TRCI

Ie detest,te iubesc

Cum reparam rela{ia cu parintii noqtri i

t$ABErrr FrLr.l0zAT

Traducere din lrancezi de Ruxandra Comsa

Cuprins

Introducere

r. DE cE sAeclrApr APELE TRECUTULUI1. O relagie complexi2. Disconfortul din relatie; : il;;;AJr. q'

".*t.ie gerile

4. Este o idee buni si agitim apele trecutului?

II. TREcurut, RANr,g gI cIcATRIcILE1. Cum si ne confruntim cu adevirul2. Abuzul de putere3. Un obiect de iubit4. Violul5. Insultele, criticile 9i devalorizirile6. Rinile,,gratuite"7. Loviturile8. Interdicliile gi directivele9. Alcoolismul, tulburirile psihice, pirinfii nelinigtitori

L0. Nevoile ignorate11. Secretele gi lucrurile nerostite1.2.'ComplicitigileL3. Proiecfiile14. Capcaiiele incongtientului15. Poem

III. DIN PERSPECTIVA PARINTITOR

1. Povara trecutului2. Afimami3. Sentimentul de culpabilitate al mamelor4. O mami are dreptul de a nu-gi iubi copilul?5. Rolul jucat de incongtient6. Pozifia inconfortabili a talilor

9

15

T7

222429

33353742444853576266697277828489

939599

1041.08

114116

TV. DE I/"RANAIA. SIMPTOM 119

1. Furia reparatoare I272. CiLndpirinfii nu asculti furia I293. ,,E pentru binele tiu" 135

4. Datoria de recunogtinfi 137

5. Uitarea l4O6. Idealizarea 7447. Tensiunea care nu este eliberati conduce la simptom I48

V. TRAVALIUL VINDE CARII1. Cum si ne vedem rinile ca pe ni;te simptome2.Dela furia agresivi la furia constructivi3. Cum si renunfim la idealizare4. Amintirile revin5. Cum si refuzim datoria de recunogtinfi6. ,,Asta m-a ficut sd sufir!"7. Furia reparatoare

vr. cuM sA NE iNlrracru REZISTENTELE1. ,,Nu ne judecim piringii, ii iertim!"2. ,,Asta l-ar ucide!/Mi-e teami ci voi muri."3. ,,Nu weau si-l rinesc"4. ,,Ar fi prea simplu"

VII. CUM SA DEVENIM ADULTI1. Dependenfa2. Cum si le intoarcem spatele pirintilor3. Cum si ne pirisim pirinfii4. Cum si ne acceptim durerea5. Cum si-l iubim pe copilul din noi

VIII. iN DIRECTIA RECONCILIERII1. CAnd?2. Cum si ne eliberim de uri3. Cdnd pirinlii au plecat pe lumea cealalti4. De ce si scriem o scrisoare?5. Cum si formulim scrisoarea?6. Cererea de reparafie7. Reacliile pdrinfilor8. int6lnirea9. Medierea psihoterapeutului

10. Poemin concluzie

151

153r57160L72774L78181

185

r87190t92196

199

207202206208272

275

217226238244248255259268273281.285

lntrodttcere- Ve agtept jos.Mi fac nevizuti cu delicateje qi inchid uga in spatele meu.

Mama gi fiica se imbrifigeazi. Le respect intimitatea regisiti'Cobor scirile din fafa silii mele de terapie, avdnd sentimentuldatoriei indeplinite. O dati in plus, magia a funcfionat. O relafie

in aparenli extrem de conflictuali gi de dureroasi s-a transfor-mat intr-o legituri tandri gi constructivi. imi place si contribuila restabilirea dialogului intre doui persoane gi si reinnod astfel

legitura de iubire dintre acestea.

Se intdmpli adesea si vorbe;ti despre pirinfi atunci cAnd facipsihoterapie. Dar se lntAmpli mai rar si-i invifi la o qedinld de

terapie. Este un lucru obignuit si evoci rinile din copilirie, dar e

mai pufin uzual si incerci si repari aceste rini prin participarea

activi a piringilor. De mai mulli ani, mi se intdmpli din ce ince mai des si-i primesc pe pirinlii cliengilor mei in cadrul unorgedinfe de terapie emofionante.

Acest lucru mi s-a intAmplat pentru prima dati acum mai bine

de 15 ani. O femeie imi relata despre anxietatea gi sentimentul de

neputinfi pe care il resimlea in fafa pirinlilor sii.,,Nu mi asculti, spunea ea... E ugor pentru tine si mi in-

demni si le vorbesc, tu nu e;ti in fafa lor. Vreau si le vorbesc inprezenla ta."

Am acceptat. Pirinfii au fost ;i ei de acord. $i am asistat

la una dintre cele mai frumoase scene din experienfa mea de

1

0 relafie complexaCa in fiecare duminic5, Jacqueline igi duce soful gi copiii si iamasa cu pirinlii ei. Conversafia se invArte in jurul mincirii, boli-lor persoanelor absente gi a wemii. Uneori, discufia este lncinside comentarii cu privire la educafie (,,tinerii nu mai sunt ca pewemuri") sau politici (,,este gre;eala guvernului"). Toati lumea e

ugor plictisiti, dar nimeni nu pune sub semnul intrebirii aceastireuniune obligatorie de fiecare.duminici dupi-amiaza. Suntpdnnfii mef! spune Jacqueline, resemnati.

Copiii iqi iubesc piringii... Pirinfii igi iubesc copiii... in ceamai mare parte din timp. Am putea crede ci rela,tia pirinte-co-pil este cea mai apropiati, cea mai intimi dintre toate... Rareorise intAmpli aga. Numeroase relafii sunt, precum cea dintreJacqueline gi pirinlii ei, superficiale, ritualizate, uqor plictisi-toare qi rutiniere. Relapa poate fi distanti sau intruzivi, de o in-timitate aparenti. Poate fi furtunoasi sau ticuti, superficiali sauconstrdngitoare. Poate fi dureroasi gi incordati sau neutri gi in-sipidi. Este rareori echilibrati, sinitoasi gi armonioasi. De ce?

Pentru ci armonia'implici exprimarea furiei in aceeaqi misurica a iubirii, doui dintre emofiile cele mai interzise in societateanoastre. Chiar gi cAnd iubirea este prezenti, acest lucru nu estesuficient pentru a putea avea o relagie fluidi qi intimi. Intimitatea

I Armonia este numele unei zeige grecegti, ai cirei pirinfi sunt Ares gi Afrodita,adici zeul rizboiului, al conllictului (Marte tn latini) gi zeila iubirii (Venus),

Te detest, te iubesc

r$A8nrf fltu0lAT

reclami autenticitate. $i a fi autentic inseamni a indrizni site exprimi pe tine, relafia, nevoile proprii, si indriznegti si-fi

manifegti emofiile, si-1i impirtigegti sentimentele' Pe cAnd in

familie nu indriznim si vorbim despre sentimente - sau o facem

la modul superficial. Cel mai adesea ne ingropim rinile, ne as-

cundem suferinfa. A plinge in fafa cuiva este nepotrivit. Temerile

sunt bagatelizate.innumer'ase familii, chiar gi exprimarea iubi-

rii este restricfionati. Manifestirile de tandrefe sunt restranse la

cdteva sirutiri pe obraz dimineafa gi seara. cand sentimentul de

iubire este fragil, nevoia de apartenenfe este satisfecute printr-o

relafie superficiali pe care ne este teami si o punem in pericol'

Traiul in comun genereazi in schimb ln mod obligatoriu

numeroase conflicte, fiecare persoani avAnd desigur nevoi

specifice gi, uneori, incompatibile. Conflictul este in sine si-

nitos, permifAnd ajustiri indispensabile pentru ca fiecare si-gi

giseasci locul in cadrul grupului. Conflictele dintre pirinli qi

copii sunt nu doar inevitabile, ci chiar necesare 9i structurante

pentru o relafie vie gi dinamici. insi ele sunt receptate negativ

in sanul familiei. Disensiunile sunt reduse la ticere, revoltele

infantile sunt inibugite, plangerile sunt bagatelizate, cererile,

pufin ascultate. Degi existi desigur familii in care fiecare este

auzit, respectat 9i valorizat, din lipsa noastri de cunoagtere cul-

turali a procesului emofional, o veritabili ascultare reciproci

este rari. Numerogi pirinfi, care prezinte dificultefi mai ales ingestionarea furiei gi care nu au invifat niciodati si o intimpine'azeazi de puterea lor pentru a o interzice progeniturilorlor.Unii dintre ei, care au avut un trecut marcat de carenfe afec-

tive, sunt dependenfi de recunoagterea din partea copiilor lor.

Lor le este dificil si suporte manifestirile de furie 9i pot avea

tendinla de a le interpreta drept un rcfifi al iubirii. cit despre

copiii devenifi adulfi, acegtia rimin terifiafi de ideea de a li se

opune direct pirinfilor lor. Se tem si nu le piardi iubirea, sinu le faci riu, chiar si nu-i ucidi! Atit pirintele, cAt 9i copilul

devenit adult sunt responsabili pentru faptul ci aceste conflictenu sunt solufionate, ci sunt inibuqite in fagi, bvitate sau negate.

Teama de a pierde iubirea este cu atat mai puternici, cu cAt

aceasta le-a lipsit mai mult. ln mod paradoxal, unele persoane

preferi si triiasci foarte departe de pirinlii lor 9i si-i vadi cAt

mai pu,tin posibil, penEu a nu risca si ii piardi in urma unei con-

fruntiri. Philippe nu gi-a vizut pirinfii de 11 ani. Nu i-a anunfatnici micar de nagterea fiului siu.

,,CAnd nu ii vid, indiferenfa lor fali de mine mi doare maipu1in", goptegte el.

Pentru ci nu ne certim niciodati nu inseamni ci nu existifurie. CAnd am fost rinifi - fie ci ne congtientizim, fie ci nurana - pistrim resentimente fafi de cel care ne-a rinit. Acestea

sunt adesea incongtienie. De exemplu, anzim des persoane adulte

care spun: ,imi ador pirinfii, nu am nimic si le reprogez", dupicare ii vedem tratAndu-i pe acettia cu dispref, comportAndu-se

agresiv, plictisindu-se cAnd sunt lnipreuni cu ei, neavind nimicstr le spuni sau refuzAnd si-i vadi. Uiti ci plictiseala este unsimptom al refulirii emofionale.

$i apoi continuim si agteptim de la pirinfi ceea ce ei nu ne

pot da, atAta timp cAt noi nu le cerem acel lucru, pentru ci ei nu

$tiu ce wem noi, iar noi rimAnem cu suferinfa.

,,Nu se vor schimba, nu am la ce si mi agtept", spune Philippe.

,,$i totugi, nu reu$esc si accept situafia. Continui si mi agtept ca

ei si-mi acorde recunoagterea lor. li cred cind imi spun ci miiubesc. Mi iubesc cit pot'ei de mult. Dar, in realitate, eu nu existpentru ei. Tatil meu nu se poate lmpiedica si mi umileasci gi

mama mea nu wea si vorbeasci despre ea."

Unii copii depun eforturi pentru a satisface ceea ce-9i imagineazd cA sunt agtepterile pirinfilor lor, in schirnb sunt renifi de

aceftia. Iati ce spune Barnab6:

,,CAnd mi duc in viziti la tatil meu ca si-i fac pe plac, plec de

acolo rinit, ficut buci{i Ei am coqmaruri toati noaptea."

Brigitte triiegte o experienli similari:

=lllililllil

Te detest, te iubesc

tSABtttt Hr.Ll0zAT

,,De fiecare dati cAnd mi duc si o vid pe mama mea, vomit lnseara zilei respective."

De ce si nu ne exprimim dezacordurile, si nu ne manifestimfrustririle, si nu clarificim ireingelegerile 9i si nu purificim inacest mod relalia?

CAnd nu putem si spunem ceea ce ne arde buzele, cAnd nuputem vorbi despre relagia dintre noi, cAnd wem si finem sub

ticere resentimentele, treptat, nu mai indriznim si vorbim

despre nimic. Relafia devine superficiali. CAnd furtunile nu se

pot dezlinfui, cdnd ploaia nu ajunge si cadi pe pimAnt, cerul

rimAne incircat, greu, apdsitor. Emofiile refulate ajung si stea

labaza unei agresivitifi latente" Inevitabilele rini, frustriri 9i

nedreptifi care marcheazi ortce trai in comun nu pot fi nici ros-

tite, nici auzite, nici, mai ales, vindecate.

Relafia parinte-copil pare un lucru natural- Totuqi, daci ne

gAndim mai bine, ea reclami nigte capacitifi de adaptare feno-

menale! Nu suntem aceiagi la doui luni, la 15 ani, la 30 de ani

sau la 70 de ani. Nu avem aceleaqi nevoi pe tot parcursul viegii

noastre. Deoarece copiii cresc gi pirinlii imbitrinesc, relafia se

afli in mod natural intr-un dezechilibru perpetuu 9i in ciutarea

echilibrului. Ea trebuie si se modifice firi incetare pentru a res-

pecta evolufia ambelor pirfi. Nu ne putem instala intr-o schemi

relagionali simpli, firi a risca si blocim una dintre pir,ti. Aceasti

flexibilitate necesiti o securitate interioari suficienti.

,,Mami, nu mai am 12 ani!"Auzim adesea o asemenea frazi. Degeaba ne chinuim, pirin-

tele nici nu wea si audi. Si fie din cauza purei obignuinle sau

are nevoie si vadi o fetifi de 12 ani in fafa sa, pentru a se simgi

util? Un pirinte poate prefera si opreasci timpul in loc, poate sirefuze si-gi vadi copilul crescind. Lipsit de control asupra pro-

priei sale viep, poate ciuta si-gi menpni (mai mult sau mai pulin

conttient) controlul asupra copiilor sii. Toate aceste jocuri de

putere pun presiune pe relaSa pirinte-copil. Ceea ce nu este re-

zolvateste in continuare prezent acolo, pe masi, intre friptura la

cuptor si fasolea verde. Atunci, pentru a nu vedea lucrul respec-tiv, fiecare igi bagi nasul in propria farfurie.

Legitura pirinte-copil este foarte speciala. Dureazi mairnult timp si ne marcheazimai profund decit oricare alta. Easc stabileste in momentul concepfiei copilului. Nu se sfirgegte otlati cu decesul pdrinfilor, deoarece puftem imaginea lor in noipcntru toati via{a. Tatil lui Fanny a decedat acum cinci ani. $itotu;i, ea nu reugette si se elibereze de sub autoritatea acestuia.lil este acolo, lAngi ea, aproape in fiecare zi, inhibAndu-i deci-ziile. GAndul ci el o dezaprobi o blocheazi si ii restricgioneazS,alegerile. Relafia stabiliti in primele zile, luni, ani de viafi con-stituie modelul relafiilor noastre viitoare. Am dobdndit structurinentale, scheme comportamentale, reacfii afective de protecfie,care ne compun personalitatea. Amprenta pirinfilor nu se qtergeodati cu disparifia lor. Iar daci relafia dintre noi a fost mar-cati de frustrare, ei continui si ne urmireasci. AtAta timp citrrcintelegerile nu sunt clarificate, fantoma lor rimine in preajmarroastri. Resentimentele, teroarea, disperarea, congtiente sau nu,trc alimenteazi convingerile negative cu privire la propria per-soani, la ceilalgi gi la lume.

Piringii pot fi in viali sau -poate ci au ajuns deja pe lumeaecalalti, dar aceasta nu schimbi cu nimic situalia. Cei dispirulir',lmAn pentru mult timp cAt se poate de vii in mintea noastr5.Itclafia cu pirinlii ne privegte pe tofi. Nu este simpli pentru ni-rncni. Cei care susfin contrariul au refulat in incongtientul lorrnodul in care aceasta le determini existenla.

Legitura pirinte-copil este "obligatorie" in sensul ci, de-().trece ne nagtem intr-o anumiti familie, nu putem si decidemsil ne schimbim pirinlii biologici. Suntem pentru totdeaunarrruqtenitorii celor care ne-au dat viagi. Nici pirinfii nogtri nurrr-au ales intotdeauna pe noi... Singura alegere care ni se oferie$tc cea a relaEiei pe care o stabilim. Aqa ci ar fi bine si decidems,l lim fericili impreuni!

ftT{{*

D

d

,*

isconfortuli n re latie

,

Pirin,tii nogtri nu suferi mai pulin decAt noi din cauza superfi-cianta,tii relaliilor. in cea mai mare parte din timp, ei nu gtiu, purgi simplu, cum si procedeze sau cum si faci pentru ca lucrurile sistea altfel. Sunt adesea obignuili cu absenfa comunicirii, din cea

mai fragedi copilirie, qi e posibil si nu fi cunoscut intimitatea.Cu toate acestea, pot resimli lipsa acesteia. Pentru a evita si simtisuferin,ta produsi de absenSa unei adevirate legituri, pot se mani-

feste un comportament care si ii faci de la agasanli la insuporta-bili. Sunt incintagi ci ii vizitafi, totu;i mama igi petrece timpul labucitirie gi tata in gridini, de-abia daci ii vedefi... Sunt mAndridaci vi terminali porfia de mAncare gi ducef, seara acasi salate ;idulcefuri, dar nu gtiu si vi ia in brafe sau si vi vorbeasci din inimi.Jacqueline nu mai are chef si se duci la pirinf,i ei. Imi mirturisegte:

,,Mama mea parci pistreazi ce are de ficut pentru cdnd vineu. Nu pot sA mi intind pe un qezlong. Mazirea trebuie curilati,borcanele aranjate, obloanele revopsite... Nu mai suport. Nu pur-tim niciodati o conversagie adevirati, trebuie mereu si facem

cAte ceva..."A face lucruri impreuni poate fi intim qi plicut, atAta timp

cit nu ni se pare constringitor, pentru ci nu gtim ce si ne

spunem. Caz in care rimAnem in bucitirie gi pilivrigim in

picioare, in timp ce curifim cartofii. Cine indrizne;te si lispuni mamei sale: ,,Mami, pune asta jos imediat si vino si teagezi pe canapea ca si stim de vorbi!"

Unii piringi vi trateazi ca qi cum afi fi rimas niste copii. Altii(sau aceiagi, in momente diferite) inverseazi relafia gi agteaptitlc la copiii lor ca acegtia si se ocupe de ei, si le ofere materna-

iul pe care nu l-au primit de la propriii lor pirinti. Madeleine o

tl,ldicegte pe fiica ei in legituri cu modul in care se spali corectvasele. Paul se oferi, insisti si faci toate reparafiile din aparta-rncntul fiicei sale. Camille petrece fiecare zi de ma4i la fiul ei

l)cntru a-i lua rufele gi a i le inapoia cilcate, spre regretul nuroriici. Gilberte se plAnge de spate, de varice, de ficat gi geme cindl'iul siu o anunli ci nu va veni joi dupi-amiazi....Aceste atitu-rlini au drept scop menfinerea unei legdturi, blocAnd in acela;itimp aparifia unor sentimente reale. Pirinlii se arati cu atAt mairlczagreabili, cu cAt durerea cauzatA de hpsa de intimitate esterrrai puternici" in momentul in care intimitatea este restabiliti,nurneroase dintre aceste comportamente dispar de la sine.

,,Niciodati nu ag fi crezut ci s-ar putea schimba intr-atit,rru-mi vine si cred, de cind am vorbit, nu mai este aceeagi femeie.Acum trebuie si spun ci imi face plicere si mi vid cu ea. inainte,d{.1 ceva mi se pirea de neimaginat", spune Muriel despre mamatd.

ln ce-o privegte pe mama lui Muriel, aceasta recunoagte: ,,Deeind fiica mea a stat de vorbi cu mine, mi-e mai ugor cu ea.

lndrtrznesc si fiu eu insimi gi o infeleg mai bine".Atitudinile exasperante sunt tentative de contact gi repre-

rlnttr, in multe cazuri, simptome care indici faptul ci relafia este

lrolnavi! Nu mai vorbili despre pirinfii vogtri cu resemnare: ,,Asarunt ei". Aceste comportamente ii ajuti si nu resimti lipsa de in-llrnitate. Data viitoare cind vi vegi simp agasap de comportamen-Iul unuia dintre pirin;ii vogri, priviti-l cu tandrele gi realizaS citrlc mult ii lipsegte o rela,tie intimi cu voi. Fie ca acest lucru si virlea curajul de a o restabili...

ev

arnteegsnS

I

e rp retn ein te

Andr6 gi Bernard nu-gi mai vorbesc. Sunt supirafi unul pe celi-

lalt. Christine, solia lui Andr€ ;i sora lui Bernard, ii asculti pe

amAndoi cum i se destiinuie.* Fratele tiu e un leneg, se plAnge Andr6. Eu zugrivesc din

nou sufrageria, repar fevile din baie, iar el nu mlci un deget. De

cAnd au inceput reparafiile, vine totuti la noi in fiecare weekend'

Se uiti la mine gi nu face nimic. i;i bate joc de mine cumva?

Christine recepfioneazi sentimentele sogului ei 9i, dornici siinfeleagi, se apuci si-gi asculte fratele:

-- Sogul tiu e un idiot, suspine acesta. CAnd mi gdndesc ci am

venit in fiecare siptimAni la tine 9i ci nici micar o dati nu m-a

rugat si-l ajut! $tiu, crede ci sunt un incapabil.

Christine il informeazd ci Andr6 s-ar fi bucurat daci Bernard

l-ar fi ajutat:

- Nu-i adevirat, nu voia si-l ajut, rispunde Bernard, daci ar

fi vmt, mi-ar fi cerut-o!Christine se duce apoi la soful ei gi ii repeti ce a spus Bernard,

iar solul ii rispunde:

- Nu puteam si risc si-l rog si m-ajute. Daci m-ar firefuzat?

Existi o vorbi: ,,Fiecare vede lucrurile in felul siu". Acesta este

un adevir care nu poate fi negat. Nu putem avea acela;i punct de

vcdere cu privire la realitate, suntem diferifi. Interpretim eveni-rnentele fiecare in felul nostru, in funcgie de pozigia ;i de istorianoastrd. Relalia pirinte-copil este probabil cea in care regisimccle mai multe neinfelegeri. Cum poate interpreta un bebelus ungcst al mamei sale in acelagi mod ca aceasta? Nu are inci posibi-litatea de a se distanfa suficient de experienfa sa directi, pentru.r-gi putea imagina si alte cauze ale comportamentului mamei,care si nu fie legate direct de el. Nu gtie inci ,,si se puni ln loculci". Nici mulli piringi nu reugesc si se puni in locul copilului lor,rlcoarece aceasta ar implica trezirea sentimentelor lor infantile,i.rr aceasti regresie ii sperie prea mult sau este impovirati deproiecfii.

ln lipsa cuvintelor ;i a unei disponibilititi reciproce de a as-

culta, rizboiul este inevitabil. Atunci cAnd ne vorbim, cAnd nespunem lucruri, ne dim ocazia de a clarifica neintelegerile.

,,$tiu sigur ce o si-mi spuni tatil meu...", mi-a mdrturisitNadia.

Era absolut siguri ci tatdl ei isi dorise un biiat, pentru ci(rvusese trei fiice inaintea ei... in realitate, tatil ei nu-gi doriserriciodati asta. Era cdt se poate de bucuros si aibi o a patra fiici.(l)a, da! Vedefi... vi indoifi de asta!) in urma procesului psiho-lcrapeutic, Nadia a infeles mai bine sursa acestei convingeri. Ea.r infeles cum dedusese din situalia ei ci era mai bine si fii biiatqii cum se conformase in mod inconstient acestei decizii, imbri-ciindu-se ;i coafAndu-se ca un biiat. Devenise un biiat ratat, nupentru ci tatil ei dorea asta, ci pentru ci acest lucru o proteja. Del.rpt, ea era preferata tatilui ei. Deoarece mama ei nu-gi indeplinca rolul de sofie, el o lua pe fiica sa la restaurant, la plimbare...() trata ca pe sotia lui. Nadia era desigur atrasi de tatdl ei, dar nuvoia si triiasci in aceasti confuzie. Cum si conjugi apropiereaeu intimitatea, firi si rigti sexualizarea relafiei? A fi biiat i-a,rpirut ca o solufie salvatoare. Astfel, stabilea o distanfi intre ea

qi tatil ei, care o linigtea. ln plus, modelele sexuate intruchipaterlc pirinjii ei nu puteau decAt si o orienteze spre masculinitate.

Te detest, le iubesc

rsAErttt fltU0IAr

ln incongtientul siu, probabil ci se desfigurase un discurs de

genul: ,,Care e sexul meu? Nu vreau si semin cu mama mea. DincAte vid eu, o femeie nu e foarte fericiti. Sti acasi gi are de in-deplinit o grimadi de treburi casnice. Este ca mama, depresivi.in schimb, pozilra de birbat este interesanti. Tata este mai liberdecAt mama, pare fericit, iese in orag, se duce la restaurant, la

teatru, muncegte, are realiziri in viafi..."Tatil siu purta o parte din responsabilitate ln ce priveqte

alegerea Nadiei nu din cauzi ci igi dorise un biiat, ci pentru cimenlinuse acest dezechilibru in cadrul cuplului. Nadia nu putea

si adopte modelul mamei ei. Pentm a obgine aceeagi libertate ca

a tatilui siu, trebuia sd fie de sex masculin. A fi biiat ii permitea

Nadiei atdt si se apropie de tatil ei firi a risca incestul, cAt gi

si-gi imagineze un viitor diferit de al mamei sale.

Descoperind adeviratele motive ale aspectului siu rnasculin,

Nadia s-a reconectat cu ea insfui. A putut si se iubeasci mai mult,sd recunoasci 9i si-gi iubeasci propria feminitate.

Exemplul Nadiei ne permite si intrevedem complexitateaformirii convingerilor care ne guverneazi viafa. Si ne ferim de

interpretirile gribite. Mesajele adresate Nadiei de tatil ei erau

complexe. Problema nu consta in faptul ci el igi dorise un biiat.ii placea ca fiica lui si fie fate. li confirma acest lucru iegind cu ea

ca gi cum ar fi iegit cu o femeie ;i cumpirAndu-i cadouri (printrecare rochii pe care ea nu le purta...). ln acelagi timp, prin mode-

lul de cuplu pe care i-l arita, ii adresa mesajul: ,,E mai bine si fiiun birbat" gi, prin ambivalenfa lui: ,,Nu mi tenta prea mult dinpunct de vedere sexual".

Pirinlii nogtri ne adreseazi tot felul de mesaje, verbale gi non-

verbale, in mod congtient qi incongtient. Copiii asculti mesajele,

in mod congtient gi incongtient, gi le interpreteazi in funcfie de

elementele pe care le au la dispozilie.Lucien a continuat activitatea tatilui siu, pe care acesta o pre-

luase de la propriul siu tati, insistind asupra loialitilii sale fili-ale. Lucien a atzitmesajul: ,,Trebuie si fii gi tu loial'(. ln realitate

inse, tatil lui Lucien mi-a mirturisit cAt de mult regreta ci fiuls.lu nu alesese un alt parcurs in viafi. Era conqtient ci se limitasein alegerea sa profesionali. Din picate, nu se gAndise niciodatistr-i comunice acest lucru fiului siu. Credea ci a-i acorda liberta-tca de a alege, multumindu-se si-i spuni ,,fi ce-fi place", era su-l'icient. Pentru a fi cu adevirat liber si-qi aleagi destinul, Lucienar fi avut nevoie si fie eliberat de obligatia de a fi loial. Ar fi avutncvoie ca tatil siu si ii spuni direcu ,,Fi altceva, te rog, am gregitcontinudnd afacerea tatilui meu. Nu face gre;eala de a o lua perrrmele mele. Tu egti fiul meu drag, oricare ar fi profesia pe careo alegi, nu trebuie si suferi ca mine". Iati, in ce misuri poateI'i dirijat un destin prin absenla cuvintelor. Mai bine mai tArziutlccAt niciodati. Avem tot felul de convingeri cu privire la cea ceglndesc gi ce simt pirinfii noEtri, firi a le fi verificat niciodativcridicitatea.

ln cabinetul meu, Servane plAnge. lntre doui hohote de plAns,ii strecoari mamei ei, agezati in fata sa:

- Nu mi iubegti, mi critici tot timpul...Mama asculti cu fiecare fibri a fiinfei sale. Recepfioneazi

cmofia fiicei.

- Ved bine ci nu egti de acord cu niciuna dintre alegerilerrrcle.

Mama sa este uluiti. Cere mai multe detalii, exemple.

- CAnd m-am mutat in primul meu apartament, eram mindris.l-fi arit cum l-am decorat. Tu nu ai spus nimic. CAnd ai vizutpcrdelele mele galbene, ai zis: ,,Eu n-as fi pus niciodati aga ceval,r mine in casi!"

ln acest moment, mama nu se mai poate abgine.

- Ba deloc, nu voiam si te critic, dimpotrivi, nici nu-ti imagi-rrerzi cdt te admir, ai mereu idei bune, perdelele erau luminoase,cr.ru splendide. Era atat de original. Cdnd am spus ,,Eu n-ag fipus niciodati aga ceva la mine in casi", am zis asta pentru ci mi(romparam cu tine, eu nu sunt atAt de creativi ca tine gi nu ag filrrdriznit, te apreciam ci aiindrdznit. Dovada ci imi plac aceste