Idealismul  este un concept care se referă la o abordare a relaţiilor internaţionale din perspectiva valorilor morale, a nomelor legale, a internaţionalismului şi a armoniei din interese (p.28). Alfred Zimmern şi Norman Angell sunt cei mai importanţi teoreticieni al acestei şcoli de gândire. Alfred Zimmern în lucrarea sa The League of Nations and the Rull of Law că după primul război mondial există tendinţa de a înlocui echilibrul de putere în domeniul relaţiilor internaţionale cu domnia legii. Norman Angell în lucrarea sa intitulată The Great Illusion, realizează o analiză axată pe tema incompatibilităţii dintre război şi bunăstarea economică anticipând în acest fel o nouă şcoală, a anilor ’70, intitulată neoliberalismul.

Idealismul a fost criticat de Edward Carr prin lucrarea The Twenty Years’Crisis.  Critica adusă principiilor idealismului s-a fundamentat pe lipsa de pragmatism şi realism politic promovate de acestea fapt ce a permis apariţia şi dezvoltarea mişcărilor de extremă dreapta care au condus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Societatea Naţiunilor, instituţia creată pentru a evita apariţia unei noi catastrofe mondiale s-a condus după principiile idealismului şi de aceea nu a avut mijloacele necesare pentru a acţiona.