Importanţa fiziologică şi igienică a apei

- unul dintre cele mai necesare elemente ale vietiidetermina,-factor ce mentine in mare masura sanatatea si conditiile sanitare ale populatiei,- participa la majoritatea proceselor biochimice din organism,care se produc in mediul lichid,- contribuie la eliminarea produselor metabolice prin urina , transpiratii etc.- asigura echilibrul acido-bazic- asigura functia de transport

Apa se pierde in permanenta din organism pe urmatoarele cai1. aparatul urinar 1500 ml2. tesutul cutanat 500 ml3. aparatul respirator 350 ml4. aparatul digestiv 150 ml

Dehidratarea de 10% se deregleaza procesele metaboliceDehidratarea de 15% la temperatura de 30 grade poate cauza moarteaDehidratarea de 25% fatala

Caile de recuperare ale apeiPrimar: prin consumarea apeiSecundar: consumarea alimentelor ce contin apa

Compoziţia micro şi macro elementară a apei, influenţa ei asupra sănătăţii. Macroelemente- sărurile de calciu, magneziu, potasiu, cloruri etc. şi se găsesc în cantităţi relativ mari (mg/l) Microelemente, aşa ca fluorul, iodul, zincul etc. şi se află în cantităţi mici.

Principalii factori de risc care au contributie negativa asupra calitatii apei potabile:1. Sodiul - în conţinut ridicat (peste 200mg/l) poate influenţa nefavorabil sănătatea şi crea disconfort la consumul

apei;2. Sulfaţii - în concentraţii mărite pot provoca efecte gastrointestinale neplăcute şi afecta gustul apei; pot contribui

şi la coroziunea reţelei de distribuire a apei;3. Clorurile - pot afecta gustul apei şi creşte gradul de coroziune al reţelei de apeduct, care la rîndu-i poate duce la

creşterea conţinutului de metale în apă;4. Duritatea totală - în concentraţii de peste 10 mmol/1 poate afecta schimbul de minerale din organism, gustul apei,

spori coroziunea reţelelor de apeduct şi crea disconfort la utilizarea apei;5. Fierul - în concentraţii masive afectează gustul apei.6. Mineralizarea excesivă, cauzată de conţinutul ridicat de sulfaţi, cloruri, Ca, Na, Mg, K, hidrocarbonaţi are drept

urmare creşterea morbidităţii populaţiei prin litiază urinară, afecţiuni digestive şi cardiovasculare.

Exigente igience catre calitatea apei potabile.Grupurile de indici ai calitatii apei potabile (dupa Normele sanitare)

calitati organoleptice corespunzatoare componena chimica cuvenita din punct de vedere fiziologic compusii toxici nu vor depasi concentratiile admisibile apa nu trebuie sa contina agenti patogeni sau alti agenti care pot pune sanatatea in pericol parametrii microbiologic: escherechia – 0, enterococi (streptococi) – 0 parametrii chimici: arsen – 10 microg/l, benzen – 1, bor – 0,5. parametrii cimici indicatori: aluminiu – 200 microg/l, amoniu – 0,5, bacterii coliforme – 0, carbon organic – nici o modificare anormala, cloruri – 250, clor rezidual – 0,5, conductivitate – 2500, culoare – acceptabila consumatorilor si nici o modificare anormala, oxidabilitate – 5 mgO2/l, pH – 6,5-9,5, Na – 200 mg/l, sulfat – 250 mg/l, turbiditatea – 5 UNT, zinc – 3 mg/l, radioactivitatea totala – 0,10 mSv/ran, alfa globala – 0,1 Bq/l, beta globala – 1 Bq/l.

Compusii chimici- indicatori de poluare a apei cu substante organiceLa acest grup de indici se refera substantele organice si derivatii descompunerii lor in apa:

Sarurile de amoniu, nitritii si nitratii, din care doar nitratii prezinta un pericol pentru sanatate, ceilalti compusi neavind o influenta nociva asupra organismului.

Prezenta sarurilor de amoniu si nitritiilor poate servi drept indice al pezentei lor in solul prin care sa filtrat apa deci nu este exclus ca in apa concomitant au patruns agenti patogeni din sol.Sursa de apa poate fi considerate poluata in urmatoarele condiitii:1-in apa se determina citiva indicia de poluare 2-concomitent in apa se determina si indici bacteriologici

3-poluarea apei se confirma prin inspectia sanitara

Drept indice de al poluarii apei serveste capacitatea de oxidare a apei care exprima cantitatea de O2 consumata la oxidarea substantelor prezente in 1 l de apa. In caz de poluare prospata a apei cu rezidurii sporeste cantitatea de saruri amoniacale.Nitritii fiind un produs al oxidarii ulterioare a sarurilor de amoniu intr-o canitate mai mare de 0,002 mg/l sunt un indice important al poluarii sursei de apa. Nitratii sunt produsul final al oxidarii sarurilor de amoniu . prezenta lor indica o poluare mai veche a apei ajunsa la perioada de mineralizare complete.Un indice relative sunt clorurile prezenta carora poate fi cauzata de spalarea lor din soluri bogate cu cloruri.

Bolile contagioase transmise prin apa. Grupurile lor. Formele de manifestare a patologiilor hidrice.

Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice. Epidemiile hidrice

Caracterele principale ale epid hidrice: caracter exploziv – cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput

Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incuatie si apar mai tirziu in contact. Caractere secundare ale epidemiilor hidrice:

aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de boli digestive ca enterita, diaree, uneori grava, mai ales la copii sau populatia sensibila existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie de mentionat ca poluarea e produsa departe de zona epidemiei. Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei

Endemia – o forma de imbolnavire ce cuprinde un nr redus de cazuri inn comparatie cu epidemia, dar care se gasesc permanent intr-o zona anumita sau localitate. Se intilnesc frecvent in zonele cu grad scazut de igiena.

Clasificarea maladiilor transmise prin intermediul apelor:

Maladii microbiene:holera, tuberculozafebra tifoida,deztineria,diareea,leptospiroze,bruceloza, tubaremia,

Maladii virale: poliomielita,hepatita A,conjunctvita de bazin,retrovirusurile

Maladii parazitare: amibiaza, lambliaza, tricomoniaza, asceoloza, opistorcoza, filariozele, strongoloidoza, geohelmintiazele

Metodele de ameliorare a calităţii apei potabile.Cele mai răspîndite metode de ameliorare a calitălii apei la apeducte sînt:1. Limpezirea – inlaturarea impuritatilor solide,2. Decantarea si filtrarea lenta3. Decolorarea - inlăturarea coloratiilor excesivi, 4. Coagularea – proces de accelerare a sedimentarii substantelor in suspensie (ex: sulfat de aluminiu, clorura de fier,

sulfat de fier, c% - 5% reactioneaza cu bicarbonatii formind hidroxizi, care se depun la fundul rezervorului in forma de subst huminoase). Se mai utilizeaza si floctuanti.

5. Filtrarea rapida 5-8 m/h.6. Dezinfectarea - nimicirea agentilor patogeni şi viruşilor din apă.

Dezinfectarea apei are loc prin metode chimice si fizice.Metode fizice: fierberea, tratarea cu raze UV, unde ultra scurte, raze gamma etc.Cele mai raspindite metode de dezinfectare a apei din apenduct sint clorinarea dubla, clorinare cu amonizare in prealabil( 2min cu NH3,apoi 2 ore cu Cl), hiperclorinarea (60 min) si ozonarea(5 min), tratarea cu raze UV(2min).

Metode special de ameliorare a calitatii apei:1. Dezodorarea –inlaturarea mirosului si gustului specific al apei( tratare cu ozon, bioxid de clor, KMnO4), 2. Eliberarea apei de compusii de fier,3. Dedurizarea – tratare cu bicarbonati, care formeaza cu Ca si Mg compusi insolubil,4. Desalinizarea – filtrarea prin cationit si apoi prin anionit, inghetarea apei etc.5. Defluorarea – filtrare prin oxid de aluminiu6. Fluorizarea etc.

Caracteristica igienică a metodelor de limpezire şi decolorare a apei. Limpezirea şi decolorarea apei pot fi obţinute prin sedimentarea îndelungată. Sedimentarea, in condiţii naturale, decurge foarte i:ncet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a majora eficacitatea acestor procese, înainte de sedimentare in apă, se adaugă substance chimice, care au proprietatea de a accelera sedimentarea particulelor şi de a separa substanţe, care contribuie la coloracia apei.

Acest proces numit coagularea apei este un proces de mărire, agregare a particulelor coloidale din apă, care se termină cu formarea agregatelor vizibile - flocoanelor. Coagularea are loc sub acciunea coagulancilor - sărurilor de aluminiu şi tier (cel mai des se foloseşte sulfatul de aluminiu). Doza de coagulant se va calcula in funccie de alcalinitatea şi culoarea apei prelucrate, insă neapărat se va determina pe cale experimentală.

Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai rapid, se folosesc lloculancii sintetici, ca poliacrilamidul etc.Procesul final al limpezirii şi decolorării este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau antracit). Limpezirea şi decolorarea apei pot fi efectuate după două scheme:

1. Decantarea şi filtrarea lentă.2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă.

Caracteristica igienica a sistemului centralizat de aprovizionare cu apa. Zonele de protective sanitara a surselor de aprovizionare cu apa.

Tipuri de aprovizionare cu apa: decentralizat (local) si centralizatCentralizat – sistem ce consta dintr-o retea care permite aprovzionarea cu apa sub presiune direct la consumator.Avantaje:

pot fi utilzate atit surse subterane, cit si cele de suprafata asigura cantitatea necesara de apa la distanta mari de sursa ofera posibilitatea tratarii apeii in caz de necesitate permite protectia sursei instalatiilor si controlul starii lor permiteccontrolul pemranent al calitati apei

Dezavantaje: apar dificultati la supravegherea stari tehnice a retelelor de apeduct in cazul nimeriri in retea a agentilor patogeni sau toxinelor are loc afectarea unui nr mare de populatie

staţiile de aprovizionare cu apă includ instalaţiile de captare şi epurare, rezervoarele pentru apă curată, staţiile de pompare, turnurile de apă, de la care merge reţeaua de distribuire. Reţeaua de apeduct trebuie să fie impermeabilă. Corozia şi deermetizarea ţevilor vechi crează condiţii de impurificare a apei de apeduct. Pentru a preveni aceasta, reţeaua de apeduct va trece departe de gropile de gunoi, closete, reţeaua de canalizare şi alte surse potenţiale de impurificare. In caz de intersecţie a reţelei de apeduct cu ţevile de canalizare apeductul trebuie să fie instalat mai sus decît acestea şi la o distanţă nu mai. mică de 0,5 m.

Metodele de recoltare a probelor de aer pt determinarea pulberilor Metodele de recoltare a probelor de aer pot fi divizate in: a. De aspiratie - Se realizeaza cu reometrul uscat sal lichid. b. De sedimentare c. Vacum cu pompa Kamovski sal hidroelevatorul. Prin metoda de aspiratie aerul este aspirat prin mediul de absorbtie care retine anumite substante. La recoltarea probelor de praf sunt utilizate filtre de hirtie sau sintetice. Absorbantii pot fi: − Lichizi (apa, acizi, baza) − Solide (carbunele activat, silicagelul).De recoltat o proba de aer si determinat cantitatea de CO2 in ea (metoda Vincurov) Proba de aer se recolteaza intro retorta inchisa cu un dop cu 2 gauri, in care sunt introduse 2 tuburi de sticla – unul lung, care nu ajunge putin la fund, altul scurt, care se termina la marginea de jos a dopului. Pe capterele din afara ale tuburilor de sticla sunt imbracate cauciucuri, care se string cu bridele sal se inchid cu betisoare de sticla. − Se ia proba de scurgere − Apoi se toarna 10 ml de sol absorbanta si 2 picaturi de fenolftaleína. − Tubul din nou se inchide si se agita continutul retortei in fiecare 10 min. − Apoi se titreaza continutul cu 1/500 n HCl pina la o decolare completa. Actiunea complexa a factorilor de microclimat asupra organismului, metoda de determinare. Microclimatul reprezinta un compelx de factori fizici ai mediului aerian ce influentiaza starea térmica a organismului (temperatura, umiditatea si miscarea aerului).

Determinarea temperaturiii: − Se face cu termometre stationare maxim si minim. Termomentru maxim este cu mercur, termomentru minim este cu álcool. − Termografe – aparate cu inregistrare automata Determinarea umiditatii: − Psihrometrele Assman sau August. Sunt alcatuite din 2 termometre cu álcool: unde unul din el este umezit. − Higrograful Determinarea vitezei curentilor de aer: − Anemometrul − Catatermometrele cilindric si sfericDe determinat regimul de temperatura in incaperi Regimul de temperatura se executa in diferite puncte, ma ides in 3 puncte aflate pe diagonal, adica la peretele interior (cald), in centrul incaperiii si la peretele exterior (rece). Se fixeaza termómetro la nivelul de 0.1-1.0 si 1.5 m de la podea.De determinat capacitatea de racire a aerului. Se realizeaza cu Catatermometrul contine un termometrul cu álcool care e dotat cu un rezervor in partea de jos si o evazare in cea de sus. Calculul se face: sau N – capacitatea de racire F – factorul aparatului, mcal/cm2/s t – timpul de racire catatermometrului determinat dupa viteaza de coborire a alcoolului de la punctul de sus pina la cel de jos al enumerarii, s T1 – temperatura initiala a catatermometrului sferic (40 sau 39ºC) T2 – temperatura finala ( 33 sau 34ºC)

Capacitatea de racire depinde de: − Temperatura aerului − Viteza de miscar

De determinat viteza de miscare a aerului in laborator si in exterior. Pt calcularea vitezei de miscare a aerului mai mica de 1 m/s:

Pt calcularea vitezei de miscare a aerului mai mare de 1 m/s:

V – viteza de miscare a aerului H- capacitatea de racire a aerului Q – diferenta dentre temperatura corpului (36.5) si temperatura aerului in momentul determinarii.De determinat volumul necesar de ventilatie pt 15 studenti

Volumul necesar de ventilatie se numeste cantitatea de aer pur, m3, necesara de a o debita in incapere in decurs de o ora pt o persoana. = = 565 L – volumul de ventilatie m3/h C – cantitatea de CO2 expirata de o persoana pe ora (22.6 pe persoana) p – CMA a CO2 in aerul incaperii, % (1) q – cantitatea de CO2 in aerul debitat in incaperi % (0.4)Grupurile de indici pt aprecierea calitatii apei potabile ▪ Turbiditatea nu mai mult de mg/l 1,5 1,5 10,0 ▪ Culoarea nu mai mult de, grade 20 20 50 ▪ Indicele de hidrogen (pH)

6-9 6-9 6-9 ▪ Fier (Fe), nu mai mult de, mg/dm3 0,3 10 20 ▪ Mangan , nu mai mult de mg/dm3 0,1 1 2 ▪ Hidrogen sulfurat (H2S), mg/dm3 Lipseste 3 10 ▪ Fluor (F2), nu mai mult de mg/dm3 1,5-0,7 1,5-0,7 5 ▪ Capacitatea de oxidare a perman- 2 5 15 ganatului nu mai mult de mg/dm3 ▪ Numarul de bacterii din grupa Coli 3 100 1000 in 1 dm3.De determinat calitatea apei dupa indicii (problema) ▪ Transparenta nu mai putin de 30 cm ▪ Culoarea nu mai putin de 40 grade dupa scara ▪ Mirosul si gustul ▪ Duritatea generala pana la 2-3 grade ▪ Continutul: ♦ Fluorul 1,5 mg/l ♦ Nitratilor dupa azot 10,0 mg/l ♦ Nitritilor 0,002 mg/l ♦ Sarurilor de amoniu 300-400 ▪ Numarul microbian: ♦ titru coli nu mai putin de 100 ♦ indice coli nu mai putin de 10

44. De ales doza de coagulante pt limpezierea apei. Trebuie de aflat cat coagulant uscat este necesar pentru coagularea a 1000 l de apa: Pentru determin. Duritatii temporare a apei la titrare s-au consumat 4 ml de solutie de acid clorhidric. Deci, duritatea temporara este egala cu 4 mg/echivalent/l. Doza de coagulant este egala cu 9 ml de solutie de coagulant de 1%. Formarea optima de fulgi s-a produs in paharul al doilea, unde s-au adaugat 8 ml solutie de coagulant de 1%. Deoarece pentru calcularea dozei finale a coagulantului marimea obtinuta experimental trebuie micsorata cu 10%, ultima va constitui 7,2 ml solutie de coagulant de 1%. La recalcularea pentru coagulantul uscat pe calea interpolaritatii obtinem 0,36g. Pentru coagularea a 1000 l de apa sunt necesare 0,36*1000= 360 g de coagulant.

Aprecierea starii functionale a SNC: Cu ajutorul cronoreflexometrului se determina perioada latenta a reactiei videomotorii RVM si acusticomotorii RAM. Cel examinat apasa butonul cronoreflexometrului in momentul perceptiei semnalului vizual sau al celui auditiv de pe panoul de comanda. Experimentatul emite alternativ 5 semnale vizuale si auditive cu intervalul de 3-5 s fiecare. Perioada latenta a RAM si RVM se determina separat in milisecunde.

52. Metodele de apreciere a starii functionale a sistemului neuro-muscular la efectuarea muncii fizice. 1 Determinarea tremorului mainii: Cel examinat trece cu bagheta metalica prin falturile cu figuri ale tremometrului electric, fiecare atingere fixandu —se pe contor. Experimentatorul calculeaza numarul de atingeri in decurs de 1 s (prin toate figurile de trece in 20 s).

Aprecierea gradului de tremor: 8-12 atingeri –tremor mare 5-8 atingeri –tremor mediu 3-5 atingeri –tremor mic.

2 Determinarea fortei musculare cu ajutorul dinamometrului: Cel examinat incordeaza maximal mana intinsa in care este dinamometrul. Cel mai mare indice de forta aratat pe dinamometru i se ia ca rezultat initial.

3 Determinarea rezistentei musculare: Cel examinat stand in picioare, fixeaza cu mana intinsa pe dinamometru o forta ce echivaleaza cu 2/3 din cea initiala. Indicele fixat se mentine in aceeasi pozitie pana la oboseala (pana la inceputul tremorului). Experimentatorul fixeaza timpul rezistentei musculare in secunde.