pseudoromânia, Ed. Vog, Bucure ti, 2004,p. 86). De i anchetele pentru proces se ter-minaser de mult, din nedreapta condamnare

mânîndu-i de isp it doi ani, sub pretextulelucid rii unor detalii din dosar, Mircea Vul-

nescu a fost adus la Jilava de la Aiud, undefusese b tut împreun cu al i de inu i caretrebuiau s treac între gardieni lovind pu-ternic cu bîtele (v. Bucur St nescu,Zurg ii Aiudului, în rev. Memoria, nr. 2/1991, p. 55). Astfel filozoful a fost sistematicschingiuit i la Jilava, unde în urma loviturilori-a fost rupt o coast care i-a intrat în pl -mân, provocându-i o pleurezie. Într-una dintreîncarcer rile în celula de pedeaps de la Ji-lava, Mircea Vulc nescu s-a ar tat gata s -i sacrifice propria via spre a salva un tân r.

Dac în istoria noastr c lcat în picioarede Mihail Roller i de urma ii s i de azi amin-tirea luptei ardelenilor pentru dezrobirea na-ional s-a predat falsificat în comunism i

continu s se propage murd rit de min-ciuni, figurile martirilor uci i de unguri s-auar tat într-o noapte „jefuit de stele” unuipoet (1926-1964) „tras pe roat ” de Nicolschila Pite ti: „Ah! Cum î i mai holba ochii isto-ria!/ Nu-i venea s cread c -n geam tulnostru/ Scrâ neau Clo ca i Horia/ C -n su-fletul nostru, de n dejde orfan/ atârnau no-ji ele de la opincile lui Badea Cri an” (SergiuMandinescu, Re-educarea, apud. Preot Gh.Calciu).

Problema consecin elor unor eventualerela ii dintre pu ria ii care au supravie uitregimului de exterminare din închisorile po-litice i tân ra genera ie educat în univer-sit i de profil tiin ific l-a preocupat pe Mir-cea Eliade într-una din povestirile sale scrisîn 1975. Într-un mod criptic i extrem de bineelaborat prin meandrate peripe ii relatateindirect, în ni te discu ii purtate la Securitate,hermeneutul universurilor religioase imagi-neaz un tân r inginer care este solicitat a

muri unui necunoscut o gre al de datarea ziarului Scânteia.

Pentru tân rul acostat în plin zi pe ostrad din Bucure ti de un fost de inut po-litic, lumea în care tr ise pân în acel moment

i schimb brusc înf area. Inginerul esteimediat luat în vizorul Securit i, fiind f cut

rta la o mul ime de întâmpl ri de care afldoar cu prilejul anchetelor. Î i pierde postulde la universitate, are un timp o slujb înprovincie, iar la sfâr it, la interogatoriul cucare se încheie povestea sa, tân rul inginereste adus dintr-un sanatoriu de boli psihicei afl , chiar de la agentul care-l chestiona, iubita lui r mas într-o ar de dincolo de

Cortina de fier i-a trimis pe c i misterioase

îndemnul s nu dezn jduiasc i s aibeîncredere în puterea lui Dumnezeu.

Oricine- i poate închipui c povestireaPelerina (4), terminat de Mircea Eliade în1975, exclude situa iile „de serviciu”, în carefo ti de inu i politici intrau în leg tur cucolegii lor mai tineri, cum au fost cele în careNoica, angajat la Centru de Logic , a luatcontact cu tinerii. Printre altele, întrucît pu-inele întâlniri de la P ltini dintre Constantin

Noica i Liiceanu - care nota cu sinceritate filozofia de mult îi devenise „greu supor-

tabil ” (Liiceanu, a interzis ) - n-au avutprea multe rezultate fericite în ce prive teposteritatea celor dou zeci de volume descrieri filozofice noiciene, sau în direc iapublic rii de scrieri filozofice române ti dinperioada interbelic sau din exil.

În schimb, consecin ele negative ale con-tactului dintre un fost de inut politic i un„discipol al lui Henry Wald” (cum l-a desem-nat Noica pe Liiceanu în 1974, într-o con-versa ie cu filozoful Octavian Nistor, fost co-leg de facultate i prieten cu Alexandru Dra-gomir) s-au v zut cu prisosin în ultimiidou zeci de ani.

Pe cât de insistent se propun volumeleideologilor de ieri deveni i „filozofii de azi”,pe atât de insidios se lucreaz la eliminarea„filozofilor de ieri”. În mod surprinz tor,treptata excludere a lui Noica i a lui Eliadedintre valorile de seam ale spiritualit ii ro-mâne ti a venit chiar din tab ra lui Liiceanu,editorul lui Noica i a lui Eliade. Astfel c , înanul centenarului, în pu inele libr rii dincentrul capitalei, Editura Humanitas nu maidistribuie decât un titlu sau dou din operalui Noica (la Libr ria „Sadoveanu”, pe 9septembrie 2009 nu exista chiar nici o cartede-a filozofului!), câteva titluri din Eliademascând cu greu tactica desfiin rii sale cascriitor i ca istoric al religiilor.

Sigur, povestirea imaginat de Mircea Eli-ade nu intr în categoria de „virulent satirpolitic la adresa statului totalitar” propusde editorul Handoca în 1991 odat cu pu-blicarea volumului de Nuvele inedite, pehârtie din cea mai proast la obscura editur„Rum-Irina” din Bucure ti. Pentru c mesajulbiblic venit de la iubita inginerului stabilitîn Uganda („Ferici i cei s raci cu duhul c cia lor va fi împ ia Cerurilor”) implic inexis-ten a grani elor la un anumit nivel de comu-nicare.

În plus, un autentic filozof al religiilor(precum Eliade) niciodat nu se va preocupade timpul istoric pe care marea cultur l-apus mereu în paranteze. Mircea Eliade sesimte acas doar în Marele Timp. Acesta etimpul din care imagineaz mesaje ce nu inseama de teroarea politic i de sârma

5Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul IV, nr. 6(34)/2013

ghimpat menit s transforme o întreagar într-o închisoare.

Suferin a f de leac a mercenarilor ocu-pantului orchestrând torturile din închisori,ca i a cohortelor de p zitori ai non-valoriiînlocuind valorile puse sub obroc a iscat-omereu punerea în paranteze a timpului istoricîn care ace tia masacrau poe i sau poezii.Cum s nu doreasc ei s -i disloce pe vecidin cultura româneasc pe to i poe ii martiriai credin ei (Costache Opri an, Radu Gyr,Nichifor Crainic, Ion Omescu, Ion Caraion,Aurel Ciurunga, Zahu Pan , Aurel Dragodan,Stefan I. Neni escu,Vasile Voiculescu, IoanVictor Pica, Valeriu Gafencu,Virgil Maxim, imul i, mul i al ii)? Cum s îndure ei nemurireaacelui creator de geniu c lcat în picioare, b -tut zile i nop i în ir, trezit din le in prin cu-fundarea în hârd ul cu excremente, chinuitmai apoi în fel i chip, care odat revenit înfire a compus urm toarele versuri: „Ah,Doamne, iat -m aici, la ceasul comorilor/îmbr ându-mi durerea sub lespezi depatimi i chin/ A tept îngerul zorilor, a teptînvierea,/ În numele Tat lui, al Fiului i-alSfântului Duh, Amin. (Sergiu Mandinescu).

Mircea Eliade consemna în 1974 c nu-lintereseaz decât „viitorul”. i, ca s nu r -

mân nici un dubiu asupra sensului inten-ionat, el specific felul în care românii î i

pot „împlini” viitorul care le-a fost h zit:„tr ind liber orice epifanie a prezentului, câts-ar dovedi ea de tragic , n scut din ne-noroc i ursit dezn dejdii” (Incognito laBuchenwald ). Parc ar fi scris aceste rânduriîn marginea poeziei din exil a lui Horia Sta-matu, a versurilor atâtor poe i din închisori,sau, bun oar , a poeziilor prietenului s uRadu Gyr compuse i difuzate dup z brele.

Note:[1] v. Constantin Opri an, ile spiritului, Bu-cure ti, Ed. Christiana, 2009, postfa de IsabelaVasiliu-Scraba, C-tin Opri an, unul din discipoliinecunoscu i ai lui Heidegger, p.81-91.[2] Mircea St nescu (n.1968) a scris o tez publi-cat în 2008 despre „experimentul Nicolski-AnaPauker”. Înc din 1998 Dennis Deletant ar tasecu claritate cum au stat lucrurile cu asa zisul „Expe-riment Pite ti” scriind c „Ana Pauker, - implicatdirect prin generalul Nicolski (adjunctul Securi-

ii) în „Experimentul - Fenomenul Pite ti”, dato-rit amici iei cu Stalin i Molotov, - a fost scutitde proces i a beneficiat de imunitate judec to-reasc ca i Nicolski, gra ie filierei NKGB” (v. D.Deletant, Securitatea i diziden a în Romania,Bucure ti, Ed. Humanitas, 1998, p. 59). Dar Mir-cea St nescu nu desemneaza „experimentul” printartorii principali, probabil ca s -l poat „româ-niza”. Fiindc în opinia sa „adev ra ii vinova i

(...) încep cu Gheorghiu-Dej, liderul Partidului,membrii Secretariatului i Biroului Politic, i con-tinu cu conducerea Securit ii (Nicolschi era nr.2, nr. 1 fiind Gheorghe Pintilie!), conducerea Se-curit ii închisorilor i ofi erii din penitenciare”(M. St nescu, 10 febr. 2009). Sau, pur i simplu,ca s i poat desf ura originalitatea gîndirii „filo-zofice” prin urm toarea triad , pe cât de stupid ,pe atât de fals : reeducarea la sovietici ar fi fost„prin munc ”, la chinezi „prin reforma gândirii”i la români „prin demascare i auto-analiz ”. Cu

astfel de originalit i i cu noianul de informa iidin dosare ale „re-educatilor de la Pite ti” MirceaSt nescu a devenit doctor în filozofie, în aplauzelelui Vladimir Tism neanu, ale lui Dan C. Mih i-lescu, i desigur, ale lui Ion Iano i, conduc torultezei de doctorat. Oricum, lucrarea sa a completatimaginea manipulatoare oferit de volumul din1995 de la Editura Vremea, unde s-au publicatpentru prima dat texte scrise de studen ii de inu iîn timpul torturilor.[3] v. teolog Vasile Militaru, Biserica din temni :

rturisire i jertf cre tin în închisorile co-muniste. 1948-1964, Bac u, Ed. Vicovia, 2008,p. 94. Cartea este o dezvoltare a lucr rii de licendin 2007 de la Facultatea de teologie din Sibiu.[4] La vremea r zboiului pentru Basarabia i Bu-covina de Nord ocupate de URSS în 28 iunie1940, ordinul militar "Mihai Viteazul" consta nunumai intr-o medalie ci si o... PELERINA! Iatde unde vine numele povestirii scrisa de MirceaEliade în august 1975 i tiparit de Virgil Ieruncaîn num rul 3 al revistei Ethos (1982).

Doina DR~GU}

Dincolo de tine însu i, din-colo de universul t u interior imoral, în care mereu ai crezut iîn care i-ai g sit fr mânt ri l -untrice, dincolo, deci, de struc-tura eului propriu, supus uneiordini fire ti i unor legi univer-sale, exist societatea concreti-zat adesea în colegi, vecini,prieteni, exist natura care- iînv luie sufletul în lumin , înst ri de dispozi ie, sau te co-boar în întunecimi haotice înmomente tensionate.

Adesea, sub st ri interioareite, i se pare c golul din

jurul t u se umple de o luminîn care tu însu i devii parc oumbr purtat spre certitudinidefinitive sau c golul din jurul

u se umple cu noapte, tuînsu i fiind o stea, prima stea

rit pe cerul imagina ieitale. Adesea sunt st ri interi-oare care te sustrag i te înc -tu eaz în propria- i fiin , co-municarea cu exteriorul p rân-du- i o povar i oricât ai c uta

te dep ti nu faci altcevadecât s adânce ti abisul ce teînconjoar , iar dac un semen

încearc s intre în intimitateastructurii tale, c utând o dezv -luire a tainelor pe care tu însu inu le cuno ti, atunci devii onoapte scuturat de înghepolar i sufletul sf râmat i secontope te într-un bulg re mat.Nimeni nu este atât de de teptîncât s i respecte aceste tr iri(nimeni care nu- i este indife-rent), astfel c totul se trans-

Dac toat lumea i-e du man , fii tuprietenul t u. Nenorocirea nu e mai pre-sus de puterile unui om. Oricât de marear fi ploaia, o pas re mic nu e lovit ,deodat , decât de o singur pic tur .

Bernardin de Saint-Pierre

Motto:

form într-o respingere, apoicând aceast întoarcere în sinedispare instituindu-se echili-brul, printr-o revenire euforici calm în lumea care mai

înainte i-era antipatic , potrivitinstinctului ce te domina, deci,acum, în momentul în care tesim i element util i indispen-sabil naturii universale, te tre-ze ti singur, mai singur decâtsâmburele în interiorul unuifruct, care, de i el a fost celcare a generat cre terea i coa-cerea definitiv , este aruncat,ca o inutilitate, dup consuma-rea fructului.

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine6 Anul IV, nr. 6(34)/2013

Janet NIC~

REPORTAJ DIN URBEA NATAL

Urbea X r mâne arvunit lui Caragiale. Din garaacestei urbe a plecat trenul în care d-l Goe a datacel cunoscut recital de cucuvea gugu telnic .Mie nu-mi r mâne decât urbea Y, urbea mea natal ,urbea cea mai cultural , cu cele mai culturale str zidin vestul estului i din estul vestului.Aici se întâmpl fel de fel de pove ti.Culturale, bineîn eles! Bunioar , pe strada „mihai eminescu” -nu, nu e nicio gre eal ! -, s-au adunat mun i de gunoaie,încât copiii, cu imagina ia lor matur , au pus pe vârfurilecele mai cu mo , pancarte din carton, adecvate:„Himalaya”, „Ceahl u”, „Omu”, „Retezat”.Pe strada „tudor arghezi” s-au adunat atâtea gropi,încât primarul a proiectat, cu fonduri europene, bineîn eles,festivalul interna ional: „Cine-a pus groapa în drum/la n-a fost om nebun!”, festival care aduce, an de an,

turi ti str ini care s vad ce nu pot vedea pe la ei.Pe strada „george bacovia”, bravurile culturaledau peste buzele paharului. Aici, copiii str zii,iubitori de ecologie, i-o mut în sânge,consumând etnobotanice pe pâine, în v zul „tutulor!”.Strada „mihail sadoveanu” degaj un permanent impuls pentruLECTUR pentru c , inându-se de mân , ca într-oadev rat hor , s-au înmul it birturile, bodegile, barurilei cârciumile, unde cititorii lectureaz , non-sop,

sticle din literatura universal , sau indigen ,de tip: „Cotnari”, „Odobe ti”, „Murfatlar” i chiar „Segarcea”.Pe strada „nichita st nescu”, toate colile au r mas f u i,

ferestre, cultivându-se, în felul acesta, o real deschiderespre universalitate. S se vad c nu avem nimic de ascuns,

în colile noastre curge laptele i... zboar cornurile!Doamne, ce mult îmi doresc s ajung celebru, s fie în urbea meao strad cu numele meu i s am o statuie la cap tul str zii!Seara, s vin tinerii i s i reverse entuziasmul cultural,cu asupra de m sur , asupra mea! Ba s -mi scoat un ochi,ba s -mi rup o mân , ba s -mi sparg o ureche!Ar fi o f de egal încântare! Doamne-ajut !

ADAR

Pân una-alta, FOR A conduce lumea.Cine crede altfel e copil.

i to i suntem copii, nu numai cândsuntem copii. Credulitatea este somnul de serviciu

care ne face multe deservicii.Ea pa te caii verzi de pe pere i,

mulge capra tr surii,face iaurt din Calea Laptee

i injecteaz fantomele din oglindcu clopo ei, s dea ora exact a realit ii.Cu atâtea idei gonflabile, nu e de mirare

Ra iunea e singura para utcare atenueaz c derea i dec derea.

Paralel cu o er a informa iei,s-a cultivat, pe sub mân ,

o er a dezinforma iei A adar,aten ie la neaten ie!

Van Dick - Prinderea lui Samson

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul IV, nr. 6(34)/2013

George FILIP (Canada)

Motto:eu m cam r sf am - jucam otronuli m zb team prin strâmtul infinit

mul i i-au pierdut prin veacul meu galonulfiindc -n capcane...nu m-au dibuit

VRIE CU BICEprietenului Mi u Kitzu

un prieten vechi neretezat prinprejurm-a implorat s scriu despre un bicicare - chiar de-l tragi bine prin gur

nu fac nici de-al dracului - plici...

am ales un gârbaci de prin becii i l-am exersat pe spinare

el i-a luat cortul i a plecatspre un Ierusalim - oarecare

de-acolo îmi scrie c e zilnic r zboii c num dolarii cu g leata

eu - ca toate paparudele emigranteumblu cu cârdul, cu gloata, cu ceata

i-a deschis fabric de scos fumchiar unchiul Matusalem a pus gaji are lucr tori de toate culorile

care - cu luna - stau în omaj

fac cu nevasta în tain - congresmultilingva din ea îmi prezicec-ar fi mai bine - în mahala

deschidem un târg legitim de carice

omul prost e prost... i de aceeam-am gândit s nu m mai dau de cre tinchiliile din l ca le-am f cut separeurigolanii pleac - i gologanii îmi vin

în aceast mare vrie de-a bicelepoli tii nu m caut - nientepe firm am scris: tovar i, aicie trai pe v trai - farniente

mi s-a dus vestea de drac r spopitcâinii fac pipi la mine - în pragdorm lini tit cu pistolul la tâmplscriu poezii i tare mult îmi e drag

am deschis chiar un jurnal progresistîn el îmi semneaz mereu numai rata iiadic marxi tii i to i proletariicare ne-au ucis - atunci - împ ra ii

atunci... vreau s spun, în vria de biceprietenul meu s-a întors recent la rueste mai bine sclav la tine acasla Masa t cerii - ca unul Brâncu i...

RUG CU ACTORIactorului Nae C lug ri a

nu se poate m i frate f opiniapublic i chiar prea nevinovatîn care toat lumea îngenunchepe altarele lui... a fost odat ...

actorii vin la inventar pe scenînve mânta i în ciudate vestoaneunele au fost dibaci recrutatede prin vechi recuzite cazoane

numai la magazia de sculenimeni nu tie ce se mai întâmplchiar ieri - cea mai fain actrimi-a pus pripit pistolul la tâmpl

avem acolo i tinere capre s lbaticecare- i vopsesc abuziv droguri pe buzeîntre actele dramelor personale jucateîn cazuri extreme când nu sunt lehuze

domnul inspector de la poli ieumbl travestit sub o mi to p rieare-n dotare revolver, ghetre i fraci ni te n dragi unisex - de dimie

noaptea târziu - dup spectacolactorul preferat r mâne singur în sal

i repro eaz ca în Caragiale... N pastao crim comis i-a a de banal ...

doar o c lug ri iese treptattreptat - din rolul stupid de pe scenurgent medicul veterinar a declarat

inculpata sedus ar avea o migren

un nebun scrie zilnic versuri pe gardapoi i le-adun cu grij -n volumiarna b trân trece descul pe uliiar din hornuri nu urc nici scam de fum

este ora când madam cucuveleletrag cortinele prin negre ungheredomnul director nu doarme - creazmari tragedii pentru noile ere

iar soarele împr tie cu bidineauaalbul îmbietor de benefic al zorilor

pt resele descul e se-ndoaie sub cobili eadar - este ora de rug -a actorilor...

VEAC BLEAUscriitorului Ioan BARBU

acum respir m interbeliccocorii vâslesc spre amiaziar presa prea cotidianprevede o via mai breaz

mi-s dragi cimitirele-albastrecu izuri de sfânt prescuri to i maidanezii politici

ce umbl cu osul în gur

nu to i am venit peste Terradin spa ii - puhoi de l custela por ile f de num r

punem lozincile juste

de mult e b trân Araratulacum pare pild ecvestrrelicva invaziei noastree nava cea extraterestr

am scos un ziar pân searaVeac Bleau - ps: veacul cel nouprin care târâm la povarde veacuri - o Vac i-un Bou

apoi ne-am acuns într-o groti-am pus pe perete origini aib patin povestea

am scris peste ea cu pecingini

pe urm ne-am pus ochelariis-avem o mai cult aliuriar scroafa - i ea darwinistse poart cu paiul în gur

prin circuri femeile arpemai fac eschibi ii pe sârmi gurile-casc prin pie e

primesc din vitrine ce-artârn

eu am o p pu de piatrla care m -nchin - se mai poartnutrind cam pe blat dragi tovar i

-mi aflu prin bâlci o consoart

i dup ...-n postura cea nou cânt din Ravel... Bolero

i verde s rod - ca omidao frunz m car... de veac bleau.


Iulian CHIVU

Spre deosebire de eroul biblic, des vâr itîn evlavia transcenden ei i supusul lui Dum-nezeu (Ein Gott), cel mitic este, prin naturasa profan , îns i des vâr irea concenden eiîn ce-itate (Washeit) i cine-itate (Werheit).Simultan cu afirmarea sa întru ceva, cum arspune C. Noica, el împline te fie un sens mo-ral, fie este cauza care cauzeaz o nou cauzprin împlinirea celei dintâi (Verwirklichung);adic o trecere în efectivitate sau un eroucivilizator (Schicksalhafter Held). Lucrurileiau îns o turnur deosebit în cazul opereiculte, în care eroul trece înaintea autorului,cum remarca i Gilbert Durand când se re-ferea la operele lui Stendhal; „marile operenu ne vorbesc despre un om, ci despre om.”1

Eroul mitic e un produs al memoriei colective,elaborat îndelung, modelat, investit i ac-ceptat cu un statut care s r spund unorfunc ii; m gândesc de pild la Vishnu, laGhilgames, la Adapa, la Osiris, la Orfeu iOedip etc. Spre deosebire de zeul investit cufunc iile lui cunoscute din istoria religiilor iîn chip direct din mitologiile ancestrale, eroulmitic este un mediator într-o dualitate con-flictual , dac nu chiar un remediu al unordisfunc ii acutizate în interiorul mitului postfactum. V zând mitologiile orientale, dar imitologia greco-roman , func iile eroului ca-re l-au consacrat au condus spre o posibiltipologie a acestuia. O posibilitate criterialîn tipologizare ar fi aceea cu trimitere la lumeadual a cosmogenezei, cu transgresarea an-droginului prin îmblânzirea i mai apoi de-dublarea monstrului, ceea ce ar fi doar oincipien , pentru c mai apoi elementelecosmogonice (Apa, Focul, P mântul) auridicat al i eroi ca în cele din urm ahetipurile

se a eze în panteon lucrând în sensul me-dierii sau al remedierii în planul destinului(Deukalion, Pyrrha, Var, Dragonul Yui etc.)sau al spa iului i timpului (Carul lui Indra,Vedenia lui Iezechil, Urasima Taro, Phaë-ton etc.). i fiindc mitologiile sunt o pre-zentare alternativ , exclusiv imaginar a isto-ricit ii procesuale a lumii, eroii lor sunt sim-boluri transcendente legate de aspira ia saude voin a con tient în care se solu ioneaz

toat problematica misterului acesteia. Ulte-rior, eroul mitic se conformeaz unei etici careprefigureaz diferen ierile doctrinare majoreale civiliza iilor, a ezându-se la originea i îneidetica conceptelor (etic indian , etic bu-dist , etic chinez clasic , etic evreiasc ,etic cre tin , etic islamic ). Diferen ierilede esen ale civiliza iilor sunt multiplu de-terminate, începând de la viziunea cosmo-gonic , etnogenetic i pân la consacrareaeroului i mai apoi constituirea lui în simbol.Un astfel de exemplu îl constituie mitologiaindian , despre care o voce autorizat , An-gelo Morretta2 , observa c „r mâne necu-noscut în ciuda a tot ce s-a spus i s-a scrisde dou sute de ani încoace”, de i GeorgesDumezil, ca s lu m poate cel mai ilustrativnume, i-a consacrat pentru europeni o trilogie(Mythe et épopée;1968, 1971, 1973) al turide numeroase alte studii. Civiliza iile pre-columbiene, atât cât ne sunt ele cunoscuteast zi, par s nu fi consacrat eroi. Panteonulolmec, maya, aztec pân la cel toltec de dupanul 500 d.Hr. i la inca i înclin mai multspre o diviziune tran ant între zeit i diver-sificate dup amenin rile i neputin eleexterioare ale str mo ilor i lumea profanca atare, iar eroii sunt rar reprezenta i (Po-pocatepetl, un lupt tor legendar, la azteci;Tupac Yupangui, împ ratul inca ucis de unadin so ii; Huyna Capac devenit i el simbolal luptei pentru mo tenire). Zeit ile po-poarelor precolumbiene din America Centrali de Sud sunt zeit i ale apelor (Chalchiuht-

licue), zei a Lunii (Coyolxauhqui), a vântului(Ehecatl), zeul porumbului (Cinteotl), zeit icomplexe cum ar fi cea a p mântului, mor ii,

ii Lactee, mama tuturor zeilor (Coatlicue),zei hibrizi precum zeul Soarelui, focului i

zboiului (Hiutzlopochtli) sau Tezcatlipoca- zeul vântului, al cerului nop ii, al uraganului,al nordului, al du niei, al autorit ii, alispitelor, al magiei, al frumuse ii, dar i al r z-boiului ori al jaguarului. O apropiere de pan-teonul indian, mult anterior dup cum s-ademonstrat, la civiliza iile azteco-maya e seîntâlnesc zeit i colective sau de grup, pre-cum cele cinci zeit i ale excesului (Ahuia-

teteo), zeit ile mamelor moarte la na tereacopiilor care îndrum Soarele spre apus,totodat i demoni care fur sufletele copiilor(Civatateo), precum i mon tri de genul ani-malului spirit vegetal (Nagual), zei a înteme-ietoare a P mântului (Cipactli) etc. Mitolo-giile popoarelor Americii precolumbiene suntinstituiri func ionale care, cu excep ia unornara iuni etiologice (inventarea vinului dintr-o agav atribuit unei femei, Mayauel, i ru i-narea cu acesta a lui Cuextecatl), ele nu s-au impus neap rat prin legend precum ze-it ile hinduse sau cele asiriene, egiptene oriegeene. Vedele arat o cosmologie (ritan)mult mai bine structurat decât altele, cu zeicele ti (Aditya), cu zei intermediari (Vasu) icu zeii cei mai de jos (Rudra). Mahabharatavine cu o sumedenie de sus ineri legendareîn sprijinul acestor zeit i, surprinse într-unalt tip de conflictualitate decât cea adeseacompromi toare a panteonului grec, i negândim, de pild , la o serie de infidelit i saualte acte imorale. Într-o lucrare din 1910,Arnold van Genep (La Formation des Le-gendes) se apleac asupra acestei teme fo-losind argumentele mitice ale form rii le-gendelor. Pentru el, mitul înseamn doaracele legende care se traduc în fapte, iar eroulmitic înseamn mai întâi totem, apoi eroucivilizator animal, erou civilizator uman, zeucu func ie specializat i în cele din urmzeu.3 Pentru aceasta se exemplific cu zeulaustralian Bayamie care face trecerea dinspreeroul civilizator uman la zeul cu func ie spe-cial , apoi cu Jahveh care este i r mâne unerou civilizator uman, spre deosebire deHeracle care trece spre func ia de zeuspecializat, în timp ce Zeus trece de la func ia de zeu specializat la aceea de zeu suprem -ceea ce mitologiile azteco-maya e nu ne ofe-

, dup cum am v zut. Observa ii pe aceastchestiune se mai f cuser asupra mitului dinperspectiva celor mai diferite teorii mitice cumar fi cea a lui Th. Benfey (1859) sau a luiRudolf Schubert (1890). A a de pild , OttoRank4 porne te de la ideea acestuia din urmi apreciaz c eroul mitic i-ar avea punctul

79Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul IV, nr. 6(34)/2013

de plecare într-un singur prototip; un modelar fi acela al Soarelui care se na te din ape,ceea ce sus inuse de fapt i Leo Frobenius(1904). El se opre te asupra unei singureprobleme; na terea eroului i confruntarealui cu destinul, cu referire la Saragon, Moise,Karna, Oedip, Paris, Ghilgame , Iisus, Sieg-fried etc. Demersul lui psihologic g se tede luat în seam inclusiv considera iile luiFreud despre mit (a se vedea cazul Oedipsau cazul Hamlet). La indieni, care se remarcprin nest vilita lor sete de supranatural, dinacelea i ra iuni psihologice, sunt mai adula izeii Shiva i Krsna pentru c sunt mai pu inabstrac i i fiindc sunt dinamici i cu multeavataruri surprinz toare. Grecii îns trec i eiîn panteonul lor motive evident de originehindus (carul lui Indra) în planul erouluicivilizator, de esen semidivin , cum ar ficazul lui Faeton, cel al lui Triptolemos sau,dintre eroi, cel al lui Prometeu. Eroul Heladeieste st pânit fie de o nebunie profetic sauapolinic fie de una telestic sau dionisiac 5 ,reflectat în sacrificii excesive, închinateCibelei, cu dansuri care duc spre coriban-tism. De fapt, cu aceast prim observa ieasupra naturii eroului trecem spre sintezaargumentelor eidetice, primul pas spre rele-van a simbolic 6 a lui, problem în care s-auexprimat multe puncte de vedere, s-au datverdicte, s-au epuizat utile sau inutile con-troverse. C.S. Peirce7 , fondatorul semioticiimoderne i al curentului pragmatic în filosofie(pragmaticism, îl numea el), vorbind despresemne, le structura pe trei paliere: 1) semnuleste o simpl calitate, un existent real sau olege (qualisemn, sinsemn, respectiv legi-semn), ori 2) rela ia semnului cu obiectulconst într-o tr tur de esen (icon, in-dice, simbol), sau 3), dup cum interpretantulîl prezint ca un semn de posibilitate, ca unulde fapt sau ca unul de ra iune. Raportând

preciz rile lui Peirce la eroul mitic, acestapledeaz o leg tur conven ional între elca semnificant i denota ie într-o clas inten-ional pentru designatul s u. Exemplificam

în alt parte aceast premis a simbolului cucazul indienilor dayak care re ineau ca unafront grav, belicos, refuzul de a lua parte lamasa la a c rei preg tire, fie i întâmpl tor,se asista (masa comun ca fraternizare), nu-meroase alte exemple furnizându-ne MarcelMauss în al s u Eseu despre dar. Semioti-cienii, dar i filosofii, au g sit c , ontic, omula fost înzestrat de timpuriu cu un sistemsimbolic care r spunde unei nevoi de sim-boluri exclusiv sub presiunea nevoilor spi-rituale i a vie ii culturale. Eroul mitic sa-tisf cea mai multe func ii, una dintre celeesen iale fiind i aceea simbolic pe care vomdetalia-o în câteva figuri reprezentativepentru civiliza iile indo-europene cel mai bineindividualizate, continuând mai apoi culiteratura epopeic medieval i cu literaturaclasic universal .

1 Durand, G.; Figuri mitice i chipuri ale operei -de la mitocritic la mitanaliz , Ed. Nemira, Buc.,1998, p.1502 Morretta, A.; Mituri indiene, Ed. Tehnic , Buc.,1998, p.113 A se vedea Formarea legendelor, Ed. Polirom,Ia i, 1997, p.904 Der Mythos von der Geburt des Helden, 1909;a se vedea în ed. româneasc Mitul na terii eroului,Ed. Herald, Buc., 20005 Dionysos era cunoscut ca un zeu al bucuriei înesen a sa, iar Apollon, zeul luminii, era conco-mitent simbolul echilibrului, al ra iunii, al cum-

rii; spirite contrarii c rora li s-au consacratculte cu con inut specific.6 De fapt, cuvântul simbol e de origine greac ;symbolon are sensul de punere împreun (monedarupta in doua, prin alipirea deplin , certifica uncontract, o în elegere), semn, marc .7 A se vedea de pild Semnifica ie i ac iune, Ed.Humanitas, Buc.,1990

Van Dick - Jupiter i Antiope

Contemporary Literature Press,sub auspiciile urm toarelor foruri:

Universitatea din Bucure ti, The BritishCouncil, Institutul Cultural Român i

Ambasada Republicii IrlandaAnun publicarea volumului

Doris PlantusSihastrul. The Hermit.

Carte scris în limba român .Bilingual Edition.

(ISBN 978-606-8366-46-3)Editat de Lidia Vianu.

Doris Plantus s-a n scut la Detroit dintr-untat bucovinean i o mam din Banat. În anul2013, când autoarea împline te 56 de ani,Contemporary Literature Press îi public ,iat , în premier , o carte scris într-o limbromân splendid - cu care foarte pu iniromâni, n scu i i crescu i în România, sepot cu adev rat mândri.În Statele Unite, Doris Plantus este profe-soar universitar de literatur . Ea îns i sedescrie ca "traduc toare i scriitoare bilingv ,publicat în m sur modest ." Îndrept maceast stare de lucruri, publicând în limbileromân i englez , chiar în traducerea au-toarei, o povestire despre Facerea Lumii, sau,mai bine zis, o sum de povestiri despre fa-cerea lumilor, legate la un loc într-un text careaduce cu "Luceaf rul" i cu "Me terul Ma-nole" în acela i timp.Sihastrul parcurge aventurile limbii românede la Biblie la The Big Bang. În egal m sur ,el îmbin tonul grav al c derii i în rii cuzâmbetul zeflemitor al lui Anton Pann. În plus,Doris Plantus r stoarn mitul lui Satan, care,în The Hermit, este Lucifer în persoan - mesa-gerul luminii, respectat de Divinitatea îns i.Povestirile se întrep trund, c derile antici-peaz ridic rile repetate spre lumin , îngerulintr în trupul omenesc al eroilor, i toate în-tâmpl rile curg cât se poate de spontan. Pe -tera Sihastrului este cosmosul, iar nara iuneanu are nici început, nici sfâr it.Medita ia cosmogonic nu este un subiectnou: ea revine tot mereu, de la Biblie la con-temporanul nostru, Julian Barnes, în cartealui intitulat Lumea în 10 capitole i 1/2.Acest mic volum despre o obsesie f limitea min ii omene ti are meritul de a face dinnesfâr ire povestea spiritualit ii române ti.Este o poveste scris într-o limb român demare for expresiv , într-un stil cum nu sepoate mai elegant, i cu reale valen efilosofice. S nu uit m c autoarea s-a ocupatîndelung nu numai de Lucian Blaga, ci i deIonel Teodoreanu.http://editura.mttlc.ro/doris-plantus-sihastrul.html

http://editura.mttlc.ro/doris-plantus-


Emil Cioran era de p rere c cultura Fran-ei face parte din familia marilor culturi din

toate timpurile. Chiar dac în spatele acesteiafirma ii se deslu te satisfac ia celui ce s-a l sat absorbit de limba i cultura francezîntr-o asemenea manier decisiv , încât -pentru a nu- i altera noul stil eminamentefran uzesc - a refuzat s mai scrie în limbaromân , totu i, nu putem s nu fim de acordcu spusa celebrului nostru fost compatriot:Da, spiritul francez a învins întotdeauna sa-bia, chiar i atunci când Descartes, acest marerege al cuget rii libere, duela de la mare dis-tan cu min ile înc tu ate în dogme i su-ficien . i poate c tocmai distan a stator-nicit între cele dou tabere adverse a con-tribuit în chip remarcabil la infuzarea carte-zianismului cu universalism...

În parantez fie spus, cu gândirea lucru-rile stau aidoma ca i cu iubirea - amândoutrebuie s fie libere pentru a fi durabile ieficiente: C iubirea-i tain sfânt / ce dez-leag i-ndulce te,/ tim cu to ii i ne-ncânt /

iubind taina spore te./ Omu-i trestie fra-gil ,/ zis-a Pascal gânditorul -/ doar iubindpo i fi acvil / ce cu-azur î i stinge dorul.

Pentru a ne convinge de m re ia culturiifranceze i de rolul ei de prim motor ce i-arevenit în derularea culturii universale, n-

George PETROVAI

avem decât s mergem pe firul ei de la primelerespira ii notabile în poezia liric europeani pân în zilele noastre.

Lesne vom deduce c primul momentînsemnat al culturii medievale franceze îlreprezint inegalabilul François Villon. Con-siderat cel mai mare poet medieval francez iunul din marii poe i ai tuturor timpurilor,opera lui Villon, la fel ca cea a lui Dante Ali-ghieri i Geoffry Chaucer, a deschis drumulspre Rena tere. Iar aici lucrurile stau cam înfelul urm tor: Dup Rena terea italian imomentul de vârf al Rena terii engleze, da-torat monumentalit ii lui William Sha-kespeare, Rena terea francez a contribuitcel mai mult la îmbog irea tezaurului culturalal umanit ii prin capodopera Gargantua iPantraguel a lui François Rabelais, prin cer-cul Pleiadei din care f cea parte Pierre deRonsard, cel mai de seam poet renascentistfrancez i, desigur, pr in Michel deMontaigne, cel mai prestigios filosof renas-centist francez i ultimul mare umanist alRena terii franceze.

Dar dac Rena terea a ap rut i s-a ex-primat în forme specifice în cam toate rileeuropene - inclusiv la noi prin Nicolaus Ola-hus, cronicari i Dimitrie Cantemir, clasi-cismul se confund practic cu clasicismulfrancez, întrucât Fran a a fost ara care a oferitclimatul cel mai favorabil pentru dezvoltareaacestui curent intelectualist prin excelen .Genul cultivat cu predilec ie de scriitorii fran-cezi din secolul al XVII-lea a fost teatrul:tragedia clasic este reprezentat cu str -lucire de poe ii Pierre Corneille i Jean Ra-cine, iar comedia dobânde te un binemeritatprestigiu prin valoroasa oper a lui Molière.Tot în acest curent se încadreaz fabulele luiJean de La Fontaine i literatura morali tilor:La Rochefoucauld, Blaise Pascal i Jean dela Bruyère, ei cu to ii contribuind cu mijloaceartistice specifice la realizarea unei adev ratecronice de moravuri.

Iluminismul francez s-a dovedit a fi multmai nuan at decât cel englez (reprezentat prinDaniel Defoe, Henry Fielding i JonathanSwift), întrucât el a beneficiat de o arie multmai larg de aprovizionare spiritual : ideilefilosofice ale enciclopedi tilor, crea ia vije-

lioas i multilateral a lui Voltaire, comediilelui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchaisi proza literar a lui Jean-Jacques Rosseau,

prin care, de altminteri, se face trecerea lapreromantism. Cu men iune c preroman-tismul francez nu s-a aflat sub tutela exclusiva lui Rousseau, ci i sub cea a lui Chateau-briand i a Doamnei de Staël...

Romantismul, cu predilec ia lui pentruteme de tipul: natura, iubirea, patria, trecutulistoric, moartea, geniul, titanul, demonismul,visul i reveria, fantasticul i exaltarea sensi-bilit ii, melancolia i solitudinea, revolta iabuzul de contraste, se caracterizeaz prinurm toarele dou însu iri de ordin general:

a) Este primul curent artistic care dep -te limitele continentului nostru;b) Este un curent mai complex decât cele

dinainte, deoarece el nu se limiteaz doar laliteratur i arte plastice, ci în unele ri s-aextins i la domenii precum filosofia, istoriasau estetica.

Ca în atâtea alte curente de care vorbeammai sus, romantismul francez a fost cu cinstereprezentat de remarcabili arti ti, precumAlphonse de Lamartine, Alfred de Vigny iAlfred de Musset, pentru ca seria impresio-nant a romanticilor francezi s fie încoro-nat de gigantismul lui Victor Hugo.

Dar - dup cum spuneam - dac roman-tismul, cu preferin a sa acordat poeziei,apare nu doar în Fran a, ci i în multe alte riale Europei (Germania, Austria, Anglia, Italia,Rusia, România etc.) i ale lumii (Edgar AllanPoe în S.U.A.), realismul practic readuceizvoarele literaturii universale în Fran a, araunde el s-a n scut i a cunoscut o remarca-bil consacrare prin redutabila triad : Balzac,Stendhal, Flaubert.

De precizat c în pofida consacr rii salefran uze ti, marele câ tig de sorginte realistpentru literatura universal vine dinspreRusia, unde din Mantaua lui Gogol a ie it oimpresionant serie de scriitori: Ivan Gon-cearov, Ivan Turgheniev, F.M. Dostoievski,Lev Tolstoi, urma i îndeaproape în timp ispa iu de geniul dramaturgic i nuvelistic allui Anton Cehov, iar mai târziu de Ivan Bunin(ultimul clasic al ru ilor), Maxim Gorki i

Albert Camus sau ipostazascriitorului exilat \n existen]#

Albert Camus sau ipostazascriitorului exilat \n existen]#

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 11Anul IV, nr. 6(34)/2013

Mihail olohov.Cu toate c uria a statur de teoretician

i artist a lui Victor Hugo a dominat practicîntregul secol XIX (al treilea nod esen ial dincultura universal dup cultura clasicgreac i Rena tere), consider c marele filtrude trecere înspre literatura, implicit spre cul-tura secolului XX i mai departe se cheamCharles Baudelaire, acest straniu i incon-fundabil poet, care aidoma suedezuluiAugust Strindberg, nu poate fi încadrat într-un curent anume, cu toate c el a fost salutatde simboli ti ca un maestru venerat, îndatdup apari ia unicului i incitantului s u vo-lum Florile r ului.

*i iat -ne dup acest periplu ajun i la

cultura de la sfâr itul secolului al XIX-lea iînceputul secolului al XX-lea, o cultur des-pre care putem afirma f teama de-a gre i

înc era, dac nu dominat , m car con-trolat de Fran a, concluzie ce se impuneatunci când avem în vedere nume de rezo-nan precum: Anatole France, André Gide,Roger Martin du Gard, Marcel Proust,François Mauriac, André Malraux, Jean-PaulSartre, Albert Camus.

Demn de re inut este faptul c ase dintrecei opt scriitori men iona i mai sus suntlaurea i ai Premiului Nobel, în categoria lorincluzându-l i pe Jean-Paul Sartre, cu toate

în anul 1964, el - caz unic pân în clipa defa ! - a refuzat acest mult râvnit trofeu literar.

Doar doi dintre ei (Marcel Proust i AndréMalraux) nu fac parte din galeria laurea ilorNobel, încât ajungi s te întrebi cam ce meriteliterare trebuie s aib un scriitor pentru aintra în posesia trofeului, dac doi dintre ceimai de seam novatori ai romanului secolului20 - Marcel Proust i James Joyce - nu l-auprimit; sau prin ce anume Albert Camus aînclinat balan a preferin elor înspre el, de i s-a decernat în anul 1957 Premiul Nobel, cândtiut este c Malraux nu-i este cu nimic mai

prejos ca prozator sau teoretician de art , înschimb îi este superior nu doar ca vârst(n scut în 1901, Camus în 1913), ci mai alesca experien de via , respectiv ca activitatedesf urat pe t râm ob tesc: particip la

zboiul civil chinez la anhai, ia parte la r z-boiul civil din Spania, este unul dintre princi-palii organizatori ai Rezisten ei franceze, iarmai apoi (dup eliberare) ministru al afacerilorculturale în Guvernul de Gaulle.

În sfâr it, dac asta poate fi cât de cât oconsolare pentru cei care se simt nedrept ipe t râm literar, putem s-o spunem cu toatcertitudinea c criteriile de atribuire a Pre-miului Nobel sunt tot a a de obscure pentrucei din afar , precât de obscuri sunt unii din-

tre b fto ii care hodoronc-tronc se v d cu elîn bra e...

Totu i, dincolo de caracterul discutabilal distinc iei conferite, care sunt însu irileoperei lui Albert Camus? Modest ca întin-dere (doar trei romane: Str inul, Ciuma i

derea, volumul de nuvele Exilul i împ -ia, cinci drame: Caligula, Neîn elegerea,

Starea de asediu, Cei drep i i scoaladin Asturii, respectiv cele dou eseuri demari dimensiuni - Mitul lui Sisif i Omulrevoltat,care se constituie în coloanele ide-atice ale prozei camusiene), stilul lui AlbertCamus nu poate rivaliza cu des vâr irea cu-ceritoare a stilului lui Anatole France sau cupuritatea clasic a lui André Gide, analizelelui nu intesc ca cele proustiene înspre atomiipsihologiei personajelor, iar gândirea sa ne-sistematic nu are suple ea necesar pentrua- i afirma subtilitatea, atâta timp cât autorulînsu i sus ine în interviurile acordate c nueste filosof sau existen ialist: „Nici Sartre,nici eu nu credem în Dumnezeu, este adev rat.

i nu credem nici în ra ionalismul absolut.”Dup cum corect apreciaz Romul Mun-

teanu în Prefa a la unul din volumele camu-siene ap rute la prestigioasa editur RAO,„cele dou volume de eseuri ale lui AlbertCamus enun dou întreb ri: 1) dac in-dividul are dreptul s se sinucid (Mitul luiSisif), 2) dac omul are dreptul s ucid peun altul (Omul revoltat)”.

Iar cele dou întreb ri sim im cum neîndreapt pa ii spre existen a absurd , careformeaz însu i nucleul gândirii i al literaturiilui Camus. Dar pentru a putea ajunge aici,ceea ce s-ar putea traduce prin „reactualizareatragicului antic într-o lume modern ” (IrinaMavrodin), trebuie s mergem pe urmele luiCamus, fie i pentru aceea c el f cuse ob-serva ia c însu i Codul Penal distinge întrecrimele pasionale i crimele logice. Dacprimele sunt destul de rare, fiind de regulcomise de tinerii îndr gosti i, celelalte suntînf ptuite de adul i i au o frecven multmai mare. Ori, într-o epoc a expansiuniiideologiilor asasine, a a ca epoca în care atr it i creat scriitorul francez, omul î i ia li-bertatea s ucid , c ci nihilismul contem-poran accept sinuciderea, ba chiar înclinspre justificarea crimei logice, creându- i unubred alibi din afirma ia primejdioas a lui

Nietzsche cum c Dumnezeu este mort, prinurmare lumea - cur at de mila cre tin -trebuie s apar in supraoamenilor, altfelspus celor mai îndr zne i i mai puternicidintre oameni. Iar treaba asta se deruleazsub masca democra iei i în zilele noastre, înpofida faptului c acuma tim prea bine ceeace ilustrul scriitor englez Graham Greene afir-ma cu toat convingerea înc din anul 1955,an în care i-a ap rut romanul Americanul

lini tit: „Nu sub ocârmuirea celor mai pu-ternici conduc tori tr iesc popula iile celemai fericite...”

În aceste condi ii merit s ne întreb mîn ce categorie se încadreaz crima s vâr itde Meursault, straniul personaj din romanulStr inul, cel care se dovede te atât de golitde orice participare afectiv , încât nu tie inici m car nu se sinchise te când i-a muritmama („Ast zi a murit mama. Sau poate cieri, nu tiu.”), necum s plâng la înmor-mântarea ei. Într-un climat al sensibilit iiabsurde, creat prin fraze limpezi i t ioase,crima lui Meursault nu poate fi consideratpasional sau logic , atâta timp cât scriitorulo încadreaz într-o conjunctur nefericit :nisipul era fierbinte, soarele ardea, aerul eraîncins, iar lama cu itului inut de arab în mân

rea un palo , care - sus ine criminalul -„m lovea în frunte”. Iar Meursault î i revinedin z ceala provocat de soare i sudoarede-abia dup ce mai trage patru focuri întrupul inert al arabului: „ i era ca i cum a fi

tut patru b i scurte în poarta nenorocirii.”Pozi ia lui Meursault în fa a faptei s -

vâr ite are darul de-a nedumeri i intriga, c ciel intr în închisoare cu gândurile unui omliber. Tocmai de aceea are curajul s afirme

nu simte nevoia s se c iasc , fiind doarplictisit de ceea ce s-a întâmplat.

De-abia când este condamnat la moarte,în Meursault se treze te starea de revolt :refuz s primeasc preotul pe motiv c nucrede în Dumnezeu (dar nici Camus nu cre-dea!) i dore te ca în ziua execu iei spectatorii

-l priveasc cu ur !Astfel, ne spune Romul Munteanu, „Al-

bert Camus a conceput un personaj de la-borator, ie it din pl mada tezelor sale. Jocullogic este captivant, chiar dac ast zi pareneverosimil. Dar acest personaj este sim-bolul absurd al crimelor logice.”

Aten ie, îns ! Cu toate inerentele asem -ri dintre autor i unele dintre personajele

sale, tiut fiind c de regul artistul î i dez-luie prin intermediul lor o bun parte din

propriile tr iri, dureri i aspira ii, trebuie slu m aminte i la surprinz toarea m rturisireinserat de Camus în eseul Enigma: „Opereleunui om evoc adeseori istoria nostalgiilorsau a tenta iilor sale, aproape niciodat pro-pria sa biografie, mai ales atunci când se pre-tind autobiografice. Nici un om n-a îndr znitvreodat s se zugr veasc a a cum este(subl. mea, G.P.).”

Romanul derea, cu judec torul-peni-tent Jean-Baptiste Clamence aflat în primplan, ne prezint un alt caz de revolt indi-vidual împotriva semenilor: o revolt cu atâtmai steril , cu cât ea este mai cinic i maiînver unat , dup cum putem s ne d m


seama din aforismele cu care acest erou lu-gubru î i împ neaz istorisirea: „De obicei îidispre uim cel mai mult pe cei pe care-i ajut mmai mult”; „Mi-am tr it întreaga via subsemnul duplicit ii”; „Nu avem inut , e lucrusigur, murd ria ne ine epeni”; „Adev rul eplictisitor la culme”; „Religia e o mare sp -

torie”; „Când vom fi cu to ii vinova i, vomavea cu adev rat democra ie” etc.

De-abia în romanul Ciuma, ap rut în anul1947 i considerat capodopera lui Camus,acesta realizeaz trecerea de la revolta so-litar din Str inul la ideea solidarit ii luptei,

zut ca fiind singura justificare a condi ieiumane. Dup cum precizeaz însu i autorulîn Scrisoare c tre Roland Barthes, „Ciuma,care am vrut s fie citit pe mai multe planuri,are drept con inut evident lupta rezisten eieuropene împotriva nazismului.” Iar înCaiete, sensul celor dou romane este înf -

at de c tre Albert Camus dup cum ur-meaz : „Str inul descrie goliciunea omuluiîn fa a absurdului, Ciuma, echivalen a de-

vâr it a punctelor de vedere individualeîn fa a aceluia i absurd. E un progres ce seva preciza în alte opere. Dar, în plus, Ciumademonstreaz c absurdul nu ne înva nimic.Acesta este progresul definitiv.”

De remarcat c romanul Ciuma aduce celmai mult cu incitantele scrieri kafkiene, unde,dup cum tim de pild din nuvela Meta-morfoza ori din romanul Procesul, ac iuneademareaz brusc. În chip analog, intriga prin-cipal din Ciuma debuteaz cu o surpriz :„În diminea a zilei de 16 aprilie, doctorulBernard Rieux ie i din cabinetul s u i d dupeste un obolan mort...” Dar nici pomenealca Albert Camus s scrie în umbra lui FranzKafka, cu toate c - dup cum deja m-am ex-primat în cartea Literatura perennis - „în jurulanului 1930, adic dup efectuarea tradu-cerilor în francez i englez - ceea ce a facilitatcircula ia scrierilor kafkiene pe arii culturalemult mai întinse, opera scriitorului praghezs-a constituit într-o mod literar . Ba maimult, dup al doilea r zboi mondial FranzKafka ajunge s fie socotit un adev rat profetal ororilor naziste.”

ci reprezentarea parabolic a realit iinu doar îi înrude te, ci în egal m sur îidiferen iaz pe cei doi reprezentan i de seamai literaturii absurdului: Kafka a construit înmod deliberat o lume ireductibil la un co-mentariu ra ional, lume pentru care s-a adop-tat sintagma de realism magic (rezultatulfuziunii dintre concrete ea descrierii istraniul întâmpl rii), pe când la Camus - neîn tiin eaz acela i Romul Munteanu, „ro-manul este parabolic i demonstrativ, iar celemai multe dintre personaje au un caracter

exponen ial”. Întrucât în romanele paraboliceplanul fictiv este prezentat ca real, „perso-najele stilizate nu sunt decât mici acte deexagerare în acest sens”.

... i astfel, de la o zi la alta se înmul escsemnele prevestitoare ale catastrofei (dupprimul obolan viu sunt g si i trei mor i, apoidoctorul observ cum un muncitor arunc oîntreag lad de obolani mor i), semne careînc nu au puterea s -i smulg pe locuitoriiOranului din preocup rile lor cotidiene.

Rând pe rând personajele intr în sceni, dup ce eviden a ciumei devine neîndo-

ielnic pentru medici, iar mai apoi pentruautorit i, începe contraofensiva oameniloruni i împotriva suferin ei, mor ii i - de cenu? - împotriva fricii, pân la instaurareacelor mai radicale forme de lupt împotrivaflagelului (carantin , izolarea total a ora uluide exterior, interdic ia categoric de intrarei ie ire), elemente prin care Camus pune în

lumin starea de exil interior.De unde deducem c starea de exil este

inerent în situa ii limit , îndeosebi pentruspiritele alese, care din totdeauna s-au sim itînstr inate sau exilate în existen i pentrucare - dup cum subliniaz autorul în Întoar-cere la Tipasa, timpul exilului înseamn „tim-pul vie ii uscate, al sufletelor moarte”.

Are dreptate Irina Mavrodin atunci cândne invit s st ruim asupra perfectei simetriia titlurilor primului volum (Fa a i reversul)i ultimului volum din opera camusian

(Exilul i împ ia), „titluri simbolice, caresunt echivalente”, de parc ar vrea „s mar-cheze tocmai aceast circular epuizare, atâtîn planul ideii, cât i în cel al scriiturii, a unuiunic demers”.

Iar acest „unic demers” nu poate fi duprerea Irinei Mavrodin altceva decât uni-

tatea operei camusiene: „Exist o unitate aîntregii crea ii camusiene - eseuri filosofice,romane i nuvele, piese de teatru - ce se în-temeiaz pe aceea i con tiin sfâ iat detendin e contrare, în egal m sur de pu-ternice: gustul pentru ac iune i totodatpentru contemplare, deta area i pasiunea,nevoia logic de a nu merge pân la ultimeleconsecin e ale unor premise teoretice i teamade a dep i sura (în sensul în care vechiigreci îl d deau acestui cuvânt), dragosteade via i obsesia mor ii, o senzualitate ar-

toare, dar i o înalt spiritualitate, atrac iapentru solitudine, dar i pentru solidaritate,absurdul i revolta, sensul istoriei, precumi c utarea unor adev ruri limit , demers ce

s-a izbit perpetuu de aceea i tragic dificul-tate”.

o spunem pe cea dreapt : Nici c pu-team g si o mai fericit încheiere a prezentuluieseu ca aceast admirabil sintez a opereicamusiene!

Radu BOTI{

Pentru Dumnezeu, pentru ara luiLegea este sfânt , grija ori icui,Nu mai este vreme, nu vrem împrumutAp m cu cinste tot ce am avut.

Ne zâmbesc str inii hulpavi la hotarStropii cu otrav întind în pahar,Copiii îi adun de pe strazi, din caseMame privesc jalea, plâng neputincioase.

Soarele nu-i soare, raze pârjolescS-a întins prea mult pustiul grotesc,Buc i din arin s-au vândut bizarLacrimi, umilin , secet , amar.

Pân când se strânge lan ul umilin eiPân când se întinde timpul neputin ei,Pân când cu to ii în genunchi vom staPân când, o Doamne, mai putem r bda?!

Români, România-gr dina sfin itVin al ii, o las mereu neîngrijit ,Neghina tot cre te iar bobul de grâuSe scutur -n locul secatului râu.

Umili i atâta,trupu’ istovitPare f vlag , TU ne-ai p sitÎntrista i am spune în necazu’ nost;- Iisuse reînal NEAMUL cum a fost.

Asta ni-i rugarea, fie în bun ceasOricine s-aud lacrima din glas,Inima ce plânge, zbuciumul firescDin suflet strigarea în grai românesc.


Poeta Doina Dr gu a publi-cat pân în prezent mai multevolume de versuri, dou deeseuri, unul de cronici literare/plastice/articole/eseuri, un ro-man-jurnal, colaboreaz la nume-roase reviste literare i editeazrevista Constela ii diamantine.

Antologia realizat de autoa-re, Ochiul de lumin /1/ (cu po-ezii selectate din volumele: Cea-suri de îndoieli, Spa iul din ne-lini ti, Deta are într-un spa iudens) a fost coordonat tematicde editorul Constantin Dumitra-che, care remarc , în prefa , cuîndrept ire: „Forma ia tiin ific ,riguroas , a Doinei Dr gu , pre-cum i lecturile din marii poe iromâni i ai lumii, confer poe-ziilor sale o distinc ie pe care raro mai întâlne ti în ceea ce sepublic la noi, azi.”

Problema marginaliz rii unorasemenea poe i se datoreaz ,dup cum remarc poetul VirgilDiaconu /2/ prin faptul c gene-ra ia literar aflat în prezent înfunc iile de conducere ale Uni-

unii Scriitorilor i ale revistelorliterare nu agreeaz autorii ne-înregimenta i canonului postmo-dernist care cultiv demolareavalorilor umaniste, a miturilor,religiei, specificului na ional,promovând omul consumist, he-donist i concupiscent.

Poezia Doinei Dr gu nu co-respunde acestui canon, apar i-nând modernismului deschisspre temele existen iale majore:dragoste, via , trecerea timpu-lui, moarte.

Întrucât autoarea este profe-soar de matematic , comenta-torii insinueaz o paralel liricDoina Dr gu - Ion Barbu. Ob-serva ia nu este îndrept itstylistic, dar poate fi acceptatîn m sura în care pentru mate-maticieni exist dou nivele destructurare a universului, unullimpede, simplu, al aparen elor,al doilea al profunzimilor, motivatmetafizic prin faptul c cifreleconfer legile de care ascult ar-monia cosmic .

Întâiul nivel este reprezentatde aparen ele aflate în continuschimbare (curgerea heraclitia-

). Din aceast perspectiv ,via a efemer este supus treceriitimpului generator de nostalgiilirice i jocuri false de lumini:„Disemin ri de timpi ne estevia a/ Cuprins în destine va-riate./ Imagini false modific ri dest ri/ Schi ri sumare de urmeîn el toare/ Existen e parcelateprecum inuturi/ T iate-n fron-tiere pe o hart ./ Tr im în simbi-oz cu istoria/ Mâna i de un ceasabstract/ Golind clepsidre sen-

sibili la muta ii/ Obseda i de c -ut ri în spa ii albe.” (Schi risumare de urme)

Lipsa de sens a existen eiproduce am giri profunde: „Sprenic ieri alerg de mult vreme/ Custele-n gânduri uneori/ M a-

gesc c am ajuns.” (Drumurilungi)

Forma ia de matematician aautoarei se vede i în acceptareaunei viziuni în spiral sau cercuria evolu iei omenirii.

utarea esen elor se faceprin tr iri lirice pure, redate prinimagini albe, diamantine: „Vâr-tejuri albe/ T cerea din volburpic / Sparge în clopot chem ri/Se rotesc vârtejuri albe în spiral /Muzici vagi descind în dans”.

Fiecare fiin are datoria de aevolua spre perfec iune, spre îm-plinire: „Încercau/ S dep eas-

/ Limitele/ Fiecare/ Depindeade posibilitatea/ De-a se deschi-de/ Liber/ Se cl tinau în aceea idirec ie/ Cu vântul/ în toate se-mp eau/ Golul din afara lor/ Le

uta formele.” (Posibilitatea dedeschidere)

Asemenea versuri includ te-orii tiin ifice asupra sensuluivie ii, conferindu-le înve mân-tare emo ional .

Întâiul contact cu esen eleeste resim it ca o cufundare într-o materie dens spiritualizat ,accesat introspectiv: „Închidochii -/ Privesc înl untrul meu/Ca într-o fântân / Adânc ./ Des-chid ochii -/ Împrejurul meu den-sit i/ Concentrate în ore/ Side-rale.” (Densit i concentrate)

În ultim instan , esen a

Lucian GRUIA

este de natur divin , lumin ,transparen , iubire: „Iubiretotal i topire în lumin / Ca de ohain veche purtat / M des-prind de frica mor ii/ Suferin elese pierd în fericire/ (…)/ În do-bândirea unei precunoa teri/Gr bit trec prin vid i urc/ Totmai intens în întunecime/ Apoicresc într-o lumin blând / Enor-

alb-aurie izvor de iubire/ Iu-bire total i topire în lumin / Caîntr-un erotism f sfâr it.”

În sfâr it, urmeaz deta areade sine i contopirea cu divinul:„M despart de mine/ Ca s de-vin liber / i m unesc cu el/ Careeste independent/ De el i se re-cunoa te/ În mine ca într-o/Oglind ./ Astfel suntem liberi/Amândoi.” ( unesc pentru adeveni liber )

De i stilul poetei este concis,lapidar, sentimentele r zbat princorsetul ra iunii pân la inimilecititorilor.

Ovidiu Ghidirmic remarc înacest sens: „(...) Doina Dr gueste o poet cerebral , la care ri-goarea se împlete te, în chipadmirabil, cu lirismul, într-opoezie de cunoa tere, dens isubstan ial , de o maxim con-centrare a limbajului, pe care nuezit m s o numim intelectualistîn sensul cel mai bun al terme-nului.”

1. Doina Dr gu - Ochiul de lu-min (Funda ia „Scrisul Româ-nesc”, Craiova, 2000)2. Virgil Diaconu - Destinul po-eziei moderne (Ed. Brumar, Timi-oara, 2008)


Singur tatea poetului de curs lung

Cad ceruri peste alte ceruri în stele stinse de multzgura r mas mocne te lumin -n adâncuri,stau pe-o piatr de gând i ascult

cerea din versuri,doar greierii iuind în urechicoboar poteci printre rimeperechipentru desp irea imaginat de noicare niciodat n-a avut loc,ne mai unesc opârlei onii uda i de ploi

ce sufl alizee albastre în fluiere de soc.Cale lung are poetul pe lumin

lcândcu c lcâiele b torite de dor de ducpurtând la tâmple câte-o vin în apusce-o duce i acum în gând acolo Susi-n mân cu o floare ce se usuc .

Cale lung are Poetul c lcând pe t cerea ce vine,sorbind mierea cuvântuluidin a unei albine.

Se asfalteaz cerul

Azi deschizând fereastra spre cerul meu de hârtiePe care desenase Dumnezeu stele,Albastru devenise negru i utilaje o mie

rsau asfalt peste Calea Lactee a viselor mele.Am închis imediat geamul de gânduri i fric

i mi-am desenat un alt cer de constela ii,Cu alt lumin , alte în elesuri, s nu zicDumnezeu c printre heruvimi mi-am f cut rela ii…

Rug ciunea zilei

E o prim var cu muguri adormi i în copacica ochii dimine ii cu care euprivindu-te în miezul clipei te fac s taci,s-ascul i rug ciunea zilei c tre Dumnezeu.O or blând d ocol prin împrejur,te aspir dintr-un cer de vise,când cucul î i las cântecul s u surclocit s fie în cuibul clipelor ucise.Anotimpul acesta-i o camer sigilat ,o lume vibrând într-un fluier de os,doar ploaia de mult a teptatte înve nice te-ntr-un b rbat frumos.

Al. Florin }ENE

Risipirea punctului de sprijin

suntem i Cain i Abel! Sub ve mântul broa teiprostiadesfide ghilotina, seceta curm isp irea,contenesc schingiuirile doar în graiul stafiilorse nasc dictatoriicare au viziuni emanate din cataractele unui sufletîn permanent crizcrim ,e în noi la r scrucea când vântul împr tie cenu a ruguluiun judec tor care n-a judecat niciuodatîn locul lui condamn pe cei care doresc revolu ii,cei care le-au copt în creiere pr jite.pe rugul aprins al sângelui,lâng o ghilotin ro ie cu t ul scurtând capetepa ii c ului de o el a tepta i cu frisoanene-a r pit punctul de sprijincînd toate se clatin i dictatorii intr în drepturile lor.Vai de ara care are nevoie de revolu ii,fiecare din ele ne mai fur câte un secol de firesc i credin .Ah, de-a putea judeca pe cei care au f cut o profesiedin a ucide în numele unei ideipotcovit cu abera ii la abur de alcool.Cei aureola i cu nimbul revolu iilor sângeroaseNimic din tot ce-au f cut în vian-au fost mai buni decât atunci când au murit.Aud optindu-ne în urechea veacului ce se stingeÎncet „revolu ia e o problem foarte serioas .Nici unul din noi nu se teme de plutoanele de execu ieîns e nevoie s tim cine trebuie împu cat i în ce perioadne afl m acum.” Ha…ha…ha…Cu reverbera iiDinspre r rit se aude un râs sinistru cu reverbera iiprelungi în cavoul de sub stepAh, de-a putea s uit toate gre elilor str bunilorcare dorm în statui.

Abatere de la firesc

Un verb ce-a înc put într-un CuvântSe roag în silabe la mormântul unui sfânt

i o rim rebel ie it din legeSe-a eaz rubin pe coroana unui rege;Iese icoana din cerul unei rostiri –Fraza încheie clipa din sfin iri.Poetul – verbul unei abateri de la firesc –Poart sub aripi visul îngeresc,El este i ploaie, secet i duhPas re m iastr r cind prin v zduh.

Din

vol

umul

Con

cert

în li

psa

mea


Stelian GOMBO{

Mai mult decât simplul elogiu al unuidiscipol c tre maestrul s u, aceast afirma ieexprim un adev r care a fost mult vremecontestat. Profesor i publicist, Nae Ionescua avut un rol însemnat în formarea i educareagenera iei române ti interbelice, iar com-para ia cu „luceaf rul poeziei române ti” nueste nici întâmpl toare, nici hazardat . DacMihai Eminescu, ca scriitor i publicist a avuto influen decisiv asupra contemporanilor

i tineri, dar i asupra posterit ii, acela ilucru se poate spune, f re inere i despreNae Ionescu. Profesor i ziarist, persecutatîn timpul vie ii de regimul carlist, opera sa afost interzis dup moartea sa de c tre regi-mul comunist. Nae Ionescu a r mas îns încon tiin a contemporanilor i a discipolilor

i, care i-au publicat postum opera. Astfel,

prin contribu ia acestora, Nae Ionescu a fostaccesibil românilor din diaspora, fiind reve-lat, dup decembrie 1989 i românilor din ar .Având în vedere c „Profesorul” (cum eranumit) nu i-a publicat opera, fapt ce ineade altfel de maniera sa de a fi i de a gândi, arfi fost imposibil ca el s nu devin cunoscut,dac opera sa nu ar fi fost cu adev rat valo-roas . Valoarea operei sale explic eforturilecontemporanilor s i mai tineri de a-i publicai organiza lucr rile. Astfel se explic faptul de i a fost trecut la index de c tre regimul

comunist, gândirea sa nu a fost uitat . Dis-cipolii s i au început s -i publice cursurileînc din anul 1941, la scurt timp dup moarteasa. În acel an a ap rut în ar un num r festival revistei Pan, consacrat lui Nae Ionescu.Tot în anul 1941 se înfiin eaz „Comitetulpentru tip rirea operei lui Nae Ionescu”, co-ordonat de Octav Onicescu, care va editapatru dintre cursurile „Profesorului”: Istorialogicei (1941), Metafizica , I, 1942, Logica,1943, i Metafizica, II, 1944. Aceast acti-

vitate va lua sfâr it în urma ordinului mare-alului Ion Antonescu, Conduc torul sta-

tului. Dup r zboi apare, la Freiburg (1951),selec ia de articole Convorbiri - autori Mir-cea Eliade i Gh. Racoveanu. În anul 1957apare, la Wiesbaden, volumul Îndreptar or-todox, selec ie i note de D.C. Amzar. În anul1978 sunt reeditate, la Paris, în colec ia„Ethos”, Logic i Metafizic . În anul 1989este reeditat la Paris („Miori a”, „Libr riaromâneasc ”), Istoria logicei. Al doileacurs, iar în anul urm tor culegerea de articolerealizat de Mircea Eliade, Roza Vânturilor,la editura omonim . Dup anul 1989, lucr rileProfesorului sunt publicate în România.

Mai mult decât scriitor, Nae Ionescu afost cunoscut ca publicist, director de ziar iprofesor. Stilul s u s-a creionat în timp. Dupprimele încerc ri de tinere e, la Noua RevistRomân , a profesorului Constantin R du-lescu Motru (1911-1913), Nae Ionescu vascrie din nou la întoarcerea în ar din Ger-mania (1919), unde, plecat fiind pentru studiide doctorat, a fost surprins de r zboi i re-inut în lag r (teza sa de doctorat a fost pu-

blicat postum). Întors în ar , va colaborala Ideea European (1919-1925), al c rei di-rector era de asemenea Constantin R du-lescu Motru, c ruia îi va fi de altfel i asistentla catedr . Va scrie sub pseudonimele: MihaiTonca, Niculae Iva cu (dup numele buni-cului s u), Skytes, Calicles, Nemo, Verax, unprelat, un universitar, un preot de ar (1).

Filosoful [i g@nditorul cre[tin[i orthodox Nae Ionescu -

\n concep]ia [i viziunea luiDan Ciachir, a[a cum reiesedin cartea: G@nduri despre

Nae Ionescu

Filosoful [i g@nditorul cre[tin[i orthodox Nae Ionescu -

\n concep]ia [i viziunea luiDan Ciachir, a[a cum reiesedin cartea: G@nduri despre

Nae Ionescu

Motto: În istoria culturii româ-ne ti moderne, o singur mare per-sonalitate a avut o influen ase-

toare asupra contemporanilori mai tineri. A fost Mihai Emines-

cu. În timp ce, îns , Eminescu acreat un curent de sim ire i gândireeminescian prin opera sa scris ,Nae Ionescu exercita o influensocratic , de la om la om, de la su-flet la suflet. (Mircea Eliade)

Introducere sau Prolog -Nae Ionescu, profesorul

unei noi elite

Despre personalitatealui Nae Ionescu

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine16 Anul IV, nr. 6(34)/2013

În aceast perioad are preocup ri teo-logice; în num rul din 4-11 aprilie 1920 pu-blic articolul „Pascalia”, o prim form atextului s u de referin „Juxta Crucem”. Arti-colul, care trateaz problema suferin ei încre tinism, va fi reluat pe larg de Nae Ionescuîn lec ia de deschidere a cursului s u uni-versitar, intitulat „Func ia epistemologic aiubirii”, publicat postum în revista Isvoarede filosofie, I, 1942. Un alt text de referin ,„Suferin a rasei albe”, va fi publicat în anul1924. Ca gazetar, dar i ca filosof, atingematuritatea în perioada anilor 1926-1933,perioad legat de activitatea sa la ziarulCuvântul, al c rui prim proprietar a fost in-dustria ul Titus Enacovici, timp în care NaeIonescu a fost redactor- ef (2). În anul 1928ziarul devine proprietatea sa, între anii 1929-1934 i în anul 1938 Nae Ionescu fiind direc-tor al ziarului. Ziarul a fost suspendat de

tre Regele Carol al II-lea la sfâr itul anului1933 i va reapare pentru o scurt perioadîn anul 1938 (în acest an Carol al II-lea îlîndep rteaz de la catedr printr-o lege pro-mulgat special pentru Profesor, pe motivul„lipsei de activitate tiin ific ”, iar între anii1938 i toamna anului 1939 va fi internatpentru a doua oar în lag rul de la Miercurea-Ciuc; prima dat a fost închis acolo dupuciderea lui I.G. Duca, în ianuarie-februarie1934). De remarcat c în perioada primeisuspend ri a Cuvântului (1933-1938), în anul1937, Nae Ionescu va semna editoriale în re-vista de critic teologic Predania, editatde teologul Gheorghe Racoveanu, unul din-tre discipolii s i (pân în octombrie 1937). Însemn de protest fa de arestarea maestrului,elevii s i vor începe s -i editeze cursurile,pornind cu Istoria logicei, la sugestia luiNae Ionescu. (De altfel, înc din anul 1937Profesorul va urma indemnul lui AlexandruRosetti, un cunoscut editor, de a publica oantologie a articolelor sale). Extrem de im-portant pentru soarta operei sale, publicatpostum, a fost a adar ata amentul i loiali-tatea elevilor s i, pe care în primul rând i-aînv at s gândeasc . Dintre ace ti „ucenici”,remarc m existen iali tii de la Criterion-ulanilor 30, Mircea Vulc nescu, Mircea Eliade,Petru Comarnescu, Constantin Noica, pre-cum i pe Constantin Floru, C.D. Amzar,Gheorghe Racoveanu, Emil Cioran, MihailSebastian. Unii dintre ei vor colabora în dece-niul al patrulea la Vremea, iar al ii vor avea larândul lor discipoli (este cazul lui ConstantinNoica, cu coala de la P ltini , care i-a avutca discipoli pe Andrei Ple u i pe GabrielLiiceanu). Acesta a fost rolul esen ial al Pro-fesorului: s creeze o întreag genera ie încultura româneasc , o elit studioas .

Este absolut firesc i normal ca o perso-nalitate atât de remarcabil s fi inspirat nu-meroase scrieri, numeroase dintre ele pole-mice. Despre Nae Ionescu au scris MirceaEliade, Mircea Vulc nescu, Vasile B ncil(Ulysse printre sirene. Amintiri universi-tare), Constantin Noica, Emil Cioran (NaeIonescu i drama lucidit ii, în Vremea, 6iunie 1937), M riuca Enescu (Cantacuzino)i chiar Nicolae Iorga (în O via de om, a a

cum a fost), dasc lul i modelul s u declarat.De altfel, ca în ime i aristocra ie a spiritului,Nae Ionescu poate fi a ezat lâng Titu Ma-iorescu, Vasile Pârvan i Nicolae Iorga, dardintre ace tia, doar Titu Maiorescu poate ficomparat cu Profesorul în ceea ce prive terezultatele str daniilor sale în genera ie, prininfluen a pe care a produs-o între tinerii con-temporani. Ace tia îl considerau pe maestrurealist i mistic în acela i timp, el însu i spu-nând c cele dou merg mân în mân i pro-nun ându-se hot rât împotriva pozitivismu-lui. S-a vorbit de „tr irismul” lui Nae Ionescu,care spunea c „O metod cre te cu un om...”,ca despre o solu ie r ritean (3), care res-pinge re eta i standardul. De altfel, unii auspus c Nae Ionescu ar putea fi în eles cugreu în Occident, el apar inând spa iului ori-ental, balcanic, cu preocup ri teologice, le-gate de ortodoxia „dur i pur ”. Concep iacrea ionist este foarte clar i limpede expri-mat în toate cursurile sale. Ideile de for ,perene la Nae Ionescu sunt: mântuirea, p -catul, salvarea, aceasta din urm fiind co-relat cu problema tr irii, a exprim rii per-sonale i a g sirii echilibrului sufletesc (4).Aceste idei apar clar exprimate în Teoriacuno tin ei, care are privilegiul de a fi primulcurs de aceast factur din istoria Univer-sit ii bucure tene. Autorul eviden iaz ade-

rurile, dar i limitele cunoa terii tiin ifice,pronun ându-se împotriva dialecticii i a tu-turor idealismelor care au marcat istoria gân-dirii omene ti, de pe pozi iile unui realismlucid, care ne las s întrez rim pozi ia tragica gânditorului cre tin care tie c , dincolode adev rurile relative la care cugetarea ome-neasc poate ajunge, st nedezlegat mareatain a Adev rului (5). Totu i, departe de ase complace în limitele culturii r ritene, NaeIonescu poate fi considerat un european, unuomo universalis (6). Era un anti-provincial.Pe de alt parte, cerea elevilor s i s nu ci-teasc traduceri, dac pot consulta originalul.

dea dovad de universalism, scriind în anii‘20 despre teatru, cinema, f când cronic dra-matic , ocupându-se de grafologie. El con-trazicea un anumit tip cultural, cel al profe-sorului i un anume tipic, cel al intelectualuluicare trebuia s scrie obligatoriu. Era un spul-ber tor de iluzii, de prejudec i, de idei pri-mite de-a gata; contrazicea tonul i tempo-ul

epocii. Într-o prefa din anul 1951, MirceaEliade i Gheorghe Racoveanu declar c :„Nae Ionescu ne-a înv at s gândim. Geniullui era, în primul rând, de structur socratic ;ne ajuta s c ut m i s scoatem singuri laiveal adev rul. Nu ni-l oferea de-a gata, nuni-l impunea. Ne obliga s judec m, noi, cumijloacele noastre, s tragem singuri con-cluzia propriilor noastre eforturi. Ne înv acum s citim un text filosofic i ne îndemna

mergem întotdeauna la izvoare: ne inter-zicea c ile despre un filosof sau un sistemde filosofie. Nae Ionescu a fost cel dintâiprofesor care, într-o vreme când pozitivismuli agnosticismul domneau înc în universi-

ile române ti, a ar tat validitatea metafiziciii a vorbit cu în elegere despre mistic i

despre experien a religioas ” (7). De fapttoate cursurile lui Nae Ionescu sunt un spec-tacol de gândire liber i implicit, un îndemn.Mircea Eliade spunea c : „Sim eai c ceea cespune Nae Ionescu nu se g sea în nici o car-te. Era ceva nou, proasp t gândit i organizatîn fa a ta, pe catedr ”. Iat ce spunea Pro-fesorul însu i: „Mâine m ve i dep i pe mine,chiar ave i datoria s m dep i, întrucâtsunte i vii i întrucât eu trebuie s ajung lasolu ia absolut a felului meu de a vedea itrebuie s mor deci înaintea dumneavoastr .(...) ...eu sparg un tipar vechi, care tindeaoarecum s oprime via a i apoi s ridic z -gazul realit ii, pentru ca, a ezându-v dum-neavoastr în curgerea ei, s ajunge i la r-mul care v este propriu” (8).

Altfel spus, dimensiunea cre tin ( i chiarortodox ) a gândirii lui Nae Ionescu nu tre-buie confundat cu rigoarea teologic . „Teo-logul”, „filosoful religios” i „metafizicianul”reprezint tipuri deosebite de gânditoricre tini. Teologul r mâne în afara „cerculuivicios” al filosofiei; el subordoneaz ra iuneasuprara ionalului asumat prin credin , mi -cându-se smerit în liniile de for ale tradi ieidogmatice, dincolo de orice „aventur ” agândului autonom. Filosoful religios, multmai tributar ra iunii, simte i el nevoia de a seraporta la un absolut revelat, fa de care semi îns mai liber, permi ându- i anumiteinterpret ri „originale”. Metafizicianul, înfine, este un filosof radical, care se m soarra ional cu absolutul, având grij , din scrupulsau din orgoliu, s se delimiteze de religie îndemersurile sale, ba chiar s fac abstrac iecomplet de ea. Altfel spus, teologul nu facealtceva decât s „administreze” o sum deadev ruri ve nice, îng duindu- i cel mult omai limpede formulare a lor sau o mai siste-matic ordonare; filosoful religios reinter-preteaz personal, într-o oarecare m sur ,adev rurile revelate sau presupusele con-secin e filosofice ale acestora; în ce-l prive te


pe metafizician, acesta î i proclam în modexclusivist propriile adev ruri. La noi, bun -oar , un Dumitru St niloae a reprezentat ti-pul teologului, un Nae Ionescu - tipul filo-sofului religios, iar un Lucian Blaga - tipulmetafizicianului. De aceea i trebuie judeca icu m suri deosebite. Spre exemplu, dac -llu m pe Nae Ionescu drept „teolog” (ceeace n-a fost i nici nu i-a propus s fie), a-tunci, pentru anumite afirma ii, ar trebui s -ldeclar m „eretic”; dar aceasta ar însemna s

dem în confuzia dintre teologie i filosofie- reflex al confuziei mai generale dintre religiei cultur (curent , din p cate, în lumea lai-

cizat de ast zi).

În alt ordine de idei, revenind la pre-zentarea propriu-zis a c ii de fa , vomspune c autorul ei - Domnul Dan Ciachir s-a n scut la data de 17 septembrie 1951. Aurmat cursurile Facult ii de Filologie dinBucure ti, specializarea român -italian , pecare le-a absolvit în anul 1975. Înainte deRevolu ia din decembrie 1989 Dan Ciachir afost, printre altele, colaborator la Revista

pt mâna, care era condus de Eugen Bar-bu, revist unde scriau, printre al ii, CorneliuVadim Tudor i Artur Silvestri. Acolo, DanCiachir a scris o serie de articole care atacauEuropa Liber , pe Monica Lovinescu, VirgilIerunca, Paul Goma etc.

Dup Revolu ia din decembrie 1989, DanCiachir s-a remarcat în postura de comentatoral vie ii religioase din România, fiind un adeptal curentului tradi ionalist în Biserica Orto-dox Român . A colaborat la cotidianele Mo-nitorul, Cuvântul, BBC i Ziua, publicândrubrica „Cronica ortodox ”. De asemenea,este membru al Uniunii Scriitorilor. Opera sacuprinde: Muzic i memorie: poeme (Ed.Cartea Româneasc , 1984); Str zi de cear(Ed. Pontica, colec ia Euridice, 1993); Gân-duri despre Nae Ionescu (Ed. Institutul Eu-ropean, Ia i, 1994; reeditat la Ed. Dacia,Cluj, 2001; edi ia a 3-a rev zut , Ed. LiteraOrtodox , Ploie ti, 2010); Cronica Ortodox(Ed. Timpul, 1994, 1997, 1999); Luciditate inostalgie (Ed. Institutul European, Ia i,1996; reeditat la Ed. Dacia, Cluj, 1999; edi iaa III-a la Ed. Timpul, 2005); Lirica italiancontemporan (Ed. Mirton, Timi oara, 1997);Cronica ortodox - edi ie definitiv (Ed.Timpul, Ia i, 2001); Ofensiva ortodox (Ed.Anastasia, 2002); Când moare o epoc (Ed.Anastasia, Bucure ti, 2003, 2004; reeditatla Ed. Paideia, 2006; edi ia a III-a la Ed.Timpul, 2007, 2008, 2009; edi ie definitiv laEd. Timpul, 2010). Antologie de poezie ita-

lian contemporan (Ed. Funda iei CulturalePoezia, Ia i, 2006); În lumea presei inter-belice (Ed. Timpul, Ia i, 2008); File din cro-nica ortodox (Ed. Lucman, Bucure ti, 2008);Derusificarea i „dezghe ul” (Ed. Timpul,Ia i, 2009); i noaptea asta va trece (Ed.Timpul, Ia i, 2011)

A întocmit volumul de articole i foile-toane „Nae Ionescu - Suferin a rasei albe”,Ed. Timpul, Ia i, 1994. De asemenea, a pu-blicat dou volume-interviu cu prof. RaduDorin Micu, intitulate Dialoguri cu DanCiachir pentru o Ortodoxie realist (Ed.Anastasia, 2002) i Pentru o Ortodoxie re-alist (edi ia a doua) (Ed. Anastasia, 2003).A tradus lucrarea Cavalcada inocen ilor deMimmo Morina (Ed. Univers, 1974). Cel mairecent volum de dialoguri este cel cu LeonidDragomir (doctor în filosofie) „Bucuria de afi r ritean. Convorbiri cu Dan Ciachir”,Ed. Timpul, Ia i, 2011.

Dup toate cele spuse mai sus - în Intro-ducere sau Prolog - vom remarca i re inefaptul c Nae Ionescu a avut un destin stra-niu i, de-a dreptul, ciudat. Acest profesorinterbelic a fost un filosof f oper aca-demic , altfel umplând amfiteatrul la fel cumo f cea maestrul s u Nicolae Iorga sau cumva face mai târziu George C linescu, stârnindi provocând studen ilor o fanatic admira-ie; un veritabil boier al epocii, îmbr cat me-

reu cu o elegan ostentativ , fumând pestepatruzeci de ig ri Camel pe zi i plimbându-i oboseala într-un luxos Maybach; confi-

dent al regelui Carol al II-lea i apoi un ad-versar înver unat; cunoscut de marele pu-blic mai curând ca gazetar redutabil, de oironie elegant i zdrobitoare, i ca un cu-ceritor al frumoaselor doamne ale vremii, al -turi de care a tr it iubiri fabuloase; tr itor isus in tor inflexibil al Ortodoxiei; un apropiatal conduc torilor Mi rii Legionare, pânîntr-acolo încât Ion Mo a avea s îi lasescrisorile testamentare înainte de plecareasa în Spania, iar într-un viitor guvern legionaravea, probabil, s fie premier; a marcat ogenera ie remarcabil , ce avea s cunoascexilul sau Gulagul românesc. Un personajstupefiant de contradictoriu i incomod, celpu in la prima vedere.

Unii îl expediaz rapid în seria de epitete,deschis de „fascist” i continuat de „ca-botin, antisemit, doctrinar legionar, farsor,corupt, filosof f oper , ortodoxist fanatic,plagiator dovedit”. Atunci, în epoc , s-a vor-bit i de „filosemitism” sau „sovietism”. Al iiperpetueaz legenda aurit a Profesorului,geniului, o legitimare perpetu a legionaris-mului i na ionalismului românesc, cea maiinteresant minte a Vârstei de Aur interbelice.Unde este pân la urm calea de mijloc? Preapu ini, din ambele tabere, ajung s -l i ci-

teasc , în cel mai fericit caz se opresc laimaginea din studiile despre interbelic i/sauMi carea Legionar . Au existat i se per-petueaz zvonuri privind acest ata ament,cum este cel al fotografiei C pitanului, pecare Nae Ionescu ar fi avut-o asupra lui pânîn clipa i momentul mor ii. Afirma ie fals .Nu apropierea sa de legionarism i-a adusatunci admira ia anumitor superbe tinere in-teligen e i nici mai târziu nu a fost singurulmotiv pentru care Nae Ionescu provoac ideranjeaz . Ace tia au descoperit în tân rulprofesor un alt fel de gânditor. Mai mult, sepoate spune ca aceast controversa legio-nar îi asigur în mod continuu i neîncetato anumit popularitate, spre deosebire demul i al i colegi de genera ie. Numele lui NaeIonescu provoac i ast zi controverse a-prige. Pentru c Nae Ionescu este judecat iadulat f a se mai trece m car peste rân-durile unui editorial. A a s-a întâmplat i îninterbelic, atunci când singurul s u volumantum, Roza Vânturilor, editat pân la urm ,la insisten ele i cu eforturile elevilor s i, într-un tiraj de 4000 de exemplare, avea s se vân-

foarte greu. Cei care ajung s îl ( i) citeascpe Nae Ionescu, cei care ajung m car s r s-foiasc cele câteva culegeri de articole, s îldescopere în Predania sau, i mai bine, înadev rata sa opera, care a fost ziarul Cuvân-tul, s îi citeasc m car unul dintre cursurileeditate postum, s-ar putea s aib o mare ipl cut surpriz .

Cu toat c este un admirator declarat allui Nae Ionescu, Domnul Dan Ciachir evittenta ia hagiografic . Gânduri despre NaeIonescu (carte ajuns acum la a treia edi ie)nu este o biografie edulcorat , ci re ine, su-bliniaz i selecteaz acele momente ale vie ii,care îl definesc pe filosof, este o succint ipasionant încercare de a descifra enigma,taina i misterul Nae Ionescu. De ce acestom a fost detestat i adulat în acela i timp iîntr-o asemenea m sur ? Care este misterul

u, i dac acest mister a existat mai poatefi descifrat doar din scrierile gazet re ti, ste-nogramele cursurilor i amintirile contem-poranilor? Pornind de la descoperirea, înprim vara anului 1980, a Rozei Vânturilor,scriitorul i publicistul Dan Ciachir retra-seaz , în cele câteva eseuri ale volumului,procesul de descoperire a operei i perso-nalit ii lui Nae Ionescu.

Teza esen ial a c ii i explica ia mis-terului este c cei care îl descoper i devinadmiratorii lui Nae Ionescu, în perioada in-ter-belic sau ast zi, sunt cei care au ceva încomun cu el, care se reg sesc într-un autorce nu respect „scrisul frumos”, înc rcat demetafore i r sturn ri spectaculoase ale fra-zei, aplicând ca metod exprimarea de o sim-

Dan Ciachir – Gânduridespre Nae Ionescu


plitate frust a ideii. Sunt cei care au nevoiede „realitatea nud ”, sunt cei care atunci iacum au fost deschi i la un alt fel de a „filo-sofa”, aplicat în toate ariile existen ei. Culuminile i umbrele sale, Profesorul Nae Io-nescu a fost în permanen ata at de idea-lurile sale, i-a respectat principiile i nu aezitat, chiar când acest lucru nu îi era favo-rabil, din punct de vedere politic ori social,

î i men in i exprime convingerile. Orto-dox practicant, în mod nedisimulat, nef -arnic i sincer, mereu ata at de valorile Or-

todoxiei, autorul unor eseuri i articole caredovedesc acribia i sim ul teologic, nu s-aîndep rtat niciodat de credin . Nae Ionescua fascinat pentru ca a fost, din primele salescrieri i apari ii, un personaj diferit i altfel.

Fiindc acest lucru îl remarci atunci cândsfoie ti Roza Vânturilor sau cele dou cu-

legeri de articole, ap rute dup anii ’90, Su-ferin a rasei albe (îngrijit de Domnul DanCiachir) i Între ziaristic i filosofie, ambelela Editura Timpul din Ia i. Un stil direct isincer, parc sec, aparent simplist, fraze scur-te, o familiaritate cu subiectele abordate, sen-tin e încredin ate paginii. Aria subiectelorîncepe de la politic i se termin la teologie,trecând prin istorie, cinematografie, art , isto-rie, teatru, etc. Nimic din scrisul calofil i în-tortocheat al altor colegi de genera ie, iDomnul Dan Ciachir subliniaz foarte bineacest lucru. Nae Ionescu este un gânditorîmpletit cu gazetar, care tie c ceea ce spunetrebuie în eles de toat lumea, i ca adesea oconstruc ie complicat a rostirii scrise, poatefi doar un paravan colorat, ce ascunde oeroare. Prea pu in din excursul gândirii saleapare în ziar sau în revist , doar un rezumatfugar i concluziile. La prima citire i chiar laurm toarele s-ar putea s fii dezam git. Ulte-rior, obi nuindu-te i începând s în elegi,s-ar putea s nu mai scapi de stilul i felul dea fi a lui Nae Ionescu.

Filosof cu un doctorat în Germania (doc-torat despre care mul i au spus atunci i acum

nu a existat, chiar dac teza a fost pân laurm , postum, publicat în România), neli-ni tit i reluându- i cu o tr ire intens ideile,repetând i regândind totul, încercând mereu

în eleag , adesea pentru a abandona idistruge totul. Mul i dintre fo tii s i studen iau fost atunci fascina i tocmai de stilul s ude a preda, fr mântat teatral, încercând defa cu ei s g seasc solu iile, adesea por-nind cursul de la o noti r cit prin bu-zunare. De atunci un adversar al ideii de„oper ” încremenit pe rafturi, i abia în ul-tima perioad de lag r, în anul 1938, segândea la elaborarea mai multor titluri, idee

mas , din p cate, în stadiul de proiect.Pentru Nae Ionescu se pare c mult mai

importante au fost articolele din Cuvântul,eseurile din Predania sau Ideea European ,în ciuda (sau poate tocmai datorit ) efeme-rit ii articolului de ziar sau revist . Pentru

metoda, modul i felul în care ajungi la unrezultat, maniera de a gândi un subiect, diferde la o inteligen la alta. i pentru Nae Io-nescu esen ial nu era s înve i cum s gân-de ti, ci s înve i a gândi. Nu programa uni-versitar conteaz , ci preocup rile dasc -lului, atunci când vorbim de gândirea pro-fund i autentic , i aici este o filia ie Iorga-Pârvan, mae tri pe care îi admir în mod des-chis i declarat. Era aici, în rezerv i re inerefa de opera scris , opera „filosofic ”, s -ispunem, i un reflex al credin ei ca actul decrea ie este „înrudit mai degrab cu c dereadecât cu redemp iunea”. Era într-o rivalitatecu Nichifor Crainic, un alt personaj cu nu-meroase umbre i înso it de controverse, careavea s ajung mult mai „sus” decât Nae Io-nescu, s publice, s se impun , ajungând iministru. Un alt fel de scriitor/gânditor/teo-log. Mircea Eliade (p cat c nu a scris pânla urm cartea despre Nae Ionescu) spunea

paradoxal atunci, pentru un gânditor or-todox, a fost c Profesorul anticipase încursurile sale filosofiile ce vor veni la modabia în anii postbelici, speculând i gândindteorii i subiecte ce se vor bucura cu adev ratde interes în mediul universitar abia în anii1950 - 1960.

Nae Ionescu a murit pe 15 martie anul1940. A pierdut totul - catedra, pozi ia la Palat,ziarul i revistele unde a publicat. La Cu-vântul, în perioadele în care nu î i mai per-mitea s pl teasc vechii colaboratori, a scrisadesea prima pagin a ziarului ( i nu numai)reu ind adesea s imite în chip str lucit stilulcelorlal i redactori. A fost închis în mai multerânduri din cauza apropierii de legionari, darnici acolo nu i-a pierdut felul de a fi. Pentrumul i dintre admiratorii s i moartea sa a fostun oc, un sfâr it de lume, în timp ce pentruadversari a fost, categoric, o u urare. S-a spe-culat mult atunci despre posibilitatea unuiasasinat prin otr vire, organizat de RegeleCarol al II-lea, dar în lipsa unor dovezi clarei limpezi poate fi doar înc un element care sporeasc mitul lui Nae Ionescu. Cuvân-

tul avea s reapar în perioada scurtei gu-vern ri na ional-legionare, ca principal or-gan de pres al Mi rii, departe, foarte de-parte de ceea ce fusese în perioada de glorie.Câteva dintre cursurile sale aveau s fie pu-blicate în anii r zboiului, de unii dintre fo tiilui studen i, pân când Ion Antonescu adispus sistarea proiectului. Apoi încadrareade c tre noua orânduire la „legionari”, in-terzicerea, uitarea. Redescoperit, ini ial cuentuziasm, dup anul 1990, când Editura„Humanitas” din Bucure ti, dup cum amin-

te te Domnul Dan Ciachir, îi retip re tecursurile universitare, iar Editura Timpul dinIa i va scoate cele dou culegeri de articole.Doamna Doina Mezdrea public o impun -toare biografie, în patru volume, se scrie ise vorbe te despre el în cele mai diverse me-dii. Unii se vor folosi de legenda pentru legi-timarea legionarismului, al ii îl vor acuzatocmai pentru aceasta.

Am citit cartea Gânduri despre Nae Io-nescu cu fascina ia celui care se apropie deun personaj istoric. Este un alt Nae Ionescudecât cel despre care se tace ori cel care esteacuzat vehement. Este un Nae Ionescu viu,inteligent, mereu nelini tit, încercând s aflei s se l mureasc pe sine, chiar în timp ce îimure te pe ceilal i. Mi-a adus aminte, în

numeroase clipe i momente, de acel NaeIonescu al lui Mircea Vulc nescu, poate ceamai frumoas m rturie despre Profesor, cuatât mai mult cu cât Dan Ciachir a selectatexact acele informa ii i m rturii, care cons-truiesc o imagine logic i coerent , ofer ointerpretare i o explica ie, f a face paradde note de subsol i am nunte inutile, f atransforma cartea într-o biografie obositorde lung . Cursa i capcana unui discurs lungi greoi a fost evitat cu talent i seriozitate,

ca i cea a fascina iei subiective pentru NaeIonescu i este nevoie, cred, i de o doz decuraj pentru a aborda un subiect dificil i

sc tor de ridic ri de sprâncene. VolumulGânduri despre Nae Ionescu este o carte ce

i r spunde la primele întreb ri i î i pro-voac i stârne te curiozitatea. O recomandca o alt variant i viziune, ce poate fi dis-cutat , ce poate fi contestat ori aprobat ,dar important este c te provoac s încercila rândul t u s -l cite ti pe Nae Ionescu.

În alt ordine de idei, în spa iul culturii ispiritualit ii române ti, Nae Ionescu repre-zint f îndoial un reper ilustru i anto-logic. Gândirea lui a putut s influen eze oîntreag genera ie într-un mod atât de pu-ternic încât apari ia lui în istoria noastr aputut fi catalogat de urma ii s i drept pro-viden ial . Într-adev r, el a f cut i a l satmo tenire urme adânci, care nu pot fi terseniciodat , într-o epoc în care era nevoie maimult ca oricând, pentru salvarea neamului ia valorilor acestuia, de o minte str lucit ,capabil s în eleag mersul vremii i s mo-bilizeze resursele limitate pentru a nu se pier-

Epilog - Despre Orto-doxia asumat , m rtu-risit i propov duit

de Nae Ionescu


de nimic din ceea ce am avut i nici a se irositalan ii genera iilor contemporane. Gra ieeforturilor sale concretizate într-o întreaggenera ie de adev ra i români i cre tini, pla-nurile dezintegratoare care au pândit valorileromâne ti, au fost z rnicite i vor mai fiprin neîntrerupta prezen vie a exemplului„Profesorului” i a recursului permanent laspiritualitatea i cultura generate de el în te-zaurul neamului. Spiritul filosofic al lui NaeIonescu tr ie te i va tr i în cei care l-au as-cultat, l-au iubit i l-au în eles.

Cu alte cuvinte, Nae Ionescu i-a funda-mentat întregul sistem filosofic pe adev -rurile cre tine, propunând un curent bazatpe valorile na ionale i pe religia ortodox .Acest filosof modern, colit la universit ileeuropene i c ruia îi pl cea s surprind întoate prin avangardismul s u, face din teo-logia ortodox r ritean , un cadru generalpe care se încumet s fundamenteze o me-tafizic sistematic , predabil într-o uni-versitate modern . Adic alege s abordezeproblematica fundamental a filosofiei,dintr-o perspectiv inedit , aceea a valo-rilor cre tine. Mai mult decât atât, spre stu-pefac ia multora i spre indignarea nume-ro ilor detractori, nu numai c i raporteazcursurile de metafizic la problematica cre-tin , dar face o adev rat apologie a cre ti-

nismului printr-o virtuoas i mutual jus-tificare a cre tinismului i deopotriv a me-tafizicii sale. În metafizica lui, pe care o des-coperim în cursurile inute la Universitate:Cursul de filosofie a religiei (1924-1925);Cursul de metafizic : I. Cunoa terea imediat(1928-1929), II. Cunoa terea mediat (1929-1930) i Tratatul de Metafizic (1936-1937),

sim dezb tute temele fundamentale alegândirii omene ti. Astfel, Nae Ionescu erainteresat despre Dumnezeu, condi ia ori-ginar a omului, sfin enie, metafizic , iubireaca solu ie metafizic , na iune, act religios,cunoa tere i tr ire, substan , mistic i ma-gie, metafizic în raport cu religia, moarte,fiin i existen , timp, spa iu, libertate, con-tiin , Biserica cre tin , intelect i ra iune,tiin , suferin , etc.

Observ m astfel în Nae Ionescu preocu-rile unui teolog. Într-adev r, dac prin teo-

log în elegem pe tot omul care vorbe te, încuno tin de cauz despre Dumnezeu idespre cele dumnezeie ti, atunci domnul NaeIonescu este teolog. Vorbind despre „Teo-logul” Nae Ionescu, Mircea Vulc nescu spu-ne: „Ca teolog, Nae Ionescu este aspru cumnumai r ritenii pot fi. El apar ine uneispiritualit i de la care se revendic ”. Astfel,de i „doar licen iat în matematic ”, ca teolog,Nae Ionescu nu este purt torul unui mesajalogen, în rândul acelora care afirm

superioritatea ra iunii, ci cel care cheam laredescoperirea valorilor ortodoxe i na ionaleîn acela i timp. Faptul c el abordeaz con-secvent i aceste teme preponderent teo-logice, dar mai ales atitudinea sa condes-cendent vis-a-vis de filosofia clasic , ex-clusiv ra ionalist , care nu poate acceptadecât ceea ce intr sub inciden a logicului ianaliticului, l-au recomandat ca fiind un inde-zirabil în e ichierul universitar bucure tean.Îns Nae Ionescu nici nu a dorit vreodat sintre în rândul celor care afirm suveranitateara iunii, ba din contr , metafizica trebuie sse axeze pe via , spunea el, pe tr ire, pentru

ea are prin excelen un caracter antro-pologic. Aceasta trebuie s fie func ia meta-fizicii, de a oferi solu ii lini titoare pentrutotalitatea experien ei noastre în leg tur cusensul existen ei noastre i a tot ceea ce neînconjoar . În acest sens, metafizica este oîncercare soteriologic a celor care nu aureu it s se mântuiasc prin tr irea sfin eniei.

Astfel, ca teolog, propune imagineacre tinismului metafizic. El afirm : „nu v dvreun interes al specula iei metafizice, înafar de necesitatea aceasta de a ne g sinoi un loc în existen ”. Iat c Nae Ionescuare atitudinea caracteristic adev ra ilor fi-losofi (presocraticii, Socrate, Platon), pentrucare în elepciunea trebuia s se transpunîntr-un mod de via armonic i echilibrat,mod de via care se g se te în plenitudinealui, pe deplin concretizat în Ortodoxie. Fiindata at de Ortodoxie, Nae Ionescu caut s -i explice caracteristicile specifice ale

Ortodoxiei i s nu lase nel murit nimic dinceea ce este mai important în teologie i înpractica noastr . Este cu adev rat fascinant

vezi cât de mult îl preocup pe el temelefundamentale ale Ortodoxiei. Toate darurileomului, inclusiv via a, sunt considerate deNae Ionescu, doar ni te calit i particulareexisten ei. El afirm c , atunci când omulpierde via a, nu dispare, c ci via a este osimpl calitate a omului. Ceea ce este impor-tant pentru om, nu sunt aceste calit i în eleînsele, ci doar prevalarea frumoas i corectde ele în existen , astfel încât omul s seîmplineasc , s devin întru fiin . Tocmaide aceea, atunci când se cere, când seimpune, sacrificiul vie ii este chiar o datorie.

Nae Ionescu, prin ceea ce spune, con-firm adev rurile revelate ale cre tinismuluidar în acela i timp urm re te ca valorileortodoxe române ti, specificul nostru na io-nal s fie exploatate la maxim în beneficiulspiritului na ional. Practic, el este promotorulunei direc ii ortodoxe în filozofia româneasc ,deschizând o poart pe care îns nu a putut

intre i s cerceteze într-o via relativscurt i br zdat de atâtea lupte, c ci într-adev r, viziunea i pozi ia lui unic la mo-

mentul respectiv nu i-au f cut foarte u oarvia a între gânditorii vremii, fie ei laici sauclerici. Într-adev r, „Nae Ionescu s-a ridicatîmpotriva a tot ce este ra iune uscat fa deplin tatea tr irii, a tot ce este mecanism fade bog ia polimorf i fecund a vie ii. Eli-a g sit izvoarele de ap vie, puterea de

rezisten i calea spre adev rurile rena teriiîn duh, în adâncurile Ortodoxiei, în aceastipostaz r ritean a tr irii i a rodiriicre tinismului, din care a f cut cel dintâi axacuget rii române moderne, chiar dac nu tot-deauna teologul Nae Ionescu s-a putut ridicala în imea echivalent tr irii sale cre tine.Dar pe aceasta din urm el a exprimat-o cu ocapacitate de convingere i contagiuneneegalat decât de ceilal i doi ctitori ai fiin einoastre cre tine: Neagoe Basarab i DumitruSt niloae”, dup cum afirm Dan Zamfirescuîn volumul al doilea al lucr rii sale Istorie icultur . Nae Ionescu define te Ortodoxiaprin prisma na ionalului afirmând c : „...nuexist în chip normal în istorie feluri indi-viduale, ci numai feluri na ionale de a tr icuvântul lui Dumnezeu. De aceea comuni-tatea de iubire a Bisericii se acoper struc-tural i spa ial cu comunitatea de destin ana iei. Asta este Ortodoxia”.

Aceast definire este de în eles dac cu-noa tem faptul c ea este plasat în plin secolna ionalist. Idealul României mari, care scuprind to i românii, se înf ptuise, iar acumtrebuia legitimat printr-o serie de valori co-mune, iar cea mai mare, cea mai frumoas icea care venea românilor ca o m nu , eraOrtodoxia, c ci, „Ortodoxia nu se define teca un hibrid, ca ceva ad ugat neamului cumeste greco-catolicismul, nici ca o confesiune

ritean ce a subjugat fiin a na ional icare se opune cu orice pre Apusului, ci ca ostare de normalitate, o valorificare funda-mental a existen ei generale i a celei ro-mâne ti mai ales.” Pentru el Ortodoxia ro-mâneasc nu este activitatea deliberat a vre-unei Biserici în sine, ci „... lucrarea st ruitoare,anonim i individual , a unor misionarideprin i materialmente de baza lor canonic .Aceasta explic de ce Ortodoxia noastr -

neasc nu este atât o religie cu Bisericchez uitoare a credin ei, cât mai ales un felde cosmologie în care elementele de dogmstrict ortodox se ipostaziaz în realit i con-crete; de ce, cu alte cuvinte, cre tinismul acoborât la noi în realit ile imediate ale zileicontribuind la crearea unui suflet specificromânesc”. Pentru ceea ce define te el a fiortodoxismul, elementul de baz este Orto-doxia i se tinde spre o „Biseric puternic ,curat i mândr ”. De aceea, nu ne mai putemmira de faptul c genera ia pe care a patronat-o este unic prin anumite tr turi din care


amintim: ancorarea în spiritual, descoperireareligiozit ii i a Ortodoxiei în special. Acestlucru nu ar fi fost posibil f un om atât devioi, p trunz tor i fecund ca Nae Ionescu.Deci putem spune c Nae Ionescu este sin-gurul filozof sau metafizician prin excelencre tin, pentru care tot ceea ce, istoric, dog-matic, patristic, cultic, reprezint cre tinismortodox, are o valoare absolut i este adev rabsolut. Astfel el nu identific episoadelebiblice ca f când parte dintr-un tezaur mito-logic al umanit ii, ci le consider ca atare, ile acord o importan primordial , avându-se în vedere rolul i func ia lor cheie în în e-legerea sensului i ra iunii existen ei.

Mai mult decât atât, Nae Ionescu esteun adev rat apologet i m rturisitor al cre ti-nismului r ritean, exprimându- i convin-gerea i adeziunea cre tin public în fa a stu-den ilor spunând: „Sunt cre tin. Eu cred cnoi o s înviem odat din mor i, pentru csunt cre tin.”. Pentru genera iile de studen icare l-au avut profesor, cursurile de logic ,metafizic , teoria cuno tin ei i filosofiareligiei inute de Nae Ionescu au r mas deneuitat. Dac studen ii nu p seau sala decurs cu bagajul de cuno tin e sporit, plecau,în schimb, cu altceva, mult mai pre ios, mairar i mai greu de g sit: cu îndemnul de a nuse rezuma s înve e numai, s primeasc ide-ile de-a gata, s acumuleze pur i simplucuno tin e, ci s mediteze, s tr iasc i sverifice personal problemele. Ori este tocmaidezideratul de ast zi al înv mântului ro-mânesc, european sau mondial.

Este din nou momentul s ne întreb mce a garantat aderen a f precedent pe careProfesorul a avut-o în fa a unei întregi gene-ra ii. Evident c întregul arsenal de calit i îiexplic succesul, dar toate acestea in în-trucâtva de form , de ceea ce este exterior ide fapt, adev ratul ingredient care a f cut stresalte inima ascult torilor s i este tocmaiaceast dorin nest vilit de a impune unalt tip de respect pe care to i ar trebui s îlaib pentru tradi ia, credin a, cultura, spi-ritualitatea româneasc sau sufletul ro-mânesc, un respect bazat nu pe formalism cipe tr ire. C ci, în R rit, afirm Profesorul,„exist o form special de via religioas ,exist o leg tur de la om la Dumnezeu. Totaici omul care st în fa a lui Dumnezeu arealt calitate; el este în adev r om, trup i su-flet. Con tiin a trupului s u, cu alte cuvinte,în forme religioase simbolice, con tiin a p -catului întov te în fiecare moment peom în leg tura aceasta cu Dumnezeu, nu sepoate niciodat omul sc pa de trup”. NaeIonescu a preluat problematica fiin ial dinOrtodoxia r ritean : „Noi tim deja pânacum c exist o rela ie care dep te, care

transcende i care are o existen obiectiv .tim c principial noi putem lua contact prin

cunoa tere într-un fel, prin tr ire”. Profesorulconsider c „orice înv tur religioas , decii înv tura lui Iisus Hristos, este tr it de

oameni. Tr irea aceasta, considerat în tota-litatea ei spa ial i temporal , constituie într-un fel via a îns i a înv turii. C ci înv -

tura nu este un adev r oare care, pe carecineva l-a formulat odat , l-a s pat apoi într-o tabl de aram i l-a pus undeva sub sticl ,ca s se uite lumea la el, sau chiar s i se în-chine. Ci e mai degrab ca o s mân care epus în p mânt, încol te i d road . Laînv tura lui Iisus Hristos se adaug , deci,într-un fel, tr irea ei de c tre noi: ea nu maieste înv tur pur i simplu, ci înv turacare a rodit în noi, înv tur rodit ”.

Aceast tr ire este de fapt via a interioara cre tinismului ortodox, iar acesta, cum ob-serv Profesorul, nu se condi ioneaz prinleg turile lui sociale, ci „tr ie te prin el însu i,în absolut independen fa de puterilelume ti. De aceea, dezvoltarea virtu ilor ac-tive, care singurele leag pe om de om i peto i în societate, nu se bucur de primulinteres al Bisericei noastre”. Când au fostunii care au c utat s modernizeze bisericastr mo easc , Nae Ionescu a atras aten ia

„marele defect, sau marea calitate a Orto-doxismului, este c nu se poate înnoi. Cineare în elegere i dragoste pentru religianoastr trebuie s g seasc în el i curagiulde a privi lucrurile în fa : dac Ortodoxismulnostru are un rost i corespunde unei nece-sit i organice sufletului nostru na ional,atunci el s fie p strat în formele lui originare

i autentice. Iar dac aceasta nu se mai poateatunci este mai bine s fie l sat s se stingîn lini te, scutind lumea de scenele ap -toare ale unor zvârcoliri zadarnice. Noi so-cotim îns c nu acesta e cazul.” Pentru NaeIonescu, înnoirea nu înseamn schimbare ci„cre tere fireasc ” în comunitatea de iubirecare este Biserica. Atâta vreme cât aceastcomunitate de iubire func ioneaz normal,este exclus ca cre terea înv turii s fiestrâmb .

Pentru Nae Ionescu, „Ortodoxia nu poatefi liber de pecetea na ional , ca un sectorde via nedeterminat de na iune i deci in-diferent sau defavorabil na ionalismului în-trucât nu avem cuvântul lui Dumnezeu înforma absolut , ci tr it de oameni. Bisericase acoper cu neamul, cuprinde pe to i mem-brii unui popor i se întinde pân acolo undeun popor se întinde”. Observ m astfel cideile sale nu sunt str ine de spiritul ortodoxi de valorile r ritene pe care Nae Ionescu

le consider un fundament stabil al filosofieiromâne ti. Poate de aceea cele mai importantecursuri pe care le-a inut Nae Ionescu au fostcele de filozofia religiei.

Totu i, membrii marcan i ai BisericiiOrtodoxe Române, precum P rintele Pro-fesor Dumitru St niloae, nu sunt de acordcu modalitatea acesta de a integra lumea ecle-ziastic neamului ei. Faptul c a fost contestatde unii oameni ai ierarhiei ecleziastice (câ-teodat poate i pe drept c ci, dup cum ob-serv Petre ea, „Nae Ionescu trebuiedefinit comportamental, în sensul c a avuto atitudine just fa de toate evenimenteledin România. N-a gândit îns just întot-deauna. Eu l-am apreciat mai mult atitu-dinal, nu ideologic; nu-l prefer pe omul po-litic.”), nu a împiedicat pe nimeni s constatela Nae Ionescu acea în elegere profund iumil a cre tinismului i a pozi iei omuluiîn lume, raportat neîncetat la Dumnezeu inici acel puternic ata ament de Ortodoxie,din care, în elegem acum, i-a tras de faptseva vitalit ii sale...

Referin e bibliografice:1. Dan Ciachir, Gânduri despre Nae Ionescu,pag.162. Nae Ionescu, Problema mântuirii în Faust alui Goethe, pag. 1283. Dan Ciachir, op. cit., pag.244. Nae Ionescu, Curs de Istoria Metafizicei, pag.165. Nae Ionescu, Teoria Cuno tin ei, pag. 856. Dan Ciachir, op. cit., pag. 597. Ibidem, pag.978. Nae Ionescu, Curs de istoria metafizicei, pag.989. Nae Ionescu, Curs de Logica, pag. 1110. Nae Ionescu, Grafologie, pag. 2411. Nae Ionescu, Prelegeri de Istoria Filozofiei,pag.6Van Dick - Carol I i Sf. Anton


12. Dan Ciachir, op. cit., pag. 3713. Nae Ionescu, Curs de Istoria Metafizicei,pag.1014. Dan Ciachir, op. cit., pag. 8815. Mircea Vulc nescu, Nae Ionescu a a cum l-am cunoscut, pag. 12416. Nae Ionescu, Fenomenul Legionar, pag.2017. Istoria logicii, 1924-1925; Filosofia religiei.Fenomenele actului religios, 1924-1925; Logic ,cu special privire asupra tiin elor exacte (teoriara ionamentului), 1926-1927; Metafizica.Problema salv rii în Faust-ul lui Goethe, 1926-1927; Logica formal (Teoria judec ii), 1926-1928; Teoria cuno tin ei metafizice; 1. Cunoa -terea imediat , 1928-1929; Istoria logicii, 1929-1930; Teoria cuno tin ei metafizice; 2. Cunoa -terea mediat , 1929-1930; Istoria metafizicii catipologie a culturii, 1930-1931; Curs de logicgeneral , 1934-1935; Logica colectivelor, 1934-1936. Între cursurile naeionesciene publicate dup1990 se num : Curs de metafizic . Teoria cuno-tin ei metafizice. 1. Cunoa terea imediat . 1928-

1929; Cunoa terea mediat . 1929-1930, Edi ieîngrijit de Marin Diaconu, Ed. Humanitas, Bucu-re ti, 1991; Prelegeri de filosofia religiei, Edi ieîngrijit de Marta Petreu, Biblioteca Apostrof,Cluj-Napoca, 1993; Curs de filozofie a religiei.1924-1925, Prefa de Nicolae Tatu, Postfa deMircea Vulc nescu, Edi ie îngrijit de Marin Dia-conu, Editura Eminescu, Bucure ti, 2007.18. tefan Iloaie, Nae Ionescu i ortodoxia româ-neasc . Cu bibliografie din i despre Nae Ionescu,Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003, p. 20.19. Nicolae Steinhardt, Primejdia m rturisirii.Convorbiri cu Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, pp. 35-36.20. Ibidem.21. Ibidem.22. Alex tef nescu, „Entuziasmul ca metodcritic ”, în România literar , nr. 21, 28 mai 2003,pp. 10-11.23. Publicate constant, din anul 1973 pân înanul 1989, în reviste precum Via a Româneasc ,Teatrul, Secolul 20, Tomis, Familia, Vatra, Steaua,Astra, Echinox, Orizont, Opinia studen easc .24. Nicolae Steinhardt, Primejdia m rturisirii,ed. cit., p. 71.25. Nicolae Steinhardt afirm , în convorbirile cuIoan Pintea: „nu sunt creator, ci critic. Lucrez,

adar, cu materialul clientului. Scriu numai dacam despre ce scrie i numai în m sura în care suntîn stare s în eleg i s iubesc sincer cartea (...) pecare o citesc. De altfel, spunând c sunt critic, nurostesc adev rul, nici critic nu sunt, sunt doar undiletant, a c rui prezen în via a noastr literarcred c se datoreaz , îndeosebi, faptului c vârstan-a r pit scrisului meu decât pu in din entuzi-asmul s u juvenil” (p. 143).26. Nicolae Steinhardt, Primejdia m rturisirii,ed. cit., p. 37.27. Nicolae Steinhardt, Critic la persoana întîi,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983, p. 18.28. Ibidem, p. 21.29. Ibidem, p. 25.30. 1978, reeditare 2006.31. Ibidem, p. 245.32. Ibidem, p. 268.

Valize de închiriat

Am valize cu vise de închiriatÎn iatacul meu albastru cu tapet descojitDe la primul etaj al casei cu geamlâc

i porumbei în cire ul japonezPlantat de Domnul ConstantinÎn trecerea lui ca o cea - sunt magnolii

i smochini cu fructele zaharisiteUmbre, preumbl ri de-a lungul liniei

timpului meuAnotimpuri de r cire, ferestre vacante,Pasiuni corodate în duelul cu vremea

cerile vin i se duc împ turite-n viseOglinzi, a tept ri - nimic deosebit.

Separarea

Dou luni au clipitiulie i augustEl a decis s o chemea rugat-o sa fie acolola începutul dup -amieziiEa a decis „cinci ar fi mai bine”i a ajuns la ase

Camera - o bolt albastr , apretatmoartea plutea cu aripi plate peste paturiEa plutea ca o dansatoare pe scenOamenii se uitau precum oameniiUnii erau întin i pe a ternuturi scrobiteAl ii edeau „hopa” pe scauneUnii erau în picioaresprijinindu-se de pere ii impersonaliUnii beau ce ti cu ceai slabMarea separare -În acel centru de excelenîntre u ile deschise i închiseoamenii erau rapid conecta ila fire, transfuzii, perfuzii i ace

i sim i gâtul electric se dezbrace sau s a tepte acolo

în hainele ei de ora ?Era agitat , dep itde fantoma unui graficpe a ternutul scrobitdispozitive rotunde din plasticfolosite s ridice sau s coboarepe cei mor i sau pe moarte -

El o f cu s-adoarmîn camera aceea albastr ,pe-un c rucior din piele de capr„Gândi i vise fericite”I-a spusPe podul dintre ziu i noapte

Acroba i exila i

Balan între ziu i noapteVis fragil de secet i ploaieSfânt memorie de acasVise afi ate în format algebricFerestre deschise spre albastru -El f cu semnprintre oameni,cuiburi de lilieci,celule mestecate cu nisipi bagatele dep ite

printre fire, ace i drenefantome de arbori în absolut,me te uguri subtile i graficeDefini ia, în costume de acroba iexila i pe undeva în lumea ei de visAbsolutul, un alt vis ...

Focurile vân torilor

Dincolo de iazuri i de mla tini -berbeci îndr gosti iadulmec trecerea LuniiScufunda i în t cereelanii- i caut partener în t cereÎn mijlocul Autostr zii 66trafic de p ri i vân toriDincolo de iazuri i de mla tini -

ip t de cerbi speria iUrm ri i de vân tori furio ierpi evazivi oglindi i în ierburi

Deasupra, p ri de tot felulPlutesc pe termale - universul se extindeDincolo de iazuri i de mla tini -

cerea acoper desi ulCu crengi de cedru denseamanul exploreaz

coaja de mesteac n,coaja de ulm i ar arul în fl riDincolo de iazuri i de mla tini -

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)


Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Dup cum apreciaz majoritatea cronicarilor / istoricilor europeni,Mihai Viteazul (n. 1558 - m. 1601), „palatinus Valachiae” („domnito-rul / regele Valahiei”, 1593-1601, fig. 2, infra), este con tiin a na io-nal cea mai înalt a Valahimii, una dintre cele mai puternice icomplexe personalit i din întregul spa iu al Daciei sfârtecate de„cele trei imperii” (Otoman, Austriac i Polon) din a doua jum tate asecolului al XVI-lea.

A înf ptuit cea de-a aptea re-Unire par ial a Daciei, mai exactspus, re-Unirea celor trei state („principate”) evmezie ale valahilordin Dacia Nord-Dun rean („Dacia-lui-Decebal”, supra, fig. 1): Mun-tenia ara Româneasc ), Transilvania (Ardealul) i Moldavia(Moldova), sub numele de Valahia (întru reamintirea Vala-hiei Maria celei de-a patra re-Uniri par iale a Daciei din epoca DinastieiAs ne tilor, 1185 / 1205 - 1241 / 1280 - în documentele evmezicede circuit interna ional, La Grande Blaquie, i nu cum au impusistoricii sta-lini ti, „ aratul Româno-Bulgar”), irepresibil idee-f cliede re-Unire a Daciei i de la Mihai Viteazul încoace, pân în prezent,chiar între „ro ile din ate” ale Imperiului Otoman / Turc, ale ImperiuluiAustriac / Habsburgic (dup 1867, Imperiul Austro-Ungar) i aleImperiului Polon (subsituit pu in mai târziu, de Imperiul arist/ Rusi, apoi, de cel Sovietic/ U.R.S.S.), multisecular îmbinate la Dun re /

Carpa i.

Fig. 2. a) Michael Waivoda Walachiae Transalpinae [...] aet. XLIII /«Mihai Voievodul Valahiei Transilvane [...] în etate de 43 de ani», portretîn aram executat la Praga, între 24 februarie - 30 aprilie 1601, de AegidiusSadeler, gravorul cur ii imperiale a lui Rudolf al II-lea; b) Michael PalatinusValachiae / Michael Palatin Van Walachien (Mihai [Viteazul] regeleValahiei).

O „bibliografie general Mihai Viteazul“ (fig. 3, infra) se dove-de te imperioas i mereu îmbog it , în orice anotimp al Valahimiiprezent-viitoare.

În structurarea materiei lucr rii recente, Mihai Viteazul - o bi-bliografie general , de Mariana Urzic , Dana Popescu, Ileana Cioa-rec (în coordonarea d-lui prof. univ. dr. Cezar Avram i a lui NicolaePetre Vrânceanu, Craiova, Editura Sitech, 2012)*, se relev macro-sec iunile A. Volume i studii (cu trei capitole: I. Lucr ri speciale;II. Lucr ri generale i III. Beletristic ) i B. Din periodice. ÎnPrefa , d-l prof. univ. dr. Cezar Avram ne încredin eaz c «Publicareaunei bibliografii generale constituie o necesar datorie pentruaprofundarea cunoa terii istoriei, [...] i a relev rii rolului incon-testabil, deseori hot râtor, al personalit ilor în timpul i spa iul isto-riei.»; în spa iul Valaho-Daciei, mai arat prefa atorul, «s-au creatcondi iile afirm rii unor personalit i inconfundabile i remarcabilepe plan mai larg, ale istoriei noastre: Decebal, Deceneu, Vladislav,Litovoi, Neagoe Basarab, tefan cel Mare, Iancu de Hunedoara,Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor

Fig. 1. Harta Valahiei la cea de-a VII-a re-Unire par ial a PrincipatelorEvmezic-Valahe (Muntenia / ara Româneasc , Transilvania / Ardeal iMoldova), de c tre Mihai Viteazul (1593-1601), între hotarele Daciei Nord-Dun rene („Dacia lui Decebal”).

* Mihai Viteazul – o bibliografie general , de Mariana Urzic , DanaPopescu, Ileana Cioarec (în coordonarea d-lui prof. univ. dr. Cezar Avram ia lui Nicolae Petre Vrânceanu), Craiova, Editura Sitech, 2012 (pagini A-5:78; ISBN 978-606-11-2899-0).

a) b)


Vladimirescu [...]. În aceast galerie a Neamului Românesc s-aremarcat, „fulger în noaptea istoriei”, figura legendar a voievoduluiMihai Viteazul, temei al mitului na ional, despre care reputatul istoricConstantin C. Giurescu spunea în urm cu aproape trei sferturi deveac: „Mihai Viteazul este întruchiparea eroismului, este izvor deputere, de încredere i de mândrie pentru Poporul Românesc”. Liderulpa optist, Nicolae B lcesu, îl numise, de asemenea, „n dejdea tuturor[...], un b rbat ales i vestit, i l udat prin credin a c tre Dumnezeu,dragostea c tre Patrie, dreptatea c tre to i deopotriv ” i remarca, la1851, str lucirea na terii voievodului al c rui arbore genealogicpornea din ara Româneasc , de la Mircea cel B trân (domnitorîntre 1386 i 1418), [...] i se ramifica pân la domnitorul P tra cu celBun, tat l s u (1554 - 1558). Calit ile sale, dovedite de la o vârsttân i prin dreg toriile împlinite pe lâng domnitorii munteni, sevor confirma pe deplin în timpul scurtei, dar furtunoasei sale domnii(1593 - 1601), perioad în care a reu it, cu sprijinul poporului s u, alPapalit ii i al împ ratului austriac Rudolf II, s st vileasc n lirileturcilor i ale alia ilor acestora ...» (p. 5 sqq.).

Fig. 3. Coperta bibliografiei generale, Mihai Viteazul (Craiova, 2012).

La o edi ie secund , „rev zut i augmentat ”, ar fi bine dacautorii ar realiza o sec iune „bibliografic-general ”: „Mihai Viteazuli autorii str ini din secolul s u” (inclusiv autorii lucr rilor icono-

grafice - gravuri, tablouri etc.).

omul – în aceast via – n-are timp decât sînceap – nu are timp decât s i fac o vag

rere desprenu poate decât s priveasc – îmboln vit de fug – spre

...de fapt - nu are vreme decât smârâie pu in – c nu tocmai toate i-arconveni... i – când s formuleze – i el – oopinie mai ascu it i mai de Doamne-ajut – când

i dreag vocea ii spintece p sul drept la mijloc – spre

miez - cuul de zarv - sau chiar – (ce obr znicie cosmic !) s ia vreo

decizie – hop! – c -i sun ceasul de lamân

...opri i ceasurile – t ia i-v mâinile – strangula i orice pornire dearogan dictatorial a zeilor!

...sau - dac nu face i nimic din toateastea – atunciîntreba i pe cel care v-a teapt - docilla intersec ie - dac are o igar - ida i-v foc – singuri

...”astfel de forme de protest suntstrict interzise – în regimul democratic alDomnului...” – ...cu pricina!

...s ne fereasc Dumnezeu de democra iafandositei minciuni – uciga deanotimpuri – lichidatoare demedita ie asupra exuberan ei florilor de m r - ca iasupra unei frunze rubinii – balerin adormit pe luciul lacului –...minciun sting toare deentuziaste explozii spreceruri i desonore voci magistrale-aleOmului: ori iundeori icând – în oricare dintrelumi

...fere te-ne – Bunule Domn (numai i numai dacbun cu adev rat e ti!) - de-ale de ertuluihiene-nsângerate - feroce târzii!

Adrian BOTEZ

Van

Dic

k -A

mar

ylis

i M

irtil

o


Soarta oamenilor de talent din rile mici, este amar . Ceea ce a zisBolintineanu, în urm cu 150 de ani, este înc actual în Balcani. Unii mergpân la cap tul lumii, c utând surse de inspira ie. Al ii coboar pentruinspira ie, pân în inima p mântului. Eu vin din sudul Dun rii în acestcentru de excelen , pentru a constata c Bucure tiul este un loc idealpentru inspira ie: a a cum este; uneori mistic i melancolic, alteori frumosca o câmpie cu grâu. Poetul trebuie s caute minunea. Unde sunt: sufletulsatului, sufletul somnului, busola sufletului?

Poetul este rege în ara visurilor. Poezia este cheia sufletelor. Cine stîn preajma ei, poate comunica i cu oamenii, i cu zeii. O fi zis oare altcinevaacest lucru, înaintea noastr ? De ce nu! Ce este sufletul? Care este puterealui? Cel mai bun medicament pentru suflet este agita ia trupului. Sufletuleste via a, via a este suflet. Trei sunt elementele care între in via a: aerul,apa i alimentele. Dou sunt elementele care între in un poet: sufletulcuvântului i iubirea. Poe ii se închin doar în fa a iubirii. Care sunt spe-cialit ile sufletului? Dezvelirea sânului unei femei este leac bun pentruochi, iar mijlocul tras ca prin inel, hran bun pentru sentimente.

Precum se vede, ceea ce este frumos i lui Dumnezeu îi place. Sufletuleste un echilibru între structura biologica, normal , a sistemului nervos,i reflectarea lui în existen a permanent a individului. Sfântul Andrei

alunga spiritele rele. Nu despre ele suntem invita i s vorbim, ci dimpo-triv : despre desfacerea cuvântului, despre descifrarea sufletului, carese ascunde în tainele lui. Ce ar fi s dezbr m sufletul? Se tie c omuleste trec tor, iar trupul s u în pulbere se preface, dar cartea lui, dac maiare un pic de suflet în trupul ei, îl face nemuritor. Poetul trebuie s uimeasclumea. Prin ce? Prin cuvinte care alunec din suflet în suflet. Cuvântul luitrebuie s fie un destin, care determin destinul na iunii. Cuvânt i suflet.Poetica sufletului. Cu sufletul cât cerul de mare. Carte de suflet, din totsufletul. Ce este sufletul?

Cel mai important lucru este de a privi lumea din punct de vedere alfiin ei, nu al persoanei, de a descoperi Dumnezeul care este în noi, i dece nu: în cuvântul nostru, la lumina sufletului. Se spune c gândurilebune ne p zesc sufletul. Ce bine ar fi s sim i cu mintea i s gânde ti cusufletul. Existen a trebuie permanent gândit i c utat cu sufletul. C ilebune, scrise cu suflet, reprezint pentru noi o surs de energie i echilibru.Literatura exprim sufletul timpului. Frumuse ea poeziei se na te dinprietenia poe ilor. Prietenia literar este un atelier de crea ie. Iubirea fiindsensul suprem al vie ii, nici poe ii nu pot crea în absen a ei. Ea nu poate

devin un leac bun pentru suflet dac nu se transform într-o poezie,compus din trei elemente: eros divin, eros spiritual i eros carnal.

Cuvânt i suflet. În general, poe ii au avantajul c nu trebuie s explicenimic. Dac crezi în Dumnezeu, iube te i f ce vrei, f ce vrei i nu întrebape nimeni! tim c au spus i al ii acest lucru, înaintea noastr , dar nustric s repet m. Repetitio matere studiorum est.

Dac e ti un poet atins de aripa de înger, un r zvr tit suflet între stele,în gr dina ta dorm toate p rile lumii. Acolo se afl arta de a tr i, arta dea intra în ve nicie.

Poetul are o via încurcat . El este unica fiin , care are dreptul s fieprin i cer etor. El este cel care te înva s te bucuri! De ce? De ansa fe-ricirii. Prin ce? Prin puterea cuvântului, prin bun tatea îngereasc a inimii.Poezia este muzica sufletelor mari i sensibile, o fereastr prin care trebuie

vedem lumea.

Baki YMERI

nu tiu ce-mi veni, s fiu

cu vinul din boabele tale m hr nescdup ce am mustit în împreunarea cu mugurii t inu vrei s auzi cât pot fi de neînsemnat dar i de ceresccând vrejului de iubire din tine i-am pus zurg i

nici nu mai tiu; bine c e uitare

ai fi un obiect târziu al na terii meleîn drumul spre niciodat m-ai împiedecat de-un nicicândconvalescen a-mi zdrav am proptit-o-n ghilimelepentru oricând, dac-ar fi foarte curând

ne norocire de cap c un

ast zi duminic nu m-am dus la bisericpentru c eram programat, pe lâng birt, i la dentistdoctori a mea nu mai lucreaz în timpul s pt mâniipentru c la ea acolo se plimb de luni pân vineri între oreleapte i dou zeci iunuoarecii opârlelii i broascoaielii.

miel de noua zeeland

în arc ploaia c o chem cu mine o iau cu mine c e ploaie sau nu fie de tiut c o iubesc

timp în care eu m decojescca o alun de vitrin care credea c e ve nic

la r rirea începutului

se împlete te carul cu fân, cu carul cu steletrifoi cu patru foi, cu iesle, cu nuielevine diminea a-n noapte îmbr catdac a fost - va fi de fiecare datlumina binecuvântat !

de vin c are cuvinte

n-apuc s vorbesc cu micul meu universce- i cânt îndoiala în v lm ia globulelor globennu e aici vreo cauz sau vreun efect, de vreun verspur i simplu nu mai st porumbelul meu în joben

Daniel MARIAN


Grupaj realizat de Valentin Nicoli ov, pre edintele Societ ii Române de Haiku

Poe]i ai Societ#]ii Rom@ne de Haiku/ Poeme senryu

Poe]i ai Societ#]ii Rom@ne de Haiku/ Poeme senryu

Petru-Ioan G^RDA

Chilipir ratat:Grecia de vânzarei eu n-am un cent

Îmi tai coco ul:a refuzat s treacla ora de var

Vasile MUSTA}~

Curcubeu pe cer...i tu propov duie ti

apocalipsa

Cioara cârâie...trâna ghicitoare

scuip -n ghioc

Dan DOMAN

Pomul de Cr ciun -pân i soacra paremai bun sub el

ri înz pezite,dar la caban serviciutopless

Vasile MOLDOVAN

Nunta de argint…Mireasa- i prive te-n oglindgura tirb

Cal la potcovit...elul ridic i el

o l bu -n aer

Florica IACOB

Trap de nepot...Abia tr gându- i sufletulbunic cu ghiozdan

Obraji de jun -sub stratul de pudraceea i b trân

Valentin NICOLI}OV

Plaj de nudi tinu-mi g sesc prietena:o tiam blond ...

E prim var !Flutur pe-o sfoarchilo i de dam

Octavian MARE{

Dou femei bete –împart sticla cu votcîn limba rus

Foaia pe care scriu ajut o musc

pun punct pe i

Radu PATRICHI

Prima zi de coal ,condus de m mici de c el

Revelion la TV -pisica abia mai ineochii deschi i


Nicolae M~TCA{

zbor i eu o dat Phaëton

Mi-a dat în floare lanul de n rângi râd la soare florile de mei.

Se strâng la par, în suluri, anii mei.A neputin -atârn bra ul stâng.

Le stau în cale multor ca un stei,Dar nu de ast pacoste m plâng.Degrab intr coasa în p râng

i-mi zboar pu anii-vinderei.

Luntra b trân i mizer, ca Phaon,O rog pe Afrodita s -mi redeaDoar anii tineri – toat -averea mea,

zbor i eu o dat Phaëton.

Apoi, la trap, din zori pân -n chindii,La carul vie ii, tras de bidivii.

i prima-i bun rea, i cea zurlie

M-au p sit prietenii i anii.Iubirile, la fel, din tinere e.Doar dou dintre ele, mai iste e,

iau cu zorzonele, ca b canii.

„De-ai s te la i pe mâna mea, feble e,Am s i întorc i anii, pehlivanii.Cu ap vie-am s -i stropesc, avanii,

n-ai nici moarte i nici b trâne e”,

Îmi zice blonda. Contravine bruna:„T taie, -n brânci dai, via a cât te poart .Ce-ar fi s i-o stropesc cu ap moart ,

po i s te-odihne ti pe totdeauna?”

i prima-i bun rea, i cea zurlie,Dar cump nesc: m tem de ve nicie.

C#r]i primitela redac]ie

E cu ochi i cu sprâncene: cu asemenea rapnele...

ari seto i de m re ie, to i sunt oale i ulcioare.Dorm în colbul de arhiv schi e, planuri, stratageme,Pacte, note, protocoale, uneltiri f cute gheme,Numai nu i testamentul arului Petru cel Mare.

Lungul vis spre anatolii nu a fost surpat de vreme.inta clar chiar de-i scap marii flote militare,

O preia-n vizor flotila de femei i fete, caretiu s unduie la bar i s joace la extreme.

i-au scos blondele rusine tehnica de-naintare:Ochi alba tri ca cicoarea, busturi tari, împl to ate,Mersul lin ca de felin , unduiri de olduri plate,

scroieli pân-la burice, pân-la poli posterioare.

E cu ochi i cu sprâncene. Cu asemenea rapnelePo i r zbi cu u urin spre Bosfor i Dardanele.

O fi fiind ea, via a, -n cer frumoas

i pip ie ecluzele stihia.Se smulg din frâu ghe arii, telegarii.La pând stau vulcanii ca ogarii.

trunde-n oase cancer agonia.

Dolfanii-o iau spre cosmice fruntarii.Cupe u- i mut -n bunc r pr lia.Un cap-de-porc î i dibuie frânghia.Se roag -a mântuire tipicarii.

Se-arunc -n h u prostra ii, mimând doxe,Convin i c astfel urc la Zamolxe.

Din arc -mi fac, dibaci, ca Noe, cas ,Ridic spre Ararat pânzele-n vânt.O fi fiind ea, via a, -n cer frumoas ,Dar mai frumoas -i, parc , pe p mânt.


Daniel MARIAN

Mai aproape de zilele noas-tre, tot mai rar mi-a fost dat sîntâlnesc delicate ea împletindu-se cu arta. Înclin s cred c fie-

ruia din noi ne sunt oferite îndar naturale ea, normalitateagândirii i a limbajului. Doar calegem, în schema complicat avie ii, s ne sprijinim fiecare înfelul s u de câte un cer, de câteun rug de mure ori chiar de câteun gard de sârm ghimpat ; seîntâmpl ca pân i cerul s fieghimpat, uneori chiar dac de ne-în eles. Renun area la cifru pen-tru a ne exprima cu limpezime, maiales în uvoiul versurilor devineastfel aproape un act de curaj.

Claudia Gabriela Marcueste o prezen cât se poate declar între multe, multele înce-

ri care ne intersecteaz irulperegrin rilor, confuz tocmai dinpricina r cirii c ilor de comu-nicare cândva considerate intrin-seci. E ca i cum, hai s-o zic, aitrece de la metabolismul întorto-cheat de Facebook, la viul grai.Spune ea, poeta, astfel: „Nu c u-ta-n lucruri de arte/ S g se ti

spunsuri încurcate/ Când dup

taina urzelii/ Te învele ti în m -tasea serii.// Nu c uta în dep r-

ri/ Jocuri care i se cer/ Ci du-tespre muntele albastru/ Cândsuspinul inimii te apas .// Nu

uta în fântâni adânci/ Glasulciocârliei s îl aduci/ Ci drept lu-ceaf r s i alegi/ C uz în nop-ile când pleci.// Nu c uta în po-

calul suferin ei/ Rug ciuni esutecu fir de bumbac/ Când sub ce-tatea vântului str bat/ Izvoareleîn elepciunii. Dar ele tac.” (Nu

uta - pag. 125). Poate incredibil,dar se poate vorbi i cu elegansufleteasc nedisimulat , pe lu-mea asta a poeziei (!). Se poate

si echilibrul unei valen e inte-rioare pe care s o împ rt ticu ceilal i, aducându-le motiv deîmp care cu lucrurile frumos im-perfecte i de aceea unice în e-sen a lor.

Cât se poate de r spicat, po-eta arat înspre întregul lumii,mai conving tor de a a nu sepoate; ne scrie lec ia despre o-menesc pe tabla aburind a fi-in ei, cu litere de c ldur : „Ni-meni pe plan vertical/ Nu vede,n-ascult , nu înva / Enigmele

mân imagini/ Lipsite de chipuri,fe e întunecate/ Întorc adev rulînspre minciuni/ Speran ele r -mân în nori împietri i de uimire./Ne temem în nemurire/Ascun-dem trufia în pagini de carte/Mu-rim cu oglinzile sparte, e r uta-te.../ Nimeni pe plan vertical/ Nuplânge la r ritul zilei/ În cerlini tea se r sfa / În timp ce p -mântul geme/ Sub arbori desfi-gura i, orizontul memoriei/ Mul-tiplicat de gânduri ce se zbat prin-tre fire de nisip/ Aride vremuri -ne întoarcem spre limbaje sufe-rinde/ Nimeni pe plan vertical...”

(Plan vertical pag. 19). A te temede nemurire, a ascunde trufiaprin pagini de carte, a muri cuoglinzile sparte, - aceasta e îm-pov rarea cea mare, care din tr -itori vremelnici în drumul sprenesfâr ita tr ire, ne împiedecprecum un frâu, un ham, un hâ ,care ne trage de-a valma însprecol urile mai pu in rezonante alebog iei noastre genetice.

Claudia Gabriela Marcu nufolose te îndeob te cuvintemari, ea ne aduce aproape deacurate ea împlinirilor cu de lasine în eles, chiar dac m întrebde ce spune „Înfrângere” atuncicând e loc de biruin , cu o sin-ceritate larg se transpune în ima-gini convergente cu tâlcul careeste doar al ei: „Sting nep -toare f clia întreb rii/ Strivindîndoieli din priviri r ite/ Cândsub v l de leg mânt/ B nuieli se

sfrâng pe p mânt.// Înfruntcreionul cu spada de cuvinte/ iîn zvâcniri de gesturi tr toare/Etern a ez o oapt trec toare/Pe mla tina sufletului pustiit.”(pag. 17).

Am întrebat-o pe poet dacun joc erpuit de cuvinte nu emai aproape de erpuita, ori o-pârli a via pe care o tr im saupare-ni-se c o tr im; era vorbadespre un fel de înnorare, „ i cetârziu”. Dovada c e tr ire i nu

rerea tr irii, a fost r spunsulei: „Da, dar eu a a am scris, nu-i a a?” Iat : „(…) i ce târziu vezipas rea lumii pierdut în v zdu-hul uit rii/ i ce târziu aerul nop iite îmbrac în gândurile lui/ i cetârziu în plânsetul cerului cite ti

teptarea/ i ce târziu te îndemniînspre zorii risipi i de vânt/ i cetârziu ajungi în lumea mea, ca s

te pierzi cu mine/ Te pierzi dinlumea ta (...)! (pag. 39).

Suntem i nu suntem împre-un cu propriul nostru trecut,timp în care ne parcurgem pre-zentul mai-mult-decât-relativ,înver unându-ne spre viitorulîntotdeauna improbabil. „Azi de-parte, azi aproape/ Se vede con-turul trecutului/ În ochiul careuneori mai doarme/ Pe umerii delut ai lumii/ Suspin t cerea nop-ilor senine/ ... /Azi departe, azi

aproape,/ Urc gândul pe colinadragostei/ Când din adâncul fi-lelor de carte/ R sar cuiburi din

i de vânt/ ... /Azi departe, aziaproape/ Mereu urcând pe drumde sare (...).” (Azi departe, aziaproape - pag. 143). Se întâmpl

nu fim câteodat departe doarde fragmentele r sfir rii noastreîn timp, ci chiar i de noi în ine;„Ploi”: „Departe de noi apunemîn ploi/ Stagneaz jocul prim -verii/ Cu oboseli din min i în-ghe ate/ De timp în el tor, enoapte.// Departe de noi apunemîn ploi/ i flori de cuvinte co-boar / La u a visului minunatsear / Adorm pe petale de cear .//departe de noi apunem în ploi/Iar vân torii nop ii închid senti-mente/ Ardem resturi de gânduriaruncate/ Pe noptiere sparte devise - e noapte.” (pag. 47). Esteaici o nocturn perfect închegatdin ceea ce ne str bate cu ceeace ne-am dori, atunci când sim-irea dimpreun cu visul se adun

în gânduri pentru a preg ti loculcuvintelor.

Într-o „Via de sticl ”, po-eta ne a eaz în fa a unui tabloupre ios, precum cântecul unei si-rene; totul curge lin, cu astâmp r

Cu Firimituri de voci, Lumea din noi ne duce i ne aduceAzi departe, mâine aproape la un Inventar de cuvinte

Claudia Gabriela Marcu -„Noiembrie al meu”

Claudia Gabriela Marcu -„Noiembrie al meu”


de la învolburare, dar cu con ti-entizarea fiec rui punct carepoate fi deopotriv i desf taredar i pericol de înec: „Privescmareea sufletelor/ Pierdute în în--ghe ul uit rii/ i alerg spre fluxuldragostei,/ Prin nep sarea tr -

rii./ ... / A tept un clinchet deiubire/ Privesc mereu spre ne-murire/ i singuri în lumi para-lele/ Ne reîntregim printre z bre-le/ Te strig cu vocea tears / Înglobul de cristal,/ Atât de gravevorbe/ Rostite-n fiecare noi (...).”( pag. 60 ).

De altfel, undeva într-un arealinterior, necesar dintr-un fel de afi subtil, dac nu de vinov iefa de ne tiutele lumi, ne sunt

zle ite-n sim uri „Firimituri devoci”: „Înnod cuvântul amane-tat/ de iluzii p tima e/ i strângcu mâinile p tate/ Indiferen a depe chipul/ M cinat de pustiu/ Selas t ceri.../ Insuflu aerul liber-

ii/ Printre admira ii fl mânde/i în r rit de întreb ri/ Adun

acorduri din firimituri de voci.”(pag. 6).

Poeta devine trist în „Lumeadin noi”, când transfigureazve nicia ca i cum ar putea fi ag -at de o toart , precum o amfor

în care Dumnezeu a amestecatgram cu gram licorile de la fiinla nefiin : „Ne desp im de lu-mea din noi/ Nu mai vorbim cudor de dor/ În fa a cerului înge-nunchem/ i în umbrele t ceriiadun m/ podoabele uit rii...// Nedesp im de lumea din noi/ Numai pict m prezentul din noi/ iprintre licuricii nop ii revedem/Vie i schi ate, priviri trucate...(...)” (pag. 88). Nevoia de a l murisocotelile cu nebuloasa a fi, ajun-ge într-o matc a sinelui contem-plativ, unde are loc un „Inventarde cuvinte”: „Inventar de cuvintepe întâmpl ri narate/ Vicii des-cifrate pe capcane aruncate./Puncte de vedere i imagini însfere/ Intrigi scrise pe hârtii omo-gene./ Te ridici din pulberea vie-ii/ Contempli cu liricul fiin ei/ Pe

str zi te vezi pierdut/ Cu chipultransfigurat, slut./ ... / Din loc înloc accentuezi p trate/ P tate cutimiditate, sprâncene ridicate/Reiei povestea de la început.”(pag. 18).

Pe „Corabia nebunilor” (pag.27), m mir c nu ne-am întâlnitpân acum - sau poate c da; eclar un loc pentru poe i, altcevace s zic...; în „Noiembrie almeu” (pag. 35), nu e loc deîntâlnire, pentru c într-adev r eal ei, al poetei, e poemul rotund,

vreo sc pare a unei muchii...Dar ceva tot mai notez, pentru a

putea opri, momentan, dinast priveli te f doar i poateîn elept de limpede, de pl cut ,deloc scrâ nit i nici întorto-cheat sub auspiciile vreuneiambi ii de cine tie ce curentliterar mai mult sau mai pu inemblematic dup vreun trendanume. „Dualitate în intimitate/

sesc neajutorarea/ M run-it în pasiuni/ Amprentate pe

frun i/ Ce î i revars stropii/ Pre-ocup rii alternante/ ... / Iubiri ne-

scute din ancor ri divine.”(Dualitate - pag. 67). Iar pentru a

mâne în registrul acesta, carecred c se apropie foarte mult deo latur a unui destin sublim, atâtdoar: „Fructul p mântului în-flore te în gândul meu/ Izvor devorbe, nesecat/ De timpul ador-mit în vitrina amintirii.// Acolo elucrarea divin / Acolo e manacereasc / Acolo e lupta omenirii/Exilat în p cate./ ... / Acolo e vi-sarea de vise/ Acolo e sfâr itulnesfâr itului/ Acolo e lucrareadivin .” (Acolo- pag. 95). Cu voiadivin , în lumea aceasta plin deîn elesuri, Claudia Gabriela Mar-cu - iat c le-ai g sit pe aceleacare trebuie. În elesurile lumii,lumea fiind a poeziei.

Contemporary Literature Press, sub auspiciile urm toarelor foruri:Universitatea din Bucure ti, The British Council, Institutul

Cultural Român i Ambasada Republicii Irlanda,Anun publicarea volumului

Musical Allusions in Finnegans WakeEditat de C. George S ndulescu.

Redactat de Lidia Vianu.În trei volume:

ISBN 978-606-8366-48-7; 978-606-8366-49-4; 978-606-8366-50-0

Muzica de dincolo de cuvinteExist multe nume de persoane în Finnegans Wake: ele au fostadunate în versiunea linearizat a volumului Third Census de AdalineGlasheen, de curând ap rut la Contemporary Literature Press.

sim i cântece în Finnegans Wake. Sunt i ele la fel de multe lanum r. G sim titluri de cântece, un vers sau mai multe, un simplucuvânt uneori, sau pur i simplu o frântur de ritm pe care unii dintrecititori o recunosc. Pentru cei care nu recunosc singuri tot, public macum un volum care inventariaz , practic, toate trimiterile muzicaledin cartea lui Joyce. Acest volum este o prelucrare i o ad ugire a

ii Song in the Works of James Joyce, scris de J. C. Hodgart iMabel P. Worthington, publicat în 1959.În mod sigur, cântecele duc la un în eles - la mai multe în elesurisimultane, de fapt. Finnegans Wake este cl dit, în ultim instan ,tocmai pe leg turile multiple stabilite între cuvinte, uneori chiar întresimple sunete, pe de o parte, i, pe de alt parte, o multitudine delucruri pe care nu reu im s le numim.Exist îns o diferen între Musical Allusions in Finnegans Wake icelelalte volume publicate de noi în seria Joyce Lexicography. Ea nueste greu de sesizat pentru acei cititori care tiu c pu in a lipsit caJoyce s devin cel mai mare tenor al Irlandei, i c el a renun at lamuzic pentru a se dedica scrisului. Volumele de pân acum explorauleg turile dintre un cuvânt i alt cuvânt, fie c era vorba de nume descriitori, sau de cuvinte din limbi diferite: ele se ocupau de sunetelevorbite. Hodgart i Worthington aleg s trimit sunetul vorbit la muzic .În mod cu totul surprinz tor, spre deosebire de toate lexicoaneleanterioare, lexiconul de fa nu acord nicio aten ie diferitelor limbistr ine pe care Joyce le amestec pân ce ajunge la în elesuri dintrecele mai nea teptate. Apar unele cântece în latin , în francez , înitalian sau german , e drept, dar în cea mai mare parte a exempleloravem de-a face cu limba englez . Baladele, opereta, ariile de opersunt mult mai u or de identificat în Finnegans Wake decât orice alttrimitere. Hodgart i Worthington sunt, din aceast cauz , greu decontrazis în majoritatea cazurilor. Urm rind atent citatele din textuloriginal al lui James Joyce, observ m cu u urin c autorul însu ine preg te te din vreme atunci când urmeaz un refren muzical: fieprin semne ale exclam rii, fie prin cuvinte scrise cu litere cursive, orialte procedee, pe care suntem siguri c le ve i descoperi u or.În general, Joyce nu ia niciodat cântece rar auzite. El alege "nurseryrhymes", melodii engleze arhicunoscute i preluate masiv de cân-

re ii americani de toate felurile, cântece italiene ti ori fran uze tide care e greu s nu fi auzit cineva i pe care mul i dintre noi le-amfredonat mecanic de multe ori. Am considerat c este util s d m încarte trimiterile la versiunea lor cântat , care în ziua de azi se g se te

or pe Internet. Iat un lucru pe care Joyce nu l-a anticipat, i anu-me faptul c vom ajunge s avem o inven ie mai subtil decât radioulpe care-l asculta el nop ile. Aceast nou inven ie - Internetul -adun la un loc toate cântecele pe care le-a cântat ori le-a auzit elvreodat .

C. George Sandulescu i Lidia VianuVolumul Musical Allusions in Finnegans Wake poate fi consultatla adresa: http://editura.mttlc.ro/sandulescu-musical-allusions.htmlVan Dick - Ecce Homo

http://editura.mttlc.ro/sandulescu-musical-allusions.html


Dac ar fi s arunc m fugitiv- fie i retrospectiv - privirea sprecotidian, vom descoperi situa iiori cazuri - adeseori clinice -, princare se veste te, din ce în ce maides, insuccesul, e ecul teribil,accidentul existen ial zguduitor,revolta intransigent a copiluluiîmpotriva p rintelui, despre in-terminabile mizerii umane incre-dibile, care am sc sufletul i în-ce eaz spiritul. În acest coti-dian negativ-marcant, se resimteo acutizare a nevoii de libertate,din nefericire prost gândit i,mai grav, prost în eleas . Copiii,înc de la fragede vârste, suntobi nui i s devin mai „pragma-tici”, s accead spre singura„cultur ” valid recunoscut deeticul i moralul unei societ i înderiv : cultura banului. De mici,li se inoculeaz copiilor, veninulideii c banul poate cump ra ori-ce: studii (f studiu), reputa ie(f respect), recunoa tere (frecuno tin ), laude exagerate(f merit, sârguin i tenaci-tate).

Cazurile în care copiii au re-it s creasc frumos, s i în-

tind ramurile în devenire ca s

guste lumina cerului albastru saui adape mintea cu apa limpe-

de a frumosului i sensibilit ii, p easc peste vâltoarea a-

cestei lumi, r mânând puri, suntdin ce în ce mai rare. Cu toate a-cestea, înc se mai nasc tineretalente, copii d rui i de Dumne-zeu cu harul scrierii, cu dragostede lumin , cu o în elegere multsuperioar mediei lor de vârst ,copii care reu esc s surprindpl cut, s construiasc , s readu-

în sufletele celor mari speran a lumea mai poate avea un vi-

itor, c nu suntem supu i pieiriisau c mânia lui Dumnezeu - cudreptate pornit împotriva noas-tr - mai poate fi potolit , înaintede al doisprezecelea ceas.

Ne-am propus s ne îndrep-m aten ia spre astfel de copii,

uitând, m car pentru o clip , detot ceea ce omenirea are mai urât,de tot ceea ce ne poate demotiva,ad ugând existen ei noastre efe-mere câteva clipe de bucurie l -untric . De curând, lecturând pa-ginile unei valoroase reviste on-line de literatur contemporan ,am descoperit un astfel de copil:Ana Maria Gîbu. Tenta ia lecturiia fost foarte mare, a a c am sor-bit cu nesa din scrierile Anei. Lao prim vedere, maturitatea lirici compozi ional m-a f cut s

cred c este vorba despre o poettrecut de vârsta majoratului. Am

mas stupefiat, s aflu c AnaMaria Gîbu, din Dorohoiul Boto-anilor, are doar cincisprezece

ani, debutând la doar doispre-zece ani, cu volumul de poezii„Gr dina mea” - Ed. Lumen (2009)i este deja la a cincea apari ie

editorial proprie. Copil merito-riu, Ana Maria are în palmarespeste 80 de premii literare, prin

multiple particip ri la concursuride gen din ar i din diaspora,fiind inclus în peste dou spre-zece antologii de prestigiu dintoat lumea. A înflorit din nou,din acea clip , speran a. Încrede-rea c lumea are un viitor, c pu-tem crede din nou, în for a vin-dec toare a celei mai puternicelumini dintre toate, acea lumincare poate aduce v zul pân iîn ochii orbi: lumina sufletului.

Am primit de curând doudintre c ile Anei Maria Gîbu, unroman, intitulat „Blestema ii”(Ed. Edithgraph, Buz u, 2012) -prefa at de exegeta g eanCezarina Victoria Adamescu i ofrumoas carte de versuri, „Umeride flori” (Ed. Artbook, Bac u,2012) - prefa at de Cristina te-fan. Înc de la început, poeta AnaMaria Gîbu se dovede te a fi unrapsod, capabil (înc ) s surprin-

frumuse ea vie ii, s se îndr -gosteasc de sunetele clipelorscurse într-o oarb incon tien(datorit vârstei f îndoial ),într-un joc inocent al cuvintelor,printr-o construc ie metaforicnatural , ascunzând prospe ime:„am adunat atâtea cuvinte.../ sezbenguiau între soare i iarb / nutiu cine le-a aruncat// iau nec-

tarul/ color desprinse/ din lucea-r// cunosc sclipirea// le ascund

într-un cotlon tiut de noi// nudau nim nui// leg azi într-un colde batist / pu in/ presar pestesingur tatea amiezii/ i m închidîn teiul c run it// o schimb la Ipo-te ti/ pe un poem” (la aniver-sare).

De peste tot, ca o incanta iea firii, r zbat strig tele inocenteale îngerilor, prin i în jocul copi-

riei, dar atin i, din când în când,de regretul efemerit ii ei. În acest

joc secund cu timpul, apar ele-mentele inerente copil riei, lea-

nul (bra ele mamei), roua (pu-ritatea), juc riile de plu (ata a-mentul): „privesc îngeri cu aripi

iate/ jucându-se cu nisipul/ dinclepsidr / timpul/ î i bate joc depletele lor blonde// nu- i mai a-mintesc/ cum îi a ezam în leag nede rou / când noaptea b tea/juc riile de plu ” (tac în ritmulvijeliei). De i tonul poeziilor salese dore te a fi unul u or ludic,debordând de energie, Ana Ma-ria ne surprinde cu universul

u, nu întotdeauna îmbr cat înculori vesele sau purtând arome-le dulci ale visului de copil: „înieriul din mine/ a i încurcat viitorcu trecut/ leg nându-l nod cu ne-

sare/ cineva spunea c iadul/s-a mutat în inima soarelui/ nu s-a uitat în ochii mei/ cum scot peband rulant / frunze de pelin”(îi trimit dincolo pe to i). În po-ezia punct, este subtil for-mulat crezul literar al poetei AnaMaria Gîbu, poezie ce poate ficonsiderat o veritabil Ars po-etica: „stau între taine/ gânduridin pietre m adun / în verbe/învelit cu metafore/ fac din sem-nele mir rii felinare// m ridic/beau r coarea din palme/ îmbr -cat de timp/ în rotunjimi de do-ruri// port sub o sprâncean / cainima mut / cuvinte nerostite//cu mister/ pictez r ritul”.

Universul liric în care pendu-leaz întreaga sa concep ie po-etic este structurat în form descar în spiral , în care pe primeletrepte sunt întreb rile, mir rile inedumeririle, urcând vertiginiosspre treptele superioare, unde se

sesc depozitate r spunsurile.Pe aceast spiral - a vie ii, pân

Gheorghe A. STROIA

Ana Maria G\bu sau m#rturiidespre nuan]ele

inflorescen]ei poetice

Ana Maria G\bu sau m#rturiidespre nuan]ele

inflorescen]ei poetice


la urm - se întâlnesc poieni cudor, stele c toare, pomi înfloare, gr un i de frig i întuneric,vânt alungând petale, voaluriverzi, anotimpuri, tainele fiec rui

rit sau lini tea apusurilor. F - îndoial , culorile favorite ale

poetei sunt ro ul (tr dându-i pa-tima din arderea poetic ), verdele(insinuând înflorirea, desprim -

rarea, tinere ea) i albul (puri-tatea). Indiferent dac zborul s uprintre nori o poart spre acestest ri cromatice, doar gândurilesale - culegându- i sevele din p -mântul de sub picioare - a teaptinflorescen a verbului a fi, pentrua-l conjuga la toate diatezele, mo-durile i timpurile existen ei: „mvoi topi în glasurile voastre/ cuecouri rourate/ rugând t cerea srespire/ odat cu mine// nu închi-de i cartea înc / jocul de-a exilulîn versul de-o var / abia acumîncepe” (slovele nu sunt oarbe).

În acest univers t cut - emi-namente - apare, din fiecare colal inimii, portretul, chipul, respi-ra ia cald sau vocea de alint amamei - partener de joac , dar iprieten de n dejde în conturareai împlinirea viselor. Este nevoia

evident a copilului de bra eleprotectoare ale mamei, de cuvân-tul s u care zide te, de încura-jarea dobândirii aripilor de zbor,a împlinirii aspira iilor proprii.Dincolo de toat aceast joacinocent cu timpul, cu slovele,tân ra poet dorohoian reu -te s creeze o poezie plin de sub-tilit i stilistice, care - în aparen

simple - abund de metafore,ceea ce contribuie la transcen-derea sensurilor i îmbr careaeposului liric în aura-i de inoceni de frumuse e sufleteasc . Fie-

care poezie a sa poate fi privitca o nou provocare, revelândalte i alte nuan e lirice, purtândeul c tre alte por i deschise, pri-vind c tre lume sau chiar dincolode lume.

Ana Maria Gîbu este, fîndoial , unul dintre copiii înzes-tra i cu talent i putere de munc ,dovedind o vitalitate creatoaredeosebit i o maturitate literarspecial . Nu ne r mâne decât ssubscriem ideii c , în pofida vre-murilor de restri te - de ce nu -pentru literatura i cultura ro-mân , în spe - înc mai rodescml di e, înc mai z rim ramuri înfloare, înc mai cresc spre cer co-paci înc rca i cu roade împletiteîn cântec i poezie. Ana MariaGîbu este un astfel de mugur cea înflorit deja, convertindu-se înramur cu rod bogat. A tept m,cu ner bdare, scrierile sale vi-itoare, ce ne vor dovedi - înc odat , în plus - c azi, aici, s-a f -cut vorbire, nu despre un no-vice în ale literaturii ci despre unconsacrat: prin stil, prin abilitateaspecial de modelare a cuvântu-lui, prin ideatic i, miraculos (în-

), prin puritatea sim irii. Dac ,prin poezie, un întreg univers sepoate transforma în inefabil ru-

ciune prin puterea voca iei,atunci reiter m adev rul din spu-sele lui Henry Ward Beecher:Copiii sunt mâinile cu care neprindem de Rai.

Florin M~CE{ANU

Anthony van Dyck s-ascut pe 23 martie 1599 în

Antwerp, al 7-lea copil alcomerciantului de m suriFrans van Dyck. La vârsta de10 ani, dup moartea mameisale, a fost trimis pentru a fiinstruit la pictorul Hendrickvan Balen, în atelierul s u. La16 ani avea propriul atelier depictur i un ucenic.

Precocitatea sa este fabu-loas . Admis maestru la 19 anicu drepturi depline în Asocia iaLucas, Van Dyck i-a asimilatatât de bine maniera luiRubens, încât acesta îl folo-se te la treburile cele mai grele.

i azi continu disputa pentru ati dac faimoasele Capete de

negri de la Muzeul dinBruxeelles sunt sau nu f cutede mâna lui.

Nu poate sta în umbra luiRubens i pleac , în 1621,pentru câteva luni, în Anglia,apoi se îndreapt spre Italia,unde studiaz i copiaz dupTintoretto, Veronesse i înspecial Ti ian, ale c rui lucr ri l-au influen at enorm. Primul pasîl face la Genova, a c rei socie-tate aristocratic o cucere te.La Roma, unde succesele nu-isunt mai mici, el „pittore cava-lieresco”, nu are decât disprepentru compatrio ii grosolanicare, în Cetatea Etern , frec-venteaz mult mai mult câr-

ciumile decât societateaelegant .

În 1627 se întoarce laAnvers, unde este primittriumfal. Rubens, cu toate cera prins în multe misiuni diplo-matice, cu personalitatea luiputernic , domin pia a i VanDyck nu repurteaz succeselepe care crede c le merit .

Se decide s i încerce iarnorocul i în 1632 se îmbarcspre Anglia, unde este invitatde Carol I pentru a fi pictor decurte. Este numit cavaler irecompensat cu 200 de lireanual i numeroase cadourivaloroase. Toat Curtea Anglieiva trece pe dinaintea evale-tului s u. Duce o via fastu-oas i se c tore te cu fru-moasa Maria Ruthven.

Dup moartea lui Rubens,în mai 1640, Van Dyck a vrut

i mai încerce o dat noroculîn patrie. A plecat la Anvers întoamna aceluia i an. S-au pur-tat tratative cu el pentru termi-narea operelor maestrului s u,Rubens, destinate Spaniei, darpre urile lui au p rut atât denes buite, încât Cardinalul-Infante a rupt tratativele.

S-a întors deci în Anglia.Istovit de boal i excese,moare la 9 decembrie 1641. Pe 1decembrie i se n scuse unicafiic . R mâne în picturaflamand printre cei mai mari.Van Dick - Autoportret cu floarea soarelui


Emil BUCURE{TEANU

Am pornit la lecturarea c iiPlanuri de via , Ed. Polirom,2012, a d-lui Vasile Baghiu, con-cet ean de Piatra-Neam , deter-minat de elogiile f cute la lansare,atât volumului cât i autorului.Un lauda io aparte a ap rut i înpresa local . Adaug la motiva iamea faptul c Planuri de via afost obiect de discu ie i la Târ-gul de Carte Bookfest, iar dupunele informa ii, îns i Ana Blan-diana i-ar fi fost sus in tor.

La lansarea de la Piatra-Neam , d-l Baghiu a amintit des-pre manifestul s u literar, Hime-rismul. Dup ale sale afirma ii,teoria himerismului a avut dreptcauz dorin ele dumnealui de a

tori prin str in i, pe carele considera irealizabile, c tori-ile, deci ni te himere. Sub ireleargumente pentru ca asemeneaidee s se transforme într-un cu-rent literar. Himerele în mitologiereprezent cu totul altceva.

În ultimii ani, Domnul Baghiu,beneficiar al mai multor burse destudii, a fot rezident în ri ca Ger-mania, Elve ia, Olanda, deci hi-merele i himerismul au disp rut,autorul f când cuno tin la fa alocului cu o lume care îi chinuisemul i ani fiin a. Din ultima depla-sare în str in tate, bucurându-se de timpul liber necesar scri-sului, bursele în acest scop seacord , a rezultat romanul Pla-nuri de via . A a a spus audi-

toriului. Vorbind despre procesulde crea ie a romanului, am aflat

la început cartea a fost scrisla persoana I singular i apoi lapersoana a III-a, tot singular. Du-

ce am citit volumul, am în elesra iunea acestui demers din par-tea autorului. Personajul princi-pal din carte, pe numele de ViliBarna, are calit i, care cu greuse pot fi acceptate într-o cartede memorialistic . Pentru cei carecunosc câte ceva din via a auto-rului este lesne de dedus c ViliBarna nu este altcineva decâtVasile Baghiu. Planuri de viaeste o autobiografie detaliat , cu-prinzând broderii fictive desprelocurile natale i din str in tate,precum i despre multe persoa-ne, cartea fiind calificat dreptroman.

Interesant ni se pare metodade narare a faptelor i prezentarea locurilor. Autorul î i imagineazun lift temporal cu ajutorul c -ruia trece din prezent în trecut ivice-versa. Mereu se translatea-

dintr-o ipostaz în alta, de lavia a de copil la cea de matur, dela situa ia din ar la cea din rilepe care le viziteaz i se afl înstarea de rezident cultural. În ro-manul d-lui Baghiu nu numaitimpul este comprimat ci i altdimensiune a realit ii, spa iul.Putem spune c autorul romanu-lui circul , la figurat desigur, înroman, i cu un alt vehicul, unulspa ial de mare vitez , mai cevaca a lumini, din moment ce doarcâteva rânduri îl despart de sor-bitul unei cafele pe o elegantteras din Elve ia sau Germaniade sticla de bere de la iarmaroculde la Roznov (presupunere) saude strachina cu dresal de acas .

Redarea faptelor f cându-senumai la timpul prezent, autorul,în aparen , fiind permanent înmijlocul lor, face ca lecturarea

ii s fie destul de greoaie.Presupune un efort mintal apartepentru a realiza întregul i nu a

mâne cu povestiri separate. A

mai aminti c translatarea de laun plan la altul este, uneori, cum

zic?, hai s -i spun eufemistic,nepotrivit . Dup ce faci, de pil-

, judec i de valoare despreopera lui Balzac, despre Paris sauViena s treci, pe acelea i pagini,i s spui c vaca se ap ra cu

coada de mu te, c cineva mer-gea la moar stând în c ru pesacii cu boabe, nu prea se potri-ve te. Dar fie...

Subiectul c ii se rezum defapt la o prezentare a diferen eidintre situa ia politic , social ,economic , cultural din Româ-nia epocii ceau iste i post-re-volu ie, ultima fiind o continuaresub o alt form a vechilor me-tehne de dinainte de 1989, dupexpresia autorului ara este plinde reziduuri comuniste, i Occi-dent. rile apusene vizitatesunt pline de flori, de fericire, delumin , România - de mizerie, deho ie, de escroci, de lene i...

Personajele principale suntVili Barna i al lui tat , GrigoreBarna, fost prizonier de r zboi înUniunea Sovietic . Vili Barnaeste scriitorul plin de talent, dari cercet torul tiin ific în dome-

niul psihologiei. Tema de studiu:Influen a omului asupra psihi-cului plantelor. O tem cam -

reasc , dar în literatur totuleste posibil, cum a fost posibil iproiectul, prezentat în carte, de

scut un metru p trat de iarbde o fat , coleg de reziden cud-l Vili Barna. De altfel, lumeamodern , admirat pân la epu-izare de Vili Barna, este plin defel de fel de proiecte n stru nice;sc ldatul în noroi, lupte de femeiprin b ltoace. Tot Apusul a ac-ceptat homosexualitatea i apoi

toria între parteneri de acestgen, fapte oricât de democraticear fi ele, sunt totu i contrare legi-lor firii i ale divinit ii: orice fe-meie s toas erotic, mam decopii, aflând de a a ceva, i-arface cruce i ar zice: duc -se pepustii!

Admira ia românului pentruApus nu este nou . S vorbimîntâi despre intelectuali. Au fostdou orient ri: unii s-a îndreptatspre Paris, mai vechii Alecsandri,

lcescu, Grigorescu i mai noiiBrâncu i, Enescu, Mircea Eliade,Ionesco. Al ii au urmat drumulViena-Berlin: Eminescu, R du-lescu-Motru i înainta ul lor, TituMaiorescu. Primii i ultimii au fo-losit Apusul doar pentru studii.Ceilal i au avut motive s r mânîn str in tate. S -l includem pedomnul Vili, alias Vasile Baghiu,în categoria acestora ar fi preamult, de i într-o poezie viseazdestul de departe. Întâlnind îndrumurile sale prin str in tatemai multe statui ale unor perso-nalit i celebre, Mozart, Goethe,Strauss etc. se întreab , într-opoezie, f când parte precis dinHimerism, când va fi i statuiadumnealui al turi de acestea.Dreptul la visare, la planuri devia îl are fiecare. Nici o dictaturnu a putut pune sub obroc acestdrept al omului. Realizarea vi-sului este mai dificil , nici celemai democratice i mai bogatesociet i nu o pot garanta în to-talitate.

Ceva similitudine se afl întred-l Vasile Baghiu i Constantin

dulescu-Motru. (Nu v te-me i, nu-i voi a eza pe aceea itreapt într-o scar a valorilor).Amândoi au studiat psihologia(la ce nivel este o alt problem )i amândoi simpatizeaz cu

nem ii: C.R-M considera cnem ii aveau o cultur definiti-vat , iar la români era abia în for-mare. V.B apreciaz pe nem i pen-tru c sunt educa i, au ora elecurate, manifest solicitudine,sunt civiliza i. C.R.-M. îi i criticdestul de dur. Vili Barna (V.B.)este mândru c a dat mâna cu

Domnul ViliDomnul Vili


cancelarul Germaniei. Sper c d-l Baghiu a auzit de Auschwitz iDachau, tie c nem ii au vrut s -i extind civiliza ia cu for a nu

numai asupra Rusiei comuniste(în copil ria mea sloganul ger-man era Deutschland, Deusch-land über alles), tie c Anglia afost un imperiu colonial mondial,

în muzeele din Fran a, Angliai alte ri apusene sunt valori

culturale nu numai ale popoa-relor francez i englez etc., ci iale altora; i nu cump rate. Cândnoi ne retr geam în mun i dincauza t tarilor, hunilor, turcilor,slavilor, în Apus se construiauuniversit i, palate, catedrale.Roma, i prin ea Atena, au fostmai aproape de Berlin, Paris,Viena. Dar fiecare popor areistoria lui, psihologia lui, culturalui, frumuse ea lui.

Undeva, în roman, d-l Viliaminte te despre cum a înv atcarte la un liceu din Piatra Veche(Piatra-Neam ). Nu cu mare pl -cere vorbe te de profesoara desocialism, sco ând în eviden undefect fizic. Poate nu au dezb tutnu tiu ce probleme de profun-zime filosofic , dar nici nu i-aspus s trag cu pistolul automatasupra colegilor cum se mai în-tâmpl prin ri pe unde domnulVili visa sau poate mai viseaz

emigreze. Dispre ul fa deprofesori îl mai întâlnim i cu alteprilejuri în nara iunea domnuluiBaghiu. De pild , se arat nemul-umit c domnii din conducerea

revistei Accente (în realitateAntiteze) prefer s publice ar-ticole de la profesori i nu ce do-rea el. Nu numai c este un fals,dar participarea profesorilor cuarticole în revistele nem ene araduce un plus de valoare. Suntîn colile din jude profesori com-peten i, cu studii temeinice. Atra-gerea lor în via a cultural a ju-de ului ar înl tura diletantismuldin multe articole ale revistelor.

Un personaj important dinromanul Planuri de via esteGrigore Barna, tat l lui Vili Barna,fost prizonier în Uniunea Sovie-tic . Ne sunt relatate momentedramatice din lag rele ruse ti.Despre prizonierul Grigore Bar-na, romancierul V.B. a mai scris.Cel pu in o postfa la volumulPrizonier în U.R.S.S., apari ie

postum a lui Vasile Gh. Baghiu,nimeni altul decât tat l lui VasileBaghiu, a c rui contribu ie la a-pari ia c ii a fost esen ial , pre-supun. Voluma ul de 75 de pa-gini A5 ne prezint fapte de unrar dramatism. Prizonierul VasileGh. Baghiu va întâlni în calvarul

u nu numai avortoni ai lumii,ci i oameni integri, chiar dinrândul ru ilor. Au existat i mul iromâni ajun i efi care îngreunauvia a propriilor cona ionali.

Vasile Baghiu, romancierul,folose te în Planuri de via iun fel de intertextualitate, estenarat, cu unele asem ri, sur-ghiunul la care a fost supus Va-sile Gh. Baghiu. Sper c fiul, Va-sile Baghiu, n-are s se superedac afirm c tat l lui este maiprofund, mai autentic în poves-tirea faptelor. Este i normal, Va-sile Gh. Baghiu transfigureazceea ce a tr it, iar tr irile lui nunumai c emo ioneaz dar i tra-seaz un drum de via .

În fine, unul din personajeledin Planuri de via este GicBanta , c ruia, de i-i este v r de-al doilea, autorul îi spune unchi.Interesant este formula de adre-sare dintre ei, nu ca între rude, cifolosesc apelativul domnule, sautovar ul, ironic. În roman, ViliBarna îl be tele te în fel i chippe Gic Banta , care ar fi avut oevolu ie contradictorie. Slujbaal comuni tilor, salariat con tiin-cios în uzina din S ule ti, de ieste invitat s intre în partid, nuaccept . Dup 1989 evolu ia luieste de la ur împotriva vechiuluiregim la simpatie pentru Ceau-escu, i acum, când vede de ce

sunt în stare postrevolu ionari,ar accepta s fie membru de par-tid. Din dialogurile lui Vili Barnacu Gic Banta afl m c munci-torii de la S ule ti erau ni teputuro i, ni te ho i, c locuiauîn mizerie, c mergeau la serviciuîn condi ii inumane. P cat c d-lVasile Baghiu nu cunoa te re-alit ile zonei de dinainte de r z-boi. Pe câmpul unde s-a ridicatuzina de la S ule ti (S vine ti)se cultiva hri i secar . Din

ina acestor cereale mâncau s -vine tenii pâine. Uzina de la S -vine ti a dus la modernizarea în-tregii zone, de la Piatra Neam laBuhu i, de la Tazl u la M rgi-neni. Mii de copii au înv at

carte în Liceul de Chimie, zeci demii de rani au devenit or eni,locuiesc i acum, e drept nu învile pe maluri de ape, ci în apar-tamente de dou sau trei camere,i poate i în garsoniere, ca Gic

Banta , dar nu mai fac baie înciub r, au înlocuit strachina cufarfuria, lingura de lemn cu lin-gura de metal, opincile cu pan-tofii, folosesc periu a i pasta dedin i, nu mai merg pentru nece-sit ile fiziologice în spatele ca-sei. Asta nu înseamn c acop r

delegile f cute de comuni ti,dictatura, ororile din închisori.Realitatea, chiar i în literatur ,trebuie prezentat în întreaga eicomplexitate, nu numai în alb inegru.

Cu ani în urm , la anticariatuld-lui Dan Constantinescu, dinPiatra Neam , am întâlnit un omcu numele de Baghiu. Am f cutcuno tin , firesc, discutânddespre c i i despre situa ia po-litic , economic a României i alumii. Aveam p reri i p reri, fie-care cu experien a lui de via .Era foarte exigent în combatereaceau ismului. L-am întâlnit, apoi,la lansarea c ilor d-lui VasileBaghiu. Simplu, am dedus csunt rude. Întrebat fiind, mi-aconfirmat. Deci d-lui Banta , c r-turarul, nu-i erau indiferente suc-cesele nepotului sau v rului Vili.La întâlnirile mai recente, cu totulaccidentale, mai schimb m o vor-

. D-l Baghiu, c rturarul, estesup rat, dezam git, ca mul i al i,ca i d-l Vili, personajul din Pla-nuri de via , de situa ia în carea ajuns ara. i are dreptate. Ati-tudinea scriitorului fa de unchisau v r poate ar fi trebuit s fiealta. Asemenea practic nu estesingular . Am cunoscut copii ca-re i-au tr dat p rin ii în numelemoralei proletare.

Editura Polirom a înscris apa-ri ia Planurilor de via în seriaFic ion Ldt. Petru cititorul deaiurea, cartea poate fi o fic iune.Pentru pietreni, fic iunea estestr vezie. Sunt descifrate u or nunumai numele de localit i, ci inumele reale ale unor personaje,faptele lor, rela iile acestora cuautorul. Literatura este fic iune,dar nu orice fic iune este litera-tur . Într-un roman, o nuvel ,prin fic iune se în elege creareaunei lumi noi, verosimile, crearea

de tipuri de oameni posibile.Dac în loc de Borca scrii Borna,în loc de Piatra-Neam scrii PiatraVeche, pe S vine ti îl înlocuie ticu S ule ti, nu înseamn ctransfigurezi realitate.

În perimetrul european, Ro-mânia reprezint , cu toate încer-

rile de tergere a grani elor, mrefer în primul rând la cele cul-turale, un spa iu aparte. Psiho-logia românului, modul lui degândire, se afl în lupt cu efor-turile de modernizare a societ ii.Un observator dezinteresat sesi-zeaz c nu numai modul de a- iconstrui habitatul, îmbr min-tea se schimb la români, ci suntimportate obiceiuri, cuvinte, esteatacat cultura în ceea ce are mairezistent, limba. Privi i emisiunileTV i îmi ve i da dreptate. Glo-balizarea duce la universalizare,la dispari ia diferen elor. Dar nuse va realiza o lume nou , ci unadup chipul i asem narea mari-lor puteri. i comuni tii visau oastfel de societate universal ,dar ei voiau s-o impun cu for a.Banul este mai puternic decâtorice armat i, con tient sau in-con tient, î i g se te adep i.

Vili Barna reprezint un per-sonaj tipic pentru aceste timpuriromâne ti. R cinile sale se aflîntr-un spa iu rural, dar spre de-osebire de înstr ina ii Sem -torismului, care nu- i g seau lo-cul în via în alte perimetre, d-lVili nu- i g se te locul în propriasa ar , dar nu pentru c nu- i

se te o bucat de pâine, pre-cum c unarii din Spania saufetele din casele italiene, ci pentru

dincolo este lumea civilizat .Pe pagina patru a coper ii esteînseriat un text f s poarte osemn tur . Se scrie: [...] La pa-truzeci i cinci de ani, Vili Barna

i contempl via a cu un calmnetulburat… Planurile sale in-tesc spre o via dincolo de gra-ni e, unde bun voin a str inilorîi poate asigura din când în când

car o f râm de normalitate.Prea pu in pentru vârsta, con-

siderat de psihologi, cea maifertil pentru crea ie. De orice fel.Exist i o anumit durere dacnumai str inii ne pot oferi o f -râm de normalitate i nu ne-oputem realiza noi în ine. S fieoare aceasta istoria trist a nea-mului românesc?


Octavian LUPU

Nimic nu se compar cu scrisul, aceastezare ordonat de cuvinte i litere în serii

succesive de propozi ii, fraze sau paragrafe.Asemenea unei simfonii a gândurilor i tr -irilor felurite, îmbinarea exprim rii prin inter-mediul simbolisticii scrierii confer adâncimeopiniilor transpuse sub forma unor linii melo-dice ce se întrep trund, se sprijin reciprocsau se opun dramatic într-un joc feeric fde egal. Iar rezultatul este de fiecare datsublim prin orizontul pe care îl descrie, saumai bine zis, ce se deschide înaintea citito-rului, ca o priveli te de un pitoresc aparteavând un farmec plin de atrac ie.

i de aceea, când scriu aceste rânduri,retr iesc diferitele experien e de via princare am trecut, fapt ce m-a determinat în celedin urm s rup cenzura t cerii i s încep

ternerea prin intermediul cuvintelor areac iilor pe care le-am avut în fa a uneirealit i contradictorii i inexplicabile. F

vreau îmi aduc aminte de acele clipe dincopil rie, când colindam f int str zileBra ovului în timpul orelor de coal , de careîmi doream s scap cu orice chip. Imediat, sejuxtapun impresiile culese mult mai târziu,când m plimbam pe bulevardele pr fuite aleBucure tiului, un ora în care nu a fi dorit

ajung vreodat , dar în care mi-am petrecutcea mai mare parte a vie ii. Mai departe ob-serv cum se întinde necunoscutul a ceea ceva fi, acel spa iu transcendent ce m atrageinexorabil cu speran i team , sau cu bu-curie i triste e, în acela i timp.

Dar aceast întret iere de tr iri i gânduridureaz foarte pu in, fiindc în scurt timpalte imagini prind chip în câmpul con tiin ei,de data aceasta prezentul captivându-miaten ia prin ceea ce încerc s exprim într-un

efort de autoanaliz , mai bine zis de eviden-iere a proceselor misterioase ce se ascund

în spatele folosirii cuvintelor. Surprinz tor,cu cât încerc s observ mai bine izvorul tr -irilor l untrice, cu atât el pare s se estompezemai bine dincolo de perdeaua dens ridicatde alte gânduri, ce se ridic asemenea abu-rilor de ap dintr-un p mânt înc lzit de razelesoarelui dup trecerea unei ploi abundentece a udat în profunzime întinsul solului.

Unde se afl acea surs plin de mister atr irilor ce se revars în orizontul interior alsufletului? De unde provin acele dorin e cese lupt spasmodic în încercarea de a- i dis-puta spa iul îngust al aten iei prin irezistibilaputere a seduc iei? Profunzimea universului

untric pare s fie asemenea unui ocean abi-sal i f contururi clare, acestea pierzându-se în negura continu a imensit ii spa iuluii timpului.

Poate din aceast cauz , scrierea gene-reaz un straniu fenomen de polisemantism,de exprimare a unor idei ce trec dincolo deinten ia autorului i de redescoperire a sen-surilor profunde în exerci iul interpret rii aceea ce a fost smuls efemerului prin a ezareaîn corpuri de liter tip rite pe hârtie sau în-corporate în mediile de stocare electronice.Citesc acelea i rânduri scrise de un autorcare a tr it în urm cu mai multe sute sau miide ani, dar în elesul pare a fi mereu altul.Observ detalii ce nu îmi erau clare la primavedere sau am nunte ce r stoarn în elesulunor înv turi ce p reau a fi bine a ezatepentru ve nicie.

i tocmai de aceea, ajung s detest dog-matizarea oric rui gen de înv tur , adicacea betonare a conceptelor sub forma unorexprim ri ce nu vor putea fi modificate vre-

odat . Acest exerci iu, util pentru creatoriide sisteme totalitare, îmi este cu totul str in,fiindc în c utarea esen ei gândurilor nu po i

te cantonezi în spatele zidurilor unei for-re e invincibile, fiindc pur i simplu astfel

de ziduri nu exist , ci doar te am ge ti cuexisten a unor lucruri ce teoretic ai impresia

nu pot i nu au dreptul s fie schimbatevreodat . Dac totu i mergi pe o astfel decale, urmeaz invariabil dezam girea i aban-donarea complet a ideii de spiritualitate,recursul la materialitate fiind inevitabil,profanul înghi ind pe nedrept ideea de sacruîn cel mai scurt timp.

Fiindc în jocul dialectic al cunoa teriiprin intermediul no iunilor aflate mereu înmi care, a r mâne pe loc înseamn pur i sim-plu a regresa, iar a fi inflexibil se traduce prina deveni ignorant. i m amuz din aceastcauz de acei ve nici inchizitori, în fapt ur-ma i ai mult huli ilor farisei, cunosc tori atot ce exist , în fapt fiind doar ni te ne tiutoricu preten ii de mari înv tori. i toate aces-tea se întâmpl din cauz c exerci iul cu-noa terii este flexibil i dinamic, asemeneacurgerii unui râu dinspre în imile abrupteale unui munte c tre malurile unduioase alemarelui ocean.

Iar dac reu ti s exprimi armoniosunduirile gândirii în exerci iul sublim alcunoa terii, atunci acel izvor tainic începeîncet s se descopere dincolo de v lul densal impresiilor de o clip , ce obtureaz i fas-cineaz pe cei care nu reu esc s treac dematerialitatea în el toare a lumii în care tr im.

i de aceea, am convingerea c atingereaacelui plan l untric fundamental va conferiprofunzime tr irii, seriozitate exprim rii i

Farmecul scrierii g@ndurilor,tr#irilor [i emo]iilor

Farmecul scrierii g@ndurilor,tr#irilor [i emo]iilor

Nimic nu se compar cu scrisul, aceast a ezare ordonat de cuvinte i litere în seriisuccesive de propozi ii, fraze sau paragrafe. Asemenea unei simfonii a gândurilor itr irilor felurite, îmbinarea exprim rii prin intermediul simbolisticii scrierii conferadâncime opiniilor transpuse sub forma unor linii melodice ce se întrep trund, sesprijin reciproc sau se opun dramatic într-un joc feeric f de egal. Iar rezultatuleste de fiecare dat sublim prin orizontul pe care îl descrie, sau mai bine zis, ce sedeschide înaintea cititorului, ca o priveli te de un pitoresc aparte având un farmecplin de atrac ie.


consecven ac iunii, indiferent de natura lor.Adic se va constitui ca un r spuns valabilla multiplele nedumeriri i provoc ri în mij-locul încerc rilor felurite ale vie ii.

Dar pân atunci, perdeaua dens a gân-durilor de o clip se va multiplica tot maimult sub impactul unor medii de comunicarece inund con tiin a cu imagini f sens icu dialoguri lipsite de consisten ale medi-ilor sociale din care facem parte. Iar izvorultainic va r mâne ne tiut, în adâncime i înbezn pân la finalul vremelnicei noastre tre-ceri prin acest univers, în care din ra iunimisterioase am ap rut undeva, în trecut, iaraltundeva, în viitor, vom disp rea fie în neant,fie în alt univers mult mai bogat.

i din aceast cauz , ori de câte ori aleg îmi transpun în scris gândurile, tr irile i

emo iile, ajung s experimentez bucuria de aprivi dincolo de aparen e i de a adânci princontemplare ceea ce este aparent ascuns.Poate gândurile pe care le exprim nu sunt inici nu vor fi vreodat populare, dar ele voraccentua întotdeauna importan a cunoa teriide sine, ce mereu se îngem neaz cu desco-perirea fascinant a marelui univers. Dar poa-te nici nu mai conteaz aceast popularitatelipsit de noim , fiindc numai bucuria de aprivi sursa tr irilor l untrice î i poate aduceo pace sufleteasc durabil în mijlocul treceriiîn nefiin a tuturor lucrurilor din jurul t u.Este ca i cum un m rg ritar de mare pre s-ar afla chiar în inima ta, dar tu niciodat nu aiti acest lucru, c utând în zadar fericirea în

aspectele trec toare ale existen ei, ce î i a-runc iluziile i umbrele prin mreje ce îi prindpe cei ne tiutori cu atrac ii fatale pentrudestinul lor ve nic.

Van

Dic

k -D

on F

ranc

isco

de

Mon

cada

Dumitru ICHIM (Canada)

Împ teasa îngerilor

Am auzit ni te albine, în ospe ie floriloracas , de-o veste cum c îngerii,albi ca din neamul norilor,s-ar fi vorbit s te aleag ,exact pe tine, chiar peste heruvimiîmp teas . i le-am gr it bujorilorcu care m -n elegfiind de-aceea i team

tu n-ai s accep i pentru nimic,unui Copil atât de mic ca ei s -i furepe singura lui mam .

E bine cum le-am spus?o întreb cu fric Iisus.

Jocul de-a aluatul

„...dar Eu nu dorm, cum ie i se pare,când m -nvele ti cu adierea inului t cut,crezând c genele sub floarea de s rutca pe-o lalea Mi le-ai închis.Urechea nu se duce la culcare,

nici nu tiu pe unde s-ar ascunde.Oh, cât de curioas te pânde te!Ca puiul vulpii din culcupoftindu-i lunii penele.

... i mi se pare, îns nu e vis.

Tu cântecu-Mi de leag ncontinui mai departe,de parc în lumina lui te rogi,când singur cu aluatulîncepi n stru nic s te joci.De ce de jocul Pâiniiatât de-ascuns de Mine te fere ti?

-nnegur mirarea p rerilor de r ude parc el ar fi primul n scut al t u:Îl prinzi i te ascunzi din nou,te caut i te g se te-n râs,îl gâdili sub b rbie;Îi dai din tot ce se cuvine mie, când îl ridicicu „tâta mare!” pân la tavan.Apoi începi s -i cân idin ceea ce fusese doar al meu.Cum s nu- i spun? M doare,de parc din livada Mea,pe la apus de soare, iubirea dat -n pârgMi s-a furat. Jocul acesta de lumini i aluatnu cumva oare Dumnezeu, odat ,

la izvor de vremi, de-a pâinea i de-a omulcântând l-a fr mântat?De ce de-nv ul Lui nu vrei s -mi spuicând pe ascuns te joci de-a prinsulcu lumina Lui? Tu nu tii oare cât a vreavisului meu s nu-i mai dai ocol?Cum te-ai sim i trezindu-te din somn

i râd -n nas cuptorul c e gol?

Dac -a fost vis, i-l t inuia Fecioaraneîndr znind s -nnoade torsul de mistercum mama ca lumin L-a prins peDumnezeucând cu fr mânt de-a omul s-a jucatpân la Pâinea ce s-a pogorât din cer.

Înnourata profe ie

„Azi l-am surprins pe Iosifcum mo ia la amiaz ,printre scule la un cap t de raz .Pleoap peste pleoap .Ca dintr-un somn urât a tres ritcând întrebai:De ce chiar florile îmb trânind usc riiatât de r u trifoiul lor în eap -

tasea de otav cum de se face cui?La miel eu m gândeam.Poate c paiele-l înspin ,

uneori atât de trist l-audcând doarme cum suspin prin somnde parc toate visele îl dor.I-am spus lui Iosif c-o s merg cu tineacolo pe-unde dep rt rile cobor

m aju i s prind un pui de nor.- i ce-ai vrea ca s faci cu el?- Palat de spum pentru miel.”... i Maica-n elesesede ce B trânul tres rise printre d i i tesle.Oare Copilul înc i aminte tede primul somn ce-L chinui în iesle?Ce o fi vrând s spun cifrata întrebare:De ce când floarea se usucatât de crud te-n eap ?Nici ea n-avea r spuns la profe iace din durerea m rii te adap .Sau poate - da. Ce sfânt -mbr are!Îl s rut pe frunte, rotundul spus cu dor:„Las’ c-o s mergem la cules de nori,stâlpul de foccând v-a-nflori în flac ra de nori.”


Profesorul, scriitorul, criticulliterar i hermeneutul AdrianBotez ne surprinde, din nou, pu-blicând de curând o lucrare her-meneutic , uimitoare prin con-cluziile la care ajunge i care vastârni discu ii aprinse printre li-tera i. Cartea se intituleaz Nor-malitatea reac ionar : sinergiascris - f ptuire - fiin are cos-mic , la Grigore Ureche, MironCostin, Ion Neculce, Ed. Rafet,2012, i, a a cum ne a teptam,lucrarea concretizeaz o nou idiferit abordare hermeneutica textelor celor trei cronicari mol-doveni de la finele Evului Mediui începuturile Modernit ii, în

maniera inconfundabil a profe-sorului Adrian Botez.

rturisesc c sunt surprinsde abordarea profesorului Botez,întrucât, dup tiin a mea, nimeninu a conferit semnifica ii maiadânci operelor cronicarilor mol-doveni. O spune explicit autorulîn Argumentul c ii:

„Pentru c ei TREBUIE so-

coti i ca f când parte (precumto i Voievozii Sfin i i Martiri, pre-cum Voievodul Eminescu sau Vo-ievodul Codreanu!) din Logos-ul Întemeietor i Mântuitor alRomânilor! Ei sunt (al turi idimpreun cu toate Geniile Ocro-titoare de Logos/Nomos Artistic-Valah) Ctitorii Logos-ului(Artistic!) Scris/Exorcizator-LITURGIC, al Duhului Vala-hilor... - chiar dac , fire te, str -mo ii TRACI tiau i ei s scrie,i înc din adâncimi de timp

insondabile!” (p. 5).Hermeneutul Adrian Botez

porne te de la premisa c în EvulMediu românii au redescoperit„Magia Scrisului” ca element ca-re ne scoate din „Teroarea Isto-riei”, din „Teroarea Timpului” cauitare a „Coeren ei Spa iale De-

vâr ite”, echivalent , în „Se-mantica Divin ”, cu „SacralitateaSpa iului - Spa iul Sacru fiindsinergic cu Sacralitatea Fiin ei i,deci, a Logos-ului”.

Timpul este rezultatul C deriiOmului de dup P catul Originar.

adar, are o puternic compo-nent subiectiv , despiritualizati despiritualizant , iar ca dimen-

siune non-real , adic subiecti-, poate fi hiperbolizat pân la

disolu ia complet a Fiin ei/fi-in rii. Ideea, de i nu este nou ,este, desigur, seduc toare, fiind,de altfel, laitmotivul unei lucr ricelebre, Fiin i Timp, a luiMartin Heidegger.

Adrian Botez, urmând o lo-gic bine stabilit în acest re-gistru, consider c însu i ter-menul de „cronicari” este gre it

i trebuie, în cazul celor trei, re-evaluat. În concep ia sa, ace tiaconsemnând timpul cu acribie,fug tocmai de timp, exorcizându-l, pentru a sc pa de obsesia luitiranic : „Grigore Ureche, spreexemplu, re-concepe, deci re-cre-eaz un Centru Sacral, acela alÎntemeierii Lumii - i scrie nu doarca s nu se uite Fiin a/Fiin area,ci, mai ales, pentru a re-înfiin aFiin a Umano-Divin !” (p. 35).

În acest sens, pentru GrigoreUreche Magia Scrisului este unametanoic , preschimbând Fiaradin om - înecat în informul Ilu-ziei Timpului/Uit rii -, în „Uma-nitate Divin , deci în LucrareDivin -Fapt /Înf ptuire Mântu-itoare de Iluzia Demonic a Tim-pului - pentru a p stra Coeren aFiin ial a F ptuirii F ptuitoare,printre cioburile împâclite ale«anilor», semne ale disolu iei,prin Iluzia Temporal : «ca s nu

înnéce a toate rile anii trecu ii s nu s tie ce s-au lucrat, s asémene fier lor i dobitoa-

celor celor mute i f minte» -cf. G. URECHE, Letopise ul -rii Moldovei, ed. a II-a, Bucure ti,1958, p. 7” (p. 35).

Modelul Grigore Ureche esteurmat de c tre ceilal i doi „cro-nicari” a-croni ti, Miron Costini Ion Neculce. Pentru to i trei

exist un Topos al Înfiin rii: Pa-radisul, „initium”-ul sacral alMoldovei, este Singura Realitatecare d consisten Existen ial-Spa ial - Fiin ei Neamului. „Înfunc ie de acest Topos Sacru,exist sau nu Pontifi-Voievozi,care conduc expedi ia de Aflare

întru Con-Formare a Fiin ei - i,de aceea, tefan cel Mare nueste doar „mare”, ci este singurabaz de orientare fiin ial apoporului, care tinde, mereu, s -i reg seasc Fiin a Supra-

Individual -NEAMUL.” (p. 36).De asemenea, în func ie de

„Modelul tefanic” sunt judeca iceilal i domnitori ai Moldovei,pentru c „se instituie o mult maiprecis judecat asupra Fiin ei i

pturii voievodale: A FI VO-IEVOD devine o func ie « te-fanic ». A FI VOIEVOD în-seamn , de acum, a accepta snu exi ti ca personalitate, caindividualitate - ci s exi ti caFunc ie Nomotic - func ie deNOMOS-ul instituit de tefancel BUN.” (p. 73).

Dintre descenden ii Voie-vodului, doar Petru Rare , fiulnelegitim al lui tefan, este celmai apropiat de NOMOSUL

TEFANIC. Ceilal i Mu atini nuse ridic la nivelul cerut de „Mi-siunea tefanic ”, de a TRANS-CENDE ISTORIA ÎN ANISTO-RIE.

Un alt aspect pe care îl iden-tific profesorul Botez în lucrarealui Grigore Ureche este „norma-litatea reac iunii”: „(...) ceea cese reveleaz clar, în ScrisulÎnfiin tor al Pontifului GrigoreUreche, St pân i Paznic alNOMOS-ului - este REAC IU-NEA f pturii umane fa de oricese întâmpl , oricât de grav i ori-cât de periculos - sau oricât denea teptat de benefic. i aceastREAC IUNE nu este una «dic-

C#t#lin MOCANU

Adrian Botez [i cronicariimoldoveni – sau desprena[terea identit#]ii, prin

„ie[irea” (controlat#!) din istorie

Adrian Botez [i cronicariimoldoveni – sau desprena[terea identit#]ii, prin

„ie[irea” (controlat#!) din istorie


tat », manipulat - ci ine deNORMALITATEA/ FIRESCULVITALIST AL FIIN RII!!!Numai re-ac ionând, dai dovad

e ti viu. Chiar dac reac ia nueste con-format total pesteNOMOS-ul Sacral, se cheam ,totu i, c tr ie ti, tocmai F p-tuind, întru Gloria Scrisului Exor-cizator de Timp, al C rturarului-Mag, Grigore Ureche-A-CRO-NIDUL!” (p. 90).

Sec iunea din lucrare dedi-cat lui Miron Costin debuteazcu o inspirat compara ie între„Treimea” filosofic elin - So-crate, Platon, Aristotel, i cea„cronic reasc ” întru a-cronie -Ureche, Costin, Neculce -, asu-pra modului de raportare la MIT/SACRALITATEA TEFANIC :

„a - Grigore Ureche CREDEîn MIT/SACRALITATEA

TEFANIC , f clintire;b - Ion Neculce nu mai cre-

dea, f crâcnire, în FUNC IASACRAL- TEFANIC - darRESPECT CREDIN A «MA-ESTRULUI» - Grigore Ureche -deci NU UIT !!!;

c - Miron Costin (crescut ieducat la iezui ii polonezi!) - numai crede, dar nici nu mai arerespect: deci, UIT MITUL/SA-CRALITATEA (de tip TEFA-NIC!)!!! - i, prin MIT/SACRA-LITATE, esen ialitatea spiri-tual ...!” (p. 102).

Dac „Grigore Ureche TR -IE TE ÎN INTERIORUL LO-GOS-ului RITUALIC, fiin a luiGrigore Ureche identificându-se,empathic, cu Ritualul-Logos,Miron Costin nu se mai identi-fic , empathic, cu Ritualul-Lo-gos. Miron Costin doar comen-teaz Logos-ul, dintr-un „îna-far ” non-empathic, autore-flexiv” (p. 103).

„Odat cu Miron Costin, sepierde (par ial, deocamdat !) nudoar perspectiva Centrului Cos-mic al Logos-ului, ci i SemanticaIntegral , de Logos Liturgic, aScrisului - deci, înc de La MironCostin se înregistreaz înfrân-gerea omului, ca vizionar alArheilor Izb vitori. (...)

Miron Costin, amestecându-se, fiin ial/ontologic, cu eveni-

men ialul istoric, pierde Perspec-tiva Cosmic a Ritualului, pierdeViziunea Centrului Cosmic alLogos-ului - i ob ine, prin scris,tot un amestec Ne-suspendatArheic: sunt doar pulberi de fap-te, amalgamuri irespirabile de

ptuiri f orizont semantic,amestecate fiind «f ptuirile» cupulberi de fiin e/fiin ri” (p.104-105).

Totu i, în De neamul moldo-venilor, Miron Costin face celmai impresionant elogiu tocmaiLogos-ului, a c rui semnifica ieera pe cale s-o piard : „S în-ceap osteneala aceasta, dupatâta véci de la disc lecatul -râlor cel dint i de Traian împ -ratul Râmului, cu câteva sute deani peste mie trecute, s spariegândul. A l sa iar nescris, cumare ocar înfundat neamul a-cesta de o seam de scriitori,ieste inimii durére. BIRUIT-AUGÂNDUL S M APUCU DEACEAST TRUD ...”

Analiza operei lui Ion Ne-culce începe cu o afirma ie ca-tegoric a profesorului Botez:

„...Letopise ul rii Moldo-vei, al lui Ion Neculce, n-ar fi ceeace este, f cele 42 de povestiri:O sam de cuvinte.

De ce? Pentru c valoarea aceva se stabile te doar prin ra-portare, printr-un sistem de re-ferin e - i, în primul rând, prinfixarea unui CENTRU al NO-MOS-ului. Or, dac n-ar existacele 10 povestiri despre Logos-ul TEFANIC (cca. din totalulcelor 42 de repere epico-spiri-tuale, plasate în debutul Leto-pise ului), practic, am asista, maicurând, la un soi de carnavalsinistru al Mor ii, sau la un baletal dezintegr rii, prin DemonulIstoriei”. (p. 161).

„Ceea ce-l deosebe te pe IonNeculce, de Grigore Ureche iMiron Costin, în aceste vremi ale«jocului Mor ii», este faptul c -i l rge te considerabil concep-ia despre Om i despre Voievod,

despre apartenen a lor la o anu-mit etnie: fire te c Ion Neculceeste patriot, fire te c ar a tepta,precum sfin ii din m stiri, adoua venire a lui Mesia-Hristos...- ...dar tie c are de înfruntat i

descântat i exorcizat ISTORIA«T LPIZ »”. (p. 191).

i totu i, de i tr ie te în vâl-toarea unor vremuri tulburi, de o„REACTIVITATE INVERS ”,Ion Neculce r mâne, „cu pre ulMartiriului Pesimismului deVia (aparent! - de fapt, al în-crâncen rii în refuzul accep-

rii Minciunii i Iluziei De-monice!) - dar înd tnicie be-nefic a Reac ionarismuluiRomânesc i cu În elepciune iBun-Sim pur române ti, ECHI-LIBRISTUL PRINTRE DEZE-CHILIBRE, al unei epoci pe care,prin Magia Suveran a Scrisului,o p streaz , strict, între limitelefixate de Primul A-CRONIDdintre Magii Scrisului Românesc- Grigore Ureche, Ctitorul A-CRONISMULUI SCRISULUIROMÂNESC! - întru preg tireade Exorcizare a Logos-ului/No-mos-ului Românesc, prin For aTEFANIC !” (p. 259).

Ei, bine, „paseistul” i „pro-tocronistul” Adrian Botez, ter-gând colbul de pe „cronice b -trâne”, socote te c faptele celorde odinioar : „fie Voievozi Sfin i(când i cât au mai existat!), fieboieri patrio i i cu durere de ar ,fie simpli r ze i-cavaleri, rani cufruntea sus, nu r bdau nici ne-dreptatea, nici pe str inii care-ijefuiau (sau m car încercau s -ijefuiasc ) de Dumnezeu, de ar ,de Neam - nici pe românii tr -

tori, care se luau dup str ini,i ne jefuiau, i ei, cu tot atâta

spor... tr dându- i, uneori, Dum-nezeul, ara i Neamul!” (p. 263),sunt „o lec ie aspr pentru vre-murile noastre de ast zi - VRE-MURI DE EGOISM I DEMESCHIN RIE DE CÂRTI E

I DE VIEZURI, NU DE OA-MENI AI LUI DUMNEZEU!!! –VREMURI DE ANORMALI-TATE PASIV , DECI SINUCI-GA ! - VREMURI DE ADOR-MIRE CVASI-TOTAL A FOR-

EI VITAL-REAC IO-NARE,FA DE DEMONUL ILUZIEITEMPORALE!!!(p. 264).

Dar înainte de a fi o temerarlucrare hermeneutic - ceea ce,desigur, este! - cartea profeso-rului Botez este un manual dePEDAGOGIE NA IONAL .

C#r]i primitela redac]ie


A scrie despre Mircea Dinescu seam ,pentru unii, cu a face campanie electoral ,numai c poetul nu are nevoie de purt torde cuvânt; el s-a impus, de i - la fel ca noito i - mai bâjbâie în c utarea sinelui pier-dut, dup ce a ie it i el, ca i noi, din conge-latorul istoriei.

Am fost cu to ii martori la toate „iposta-zele” prin care a trecut acest proprietar depoduri: zl tar de Slobozia, agent KGB, spi-on olandez, maghiar i norvegian, vânz torde ar , analfabet, criminal i dement, vân-dut, cump rat, destabilizator, str nepot allui Lenin i copilul din flori al lui Mata-hari1.

Acest „copil minune”, igan alb de pecriv ile Sloboziei, s-a nimerit i el - nu cuvioara, nici cu suriul, nici cu bidineaua, cic-un bont de creion în mâna dreapt i,ne tiind ce s fac , mâzg li într-o doarvreo opt c i analfabete i, mai apoi, segândi s ne arate nou , celor din Cetate2 , ceva s zic acest capitalism, considerat de neaCea , atât de cotropitor i inuman, c netreceau fiorii, auzindu-l...

A fost nevoie îns ca rticica de dum-nezeire i de românism care a fost încre-din at acestei a ez ri, s fie binecuvântatde unul dintre românii care, de pe baricadeleteleviziunii, ne-a anun at c am sc pat deEpoca de Aur! Acesta nu este altul decâtpoetul Mircea Dinescu, pe care reporteruli eseistul Nicolae Coande, de la ziarul

Cuvântul Libert ii, din Oltenia noastr - iruia îi „sorbim” interviurile sau judec ile

de valoare pe care le semneaz în acest co-tidian - îl „tutuie te”, considerându-l insti-tu ie na ional , deoarece... nu po i s -i spui

Casei Poporului sau Omului din mun iiBucegi - dumneavoastr !

Poetul Mircea Dinescu, cu teribilisme deînger rural, r cit în romantica or e-neasc , acest proprietar de poduri vine înCetatea noastr ca mo ier, coborând, cu marisperan e, în Africa de la Dun re i ne aratce înseamn s fii capitalist adev rat, s sal-vezi de la pieire obiective care, oricât ar fifost de distruse de vreme i de vandali, vor-beau, i prin ultima grind l sat în paragin ,despre cl direa Portului, despre faptul cacolo s-au perindat destine, c din acel punctse între inea leg tura cu lumea, c Portuldin Cetate era - pentru agricultorii satului -

rticica de bun stare din casa fiec ruia;acest spirit r zvr tit ne arat tuturora ce în-seamn s investe ti ni te bani în lucruriperene i eficiente...

În Paradisul teluric, ridicat de cel careabia a teapt s devin un b trân cum-secade3 , s -i dispar «col ul» acela nervoscare înc mai «mu », sosesc4 nenum ra iarti ti din ar i din str in tate care, al turide talazurile Dun rii, de superba p dure desalcâmi din preajm i de cire ii s di i depoet, de Arca lui Noe (ra e, gâ te, câ e, li e,porci, capre, câini etc.), plin de viet i ce seplimb în voie în fa a tuturora, de Muzeul înaer liber (c ru e, cale ti, tr suri etc. de laînceputul secolului al XX-lea), creeaz ope-re, în condi ii cu totul aparte, de acelea încare mesajul trebuia îndumnezeit, într-o biatcamer de bloc.

Din ra iuni de spa iu, nu ne permitem sprezent m ce miracole se mai produc în acelperimetru, c ruia noi îi cunoa tem i formatulpietrelor de pe dig, fiindu-ne atât de drag ifamiliar, deoarece, digul din apropiere de Ca-sa Dinescu are sc ri curate, udate de valurileDun rii, apa este limpede, pe tii înoat la su-prafa a apei, lumea se spal sau scutur 5 ru-fele, iar condi iile de înot sunt splendide! Spe-

m s scriem o alt carte despre toate acestea!Ceea ce ne bucur îns este faptul c ar-

ti tii i vizitatorii care vor veni la Cetate -care, dup p rerea poetului Mircea Dinescu,va fi cel mai important centru cultural dinRomânia6 -, vor purta în suflet i în cartea7 o-ferit , publicat de noi, imagini de neuitat despre

tenii i despre locurile copil riei noastre.Noi, ca oameni pleca i de pe aceste plaiuri

i trecu i prin cultur i civiliza ie, îi întreb mpe cititorii no tri: Cum crede i oare c re-cept m aceste locuri mirifice, dac poetulMircea Dinescu, scut tocmai în Câmpia

ganului, a hot rât s i uneasc desti-nul cu al nostru, intrând într-un mariaj spi-ritual des vâr it i cu ultimul ig nu întâl-nit pe Uága Cet ii, venind s pt mânal laCastelul din Port i pendulând în triunghiul«amoros» Bucure ti-Cetate-M stirea?!?

Având în bibliotec doar patru dintre celezece volume8 de poezii ale lui Mircea Dinescui recitindu-le acum, la o vârst a bog iei în

ani, dar, mai ales, cunoscându-l pe poet a acum ni se reveleaz tuturora, la televizor, amîn eles c nota dominant a poeziilor acestuiaeste zvr tirea, dar i utopia sublim .

Încercând s inventariem jocurile delimbaj ale poetului, am dedus c toate con-cur spre ideea c sufletul s u, de copil teribil,face din inocen a vârstei, un cântec grav alexisten ei.

Intuim în poeziile sale un joc dublu, ianume: acela al poetului care î i conducepoezia cu m iestrie, ducându- i-o de mâni poezia care î i conduce poetul prin sunetul

ei rebel, în a a fel încât:... steaua cea aleas poate fi oricare -în singur tate alerg m perechi.

(Fuga în doi)... din când în când îmi umbl prin trupun dor mai marei m-a l sa cu mierea copil riei uns.

(Pe cump )Mircea Dinescu, poet cu un tempera-

ment energic, las i impresia c ar fi un DonQuijote, ut tor de fericire:

i dac mor poe i pe harpîmpin i în vidul din cuvânt

invent m pu in iarbsau complicate mori de vânt.

(Metamorfoz XX)Se simt în poezia lui Mircea Dinescu i

urme fine ale avangardi tilor, în stilul poeziilorlui Ion Vinea, versurile derulându-se în cas-cade, iar jocurile de limbaj i figurile dines-ciene punându-l pe cititor în încurc tur i

Ada ILIESCU

Mircea Dinescu- un poet r#zvr#tit

Mircea Dinescu- un poet r#zvr#tit


cându-l s intuiasc , dac e posibil, acelinefabil care muste te înc din laboratorulfanteziei sale artistice:

Fandosit triste e - iat i chiriavine vremea când m cred dinamities la marginea ora uluii explodez fericit.

(Dinamita)Se observ în poeziile de acest gen ab-

sen a semnelor de punctua ie i lipsa pre-ocup rii de a marca majuscula, dar i prefe-rin a pentru cuvântul neologic.

Biografie s rac - poezie emblematicpentru autodefinirea sa i pentru derularea,tot în stil avangardist, a ipostazelor eului po-etic al turi de cei dragi, este, dup p rereanoastr , un act de curaj, asem tor rându-rilor scrise de poet la sfâr itul volumuluiProprietarul de poduri, sub titlul În loc depostfa , într-un limbaj col os, înfumurat, darsincer, ajutat i de superbul perfect simpluoltenesc:

i gândii c -i mai s tos s m divulgsingur decât s vie al ii s m toarne,Doamne fere te, la poli ie. Da,domnilor! Afla i c fusei capitalist pevremea comuni tilor! Am fostproprietarul de poduri.

Cam atât despre poezia dinescian , deo-camdat .

Promitem îns - dac ne ve i aprecia efor-tul, ca într-un alt articol, s p trundem i mai

mult în laboratorul de crea ie al poetului.Ceea ce trebuie s tie cititorii no tri este

faptul c poetul - printr-o modestie dezar-mant - ne-a permis, cu toat amabilitatea,

-l amintim în cartea scris de noi desprecomuna aleas de poet ca loc de crea ie i deodihn , nesugerându-ne un cuvânt m cardespre Domnia sa, dar oferindu-ne ca solu iecele dou interviuri date în ziarul CuvântulLibert ii, în anul 2002. Atât i nimic mai mult.Nu neg m îns c nu i-a surâs ideea noastr .

Recunoa tem c figura D-sale ne bine-dispune ori de câte ori apare pe micul ecran,

i-am urm rit traiectoria - ca artist al cuvân-tului -, c l-am citit i i-am savurat poemele il-am binecuvântat c a salvat cl direa c pi-

niei Portului Cetate, c a venit cu un suflunou în comun , c e folosit ca model de mo-ier democratic .a.m.d.

Un singur lucru i-am repro a: Cetatea nuare doar taraful Mambo Siria i s teni înc l-

i într-un papuc9 , ci oameni care, în s cialor i în dorin a de a intra în NATO10,muncesc i-n rug ciune i mai respect încvalorile morale i cre tine ti, încercând s letransmit copiilor lor (împ ite, spovedanii,împ rt anii, sloboziri de ape, de fântânii de cruci de lemn, pomeni, zile cre tine,

ursitori, botezuri, nun i .a.m.d.).Dumnezeu s binecuvânteze locul pe

care - dintre toate col urile rii -, MirceaDinescu l-a preferat i l-a sfin it cu sufletul,cu trupul, cu ospitalitatea i cu poezia sa -comuna Cetate.

NOTE1 Autocaracterizare f cut de poet pe coperta adoua a volumului Proprietarul de poduri, Bucu-re ti, Editura Seara, 19902 Comun din jude ul Dolj, de pe malul Dun rii, încare noi ne-am n scut i care a fost i este „oaza delini te” a noastr , precum i a poetului i a arti ti-lor care poposesc la castelul Mircea Dinescu.3 (n.n. - adic , în elep it i prin b trâne e).4 (mai ales, în anotimpurile c lduroase, de i con-di iile de trai de la casa Dinescu sunt irepro abileîn orice moment al anului, bucatele sunt alese iospitalitatea e la ea acas ).5 a scutura = a limpezi rufele (în graiul local).6 v. Nicolae Coande, în Cuvântul Libert ii, 6-7aprilie 2002, p. 5.7 Cetate - superb a ezare dun rean (micromo-nografie), Editura Universitaria, 20038 Elegii de când eram tân r, Bucure ti, EdituraCartea Româneasc , 1973; Exil pe o boab de pi-per, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1983;Rimbaud, Negustorul, Bucure ti, Editura CarteaRomâneasc , 1985; Proprietarul de poduri, Bucu-re ti, Editura Seara, 1990.9 pe care s teanul îl pierduse fiind (luat de c el),alergând la poart s -l vad pe Mircea Dinescu,venit pe mahalaua lui cu cameramanul.10 (de i majoritatea s tenilor ne tiind dac estepersoan , armat , for interna ional etc.)

BIBLIOGRAFIEDinescu, M., Elegii de când eram tân r, Buc.,Editura Cartea Româneasc , 1973;Dinescu, M., Exil pe o boab de piper, Buc.,Editura Cartea Româneasc , 1983;Dinescu, M., Rimbaud, Negustorul, Buc.,Editura Cartea Româneasc , 1985;Dinescu, M., Proprietarul de poduri,Bucure ti, Editura Seara, 1990.

Era o dup amiaz c lduroas , când pa ii purtau la o întâlnire literar . Fusesem

invitat la lansarea de carte a scriitorului IonOchinciuc, pe care l-am cunoscut cu ani înurm cu ocazia mont rii piesei sale de teatru,Ac iunea Codalbul, la Teatrul „I. Creang ”din Bucure ti, în care am jucat i eu.

Acum era vorba de un nou roman intitulatVia a ca anecdot .

Am p truns în frumoasa libr rie „MihailSadoveanu” de pe Bd. Magheru, condusde d-na Munteanu, pe care o cuno team di-nainte de revolu ie. Sala, unde trebuia s aibeloc evenimentul, forfotea de lume. Dintr-oda-

s-a l sat lini tea. La masa din fa a noastrs-au a ezat autorul i vorbitorii care urmau

prezinte cartea. Cel care a luat primul cu-vântul a fost Al. Mironov, care ne-a dezv luit,printre altele, c Ion Ochinciuc s-a n scut înBasarabia româneasc . Au urmat aprecieri laadresa c ii, specificându-se c este scrisîntr-un stil oral, radiofonic i deci mai u orde asimilat, amintindu-ne c autorul a lucratîn radio. Cele peste o mie de personaje vin

Vasile MENZEL

din istoria presei, a radioului. Romanul e viui place. A urmat d-na Sofia incan, care ne-

a spus c aceast carte face parte din gamavolumelor de memorialistic , dar, în acest caz,evenimentele nu sunt culese din alt parte,ci sunt tr ite. Iar din portretele pe care leface autorul se degaj iubire i nostalgie. Vo-lumul recent arat o alt fa a vie ii cu tragi-comedia ei, cu întâmpl ri paradoxale. Esteun volum limpede, cu un limbaj frumos, mol-dovenesc, un volum de vacan . La rândul

u, Carol linescu, referindu-se la va-

loarea anecdotei, ne aminte te de SocietateaLiterar „Junimea”, prezidat de Titu Maio-rescu, la al c rui cenaclu scriitorii trebuiau

se opreasc din lectur , atunci când cine-va dorea s spun o anecdot . Tot el remarc :Via a îns i se poate concentra într-o anec-dot . Apoi reaminte te c un nepot de a luiIon Ghica a scos un volum, pe care l-aintitulat Istoria în anecdote. În încheiere prof.univ.dr. Titus Vâjeu a ad ugat: „Autorii dejurnal î i rescriu biografia în biblioteci. Ochi-nciuc scrie despre propria sa fiin , cu bucu-riile i greut ile ei. El este tonic i sincer.Prin evaluarea f cut Radioului Na ionalcartea poate constitui o surs de inspira iepentru istorici.”

Nu a dori s m opresc aici, f a-mispune i eu un scurt punct de vedere, por-nind de la o remarc a d-nei incan. „Volumelede memorii nu au niciodat sfâr it”. Eu ada-ug: pe când un nou volum?

Atât primul volum, Jurnal anapoda, câti pe cel de al doilea, Via a ca anecdot , le-

am citit pe ner suflate.


Silvia BALLESTRA(Italia)

Silvia Ballestra s-a n scut în 1969 la Porto San Giorgio, o sta iune balnear la Marea Adriatic ,situat între Ancona i Pescara. A debutat cu dou povestiri în antologia Papergang în 1990. În 1991se impune cu Il compleano dell’Iguana, volum tradus în Fran a, Germania i Portugalia. Duppovestirea La guerra degli Antò s-a turnat filmul cu acela i nume în regia lui Riccardo Milani. CuNina (2001) câ tig Premiul Tarquinia Cardarelli. În 2009 Silvia Ballestra intr în conflict cuSilvio Berlusconi, care si-a sim it onoarea lezat de afirma iile scriitoarei privind raporturile dintresexualitate i putere. În prezent, Silvia Ballestra tr ie te la Milano.

Talentul scriitoarei se vede clar din aceast povestire care d titlul volumului din 1991: o st pânirea lexicului folosit de tineri (autoarea avea 22 de ani când a publicat cartea) i a unei problematicifoarte delicate din via a acestora, precum i surprinderea cu fine e a reac iilor psihologice ale celordou personaje, f nicio und de moralizare. Finalul deschis oric rei interpret ri las cititorul s

boveasc mai mult asupra textului.Traducere, prezentare i note: MARIN BUDIC

Spre patru dup amiaz , el î i f cu apari iala Medusa, un fel de stabiliment balnear greude recomandat, în timp ce sp cita con-templa cârligele de atac ale lui Ziocane îm-potriva popicelor ap toare ale prietenuluiFrancia. La fiecare lovitur , masa mic debiliard înainta cu doi sau trei centimetri, î idezechilibra parapetul, iar în orificiul lateralbilele de rezerv se ciocneau furioase delemnul ramei.

Cineva i-a spus c sem na cu John Ly-don, dar el nu p rea lingu it de asta. Când afost ultima dat la Hamburg, i-a vopsit p rulîn culorile florii de cercelu . P r de culoareacercelu ului, de adev rat pusher1.

Adulmec cu nasul, înfipse igareta dupureche, se uit cu aten ie de jur-împrejur.

«Scârboas c ldur », zise, privind indi-ferent perechile de turi ti de dincolo. Se în-dep rt de irul de biciclete care treceau caun zid pe lâng mare, se apropie de m su elecu înc minte de pânz . «M a teptai pemine?», întreb f nicio ml diere a vocii.

«Cam a a», r spunse sp cita. Se gândi de trei sferturi de or privea gardul de la

intrare, arcul de pitosfori2, locul gol din jur.Privea la nimic: gardul de la intrare - un nimic,pitosforii care împrejmuiau - un nimic. El zise:«Am b tut tot Porto San Giorgio. N-ai ce sfaci în morga aia. Am încercat i la Rotonda,dar de Betto nicio umbr . În mod sigur cimbecilul înc doarme.» Îi salut pe Franciai pe Ziocane cu o fluturare a mâinii, se a ez

s-o vad pe sp cit din profil, ridic dinumeri. «Pariez c nu te-ai enervat, a a e?»,zise. «Îns pe mine, da. Mie, i bra elor melene pas .»

cu un fel de alergare pe loc, î i aruncagenunchii înainte ca Gatto Silvestro3 în fug ,râse. «S plec m, da? S ie im din rahatulsta, bine?»

Plec , f s se preocupe prea mult dacsp cita îl urma sau nu. Merse cu pa i maripân la fântâna mic de sub acoperi ul sta-bilimentului, scoase insulina4 din cutia trans-parent , învârti robinetul. Apa umplu miculrecipient, el îl închise la vârf cu dou degete,se întoarse în direc ia sp citei i întinsebra ul. Vezica umflat de ap de-abia se mi -

. El, afi ând o expresie de complicitate,zise: « i-ar displ cea s împingi dintr-odat ?» Îi pas s cule ul inestimabil ca unadministrator tân r de luna park. «Nici unpe ti or, de data asta. Îmi pare r u», zise.

«E ca un premiu, a a?», zise sp cita.«A murit pe ti orul. S-a înecat», zise. Se

întoarse la stabiliment. «A teapt o clip , terog», ad ug . Disp ru în spatele garduluide pitosfori, l sând-o ca pe o tâmpit în com-pania acelui premiu iluzoriu.

Sp cita î i încruci bra ele, c utând ascund într-un fel cutiu a, nu p rea deloc

o proast de cincisprezece ani care-i ajutape toxicomani. Î i sprijini spatele de parapetulalb de ciment care separa trotuarul de plaj .Privi în fug alternan a de palmieri i oleandride-a lungul falezei, irurile paralele de um-brele mari din spate. Acolo era un fel de Texasmarchigian5 ciudat.

El ap ru pe linia de pitosfori cu un bidonde coca-cola i cu o jum tate de limonadînf urat într-un erve el de mas . Venea îngrab , cople it de pedanteria ritualului.

O prinse pe sp cit de încheietur .

«Trebuie s i vorbesc», zise. «E important.»«Dar unde mergem?», întreb sp cita.

i smuci mâna. «Vezi c la cinci am întâlnirecu dermatologul», zise.

«Cu dermatologul», reflect ironic. Î imuta greutatea de pe un picior pe altul. «Cevrei s faci la un prost de dermatolog?», în-treb . Rânji. «Pun pariu c e ti ciupit devreo porc rie de boal veneric .»

«Nicio boal veneric », zise sp cita.«Poate c am nevoie doar de o cur s scapde momelele tale josnice.»

El f cu nu din cap, o trase de mânec f - s adauge ceva. Traversar strada, cei doi

metri de iarb tuns scurt ai fâ iei din mijloculstr zii, pân la un 127 alb6 parcat în diagonalcu fa a la trotuar. El se a ez pe locul o-ferului, întinse bra ele pe volan, o privi ne-

bd tor. Zise: «Eh, se poate ti ce dracu a -tep i?» Aranj oglinda retrovizoare, l josfereastra din partea opus , se aplec în afar :«Du-te-n m -ta!» uier . Coborî din ma in ,ocoli pe lâng capot , merse i deschise por-tiera cu gesturi inutil agresive. Zise: «Hai,urc .»

«Ok» zise ea, «urc». «Dar numai dacjuri c la cinci suntem din nou în centru.»

«Jur», zise el. Îi lu recipientul cu ap dinmân . Se întoarse înapoi, introduse parteadeschis între capot i u i îl l acolo,ag at spre p mânt, ca o par moale. Pornimotorul.

Îi spusese c trebuia s -i vorbeasc des-pre lucruri importante, îns nu deschideagura. Conducea 127 ca i cum ar fi condusmotocicleta. Cum ma ina o luase pe un drum

Ziua de na[tere a IguaneiZiua de na[tere a Iguanei


de c ru e, putea s mearg cu motorul întreapta doua. (…)

«E ti atât de t cut », zicea tipul din cândîn când. «Atât de departe, surioar .» Sp -cita nu sufla.

Intrar pe leaul unui Jaguar verde engle-zesc, pe a c rui pl cu de înmatriculare scriaTE 197235. Dac suma cifrelor ar fi fost unnum r par, ar fi pariat c ea se punea cu bo-cetele pe el. Îi pl cea s fac jocuri secretecu numerele de înmatriculare.

El zise: „Dac m-ai iubi, ai încerca s mfaci s termin cu asta. Ar trebui, tii? Pentrubinele subsemnatului. Dar, evident, te doare-n p rie de s tatea mea. E ti doar o ego-ist , asta e ti. O prostu care vrea s fac omic experien cu noi, marginaliza ii. Teexcit c m droghez, corect? Te excit c un

ntoc î i vâr rahat în ven . Te face s tesim i incredibil de deasupra, asta e.»

«E ti o persoan care provoac scârb .Vorbe ti ca s ar i c e ti scârbos», zise sp -

cita.«Sunt scârbos, hî? Bah, las -m s i

spun ceva, surioar . Exist oameni care vor ne salveze, pe noi, scârbo ii ca mine. Noi,

scârbo ii, facem ceva care e o nebunie pentruo gr mad de raha i. i tii ce cred? Cred cnu ai un minim de t râ e în dovleac ca sîn elegi ce înseamn un miel irecuperabil înaceast cloac de porci!»

«Ce plictiseal !, zise ea. «Chiar ar trebui schimbi placa, t ticule. Într-adev r. Jela-

niile tale sunt plictisitoare, t ticule.» Alunecpe sp tarul scaunului, ridic picioarele, lepuse pe bordul ma inii. Fredon refrenul fi-nal din Jimmy Jazz al celor de la Clash7, întimp ce el lua o curb strâns , manevrândrepede volanul cu degetele.

«Sigur», îi zise. «Ce altceva ai putea sspunzi tu. Ah, mul umesc mult», ad ug ,

încetinind la intersec ia cu drumul na ional.«Ca tovar e ti un adev rat rahat. Fru-moas prieten , Sfinte Cristoase!»

«Tu n-ai nicio prieten », r spunse sp -cita. Murd ri tabloul de bord cu pantofii,

scoase pachetul de Marlboro din buzunarulbluzei. Zise scandând cuvintele: « tii ce vreicu tot dinadinsul în momentul sta? Vrei s -i faci o par 8. În momentul acesta vrei s i

faci o foarte frumoas par . E unica idee carete roade, nu?» Îi privi tremurul carotidei, cli-pirile pleoapelor, pic turile de sudoare de-alungul tâmplelor i pe gât. Toate acestea nu-i provocau nici m car o und de mâhnire, cutoate obsesiile sale de animal tân r disperat.Zise: «Deci atunci f -o cum î i place. Dupaceea ne vom sim i mai lini ti i.»

«Desigur», zise el. «Vom fi mai lini ti i.Eu i bra ele mele vom fi mai lini ti i.» Î imu buza. Ea îi v zu irul de din i albi timp

de o secund .El lovi mânios ciorchinele de chei care

atârnau de micul bloc al demarorului. Zise:tii sau nu, c to i prietenii de la serviciu sf tuiesc s m feresc de tine? Mereu îmi

spun c voi, cele de cincisprezece ani, pute i-mi face i mult r u. Sunte i periculoase

fiindc v arunca i u or, asta-i treaba». Apoiavu un surâs ab tut, de îndr gostit, i zisecu un glas smiorc it: «Ai putea s m faci ssuf r destul de mult, dac continui s tecompor i a a.»

«Cioaca», zise sp cita. «Adev rul e ctipii de dou zeci i trei de ani care circul cuspade9 de rezerv în bordul ma inii, a tep-tând tâmpi ele de cincisprezece ani ca s ledezvirgineze bra ul10, dup care... oh, aceitipi de dou zeci i trei de ani cât sunt depericulo i când zic prietenilor: «Rahatul acelanu vrea s-o fac !” Doamne, cât sunt de peri-culo i i de scârbo i!»

El ridic din umeri, rânjind în sil . «E tinebun », zise ironic. «Nu tiu ce fel de ne-bunie, dar dup subsemnatul nu stai bine cucerebelul.» Scutur din cap. «Cine dracu te-o în elege pe tine», zise.

Ajunser în vârful pantei cimitirului, lacap tul unei osele de ar , complet pustie.El opri 127 la marginea potecii. Era un locdestul de curat, apreciat i de al i toxicomani.

El lu fiola de heroin din compartimentulport-permisului, o infiltr între buze. Lu oigaret din pachetul sp citei, despic celu-

loza, strecur i filtrul între buze. Azvârli capa-cul de la Coca-Cola. «Nu vrei un strop?», zise.

Sp cita f cu nu din cap i privi sprepia eta de la cap tul oselei nepavate.

Tipul goli bidonul pe ferestruic . Scotocisub bordul ma inii, apoi zise: «Ridic picioa-rele de acolo, te rog.» G si un briceag, f cu o

ietur în recipient i se puse iar pe scotocit.«D -te la o parte. Mi se pare c faci pe

tâmpi ica superioar », zise. Pescui o batist

de hârtie, terse fundul recipientului. Îi lustruicavitatea.

cea totul ca într-un ritual, cu gesturistudiate, controla cu ocheade efectul fiec ruigest asupra ei.

«În seara asta cei de la serviciu vin laOceanic», îi zise. Va fi o serbare în cinstealui Iggy Pop.11 Ziua de na tere a Iguanei.12

Patruzeci de ani de Iggy Pop, cred. A puteaveni s te iau pe la zece i s d m o ochead .Cesarino vine», zise. « i Antò Elefantul, iSteve», zise.

«În seara asta nu pot s m mi c din ca-», zise sp cita. «B trânul e cu ochii tot

timpul pe subsemnata. i pe urm cei de laserviciu îmi întorc stomacul pe dos. Chiar icând îl s rb toresc pe Iggy Pop. Totdeauna

fac s vomit.»Cel lalt nu r spunse. D du din cap i- i

relu treburile lui.Sp cita cuno tea bine liturghia, acum

tia cât valora. Îl v zuse în ac iune în diferiteîmprejur ri, în pu inele luni de când se întâl-nea cu el. Totu i, încerca s nu piard niciundetaliu. Îi era indiferent c se afla în fa a uneiîntâmpl ri nefericite între atâ ia portocalilumino i i pete de acid de la baterie pe asfalt.

El apuc giaca de pânz de pe scaunuldin spate, siringa din buzunarul drept i des-chise u a, atent s nu r stoarne apa din s cu-le ul inestimabil.

Înfipse acul în celofan. Acum era la odistan sideral fa de tot, cu des vâr irearuncat în afara habitaclului.

cu în continuare totul cu grij , apoiar siringa din mâna dreapt . C uta s facfigura unui olimpic epuizat care ceda în fa aadversarului i zise: «Asta e ultima meapar .» Se uit la sp cita cufundat în t -cerea unui artificier, î i pip i gâtul cu degetul.Când î i trase capul pe spate, ea reu i s -ivad gâtul sub ire de b ietan.

El încerc s intre în câmpul vizual aloglinzii, o înclin u or în jos. «S nu faci g -

gie, para ut spurcat », zise. Înfipse aculîn gât. Împinse încet pistonul. Cu atâta gin-

ie, acum, atât de atent în gesturi, ca nici-odat când o penetra între picioare. L scoboare pistonul de-a lungul micului cilindrugradat, dar nu ajunse la fund. Se întoarse s-o priveasc pe sp cit . «Ar mai fi înc treilinii, surioar », zise. «A putea s le las, eh?»

Ea inea ochii în alt parte. «Nu te l saapucat de aceste atacuri de generozitate»,

spunse. Scurse compozi ia mortuar înrâpa de lâng cimitirul care se prelungea pânla mare, prora cimitirului spre ap , cu îngerulmare, vizibil de la distan , asistând sufletemor ilor. Auzi vocea lui spart zicând: «Bra-vo, micu o, faci bine c nu cazi în curs , tii.»

Credea c i putea permite câteva con-Van

Dic

k -

Reg

ele

Fili

p al

Ang

liei


sidera ii din amvonul lui improvizat.Apoi îi zise: «Va fi vai de tine dac desco-

r c te atingi de rahatul sta.» Puse deo-parte albitura13 i imediat ie i la iveal obi -nuita calitate de tat neîn eles. «Te trans-form, bondoaco, în broasc râioas dac aflu

o faci», zise. „Fiindc tu în elegi c eudoar m pun la încercare, nu-i a a?» Î i injecti ultimul rest de heroin . Siringa gradat de-

veni de culoarea ro u-aprins. «Sunt mândru micu a mea e tare», zise inexpresiv.

Capul îi alunec pe spate i c o cu-loare de vegetal palid , relaxarea deterioratprovocat de colaps. Î i sc rpin nasul.

Sp cita îl privi cu pleoapele încre iteînchise pe jum tate, în vreme ce cilindrul14

mic omnipotent pendula la gât.Cel lalt respira cu sufl ri puternice, mo-

le it, pe scaun.«Hei, te-a apucat damblaua, se poate ti

asta?» Îi prinse o mân dar el era completinert. Atunci arunc siringa de la gât, încerc

-i cure e un pic sângele din jur frecându-lcu batista de hârtie. «Ei, e bine?», întreb ,dar cel lalt nu r spunse. Ajunsese rezematde u , cu tâmpla lipit de geamul ei. Se l sasemoale ca un sac plin cu zdren e. Ea îl scuturde umeri, dar degeaba. Nu reu i s -l trezeas-

din acel somn impresionant.În larg, dou flying dutchman15 se leg -

nau, cu ipotenuza16 velelor perfect vizibil la

orizont. Era ciudat. B rcu ele se în irau r-epede pe creasta apei, îns aerul era cu totulnemi cat.

Sp cita se a ezase pe p mânt, sprijinitde botul lui 127. Fire te c întâlnirea cu der-matologul se ducea acum de râp .

«Am cincisprezece ani i sunt scufun-dat complet în fiction17», î i zise. Iar el, ladou zeci i trei, e vârât în rahat pân la gât.»

Se gândi c în ceea ce o prive te avusesela inim un filfizon, doar pentru faptul c fu-sese primul pentru ea. Cu logodna oficial încasa în care tr ia, la Torre di Palma, un logod-nic mai mult sau mai pu in secret, i în restfrumoasa companie a unor stor i de putericu care se în elegea când nevoia de droguriîi obliga s i mi te fundul; ar fi vrut s intreîn ma in i s -l trezeasc , s -l ia la palme,

-l oblige s se schimbe, s scoat cuiul, sse opreasc , s nu mai fac a a ceva. Î i zise

nimeni nu va reu i s vorbeasc cu acestve nic plâng cios, în buzunar cu toate melo-dramele de moralitate toxic , ca to i epuiza iicare se întâlnesc prin aceste p i.

Mai târziu, el începu s-o cheme. Îi cerea-l ajute s ias din ma in , pentru c era

bine dar nu se mai sim ea în putere.«Hei, surioar », zicea. „Aici, surioar .»

Note[1] pusher (engl.) = aici cu sensul de „traficant destupefiante“

[2] pitosfori sau pittospori = arbu ti ornamentalifoarte parfuma i, cu flori albe. Sunt foarte r spân-di i în sta iunile balneare i pentru rezisten a lorla sarea marin[3] Gatto Silvestro = personaj din desenele ani-mate Loney Tunes i Merrie Melodies, dar i dinSpeedy Gonzales sau Hipety Hopper. Numele„Silvestro” deriv din latinescu „silvestris“,numele tiin ific al pisicii s lbatice[4] insulina = sering de plastic de unic folosin[5] Porto San Giorgio, locul ac iunii, se afl în pro-vincia italian Marche[6] 127 = este vorba despre automobilul Fiat 127,fabricat în Italia între 1971 i 1983[7] Clash = grup muzical punk-rock britanic, ce-lebru între 1976-1986[8] par = în argou, o injec ie cu heroin[9] spade (în argou) = siringi[10] a dezvirgina bra ul (în argou) = a face primainjec ie cu heroin[11] Iggy Pop = cunoscut cânt re american de mu-zic pop, n scut în 1947, celebru pentru noncon-formismul s u[12] Iguana e supranumele lui Iggy Pop[13] albitur = alt nume în argou pentru heroin[14] cilindrul = partea de plastic a siringii.[15] flying dutchman = barc cu vel , u oar i ra-pid . Literar înseamn „olandezul zbur tor“[16] ipotenuza = aici latura lung a triunghiuluidreptunghic format din vela mare i rand[17] fiction = fic iune, deci în ceva fals, ireal. Darpentru c fiction este un termen care se refer latexte artistice, autoarea vrea s spun c perso-najul tr ie te între-o dimensiune artificioas , cse simte ca într-un roman sau film.

CAII S LBATICI

teapt -m mam pe dealuriCa în pove tile cu prin iCaii s lbatici s ne-aducPâine, i sare, i argin i

Vom despica firul de iarbÎn viile de dup noriCând caii no tri î i vor puneAripi de piatr -n subsuori

Vom aduna livezi în poali le-om sp la cu anotimpuri

Caii fl mânzi s vin -acas fie cald în a ternuturi

teapt -m sub lun plinUmbra-mi trimit pe jum tateIar cea care îmi e str inCopita calului o bate.

Miruna OCN~RESCU (Canada)

VALSUL NOP II

Las -m s valsez printre maciPe t lpi s -mi pun coroni e de soare

i intru cu Luna în cet ii umbra mea s i-o pun la picioare.

De va fi anotimpul ploiosLas -mi potec de vise în urm

-mi un semn prin perdeaua de stropiCa s mai vin cu macii mei în turm .

m-a tep i sub firul lor verdeCa un copil la prima sc ld toareÎn ro ul gândului s te-nfCând marea de maci mi-o pui la picioare.

ÎN ABSEN A-MI

De m vei colinda la poarta serilorOi pune drugul ostenit s i spun

mi-am f cut culcu în hora ielelori d uiesc în fot de str bun .

De m vei c uta pe ulicioareM-oi face umbra liliacului b trân

i-oi umezi obrazul cu racoarei l-oi usca de va c dea o stea în fân.

Ori de m vei striga peste ulceleDe straj i i voi pune vântul în chimirS-alunge vorba cu sperietorile

i s i-o scalde în izvoarele de mir.

Atunci te-oi prinde de c lu ul patimiiTe-oi împ i în patru corzi de scripcGustând dumnezeirea azimiiDin suflet i-oi ciupi o p rticic


Stephan DELBOS, Andrew FINCHAM, Zbynek HEJDA, Lyn MOIR (Anglia)

Aceste poeme sunttraduse în cadrul

ProiectuluiInterna ional Poetry

PRO, coordonatde Lidia Vianu,

Directoral Masteratului pentruTraducerea Textului

Literar Contemporan -Universitatea din

Bucure ti,http://mttlc.ro

Stephan Delbos (n. SUA) locu-ie te în Praga din 2004. Operelesale au fost publicate recent înBordercrossing Berlin, The Sin-gapore Literary Review i TheLos Angeles Journal. Poezia sa,Curtea Castelului Praga, a fostpublicat în volumul Povestiridin Praga.

Curtea Castelului Praga

Fântânile au contenit a susura.Bazine secate îndur t cereaCu o r bdare pe care oricepas re coco at i-ar pierde-o.Sunetul anotimpurilor caldesc ldându-seÎn cavit i de piatrS-a redus la t cere,la o simfonie seac .Pân i regii grava i în piatrPar lipsi i de maiestate,Pl nuind întrevederi hibernaleprin fântâni,Domnind peste scuaruriUnde negura se a ternepeste urechile de marmurCe a teapt susurul apei,Surde la graiul aerului.

Andrew Fincham (n. 1964, Staf-fordshire, Anglia) este co-fon-dator al Proiectului Interna ionalNew Europe Writers (N.E.W.).Poeziile sale au fost incluse înnumeroase antologii. Poezia bi-lingv Srodek ciezkosci (Centreof Gravity) i-a adus acestuia Pre-miul UNESCO / Poezja Dzisiajpentru Poezie Str in , decernatîn Polonia. Pove tile sale cu Un-chiul Dint au ap rut i în anto-logiile N.E.W. anterioare.

Secundar

Faima orologiului atragemul imi în a Vechiului OraInim . ase secole

i nu pierde o b taieVin s vad nu o curioasma in rie complexo antichitate bohemianori ceva astrologicîn înveli orologicnici aristocra ie urbanîn orologie municipalNici m car pe Isus i peapostolii s i ori Moarteasunând clopotele pentru turci.Dar când bate ora fixSe adun în jurul luiTuri tii Ora ului Vechicerbii be ivanii s fie p rta i laconservarea timpului spriveasc acel ceva pe care noinu ni-l mai facem aproapeultimul poate cel mai bun din cene-a mai r mas: Un ceas.(A tept s se adune mul imeai g sesc în îns i minunea

privitoare multe de admirat)

Zbynek Hejda (n. Hradec Krá-lové, 1930) Dup invazia sovie-tic din 1968, i drept urmare afaptului c semnase Carta 77, afost nevoit s se angajeze ca por-tar în Praga. Din 1990, pred filo-zofie la Universitatea de Medi-cin Carol. Poezia sa, Cârciumace r sun de voci, tradus dinlimba ceh în limba englez deTobby Litt, a fost publicat în vo-lumul Povestiri din Praga.

Cârciuma ce r sun de voci

În cârciuma ce r sun de voci.Eul meu singuratec; a teptândo femeie, care se totîndep rteaz .Fumul se înal , asemeni uneiprofe ii formând rotocoalede-a lungul tavanului.Din când în când, câte un be iviese în curte pentru a se u ura.Prin u intr bezna i r coareanop ii, urletele unui be ivan,tânguirea femeilor u oare.Câinele trândav mârâie,hingherul e dup u .Duhne te a piele de animal, asânge. Femeile u oare îl plac pehingher, deja î i ridic coada -iat , ies din ou puii de arpe.Moartea, precum un fo netabia deslu it, mai deloc chiar.Afar plou , trilul nocturnal p rii e în bu it de frunze.Din ceruri, o n past plumburiese pr le te,dezn jduirea noastr - cu ite.Zadarnic m uit c tre u ,zadarnic, nimeni nic ierea,pretutindeni, toat lumeadoarme singur , ca un criminal.

Lyn Moir: „Poezia mea esteinspirat de c torii - atât celedin copil rie, când traversamAtlanticul în vreme de r zboi,odat chiar într-un portavion, câti cele din v duvie, petrecut o

perioad îndelungat , între 1984i 1998, în Europa R ritean ,

cum se numea pe atunci. De cu-rând, sursa mea de inspira ie adevenit o veche poveste de dra-goste redescoperit . M maiinspir , de asemenea, orice altce-va îmi stârne te interesul.”

Podul Carol

Au l sat garda jos: niciuntelescop ori microfon nu maisupravegheaz din turnuri.Precum tarabele ce se-nmul escca buruienile, trompele fluturilorse afund lacom în fiecare floarestr in . Carnavalul a luat loculsolemnit ii, spectacoleledesf urate de la un cap t laaltul le readuc regilor de piatrpalate i bufoni, bijuterii,veritabile ori false; zâmbete largipe toate chipurile, hulpave,menite anume a le lua baniivictimelor con tiente deescrocherie, zâmbete false, camarfa vândut . Turi tilor nici cle pas , vraja ora uluimascheaz arta chicioas ;i la ce bun s se destrame

magia, când ei caut dinadins „operipe ie” de care s iaminteasc cu drag acas ?Pe pod îns , tocmai când zoriidisipesc bezna nop ii, când estegola , despuiat de toate, maipu in de sfin ii alinia i milit re te,monarhi, astrologi i arlataniînc bântuie sala tronului,ignora i la rândul lor de

ele nop ii, felurite i bete.

Traducere deAlexandra Munteanu,masterand MTTLC

http://mttlc.ro/


Mihai {TIRBU

Imaginea lui Marin Preda este asociat ,de cei mai mul i cititori, cu Nicolae dinMorome ii, sau pur i simplu cu f uritorulCelui mai iubit dintre p mânteni. Dar,asemeni tuturor oamenilor, a trecut, înc dincopil ria care nu i-a fost de loc u oar , prinmulte. De aceea, poate i cele mai multe dinpersonajele scrierilor lui sunt inspirate dinrealitatea tr it . De exemplu, Ilie Morometeeste tat l scriitorului (Tudor C ra u), Nili Paraschiv sunt fra ii s i, iar Ilinca, sora.

Coco il , Iocan i Dumitru lui Nae sunt oa-meni care au existat în realitate. Scriitorul apurtat numele mamei (Joi a Preda), întrucât

rin ii nu încheiaser o c torie legal ,astfel Joi a Preda putând primi pensie ca v -duv de r zboi. Via a personal a scriitorului,

scut la 5 august 1922, a fost monitorizat ,cum este firesc în cazul personalit ilor, demul i i de multe (mul i autori, multe publi-ca ii), unele dezv luind aspecte deosebiteprin evocarea prezen elor feminine care i-aufost aproape, într-un fel sau altul.

Un poet, discipol al lui Marin Preda i fostdirector al Editurii Junimea, spune c scriito-rul a avut patru so ii, i nu trei, a a cum s-amai scris. Prima femeie, care a intrat în via asa, ar fi fost o megie de la marginea Bucu-re tiului, care avea i o cas . Pentru c scriito-rul, aflat la început de carier era tân r i fbani, megie a l-ar fi sus inut, financiar, o vreme.

La 32 de ani, când începuse s scrie nu-velele din via a neasc , a cunoscut odomni oar de 20 de ani, care era coleg la

coala de literatur „M. Eminescu” cu Ni-colae Labi . Era Aurora Cornu (pseudonimal Aurorei Chi u-Burchiu din Provi a de Jos,jude ul Prahova, fiica Aureliei i a lui NicolaeChi u-Burchiu, antreprenor; numele cu care

i semneaz poeziile vine de la comunaCornu, din jude ul Prahova, unde a fost cres-cut de fratele tat lui s u). Din 1954, via alui Marin Preda a fost împlinit de aceastmiss poezie (care ar ta bine, i reprezenta oapari ie inedit în lumea cultural cenu ie aacelor ani, bântuit de prolecultism), primai cea mai mare iubire, care l-a determinat s

publice primul volum din „Morome ii”, spu-nându-i: „Marine, aici zace o capodoper .Va fi cartea vie ii tale”. Tulburat de tân ra ifrumoasa femeie, dar i de propriile senti-mente, scriitorul i s-a confesat irezistibil, po-vestindu-i de ce inuse romanul în sertar timpde cinci ani, dar i raportarea sa la Morome ii,socotit de critica literar drept o capodoper :„Romanul place! Asta înseamn c sunt ab-solut singur cu viziunea mea, nimeni nu e de

rere cu mine!” (Marin Preda, Scrisori c treAurora Cornu, Editura Albatros, Bucure ti,2001). „Sigur, scrisorile de dragoste ale luiMarin Preda nu fac parte din clasicul canonde «frumuse e literar », retorica sa amoroasnu e sclipitoare, arsenalul s u e s rac, nupot rivaliza în nici un caz cu «desf ur rile»seduc toare ale marilor îndr gosti i ai lite-raturii”, remarca Georgeta Dr ghici. Primascrisoare de dragoste de la el dezv luie vrajade care fusese cuprins, admira ia întreagfa de Aurora, dar i teama de a nu o fi r nitsuflete te: „Dar iat c o adiere de durere, de

rere de r u, de mâhnire, izvor te din inimamea. Te-am f cut s suferi (nu tiu unde, cândi de ce), dar simt c acest lucru s-a întâmplati mi-e greu s îndur asta acum, singur, cu

gândul la tine, scriindu- i întâia mea scrisoarede dragoste. Te iubesc de tot, cu p rul t u,cu hainele tale verzi, cu salopeta i sandaleletale ciudate. Iubesc cing toarea ta ascuns ,

copcile, oasele trupului t u... Totul, aspira iiletale, somnul t u... Vanitatea i cochet ria tadistilat , nelini tile tale profunde, gândul t upu in înghe at, categoric i f ascunzi uri,atât de temut de c tre amatorii de compro-misuri”.

Aurora Cornu era o tân poet , în l-tu , sub iric , având ceva de c prioar , cuochii mari i vii, talentat i inteligent , o fa-

foarte frumoas i cu totul special . Seîntâlniser la mare, când Marin Preda era untân r prozator singuratic i moroc nos. S-au îndr gostit definitiv. La început doar auvorbit. „Nu s ream în pat, pe vremea aia fe-meile nu s reau în pat, b rba ii nu s reau înpat îndat , nu era moda, a a c discutam”,

i aminte te poeta, continuându- i dest i-nuirile: „Marin era fermec tor i e greu decrezut pentru cine nu-l cuno tea intim. Eraîntotdeauna senin, la bine i la r u era senini foarte fascinat de ce se întâmpla în jurul

lui, avea o curiozitate de copil, la tot ce seîntâmpla, bun sau r u.”

„Fapt este c iubita mea Aurora îmi d derezolvat o nou obsesie - fiin a ei -, dup ceabia reu isem s mai scap de obsesia proprieimele fiin e”, considera Preda. Se pare c eraun scriitor pentru care literatura i scrisulînsemnau totul, scriitor care nu a contenitniciodat s-o iubeasc pe femeia de lâng el,îns nu atât de mult încât rela iile s dureze,fiindc dup aproape cinci ani, Aurora l-a

sit. „Am inut piept patru ani - spune ea.Cred c am tr it în patru ani o concentra iede timp care la o alt c snicie ar fi inut 20 deani. Nu mai era nimic de ad ugat la dragosteanoastr . Mai mult ar fi însemnat pentru mineanularea, nu a personalit ii mele, ci chiar apersoanei mele creatoare, pentru c tot cerespiram mergea c tre literatura lui, care erafascinant i foarte puternic . Nu regret ni-mic, dar... traiul cu Marin Preda implica otensiune foarte mare, de care nu- i dai seama.Un scriitor e ca o uzin energetic i mai r u,e ca un aspirator i utilizeaz tot...”, m rturiseaAurora. „Dac Aurora vrea s se despart ,

Motto: Marin Preda, romancierul de care ne este mereudor, a spus c „Dac iubire nu este, nimic nu este...”


eu trebuie negre it s m vindec de dragosteapentru ea, i numai timpul m poate ajuta. S

vindec de tot, îns nu vreau i nu pot sconcep, ci doar atât cât s -i pot reda libertateai tr i f ea”, consemneaz Marin Preda în

jurnalul s u, pe 24 august 1958, jurnal pu-blicat de Editura Ziua în 2004. În vremea cânderau îndr gosti i, obi nuia s -i spun : „Ma-rine, tu e ti cel mai iubit dintre p mânteni”,ceea ce a dat, peste ani, „titlul unuia dintrecele mai frumoase romane din literaturaromân ”- poveste te Aurora Cornu. Când l-a p sit, i-a l sat doar un bilet. Atât. „Amscris un bilet pe o buc ic de hârtie: Cheilesunt în casa de bani, mult noroc, Aurora”.De i a durat doar cinci ani, povestea dedragoste dintre cei doi scriitori fascineazînc . Ea i-a ref cut via a la Paris, unde s-a

torit cu Aurel Cornea (inginer de suneti jurnalist la Televiziunea Francez ), a scris

cronici de poezie pentru Europa Liber , aprimit rolul principal (o poetes din Est) înfilmul Genunchiul Clarei, al celebrului regizorErich Rohmer, a scris c i i a realizat un filmde mister i parapsihologie, intitulat Bilo-cation, încoronat cu un premiu la PsychicFilm Festival, New York - Montreal, povesteaunui om tr ind în acela i timp în dou ora ediferite. A scris Suita liric , dedicat lui Pre-da, care va intra în componen a adev ratuluiei volum de debut, intitulat Distan e, tip ritîn 1962. În acela i an a tradus i publicatHamlet de W. Shakespeare, sub pseudo-nimul tefan Runcu. În 1965 a participat laBienala Interna ional de Poezie de laKnokke-le-Zoute (Belgia). i-a tradus singurîn limba francez poeziile, pe care le-a adunatîn volumul La Deesse au sourcil blanc(1984). În 1998 a ap rut volumul „MarinPreda, Scrisori c tre Aurora, Eugen Simion- Aurora Cornu, Convorbiri despre MarinPreda”, postfa at de Eugen Simion. Reve-nit în România, a f cut în satul Cornu o bi-seric , având Hramul Sfin ilor „Ioan Evan-ghelistul i Cuvioasa Eufrosina”.

Fapt remarcabil, au r mas prieteni pentrutotdeauna, iar când Preda o vizita, la Paris,se certau zi de zi, dar în felul lor tandru.Întâmpl tor sau nu, cel care a ajutat-o s des-copere Parisul atunci, a fost Ely Lothar, fiulnelegitim al lui Arghezi. El a introdus-o înboema parizian , prezentându-i pe cei maicunoscu i scriitori ai vremii. Aurora a c toritîn toat lumea, i-a tr it via a din plin, f a-l uita niciodat pe Marin al ei. Ceva o nemul-umea: „Nemul umirea este c beneficiez de

glorii i de avantaje în care nu e meritul meu,scrisorile, filmul... Iar unde e meritul meu, nu

cunoa te nimeni, nici m car amicii nu vor m cunoasc .”

Marin era fermec tor - în felul s u - cu

femeile, i le aducea într-un univers care eraextrem de covâr itor, dar era afectat de sin-gur tatea preferat uneori de el, pân la ne-vroz .

S-a c torit cu Eta Wexler - critic literarde origine evreiasc . Aceasta c torie nuera bine v zut de partid i de poli ia politica anului 1965, considerându-se c MarinPreda ar fi fost influen at de „cercurile na io-naliste evreie ti”. Fiind un autor de succes,serviciile secrete il vedeau ca pe un „buncultural” al poporului, i-i aveau grija. ÎnDosarul cu num rul 11.119 din Fondul „D”al Arhivei Serviciului Roman de Informa ii,se consemneaz : „La recomandarea i aran-jamentul unor evrei, Marin Preda s-a c -

torit cu o evreic , ajungând treptat s fieînconjurat i îndrumat în literatur i în via asa, aproape în exclusivitate, de elemente na-ionaliste evreie ti, cum sunt: Ovid S. Croh-

lniceanu, critic literar, element du nos,Paul Cornea, conferen iar universitar, elementdu nos, Horia Bratu, critic literar, NinaCassian, scriitoare, N. Tertulian, critic literari al ii” (Evz.ro duminic , 11 Februarie 2007

„Marin Preda, c torit cu o evreic ”).Nici aceast leg tur sentimental-su-

fleteasc n-a fost de lung durat , poate idin cauza situa iei politice. A sc pat îns desuspiciunea serviciilor secrete, divor ând deEta i publicând volumul doi din „Morome-ii”, considerat un compromis politic de c tre

unii critici. Eta a plecat la Paris, iar MarinPreda a r mas din nou cople it de singur -tatea ap toare.

I-a urmat Elena Preda, cu care a avut doiie i: Nicolae i Alexandru. i Elena a sim it, pentru so , literatura i scrisul erau mai

puternice i mai importante, aparent, decâtorice. „P rea un om dificil în rela iile cu ce-ilal i. Pentru el, nu existau decât familia lui,copiii i scrisul. În primul rând, scrisul. Chiarfiind so ia lui, îmi venea câteodat destul degreu s creez momente de intimitate, s -l scotdin preocup rile lui obsesive. În lumea luiera foarte greu de p truns”, a precizat Elenaîntr-un interviu acordat s pt mânalului For-mula As.

De i era taciturn, posomorât i mohorâtde cele mai multe ori, era fericit când a adus-o pentru prima dat la Mogo oaia pe tân rasa so ie, Elena. Foarte fericit era i când îiavea aproape pe cei doi b ie i, Nicu or iAlexandru cel mic i peltic, c ruia îi spunea

nducu u. „Când s-a n scut Nicolae, b ia-tul nostru cel mare, am venit acas , undetotul era preg tit - i camera, i p tu ul. Întimp ce copilul dormea, am ie it s fac ni temici cump turi i, când am revenit, am r -mas cutremurat - l-am g sit pe Marin în fa a

tu ului lui Nicolae, în genunchi. St tea iprivea nemi cat, de parc s-ar fi rugat. L-am

sat în pace, nevrând s tulbur aceastscen , i, dup vreo or , când am reintrat încamer , Marin se suise pur i simplu în p -tu ul lui Alexandru! Se f cuse atât de mic,încât s încap acolo i s i in copilul înbra e. În veci, nu o s pot uita aceast ima-gine: o efigie perfect a iubirii p rinte ti, aimenselor lui resurse de ocrotire i tandre e”;alt dat , „Marin scria la birou, iar Alexandru,care avea doar 4 ani, m zgâlea o bucat dehârtie în p tu ul lui. Când Marin s-a apropiat

vad ce face copilul, a r mas uimit. Alexan-dru f cuse un desen, dup mintea lui deatunci - desenul unui cap de om, cu o mâni un stilou. Atât de mândru a fost de Alexan-

dru, încât Marin purta desenul tot timpul cuel, în buzunarul de la piept, i, uneori, îl ar tacu mândrie la prieteni”, î i aminte te Elenaîn revista Formula As.

Din 1974, universul matrimonial al luiPreda s-a pr bu it prin divor ul i de Elena,singur tatea ap toare determinându-l s -i înece necazurile în b utur . Conform celor

relatate de Cezar Iv nescu în s pt mânalulIe eanul, Elena i-ar fi spus verde-n fa aces-tuia c -l în elase cu un instalator, cândvaprin anul 1978. Urmarea: cei doi au hot rât

reclame fapta la Procuratur , dup carePreda ar fi plecat la Editura Casa Româ-neasc , unde- i avea biroul de lucru i i-aînecat amarul în b utur pân spre ora 21.00.

Sfâr itul care nu iart pe nimeni nu l-aocolit nici pe el, îns a sosit prea repede, ladoar 58 de ani, pe 16 mai 1980. A fost g sit

suflare în camera sa, în urma unei asfixiimecanice, din cauze naturale, de i alcoolemiaera de dou ori mai mare decât cea admis .S-a scris în pres c ar fi fost asasinat de Se-curitate, deoarece fusese c torit cu Eta. Înacea zi, Elena Preda primise un telefon de lael, de la editur : „Îmbrac -te, trebuie s mer-gem la Mogo oaia!” Femeia i-a explicat cnu putea l sa copiii singuri, erau prea mici.„Dac vin, îi iau i pe ei!”. Marin Preda erasup rat i speriat fiindc primea telefoaneanonime, amenin toare. „Trebuie s vii sstai cu mine!” Cine îl amenin a?

i-n localitatea natal , Sili tea Gume ti,se vorbea c moartea lui n-ar fi fost natural .Sora lui, Alboaica, spunea c avea o loviturla cap, pe care medicul legist i-o motivaseprin c tura din pat. Dar paturile de la Mo-go oaia erau atât de joase, încât oricât ar fi

zut din pat, nu putea s -i r mân un ase-menea semn.

Scriitoarea Sânziana Pop, jurnalist careconducea revista Formula As i care fuseseprieten cu Marin Preda, a men ionat c el

i presim ise moartea. „Se sim ea urm rit, îiera fric , î i baricada camera (de la Mogo-oaia, centrul de crea ie al Uniunii Scriito-


rilor), plângea, ie ea noaptea gol, pe culoarulpustiu, strigând îngrozit: «M omoar , b -iete, m omoar !». Îns i so ia lui, Elena,zicea: „Da, Marin avea o mul ime de spaime.Una din ele era legat de friguri, de boala luidin copil rie. De pild , îi era fric s maimearg la mare, pentru c acolo avuseseultima criz ...”

Poate nu-i era fric moarte, dar gândul cnu- i va putea termina romanele îl însp i-mânta. Odat a sim it c nu- i mai putea mi cao mân . So ia îi era al turi i încerca s -lîmb rb teze. „Tata în schimb era disperat.Mul i ani dup aceea, mama mi-a povestitîntâmplarea i mi-a descris groaza pe care ocitea în ochii lui. M icu , îi spunea mamei,nu-mi mai pot mi ca mâna. Ce fac dac r mânparalizat?... Eu cu stânga nu pot s scriu,cum o s -mi mai termin c ile?”. Fusese pro-babil „crampa scriitorului”, dar dup aceeai-a cump rat un reportofon cu microfon (lu-

cru rar la acea vreme) pentru ca, la o adic , poat dicta. Alexandru Preda, unul dintre

fiii marelui scriitor, î i aminte te c niciodatnu a scris la ma ina de scris, de aceea o pa-gin de manuscris Marin Preda era un calvarpentru orice dactilograf . Doamna St nescu,secretara lui, era singura specialist în desci-frarea manuscriselor.

Dar, dup cum spunea Alexandru Preda:„F Marin Preda am fi fost mai distan i imai indiferen i. Mai pu in aten i cu ceilal i iprobabil mult mai egoi ti”.

Bibliografie:- România literar , nr. 43 -2001, Portret alartistului în tinere e, de Georgeta Draghici;- Formula As, nr. 1034, 24.08.2012 - 30.08.2012,Marin Preda în evocari, Sânziana Pop;- Lumea Credin ei, anul V, nr. 11 (52) noiembrie2007, Marin Preda nu are cruce la c tâi, autor:Gheorghita Ciocoi;- Revista VIP.net, anul XXI, nr. 22 (1016), 27august 2012, Marin Preda, o via tr it printrerânduri, de Alexandru Stratan;- jurnalul.ro, 18 martie 2009, Alexandru Preda:„F Marin Preda am fi fost mai distan i i maiindiferen i. Mai pu in aten i cu ceilal i i probabilmult mai egoi ti”, autor: Claudia Daboveanu;- evz.ro, duminica, 11 februarie 2007, MarinPreda, c torit cu o evreic ;- Wikipedia – Enciclopedia Libera, Marin Preda,Biografie;- citapedia.ro, 11 noiembrie 2010, Marin Preda:„B iete, tia vor s m termine!”, publicat deIon Bucovu în Memorii;- Ziarul de duminic , 18 nov. 2010, Urma iiscriitorilor români se dest inuie, de AntoanetaDohotaru;- Melidonium, posted on 16 septembrie 2012,Marin Preda: „Dac dragoste nu e, nimic nu e”,Ion Ionescu-Bucovu;- România literar , 2006, nr. 50, Marin Preda,îndr gostit, de Al. S ndulescu.

Viorel ROMAN (Germania)

1989. Era clar c reconstruc ia statuluiortodoxo-comunist se va face printr-un dia-log cu Roma. De aceea a venit Fericitul papaIoan Paul II la Bucure ti i a intrat Româniaîn UE/NATO.

Pe de alt parte, B.O.R. e autonom fade noul stat din UE, dar solidar cu Mos-cova. Statul se vrea occidental, Biserica ori-ental (?!). S-a renun at la simfonia constan-tinopolitan dintre stat i biseric la Bu-cure ti? O nou erezie 2013?

Puciul parlamentar recent, un guvern cude trei ori mai mul i mini trii decât Germania,cu func ionari pl ti i mai bine decât cei dinsfera productiv , nefolosirea fondurilor UE,corup ie cu larg caracter de mas etc. ilus-treaz incompatibilitatea i blocajul unui statortodox, numai mimetic în UE/NATO.

Situa ia din Grecia, Cipru i Bulgaria nu-i nici ea mai încurajatoare.

Ce-i de f cut? Anul viitor partida orto-dox FRN, PMR, PCR, FSN, PSDR, PSD, PC,PNL, USL vrea s s rb toreasc 25 de ani dela a a-zisa Revolu ie, vrea s celebreze clien-telismul algoritmic, continuitatea cutumelorfanariote, greco-pravoslavnice în cea mai s -rac ar din Europa.

În realitate, ceea s-a petrecut în anul degra ie 1989 e un e ec imens, pentru c nu aref cut unitatea cre tin . A a c acuma Rusiase reface în parametrii satrapiei euroasiaticei aspir spre vest, spre Balcani, iar Româniai Moldova au din nou op iunea: Roma sau

Moscova?Eu pledez pentru Roma, pentru eman-

cipare, pentru o Biseric Româneasc i unnou stat de tip occidental, care s nu mai fietolerat cum au fost sute de ani ortodoc ii ar-deleni în Sfântul Imperiu Roman, iar ast zimai to i românii i iganii în occident.

Pe lâng propagarea idealului de mai sus,faptul c dialogul cu Roma este subminat laBucure ti l mure te i o serie de fenomene,care altfel sunt mai greu de în eles. De ce auortodoc ii salarii de zece ori mai mici decâtîn vest, de ce sunt ei monitoriza i, r u v zu i,de ce nu li se iart datoriile etc.?

Pe aceast tem am publicat 30 de c i i800 de articole în mai toate rile unde tr iescromâni. Occidentalii percep tezele mele cape ceva firesc, ortodoc ii ca o tr dare, iar eli-ti tii, masonii, evreii, maghiarii etc., cureauade leg tur dintre Imperiu i Periferie, capolitic incorect.

Statul [i Biserica.O nou# erezie

2013

Statul [i Biserica.O nou# erezie

2013

Van Dick - Copiii bolnavi s vin la mine


- Ai luat biletele?Bun întrebare! Eram, deja, în metrou.

Urc m în interregio de Timi oara. Se a ternela drum cu 32 de minute întârziere. Preg tireapentru lunga noapte este scurt . Totul fiindgândit de acas . Completat cu antrenamenteintense de acomodare în spa ii mici. Urc scarai poposesc în cu eta destinat . Rezervare

special . Stabilit de ardeleanca mea. În lipsatelevizorului, atac Magazinul. Cu tiri proas-pete de secole. Repetitio mater studiorum!

- Da, pe u de ce scrie 41-43-45?- Trebuie s fie locul înso itoarei!...Chiar de ce o fi trecut i 43? Nu termin

bine gândul i aud b i hot râte. În prag, onamil de vreo doi metri. Cu un asemeneagabarit, greu de p truns în interior.

- Biletele!?!Am r suflat u urat. Nu era el... înso i-

toarea! Le ia i dispare.- L-ai v zut?, întreb. Era de la CFR?!?Stingem lumina. Cea verde, de veghe, mi

se fixeaz în ochi. Hodoronc-tronc, tranca-tranca, târâ -gr pi , dup nou ore, trenulacoper cei 462 de km de cale ferat . Ro-mâneasc . În nou ore eram dus-întors la /de la Londra. Cu avionul. Dar, ce s caut laLondra?!? S iau un suc. În tren nu erauasemenea servicii. Corect. Doar, aici, vii sdormi.

Am ajuns cu dou minute mai devreme.i, s fie!?! Plecat-am cu jumate de or mai

târziu i ajungem cu 120 de secunde mai de-vreme! S vezi, iar primesc felicit ri de laNASA pentru noua performan ! Dup cea,de 1 mai muncitoresc, pe ruta Bucure ti-Constan a. Realizat de CFR&JandarmeriaRomân !

Sau s se fi schimbat fusul orar i nu ne-a anun at nimeni ?

Coborâm în milenara Timi oar , cuceritde avari pe la anul 553. Locuitorii sunt mândricu priorit ile lor pe teritoriul românesc: ceamai veche fabric de bere (1718); Bega, celmai vechi canal navigabil (1728); primul oracu str zi iluminate cu l mpi (1760), apoi cugaz (1855); primul serviciu telegrafic (1854);

prima re ea de telefonie (1881); primul oradin Europa continental cu str zi iluminateelectric (1884); prima sta ie de salvare dinUngaria i România (1886); primul meci defotbal european din România (1889), acumaflat în mare suferin ; prima strad asfaltat(1895); primele proiec ii cinematografice(1897); al doilea tramvai electric dup cel,din 1894, din Bucure ti (1899). Desigur, i cudeclan area Revolu iei Române împotriva re-gimului ceau ist (16 Decembrie 1989).

E 10 Mai. Zi cu mari semnifica ii atâtpentru noi, românii, cât i pentru întreagaomenire. Independen a, regalitatea, Europa.

...Se anunþã o zi plinã. Taximetristul neface le buzunare cu pe de trei pre ul normal.Clar! Suntem în România! La Timi oara.

Cazare, du , pa ir!Dac tot am b tut atâta cale, hai o fug

pân la Arad! S vedem minunile lui Falc(primar)! În microbuz, noi i câ iva conce-

eni. De-ai locului.Telefonul m anun : Bun venit în Serbia!

Îmi vine alt gând. Întreb cât facem pân laBelgrad. Dou ore. Las pe data viitoare. Nuam la mine pa aportul.

Trecem prin Vinga, cu celebrele bom-boane-bomb de alt dat . La agu, poli ia!Mi-l puric pe tân rul ofer cum scrie la carte.Toate procedurile. Oare, pentru a fi siguri,

via a noastr e pe mâini bune!?!- Aia, ai ? ... Autoriza ia!... Carnetul... foaia

de parcurs... Nu-i bun asta, alta!... diagrama... Aprinde semnalizarea din dreapta, farul dinstânga... Trage frâna de mân !...

Ne cerceteaz fugar i pe noi. C torii.Eu i so ia. Oameni de încredere. Eu, cu p rulalb. Da, m gândesc, câ i nu sunt cu p rulalb. Mafio i. Au dreptate oamenii! S ne con-troleze! i pe aici, nu numai prin Cipru. Pânla urm dau liber la decolare, v dit nemul-umi i.

Nici pu tiul n-a vrut s le dea dreptul.Bravo, se schimb mentalit ile!

Coborâm la noua catedral i parcurgemLa Rambla ar dean plin de verdele intensal prim verii nebune. Într-o or , maximum

dou , f magazine, am îndeplinit obiectivul.

La Prim rie o amenajare de prost cu gust.Pe bani publici. Grei, am în eles. De la un ar -dean. Mi-a amintit de Cr ciun. Cam pustiu,de i era o vreme superb . De weekend.

Revenim la casa temporar . Din cochetuli aerisitul campus universitar. De vest. Cred

e unic în Republica România. A treia. Seasem cu cel din Viena, plasat într-o p dureuria . Parc , aici, cu mult mai multe terase,baruri, restaurante, haormerii, fast-food-uri

... unde se pot sparge, accidental, tot felulde colocvii! Amintirile m cople esc. Atâta

Sergiu G~BUREAC


tinere e! Peste 21.000 de studen i. Sunt imagazine diverse cu pre uri mici, mici! Fconcuren ! Pentru studii i aplica ii prac-tice la economie !? R ut cisme!

Du , prânz i pa ir!Catedrala Mitropoliei Banatului ne în-

tâmpin cu multiplele ei turle acoperite cuceramic colorat sm uit . Credeam c suntprin Piatra Moldovei!

Un am nunt. Catedrala a fost inauguratîn anul 1946 în prezen a Regelui Mihai i aprimului-ministru Petru Groza!?!

În muzeul de la subsol se afl , între celetrei mii de c i biserice ti, Cazania lui Var-laam (1643) i Noul Testament de la B lgrad(1648).

Are 5.000 de locuri, iar Biserica PatriarhieiRomâne cca 300 de locuri! Sunt nemernici,proveni i din molusc , care comenteaz înfel i chip inten ia secular de a avea i po-porul român o catedral a neamului, pe m -sura istoriei milenare, dac nu a prezentului!

Str zile din jur amintesc de evenimenteledin Decembrie ’89. Nici ast zi nu se tie cinea dus cei peste 40 de mor i (Opera iuneaTrandafirul) la crematoriul din Bucure ti. S-a tot vorbit de diverse scenarii ale Revolu iei.

Acum, lucrurile sunt clare. Perestroika,glasnosti!... Igen!

Cu noi sau f noi, revolu ionarii, c de-rea comunismului din Europa de Est tot s-arfi petrecut. O tiau, deja, unii „disiden i” dedup 1985! Dar, atunci, mul i au fost victimeale grupurilor române ti de interese dornice

accead la putere. i nu numai la Timi-oara. Omagiu!

Obsedant, se manifest în denumirileinstitu iilor b ene, cuvântul vest. Dup

cum au mers lucrurile, în ultimele decenii,pare de în eles.

Sun telefonul. Urmeaz o sear cu prie-tenii. Ne întâlnim, normal, într-o bibliotecdin campus, unde citim volume de Heineken,Peroni sau de autori locali Timi oreana,Ursus... Fiecare, dup ce limb a mai înv at!Pe ecrane, rula un remake între foste gloriiale fotbalului românesc. De ast dat , doarmulte artificii! Prin tribunele încinse de oa-

menii cavernelor contemporani. A doua zi amaflat rezultatul.

Previzibil!... bucur c o românc , din Basarabia, a

cântat române te i s-a calificat prima.FELICIT RI, Aliona Munteanu! Ai dat olec ie dâmbovi enilor plini de fi e i imitatoride limb ! Asta înseamn s fii român!

ii la limba ta! i s fii normal.***

- De teptarea!...Trec pe lâng o cl dire de ultim gene-

ra ie. Am crezut c este sediul central al noiiBiblioteci Publice din Timi oara. M-am în e-lat. Era un sediu bancar. Uitasem. Nu eramnici la Paris, nici la Madrid sau m car la Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Pite ti, Constan a,Baia Mare, Sibiu... unde edilii au avut grijca accesul la informa ie i lectur public sfie asigurat la standarde europene. Spa iu,colec ii, tehnologii! De la aceast institu iecivilizatoare pleac evolu ia unei comunit ilocale! Informa ia = Putere!

Biblioteca ora ului, principala furnizoarede informa ii pentru membrii comunit ii, estetot în acelea i spa ii igrasioase i nefunc io-nale. Trecem Bega. Ne desp im. Fiecare cuinteresele sale. Consoarta pune cap compasspre cel mai mare mall al târgului, eu la târgul

... colec ionarilor. Prilejuit de expozi ia na-ional 110 ani de activitate filatelic timi an .

Organizatorii merit toate felicit rile. Apogeula fost atins acum câteva decenii, când existaupeste 3.000 de membri ai asocia iei jude enede profil. Nici acum, activitatea nu este maiprejos, de i mai sunt doar câteva zeci de fila-teli ti. Cu asidua contribu ie a Po tei Românei a c pu ei aferente, Romfilatelia. Din cei

peste 85.000 de colec ionari români, de odini-oar , mai sunt câteva sute. Amatori de marcapo tal româneasc contemporan ! Greu cumanagementul hulpav! Constat, cu triste e,

nici oficiile po tale române ti nu mai pri-mesc coresponden a francat cu m rci po -tale române ti! În ce ar tr im?!?

Reunirea familiei are loc în jurul prânzului.Conform celor dinainte convenite. Contrarbunului obicei, de data asta eu sunt cel careîntârzie! Du , prânz, siest scurt i... pa-ir!... Obiectivul, Pia a Unirii, în plin proces

de refacere, îmi sugereaz una dintre pie eleMadridului. La Muzeul Banatului, am v zuti o retrospectiv Corneliu Baba. S vezi atâta

Baba la un loc nu e de ici-colea! De la Baba,tributar proletcultismului, la Baba artistul!Dar câ i oameni de cultur n-au f cut pactulcu diavolul? Ro u. M car, maestrul a avut italent! În rest, ca mai prin toate muzeelenoastre jude ene de art . Dona ii, nevândutecolec ionarilor, achizi ionate de direc iile decultur . Acum, f socialist . În coad . Am

zut tablouri reu ite prin galeriile timi orene,îns , cic , nu-s bani de achizi ie! M-a bucu-rat existen a multor libr rii. Înghi im straddup strad , cas dup cas , din ora ul vechi.Cu privirile atârnate de cer, turle, balcoanede toate m rimile... Edificii vechi, diverse sti-luri arhitectonice ce te fac s fii, pentru oclip , la Budapesta, Praga, Paris sau Milano...La vederea unora, gândul m duce spre itine-rariul celebrelor case din Barcelona.

O lu m spre campus pe una din str zi. Laîntâmplare. Dar, cu siguran , spre Vest! Cuopririle de rigoare, pentru a mai sc pa de c l-dura peste limitele normale ale acestui florar.

d dou turle ce în eap cerul. Iezui ii?!?Firesc gândul se duce spre noul pap !

De aici pân în campus mai sunt cinciminute. Lâng noi, r sare o jun .

- Departe-i campusul? întreb pentru con-firmare.

- Nu, deloc! Veni i cu mine!... ti i, asteasunt în stil art nouveau! P cat c le-au stri-cat la ultima repara ie! Romii…

- ti i, aici e Politehnica. Cl direa a fostridicat înainte de primul r zboi.

- ti i, ora ul este multietnic - români,maghiari, igani, germani, sârbi, bulgari, ucrai-neni, slovaci, evrei... -, fiecare etnie l sându-i amprenta pe cl diri, comportament, cul-


tur ... Sigur, avem probleme mari cu Bibli-oteca!

- ti i, nu g sesc ceea ce îmi trebuie. Nusunt cursuri. Era vorba de biblioteca facult iipe care o urma.

- ti i, pe aici sunt foarte multe insemneale masoneriei!

Tresar. S -l chem, oare, pe Dan Brown laTimi oara? Când aud de masonerie, parc

d inscrip iile la vedere de pe vilele somptu-oase de pe insula Capri. A tot felul de orga-niza ii secrete i ultra enigmatice. Pline desnobi. Cu ifose afi ate în orice ocazie. Am

zut tot felul de or ule e, mistrii, echere.Aflasem câte ceva, de tân r, de la tata i dinalte surse. De fapt, ar exista cu totul 20 demasoni. La nivel planetar. Numai dac unul

col ul, se completeaz echipa.Schimb m informa ii. Întreb, u or mali-

ios, câte sute de masoni sunt în ora . tiameu, ce tiam! Fusesem invitat, cu ani în urm ,

activez într-una din multele loji masonice.Autohtone.

i mergem... Ne lu m r mas bun cu o realpl cere i mul umire.

- No, departe-i Campusul?- ti i, acum îi departe!Râde treng re te cu gura pân la urechi.

Dispare!Timi oara (Temeschwar, Temeschburg,

Temesvár sau Temišvar), cu peste 300.000de locuitori. Al treilea ora al rii. Practic, unaltfel de Berlin. Cimi óra veche, un ora care

teapt s fie v ruit. Timi oara comunist .Ca peste tot, se încearc o îmblânzire a be-toanelor cenu ii. În culori mai mult sau maipu in stridente. A c rui for de munc , bineformat i educat , a teapt s fie corect va-lorificat . Turistic, cultural, sportiv, comer-cial, industrial, economic... Am fost în Vest.În vestul României!

DUMNEZEU e MAFIOTDac i-a spune autorului piesei, ce se

joac cu casa închis (!?) pe malurile Be-i, c i-am dedicat o pies : M ta-i curv , i-

ar conveni? Bineîn eles i-a demonstra c înpies nu e tocmai a a, c de fapt, mama sanu e chiar curv , ci...

Stimabililor, autor, regizor, actori, managerde teatru..., cu asemenea lucruri nu v juca i!E un sfat cre tinesc. De fapt, totu-i o chestiede marketing. De prost gust. Care arat , acâta oar , cât de cretini suntem ca na ie.

Duce i-v , stimabililor, dup dealuri!Alt crea ie terifiant , care a consolidat,

din plin, imaginea României!De aceea, media francez i-a i f cut ce-

lebrului regizorului român sceneta „S’il vousplaît”! O merit din plin!

SONETUL PRO

Declari oficial c zeu-i nul.Fiindc l-ai c tat în... iadul-beci -Un arc ce-ascunde poate-un Taur - deciÎn consecin -mi pari a fi fudul...

ti chiar iconoclast crezând c -i „cool”,Ori zeii to i î i par ni el zevzeci,Sau ai ornat, de Halloween, dovleciSculptând în ei figuri ca de pit-bull?

Eu cred în unii zei iste i, parol!i în zei ele având pe chip

Un zâmbet ce le-îmbrac trupul gol,

i mai ales în muza-mi de argintCe îmi ofer -un inspirat „cirip”Ame itor ca miticul... absint!

SONETUL ZODIEI „CAL”

De ce nu s-ar g si prin constela iii-un cal creat de magi, pe când formula

Ce transforma în stele moleculaEra mai sus de orice reclama ii?

Sau poate c-a ta muz - deh, credula! –Având cu astrologii t i rela ii

i vrând s î i procure mari ova iiInterpretase-n felul ei pendula

Ce te purta pe c ile astraletând, prin... arc , alte animale

Spre-a le închide-n zodiile-cu ti...

Dar astrologii-mi par a fi doar... pu tiCu ca la gur , deci ar fi mai bine

mai r mânem TAURI... eu cu tine!

Janet NIC~Eugen DEUTSCH

SONET VEGETAL

Eu m-am gândit s i fac un ceai mântui febra ta stelar ,

Dar vino repede la arPe la sfâr itul lunii mai

Când clorofila face raii e-n cire i z pad rar : fierbi în oal : plumânar ,

Dumbe , sovârv, sfunduc i scai,

Piparc , trânj, vetrice, zlac,Leurd , cujd i grumpir,Vâzdoag , laier i termac,

i v gu e, cimi ir…Îl bei apoi, când totul fierbe,Cu modestie de proverbe.

SONET SONAT

Eu m mândresc ades c -s TAUR, sunt, ca zodie, pe cer.

Puteam s fiu un rinocer,Sau, i mai r u, un dinozaur.

Dar Demiurgul, liric faur,Din sfânt coc de mister

z misli ca pi icher,Cu trup de-argint, cu gând de aur.

Am coarne, dou , din n scare,i cred c e o treab bun ,

Scutind jumatea iubitoare

De-a transpira s mi le pun …ci, de la TAUR pân’ la BOU,

E doar o palm … de ecou!


LCESCU

1De ce i-e fric , Doamne, de minevin ars pe dinl untru de lumine

i fa a din cer pân -n p mântmi-e r scolit ca un steag de vânt

i mâinile cum mi se scurg ca râuriabia pierdute în pustiuri

i parc sunt un munte zdren uitdin r rit i pân -n r rit

2i de i sunt eu înc n-am venit

Se aude întunericul ce m urmeaz ca unhuruit

i buzele mele iluminate-n cerParc sunt în noapte pe-un munte l mpi

de oier

Doamne, în ara mea când voi ajungeVoi fi demult r stignit pe cer, sânge!

E DOMNUL NOSTRU SACRU,E DOMNUL NICOLAE

Cu sfin enie, mamei lui B lcescu!

Este un ceva straniu-n aceast ar vechecare umbl prin aer vuind i prin p mântun fel de suflet sumbru, un fel de vijelieun fel de tor veche a unui fel de sfânt

i mun ii se fac plaiuri întinse i blajineni te m ri antice pe care calc Eli e-o lumin -n lume pustie f margini

dintr-o alt via i f nici un el

i dealurile sfinte cum se-nal la cerÎn lumina care de-a pururi cânt treaz

i se aude-o voce urcând de pretutindeniCine e acest rege care ne guverneaz !

Pe v ile lumii se v d urcând popoarePrin înalta lumin ca printr-o mare ploaie

i cre te-un fel de munte din Câmpia Român

E domnul nostru sacru, e Domnul Nicolae!

Este un ceva straniu-n aceast ar tristCare umbl prin ceruri cântând i prin

duriO religia veche un fel de suflet torUrcând prin mun ii rii din mii i mii

de guri!

RBATUL DIN FA A POPOARELOR

Iat un b rbat în fa a popoarelorDe pe ramurile scheletului lui se scutur

frunze în toamneO albin se las pe un dealÎn câmpiile lumii celeilalte r sare soarele

mpile se sting încet în arboriFiin a de sticl alearg prin fa a istorieiCu o tor în mân iat se vedeReflectat în cer cum cade

Pe dealul lumii cânt cucuveauaÎn cimitire mor ii dau lampa mai mic

i se aude cum se face târziu în universDe parc -ar clipoci un râu

Fa a poetului r sare trist pe cerCel care-a dat istoria cu un ceas înapoiIat -l ca un câine fugind în fundul lumii

rbatul din fa a istoriei se ridic sumbru-n picioare pe planet !

EU VIN SFÂNT

Eu vin sfânt într-un nor de luminDintr-o ar antic de dincolo de Olt

i strigând din istorie ca dintr-un pustiuRevolt lumea i nu m revolt

i cânt orb de pace i de iubireUrcat pe un Arbore Munte de miereCu mâna întins peste popoare

i peste moarte i peste înviere

Iat pe Ocean un crin înfloritNoi c dem ve nic prin univers

i ne ucidem i suntem mândriDe marele nostru destin invers

i strig prin v zduh ca printr-o portavoce ne iubim ca Unul a toate existând

Mai este-o clip numai s mai avem r bdarei vom fi zeii no tri în veci i în curând

Noi suntem o frânghie pe dupe-unDumnezeu

Ca dupe-un mare scripet în cerul sideralNoi suntem un elastic întins cumplit

în timpi astfel noi ne rupem pe noi din animal

Ca dintr-o carier ca dintr-un fund de mareMeteoritul care pierind devine razStr luminând oceane el na te alt lumeCe nu ne mai sl ve te i nu ne mai

vegheaz

Un paravan pe care ruleaz -un film eu suntÎntre materie i-ntre a fiLumina trecând prin r nile meleAstfel e noapte i astfel e zi

Eu vin sfânt într-un nor de luminDintr-o ar antic de dincolo de Olt

i strigând din istorie ca dintr-un pustiuRevolt lumea i nu m revolt!

FRATELE MEU

Fratele meu de p mânti de fluturat în vânt!

MIORI ASo iei mele, Miori a!

Nici întuneric nici lumin purMireasma mai degrab i cântareTe-a lua în bra e îns îmi e ti zareÎn tine c ile mi se pierdur

Parc-ai fi cosmos i parc-ai fi îngerCum v d deodat pân -n începutUn ip t sunt de i atât de mutPrin tine-n universul mare sânger

i cad prin mine ca un meteori tot de tine dau ca de lumin fug a vrea dar totu-mi i se-nchin

i eu fiind de tine îmi e dor!

{tefan DUMITRESCU


Ioan HAPCA

Pentru Mihai Eminescu, lumea aceastan-are alt în eles decât acela pe care izbute te

i-l dea omul. Oamenii, fiind diferi i, vor dalumii acesteia sensuri diferite, chiar dac pro-vin din acela i mediu socio-cultural.

Poezia „Noi amândoi avem acela i das-l” ilustreaz ideea filosofic , potrivit c reia

obiectivitatea cuno tin elor nu decurge dinacordul social, ci, dimpotriv , acordul socialdecurge din obiectivitatea cuno tin elor.Obiectivitatea este proprietatea unei idei dea reflecta adecvat realitatea, fiindc adev rulnu este o conven ie, ci o idee care reflectexact realitatea.

Cuno tin ele sunt construc ii omene ti,iar pentru poet acestea sunt ,,p reri” care setransmit de la o genera ie la alta prin inter-mediul dasc lului:

colari suntem aceleia i p reri…Unitul gând oricine recunoasc -l.Ce tii tu azi, eu am tiut de ieri,De-acelea i lucruri plângem noi i râdem...Non idem est si duo dicunt idem.

Maxima latin , transformat într-un lait-motiv al poeziei, fiindc se afl la sfâr itulfiec rei strofe, dezv luie rolul comunic riiinterumane i rolul adev rului în comunicare.Fraza „Nu este acela i lucru dac doi vor-besc la fel” constituie traducerea literar amaximei latine ti i sugereaz p rerea c de-vine obiectiv ideea asupra c reia oameniisunt de acord, dar acest fapt nu schimb cunimic caracterul ei subiectiv.

Numero i gânditori contest posibilita-tea cuget rii subiective de a cunoa te obi-ectul real, dar Eminescu sesizeaz c întreom i natur , adic între subiect i obiect,exist nu numai opozi ia care declan eazprocesul cunoa terii, ci i unitatea care asi-gur obiectivitatea cuno tin elor.

În strofa a II-a, obiectul cunoa terii este,,patria”, despre care lumea constat c „e-n dec dere” i c „De râs i de ocar ” „auajuns”, probabil, conduc torii ei, dar poetul

nu este de alt p rere, deoarece afirm :„Când cineva opinia mi-ar cere, El ar primi tot astfel de r spuns,”

Poetul este jenat de aceast situa ie iîncheie strofa cu versurile:

„Ca de ru ine ochii s -i închidem: Non idem est si duo dicunt idem.”

Opozi ia dintre pronumele la cele doupersoane „Eu i Tu” constituie antiteza din-tre poet i lume, antitez care d alt sensmaximei latine de la sfâr itul strofelor a III-ai a IV-a. Cauza opozi iei dintre poet i lume

se afl în „adâncul gândurilor”, din carepentru lume „r sare ur ”, iar pentru poet„r sare amor”. Antiteza acestor dou valorifundamentale la care apeleaz oamenii pentrua da sens lumii - ur i dragoste - se manifesti în plan comportamental:„Tu ai vrea tot s mearg pe-a sa cale. Eu celui slab îi sunt în ajutor.”

Lumea este indiferent de soarta indi-vizilor, din cauza egoismului, dar poetul pre-

fer întrajutorarea semenului datorit al-truismului s u.

Dac din primele dou strofe în elegemdin maxima latin c adev rul se confirmcând doi spun la fel, în urm toarele doustrofe poetul constat c acela i adev r pro-voac disensiuni între oameni, mai exact,între poet i lume:

„Cu-acela i gând, noi totu i ne desfidem: Non idem est si duo dicunt idem.”

Disensiunile sunt generate de faptul cfiecare vede lucrurile în felul s u. Aceastaeste o alt interpretare a dictonului latinmen ionat.

Pentru poet, r ul „c patria e-n dec -dere”, de i râde, îl doare profund, dar nudisper , fiindc „M ine lini tea vie ii-ntregi”, afirm el cu t rie. Poetul tie c nuexist un r u etern, dup cum nu exist niciun bine etern. R ul nu este atât de izolat debine, încât s poat fi ales odat pentru tot-deauna, respingând definitiv binele. Bineeste tot ceea ce contribuie la dezvoltareaomului i r u este ceea ce o împiedic . Bineleeste cu atât mai mare, cu cât efectele lui suntmai durabile i ating pe mai mul i oameni. Însecret, to i ducem dorul unei instan e su-preme, care s se îngrijeasc s nu ni se în-tâmple ceva r u, care s pre uiasc binele i

pedepseasc r ul.Poetul sesizeaz în strofa a IV-a c lumea

uit tot r ul „la raza de splendoare” a promi-siunilor, probabil, electorale, v rsate de con-duc tori:

„Iar tu ui i tot la raza de splendoare Ce-o vars -asupra ta a lumii regi...”

Culmea r ului social la care se poateajunge din cauza disensiunilor provocate defaptul c fiecare vede lucrurile în felul s uîncheie aceast strof :

-ai vrea cu proprii mâni s ne ucidem: Non idem est si duo dicunt idem.”

Explicarea acestui r u social constituie o

Ceea ce r mâne mereu de neîn eles este c lumeaaceasta poate fi în eleas . (Albert Einstein)

Noi am@ndoi avem acela[i dasc#lde Mihai Eminescu

«Valen]e ale textului liric»

Noi am@ndoi avem acela[i dasc#l de Mihai Eminescu

«Valen]e ale textului liric»

51Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Anul IV, nr. 6(34)/2013

permanent dificultate ce este recunoscutla începutul strofei a V-a:

„E greu a spune ce deosebire Ne-a desp it, de nu mergem de-a valma,”

Poetul consider sinceritatea ca pe o mo-dalitate principal de a demonta r ul socialdezv luit în întreaga poezie:

i s-ar vedea atunci f -ndoialCând noi ne-am scoate sufletele-n palm ,Ca-ntregul lor cuprins noi s -l deschidem:Non idem est si duo dicunt idem.”

Sinceritatea ar trebui s fie, în concep ialui Eminescu, principiul tuturor dasc lilorlumii, pentru c numai ea ne ajut s scoatem„sufletele-n palm / ca-ntregul lor cuprinsnoi s -l deschidem”

Întreaga poezie este un apel la sinceritatei maxima latineasc ar putea fi tradus , mai

exact, astfel: Nu este acela i lucru dac , doidiscut sincer.

Despre sinceritate, Honoré de Balzacspunea: „A a sunt oamenii de inim : sinceride la primul pas.” (Le cousin Pons / V rulPons, pag. 114) „Orice mecherie, orice în-el ciune este descoperit i în cele din urm

aduce pagub ; orice situa ie este mai pu inprimejdioas , dac omul se situeaz pe te-renul sincerit ii.” (Le lys dans la vallée /Crinul din vale, pag. 30) „Oamenii cinsti isunt lipsi i de tact, n-au nicio m sur a bi-nelui, deoarece pentru ei totul este f oco-li uri, f gânduri ascunse. (César Biroteau,pag. 43)

Din p cate, lipsa de sinceritate, sesizatde poet în vremea sa, este principala me-teahn a societ ii din zilele noastre, luândpropor ii monstruoase în orice campanieelectoral .

Sinceritatea aceasta, nedisimulat , ne

aduce i unele dezavantaje. Persoanele maisensibile ar putea interpreta acest fel directde a fi, drept o lips de tact. Gândi i-v , totu i,

aceast naivitate exagerat poate fi foarteguboas în împrejur ri nefavorabile.Este de presupus c nu exist foarte mul i

oameni atât de sinceri i de drep i pe cât a idori dumneavoastr i pe al c ror cuvânt sse poat conta f pic de rezerve. Acestcomportament onest, sincer i drept îl pre-tinde i tuturora. Pentru fanfaroni i panglicarinu ave i nici un fel de considera ie. Pe dealt parte, ti i cu exactitate când a sosit mo-mentul s l sa i jos garda i s juca i cu c r-ile pe mas . Atunci când v sim i amenin-at/ sau rivaliza i cu cineva, deveni i impre-

vizibil/ pentru adversar. Dac nu vre i s setie ceva, nimeni nu poate afla planurile dum-

neavoastr secrete.Faptul c în anumite împrejur ri oamenii

i pot ascunde adev ratul „Ego”, fiind con-sidera i a fi cu totul altfel decât sunt în rea-litate, este un lucru posibil i în unele îm-prejur ri chiar amuzant. În ultim instanfiecare tie cel mai bine despre sine ce fel deindivid este. Dup cum cunoa terea în-seamn putere, acest avans mic de informarepoate conduce la un sentiment pl cut de su-perioritate.

Motivul pentru care oamenii apeleaz laarta disimul rii este vechi de când lumea i îl

sim în toate tradi iile. S ne gândim la îm-ratul care s-a deghizat în cer etor, ames-

tecându-se în mul ime, pentru a afla ce gân-desc supu ii s i despre el. Atâta timp câtsubaprecierea unei persoane dureaz pâncând eroarea este corectat spre satisfac iacelui defavorizat, lucrurile sunt înc pe caleacea bun . Penibil este în situa ia invers .

Desigur, apar uneori circumstan e învia când este cât se poate de nimerit cacineva s i ascund adev ratele sentimen-te. O persoan jignit în public nu îi va dasatisfac ie detractorului s u, etalându- i du-rerea. Cine nu reu te s î i ascund via ainterioar de ochii celor din jur, mai cu seamatunci când este în avantajul s u, se va des-curca greu în via . Pericolul de a fi categorisitdrept naiv i a nu fi luat în serios este mareîntr-o atare situa ie.

Motivele pentru care unii oameni vor spar altfel decât sunt pot fi multiple. Nu depu ine ori este vorba de „actori multilaterali”,de persoane labile, cu un Eu slab, sau deadmiratori ai unor persoane îndr gite, pe careîncearc s le imite. O asemenea încercarede identificare are loc doar superficial, numaila exterior i nu dureaz mult timp. Acesteidentific ri exterioare sunt cu prec derecaracteristice pubert ii. În acest crâmpei alexisten ei ele sunt normale i slujesc la for-marea propriei identit i.

Van Dick - Crucificarea

Buldozer de sentimente

Cu buldozerul turatm-am repezit înspre cele4 mori r ite de vânt,

le strivescpentru eternitate.

Prima a rezistat impactului,opunându-mi-se,a doua s-a zgâl âit ni el, de dragul meu,a treia s-a uitat întreb tor la minecum o îngenunchez,iar în a patra eram eu.

Eu cu ochii ca stelele,cu chipul ca luna,cu un luceaf r pe um rul drepti cu soarele pe um rul stâng.

Pentru ce s distrug?Cu buldozerul nu se faceordine prin sentimente.

Vultur oprit

Vultur, ce-i cu atâta zbatere?Deschide ochii i închide aripile.Fii practic.E prea strâmt locul acestapentru zborul t u.Colivia î i împresoar trupul,dar tu înc te miri de ce nu- i iei zborul.

Strânge- i aripile, vultur,te pâ -pâ

prin nisipul uscat,ploaia te va r cori luminându- i calea.Ciocul i-e puternic, doartrupul sl bit.Curaj! Încearc !E numai o etap .

Ludic

Era odat un palatCu o feti de-mp rat.

Era mare, st tea lâng soarei se mira:

Cum po i tu faci tot ce vrei?

Eu nu pot.Decât tu… minunat, fermecat.

Claudia SCORNEA


Virgil STAN

Bunicul Constantin se scul de dimi-nea , trase briciul pe bucata de piele de to-val, întins pe un suport din lemn, se s punibine cu p tuful i începu s i dea josbarba crescut peste s pt mân .

Lampa cu petrol nu-i f cea lumin sufi-cient , a a c ie i în b tur , î i ag ciobulde oglind de un cui b tut direct în trunchiulsalcâmului crescut falnic în fa a casei. De else sprijinea i plita oarb , zidit din sp rturide olan , lipite cu p mânt galben amestecatcu baleg de cal.

Acolo preg tea bunica Floarea mânca-rea, de cum se topea ultima z pad la înce-putul prim verii i pân c dea alta la sfâr itde toamn târzie. Foloseau drept combustibilogrinji de porumb, ori tizic sau crengile us-cate de vi de vie.

Bunicul era nelipsit în fiecare duminicde la liturghia inut de p rintele Pluta u înbiserica din comun . Preotul dac nu l-ar fi

zut în biseric , a doua zi precis l-ar fi certat.Era un participant important în corul bisericii.Mai îndeplinea i func ia de epitrop al bise-ricii. El inea toat contabilitatea dona iilordin partea enoria ilor. P rintele Pluta u dorea

refac picturile loca ului de cult i pentruacest lucru era binevenit de orice dona iede la enoria ii s i.

Dup ce termin cu b rbieritul, intr încamera „curat de la strad ”, cum îi spuneau

trânii, deoarece acolo nu dormea nimeni,doar î i ineau lucrurile mai bune. Deschiselada de zestre a bunicii Floarea, pe care oprimise ca dot de la p rin i la m riti i î ialese costumul negru din dimie.

Materialul era esut de ea la r zboi. Lânapentru stof o luau de la oile proprii. Cump -rau doar a a din bumbac pentru urzeal . Apoiabáua alb o trimetea la piu pentru prelu-crarea i vopsirea ei, de obicei în negru.

Bunicul Constantin venise în Dobrogeade prin zona Sibiului, odat cu transhuman a.Aici soseau nu numai m rgineni sau uienicum li se mai spuneau mocanilor din zonaSibiului, ci i mocani de prin partea Bra-ovului, din zona S cele sau din ara Bârsei.

Cum terminau de tuns oile, pe la sfâr itullunii august, începeau s coboare cu turmelede pe p unile montane, spre Lunca Dun riisau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând

Dun rea pe la Vadul Oii în apropiere de Hâr-ova, prin Vadul Cailor la C ra i, la Br ila

pe la Ghecet, sau la Gura Ialomi ei pe la PiuaPetrii. În urma turmelor de oi, în c ru ele cucoviltir, îi înso eau adeseori so iile i copiii,care întregeau familia peste iarn , pân la re-întoarcerea pe p mânturile natale de la munte.

Dobrogea în ciuda faptului c de-a lungulsecolelor a fost c lcat de mai multe popoaremigratoare, sau c s-a aflat sub ocupa ie oto-man , i-a p strat caracterul na ional, limbai preocup rile care erau în general acelea i

ca i a popula iei de dincolo de Dun re ianume: p storitul, cultivarea vi ei de vie, a-gricultura, apicultura, sau pescuitul prin b l-ile, lacurile ori apele Dun rii. Aici întâlneai

întinderi mari de câmpii m noase, codrii de i,ap pentru ad parea animalelor, o clim maiblând i taxe mai mici decât în Transilvania.

Fenomenul transhuman ei se perpetuasede-a lungul secolelor în via a p storilor, indi-ferent de împrejur rile vremurilor, fie ele

zboaie, fie schimb ri de domina ie a zoneiDobrogei. P storitul era una dintre preocu-

rile principale a muntenilor, al turi de api-cultura, datorit faptului c agricultura nuse putea dezvolta din lips de suficiente su-prafe e de p mânt arabil. Prin venirea oierilordin ara Româneasc pe p mântul Dobrogei,sau consolidat rela iile dintre români, datinilei leg turile economice cu restul rii, indi-

ferent sub ce ocupa ie s-ar fi aflat.Odat cu însc unarea pe tronul României

a regelui Carol I i decretarea legii agrare din1882, o parte dintre mocanii veni i în transhu-man nu s-au mai întors cu oile la munte,stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printreei s-a num rat i Constantin cu tân ra saso ie Floarea, pe atunci un p stor uian,venit cu turma de oi la iernat.

Odat stabilit în comuna Pecineaga,Constantin i-a înstr inat o parte dintre mi-oare i cu banii câ tiga i i-a ridicat o caspe cei patru mii de metri p tra i ce i s-auacordat de c tre administra ia local , în afaracelor dou zeci i cinci de hectare de p mântarabil extravilan cum se spune mai curând.Avea acum acareturile sale, o gospod rie în-floritoare în mijlocul comunei i cinci copii,patru b ie i i o fat : P un, Dragu, Dumitru,Stoica i Neaga.

Palmele b trânului erau b torite ca p -mântul din fa a casei, de cât a strâns coarneleplugului, sau coada sapei, la arat sau la pr -itul culturilor agricole.

Când a hot rât s r mân definitiv pemânt dobrogean, a în eles c trebuie s i

schimbe preocup rile. Nu mai h duia cuturma printre dealurile i v ile din Dobrogeasau printre mun ii din M rginime, ci trebuia

i cultive p mântul primit în posesie.Interesul administra ie locale era s se

dezvolte agricultura i în aceast parte a rii. i se schimbe destina ia de p mânt bun

pentru p scutul turmelor de oi sau a cirezilorde vite, ale mocanilor veni i în transhuman .De aceea i-a împropriet rit cu p mânt pe b -jenari. S nu mai fie ca pe timpul domina ieiotomane.

Mai târziu, când a ap rut i cel de al doi-lea val de migra ie, noii veni i vor fi cataloga idrept coloni ti i a a se va numi i cartierulunde ace tia î i vor ridica locuin ele.

Ast zi era s rb toare i mo Constantindorea s mearg la biseric s asculte litur-ghia preotului Pluta u, un preot b trân, cu obarb alb ca i p rul ce-i r rea pe subpotcap sau culion cum se mai nume te aco-per mântul de pe capul preo ilor. Mo Cons-tantin tr ia cu frica lui Dumnezeu, fiind o fireevlavioas de felul s u, stare de spirit mo -tenit din mo i-str mo i.

Bunicul, se îmbr cu cele mai bunehaine ale sale i înc at în ni te botine luatede la un negustor grec, care h duia în c ru asa cu coviltir din sat în sat s fac trocul cu

ranii, dându-le cele necesare traiului celipseau din „pr lia” s teasc , contra pro-duse agricole. Se repezi pân în gr dini abunicii din fa a casei, de unde rupse câtevatuf nele i cu buchetul de flori în mân , plecvoios spre biseric , la întâlnirea sa sufle-teasc cu Dumnezeu. Loca ul sfânt nu era

a departe de casa lui, doar la trei-patru sutede metri dep rtare.

Când a ajuns, biserica era plin . Slujbaîncepuse. Era mare s rb toare, Sfântul Du-mitru, praznicul când ciobanii returnau pro-prietarilor oile avute în grij înc din prim -var , i î i primeau restul de simbrie.

Dup ie irea de la liturghie, fiecare pro-


prietar merge în prundul vacilor s i aleagoile proprii, care purtau un semn distinct alst pânului, ori prin încrustarea unei urechi,ori prin vopsirea pe spinare cu o anumitculoare dup cum avea fiecare.

Mo ul toat s pt mâna s-a preocupat derepararea por ilor de la saivan i preg tireaspa iului pentru iernatul mioarelor.

Paiele erau stivuite i a teptau s fie puseîn iesle, cele de ov z i de orz pentru hran ,cele de grâu pentru a ternut. De asemeni itulpinile de porumb dup recoltarea tiu-le ilor erau în c pi e. Sare în bolovani cum-

rase de la magazin. Acum putea s viniarna, avea cu ce- i hr ni cele treizeci de oi.Cu atât mai r sese. Restul le-a vândut s -i ridice casa i s i cumpere o vac pentru

lapte la copii i cai pentru deplasare i muncacâmpului.

În gospod ria unui ran sunt multe lu-cruri necesare, mai ales când î i schimbprofesia din p stor în cea de agricultor. Pen-tru toate trebuiesc bani. Bunicul i-a dorit sfie independent din acest punct de vedere.Doar pentru utilaje mai mari trebuia s mearg

se împrumute la vecini sau la cei mai avu ii cu mai mult experien în agricultur .

Bunicul Constantin avea o musta stu-foas pe care îi pl cea s i-o r suceasc deparc dorea s str pung cerul cu vârfurilesale. Era un b rbat înalt, cu o fa ro covan ,br zdat de cutele l sate de vremea în carei-a dus traiul. i la cei peste aptezeci i

cinci de ani, tot se mai sim ea în trupul s uvigoarea mocanului falnic. Era mândru c -imocan, om al muntelui, r cit de nevoie încâmpia dobrogean . Se vedea h rnicia u-ianului prin casa ridicat cu mâinile sale,înv ate mai mult s strâng între degetelesale osoase ugerul oii, s -l fac s neasclaptele în spum , decât coarnele plugului,

dar ce nu face omul pentru familie în via alui? Le înva pe toate de nevoie.

Ajuns lâng strana sa, se al tur coruluirb tesc al bisericii. Avea o voce frumoas

mo ul, de aceea nu-i pl cea b trânului preotca el s lipseasc de la slujb . De partea cea-lalt erau femeile care cântau în cor. În bisericera o muzic divin în timpul slujbelor. Ni tesimpli rani d deau m re ie prin glasul lorcelor sfinte, în ând imnuri de slav Crea-torului. Era o încântare s -i ascul i.

Preotul Pluta u se mândrea nevoie marecu un asemenea cor. Se dusese vestea chiari la mai marii bisericii ortodoxe din Cons-

tan a i de aceea la acest praznic al SfântuluiDumitru sosise la slujb un înalt prelat, s seconving de existen a unui asemenea cor i

dea prin prezen a sa o mai înalt pre uireslujbei.

La sfâr itul liturghiei, bunicul Constantins-a dus direct acas s se schimbe de inutade s rb toare, i-a înc at din nou opinciledin piele arg sit de bou, hainele de lucru iporni spre prundul vacilor, unde se împ eauoile. Nu dorea s i murd reasc costumulde mers la biseric . Cu banii necesari în bu-zunar i cu o sticl cu vin s -l cinsteasc pecioban la el, se al tur celorlal i s teni ce seîndreptau spre prund.

Lume mult ca i mioarele grase i fru-moase. Fiecare s tean a tepta la rând s ialeag oile din cârd. Venindu-i rândul i luimo Constantin, acesta constat c -i lipse -te o mioar . Luându-l la întreb ri pe ciobandespre oaia lips , acesta d dea din col încol c ar trebui s fie, îns oaia nu era nic ieri.La urm recunoscu c la un moment dat cânds-au întâlnit dou turme, s-ar fi putut s seamestece mioara în turma celuilalt cioban.Mo Constantin era hot rât s i recapetemioara, a a c nu-i mai d du ciobanului sim-bria necesar pân nu-i aduce oaia.

Ciobanului nu prea i-a pl cut acest lucru,dar nu avu ce s fac , tiindu-l cât este dehot rât îi promise c va c uta s -i aduc acasoaia r cit .

Propunerea lui de a i se opri valoarea oiidin simbrie, nu fu pe placul mo ului. Î i iubeamioarele i nu dorea s se despart de nici-una, mai ales c a tepta ca în prim var s -iaduc i mielu i frumo i care s -i sporeascturma.

Ajuns acas cu mioarele, le închise însaivan unde aveau umplut ieslea cu fânulcosit de pe loturile sale, sau de prin zonelenecultivate, unde cre tea într-o flor s lba-tic spontan . Oile zbierau în arc neobi nuite

fie închise într-un spa iu a a de mic. Seobi nuise s tr iasc într-o turm mare i li-bere, nu câteva ca acum.

Mo Constantin dorea s dea o petre-cere odat cu aducerea oilor acas , mai ales

avea i un b iet cu numele de Dumitru,a c îl invit i pe preotul Pluta u s -l ono-

reze cu prezen a familiei sale la aceast ani-versare, totodat s -i binecuvânteze i oile.

ez sub salcâmul falnic din fa a casei omas din bl ni de brad, peste care a ternu ofa de mas esut la r zboi de bunica Floa-rea, apoi ata dou canapele f cute din du-lapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduseo pâine cât roata carului, coapt pe vatr încuptorul de al turi, farfurii din lut ars sm uit,pline cu ca i brânz proasp , ceap i ceera mai important, o oal mare din argil ars ,frumos colorat cu motive florale, plin cuzam de coco . Era o ciorb fierbinte, dea-supra c reia pluteau stelu e de gr sime ce-i

deau o arom i un gust deosebit. Restulde carne o f cuse friptur , la care ad ugaseni te cartofi preg ti i în acela i cuptor, odatcu pâinea. Mai ad ug pe mas borcanul cuhrean r zuit i conservat în o et diluat cuap , cu o linguri - dou de zah r deasupra,

-i mai taie din iu eal . G tea bine bunicaFloarea. tia ea re etele folosite de muntence,dar înv ase i altele de la localnice, cu ungust oriental.

Mo Constantin trimise un fecior în be-ciul construit lâng cas , s aduc o sticlcu uic de tescovin din anul ce trecuse io oal cu vin, un tulburel rozaliu din anulrespectiv. F cea vin bun bunicul Constantin.

Începur s -i soseasc oaspe ii, care, dinpolite e, mai întâi treceau s -i vad mioarele.Doar era r itul oilor, cum se numeaaceast zi prin p ile lui de ba tin .

- Bun ziua, Floareo i Constantine,spuse p rintele Pluta u, când intr pe poart .

- S rut mâna, p rinte. Bine a i venit lanoi. Pofti i, lua i loc la masa de sub salcâm.

- Las , Floareo, c de stat am s tot stau.Stai s vin i coana preoteas . I-am trimisVan Dick - Madona cu pruncul


vorb s vin i ea.- Foarte bine, p rinte. Chiar nu am mai

stat de vorb de ceva vreme cu coana preo-teas .

rintele, ca i ceilal i invita i, trecu pe laarcul oilor i binecuvânt animalele, s fie

toase, s fac miei frumo i i s dea multlapte. Le stropi cu busuiocul înmuiat înaghiazma adus de bunica Floarea i apoidup ce binecuvânt întreaga gospod rie,ca i pe cei prezen i, se a ez la mas obositde atâta stat în picioare în timpul slujbei dinbiseric .

Sosise între timp i coana preoteas , a a se putea începe petrecerea. Cel s rb torit,

al turi de oile din arc, era cel de al treileacopil al lui Mo Constantin. Era înclinat maimult spre meserie. Nu-i pl cea nici oieritul inici agricultura. Îi pl cea fier ria, de aceea l-au dat ca ucenic la un localnic, s înve e me-seria de fierar. Era mult de lucru într-o comun

a mare ca Pecineaga, unde tr iau vreo pa-tru mii de suflete. Coana preoteas era înv -

toare. To i copiii lui mo Constantin i aiFloarei i-au fost elevi. Ce-i mai urechea cândveneau cu lec iile neînv ate! Câte înjur turide bisaltir sau de ceara m -si mai primeau eicând venea coana preoteas i se plângea

iar au venit nepreg ti i la coal . De multeori nu erau copiii vinova i, ci mo Constantincare îi lua cu el la munca câmpului, ori s incaii de dârlogi la arat sau la pr itoare, saucine mai tie ce alte treburi puteau s fac iun copil mai r rit ca vârst , îns necoptpentru muncile mai serioase ale câmpului.

Seara de sfâr it de octombrie se lpeste satul dobrogean, a a c i mesenii luibunicul Constantin i ai bunicii Floarea în-cepur s p seasc b tura , îndreptându-se spre casele lor, ca tot omul. A doua zi numai era s rb toare i la ar timpul nu te las

leneve ti în pat. Zilnic g se ti câte cevade f cut.

Bunica Floarea strânse totul de pe masape care bunicul Constantin o c împreuncu canapelele în chiler .

Se adunar cu to ii în od i, sub luminachioar a l mpilor care mai mereu afumausticla. Merser cu to ii la culcare. A doua zitrebuiau s o ia de la cap t. Unii cu muncaprin gospod rie sau cu aratul p mântului ipreg tirea ogorului pentru sem nat, al i cucoala. Trebuia sem nat grâul de toamn . ia i se p rea b trânului c a cam întârziat cu

aceasta. Intrar cu to ii obosi i sub oalelede pe paturi i adormir fiecare cu gândul laalte preocup ri ce le avea de îndeplinit a douazi. Se d ruir cu pl cere somnului dulce iodihnitor, în aerul curat al câmpiei dobro-gene, sc ldat de lumina înc dogoritoare asoarelui de sfâr it de octombrie.

IVârsta mea nu are nicio importan . Nici Dumnezeu nu are vârst . Ceea ce nu înseamn

eu a fi egalul Lui, Doamne fere te. Chiar ieri aveam o discu ie frivol despre aman i,amante, cump turi, medicamente, despre viii mor i i mor ii vii,Am pierdut ceva timp, dar asta e via a. Femeia e un tip celebru, la Dun re ca i la Ebru,Seduc toare sau redus , mai r rit , mai apus . Zei este, partener , iar uneori,chiar o himer , Pisic -sexy sau rival , în locul mamei face coal . Ce pot s spun?Parfumul ei îmbat o trup de pigmei. Sau de eroi trufa i, de ce s o l ud m pe Salome?Excentric , impresii rare, co maruri înfior toare sau vise dulci ca sarailia,regre i lumina i trezia, scandalul e mereu prezent, cherche la femme, eveniment,Exotic de vrea, de uit c -n jur sunt amorezi o sut , pletele ei sunt negre, blonde,femei cochete, pudibonde, au ic, au voce de siren , femeie din femei, peren ,În Univers ea este Centrul, po i s spui nu, po i s fii pentru.IIÎntr-o scoic închis e un ocean, versul poetului, un m rgean, n-are sfâr itul un început,totul ne doare sau ne-a durut, frigul colind , cere-ad post, dragostea pleac ,via n-a fost, somnul din mon tri na te ra iune, inima ine cumpene bune.Femeile m servesc cu zâmbete, b rba ii cu vorbe grele. Îmi iau câmpii i muntele îl mut înghilimele, când am ceva pe suflet merg în pustiu i strig, de pild Jennifer Cooper îmi inede frig. Ziua-i masiv alb i rece, ca un colegiu pentru colege, numai iubita, doar ease z re te într-o oglind ca ochiul de pe te, trece cu trenul omul cu trenciul,luat pe-o hârtie de treisprezece, numai iubita în nouri se scald , ziua-i masiv ,rece i alb , numai iubita, sub ire, înalt , este. Iar eu sunt în lumea cealalt .IIITrebuie s -mi in ochii larg deschi i pân când Domnul mi-i va închide,Trebuie s fiu neîndur tor cu mine, pân când Domnul se va îndura de mine,Trebuie s cred în Har, pân când Harul se va pogorî i asupra mea,Trebuie s iert i s iubesc pân când voi fi i eu iubit,Ruga mea este t cut ca melcul, ea înainteaz prin nop i de poezie limpede.Cine este în epicentru cade primul, cei de la margine se uit , dau din picioare

n-alunece în groap , cine se afl în epicentru va striga din adâncuri,De ce, Doamne, eu sunt alesul? De ce, Doamne? De ce?IVBucuria de a te trezi la miezul nop ii, în miez de zi, de a scrie versuri pe care nu le cite tenici orbul cu sensibilitatea în de te. Sihastru nu sunt, nici sfânt, poate nebun,raiul e doar o coal de hârtie. Vor înflori în curând gr dinile-n cer, mor ii blânzidin p mânt. Rolul meu este de a m interpreta pe mine, dup lectura Comediei Divine.Eu îmi scriu textul, regizorul sunt eu i, uneori, se amestec i Dumnezeu, dar,din nefericire, spectacolul este mereu întrerupt de exclama iile unui surd,ori poate c eu nu în eleg surzenia lui, care-i tot darul Demiurgului.VCând m voi teme, când voi ajunge la termen,Când cerneala din stilou se va cerne ca o cenu uscat ,Când coala va r mâne curat , când voi privi în gol,Când voi desena cheia sol, f s mai urmeze o not ,Când t cerea va deveni bigot , atunci, moarte a mea, s apariÎn splendoare, cu ochii de jar, cu sânii dezveli i, cu p rul despletit

i vom pleca împreun , îndr gosti i.VIAr trebui s fiu foarte trist, ca s pot asculta un disc,O muzic , a a, un Beethoven, în urechea mea stâng chiuie un ren,Ar trebui s deschid o fereastr ca s v-ascult pe Dumneavoastr , Pas re M iastr .Oare cât se vor împiedica-n balamale, în belciuge în yale, Solfegiile siderale?Eu nu cred în muzica pe care-o consum Auriculul Dvs. ca pe-o legum .Dumneavoastr a tepta i când sunte i tri ti s-auzi i în rai op it de arti ti?

spun, totu i, c pe domnul Beethoven l-am întâlnit mult mai sus, pe planeta Epsilon.

Boris MARIAN


Pe drept cuvânt se spune cvia a este o moarte „treptat ”,probabil, pentru a con tientiza

murim în fiecare zi, în fiecareceas... pu in câte pu in. Ne-nve -mânt m în mantia timpului-timp,învolburându-ne între faldurileei, cu vii i-mbujorate dorin e,pentru ca în final s descoperimregrete, neîmpliniri i vise spul-berate. Ne na tem scânteie, de-venim flac i când ajungem li-

rire a neantului, ne lament m,ne zbucium m, plângem sau„umbl m prin cerul gol la felca pe p mânt / nu mai tiim denimeni”, „uit m i cine sun-tem...” (Ileana M ncioiu) Dece? Pentru c nu vrem, defel, saccept m c via a ce ni s-a datnu este decât un „minus de eter-nitate al mor ii...” (Emil Cioran)

Ideal ar fi ca pe tot acest tra-iect, numit Via , s con tienti-

m c ruga noastr zilnic armerita s o dedic m i „suroriinoastre Moartea”, a a cum aprocedat Sfântul Francisc dinAssisi, dedicându-i, la 1226,acest imn în tor: „Laud ie,Doamne al meu, întru sora

noastr moartea trupeasc / Decare niciun om tr itor nu poatefugi. / Vai celor care în p cate

a de grele mor, / Ferici i ceicare vor fi g si i împlinind preasfintele porunci, / Cei care, înmoartea din urm , durere nu vorafla...”

Câ i dintre noi sunt preg ti is-o fac ?

Dar s nu fim prea drastici cufiin a noastr p mântean . Sl -biciunile sunt ale firii noastre,minuscule. i-n momente decump , ne auzim rostind a a:

Învolburate-s, Doamne, zba-terile neputin ei mele! Privesc

cut cum cea mai drag fiin -amea se zvârcole te-n unduirilugubre, gata-a se scufunda învârtejurile smolitului Styx, iarsora mea nu poate, Doamne-a majuta!

Elegiacul devine optire custria ii sângerânde în momentulîn care Poetul simte c Sora ceadrag se stinge-ncet... încet...Nu-i oncolog. Nici terapeut. Nicihomeopat. Durerea domin fiin apl pând . Sl biciunea triumf .Suferin a sap cute adânci. La-crima br zdeaz drumul cel fde-ntoarcere.

Nu- i aude nici oapta în si-nea îndumnezeit : „s-a trezit ca-n vis c-o poart / cineva pe ma-rea moart ...” (Sora mea dusde ape) Ca o deschidere spre-osfânt revela ie. i-atât. Câteo-dat , în semi-reprize de calmie,„Ochii ei deschi i... / luminauîn seara cald vâslele proptite-n valul / zâmbetului care scald/ blând întunecata cas / cânddurerile te las ...”

Cum te sim i micu , tu, firede tomnatic labirint?! Vezi spe-ran de tr ire?! Vezi vreo ans

Livia CIUPERC~

de-a zbura peste Nyxul înd t-nic, noptaticul i negriciosulspasm al neîndur rilor?!

Nu, nimic din toate acestea.În a a clipe de luciditate, tu, iu-bit sor , m-ai strigat i „mi-aidesp it numele în silabe / a acum mi-ai desface trupul / în

ile din care a fost f cut...”(Mi-a fost fric )

ti lucid i resim i v mileinfinitului ce se prefigureaz laorizont: „Mâinile tale ireal define/ sap în tain grote cenu ii/to i paznicii lumii te p zesc snu evadeze/ dar cine te mai poateopri?” (Nu te-ai dus de tot)

Sora mea „e-mp teasa”.Intui ia-i st pâna lumii i ne spu-nem, neîncetat, c orice jertf eunic în felul ei. Ascensiunea nupoate fi decât divinatorie. Niciunseceri nu- i urmeaz cursul f r’aTa, hot râre divin . „Acum suntsilit s v d c pân i luminapoate s doar ...” (Lumin )

Malefica Durere are-o sor .Ea se nume te Speran a. i dacne-nv luie trecutul, s ne-amin-tim de John Keats i-ale lui ro-mantice zvâcniri: „Stând lânginima-mi însingurat , / Cândgânduri hâde-n bezn m -mpresoar / i-un vis în <ochiulmin ii> nu se-arat , / i nu-mina te o floare-a vie ii par , /Speran ! Tu, cu aripi de argint,Eteric vars peste mine-alint!”(Speran ei)

Lumini i umbre tresalt îndureroas neputin . Triste eadurerii se cere anatemizat .Imboldul de a te izola pare firesc:„S am un loc al meu anumeunde s plâng dac se poate /Cu capul sprijinit în palme inimenea s nu m tie... ”(Dorin )

Unduiri de jerfelnic dor setopesc înl crimat, iar cuvântuldeveni-va „gol nesfâr it pestecare arpele se-ncol ce te libercu sufletele celor ce s-au dus...”(Am un arpe în os)

i totu i, oricât de multespasme muribunde-ar încorsetafiin a- i pl pând , nu dispera!Fruntea s i fie c tre SfântulSoare! Nu vei ti ce raz salva-toare î i poate înnobila fiin a.Oricând se poate ivi lic rirea dechihlimbar. Menit a- i înflorifiin a, sperând. S -nc tu m su-ferin a i s -mbr m amintireagândului senin. Dorul, sete neos-toit , î i va a terne covor mân-gâios peste toat firea. În timp,

terne-se-va t cerea - „umbraunor strig te ucise” (OctavianPaler) i între cele dou surori vacurge noaptea marilor a tept ri.

„Chemarea”, posibil, s-arputea împlini, pentru a ine înpalm sufletul” mult iubit, pen-tru a-l reîntâlni, „pentru o clipca-ntr-un inut de vis” i pentrua „citi însemnul” nobilei afec i-uni (Ci iar i in în palm su-fletul t u).

Con tientizând vechile cre-din e ale lumii conform c rora„lumea e suferin ”, menireanoastr nu r mâne alta decâtzbaterea întru ie ire din „la u-rile” ei, zbarerea întru purificare.

i astfel, vom ajunge s murmu-m precum Giuseppe Ungaretii:

„Nu m p si, r mâi sufe-rin !”

Bibliografie:Ileana M ncioiu - Sora mea dedincolo, Ed.Litera, Bucure ti,2010Ileana M ncioiu - Ardere detot, Ed. Paralela 45, Pite ti, 2010


George PETRONE (n. 14.04.1936)scut în localitatea Pa cani, jud. Ia i. A absolvit coala Medie Tehnic de Exploatare Feroviar din Ia i (1954), a lucrat ca

tehnician la C ile Ferate Române, iar dup trei ani s-a transferat la Trustul Jude ean de Construc ii Ia i, în prezent fiind pensionar.Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti (1974) i al Cenaclului Literar „George Topîrceanu”, depe lâng Regionala CFR Ia i, membru fondator al Academiei Libere „P storel”, din Ia i (1975) i pre edinte între anii 1975-1990i 1992-1997, membru fondator i Membru de Onoare (1996) al Uniunii Epigrami tilor din România. Participant constant la

manifest rile na ionale de gen, se num printre cei mai aprecia i i premia i creatori de epigram , poezie i proz satiric (peste130 de premii na ionale) i este inclus în peste 60 de volume colective de epigram . A publicat volumele: M’en fiche duo caniche(epigrame i versuri satirice, în colaborare cu Aurel Brum , 2002), Potcoave de cai verzi (schi e i tablete umoristice, 2006), Scâr(catrene epigramatice, 2006), Recviem pentru capra vecinului (selec ie de proz scurt umoristic , poezie satiric i catreneepigramatice, 2010) i a colaborat, al turi de Vasile Larco i Constantin Iura cu-Tataia, la apari ia volumului colectiv În dulceletârg al epigramei / P storel dup 20 de ani (1995).

Femeiai d frisoane, pot s zic,

Când despre ea nu tii nimicDar te cutremuri i mai iCând afli ce n-ai vrea s tii.

toriaE un turn de filde dintreCele care-or s dureze:Cei de-afar vor s intre,Cei închi i s evadeze.

scut în zodia FecioareiL-a zguduit un oc mintalPe proasp tul însur el,

zând c -n patul nup ialEra fecioar numai el.

Rug de tân inocentO, Maic Sfânt , Tu, care-ntr-o zi

mas-ai grea, f r-a p tui,uze te-m cum a puteatui f r-a r mâne grea...

Conflict între genera iiCei tineri, sinceri cum îi tim,Ne repro eaz -n mod concretNu faptul c îmb trânim,Ci c o facem prea încet.

Românii i Spa iul SchenghenVrei s tii de ce anumeÎnspre vest o iau la trap?Mul i, s scoat capu-n lume,Al ii, s i ia lumea-n cap.

Românii, între totalitarism i libertateFl mânzi, stresa i, lega i la plisc,Slei i din cap pân -n c lcâi,Pe-atunci „s-o tergi” era un risc.Azi, e un risc s mai r mâi.

Declara ieDeclar aici, solemn i r spicat,

-n anii-aceia ( ti i i voi, în fine...)Cu securi tii n-am colaborat...(Ci numai ei colaborau cu mine!).

Politicienii i mirajul puteriiCu pre ul cum ades ne-au dus,E musai s gândim oleac

i la ce fac s-ajung susi ce ajung apoi s fac .

Guvernan ii ne-ndeamn s s dim pomiDând în eles f chem rii,Pomul e viitorul riiSau, de-i d m un sens autonom,Viitorul rii e în pom.

Mo tenireaSe ceart fra ii cu avânt

-mpart -o palm de p mânt.Cu arina n-au izbutitDar palme-n schimb i-au împ it.

Doctrinarilor comuni tiDiriguind societateaCu Marx i Lenin în desag ,Mereu a i împ it dreptatea(În loc s-o fi l sat întreag !).

Rota ia cadrelorDe-am consulta anume liste,Am constata c , inerent,Roti ii erei ceau isteSunt învârti ii din prezent.

La groapa fostului dictatorSatrapul ce sperase efectiv

-l venereze un întreg poporE azi uitat de oameni, pe motiv

oamenii... nu uit prea u or.

MusafiriiCând îi invit la un festin,Prilej real de-a mai petrece,O parte uit i nu vin,Iar restul uit s mai plece.

PensionariiSupu i la umilin i,N-au hran , n-au c ldur .Ar strânge ei din din i,Dar n-au nici din i în gur .

AnalogiePrecum un amorez în parcLuat la ochi de Eros, iat ,Am fost i eu r nit de-un arcDe la dormeza-mi prea uzat .

Eterna i fascinanta RomânieSedu i de-a plaiului comoar

i dând imbold devo iunii,Fac unii TOTUL pentru ar

i ara TOTUL... pentru unii.

Atrac ii turisticei mare-avem, i mun i de stânc ,i codrii-n care cresc stejarii,

Chiar i-o pr pastie adânc :Cea dintre pre uri i salarii.

reri i p reriDe i s-a spus dup spectacolCum c solista-i un miracol,Nedumerirea mea persist :Prin ce miracol e solist ?

Diploma iaE modul ipocrit, bazatPe termeni echivoc-ocul i,De a te face ascultat

i-a te preface c ascul i.

Adenom de prostatCu-aceast boal , când în faMi-apare-un pom ( i-l... abordez),Presimt c într-o alt viaAm fost un câine maidanez.

Epitaf celui care a agonisitpeste nevoile sale

Stau, socotesc i, ab tut,Deplâng potrivnicu-i destin:La câte case a avutDoar un cavou nu-i prea pu in?

AutocaracterizareDe-aceea fanii m aclam

i adversarii nu m -nghit: sunt spontan în epigram

i-n epitaf... „subit”.

Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A

Geo OLTEANU (11.11.1927-17.06.2012)


scut în comuna Ungureni, jud. Dâmbovi a; decedat la Ploie ti. A absolvit coala Medie Tehnic de Metalurgie dinCâmpina (1950) i Facultatea de Ma ini i Utilaj Petrolier, Sec ia Rafin rii, la Institutul de Petrol i Gaze Bucure ti (1954). Alucrat la Combinatul Petrochimic Brazi, ocupând func ii pân la aceea de inginer- ef. A lucrat mai mul i ani pe antiereleromâne ti din str in tate, în India (rafin ria Gauhati, în anii 60’) i Iran (rafin ria iraz, în anii 70’). Dup pensionare a mai lucrato perioad la Trustul de Construc ii Industriale Ploie ti. Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti,al Societ ii Scriitorilor „Costache Negri”, din Gala i, Filiala Ploie ti, membru i vicepre edinte al Uniunii Epigrami tilor din Ro-mânia, membru fondator i pre edinte al Cenaclului „Intercity” (1995). Poet, eseist i epigramist, apare în numeroase publica iide gen, semnând i cu pseudonime: Leont u, Spinus, Teodora Onula, Gu Leca, Nae Teologu, Col Alb, Neagu Otelo, primindmai multe premii pentru crea iile sale. Fost redactor- ef la revistele „Cacealmaua” i „Rezon”. A tradus i publicat Rubaiyate deOmar Khayyam (2004), a publicat patru volume de versuri, precum i: Focuri bengale (epigrame, 1997), Studii i eseuri despreepigram (2001), tan e (sonete i rondeluri, 2001), coala de ciobani (proz scurt , 2007), Pr jituri cu piper (fabule i poeziiumoristice, 2008), Urme pe nisip (epigrame i aforisme, 2009). Este inclus în peste 50 de volume colective de epigram .

Obâr ieDe v -ntreba i de stirpea mea,Afla i acuma de la mine,

eu sunt un oltean sadea: trag din Banul M cine.

Numai searaCu femeia, mi se pare,Mult mai dulce ne-ar fi via a,Numai seara de-ar apare

i-ar dispare diminea a.

Soacra despre proasp tul ginereSe crede zmeu, dar n-are bani,Frumos nu e, ma in n-are

i-a mai pierdut i patru aniCu... studii universitare.

EchilibruDe-ar fi doar genii pe p mânt

i n-ar mai fi i pro ti destui,Eu, sincer spun, m însp imânt,

n-ar fi loc pentru statui.

Filosofia vie iiPo i merge singur pân’ la Polul Nord,Po i inventa ce nimeni nu visase,De-ar fi i cei din juru- i de acord,Nu s te-ajute, ci doar s te lase...

rturisirea unui poet de azi„Eu sunt poet de primul rang, s tii,

i-a a voi fi întotdeauna.Am scris treizeci de c i de poezii,Iar bietul Eminescu... numai una”.

MuscaDe-i fl mând sau s tul ,S-o privim admirativ:Când se-a eaz pe c ciul ,E un mare detectiv!

Barmanii nu mai înjur m barmanii!

Le curg banii râu în pung , ei ne prelungir anii

Cu vinul lor de... ap -lung .

Diploma iaArta de-a-nveli minciunaÎn g teal i polei

i-a ascunde totdeaunaAdev rurile ei.

Integrarea RomânieiCei din Apus, cum lesne se constat ,Lucreaz numai dup antiteze.Ei vor i România integrat ,Dar mai întâi s se dezintegreze.

România aziAzi dac st m s-analiz mCum merge treaba pe la noi,Tot dup Lenin ne ghid m:Un pas ’nainte, doi ’napoi.

Unde dai i unde crapPe-un ef corupt l-am demascat;Ce lovitur ! Ce tapaj!De-atunci sunt eu remuneratCu ajutorul de omaj.

Despre c deriCea de dam -i preferat ,Dac stau ca s discern,Dar e mult apreciat

i c derea de guvern.

Unui coleg care urmeaz a doua facultateAm pentru dânsul toat stima,Dar lumea n-a-ncetat s spun :„Mai bine repeta pe prima,

car s aib una bun !”

Medicul i popaDac -i dai mai ac rii,Ca i popa te sluje te;Despre partea vindec riiÎns ... „Doamne miluie te!”

Reclama TV cu mâncare pentru câiniNu tiu pe câ i intereseazCând o privesc, dar ce s -i faci?!

tiu doar atât: c saliveazCinci milioane de s raci.

Unei cocheteDup cum ni se relevN-a ajuns la m ritat,Dar de când era elevTot mereu a exersat.

DilemLa mare-l concepu i nu se temeDe gura lumii plin de venin,E în dilem îns cum s -l cheme:Pierre, Giuseppe, Uve sau Marin?

Unui sugar, la prima aniversareNu i s-a uscat buricul,Dar e vesel i sprin ar,

l-a s rutat t ticuli m mica, prin ziar.

Verbe auxiliareMi-a spus o doamn , într-o zi,Cât am pierdut în via a mea,

tiu un singur verb, „a fi”,i nu tiu verbul „a avea”.

La nunta unui pensionarNunta lui s-a-nregistratPrintre nun ile celebre,C-a avut i-un invitatDe la „Pompele funebre”!

TurciiDe mult, în vremi îndep rtate,Furau româncele din sate,Acum vr jite de un ghiulMerg singure la Istambul.

ÎngrijorareLumea a intrat în vrie,Nu tiu ce-o mai fi de noi,Nem ii fac negustorie,Iar evreii fac r zboi.

Confra ilor, la moartea meaAcum, când zac într-un sicriu,Ce-ave i în cap, cam b nuiesc:

bucura i c nu mai scriu...i eu, c nu v mai citesc.

Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A


Nicolae (Nae) Pârâianu din satul Budelede Nenciule ti, descendent din marele neamboieresc al Pârâienilor de pe Valea Olte ului,împreun cu so ia sa Ana au avut patru copii:Constantin, Alexandru, Nicolae i Dinu a. Ceitrei b ie i au fost între inu i la „ colile înalte”.

Primul, Constantin, a devenit preot.Celde-al doilea, Alexandru, a f cut Facultateade litere i filozofie din Bucure ti. În 1929trece la Conservator - Sec ia art dramatic(la clasa maestrului N. Soreanu), pe care îlabsolv în 1933. Nicolae, mezinul, a ajunsavocat, tot în Bucure ti. Dinu a, mai ca toatefetele din acele timpuri, a fost inut , pân la

torie, pe lâng p rin i.Alexandru Pârâianu s-a dedicat scrisului,

semnând cu pseudonimul Bogdan Amaru.A scris multe i de toate: poezii, schi e, nu-vele, recenzii i cronici literare, romane, repor-taje, monografii. Dar opera lui reprezentativîn literatur este piesa de teatru Goana dupfluturi (1933).

Dac n-ar fi murit numai la 29 de ani, cutalentul s u „incontestabil ca o lam de o el”,ar fi r mas un nume de referin în literaturaromân . În sus inerea acestei afirma ii venimcu câteva aprecieri critice din multe altele.

„Nu descoperisem, fire te, un nou geniu.Nu era, în caietul acela cu scoar e negre, unnou Hamsun sau un nou Panait Istrati. Daraceasta n-are nici o importan . Importantera, pentru mine, c tia s scrie i c avusese

bdarea s scrie o carte. Cu asemenea daruri,po i ajunge oriunde (...).

Romanul pe care mi-l adusese era plin deumor, plin de verv , plin de fantezie. Inven ieverbal , compara ii, liric , paradox, metafizic .Prea mult - i-am m rturisit cu sinceritate. Preamult i prea multe”(Mircea Eliade: Soarta scriitorului tân r, Vremea,an IX, nr. 459, 18 octombrie, 1936, pag. 3.)

„A fost un mare artist al cuvântului, c ruiai-a dat str luciri perene, acest nabab al meta-forelor, acest purt tor al zâmbetului blând-amar, trecut prea timpuriu în nesfâr ita noap-te a umbrelor”.(I. Peltz: Zâmbetul care a pierit, manuscris)

„(...) M uitam la el, t cut. Citea sfios,încurcat. C utam s v d dincolo de gestullui frânt, nervos. M interesa omul de dincolode literatur (...).

«Goana dup fluturi» e o comedie în treiacte. Are câteva personagii i un motto, darnici o lungime, nici o dulceg rie (de i e po-veste de dragoste la mijloc) i nici unul din

conven ionalismele me te ugului.Situa iile sunt grote ti, iar oamenii tr iesc

dincolo de aparen ele realit ii, reac ioneazanapoda i totu i f s se falsifice un mo-ment. Sim i c autorul nu vrea s -i lase unmoment s fie comuni, lacrimogeni, conven-ionali. Ai impresia c -i vezi r sfrân i, rând

pe rând, într-o aliniere de oglinzi concave iconvexe. Situa iile sunt destul de tragice une-ori, dar eroii lui Bogdan Amaru nu vor splâng . Au t ria s râd de propria lor durere.Când vreunul din ei spune un adev r dezo-lant, are grij s debiteze imediat o glum ,oricât ar fi ea de stupid , ca i cum i-ar fi fric

nu trezeasc în ceilal i fanto ele seriozit ii- a acelei seriozit i pe care Bogdan Amaru aconsiderat-o întotdeauna ca pe o resurs ine-puizabil a banalit ii. Unele replici sunt des-tul de „tr znite”. Altele copil roase. Multe,îns , dovedesc o cunoa tere adânc a omu-lui i au un pitoresc inedit. O pies pe care unspectator ca Urmuz ar fi aplaudat-o cuentuziasm i poate n-ar fi ov it s-o semneze”.(G. M. Zamfirescu: „Mozaic-4”, vol. rturii încontemporaneitate, I, Bucure ti, Editura Minerva,1974, pag. 129-135.)

„Bogdan Amaru îmi era cunoscut i dina-inte prin multe cronici vioaie, spirituale i,mai ales, pline de sens poetic, sau chiar dinîncerc rile, nepublicate înc , de piese de tea-tru i de nuvele; dar din aceste simple rândurispontane, de i prea înflorite, de scrisoare,eviden a talentului e la îndemâna oricui. Iatce înseamn st pânirea unei limbi pline deseva regional i arta de a orna; iat ce în-seamn me te ugul expresiei figurate, al plas-ticiz rii i al ritmicei stilistice - iat ce înseam-

, într-un cuvânt, talentul literar, incontes-tabil ca o lam de o el!”.(E. Lovinescu: Destinul scriitorului român: Bog-dan Amaru, Scrieri 2 - Memorii, Editura Minerva,Bucure ti, 1970, pag. 462)

„Spontaneitatea, sinceritatea confesiv ,uneori crud , atenuat de un zâmbet amar,vrând s ascund umilin a mizeriei sub mascagrotescului i s fereasc de compromisuri,de înjosire sensibilitatea, podoaba t inuit ademnit ii omene ti, fac ca prozele sale r s-pândite prin publica iile vremii s re ie încaten ia i explic îndeajuns vizibila simpatiepe care autorul lor izbutise s o provoace, înciuda extrem de scurtei lui activit i, curmatîn fa e de împrejur rile atât de nesigure iagitate încât drama sa personal va deveniaproape un simbol pentru destinul tân rului

Ion I. P~R~IANU

creator r pus înainte de realizarea a teptat ”.(Geo erban: Bogdan Amaru, vol. „Ispita istoriei”,Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti,1980, pag. 202).

„A îndurat frigul i foamea, de dragul unuiideal, când i-ar fi fost de-ajuns s i împru-mute o simpl ir a spin rii de cauciuc, pen-tru a putea s m nânce de ase, de opt saude zece ori pe zi, ca atâ ia sfertodoc i ai lumiinoastre politice”.(Eugen Jebeleanu: Drama scriitorului tân r, vol.„Din veacul XX”, E.S.P.L.A., Bucure ti, 1956,pag. 98).

Am dorit s aduc în fa a cititorilor acestefragmente ale unor mari personalit ii ale lite-raturii române, ca un omagiu adus lui BogdanAmaru de ziua lui aniversar , 12 aprilie, a acum ne-o devede te Certificatul de na tere(originalul), care se afl la Arhivele Na ionaleale României, Serviciul Vâlcea. (No 6 aprilie1907, cum consemneaz toate scrierile depân acum).

De ce numai citate? Închei tot cu câtevarânduri scrise de marele critic Eugen Lovi-nescu, care d i r spunsul i l mure te încea mai mare parte i titlul .

„Numele d-lui Bogdan Amaru e foartepu in cunoscut cititorilor.

Mai documenta i, unii î i vor închipui ce vorba de poetul sanscrit Amaru, autorulpoeziei Puterea lacrimilor, localizat laCo buc, f indica ia originii, în Balade iidile, dup cum am ar tat-o de mult, fapt pen-tru care am i fost învinuit c încerc s dis-trug gloria lui Co buc, dup ce distrusesemînainte gloria lui Caragiale i cum aveam s ofac mai târziu cu Eminescu.

Bogdan Amaru e un tân r scriitor români, fiindc nu poate fi prezentat prin acti-

vitatea sa literar inegal i risipit , îl voi pre-zenta prin câteva scurte fragmente de scrisori,ce mi se comunic , asupra c rora atrag cutot dinadinsul aten ia cititorilor (...).

Iat în câteva rânduri impresionante icoa-na mizeriei din trecut, la care se adaug acumi boala... Cine dintre noi nu sânger în fa a

tragediei acestui destin, pe care tân rul scri-itor îl crede învins «chiar dac ar fi s rabdede foame i de frig i s se încaiere cu pun-ga ii i cu câinii pe maidane» - i cine n-a

zut în el, într-o m sur , însu i destinulscrisului românesc?”(Eugen Lovinescu: Bie ii b ie i, Adev rul, Bucu-re ti, 20 mai, 1936 i în „Memorii”, vol. III, pag.109-114).

C@teva aprecieri critice referitoare latalentul literar al lui Bogdan Amaru

C@teva aprecieri critice referitoare latalentul literar al lui Bogdan Amaru


Dan Florian S~M~RESCU(Germania)

Ora ul Pite ti, ca multe din ora ele Ro-mâniei, a fost crunt maltratat de comuni ti.Ora ul copil riei mele era frumos, decent, bineorganizat, cu locuitori cumsecade. Pite tiul,

ezat între dealuri, pe valea Arge ului, esteun ora vechi, lipsit ast zi de monumenteistorice reprezentative. Centrul ora ului isto-ric, str zile erban Vod i Domni a B la a,care se întret iau la locul unde se afla Bisericacu Ceas - fosta catedral a ora ului -, BisericaSfântul Nicolae i Sfântul Pantelimon, existazi numai în amintirile pite tenilor, care locu-iau în Pite ti pân în 1962, i în vederi vechi.

În 1962, în perioada deten iei politice apreotului paroh al Catedralei - în timpul co-muni tilor, biserica nu mai func iona dreptcatedral , fiind pedepsit pentru r cinilesale monarhice i br tieniste, istoria sa zbu-ciumat i rezisten a la comunism -, în modcriminal, Biserica Sfântul Nicolae i SfântulPantelimon, Strada Mare i strada Domni a

la a au fost distruse. Pite tiul a fost v du-vit de istoria sa, de centrul s u, de cartea sade vizit . I-au distrus trecutul. În locul acelorstr zi reprezentative i edificii istorice, co-muni tii au f cut ni te blocuri. Ora ul vechinu mai era. Biserica se cuvine reconstruit .Era cel mai valoros monument al ora ului, devaloare istoric , asem toare Catedralei dela Alba Iulia. Simboliza Independen a Ro-mâniei.

Îmi amintesc ora ul a a cum era în co-pil ria mea. Pite tiul avea apte licee, aveateatru, baie comunal , avea Trivalea, aleile,pe tera din parc i restaurantul alb din lemnde mesteac n, avea magazine moderne, libr -ria Staicu i cofet ria Bor nescu, Gr dina Pu-blic i avea pite tenii - oameni cump ta i,ordona i, harnici, civiliza i -, care se cuno -teau i se respectau.

Noi locuiam pe Strada Exerci iu, o stradpe care, în 1978, Regele Carol I primise defilareatrupelor române ti, la întoarcerea victorioasîn ar din R zboiul de Independen . Niciacea strad nu mai exist . Fosta Catedral aora ului Pite ti, Biserica Sfântul Nicolae iSfântul Pantelimon, monument istoric de im-portan na ional i monument de arhitec-tur , înscris în lista monumentelor, prin str -

dania ultimului preot paroh, preotul Florianrescu i d râmat dup întemni area

acestuia, a fost o redut a rezisten ei la comu-nism i se impune RECONSTRUIREA EI. Eraemblema ora ului i monumentul s u repre-zentativ. Preotul Florian S rescu reu iserepararea integral a Catedralei, în 3 august1959, când a fost r pit de securi ti de pe stra-

, torturat aproape un an în beciurile secu-rit ii i condamnat împreun cu marele pa-triot i frunta PNL, Constantin Zamfirescu

teasca... omul în casa c ruia s-au pus ba-zele actului de la 23 august i care a fost omo-rât în deten ie, la pu ria din Boto ani, îna-inte de eliberarea de inu ilor politici din ’64.

Catedrala a fost d râmat în 1962. Pite tiula suferit o grea pierdere. Atunci a fost demo-lat istoria sa, au disp rut Biserica, stradaMare - strada erban Vod - i strada Domni a

la a - str zile centrale ale ora ului. Pictatde Gheorghe T tt scu, în Biserica SfântulNicolae i Sfântul Pantelimon s-a oficiat pri-mul Te-Deum de recuno tin , dup victoriaarmatei române în R zboiul de Independen ,în prezen a Regelui Carol I, care a d ruit bise-rica cu obiecte de cult i podoabe de valoare.Se impune ca dup reconstruire, bustul luiIon Br tianu s fie repus la loc, lâng BISE-RIC . Sprijini i ini iativa RECONSTRUC IEI.Istoria sa zguduitoare va continua. Trebuie

continue. E istoria noastr , a poporuluiromân. Copil ria mea este strâns legat deCatedrala ora ului, în care tata, Preotul Flo-rian S rescu, a slujit ca preot paroh, din1940, la început împreun cu p rintele Ange-lescu, apoi având diacon pe p rintele Mi uMarinescu. Sunt printre pu inii care au fostîn fiecare duminic , ani de-a rândul, în aceabiseric , monument istoric i de arhitectur ,demolat i nereconstruit . De aceea, suntobligat s -i p strez vie amintirea. Parohia bi-sericii era mic ... cam 400 de enoria i. Inclu-dea, îns , institu iile ora ului - prim ria, pre-fectura, tribunalul, spitalul, unele coli, tea-trul, magazinele din centru, iar tata, sfidândregimul comunist, mergea de Boboteaz întoate institu iile i împ rt ea credincio ii. Înacea vreme erau nota i i cei care intrau înbiseric . Uneori la serviciile religioase de du-

minica erau prezen i doi-trei credincio i.Oamenii îns î i botezau în secret copiii i se

toreau religios la casele lor.La slujba de Înviere, care se celebra afar ,

în fa a bisericii, sau de hram, biserica era plin .În tinda bisericii, la care se ajungea urcândcâteva trepte, prin u i mari, aflate în cele trei

i, exista o pictur mural zguduitoare,zugr vind via a omului de la na tere pân lamoarte, incluzând i avertiz ri asupra pedep-selor celor p to i. Pere ii din interior, delâng tind , aveau portretele Regelui Carol I,cred i al Reginei, dar în copil ria mea erauacoperite cu pânz . Imediat, spre stânga erascara, care ducea la loja corului i apoi maisus, în turla mic , la clopotni , i mecanismulceasului. Biserica era cunoscut drept Bise-rica cu ceas. Ceasul fusese stricat la bombar-dament i reparat înainte de arestarea tatei,de c tre un necunoscut, care a venit la bise-ric i s-a oferit s -l repare. Întreaga bisericfusese complet reparat , dup stric ciunilede la bombardament.

Biserica era o construc ie impun toare,cu pere i extrem de gro i, iar icoanele pictateale sfin ilor i ferestrele mari, cu vitralii, sta-bileau o atmosfer în toare, de reculegerei rug ciune. Poate i faptul c era o biseric

înalt , cu picturi de sfin i în picioare, contri-buia la sentimentul de în are sufleteasc .Biserica datora pictura maestrului Gheorghe

tt scu i colii sale, astfel încât calitateaartistic era asigurat . Cele dou scaune îm-

te ti, destinate Regelui i Patriarhului,mâneau neocupate, dar impresionau, mai

cu seam c aveau în fa acel policandru devaloare, daruit de M.S. Regele Carol I, în urmaTe-Deumului de recuno tin pentru ob i-nerea Independen ei rii în 1877. Policandrulera instalat sub turla mare, care avea i feres-tre i picturi murale. Iconostasul avea icoanede lemn pictat mai mici i icoane mari aleDomnului nostru Iisus Hristos i Maicii Dom-nului, precum i ale Sfin ilor Nicolae i Pan-telimon, toate aurite. Biserica poseda i ocolec ie de covoare i obiecte de cult, uneleînscrise la patrimoniu. Unde se afl toate a-ceste odoare nu tiu, dar s-ar cuveni cercetat,


pentru a se restitui Catedralei, când se vareconstrui sau a se face un muzeu. Fiindc ,nu m îndoiesc, Ziua Reconstruc iei se a-propie. Altarul avea o u spre gr din , ne-cunoscut de securi tii, care, a a era atunci,adesea îl a teptau pe tata la ie irea principal ,ca s -l aresteze. Fiindc atunci oamenii „dis-pareau”. Dac nu te arestau în ziua planificatde ei, un timp r mânea omul în libertate. Apoiveneau iar... Biserica a fost o redut a opo-zi iei la r ul comunist i slujitorii s i au pl titscump. Dispari ia centrului ora ului Pite ti,odat cu demolarea sfântului loca a l satPite tiul f m rturia trecutului s u. Comu-ni tii au demolat i istoria rii. Înainte dejum tatea secolului al XVIII-lea, în TârgulPite ti, pe Uli a Mare, devenit strada er-ban-Vod i numit de comuni ti Strada Vic-toriei, s-a zidit Biserica cu hramul SfântulNicolae. Anul primei ridic ri nu se cunoa te,dar cea mai veche carte de slujb cre tindonat bisericii dateaz din 1743. În listadonatorilor pentru între inerea sfântului lo-ca , nu sunt men ionate ranguri de dreg tori,ceea ce înseamn c biserica apar inea unorbresle de târgove i. În 1802, marele cutremura distrus-o în întregime, c „nu era din ostre ede lemn, ci din zid rie”, a a cum se scrie îndocumente. A fost ref cut din temelie itârnosit la 30 oct. 1812, „cu cheltuiala maha-lagiilor i ajutorul cre tinilor, în timpul Dom-niei Sale Ioan Gheorghe Caradja, când ru iis-au dus din ar . P storind pe norodul aces-tei eparhii, Prea Sfin ia Sa iubitorul de Dum-nezeu Ion Chirio Chir Iosif” (citat din pisaniabisericii, scris cu litere chirilice, care, spart ,se afl la Muzeul Jude ean Arge ). „În 18 au-gust 1848, la trei ceasuri din noapte, au arstot Târgul Pite ti, trei mahalale i trei biserici,între care i Biserica Sfântul Nicolae”. A treiazidire, mult m rit , s-a sfin it în 1864, avânddou turle înalte, care se vedeau din dep r-tare. În anul 1873, farmacistul tefan Babic a

ruit Bisericii Sfântul Nicolae un mare ceascu patru cadrane, spre cele patru puncte car-dinale, care a fost instalat în turla clopotni ei.Conectat cu clopotul bisericii, anun a trece-rea timpului, de se auzea în tot ora ul. La 30aprilie 1878, în Biserica Sfântul Nicolae s-aoficiat primul Te Deum al României Indepen-dente, în prezen a regelui Carol I, dup ce aprimit defilarea Regimentelor de Doroban i,pe platoul unde ast zi e Strada Exerci iu, al

rei nume vine de la poligonul de „exerci iude tragere” al armatei. A avut loc o manifes-tare grandioas de mul umire lui Dumnezeui glorificarea Armatei Române, dup victo-

riile de la Grivi a, Rahova i Plevna. Martorulocular, I. S. Teodorescu, directorul colii de

ie i nr.1, citat de Tatiana Bobancu în „Al-bumul Religios” din 1933, î i aminte te „cuma sosit Domnitorul Carol, c lare i plin depraf i cum oamenii se îmbr au, se s rutau

i plângeau de bucuria neamului românesc”.Atunci Domnitorul i-a stabilit comanda-mentul militar la Pite ti i preg tea o linie deap rare, când armata rus se stabiliza în Bu-cure ti. Dup câteva luni, Domnitorul Carola d ruit Bisericii „Sfântul Nicolae” un valorospolicandru, datat în amintirea primului TeDeum oficiat în România Independent . Laînceputul secolului XX, Biserica „SfântulNicolae” a avut statutul de catedral a ora-ului. Dup Marea Unire din 1918, în gr -

dini a bisericii, „la umbra unei s lcii pletoase,s-a ridicat bustul din bronz al ilustrului ompolitic Ion C. Br tianu, distrus de comuni tiîn 1949. În inventarul Prim riei Pite ti din anul1948, Biserica „Sfântul Nicolae” era apreciata doua ca valoare dintre bisericile ora uluial turi de Biserica „Sfânta Vineri”. De amintit

p rintele Postelnicescu, preotul paroh albisericii Sfânta Vineri a fost omorât în an-chet la securitate. Tot în anchet a fost ucisi Maria Herescu. Prin H.C.M. nr.1 I60 din

1955, cinci biserici din Pite ti au fost declaratemonumente de arhitectur : Biserica SfântulGheorghe, Biserica Sfântul Nicolae, BisericaMavrodolu, Biserica Sfin ii Voievozi din Me-cule ti - G vana i Biserica Schitului Trivale.Tata insistase s fie înscris biserica pe listamonumentelor istorice.

Statutul de monument de arhitectur alBisericii Sfântul Nicolae, declarat prin H.C.Mnr. I. 160 din 1955, a fost respectat numaiapte ani, pân când prin H.C.M. nr.387 din

23 aprilie 1962 se „aproba scoaterea din listamonumentelor de cultur de pe teritoriulR.P.R. a Bisericii Sfântul Nicolae din Pite ti”,semnat de primul ministru Ion Gheorghe Ma-

urer (n.n. de ziua sa onomastic ). Se evitadenumirea de „loca de cult”, prin înlocuireacu „monument de cultur ”, iar sintagma„scoaterea din list ”, în limbajul secret co-munist, echivala cu distrugerea. La 24 aprilie1962, Secretariatul General al Consiliului deMini tri, cu nr. 781, a trimis H.C.M. cu pricinaSfatului Popular al Regiunii Arge , în aten iaprimului secretar Constantin Sandu. Prin Bi-roul Documente Secrete, la 26 aprilie 1962,documentul s-a trimis cu nr. 558, SfatuluiPopular al ora ului Pite ti, pentru confor-mare. Departamentul Cultelor din cadrul gu-vernului, cu nr. 6. 596 din 17 mai 1962, r s-punde Sfatului Popular al ora ului Pite ti,astfel: „Ca urmare a adresei dumneavoastrnr. 19.252 din aceea i zi, v facem cunoscut

Departamentul Cultelor avizeaz favorabildemolarea Bisericii Sf. Nicolae din Pite ti!” -director adjunct ss C. Mireanu i economistss M. Marinescu. În acea vreme pre edinteal Sfatului Popular or enesc era muncitorulMarin Teodorescu. Pentru a se justifica de-molarea, s-a format o comisie de constatarea construc iei Bisericii, care a întocmit fi atehnic cu concluzia „stare de degradareREA”, ceea ce era un fals grosolan. În pro-cesul verbal de constatare din 29 iunie 1962sunt trecu i cei ase membri ai comisiei. La 5iulie 1962 s-a eliberat autoriza ia de demolarenr.9, din care cit m: „Ca urmare a cererii a-dresate de..., înregistrat la nr...., în baza avi-zului Sec iei de Arhitectur i Sistematizarei a Sec iei Gospod rii, se autorizeaz demo-

larea Bisericii Sf. Nicolae din Pite ti. Valoarealucr rii de demolare, conform devizului, estede 50.000”, Pre edinte ss indescifrabil,Secretar, ss indescifrabil. Pentru c nu seprecizeaz cine a f cut cererea de demolarei nu are num r i data de înregistrare, au-

toriza ia este ilegal . Nici numele pre edin-telui i al secretarului care au semnat auto-riza ia de demolare nu sunt scrise la ma in ,

a cum este uzan a, dar numele lor apar înautoriza ia de demolare a unei cl diri par-ticulare, eliberat în aceea i zi, cu num rul10. Demolarea sfintei biserici s-a comis ime-diat dup eliberarea autoriza iei, cu ajutorulbuldozerelor i al pompierilor în timpul de-ten iei preotului paroh Florian I. S rescuPisania din 1812, spart , i marele ceas suntexpuse la Muzeul Jude ean Arge . Am re-inut c H.C.M. prin care s-a hot rât de-

molarea sfintei biserici s-a dat la 23 aprilie,ziua Sfântului Mucenic Gheorghe i procesulverbal neconform cu starea cl dirii, prin cares-a justificat demolarea, s-a f cut la 29 iunie,ziua Sfin ilor Apostoli Petru i Pavel. NicolaeCeau escu era deputat de Arge .

Biserica Sfântul Nicolae i Sfântul Pan-telimon, nu este posibil s nu fie reconstruit .

a s ne ajute Dumnezeu.P.S. O parte din expunere, e preluat din arti-

colul din Wikipedia, care a fost ters nejustificat.

ii diamantine - Biblioteca...

Documents

Transcript of ii diamantine - Biblioteca...