TIMPUL · ianuarie 2011 2 Agora TIMPUL Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, ini]iat [i coordonat...

1ianuarie

2011

24 pagini,

an XI, nr. 143

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Autenticitatea plagiatuluiOvidiu Pecican

Aporia central\ a secolului al XX-leaPe marginea c\r]ii lui Lucian Boiaprivitoare la tragedia german\Gabriel Andreescu

Dulcea poveste a tristului elefantDiana Adamek

Num\r ilustrat cu fotografii de Octavian C\rare

ianuarie 2011

2 AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

Programul RESTITUTIO BENJAMINFONDANE, ini]iat [i coordonat de LuizaPalanciuc [i Mihai {ora, `[i propune punerea `ncircula]ie a patrimoniului intelectual [i morall\sat de Benjamin Fondane: direct – so]iei sale,Geneviève Tissier-Fondane (prin testamentulliterar care `nso]ea ultima scrisoare, trimis\ dinlag\rul de la Drancy, `n 29 mai 1944, cu o zi`nainte de a fi deportat la Auschwitz) sauindirect, prin scrierile sale, atitudinile publiceori private.

~ncep`nd cu anul 2010, programul cuprinde[i acordarea unui premiu de excelen]\ „B. Fun-doianu/Benjamin Fondane“, prin care s`nt recu-noscute creativitatea, onestitatea intelectual\ [igenerozitatea unei personalit\]i a culturii, pu-blicisticii sau `nv\]\m`ntului.

Premiul este acordat `n luna noiembrie a fie-c\rui an, cu prilejul Festivalului de poezie careare loc la Ia[i, prin str\duin]a lui Emil Stratan [isprijinul editurii Eis Art, al Galeriilor Eleusis, alUniversit\]ii „Petre Andrei“ [i al Prim\rieimunicipiului Ia[i.

~n 2010, festivit\]ile de premiere au avut loc`n zilele de 26 [i 27 noiembrie, `n Aula Biblio-tecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“din Ia[i, iar laureatul este filosoful Sorin Vieru.

Detalii la: http://fondane.wordpress.com

B. Fundoianu / Benjamin Fondane,

fiul lui Isaac Wechsler [i al Adelei Schwarz-feld, s-a n\scut la Ia[i, `n 14 noiembrie 1898,`ntr-o familie de intelectuali. Debuteaz\ cupoeme [i traduceri din limba idi[, `n periodicerom=ne[ti [i evreie[ti, unde semneaz\, pentru`ntìa oar\, B. Fundoianu, dup\ toponimulFundoaia, localitatea de provenien]\ a tat\lui.C\r]ile scrise [i publicate `n limba rom=n\ vorap\rea sub acest pseudonim. ~n decembrie1923, emigreaz\ `n Fran]a, unde, c`teva lunimai t`rziu, `l va `nt`lni pe Lev {estov, filosofulde origine rus\ a c\rui g`ndire `l va marcapentru totdeauna. ~n 1931, se c\s\tore[te cuGeneviève Tissier (1904-1954). Este o peri-oada de intens\ creativitate, `n care autorul deorigine rom=n\, devenit Benjamin Fondane,`[i concepe opera `n limba francez\, doar par-]ial publicat\ `n timpul vie]ii. ~n martie 1944,ca urmare a unui denun], este arestat, `mpre-un\ cu sora sa, Lina, [i `nchis `n lag\rul de laDrancy. C`]iva prieteni ob]in eliberarea luiFondane, care `ns\ nu accept\ s\ p\r\seasc\lag\rul f\r\ Lina. La 30 mai 1944, s`nt de-porta]i `mpreun\ la Auschwitz. Urma Linei se

pierde. Fondane va fi gazat `n 2 sau 3octombrie 1944.

Exist\, la t`n\rul Fundoianu, un poten]ial alverticalit\]ii, care `l plaseaz\ pe un ax deopo-triv\ al ad`ncimii omene[ti [i al transcenden-]ei: dac\ perioada `nceputurilor este una ac\ut\rilor febrile [i a curiozit\]ii neostoitedesf\[urate pe orizontal\, liniar (`n sensulacumul\rii de experien]e indirecte pe calealecturilor), o radical\ schimbare a sensului seproduce dup\ sosirea sa la Paris, `n anul 1923,unde `l va `nt`lni pe Lev {estov, cel care ì vadeveni p\rinte spiritual. Aceast\ ie[ire dintraiectoria profan\ a unui intelectual ap\rut `norizontul culturii rom=ne la `nceputul seco-lului al XX-lea, traiectorie care ar fi putut facedin Fundoianu un simplu gazetar, om de litere[i animator cultural, este – `n ea `ns\[i – ex-cep]ional\: o ie[ire din orizontul limbii mater-ne, `ntì de toate, dar p\str`nd mereu deschis\disponibilitatea afectiv\ pentru aceasta,`nso]it\ de o intrare ardent\ `n problematicafilosofiei existen]iale, autentic\ [i profundpersonalizat\ de autorul devenit BenjaminFondane. Este ceea ce `l diferen]iaz\ spontan[i f\r\ rezerve de celelalte existen]ialisme care,`nainte de a pune accentul pe individul con-

cret, pe fiin]a uman\ `n carne [i oase, s`nt filo-sofii „despre“, iar nu „dintru“, precum aceeaa lui Fondane. Acesta este sensul c\l\torieiintelectuale [i umane pe care o va face Fon-dane `n scurta [i intensa lui via]\, care nu-i`ng\duie popasuri ori reveniri `n punctul deplecare. Le voyageur n’a pas fini de voyager,scria Fondane, cu intui]ia `nfrigurat\ a unuisf`r[it tragic. (Luiza Palanciuc & Mihai {ora)

Premiul de excelen]\„B. Fundoianu/ Benjamin Fondane“

BOGDAN

C|LINESCU

Teatrul pentru copiicorect politic

~n perioada s\rb\torilor am fost de dou\ori la teatru cu b\iatul meu de 7 ani. Bine`n-]eles, la Paris, oferta teatral\ e impresionant\:`n jur de 200 de s\li unde s`nt programate `nmedie 300 de spectacole pe s\pt\m`n\. ~nperioadele pline se ajunge p`n\ la 450 despectacole. Mi-am propus s\-l duc la dou\adapt\ri dup\ romane celebre: 20 000 deleghe sub m\ri [i Cei trei mu[chetari. Adap-tarea dup\ Jules Verne avea loc la teatrulAlhambra, rue Yves Toudic, la doi pa[i deplace de la République. Construit `n 1925,teatrul a c\rui scen\ era `n form\ de locomo-tiv\ a avut ini]ial voca]ia de music-hall [i decinema. Se pare c\ vecinii s-au pl`ns de zgo-mot, proprietarii au decis s\ fac\ o nou\ sce-n\ scobind `n cl\direa de al\turi [i protej`ndastfel urechile sensibile. Ast\zi teatrul propu-ne at`t spectacole muzicale c`t [i piese clasice.De[i nu e simplu s\ pui `n scen\ peripe]iilesub ap\ ale savantului Pierre Aronnax `nso]itde fidelul Conseil [i de v`n\torul de baleneNed Land, adaptarea dup\ Jules Verne e oreu[it\. Umor, suspans, aventuri (sala atacat\de o caracati]\ uria[\ din cauciuc), regizorula reunit toate ingredientele pentru a seducecopiii. Din p\cate, finalul a fost c`t se poatede decep]ionant. Actorul principal ce juca sa-vantul Aronnax s-a sim]it obligat s\ se lan-seze `ntr-o tirad\ despre protec]ia mediului`nconjur\tor, `nc\lzirea global\ (afar\ era unfrig cumplit) [i topirea ghe]arilor.

Romanul lui Dumas reprezentat la Thé=trede la Madeleine a fost [i mai stropit cu sosuriideologice. D’Artagnan nu e originar dinGascogne, ci din… Algeria, Aramis e negru[i Porthos e jucat de un… pitic. Regina Fran-]ei e [i ea de culoare ca de altfel [i ducele deBuckhingam. Doar contele de Rochefort [icardinalul Richelieu s`nt francezi „pur-s`n-ge“, `ns\ xenofobi [i rasi[ti. De[i trama roma-nului e respectat\, mesajul e clar: trebuie s\fim toleran]i cu cei ce ne s`nt diferi]i. P\catc\ o minun\]ie a literaturii franceze a fostmutilat\ `n asemenea hal (am uitat s\ preci-zez c\ ac]iunea era punctat\ de acorduri mu-zicale c`t se poate de actuale: rap sau hardrock). La sf`r[itul spectacolului, am decis ca`n viitor s\ privilegiez lectura operelor.

Dou\ cuvinte despre acest teatru privatconstruit `n 1924. Pe scena lui s-au jucat 24de piese de Sacha Guitry [i s-au produs actori

celebri: Alain Delon, Claudia Cardinale, Phi-lippe Noiret, Jean Rochefort…

E frig pentru c\se `nc\lze[te planeta

Luna decembrie a fost una dintre cele maifriguroase din ultimii 30 de ani `n Fran]a.S-au b\tut recorduri de temperaturi sc\zute laParis [i `n estul ]\rii. Ideologii de serviciu ]in`ns\ s\ precizeze c\ frigul e datorat topiriighe]arilor ce contribuie – nu am `n]eles cum– la sc\derea temperaturilor. Z\pada e abun-dent\ peste tot la munte, sta]iunile de schiprofit`nd din plin. Acum c`]iva ani ni s-a spusc\ nu va mai fi z\pad\ sub cota de 1.500 demetri. De asemenea, o emisiune pe France 2ne reaminte[te toate catastrofele naturale ces-au produs `n 2010. Se pare c\ a fost b\tutnum\rul de mor]i. Cutremurele [i tsunami nu

pot fi dec`t consecin]ele `nc\lzirii globale. Ostupiditate ce amuz\ p`n\ [i un adolescent.

Oamenii de afaceri se bulucesc `n Irak

Unde s`nt to]i „speciali[tii“ ce ne averti-zau doct `n 2003, atunci c`nd Bush a declaratr\zboi Irak-ului sub dictatura lui Saddam?Mul]i fac parte din cei ce se gr\besc s\ mear-g\ la Bagdad [i s\ semneze afaceri cu `ntre-prinderile locale. Ast\zi, Irakul e al doileaproduc\tor de petrol din lume dup\ ArabiaSaudit\ [i se pare c\ `n c`]iva ani va fi `nfrunte. Statisticile arat\ c\ ora[ele Najaf [iKerbala au primit `n 2010 mai mul]i str\inidec`t Mecca. Infla]ia e sub 5%, mai pu]indec`t `n majoritatea ]\rilor vecine, iar dup\FMI cre[terea economic\ va fi de 11.5% `n2011. E adev\rat, violen]a e `nc\ prezent\ `ns\Mexico are o rat\ de criminalitate de dou\ orimai mare dec`t Bagdadul.

C\r]i pentru `nvinsfrica de avion

Memoriile lui Walesa (Le chemin de lavérité, l’Archipel, 2010). Istoria sindicatuluiSolidarnosc [i a luptei `mpotriva comunis-mului. Un monument al libert\]ii. Un rasta àBerlin (L’Herne, 2010) de Mario VargasLlosa: un scurt eseu despre fiul s\u devenitun fel de punk vegetarian pacifist. De acela[iautor [i la aceea[i editur\: Comment j’aivaincu ma peur de l’avion. V\ e fric\ `navion? Citi]i Alejo Carpentier (Le Royaumede ce monde) dar [i Melville (Bartleby [i Be-nito Cereno), Henry James (Un tour d’écrou),Cortazar (Armes secrètes), R.L. Stevenson(Dr. Jekyll et M. Hyde), Hemingway (LeVieil Homme et la mer), Faulkner (Une Rosepour Emily [i L’Ours). Re]eta elaborat\ deMario Vargas Llosa.

Le urez cititorilor revistei Timpul un annou fericit. S\ auzim numai de bine!

Paris, ianuarie 2011

Note inutile

3

ianuarie 2011

Coresponden]\ de pe TamisaTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

ANA-MARIAPASCAL

De o lun\ `ncoace, auzim peste tot: Cr\-ciun fericit! An nou fericit! Sau: MerryChristmas! Happy new year! Dar, m\ `ntreb,`n ce m\sur\ aceste dou\ seturi de expresii tra-duc aceea[i urare – altfel spus, „fericit“ [i„happy“ `nseamn\ acela[i lucru? Simt engle-zii la fel ca noi fericirea? Sau o simt altfel?Chestiunea comport\ de fapt dou\ aspecte.Primul, ce `nseamn\ a avea „s\rb\tori fericite“la diferite popoare? Al doilea, putem extra-pola acest `n]eles al fericirii (atribuit zilelorfestive) la no]iunea de fericire `n genere? Cualte cuvinte, c`nd cineva spune „s`nt fericit“,„vestea cutare m-a f\cut fericit“, sau „copiiimei duc o via]\ fericit\ `n cutare loc“, `ncearc\el s\ comunice acela[i gen de sentiment saustare ca [i acela asociat s\rb\torilor?

Indexul st\rii de bine pe insul\

Exist\ o tendin]\, la majoritatea ]\rilor dez-voltate, de a `nlocui vechiul reper al prosperi-t\]ii (PIB-ul, produsul intern brut) cu un eta-lon mai complex [i mai variat, menit s\ m\-soare „starea de bine“ a popula]iei `n genere,nu doar nivelul de trai economic. Ra]iuneaaflat\ la baza acestei tendin]e este c\ tot maimulte studii recente (deopotriv\ analitice [istatistice) au demonstrat c\ `ntre fericire [iprosperitate nu exist\ dec`t o corela]ie slab\,superficial\: „chiar [i `n mahalalele s\r\c\-cioase din Calcutta, majoritatea oamenilor seconsider\ relativ ferici]i. Dac\ lu\m de buneaceste rapoarte, putem conclude c\ rasa uma-n\ are, `n genere, tendin]a de a g\si fericirea `nsitua]iile de via]\ specifice propriei existen]e“(Thomas Nagel, `n The New York Review ofBooks, decembrie 2010). Altfel spus, nu baniiaduc fericirea, ci o anumit\ stare de bine pecare aproape oricine o resimte `n mediul `ncare se simte acas\.

~n acest efort de a `nlocui tradi]ionalul eta-lon al st\rii de bine a popula]iei (bazat exclu-siv pe situa]ia economic\, m\surat\ cu ajuto-rul PIB-ului), Marea Britanie este printre pri-mele ]\ri (al\turi de Fran]a [i Canada) care auini]iat un proiect de m\surare a st\rii de bine(wellbeing, happiness) cu ajutorul altor indi-cative, multiple [i adaptate la complexitateavie]ii. ~n cadrul acestei noi metode, venitulsau situa]ia financiar\ este doar unul din crite-riile de evaluare a st\rii popula]iei. Alte crite-rii s`nt: satisfac]ia profesional\, posibilitateade a avea un cuv`nt de spus `n chestiuni de im-portan]\ local\ sau na]ional\, raporturile curudele [i prietenii, situa]ia mediului `nconjur\-tor, siguran]a public\ (nivelul criminalit\]ii),s\n\tatea, educa]ia [i preg\tirea profesional\,activit\]ile culturale [i personale.

Studiul, condus de un expert statisticianenglez, va fi efectuat `n aceast\ prim\var\ [iva avea ca scop producerea unui set de date(actualizabil la intervale de timp regulate) cuprivire la calitatea vie]ii pe insul\.

O ini]iativ\ similar\ exist\ deja. Acum c`]i-va ani, Funda]ia New Economics, cu sediul laLondra, a publicat un „Index al fericirii peplanet\“, un studiu comparativ asupra diferi-]ilor indicatori ai bun\st\rii la diferite popoareeuropene. Indicatorii erau grupa]i `n trei cate-gorii: bun\stare personal\ (overall personalwellbeing), bun\stare social\ (overall socialwellbeing) [i satisfac]ie profesional\ (work).Rezultatele au fost ulterior reunite `ntr-un in-

dex al „bun\st\rii totale“ (combined well-being), iar dintre ]\rile studiate, Danemarca a`nregistrat cel mai `nalt nivel al bun\st\rii (cuun scor general de 5.94 de puncte), urmat\ deElve]ia (5.71), Norvegia (5.66), Irlanda(5.46), Austria (5.45) [i Suedia (5.44). MareaBritanie s-a situat la mijlocul tabelului (cu5.01 puncte), iar Ucraina la baza lui (4.32puncte). Rom=nia nu figureaz\ `n studiu...

Noul guvern conservator a alocat dou\ mi-lioane de lire sterline acestui proiect. Ini]ia-tiva este considerat\ curajoas\, `n actualulmediu socio-economic marcat de reduceri bu-getare [i greve. ~n pofida acestor turbulen]esociale, primul ministru David Cameron in-sist\ c\ a venit vremea s\ `nlocuim vechiuletalon al bun\st\rii popula]iei (PIB-ul) cu om\sur\ mai variat\ [i mai bogat\ `n semni-fica]ie. „Vom continua, fire[te, s\ m\sur\mPIB-ul, a[a cum am f\cut-o `ntotdeauna, dareste timpul s\ admitem faptul c\ PIB-ul, deunul singur, este o modalitate incomplet\ de aevalua progresul unei na]ii“ (David Cameron,citat de BBC, 25/11/2010).

~ngrijorarea unui arhiepiscop

Dr. Barry Morgan, arhiepiscopul }\riiGalilor, a ales momentul s\rb\torii na[teriiDomnului pentru a-[i exprima o ad`nc\ ne-mul]umire `n leg\tur\ cu lista criteriilor luatedrept indicatori fundamentali ai st\rii de bine,`n cadrul acestui proiect. Acestea pun preamult accentul pe aspectele individuale aleexisten]ei, consider\ arhiepiscopul, dreptpentru care ne pot face egoi[ti, `nchi[i `n noi`n[ine [i nemul]umi]i. ~n predica sa de Cr\ciunde la Catedrala Llandaff din Cardiff, Dr. Morgandenun]\ aceast\ insisten]\ asupra criteriilorindividualiste, drept una care „va `ncurajapopula]ia s\ se ocupe exclusiv de propriile ne-voi“, neglij`ndu-le pe cele ale altora. Potrivitarhiepiscopului, na]iunea ar fi mai fericit\ dac\ar `nv\]a s\ pun\ nevoile celuilalt `naintea ne-voilor proprii. Atunci c`nd ne raport\m lacel\lalt cu dreptate [i compasiune, „nu numaic\ ajungem s\ fim reflexia naturii lui Dumne-zeu [i s`ntem mai aproape de ceea ce Dumne-zeu ar vrea s\ fim, dar devenim, totodat\, f\p-turi umane cu adev\rat fericite [i `mplinite“(BBC Wales, 25/12/2010).

Primejdia semnalat\ de preotul Morgan –c\ studiul ini]iat de guvern va accentua ten-din]ele individualiste ale popula]iei, `n loc s\constituie o m\sur\ a fericirii adev\rate – estesimptomul unei mai vechi maladii prezente peteritoriul anglo-saxon, pe care nu cred c\ ostatistic\ sau alta o poate agrava sau `nl\tura.Nici nu v\d, `ns\, cum ar putea s\ o fac\, datfiind faptul c\ astfel de maladii s`nt ale sufle-tului [i nu-[i au leacul `n practici sociale.

{i de mult uitatul satMu[eni]a...

~ntr-adev\r, ceea ce lipse[te din lista cri-teriilor de m\surare a st\rii popula]iei este di-mensiunea spiritual\ a raport\rii la divinitate– ca s\ nu mai vorbim de comuniunea cu na-tura, plantele [i vie]uitoarele din jur... Nu [tiudac\ aceast\ lips\ e un `nsemn al unei `nde-p\rt\ri `n timp, sau doar `n spa]iu de vremea [ilocurile `n care astfel de comuniune ì eraomului esen]ial\. Voi aminti doar un exemplu.

Un v\r de-al meu dinspre tat\, Casian (nu-mit ca [i sf`ntul de origine scit\ din secolul alV-lea) `mi povestea c\ `n satul din care pro-vine neamul nostru, Mu[enita, jude]ul Sucea-va, era r\sp`ndit\, ca de altfel `n toat\ Buco-vina, zicala: Pa[tele, ca Pa[tele, dar Cr\ciunu-is\rb\toare. Iar din descrierile lui cu privire laobiceiurile de Cr\ciun, am `n]eles c\, pentrus\tenii din acea zon\, toate lucrurile (de oricefel – vizibile sau invizibile, umane, cere[ti,sau animale) se leag\ `ntre ele [i au un `n]elesreligios. Felurile de m`ncare, de pild\, trebu-iau s\ fie doisprezece la num\r, ca s\ coincid\cu num\rul apostolilor care au participat laCina cea de Tain\. Bucatele aveau denumiri [isemnifica]ii cre[tine: „pelincile Domnului“,grù fiert decorat cu zah\r `n form\ de cruce,pe[te etc., iar servitul mesei `ncepea cu aprin-derea a trei lum`n\ri (simboliz`nd Sf`nta Trei-me?) [i rostirea rug\ciunii Tat\l Nostru. Subfa]a de mas\ alb\ se puneau flori uscate dec`mp, mai ales flori de trifoi aromat, care apoiera destinat hranei animalelor dup\ ce era `m-bun\t\]it cu resturile r\mase de la mas\. Astapentru a nu fi prea aspru critica]i de animaleledin gospod\rie pentru unele sc\p\ri `n `ngriji-rea lor, de peste an. Exista credin]a mo[tenit\din b\tr`ni c\ `n noaptea de Ajun animaleledin gospod\rie prind glas [i-l judec\ pe gos-podar dup\ felul cum au fost `ngrijite, hr\nite[i ad\pate la timp [i dup\ cum au fost puse lamunc\ [i l\sate s\ se odihneasc\. Ele `l laud\pe gospodar `n cazul c`nd au fost bine `ngri-jite, sau, din contr\, `l vorbesc de r\u dac\ aufost neglijate sau puse la munci prea grele `ntimpul anului.

Fericirea, se pare, de[i numit\ la fel, estetr\it\ `n mod diferit pe varii meridiane. Dar [itimpul ì schimb\ ad`ncimea [i `n]elesul. Ceeace ieri p\rea fericire, ast\zi este privit cu indi-feren]\ sau, cel mult, curiozitate...

Not\~i mul]umesc v\rului meu, profesorul Casian Luca[-

ciuc, pentru frumoasele [i adev\ratele istorii despre trecu-tul nostru. ~l mai a[tept s\ revin\ cu sacul de amintiri.

Referin]eThe Guardian, 14/11/2010Thomas Nagel, „Who is Happy and When?“, in The

New York Review of Books, Decembrie 2010BBC news, www.bbc.co.uk, 25/11/2010, 25/12/2010 UK Office for National Statistics, www.ons.gov.uk

Indexul fericirii la englezi [RTF page footer:

Mircea Eliade, Istoria credin]elor [i ideilorreligioase, Vol. I: De la epoca de piatr\ la mis-terele din Eleusis, Traducere de Cezar Baltag,Editura Polirom, 424 p., Pre]: 54,95 lei

Monumentala lucrare Istoria credin]elor[i ideilor religioase exploreaz\ originea [isemnifica]iile divinit\]ilor [i riturilor dindiferite epoci [i regiuni ale lumii, pun`nd `neviden]\, dup\ cum afirm\ autorul `nsu[i,„unitatea fundamental\ a fenomenelor reli-gioase [i, `n acela[i timp, noutatea inepuiza-bil\ a expresiilor lor“. Primul volum studia-z\ comportamentele magico-religioase aleoamenilor preistorici, religiile mesopota-miene [i ale Egiptului antic, cele din vechiulIsrael, religia indo-europenilor, credin]eleIndiei `nainte de Buddha, religiile greac\ [iiranian\, p`n\ la cultul lui Dionysos.

„Mircea Eliade a reu[it ca nimeni altul s\ofere publicului occidental date despre reli-giile «primitive» ale Orientului. To]i cei in-teresa]i de marea aventur\ uman\ vor g\si `nIstoria sa noi informa]ii [i noi unghiuri deabordare.“ (New York Times Book Review)

Mircea Eliade (1907-1986), istoric alreligiilor, scriitor. Urmeaz\ cursurile Facul-t\]ii de Litere [i Filosofie a Universit\]ii dinBucure[ti, pe care o `ncheie `n 1928 cu otez\ de licen]\ despre filosofia Rena[terii ita-liene. Prime[te o burs\ de studii de la maha-rajahul Manindra Chandra Nandi dinKassimbazar. Studiaz\ `n India, la Calcutta,sanscrita [i filosofia hindus\ sub `ndrumareaprofesorului S. Dasgupta. Revine `n ]ar\dup\ trei ani, iar `n 1932 `[i d\ doctoratul cuo tez\ despre yoga la Universitatea din Bu-cure[ti. Devine asistentul lui Nae Ionescu laFacultatea de Litere [i Filosofie. Public\ pri-mul s\u roman de succes, Maitreyi (1933),roman par]ial autobiografic [i documentinteresant pentru reconstituirea perioadei in-diene a lui Eliade. ~n 1940 pleac\ la Londra,`n calitate de consilier cultural al ambasadeirom=ne, iar `n 1941, din cauza ruperii rela-]iilor diplomatice dintre Anglia [i Rom=nia,p\r\se[te Londra [i e transferat la Lisabona.~n 1945 se refugiaz\ la Paris. ~n 1955 esteinvitat s\ ]in\ „Haskell Lectures“ la Univer-sitatea din Chicago, iar `n 1956 accept\ pos-tul de profesor titular [i de coordonator alCatedrei de Istorie a Religiilor de la DivinitySchool, Universitatea din Chicago (din1985, catedra amintit\ ì poart\ numele). Ascris numeroase volume [tiin]ifice [i opereliterare, dintre care amintim: ~ntoarcerea dinrai (1934), Huliganii (1935), Yoga (1936),Cosmologie [i alchimie babilonian\ (1937),Nunt\ `n cer (1938), Secretul doctoruluiHonigberger (1940), Insula lui Euthanasius(1943), Tratat de istorie a religiilor (1949),Mitul eternei re`ntoarceri (1949), {amanis-mul [i tehnicile arhaice ale extazului (1951),Sacrul [i profanul (1957), Aspecte ale mitu-lui (1963), Pe strada M`ntuleasa (1968), Dela Zalmoxis la Genghis Han (1970), Noap-tea de S`nziene (1971), Istoria credin]elor [iideilor religioase (1976-1983). La EdituraPolirom au ap\rut Dic]ionar al religiilor (`ncolaborare cu Ioan Petru Culianu, 2007)Istoria credin]elor [i ideilor religioase, vol.IV: De la epoca marilor descoperiri geo-grafice p`n\ `n prezent (volum coordonat deIoan Petru Culianu, 2007).

BURSA C|R}ILOR

EvenimentTTIIMMPPUULL4

ianuarie 2011 www.timpul.ro

Pe 11 ianuarie, la noul sediu al Institutului Rom=n deIstorie Recent\, a avut loc o dezbatere `n jurul c\r]ii poe-tului [i disidentului Dorin Tudoran, Eu, fiul lor, probabilcel mai complet dosar publicat p`n\ acum din cele reali-zate de Securitate [i cel mai mare succes editorial alPolirom-ului pe anul trecut. De altfel, cartea a fost primit\de comentatori [i de public cu imens\ pasiune, de un felsau de altul. ~n fapt, cartea nu con]ine dec`t o mic\ parte,circa 10%, din cele circa 10.000 de pagini de dosar primi-te de Dorin Tudoran de la CNSAS, dar documentele re-produse formeaz\ un fel de e[antion reprezentativ pentru`ntreaga gam\ de instrumente ale Securit\]ii: evalu\ri ale„cazului Tudoran“, planuri de m\suri, transcrieri ale con-vorbirilor telefonice interceptate [i ale celor `nregistrateprin TO, rapoarte de filaj [i, desigur, puzderie de noteinformative ale anexelor Securit\]ii, turn\torii, persoanelede sprijin, colaboratorii, cu un singur cuv`nt „sursele“. Dealtfel, imensa v`lv\ din jurul c\r]ii a fost provocat\, maiales, de ultima categorie de documente publicate. La dez-batere, au fost invita]i autorul, Radu C\lin Cristea, DanielCristea-Enache [i subsemnatul.

Dezbaterea a fost deschis\ de fostul redactor al pos-tului de radio Europa Liber\ [i actual director executiv alIRIR, Liviu Tofan, care a subliniat semnifica]ia relu\riiactivit\]ilor institutului, `n noua loca]ie, cu o asemeneadezbatere, dup\ care a dat cuv`ntul vorbitorilor invita]i.Pentru c\ eram singurul invitat, `n afara autorului, care nuaveam „Cristea“ ca nume sau pronume, a trebuit s\ `ncep.Am semnalat, desigur, puternicul impact pe care l-aprovocat cartea, dezbaterea din pres\ care ]ine de c`tevaluni bune, dar am insistat pe atitudinea auctorial\, de tipsine ira et studio. ~n fond, peste trei sferturi din carte s`ntopera Securit\]ii [i a surselor sale „umane“, autorul limi-t`ndu-se la un preambul, „un ghid pentru cititorul de curs\lung\“ [i la c`teva note [i explica]ii, scrise pe un ton neu-tru. Poate un pic mai ap\sat este `ngrijitorul edi]iei, RaduIoanid, `n textul introductiv al dumisale. O bun\ observa-]ie a f\cut Daniel Cristea-Enache la `nceputul interven]ieisale, c`nd a punctat c\ „Dorin Tudoran se r\zbun\ ner\z-bun`ndu-se“. T`n\rul critic a propus [i o tipologie a tipuri-lor de c\r]i din zona deconspir\rii [i dosarelor, plec`nd dela cartea lui Luca Pi]u, care `n bogatul aparat paratextualcare `nso]e[te documentele publicate, adopt\ o atitudinesimilar\ celei a soldatului Svejk, [i de la cartea supus\dezbaterii, care las\ documentele s\ vorbeasc\ (aproape)singure. ~n opinia lui Radu C\lin Cristea, pe care o `mp\r-t\[esc de altfel, aceasta carte este una dintre cele mai bune[i mai importante ap\rute dup\ 1989 `n Rom=nia – [i aadus destule argumente `n favoarea acestei sus]ineri.

~n afara invita]ilor, au mai luat cuv`ntul Marius Oprea,care a atras din nou aten]ia c\ nu trebuie s\ ne concentr\mexclusiv pe informatori, pentru c\ risc\m s\-i uit\m pe se-curi[ti, care controlau ma[in\ria [i f\r\ de care, de altfel,cei dint`i nici n-ar fi existat `n asemenea postur\. SilviuLupescu, directorul editurii Polirom, a pus `n lumin\ mo-dul remarcabil `n care au fost recupera]i [i „pu[i `n valoa-re“ securi[tii [i activi[tii comuni[ti de sistemul democraticde dup\ 1989, abilitatea cu care ace[tia s-au infiltrat `ntoate structurile economice, politice, culturale, adminis-trative, diplomatice etc. ale societ\]ii. I-am mai recunos-cut `n sal\, chiar dac\ nu to]i au luat cuv`ntul, pe GabrielAndreescu, pe muzicianul Harry Tavitian, pe Sorin An-tohi, Andrei Dumitriu, Mariana {ipo[, Anca Mizumschi,Carmen Mu[at etc. Dar poate mai bucuros am fost s\constat c\ majoritatea publicului era alc\tuit\ din tineri.

~n final, Dorin Tudoran [i-a expus metoda „documen-tele s\ vorbeasc\“, pe care o prefer\ edit\rii comentate,iar dac\ e s\ aib\ o op]iune pentru ultima metod\, atunciprefer\ comentariile pline de umor ale lui Luca Pi]u celorpatetice, `n genul celor ale lui Bujor Nedelcovici. De ase-menea, formuleaz\ o interesant\ observa]ie de detaliu –securi[tii s`nt deconspira]i, turn\torii `n bun\ parte la fel,nu `ns\ [i „persoanele de `ncredere“/“sprijin“, de obiceiselectate dintre cei cu func]ii importante, directori, re-dactori [efi etc. Poetul [i-a `ncheiat interven]ia subliniindo dat\ mai mult importan]a descifr\rii corecte a trecutuluinu doar prezentul, ci [i pentru viitorul nostru. Vorba sa:„R\ul de azi nu trebuie justificat prin faptul c\ r\ul dina-inte a fost [i mai r\u“.

P. S. Fotografiile portret au fost realizate lui Iulian M`nzu

Dorin Tudoran la IRIR– Un fotoreportaj de Liviu Antonesei –

Dorin Tudoran

Daniel Cristea Enache, Liviu Antonesei, Radu C\lin Cristea, Dorin Tudoran, Liviu Tofan

Imagine din sal\ Radu C\lin Cristea

Daniel Cristea-Enache Liviu Antonesei

5Cronici din tranzi]ie TTIIMMPPUULL

ianuarie 2011www.timpul.ro

OVIDIU PECICAN

Cel mai recent reprezentant al exegezeinaeionesciene surprinde prin dorin]a de a`nc\rca textele r\mase de la autorul inter-belic cu ceea ce ele nu au [i nu con]in. ~nc\se mai crede, `n mod surprinz\tor, c\ re-ceptarea poate transforma chiar con]inu-turile operei comentate. Din p\cate, oric`teposibilit\]i de lectur\ ar presupune teza luiUmberto Eco referitoare la „opera des-chis\“, deschiderile nu pot fi, `n nici un caz,mai multe [i mai revolu]ionare dec`t `ng\-duie opera `ns\[i. Trebuie, probabil, expli-cat mai st\ruitor acest adev\r simplu, derezonan]\ biblic\, c\ s`ntem ceea ce s`n-tem; nimic `n plus, nimic `n minus.

O cultur\ matur\, sigur\ pe reflexele ei,nu `[i inventeaz\ autorii, ci ì las\ pe ei `n-[i[i s\ se inventeze. Altfel spus, nu exege-zele, nici propaganda, [i nici marketingulnu fac un autor. Ele pot cel mult `ncerca s\`l profileze pe acesta mai clar, s\ ì subli-nieze importan]a [i s\ ì ajute r\sp`ndirea.Oric`t de mult ar `nsemna asta, e, totu[i,doar at`t.

Aceste preciz\ri nu vin din v\zduh [i nicinu s`nt menite s\ aterizeze `n gol. ~n re-centa lui carte, Apa[ul metafizic [i pazniciifilozofiei (Bucure[ti, Ed. Humanitas, 2010,166 p.), Liviu Borda[ crede c\ l-ar putearestaura pe Nae Ionescu la demnitatea filo-sofic\ ce i se cuvine, lupt`nd `mpotriva evi-den]ei c\ maestrul adulat de el nu a l\sat ooper\ filosofic\. Faptul nu `l deranjeaz\ peexeget, cum, de altfel, nu `l sup\r\ nici re-luarea idea]iei altor autori – nu doar o dat\`n forme destul de apropiate de felul `ncare aceia le-au prezentat – `n cursurilenaeionesciene. Purtat de convingerea c\ nupo]i, nu merit\ [i nu are sens s\ scrii desprecineva dec`t dac\ `l lauzi integral [i, even-tual, nem\surat – citesc aici urmarea maimultor decenii de omagieri necondi]ionatea liderilor politici ro[ii, dar [i emula]ia per-nicioas\ st`rnit\ de politica „exerci]iilor deadmira]ie“ –, Liviu Borda[ ajunge, `n par-tea ter]\ a volumului s\u, s\ sus]in\ prima-tul autenticit\]ii asupra originalit\]ii.

N-a[ vrea s\ fiu mali]ios, dar autenticis-mul nu asigur\ locuri `n istoria filosofiei.Po]i descoperi cu `nc`ntare, `ntr-o bun\ di-minea]\, c\ apa, aerul, p\m`ntul [i foculs`nt ni[te prezen]e tutelare nu numai `nvia]\, ci [i la nivelul principiilor existen]ei,dar asta nu-l va dizloca din istoria filoso-fiei pe presocraticul care a constatat-o pri-mul, cu c`teva milenii `n urm\, cum nu vadep\[i `n importan]\ nici evenimentul devia]\ personal\ de care c`teva lecturi bine]intite te puteau scuti, reduc`nd percep]iaasupra lui la dimensiunile juste... „Pentruun om care g`nde[te personal, nu exist\plagiat sau influen]\. O idee pe care amg\sit-o eu e a mea [i e original\, chiar dac\ar fi g`ndit-o [i scris-o trei sute de in[i `na-intea mea“, scria cu convingere Nae `ntr-oepistol\ din 28 august 1925, crez`nd c\ e [iprofund, [i inovator. Asemenea descoperiri

`ns\ `[i au sfera de valabilitate bine circum-scris\ de pere]ii propriei locuin]e. C`nd ie[icu a[a ceva `n lume, pari ori un ins care `[ijustific\ ignoran]a aprioric, crez`nd c\ tr\i-rea autentic\ ]ine loc de inteligen]\ explo-rativ\, ori un pirat gata s\ argumentezefurturile cele mai ostentative cu putin]\.

Dar poate fi [i altceva. C`nd Nae spune:„Important nu e dac\ eu s`nt mai de[tept [imai ingenios dec`t Descartes sau Schel-ling. Ci dac\, `n adev\r, izbutesc s\ m\echilibrez spiritual, c`[tig`ndu-mi lini[teade care am nevoie; lini[te care nu e posi-bil\ f\r\ o acordare `ntre mine [i existen]\“(L. Borda[, op.cit., p. 129), cel care vorbe[teapare aici ca un ins preocupat de terapiaoptim\ care s\ remedieze dezechilibrul in-terior care `l submineaz\. ~ns\ nu compara-]ia cu Descartes ori Schelling (evident, de-favorabil\ celui care refuz\ programatic s\g`ndeasc\ altfel – [i poate mai bine – dec`tal]ii) conteaz\. Terapia propus\ are numaio valoare personal\ [i aceasta nu poate ficonfundat\ cu o relevan]\ social\ mai larg\a strategiei expuse aici.

{i totu[i… C`nd Nae Ionescu sus]ine c\un filosof „...nu lanseaz\ idei pe care vre-mea lui le prime[te; ci, dimpotriv\, el for-muleaz\ numai ceea ce vremea lui tr\ie[teefectiv“ (ibidem, p. 130), devine clar c\profesorul Universit\]ii din Bucure[ti ur-m\re[te s\ `ntruchipeze o cugetare `n spiri-tul cel mai autentic al momentului istoricpe care `l tr\ie[te. Evident, `n acest fel sa-crific\ orice preten]ie de ridicare la univer-salitatea generalului, implicit\ `n exerci]iulfilosofic, dorind `n chip suficient de expli-cit s\ fie… doar `n pas cu moda. Cu toateacestea, Nae nu define[te spiritul timpului,a[a cum au f\cut-o al]i filosofi (Zeitgaist)sau urmau s\ o fac\ `n perioada postbelic\istoricii francezi ai mentalit\]ilor. Nu estelimpede dac\ Nae s-ar fi bazat pe anchetecantitative, pe statistici, sau ar fi preferat,`n virtutea idealismului lui elitist, s\ iden-tifice acel spirit al clipei `n anturajul luirelativ restr`ns [i monden – universitar [ipolitic – printre cei, mai ales bucure[teni,pe care ì frecventa.

„Cine izbute[te s\ formuleze preocup\-rile spirituale ale unei epoci, acela este `n-tr-adev\r filozof [i metafizician“ (ibidem),ar fi zis Nae `n Cursul de logic\ matemati-c\ cu special\ privire la [tiin]ele exacte,sus]inut `n anul universitar 1926 – 1927. S-ar `n]elege de aici, din nou, c\ a fi la mod\,a fi `n consens cu epoca – fie ea [i frivol\,superficial\ (`ns\, vezi bine, autentic\!) –

ar reprezenta calea cea adev\rat\ spre filo-sofie. Autenticismul apare aici `n]eles ca [iconformism [i fidelitate fa]\ de manifest\-rile recurente, transindividuale, ale unuimoment istoric. {i eu care credeam c\ astaaduce mai cur`nd cu una dintre caracteris-ticile jurnalismului!...

Vorbind despre salvare `n Faust deGoethe, Nae Ionescu `[i pov\]uia disci-polii, `n 1925 – 1926: „... s\ nu crede]i c\cestiunea `ntìet\]ii are vreo valoare `n filo-zofie“ (ibidem, p. 132). Prin aceasta, nudoar c\ tran[a problema originalit\]ii `ntr-un sens anistoric, pun`nd `n parantez\ cro-nologia, dar justifica [i papagalismul idea-tic, cu condi]ia ca el s\ fie rezemat pe untravaliu interior: „Un lucru are importan]\dac\, `n adev\r, l-ai g`ndit tu singur; c\ l-aumai spus [i al]i dou\zeci `naintea ta e indi-ferent. (...) C\ este altul cu patentul `n bu-zunar, poate s\ fie, dar ce-]i pas\, `ntru c`tte jeneaz\ lucrul acesta? De `ndat\ ce po]is\ folose[ti lucrul acela, [i nu numai lucrulca rezultat, dar, pentru bucuria dumitaleproprie, s\ folose[ti `nsu[i procesul de so-lu]ionare a unui anumit rezultat, te intere-seaz\ foarte pu]in dac\ e[ti sau nu original“(ibidem). Oarecum nea[teptat\, `n reluareaaceleia[i convingeri exprimate anterior,este ralierea la o perspectiv\ a[a-zic`ndpragmatic-utilitarist\. Verbul „a folosi“ in-dic\ `n mod clar direc]ia `n care se g`nde[teNae s\ deplaseze demersul filosofic, tre-c`nd de simpla terapie personal\ [i f\c`nddin el o strategie ludic\ menit\ s\ provoacebucurie („...folosul pe care-l ai de la filozo-fie este tocmai bucuria pe care o ai atuncic`nd g`nde[ti c\ ai creat `n ordinea aceastaspiritual\“). Ar fi vorba, prin urmare, de oinstrumentalizare `n folos propriu, din nou;o formul\ a construirii de sine, `n manieraat`t de la mod\ azi, prin intermediul biblio-grafiei abundente americane a c\r]ilor deg`ndire pozitiv\, descoperire a eului etc.,cu efecte benefice asupra individului; nu [ia gener\rii de g`ndire filosofic\ valoroas\.

R\m`ne de precizat numai c\ a repeta, fie[i pe cont propriu, lucruri deja cunoscute,nu echivaleaz\ crea]ia. Dup\ un obicei do-vedit de el [i `n alte locuri – exemplu: fai-mosul articol `n care argumenteaz\ imposi-bilitatea logic\ [i istoric\ a construc]ieieuropene –, Nae produce recurent un so-fism de propor]ii, pentru c\ nu po]i fi au-tentic cu ideile altuia, nici m\car atuncic`nd le reinventezi tu `nsu]i. Nu este destuls\ `l plagiezi pe Platon ast\zi pentru a aveaaltceva dec`t tot filosofia platonic\.

Autenticitatea plagiatuluiPoetul Alan Brownjohn s-a n\scut la

Londra. A fost critic literar pentru revistaNew Statesman [i pre[edinte al Societ\]iiBritanice de Poezie `ntre anii 1982 [i1988. A fost de asemenea membru al ju-riului pentru literatur\ `n cadrul Consiliu-lui pentru Arte al Marii Britanii, consilieral Partidului Laburist [i candidat laParlament.

~n]elepciunea sa sezonier\

N-ar trebui s\ fie c`tu[i de pu]in `ng\duitca prima mic[orare vizibil\

A zilelor s\ sugereze c\ iarna

Este ceva de temut; sau s\ exprime vreunregret

Pentru c\ ferestrele trebuie s\ fie `nchise[i blocate

P`n\ cel mai devreme `n mai; sau s\dispre]uiasc\ suflurile inopinate de aer

Care circul\ `n jurul umerilor – la ce s`ntbune hainele

Dac\ nu s\ reziste [i s\ `ndure f\r\ s\ clin-teasc\? ~nf\]i[\ri puritane

Ale caracterului lui Ludbrooke ì dauenergie

Spre sf`r[itul lui Septembrie. Cinevaspunea odat\ c\

„Ludbrooke `ntruchipeaz\ rezisten]a ladescompunere.“

Spiritul s\u m`hnit se desfat\ cu frunzebolnave

Ce putrezesc pe jos, planete de p\duriuscate etcetera.

Majoritatea lucrurilor creative [i `ndr\z-ne]e se fac `n cas\.

Al s\u

Nimeni nu l-a mai sunat se pare de c`tevazile.

Ludbrooke formeaz\ unu-patru-[apte-unu, prietenul omului singuratic.

I se confirm\: ultimul s\u apel a fost pe lanou\.

Apelatul a refuzat apelul „lor“. Adjec-tivul „lor“

St`rne[te indignarea pedantului Lud-brooke, care descoper\ `nc\ un

Exemplu de corectitudine politic\. M\carde

L-ar suna mai multe persoane pe Lud-brooke .

Mesajul indic\ faptul c\ a fost doar unapel comercial.

Vizitatorii comerciali ur\sc s\ fie suna]i`napoi,

Se `nt`mpl\ s\ fie telefona]i cei c\rora nule place s\ fie viza]i.

C`teodat\ lui Ludbrooke i-ar pl\cea s\ fievizat

~[i imagineaz\ fusta scurt\ a celei care-lvizeaz\ merg`nd

Acas\ de la centrul telefonic, cu mobilulstins.

Traduceri de

Constantina-Gabriela Moateru

MTTLC, http://mttlc.ro,

Universitatea Bucure[ti

PRO

Cronici din tranzi]ieTTIIMMPPUULL6


GABRIELANDREESCU

Ideile

Voi face o trecere relativ acoperitoare aideilor din volumul lui Lucian Boia, Trage-dia Germaniei. 1914-1945.1 Provocare la a-dresa perspectivei istorice standardizate,cartea istoricului cunoscut pentru opera sade deconstruc]ie a miturilor va deveni `ntimp relevant\ [i prin reac]iile ce vor fi tre-zite cititorilor profesioni[ti.

Lucian Boia contest\ interpretarea cano-nic\ conform c\reia trecutul german a deter-minat univoc evolu]ia Germaniei „directspre Hitler [i spre tot ce a urmat“. Germaniatrece drept principala vinovat\ de declan[a-rea Primului R\zboi Mondial. {i, desigur, decel de-al doilea. Lucian Boia pune `n discu-]ie aceste laitmotive, dorind s\ ias\ de subpresiunea lor, redeschiz`nd teme fundamen-tale: „C`t de asem\n\toare sau c`t de diferit\,«`n raport cu ceilal]i», a fost Germania de di-nainte de nazism? {i care e partea ei de r\s-pundere `n declan[area Primului R\zboiMondial, dat fiind c\ tot ce a urmat, [i deri-vele totalitare, [i al Doilea R\zboi Mondial,`[i au punctul de plecare `n acest evenimentfondator al secolului al XX-lea?“2

Boia segmenteaz\ aceste chestiuni `n altesub`ntreb\ri. A fost oare Germania mai na-]ionalist\ dec`t alte ]\ri – [i `n primul r`nd, `nraport cu Fran]a? ~n ce prive[te definireaidentit\]ii na]ionale, cei mai mul]i europeniau g`ndit mai aproape de modelul germandec`t de cel francez. {i formula noastr\, „dela Nistru p`n’ la Tisa“, nu face dec`t s\ repetesensul imnului german Deutschland überalles. De vreme ce albanezii viseaz\ la Alba-nia Mare, bulgarii au vrut o Bulgarie Mare,ba noi chiar am `nf\ptuit Rom=nia Mare, devreme ce Germania Mare ar fi cuprins maipu]ine minorit\]i dec`t Ungaria Mare [i ar fifost oricum, mai na]ional\ dec`t Cehoslova-cia [i Iugoslavia, de ce oare aspira]iile ger-mane ar fi „scandaloase, exagerate sau ine-dite“, iar celelalte nu?

S\ fi fost Germania mai pu]in democrat\?R\spunsul este ne`ndoios da, `ns\ doar `na-inte de Primul R\zboi Mondial [i `n raportcu principalele ]\ri occidentale: Fran]a, Ma-rea Britanie, Statele Unite ale Americii [ic`teva ]\ri vestice mai mici. ~n plus, etiche-tele ar trebui relativizate. La sf`r[itul secolu-lui al XIX-lea, `nt`rzierea politic\ a Germa-niei era v\zut\ de unii ca o virtute. Iar demo-cra]ia, adaug\ Lucian Boia, „`[i are insufi-cien]ele [i riscurile ei, minimalizate `n pre-zent, supraevaluate acum un veac.“3 Germa-nia era incontestabil un stat de drept. Tendin-]a de a face regimul bismarckian sau wilhel-mian r\spunz\tor pentru evolu]ia spre na-zism trece prea u[or peste faptul c\ ultimulnu a fost un fenomen conservator, ci unul re-volu]ionar. ~ntr-o formul\ care sintetizeaz\subconcluziile, Lucian Boia sus]ine c\ Ger-

mania nu era mai „preg\tit\“ pentru nazismdec`t a fost Fran]a pentru „vichysm“.

~nc\ o chestiune: a fost oare Germaniaexpansionist\? A fost f\r\ `ndoial\, dar la felca mai toate statele, mari sau mici, `n aceaepoc\ chemat\ acum la judecata istoricilor.Existau [i exemple de urmat. ~n regimul wil-helmian se manifesta fascina]ia pentru mo-delul britanic: expansiunea mondial\, colo-niile, m\rile, flota. Un excurs istoric onest ardovedi c\ Germania a reu[it „performan]a“s\ par\ mai agresiv\ dec`t era `n realitate. Nuera, doar c\ a avut o politic\ mai proast\ dec`tceilal]i [i a pl\tit pentru asta.

S\ fi fost germanii mai rasi[ti? Doar cato]i europenii, [i nordicii `n special. Tapajul`n jurul superiorit\]ii unui grup rasial binedefinit l-au f\cut ini]ial autori neprofesioni[ti[i nici m\car germani (vezi cazul Gobineau).~n plus, `n a doua parte a secolului al XIX-leaEuropa era b`ntuit\ de o obsesie, aceea cedegener\rii rasei albe, de unde teoriile euge-nice, ale c\ror baze nu au fost puse de ungerman, ci de Francis Galton. ~n privin]apracticilor eugenice, Statele Unite au o isto-rie mai bogat\, [i de altfel, ar fi „exagerat [inedrept s\-i vedem pe germani mai `nclina]ispre rasism dec`t au fost americanii.“4

~n privin]a rela]iei cu antisemitismul,eseul merge spre concluzia c\ Germania di-nainte de nazism a fost departe de a ocupaprimul loc. {i chiar: „Nic\ieri evreii nu s-ausim]it mai «acas\» ca `n Germania.“ Autoriicita]i de Boia `nregistreaz\ faptele istoriei,cum au fost ele, dar se b`lb`ie c`nd v\d c\ ur-meaz\ o concluzie contrar\ celei canonizate.

~ntr-un capitol cheie pentru logica eseuluis\u, Lucian Boia evalueaz\ responsabilitateapentru izbucnirea Primului R\zboi Mondial.Nimeni, sus]ine el, nu poate afirma c\ f\r\atentatul de la Sarajevo, o alt\ sc`nteie nu arfi aprins c`ndva r\zboiul. Dar la fel, nimeninu are cum s\ dovedeasc\ inevitabilitatea a-pari]iei unei alte asemenea sc`ntei. Nu exist\suficiente motive pentru a privi la PrimulR\zboi Mondial ca la o fatalitate. Responsa-bilit\]ile pentru declan[area lui s`nt `mp\r]ite[i cu Serbia, Austro-Ungaria, Rusia. Cauza-lit\]ile s-au dovedit at`t de complexe, `nc`tp`n\ [i pasivitatea francezilor a `ncurajat r\z-boiul. R\spunderea Germaniei a fost mare,

dar a ajuns s\ par\ mai mare dec`t a fost `nrealitate. ~n cazul ei, evenimentele vor am-plifica pas cu pas tragedia, de la ocaziile ra-tate de a opri conflagra]ia la `nceputul anului1914, p`n\ la sf`r[itul celui de-Al DoileaR\zboi Mondial.

Pacea de la sf`r[itul r\zboiului a adusGermania „`n stare de disperare“, `n fruntearesponsabililor Fran]a conduc`nd deta[at.Lucian Boia afirm\ chiar c\ Fran]a a lucrat,f\r\ s\ [tie [i f\r\ s\ vrea, la ascensiunea luiHitler. Felul intolerabil (din perspectiva ger-manilor) `n care se sf`r[ise r\zboiul [i seriaanilor economic dezastruo[i dintre 1918 [i1933 aveau s\ le deschid\ drumul spre pute-re nazi[tilor, de aceast\ dat\ printr-o `nl\n-]uire inexorabil\. Numai c\ motivele pentrucare germanii au votat pentru nazi[ti (43% `nmartie 1933), `n principal clasa de mijloc [io parte a voturilor muncitore[ti, nu au fostacelea presupuse ast\zi la o lectur\ superfi-cial\. Adic\, nimicirea evreilor [i cuceririlespre r\s\rit. Ci criza cu repeti]ie a sistemuluipolitic `n care tr\iau [i umilin]a produs\ dehot\r`rile de la Versailles.

Loviturile de for]\ ale lui Hitler de p`n\ la`nceperea r\zboiului – intrarea armatei ger-mane `n Renania, Ansschluss-ul, ocuparearegiunii Sudete – apar [i ele deta[ate de ce aurmat, rezolv\ri, e drept, brutale, ale imenseifrustr\ri germane. Dac\ Hitler s-ar fi oprit laocuparea jum\t\]ii occidentale a Poloniei [i`nfr`ngerea rapid\ a Fran]ei, e posibil ca Ger-mania s\ fi c`[tigat r\zboiul. Numai c\ logi-ca lui Hitler era una a r\zboiului total. Tr\iasub `nchipuirea misiunii de a `ntinde Reich-ulpeste stepele ruse[ti. Atac`nd Uniunea So-vietic\, a dat ultima lovitur\, fatal\, intere-selor statului german.

Nenorocirea pe care Germania a ab\tut-oasupra lumii a trecut `ntr-un plan secundar,„abia perceptibil“, suferin]ele pe care le-au`ndurat germanii `n[i[i. Ast\zi, „reechilibra-rea“ se petrece cu pruden]\, `ncet [i cu destu-l\ ipocrizie. Istoricul refuz\ s\ mai fie prizo-nierul unei dialectici conform c\reia compasi-unea pentru victimele germane ar avea caobiectiv sau ca rezultat relativizarea crimelornazismului: „A venit timpul ca `n Europa deast\zi responsabilit\]ile istorice s\ fie c`nt\ritecu mai mult echilibru [i mai mult\ deta[are.“5

Concluzia c\r]ii: ce s-a `nt`mplat `n Ger-mania a fost o tragedie `n sensul propriu alcuv`ntului. Contrar opiniei unor istorici,Germania „nu era programat\“ pentru a[aceva. Odat\ ce a optat pentru r\zboi `n 1914,totul a mers aproape automat `n direc]ia ceamai nefavorabil\. Pentru ca istoria s\ fie `m-plinit\, trebuia s\ existe [i un Hitler. Nici unscenariu imaginabil la 1914 nu ducea la na-zism, la un r\zboi devastator [i la extermina-rea popula]iei evreie[ti. Tragedia Germaniei„pare a sta mai pu]in sub semnul unor defi-cien]e structurale, c`t al unei perverse `mbi-n\ri de evenimente nea[teptate [i decizii cuurm\ri neb\nuite.“6

Determinismul [i etica istoriei

Acestea s`nt ideile principale ale c\r]ii luiLucian Boia, scris\ cu o logic\ clar\ [i-ntr-olimb\ frumoas\. Ele deconstruiesc temele debaz\ ale interpret\rii canonice privitoare laistoria modern\ a Germaniei [i o fac, `n opi-nia mea, `ntr-un mod conving\tor.

Tema mai general\ implicat\ de LucianBoia `n eseul s\u este interac]iunea dintredeterminism [i etic\ `n istorie, corela]ia din-tre cauzele umane [i sociale care genereaz\faptele, pe de o parte, [i dimensiunea pro-priu-zis etic\ a istoriei ([i interpretarea ei `ntermeni etici), pe de alta. O astfel de inter-ac]iune are o relevan]\ aparte `n ce prive[tesecolul al XX-lea, veacul marilor dezastre,dar constituie o tem\ a `ntregii [tiin]e isto-rice. Disciplina Istoriei nu se reduce, nu arputea, la `nregistrarea „faptelor“ ca atare. Eaface continuu, [i este obligat\ s\ fac\, o mul-]ime de considera]ii pe marginea rela]iilordintre evenimente, cu privire la cauzalit\]i [ichiar, de[i doar `n subsidiar, cu privire laceea ce se putea `nt`mpla [i nu s-a `nt`mplat.

Istoricul nu este cel mai `n m\sur\ s\identifice raporturile cauzale `n societ\]ileumane. Viziunile sintetizatoare, [i `n primulr`nd marxismul, au creat iluzia unor determi-nisme ferme c\p\t`nd consisten]a unor legiale istoriei. Cele mai multe explica]ii desprecum a fost [i de ce a fost precum a fost r\m`nsimple mitologii. Dac\ urm\rim c`t de slab\este valoarea predictiv\ a teoriilor noastreprivind evolu]iile sociale `n prezent, `n ciudanum\rului uria[ de date [i implicarea unorarmate de speciali[ti, realiz\m c`t de vulne-rabil\ r\m`ne identificarea cauzalit\]iloristorice. Istoricul are ceva important de spuschiar despre lumea `n care tr\ie[te, dar nu-mai ca o component\ a unei vaste cercet\rimultidisciplinare.

Cartea lui Lucian Boia contest\ mitologiadeterminist\ a istoriei. Este ferm\ `n a sus]inec\ f\r\ atentatul de la Sarajevo „n-ar fi izbuc-nit atunci r\zboiul european. Poate ar fi iz-bucnit alt\dat\, poate n-ar mai fi izbucnit.“7

Faptul c\ Germania avea s\ fie complet `n-fr`nt\, [i `n numai c`teva luni, dup\ ce c`[ti-gase r\zboiul `n est [i ob]inuse succese pro-mi]\toare `n vest vorbe[te [i el despre `nl\n-]uirea complex\ a cauzalit\]ilor.

Logica dup\ care se determin\ lucrurileare efecte asupra felului `n care interpret\m„sensul“ istoriei, asupra modului `n caredezvolt\m temele vinov\]iei [i responsabili-t\]ilor subsumate ideii de etic\ a istoriei [i amemoriei ei. Subiectul constituie al doileaaspect major al analizei lui Lucian Boia.Dac\ miz\m pe evalu\rile sale, atunci ne pu-

Aporia central\ a secolului al XX-leaPe marginea c\r]ii lui Lucian Boiaprivitoare la tragedia german\



tem `ntreba, `mpreun\ cu autorul, c`t delegitim\ a fost `nscrierea `n Tratatul de laVersailles a articolului 231 care decreta c\Germania [i aliatele sale erau singurelevinovate de r\zboiul de agresiune pe care-ldeclan[aser\. „Adev\rul“ c\ nu erau sin-gurele culpabile introduce nuan]e relevante`n discu]ia responsabilit\]ilor pentru tot ces-a `nt`mplat din acel moment `ncolo.

S-au scris pagini substan]iale asupra vi-nov\]iei colective a germanilor8. Boia atra-ge aten]ia asupra tenta]iei de a interpretasuperficial, `n acest context, datele care audat impresia ader\rii masive la politica luiHitler, cel pu]in `n perioada marilor suc-cese. Cele 48 850 000 de voturi de cares-au bucurat nazi[tii `n anul 1938, [i doar75 000 `mpotriv\, nu ]in cont, comenteaz\istoricul, de faptul c\ „nu e deloc adecvat\c`nt\rirea comportamentului unei societ\]i«`nchise» prin analogie cu valorile [i reac-]iile unei societ\]i «deschise». O chemarela urne `ntr-un regim totalitar este o cere-monie unanimist\, [i nicidecum o consulta-re electoral\ autentic\. [...] ~n totalitarismese petrece o unic\ [i masiv\ manipulare, alc\rei rezultat e sp\larea par]ial\ sau total\ acreierelor [...]“.9 Lumea totalitarismelorlas\ impresia c\ se instaleaz\ definitiv `nistorie pe ruinele lumii vechi, ca urmare,judecata individual\ cedeaz\ `n fa]a a ceeace pare a fi verdictul istoriei. „Activi[tii re-gimului, instrumentele sale directe, s`nt ominoritate. Dar [i majoritatea `l sus]ine `nfapt, prin docilitatea cu care se supune co-menzilor. O «responabilitate colectiv\» e-xist\, a[adar, dar nu ca urmare a unei op]i-uni libere [i voluntare [i, `n acest caz, a uneivinov\]ii pe m\sur\, ci `n sensul unei ali-nieri pasive, `n lipsa, real\ sau aparent\, aoric\rei alternative.“10

Era poate inerent ca discu]ia despre cau-zalit\]i [i moral\ `n istorie s\ nu `l fi dus peautor la considera]ii despre responsabili-tatea real\ [i cea recunoscut\ a totalitaris-mului de tip comunist `n raport cu frateles\u nazist. Cele dou\ proiecte extermina-toare au, afirm\ Boia, determin\ri similare,`n ciuda diferen]elor. Totu[i, locul lor la ju-decata istoriei a fost cu totul altul. Sovie-ticii, care au avut [i neru[inarea, eticheteaz\istoricul, s\ pun\ pe spatele germanilor ma-sacrul de la Katyn, nu au fost adu[i pe ban-ca acuza]ilor, unde le era locul, ci pe scau-nul magistra]ilor. Barbariile ru[ilor din zo-nele ocupate – unele cercet\ri vorbesc des-pre circa 1.400.000 de femei violate – nuau ajuns niciodat\ `n fa]a instan]ei. Depor-tarea masiv\ a germanilor din locurile lornatale – circa 11.000.00011 – este adus\ [iast\zi `n discu]ie cu re]inere.12

A[ vedea la acest punct, `n volumul sem-nat de Lucian Boia, reflectarea `n dezbate-rea istoricilor a aporiei centrale a secoluluial XX-lea: cum s\ alegi, dac\ eventual sepoate alege, [i care ar fi atunci op]iunea mo-ral-ra]ional\, `ntre dou\ totalitarisme decises\ m\cel\reasc\ lumea `n cazul victorieilor? Dezbaterea p\rea acum c`teva deceniitran[at\. Ast\zi, dup\ c\derea regimurilorcomuniste, d\ semne c\ s-a relansat.

Opinii diferite

De[i eseul lui Boia reprezint\ un apel laa nu simplifica istoria [i la a atribui cu res-ponsabilitate orice etichet\ de natur\ etic\,unele evalu\ri nu-mi par a r\spunde stan-dardului pe care l-a instituit. Ele se inter-secteaz\, dar nu coincid, cu observa]iile luiOvidiu Pecican din recenzia f\cut\ c\r]ii `nObservator Cultural.13 Istoric cu forma]ieenciclopedic\, cu experien]\ [i `n domeniuldisciplinelor normative, universitarul clu-jean va fi `ntotdeauna o bun\ referin]\, unghid `n receptarea textelor sensibile. Or,Ovidiu Pecican pare s\ conteste teza defond, cea a unei tragedii germane, asumat\de Lucian Boia chiar `n titlul c\r]ii, c\ci „a

vorbi despre c\l\i ca despre ni[te victime [idespre promotorii consecven]i ai rasismu-lui [i eugeniei sociale drastice ca despreni[te in[i c\zu]i `n capcana istoriei `n loculaltora, mai ferven]i [i mai implica]i (rasi[tiifrancezi [i americani), pare mai mult dec`tacceptabil.“

Revenind la textul lui Lucian Boia, a[remarca sus]inerea c\ `n timp ce izbucnireaPrimului R\zboi Mondial a fost consecin]aunei succesiuni de `nt`mpl\ri care puteau`mpinge lucrurile, `n orice moment, `n alt\direc]ie, traiectoria ce leag\ prima confla-gra]ie mondial\ de a doua era inexorabil\.Iat\ deci, Lucian Boia devine brusc ultra-determinist: „Lumea de dinainte de PrimulR\zboi Mondial ar fi putut s\ evite aceast\conflagra]ie. E `ns\ greu de imaginat cumar fi putut lumea de dup\ Primul R\zbois\-l mai evite pe cel de-al doilea14. Chiar s\fi fost predeterminat totul `ncep`nd cu anul1918? Nu erau oare posibile o serie de `n-t`mpl\ri care s\ fi schimbat substan]ial cur-sul istoriei de p`n\ `n 1945? S\ fie naturadeterminismului social uneori foarte lax\,alteori nea[teptat de strict\?

Dar mai ales unele judec\]i de ordin eticau nevoie de argumente de alt\ complexi-tate. Dac\ sentin]a de la Nürnburg era justi-ficat\, `n schimb, afirm\ Lucian Boia, multealte lucruri nu au fost `n regul\ cu Tribuna-lul de la Nürnburg, `ncep`nd cu nevoia unuitribunal cu adev\rat interna]ional.

Exist\ multe motive s\ se califice o ase-menea pozi]ie ca fiind pur artificioas\ [ichiar insensibil\ la situa]ia creat\ la sf`r[itulconflagra]iei. Dreptul `nving\torilor de a-ijudeca pe `nvin[i nu a fost niciodat\ o vorb\goal\, dar rareori legitimitatea etic\ nu aacoperit legitimitatea formal\ ca dup\ car-nagiul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial.

O alt\ critic\ se adreseaz\ faptului c\ Tri-bunalul [i-a `ntemeiat propriile norme juri-dice, iar judecata trebuie s\ aib\ `ntotdeaunaca baz\ normele valabile la vremea faptelor.Dac\ `ntr-adev\r acesta este principiul de re-ferin]\, `n schimb crearea Dreptului `n mo-mentele de cotitur\ ale istoriei se arat\ a ficeva mai complicat\. Dac\ nu ar fi a[a,nimic nu ar mai fi legitim dup\ o revolu]ie.

O miz\ mai pu]in savant\, cumva anec-dotic\, este tratarea politicii americane cumefien]a de care a sc\pat, `n orice caz, ceagerman\. Americanii ar fi lansat bombeleatomice, ni se spune, din motive rasiste.Cel mai probabil, nu ar fi f\cut-o `n cazulGermaniei15. Iat\ o adev\rat\ acuza]ie. Nudoar c\ relevan]a „probelor“ care se aduc –internarea `n lag\re a japonezilor – este limi-tat\, dar mai ales, informa]ia care poate oferiun r\spuns, bogat\, a r\mas neutilizat\. Dez-baterile ce au precedat hot\r`rea folosiriibombelor nucleare indic\ motive pur mili-tare [i prin excelen]\ de ordin ra]ional.

La fel de suprinz\toare este [i sus]inereac\ Statele Unite ar fi profitat de atentatul dela 11 septembrie pentru a intra `n Irak, chiarcu mai pu]in\ `ndrept\]ire dec`t `n cazulconflictului dintre Austro-Ungaria [i Ser-bia16. S`nt dou\ situa]ii extrem de diferite,din toate punctele de vedere. Dreptul inter-na]ional la momentul respectiv, contextulregional [i mondial, rolul statelor `n arenamondial\, – elemente de detaliu dar r\m`-n`nd esen]iale – nu permit astfel de com-para]ii.

Impresia mea este c\ aspectele tocmaienun]ate mai sus ]in de tensiunea demon-stra]iei sau ([i) de nevoia autorului de a de-sena o imagine a „cazului“ cu linii tari. Ori-cum, controversele, opiniile divergente [iuneori opuse s`nt inerente oric\rui demersintelectual [i nu pun `n discu]ie importan]aultimei c\r]i a lui Lucian Boia. {i, mai ales,nu sus]in „ambiguitatea moral\“ pe care oenun]a `n recenzia sa din ObservatorCultural Ovidiu Pecican. C\ci oare ce estemai frumos moral dec`t s\ lup]i cu la[it\]ile,cu precau]iile, cu re]inerile [i ipocriziilecare `nso]esc bun\ parte din discursul des-pre dramele istoriei, ori despre dramelelumii actuale?

1 Lucian Boia, Tragedia Germaniei. 1914-1945,

Editura Humanitas, Bucure[ti, 2010.2 Lucian Boia, op.cit., p. 12.3 Ibidem., p. 21. Printre argumente, faptul c\ masele

s`nt mai u[or de manipulat dec`t elitele. De notat c\ `nvolumul s\u tradus [i `n limba rom=n\, Stat [i na]iune `nistoria Europei (Polirom, Ia[i, 2004), Hagen Schulzetinde s\ interpreteze izbucnirea Primului R\zboi Mon-dial ca efect al elimin\rii sistemului de control al stabili-t\]ii europene de c\tre Marile Puteri `n urma adopt\riivotului universal. S-a produs, `n consecin]\, generaliza-rea populismului [i confiscarea puterii `n numele po-porului, pe care o men]ioneaz\ [i Lucian Boia.

4 Lucian Boia, op.cit., p. 49.5 Ibidem., p. 127.6 Ibidem., p. 137.7 Ibidem., p. 66.8 Textul lui Karl Jaspers, „Con[tiin]a culpei“, a ap\-

rut `n traducere rom=neasc\ `n 1986 (Texte filozofice,Editura politic\, Bucure[ti, pp. 34-91).

9 Lucian Boia, op.cit., pp. 111-112.10 Ibidem., p. 113.11 Gerhard Weinberg d\ cifra de 11,5 milioane de

germani expulza]i la sf`r[itul celui de-Al Doilea R\zboiMondial, dintre care 2,5 milioane au murit din cauzafoametei [i bolilor (Gerhard Weinberg, A World atArms: A Global History of World War II, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1996, p. 10).

12 Dar crimele de r\zboi, sus]ine Lucian Boia, nu aufost atributul exclusiv al sovieticilor. El invoc\ bombar-damentele aeriene ale alia]ilor, `n particular cel de laDrezda. Or, comenteaz\ Boia, de[i unele lucruri nu s`ntde pus pe acela[i plan, toate aceste manifest\ri „au unaer de familie“ (Ibidem., p. 134).

13 Ovidiu Pecican, „Germania, erou tragic?“, Obser-vator Cultural, nr. 555, 17 decembrie 2010.

14 Lucian Boia, op.cit., p. 101.15 Ibidem., p. 135.16 Ibidem., p. 71.

Archaevs. Studies in the History of Reli-gion, XIV, 2010, Bucharest, RAHR/ IHR,346 pagini, pre] neprecizat

Stvdia Asiatica. International Journal forAsian Studies, XI, 2010, no. 1 – 2, Bucharest,RAHR/ IHR, 398 pagini, pre] neprecizat

Tocmai au ap\rut numerele pentru anultrecut ale celor dou\ elegante [i substan]ialepublica]ii co-editate de Institutul de IstoriaReligiilor al Academiei Rom=ne [i Asocia]iaRom=n\ de Istoria a Religiilor. Acestea con-tinu\ publicarea lucr\rilor importantei confe-rin]e speciale organizate, `n septembrie 2006,la Bucure[ti, de c\tre Asocia]ia European\ deStudii Religioase [i Asocia]ia Interna]ional\de Istoria a Religiilor, sub genericul Istoriareligioas\ a Europei [i Asiei.

Cel de-al XIV-lea tom al Archaevs-ului,editat de E. Ciurtin, secretarul consiliului[tiin]ific al ISR, cuprinde lucr\rile sec]iunilorMo[tenirea lui Mircea Eliade (semneaz\Norman Girardod, Mac Linscott Ricketts,Horst Junninger, Radu Harald Dinu, Ionu]Daniel B\ncil\, Daniela Dumbrav\, AnrdeiOi[teanu, E. Ciurtin) [i Religie [i moderni-tate, Curente hermetice [i ezoterism (OvidiuVictor Olar, Ileana Benga [i Bogdan Negoi]\,Francesco Baroni, Ezio Abrile) [i se `ncheiecu un text polemic al lui Mac LinscottRicketts, raportul [tiin]ific al Institutului peanul 2010 [i o bogat\ sec]iune de recenzii lac\r]i din domeniul istoriei, sociologiei [ifenomenologiei religiilor.

Tomul din Stvdia Asiatica cuprinde, `nfapt, dou\ volume. Primul, editat de MihaelaTimu[, cuprinde lucr\rile sec]iunii Schimb\ride paradigm\ `n studiul religiilor iraniene(semneaz\ Jean Kellens, Philippe Gignoux,Bruce Lincoln, Enrico Raffaelli, James R.Russell, Martin Schwartz, Shaul Shaked, DanShapira, Mihaela Timu[). Cel de-al doilea,editat de acela[i neobosit E. Ciurtin, `ncepecu un In Memoriam pentru Arion Ro[u (sem-nat de Pierre-Sylvain Filliozat) [i este centratpe lucr\rile sec]iunii Religii indiene [i studiibuddhiste ( Hubert Durt, Jean-Marie Ver-poorten, C. D. Sebastian, Lubos Belka,Eugen Ciurtin, Silviu Lupa[cu, Jad Hatem,Corin Braga, Ionu] Daniel B\ncil\). {i acesttom se `ncheie cu o bogat\ sec]iune de recen-zii [i impresionate liste de c\r]i donate [i tri-mise c\tre Institut sau achizi]ionate.

Pentru cei interesa]i, amintim c\ publica-]iile s`nt indexate de c\tre importante institu-]ii de evaluare europene [i de peste Ocean [ic\ pot fi procurate, versiunea print, prin lan-]ul libr\riilor Humanitas, iar versiunea elec-tronic\ prin intermediul Central and EasternEuropean Online Library, Frankfurt, la adresawww.ceeol.com. (Timpul)

BURSA C|R}ILOR

Cronici din tranzi]ieTTIIMMPPUULL8

www.timpul.roianuarie 2011

MARCELA CIORTEA

C`nd, `n 1998, `ncepeam o cercetare pemarginea modurilor verbale nepersonale, nub\nuiam ce lume fascinant\ avea s\ ni se des-chid\ odat\ cu punerea `n ordine a unor pro-bleme de natur\ gramatical\. Inten]ionam a-tunci o analiz\ comparativ\ a modurilor ver-bale `n limbile latin\ [i rom=n\, aleg`nd spreexplorare corpus-ul lucr\rii lui Dimitrie Can-temir, Descrierea Moldovei. De[i ideea a fostagreat\, comisia de admitere [i-a orientat a-ten]ia asupra unei lucr\ri elaborate `n limbarom=n\ f\r\ a fi o traducere cap-coad\, [i a-tunci, la sugestia profesorilor Frieda Edelstein[i D. D. Dra[oveanu, ne-am concentrat aten]iaasupra Divanului, de la apari]ia c\ruia tocmaise `mpliniser\ 300 de ani. {i cum nimeni nu sepoate av`nta `n gramatica unui text f\r\ a selovi [i de latura lui pragmatic\, aveam s\ nepomenim, `n scurt\ vreme, reconstituind unparcurs captivant al\turi de principele moldavDimitrie Cantemir, care avea s\ devin\ [ieroul nostru, dup\ ce a fost, pe r`nd, eroul luiGr. Tocilescu, Virgil C`ndea1, Stela Toma,Dan Slu[anschi, I. Minea, P. P. Panaitescu,Dan B\d\r\u, Manuela T\n\sescu, PetruVaida, Constantin M\ciuc\, Elvira Sorohan,Ecaterina }ar\lung\, Drago[ Moldovanu,Adriana Babe]i, Cristina B`rsan, AndreiPippidi [i mul]i, mul]i al]ii. Unii dintre ace[tias-au `ncumetat chiar la refacerea drumului `nexil al principelui nostru [i lor le dator\m re-patrierea surselor istorice [i literare de prim\m`n\, at`t de necesare unei cercet\ri oneste.Lui Gr. Tocilescu, trimis `n Rusia de Socie-tatea Academic\ Rom=n\ `n a doua jum\tate asecolului al XIX-lea, i-a urmat la interval deun secol Ecaterina }ar\lung\, iar de cur`nd(2003) istoricul {tefan Lemny avea s\ refac\acela[i parcurs, `ntr-un stagiu de cercetarefinalizat cu volumul Les Cantemir. L’aventureeuropéenne d’une famille princière au XVIIIesiècle, Paris, 20092, tradus `n limba rom=n\ dedoamna Magda Jeanrenaud [i publicat deEditura Polirom la sf`r[itul anului 20103.

Conceput\ `n manier\ plutarhic\, a[a cumreiese chiar din coperta versiunii sale rom=-ne[ti, lucrarea domnului {tefan Lemny pla-seaz\ fa]\ `n fa]\ dou\ personalit\]i, tat\ [i fiu,cu inten]ia m\rturisit\ (p. 18) de a face cunos-cut\ cititorului alolingv contribu]ia Cantemi-re[tilor la cultura european\. Este de `n]eles c\autorul alege limba francez\ pentru a-i fi c\-l\uz\ `n acest demers, c`t\ vreme este stabilitde mult\ vreme `n Fran]a [i naturalizat fran-cez, dup\ cum reiese din succinta prezentarece `nso]e[te lucrarea; ad\ug\m aici [i faptul c\nu este prima dat\ c`nd domnia sa `[i exer-seaz\ condeiul `n expresia limbii franceze4;dar, dac\ e s\ ]inem cont de urm\toarea remar-c\ pe marginea scrierilor lui Dimitrie Cante-mir, anume c\ „fiecare ia na[tere dintr-o b\t\-lie dat\ cu limba `n care scrie“ (p. 64), atunciefortul domnului {tefan Lemny se cuvine dedou\ ori felicitat. Cum `ns\ varianta original\nu a ajuns `nc\ la noi, observa]iile noastre sevor referi strict la versiunea `n limba rom=n\,Cantemire[tii. Aventura european\ a unei fa-milii princiare din secolul al XVIII-lea.

Structurat\, cum spuneam, pe schema bio-grafiei paralele, lucrarea reface – dup\ cumreiese `nc\ din titlu – aventura european\ adou\ spirite mari, Dimitrie Cantemir [i fiuls\u Antioh, desf\[ur`nd pe mai bine de 300 depagini un periplu interesant de fapte [i ideievolu`nd `n perimetrul descris de SublimaPoart\ [i Rusia de o parte, Anglia [i Fran]a decealalt\ parte, iar la mijloc Moldova, pe carefamilia Cantemir ambi]iona s\ o ridice `nr`ndul cur]ilor de vaz\ ale Europei, nu ca pe acincea roat\ la c\ru]\, ci ca pe un stat suveran

respectat [i recunoscut. „At`t timp c`t domne[te,fiecare principe este un suveran comparabilcu orice alt principe european“, noteaz\ dl {te-fan Lemny la p. 35, urm`nd spusa unui ofi]ergerman aflat `n slujba lui Carol al XII-lea.Probabil c\ a[a [i este. At`t timp c`t dom-ne[te... Din nefericire, principele Dimitrie adomnit foarte pu]in, iar fiul s\u, Antioh nuavea s\ ajung\ niciodat\ la tron.

Citind cineva numai `ntìa parte a lucr\riis-ar putea ar\ta dezam\git s\ afle `ntr-`nsa lu-cruri care `ndeob[te erau cunoscute despre Di-mitrie Cantemir. Ce nu trebuie `ns\ uitat estec\ autorul verific\ atent `n documentele vre-mii fiecare informa]ie, nemul]umindu-se cusimpla preluare a datelor de la predecesori. Eljongleaz\ cu textul, `l interogheaz\, interpre-teaz\ [i filtreaz\ informa]ia, uneori renun]\dar numai pentru a reveni `n alt\ parte, `ntr-oabordare fie mai direct\, fie mai bogat\, folo-sind toate p`rghiile, de la documentul concretp`n\ la zvon, de la cele unanim acceptate p`n\la cele strecurate sub rosa, vorba lui Vocke-rodt (p. 270). Cu a doua parte `ns\, venind `nexcelent\ completare a celei dintì, demersuldomnului {tefan Lemny se arat\ a fi `mplinit,meritul domniei sale fiind acela de a ob]inec`teva pun]i de leg\tur\ de nezdruncinat `ntrecei doi Cantemir, fie c\ autorul vede lucrurileunul `n continuarea celuilalt, fie c\ le vede `nopozi]ie. Astfel, dac\ Dimitrie s-a bucurat degrija unui p\rinte ne[tiutor de carte, Antiohs-a putut sprijini cu toat\ `ncrederea pe eru-di]ia p\rintelui s\u. {i unul [i cel\lalt [i-au luat`n serios misiunea de luminare a neamului dincare f\ceau parte: dac\ Dimitrie a scris Diva-nul, compil`nd [i traduc`nd, „`n slava [i folo-sin]a moldovenescului niam“5, Antioh, la r`n-dul lui, traduce Conversa]ii despre pluralita-tea lumilor a lui Fontenelle pentru binele po-porului rus (p. 175), fiind am`ndoi nevoi]i s\intervin\ `n vocabularul limbii lor prin inven-tarea unor termeni filosofici care, la data a-ceea, lipseau din limbile respective. Dac\ Di-mitrie impune la noi romanul alegoric prinIstoria ieroglific\, inspirat\ din evenimentelesociet\]ii contemporane, Antioh impune satira`n literatura rus\ (pp. 177 sqq), dar am`ndoidebuteaz\ cu o scriere de inspira]ie religioas\,tat\l, cu Divanul, cum am v\zut deja, fiul cuPanegiricul Sf`ntului Dimitrie (1719), relu`ndtema religioas\ `n anul 1727, cu Simfonia laPsaltire (p. 176). Iar dac\ literatura rus\ ì da-toreaz\ lui Antioh traducerea Epistolelor luiHoratius, deprinderea timpurie a traduceriidintr-un text latinesc nu scap\ observa]iei dlui{tefan Lemny, care preia o m\rturie a princi-pelui din prefa]a la traducerea Istoriei uni-versale a lui Iustin: „Cred c\ str\dania mea dea-i traduce pe vechii latini [i greci ar putea

contribui la `mbog\]irea poporului nostru (po-porul rus, n. n., M. C.), trezindu-i m\car pa-siunea pentru [tiin]\. (p. 172). Am `nceput s\traduc pe c`nd eram foarte t`n\r, pe vremeastudiilor mele de latin\ [i am avut astfel pri-lejul s\ constat c\ aceast\ `ndeletnicire re-prezint\ calea cea mai bun\ de a ad`nci cu-noa[terea unei limbi str\ine.“ (ibid.).6 S\ poat\fi oare `ntrez\rit\, `n aceast\ m\rturisire, o ex-plica]ie c`t de palid\ pentru bulversanta de-cizie a lui Dimitrie de a introduce `n cartea aIII-a a Divanului lucrarea c\lug\rului unita-rian Andrea Wissowatius7? Cum c\ Dimitrie,la r`ndul s\u, f\cuse acela[i pas imens de lateologie la [tiin]e nu mai e nevoie s\ fie dove-dit. Iar cartea a III-a a Divanului include,printre altele, urm\torul fragment: „Precumdintre p\g`ni nu nevrédnici oarecarii de a s\citirea sint: }i]ero, «Pentru slujbe»; a lui Se-neca (unele); a lui Plutarchus, «Obicéinice»; alui Epictitos, «Enhiridion»; a lui Isocrat, «~n-v\]\tur\ c\tr\ Dimonic» i proci“8.

Fiindc\ mai sus venise vorba de origineamodest\ a lui Constantin Cantemir, ne-a atrasaten]ia un segment de traducere st`ngace, for-]at\, `n opinia noastr\, cu siguran]\ orientat\astfel sub influen]a caracteriz\rii f\cute de IonNeculce, care noteaz\ la `nceputul capitoluluial XI-lea din „Letopise]ul s\u: Acest domnuCantemir-vod\ au fost de oameni pro[ti de la]inutul F\lciiului“9. La p. 19, f\r\ s\ fac\ trimi-tere la scrierea lui Neculce, dl {tefan Lemnyactiveaz\ o astfel de informa]ie, pun`nd-o `n-tre ghilimele, f\r\ nicio not\, ceea ce ne `ndrep-t\]e[te s\ credeam c\ [tirea este de notorietateprintre istorici. Un lingvist nu poate `ns\ trececu vederea un am\nunt ca acesta: Constantina fost „un scit oarecare, de un om din pro[ti“,mai ales c\, la p. 33 autorul revine asupra sin-tagmei, nuan]`nd-o prin renun]area la prepo-zi]ia de: „un scit oarecare, […] un om dinpro[ti“, aduc`nd spre argument un genitividiotae. ~ntruc`t, de data aceasta, i se atribuielui Dimitrie acest segment, ne-am imaginat c\trebuie s\ fie din Via]a lui Constantin Cante-mir, la textul c\reia am apelat10 [i unde amaflat c\ nobilul suedez captus fuerit a Scytaquondam ignobili homine (nesciebant Sueciin castris Polonorum esse Moldavos, illos Tar-taros putantes), ceea ce `n limba rom=n\ sun\a[a: „ar fi fost capturat de un scit oarecare, omde r`nd (suedezii nu [tiau c\ `n tab\ra polon\se aflau moldoveni, crez`ndu-i t\tari)“. Acestam\nunt nu `l consider\m lipsit de importan]\pentru cititorul de limb\ rom=n\. ~n primulr`nd, chiar idiotae s\ fie, credem c\ este vorbade un genitiv al calit\]ii11, nu de unul partitiv12.Apoi, `n privin]a termenului ales, preferin]anoastr\ se `ndreapt\ spre needucat/neinstruit`n locul lui prost. Spunem aceasta pentru a

oferi cititorului contemporan de limb\ rom=n\o variant\ nealterat\ de lectur\, deoarece, reve-nind la Neculce, afl\m despre Antiohi-vod\,fratele lui Dimitrie, c\ „nu era prè c\rturar,numai nu era prostu“ (op. cit., p. 247), iar des-pre Petru cel Mare al Rusiei afl\m c\, venindla Ia[i, „umbla pre gios, f\r\ alaiu, ca un omprost“ (idem, p. 288), ceea ce, `n sensul actualal termenului, duce la o lectur\ ilar\. ~n al trei-lea r`nd, informa]ia este important\ pentru c\,de[i Cantemire[tii sus]in controversata lor des-cenden]\ din spi]a lui Tamerlan, iat\, aici, Di-mitrie ]ine s\ puncteze exact c\ suedezii ìconfundau pe moldoveni cu t\tarii, prin urma-re de aceea l-au considerat scit pe tat\l s\u,m\car c\ era moldovean. Desigur, noti]a poatefi interpretat\ ca necesar\ `n revendicarea tro-nului Moldovei, f\r\ `ndoial\, dar credem c\nu gre[im consider`nd apartenen]a Cantemi-re[tilor la neamul moldovenilor mai sigur\dec`t aceea la neamul lui Tamerlan13.

De asemenea, ajung`nd cineva la finalullecturii, ar putea `n]elege c\ fiul Antioh ì estemai simpatic dlui {tefan Lemny dec`t Dimi-trie-tat\l. P\rerea noastr\ este `ns\ c\ `mpre-jur\rile `n care evolueaz\ fiul s`nt, chiar dac\nu de tot prielnice, oricum mai bl`nde [i maipu]in primejdioase dec`t acelea `n care s-a ni-merit s\ fie tat\l. Sigur, pe l`ng\ `mprejur\rilenefavorabile, Dimitrie Cantemir va fi f\cut [igre[eli, at`t politice, c`t [i strategice. Probabilcea mai mare gre[eal\ politic\ este, dup\ uniicercet\tori, alian]a cu Rusia (p. 85), decizie`nc\ ambigu\ [i ne`n]eleas\ de mult\ lume,c`t\ vreme Dimitrie a fost mul]i, mul]i ani,capuchehaie la Istambul. Dac\, `ns\, merg`ndpe m`na cronicarului Neculce, putem `n]elegedecizia principelui nostru, luat\ `n grab\ [i lavremuri de criz\, ofensa adus\ Profetului Ma-homed `n Sistema este mai greu de `n]eles, cuat`t mai mult cu c`t ea vine din partea unui spi-rit enciclopedic ce se dorea deschis spre valo-rile morale universale. Din acest motiv, cre-dem noi, Antioh este o figur\ mai luminoas\dec`t tat\l s\u: pentru c\ `mprejur\rile nu l-ausilit la fapte at`t de mari `nc`t decizia lui s\ a-fecteze soarta unui neam `ntreg. Spre exem-plu, dac\ Dimitrie `ncerca, prin specula]ii ne-fondate la adresa religiei musulmane, s\-lconving\ pe `mp\ratul Petru al Rusiei s\ por-neasc\ un r\zboi `mpotriva Sublimei Por]i,Antioh a contribuit la bun\starea Rusiilor printransferarea din Occident a tot soiul de infor-ma]ii privitoare la uzan]a Cur]ilor Regale, la`mbr\c\minte, la exprimare, la ceremoniale[.a.m.d. Dimitrie `[i dore[te zadarnic o c\l\to-rie `n Anglia [i Fran]a, al\turi de Petru celMare, dar nu va primi `ncuviin]are (p. 16). Vafi r\zbunat `n aceast\ dorin]\ de fiul s\u, careajunge ambasador exact `n ]\rile pe care el nuva fi putut s\ le vad\, dar [i acesta, la r`ndullui, va fi `mpiedicat s\ fac\ parte din suita am-basadorilor care l-au `nso]it pe George alII-lea al Angliei la Hanovra (p. 185). Dac\ `nlupta lui pentru tron, aflat `nc\ la Istambul,Dimitrie „a intrat `ntr-o competi]ie plin\ depericole de uneltiri [i compromisuri ale c\reiperipe]ii nu le cunoa[tem pe deplin“ (p. 77), laParis, Antioh este `ndeaproape supravegheatde poli]ia francez\ (pp. 197 sqq). Toate acesteam\nunte, cum [i rela]iile celor doi Cantemircu Academiile europene, cu savan]ii Europei,cu diploma]ii, cu oamenii de litere [i art\, ]`[-nesc m\iestrit de sub pana lui {tefan Lemny,`n care se `ntrec, pe r`nd, istoricul [i roman-cierul, biograful [i analistul.

Despre aceast\ carte se va mai scrie cusiguran]\; [i noi vom reveni asupra ei de c`teori vom avea ocazia. Asupra ei [i asupra vii-toarelor edi]ii, pentru c\, avem convingerea,edi]ia de fa]\ se va epuiza rapid. Poate c\ edi-]iile viitoare vor fi – dup\ modelul Istoriei Im-periului Otoman – `mbog\]ite cu imagini,

Fa]\-n fa]\: Dimitrie Cantemir [ifiul s\u, Antioh



reproduceri, fotocopii, cel pu]in acolo unde au-torul popose[te asupra descrierii, fie c\ este vorbade un portret, fie c\ este vorba de o b\t\lie sau unloc anume. {i poate c\ tot acolo va fi `ndreptat\ oeroare – de tipar sau de nesincronizare a docu-mentelor – `n privin]a datei de apari]ie a Diva-nului, anume anul 1699 `n loc de 1698. Ini]ial amconsiderat-o sc\pare de tehnoredactare, at`t la p.44, c`t [i la p. 50, `ns\, la p. 78, autorul spune ex-plicit: „~n trecere prin Adrianopole, `n aprilie1697, unde asist\ la mobilizarea armatei turce[ti,este trimis de urgen]\ de Poart\ la fratele s\u, laIa[i, pentru a-l informa despre opera]iunile `n curs.~n aceste circumstan]e, va da la tip\rit Divanul,care va ap\rea peste doi ani.“ Adic\ `n anul 1699!La pagina imediat urm\toare, autorul revine asu-pra acestui moment, plas`ndu-l `ntr-un contextmai larg: „~n ceea ce-l prive[te pe Dimitrie, anul1699 este bogat `n evenimente. Este anul c\s\-toriei sale [i cel al public\rii primei lui c\r]i“ (p.79). Dac\ 1699 r\m`ne anul c\s\toriei, dup\ cumspun biografii14, anul public\rii Divanului este1698, dup\ cum reiese din foaia de titlu a edi]ieiprinceps15, iar domnul {tefan Lemny [tie cu sigu-ran]\ c\ observa]ia noastr\ vine cu cea mai bun\inten]ie, c`t\ vreme [tim ce `nseamn\ truda pedocumente [i punerea lor cap la cap.

~n ciuda acestor minore neajunsuri care, f\r\ a[tirbi valoarea [tiin]ific\ a lucr\rii, s`nt datorate cusiguran]\ concursului de `mprejur\ri care a stat labaza edit\rii rapide a acestei versiuni rom=ne[ti,demersul dlui {tefan Lemny este unul reu[it, dup\cum cercet\torul ne-a obi[nuit deja prin lucrareadomniei sale – care l-a [i consacrat – Sensibilitate[i istorie `n secolul XVIII rom=nesc (Editura Me-ridiane, Bucure[ti, 1989), `n curs de reeditare, dac\bine am `n]eles dintr-un interviu al autorului16.~ntr-o exprimare sobr\ [i elegant\, lucr\rile dlui{tefan Lemny reconstituie o etap\ important\ prinanaliza veacului `n discu]ie, dac\ nu `ntocmai cuma fost, apoi cu siguran]\ nici cum trebuie s\ fie, cifoarte aproape de cum ar fi putut s\ fie.

1 Mo[tenit `n aceast\ preocupare de fiica sa, Ioana Feodo-rov, care a publicat versiunea arab\ realizat\ de arhiepiscopulde Alep, Athanasios Dabas [i traducerea englez\ a Divanului:The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the SinfulWorld / S?alah? al-h?akim wa-fasad al-‘alam al-damim. Edi-ted, translated, annotated, with editor’s note and indices byIoana Feodorov. Editura Academiei, Bucure[ti, 2007.

2 http://cantemiriana.blogspot.com/p/bio-bibliographies.html. 3 http://cantemiriana.blogspot.com/2010/12/evocation-di-

mitrie-cantemir-iasi-le-29.html. 4 Vezi [i Jean-Louis Carra, 1742-1793, parcours d’un

révolutionnaire, Paris, L’Harmattan, 2000.5 A[a cum reiese din pagina de titlu, edi]ia Virgil C`ndea,

EARSR, Bucure[ti, 1974, p. 103.6 Cf. Constantin M\ciuc\, Dimitrie Cantemir, Editura Al-

batros, Bucure[ti, 1972, pp. 286-287, unde biograful sublinia-z\ preferin]a lui Dimitrie de data aceasta pentru latura profundmoral\ a liricii hora]iene.

7 Vezi Petru Vaida, Umanistul Andrei Wissowatius tradusde Dimitrie Cantemir. Cu privire la izvoarele Divanului, `nGazeta literar\, anul XI, nr. 37, 1964, p. 7. Cf. Petru Vaida,Dimitrie Cantemir [i Andrei Wissowatius. Contribu]ii la pro-blema izvoarelor umanismului lui Cantemir, `n Revista defilozofie, 12, 1965, 1, pp. 37-48.

8 Divanul, ed. cit., p. 357, 125v.9 Cronicari moldoveni, studiu introductiv de Dan Horia

Mazilu, selec]ia textelor, glosar de Anatol Ghermanschi,Editura Militar\, Bucure[ti, 1987, p. 239.

10 Operele principelui Demetriu Cantemiru publicate deAcademia Rom=n\, tomu VII, Vita Constantinii Cantemyriicognomento Senis Moldaviae Principis, Bucuresci, 1883, p. 4.

Cf. http://www.if.asm.md/biblioteca/viata_lui_constan-tin_cantemir.pdf.

11 Se va `n]elege prin genitivul calit\]ii at`t calitatea pro-priu-zis\, c`t [i lipsa acesteia sau chiar defectul. Limba rom=n\red\ aceast\ idee prin expresii cu acuzativul prepozi]ional, genomul era de o prostie…, sau chiar cu genitivul, `n expresii degenul: prostul pro[tilor, ambele pentru a reda forme de su-perlativ care se p\streaz\ `n afara discu]iei de fa]\.

12 Pentru aceast\ distinc]ie partitiv/calitativ, vezi Dan Slu-[anschi, Sintaxa limbii latine, vol. I, Sintaxa propozi]iei, edi]iaa II-a rev\zut\ [i ad\ugit\, Editura Universit\]ii Bucure[ti,1994, p. 105 par. 4.7.4.1., `n care profesorul nostru se delimitade p\rerile celor care, dup\ modelul gramaticii limbii franceze,`l considerau partitiv, nuan]`nd cu o subspecie a genitivului ca-lit\]ii, anume aceea de genitiv al clasei, al categoriei, al pro-venien]ei.

13 Cf. Ecaterina }ar\lung\, Dimitrie Cantemir. Contribu]iidocumentare la un portret, Editura Minerva, Bucure[ti, 1989,p. 98.

14 I. Minea, Despre Dimitrie Cantemir. Omul. Scriitorul.Domnitorul, Ia[i, Via]a Rom=neasc\, 1926, p. 13. Cf. Con-stantin M\ciuc\, op. cit., pp. 94-95.

15 Vezi `n acest sens http://cantemir.asm.md/dimitrie/litera-tura [i http://internettrading.net/sica/denis/cantemir/Diva-nul,%20Iasi,%201698.png.

16 http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-stefan-lemny-statul-roman-ar-trebui-sa-sustina-mai-mult-opera-de-difuzare-a-culturii-romane-in-strainatate-5703515/.

ADRIAN NI}|

~n lucrarea Perspectiva de nic\ieri (tra-ducere de Bogdan Lep\datu, Bucure[ti,Vellant, 2009), Thomas Nagel `[i propunes\ abordeze urm\toarea problem\: cum sepoate combina viziunea pe care o de]ine oanumit\ persoan\ din lume cu o perspectiv\obiectiv\ asupra lumii, cu alte cuvinte, cumse poate `n]elege subiectivitatea `n prezen]aobiectivit\]ii. De[i aceast\ problem\ a fostridicat\ de numero[i filosofi, trebuie spusdin capul locului c\ abordarea lui Nageleste una special\. Este special\ nu at`t prin`ntinderea domeniilor conexe prin care `[iplimb\ `ntrebarea (mentalul, cunoa[terea,libertatea, valorile, etica), nu at`t prin difi-cultatea chestiunilor abordate, c`t mai alesprin dificultatea de a `n]elege r\spunsul.Dup\ ce arat\ c\ de solu]ia problemei depin-de felul cum `n]elegem realitatea, felul cumne comport\m [i cum ne raport\m la ceilal]i,Nagel sus]ine c\ nu are o solu]ie, c\ nu areun r\spuns precis. El vrea mai degrab\ s\ridice ni[te `ntreb\ri care ar putea ajuta, `ntimp, la ajungerea la anumite r\spunsuri.

~ntr-adev\r, lucrarea Perspectiva de ni-c\ieri poate s\-l descump\neasc\ pe uncititor obi[nuit cu r\spunsuri precise, rigu-roase [i bine argumentate. Din aceast\pricin\, lucrarea mai degrab\ provoac\ ci-titorul s\ g`ndeasc\, s\ vad\ lucrurile dinmai multe perspective, dec`t s\ aduc\ unr\spuns care s\ fie expresia unei singureperspective, cum ar fi cea a autorului. Unadin cele mai serioase provoc\ri ale lucr\riieste legat\ de natura mentalului. Nagel ara-t\ c\ mentalul este unic, autonom. Lumeamental\ (tr\irile, sentimentele, judec\]ileetc.), trebuie s\ poat\ fi integrat\ `n oriceviziune obiectiv\ a lumii. Departe de a con-duce la panpsihism, abordarea nu vrea s\conduc\ nici la dualism. Exist\ numeroaseargumente `n lucrare `mpotriva dualismuluicartezian sau de orice alt\ natur\. Nagelvrea s\ fac\ dreptate existen]ei lumii men-tale `n condi]iile `n care exist\ [i lumea fi-zic\, nemental\. De[i greu de `n]eles aceas-t\ idee a lui Nagel `n acord cu ce se cunoa[-te la ora actual\, este clar c\ el vrea s\ limi-teze abordarea obiectiv\ a lumii mentale,respectiv abordarea subiectiv\ a lumii ne-mentale. Este clar c\ la ora actual\ fizica,filosofia, artele etc. ne ofer\ instrumenteprin care putem s\ p\trundem `n fiecare dincele dou\ domenii, dar `n mod indepen-dent. Mai mult, de regul\ se cerceteaz\mentalul cu instrumentele, conceptele [iteoriile cu care se cerceteaz\ realitateaobiectiv\, ceea ce produce mari pagubeambelor domenii. Ar fi deci nevoie de oteorie integrat\ a realit\]ii care s\ explice `nmod propriu, cu instrumente, concepte [iteorii adecvate, func]ionarea organismelorcon[tiente. A[adar, ar fi nevoie de o teoriecare s\ explice nu separat cum func]ionea-

z\ creierul (a[a cum face azi neurofizio-logia), sau separat cum se produc senza]iile[i percep]iile (cum face psihologia), ci de oteorie care s\ poat\ integra toate cuno[tin-]ele astfel `nc`t s\ se poat\ explica cum anu-mite procese din creier sau anumite schim-b\ri energetice din re]eaua de neuroni pots\ genereze senza]iile, ideile sau sentimen-tele noastre.

Cititorul nu va fi mirat s\ vad\ cum Na-gel este nemul]umit at`t de teoriile monisteale mentalului, c`t [i de cele dualiste, at`t decele reductive c`t [i de cele nereductive, defizicalism, behaviorism, computa]ionalismetc. Din acest punct de vedere se pare c\celebrul profesor de la Universitatea dinNew York aduce aici un fel de demonstra]iede incompletitudine a filosofiei min]ii: nicio teorie obiectiv\ nu poate s\ explice com-plet universul mental.

~ntrep\trunderea dintre obiectiv [i su-biectiv, ce-[i face sim]it\ prezen]a `n fie-care pagin\ a lucr\rii, are c`teva consecin]einteresante, dar nu lipsite de noi provoc\ri.O prim\ consecin]\ este legat\ de sineleobiectiv. Despre acesta, Nagel sus]ine c\este o parte a punctului de vedere de]inutde orice persoan\, iar obiectivitatea sa estedezvoltat\ `n grade diferite la persoane di-ferite sau etape diferite. Sinele obiectiveste ceea ce asigur\ obiectivitatea punctu-lui nostru de vedere, `n condi]iile `n careacest punct de vedere este personal, deciexterior `n raport cu cel al oric\rei alte per-soane. Sinele obiectiv este cel care ne situ-eaz\ simultan `n interiorul lumii [i `n afaralumii. S\ ne g`ndim la situa]ia urm\toare.Trei persoane aflate `n locuri diferite pri-vesc desf\[urarea aceluia[i eveniment. Vorexista, a[adar, trei puncte de vedere asupraevenimentului, fiecare cu subiectivitatealui dat\ de limbaj, tr\iri, amintirile pe carele evoc\ etc. ~n acela[i timp, un anumitpunct de vedere este pentru celelalte dou\persoane oarecum obiectiv, c\ci este exte-rior fiec\ruia, neput`nd fi modificat sau in-fluen]at `n vreun fel. Mai mult, cel dou\persoane s`nt ele `nsele prinse `n punctul devedere al primei persoane.

S-ar putea obiecta c\ Nagel sus]ine oconcep]ie nera]ionalist\ cu privire la lume[i la cunoa[tere. Nimic mai fals. Departe dea dori s\ sus]in\ c\ am avea o cunoa[tere `n-n\scut\ a adev\rului despre lume, el arat\c\ avem capacitatea de a genera ipoteze cuprivire la lume [i de a respinge acele posi-bilit\]i `n care propria noastr\ persoan\ [ipropriul set de experien]e nu s`nt incluse.Apropierea de ra]ionalism este afirmat\ cuputere tocmai prin implica]iile obiectivit\-]ii, `n condi]iile `n care obiectivitatea estemanifest\ `n lume [i ne face s\ tragem con-cluzia, crede Nagel, c\ baza majorit\]ii cu-no[tin]elor reale despre lume trebuie s\ fiea priori, deci neob]inut\ din experien]\.

Aceast\ form\ special\ de ra]ionalism secombin\ la Nagel cu o form\, la fel de spe-cial\, de realism. Este special\ pentru c\Nagel este angajat nu at`t fa]\ de clasiculprecept ce sus]ine c\ lumea este indepen-dent\ de mintea noastr\, c`t mai ales fa]\ deo concep]ie cu privire la ceea noi putemconcepe. Deci, nu felul cum cunoa[tem lu-mea este avut `n vedere, ci felul cum o con-

cepem. Astfel, aceast\ form\ de realismsus]ine c\ este probabil ca realitatea s\ de-p\[easc\ ceea ce putem noi concepe despreea sau, `n cuvintele lui Nagel, c\ lumea arputea fi de neconceput min]ilor noastre (de-sigur, idealismul c\ruia i se opune aceast\concep]ie neag\ aceast\ posibilitate).

Pentru o persoan\ familiarizat\ cu rea-lismul [i ra]ionalismul clasic aceast\ tez\ alui Nagel i se pare fie scandaloas\, fie dene`n]eles. Cum ar putea fi realitatea dincolode limitele cunoa[terii noastre? Cum poatelumea s\ fie de neconceput? Ca s\ vedemmai bine ideea lui Nagel, s\ ne g`ndim la opersoan\ ce tr\ie[te `n universul clasic: `n-]elege lumea prin concepte [i teorii m\su-rabile, cantitative, furnizate de mecanicaclasic\ newtonian\. Pentru o persoan\ cetr\ie[te `n universul contemporan, lumea `iapare ca un continuum spa]io-temporal, `ncare materia [i energia se pot converti una`n alta [i `n care viteza luminii este limitamaxim\ de vitez\ `n univers, `n acord cuteoria relativit\]ii [i mecanica cuantic\. Cear fi dincolo? Dup\ Nagel, chiar `n interio-rul acestui univers se afl\ nenum\rate in-sule care nu pot fi `n]elese folosind instru-mentele, conceptele [i teoriile [tiin]ei ac-tuale, [i anume min]ile noastre. Fizica, chi-mia, biologia [i celelalte [tiin]e nu numai c\nu pot cunoa[te subiectivitatea gustuluiunui m\r verde, dar nici nu pot concepeaceast\ subiectivitate, nu o pot `n]elege, nupot da seama de ea. Tocmai `n acest sens arfi nevoie de o ie[ire din chingile clasice ale[tiin]ei actuale pentru a se pune bazele uneiteorii integrate asupra realit\]ii care s\explice deopotriv\ [i subiectivitatea [iobiectivitatea.

Probabil c\ mesajul lucr\rii lui Nagel seafl\ `n ultimele r`nduri ale lucr\rii `n care sesus]ine c\ punctul obiectiv de vedere nupoate fi `mbl`nzit cu adev\rat, dar `n clipa`n care noi admitem c\ s`ntem limita]i delumea `n care tr\im devine evident c\ s`n-tem incapabili s\ tr\im `n lumina consecin-]elor acestei recunoa[teri. Recunoa[tereafaptului c\ nu avem solu]ii `n fa]a rapor-tului subiectivit\]ii cu obiectivitatea neface `ns\ capabili s\ ne apropiem de ceea ce`nseamn\ s\ tr\im `n lumina adev\rului.

Provoc\rile lui Thomas Nagel

POLEMICI CORDIALE

Proz\TTIIMMPPUULL10


NICK SAVA

„Mai l\sa]i-m\ cu prostiile voastre!“ ziseVasile, un b\rbat negricios de vreo 50 de ani,pu]in c\runt pe la t`mple, cu un `nceput dechelie, ochi c\prui verzulii ad`nci]i sub arcadaputernic\, pe care spr`ncenele formeaz\ olinie aproape continu\, nu foarte stufoas\, dep\r negru. Sigur pe sine, peroreaz\ cu o vocecare nu permite vreo contrazicere. „Ce ne-aadus nou\ capitalismul? Am ajuns s\ murimde foame! Cel pu]in, comuni[tii erau patrio]i,aveau grij\ de popor!“

„Hai, m\i, nea Vasile“ zise Octav, un tipsub]irel de vreo 30 de ani, cu p\rul c`nepiu c\-zut peste urechi, presat de o [apc\ de baseballcump\rat\ de la talcioc. O purta, ca mai to]irom=nii care adoptaser\ [epcile americane, cucozorocul la spate. „N-o fi fost a[a de binecum zici...“

„Ce [tii tu? C`]i ani ai tr\it sub comuni[ti?“„P\i, la revolu]ie eram `n [coal\. Am apu-

cat doar ultimii zece ani ai lui Ceau[escu.Da-mi ajunge!“

„Vezi c\ nu [tii? Repe]i [i tu ce auzi pe latelevizor...“

„La televizor ì cam laud\ pe comuni[ti“,interveni R`m\. Al treilea membru al echipeieste un zdrahon de b\rbat, cu glasul muiatmoldovene[te, cu burtic\ [i fa]\ rotund\, ochialba[tri de copil nevinovat [i nasul ca unbumb. Musta]a groas\, de „manivel\“, pare ocicatrice ur`t\.

„{i bine fac!“ accept\ Vasile corec]ia. „Nuvede]i? tot ce s-a construit `n ]ara asta s-a f\-cut sub comuni[ti! Nu s-a mai construit ouzin\, un metru de [osea, de metrou, de caleferat\! Ba, \[tia au distrus totul!“

„|[tia?“ se mir\ R`m\. Porecla ì venea dela o vorb\ pe care o folosea pe vremuri, „lim-bric“: „limbricul \sta“, „limbricul \la“, „b\limbric“ – i-a r\mas vorba. Cum era c`t un du-lap, nu i se prea potrivea, dar ajunsese s\-l de-ranjeze. Nu ì putea bate pe to]i... A[a c\ tre-cuse la „r`m\“. Acum se `nv\]ase cu aceast\porecl\, to]i a[a `l [tiau. Ba, odat\, c`nd o venitnevast\-sa s\ `ntrebe ceva la personal, func-]ionara i-a spus: „{ti]i, doamn\ R`m\?...“

„A[a zic [i eu“, spuse Octav. „Noi am dis-trus, nu «\[tia»...“

„Hai, m\i, Octave, [tiu c\ e[ti `mpotrivapropriului popor. E[ti v`ndut, asta e!“

„V`ndut cui, nea Vasile? Cine m-ar cum-p\ra, vai de capul meu?! M\car de mi-ar ie[iceva bani din asta. La ce m\ pricep, nu vezi c\nu facem nimic toat\ ziua? Doar ce mai fur\mc`te ceva, s\ nu zicem c\ venim degeaba laservici’...“

„Fur\m?! Noi fur\m?!“ ì sare ]and\ra luiVasile. „B\i, noi lu\m ce ni se cuvine. Capita-li[tii ne fur\ pe noi! Ar trebui s\ ne pl\teasc\ca `n Uie, nu s`ntem acum [i noi `n Uie? Dar

ei `[i umplu buzunarele [i pe noi ne ]in muri-tori de foame. {i guvernan]ii \[tia ho]i. M\carcomuni[tii ne d\deau un trai decent, nu ca«\[tia».“

R`m\ nu-l mai `ntreb\ „Care \[tia?“, c\ numai fu vreme. Programul se terminase, a[a c\se apucar\ to]i s\ se preg\teasc\ de plecare.Du[ nu mai f\cur\ – e drept, le ie[ise din obi-cei – dar nici nu `[i lep\dar\ hainele destrad\; tr\ser\ doar salopetele p\tate pe dea-supra lor. Nu f\cuser\ nimic toat\ ziua – erao zi ploioas\, rece, de toamn\, nici un cìnes\ nu-l dai afar\!

~n drum spre cas\, Vasile se opri la birtuldin col], „La Sylvia [i Petric\, SRL“ Cei doipatroni erau parteneri. Silvica `[i l\sase b\r-batul c`nd plecase `n Italia la produs. ~l l\sasecu tot cu cei doi copii, c\ doar avea [i ea drep-tul la fericire. Pe Petric\ `l `nt`lnise acolo [ideveniser\ aman]i. Se `ntorseser\ `n ]ar\ maimult deporta]i, dar ceva cheag adunaser\. Cuel deschiseser\ cr`[ma. Nu curgea, dar avereavine cu pic\tura, dac\ ai r\bdare. Era vad bun,la ei opreau mai to]i s\r\ntocii cartierului. Sil-vica le vindea, [i \la furat la gramaj, tr\sc\uf\cut pe plita din buc\t\rie, colorat cu mal] [iamestecat cu esen]e, pus `n sticle ar\toase cuetichete str\ine. Oamenii eram prea be]i cas\-[i dea seama [i, oricum, beau pe „condic\“,a[a c\ `[i ]ineau gura.

Vasile se oprea zilnic la cr`[m\. El beabere, i se p\rea c\ e mai „adev\rat\“ dec`t po-[irca alcoolic\. Con[tient cumva c\ banii c`[ti-ga]i peste zi nu s`nt `ntrutotul ai lui, ì maiscutura `n m`na Silvic\i. Oricum, `[i mai uitade necaz. Aici avea deseori ocazia s\-[i sus]i-n\ deschis opiniile pro-comuniste. De ce n-arfi f\cut-o? Nu era libertate? Nu avea dreptulla opinii politice? Pentru ce s-au jertfit pro[tii\ia la revolu]ie? – dar-ar boala `n oasele lor! {iapoi, majoritatea be]ivanilor, proveni]i dinr`ndul fo[tilor muncitori, g`ndea ca el. Uneoriì trecea prin cap s\ ì `ndemne s\ formeze ocelul\ a partidului comunist – dac\ ar fi [tiutc\ ar fi g\sit sus]in\tori. Dar nu, to]i erau ca el,a[teptau s\ vin\ cineva s\ le dea ceva de-agata, nu s\ ini]ieze lupta de clas\...

Uneori, dac\ d\dea de Petric\, ì vindea dinlucrurile furate de la `ntreprindere. Nu `l g\seaprea des la birt, el se ocupa de „afaceri“. C`ndnu f\cea tr\sc\ul, f\cea contraband\ cu ]ig\ri[i alcool, sau trimitea „feti]e“ la tovar\[ii luide pe dincolo... Era bun traficant, Petric\, `ngeneral se f\cea neinteresat de marfa lui – a[ac\ trebuia s\ o lase la un pre] de nimic. Ar fiob]inut mai mult `n alt\ parte – dar aici eralipsit de risc. {i comod – nu-i prea pl\ceamunca. Nu ì p\sa c\ se d\ pe m`na lui Petric\.

La mese erau deja obi[nui]ii localului – doarnea Zaharia nu sosise `nc\. ~ntr-un col] era unnecunoscut, bea bere [i f\cea rebus. Prin astase deosebea de restul b\utorilor – pe ei nu i-aifi v\zut citind ceva! Ei st\teau t\cu]i, singuri,posaci, sorbind din ]oiuri cu un fel de furieautodistrug\toare, privind uneori spre televi-zorul mare, cu plasm\, at`rnat pe perete, b`ndodat\ cu otrava tr\sc\ului [i a ]ig\rilor moldo-vene[ti [tirile apocaliptice transmise. Ca deobicei, era r\u `n ]ar\ – datorit\ „\stora“,m`nca-i-ar ciorile! Las’ c\ vin ai no[tri [i ìvom pune la zid, `n pia]\...

Tocmai din cauza str\inului, discu]iile selegau greu. E bine s\-]i ]ii gura, mai [tii ce se-curist trage cu urechea? Sigur, nu mai e ca pevremuri, dar pu]in\ grij\ nu stric\. Totu[i,odat\ cu num\rul paharelor [i al [tirilor proas-te rev\rsate din televizor, limbile se desc`lcir\,`n final. {i Vasile `ncepu, din nou, s\ perorezedespre via]a bun\ [i lini[tit\ dus\ pe timpulcomuni[tilor.

„Matale ai fost, se pare, oarece politruc“coment\ str\inul, privindu-l curios.

„Politruc? Nooo... Membru de partid, da,doar at`t. Muncitor!“

„{i atunci cum de ai dus-o bine?“

„Am dus-o. To]i o duceam bine. Aveamservici, salariu, uneori [i prime. To]i aveam ocas\. Nimeni nu murea de foame, ca acum!“

„{i securitatea?“„Ce securitate, domnule? Nu te lua dup\

gogori]e! Doar du[manii poporului aveau s\se team\ de ea. Eu nu am `nt`lnit securist. Nuam avut ce m\ teme, a[a s\ [tii!“ Prin cap ìtrecur\ notele informative date la securistuluzinei – dar le alung\ din minte. „Eu respec-tam Legea, `mi ]ineam gura, `mi vedeam detreab\. Bijni]arii, spionii, bagabon]ii, \[tia tre-buiau s\ se team\!“

„Deci, dac\ s-ar putea, ai tr\i din nou `ntr-oastfel de societate...“

„Da, domnule, c\ asta e o batjocur\! O so-cietate care urm\re[te distrugerea omului, asociet\]ii, a poporului. Un genocid, domnu-le!“ Repeta, f\r\ s\ `[i dea seama, cuvinte au-zite la televizor.

„P\i, uneori se poate“, r`nji str\inul, privin-du-l cu aten]ie. Mai t`rziu, Vasile `[i amintiacel r`njet ironic [i lucirea diavoleasc\ dinochii str\inului.

***

Vasile se trezi zg`l]ìt de frig. „Drace“,g`ndi, „\[tia de la CET iar nu dau c\ldur\. Eraacoperit cu plapuma [i o cuvertur\. Pe capavea fesul de ski, `n mìni m\nu[i, `n picioare[osetele groase, de l`n\. Nevasta, al\turi, erab\gat\ cu totul sub plapum\. Nici v`rful nasu-lui nu i se vedea...

~l trezise ceasul mare, ceferist, mo[tenit dela tat\l s\u, muncitor la revizia CFR. El reu[i-se s\ `[i fac\ „meserie“, s\ nu ajung\ un pr\-p\dit de ceferist jum\tate ]\ran, ca mai toaterudele lui. Lucra la uzin\ – era un muncitoradev\rat!

Era `ntuneric, ca de obicei. Curentul sed\dea pu]in mai t`rziu, dup\ [ase, c`nd se pre-g\tea lumea s\ plece la serviciu, [i seara, vreodou\ ore. C`t s\ poat\ privi emisiunile TV...Pip\i pe taburetul pus l`ng\ pat drept noptier\p`n\ g\si cutia cu chibrite. Dup\ vreo trei `n-cerc\ri, reu[i s\ aprind\ unul. La lumina lui,g\si lum`narea pus\ `ntr-un pahar [i o aprinse.Acum putea s\ se `mbrace. D`rdìnd de frig,ie[i de sub plapum\ [i trase repede deasupratreningului sp\l\cit, decolorat, `n care dor-mea, pantalonii [i un pulov\r. Era cel `mpletitde Mara imediat dup\ nunt\ – singurul pe care`l avea, de altfel. Acum era de[irat la m`neci [ila poale [i avea o gaur\ pe spinare, acolo unde`l ag\]ase de un cui.

Cobor` `n curte, lu`nd lum`narea cu el. Lo-cuia la etajul trei [i pe sc\ri era `ntuneric bez-n\. La fel `n curte, ca de obicei. ~n vremurilebune, `n fa]a blocului, la bulevard, ardeaul\mpile g\lbui, cu sodiu, de pe st`lpi. „~n vre-murile bune, pe naiba!“, g`ndi. „Au ars doarc`nd a venit {efu...“ Nu-[i amintea s\ fi avutvreodat\ o via]\ mai bun\, nici el, nici tai-c\-su, nici bunicu... Bunicu’ `[i amintea cunostalgie de vremea Regelui. Ehei, ce binefusese atunci! Nu [tia c\ b\taia de-i fr`nsesecoastele se datora nepotului ucenic la Uzin\,care `l d\duse `n g`t. Era b\tr`n, `[i tr\ise traiul– el era `ns\ t`n\r, avea nevoie de tot ajutorulpe care `l putea primi de la autorit\]i!

Doar gr\mada de navete cu sticle e acolo,`n mijlocul cur]ii `n form\ de U dintre cele treiblocuri, de c`nd o [tie, de c`nd se mutase `nbloc cu p\rin]ii. Pe atunci ie[ea noaptea cumama s\ cumpere mai mult lapte, erau patru –frate-s\u `nc\ mic. Tot cu mama mergea laou\, la carne... la pìne mergea singur, cu car-tela. A[a era normal, „bine“. C`nd era r\u, tre-buiau s\ mearg\ de cu seara, cu sc\unelul...Ura gr\mada de navete, ura curtea `n form\ de

Ai grij\ ce-]i dore[ti...

11Proz\

ianuarie 2011

TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

Alin Mure[an, Pite[ti, Cronica uneisinucideri asistate, Edi]ia a II-a rev\zu-t\ [i ad\ugit\, Editura Polirom, 344 p.,Pre]: 29,95 lei

Carte aparut\ sub egida Institutuluide Investigare a Crimelor Comunismu-lui `n Rom=nia

O analiz\ amplu documentat\ a eve-nimentelor petrecute la Pite[ti, dar [i `nalte penitenciare de acela[i tip `n peri-oada 1948-1951, c`nd fenomenul „re-educ\rii“ a atins apogeul. ~mbog\]it\ cuinforma]ii noi extrase din arhive, dinvolume de memorii publicate recent [idin interviuri cu fo[ti de]inu]i, a douaedi]ie prezint\ metodele de tortur\ [i ac-]iunile violente din `nchisori, rolul ad-ministra]iei `n sprijinirea acestora, por-tretele principalelor personaje [i proce-

sele `mpotriva agresorilor. Prin expune-rea detaliat\ a faptelor, volumul se do-re[te a fi un exerci]iu de memorie nece-sar [i, pe c`t posibil, un act de repara]iepentru victimele de la Pite[ti, Suceava,Bra[ov, Gherla, T`rg[or, T`rgu Ocna [iPeninsula.

Site-ul www.fenomenulpitesti.ro esteo important\ surs\ de informa]ii on-linedespre a[a-numitul „experiment“ Pite[ti[i con]ine fotografii, documente, texte [im\rturii video `n exclusivitate. De ase-menea, pe site se g\sesc trailerele ofi-ciale ale documentarului Demascarea(regia: Nicolae M\rgineanu, scenariul:Alin Mure[an), disponibil pe DVD.

Alin Mure[an (n. 1983, Oradea) aabsolvit Facultatea de {tiin]e Politice,Administrative [i ale Comunic\rii, sec]iaJurnalism, a Universit\]ii „Babe[-Bolyai“din Cluj-Napoca. A mai publicat Ex-perien]e carcerale `n Rom=nia comu-nist\ (coeditor, Polirom, vol. I, 2007,vol. II, 2008, vol. III, 2009), Pite[ti.Cronica unei sinucideri asistate (Poli-rom, 2008, I edi]ie), Casa terorii. Docu-mente privind penitenciarul Pitesti(1947-1977) (Polirom, 2010). ~n pre-zent, este expert `n cadrul Institutului deInvestigare a Crimelor Comunismului`n Rom=nia.

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

U, ura blocurile – at`t de asem\n\toare, cuapartamente mici, `ntunecate, igrasioase.P\rin]ii dormeau `n sufragerie, el cu Ionel,frate-s\u, `n dormitor, `n acela[i pat. P`n\ c`nds-a `nsurat. Atunci a sc\pat de ei, i-a trimis la]ar\. Securistul l-a ajutat, a fost prima dat\c`nd l-a l\udat „pentru activitatea depus\ [ipentru patriotism“...

{tie gr\mada prea bine, a num\rat-o deat`tea ori a[tept`nd v`nz\torul. Erau 48 de na-vete 12 picioare a c`te 4 navete, fiecare con]i-n`nd 12 sticle albe, pline. Cu totul, 576 de sti-cle. Cum fiecare cump\ra trei sticle – cu ex-cep]ia cuno[tin]elor v`nz\torului, care luau pa-tru –, ajungeau pentru vreo 190 de oameni...

S`nt deja vreo 150: o coloan\ de circa 35de r`nduri a c`te 4... E aproape. S`nt mul]i carese bag\ `n fa]\. Siluete am\r`te, anonime, a-dormite, trop\ind din picioarele `nghe]ate. Sev`r\ [i el `n coloana anonim\, [tiind c\ `n cu-r`nd se va `nc\lzi la spinare. Ner\bdarea ìface pe oameni s\ `mping\ `n fa]\, se adun\unul `n altul – cum v\zuse c\ fac pisicile va-gaboande `n timpul iernii, pentru a se `nc\lzi.Nimeni nu vorbe[te, fiecare e singur cu pro-blemele lui, `n lumea lui mohor`t\. E bine s\nu vorbe[ti, nu [tii cine trage cu urechea. Pri-ve[te `n jur s\ vad\ dac\ e vreo fa]\ cunos-cut\... De mult nu mai d\duse vreo noti]\. Da,lumea `[i ]ine gura. Doar izbucnirile sporadicede furie se `ndreapt\ `mpotriva „[mecherilor“care `ncearc\ s\ fenteze. Mai ales cei din spateurl\, `nfuria]i. Risc\ s\ stea degeaba la coad\.O b\tr`n\, care `ncearc\ s\ se „lipeasc\“ mai`n fa]\, este smuls\ cu for]a [i trimis\ `n spate.„S`nt b\tr`n\, maic\. Am o nepo]ic\...“ „Da’ce, eu s`nt t`n\r\?!“, se r\]oie[te la ea o femeie„bine“, cu c\ciul\ de blan\ „ruseasc\“ pe cap.„Ce nu te scoli mai devreme, tot nu faci nimictoat\ ziua?!“ B\tr`na nu r\spunde, se pierde `nspate, `n r`nd. Sau poate pleac\ acas\.

Timpul trece greu, mai ales p`n\ c`nd vaap\rea v`nz\torul. El vine odat\ cu lumina pa-lid\ a zorilor, ca s\ poat\ num\ra banii. Apoi,sticlele se v`nd iute, `n ]ipetele [i `njur\turileanonimilor `mpotriva celor ce se bag\ `n fa]\,a celor are pleac\ duc`nd cu ei patru sticle.To]i s`nt du[manii tuturor: ai celui din fa]\ lui,ai celui din spate, chiar [i ai celor de-al\turi.Nu [tiu dac\ ultima sticl\ nu o va lua chiarrespectivul „vecin“... Doar `mpotriva „lor“, acelor „de sus“, nimeni nu are curaj s\ vocife-reze. „S`ntem ni[te oi“, repet\ iar\[i [i iar\[iVasile, strivindu-[i ura amar\ ca fierea, `ntredin]i. „Ni[te oi! Care nu beh\ie, s\ nu r\m`n\f\r\ blan\...“

Pentru a trece timpul mai repede, `[i pe-rind\ prin minte toate nemul]umirile. De[i [tiec\ ì face r\u, este un exerci]iu permanent, lacare nu poate renun]a. Dac\ pe vremuri a fostmai bine, poate or s\ mai vin\ vremuri maibune c`ndva, odat\...

Autobuzele rare, aglomerate, `nghe]ate. Efericit s\ se aga]e m\car [i pe scar\, fericit c\ nur\m`ne el pe jos, al\turi de neferici]ii care r\-m`n `n sta]ie, trop\ind din picioarele `nghe]ate.

Apoi, hala `ntunecat\, `nghe]at\, `n carestau aduna]i `n jurul butoiului de tabl\ `n careard buc\]ile de lemn furate din box-pale]ii dindepozit. Stau cele opt ore regulamentare f\r\a face nimic – m\car, atunci c`nd nu-i ger, joa-c\ 66. Nici nu-i trimit acas\, programul e obli-gatoriu – 8 ore. C`nd, spre sf`r[itul lunii, vincomenzile, lucreaz\ `n draci, c`teva zile, cuprogram prelungit, duminicile, uneori [i nop-]ile. F\r\ plat\ suplimentar\ – de multe ori nu`[i iau nici salariile `ntregi. Fiecare `ncearc\ s\se descurce. Oricum ar fi, tot nu au pe ce chel-tui banii: toate se dau cu ra]ia, pe cartel\. Chi-ria e mic\, gaz [i curent nu prea e...

C`nd era `n liceu, visa s\ c\l\toreasc\. Afost o singur\ dat\, `n Rusia – acolo o cunos-cuse pe Mara. Ea mai fusese, era descurc\rea-]\, [tia ce [i unde s\ v`nd\, ce [i de unde s\cumpere – lucruri care se c\utau `n ]ar\. {i c`tenu se c\utau?! El f\cuse pe hamalul, ajut`nd-os\-[i care numeroasele valize, saco[e, gen]i,paporni]e... Jum\tate le declarase ale lui, totnu avea marf\. Ea r`dea batjocoritor de c`t deprost putea fi: „auzi, s\ c\l\tore[ti de pl\cere!“– dar au r\mas prieteni [i pe urm\ s-au c\s\to-

rit. ~nc\ mai face c`te un drum c`nd [i c`nd,f\r\ el. N-ar fi rentabil. Avortul nu i-a f\cutbine, era s\ fac\ septicemie, abia a sc\pat demoarte [i de pu[c\rie. Ea a fost singura pe carenu a dat-o `n g`t – dar `ntr-o zi securistul i-a[optit, r`z`nd m`nze[te: „De ce nu ai venit pela mine s\ te ajut, putea s\ moar\?!“ Dup\care s-a `ntunecat la fa]\ [i a [uierat: „S\ nu semai `nt`mple, c\ dai de naiba!“ Din baniiaduna]i din micul comer] „turistic“, Mara adat [pag\ pentru un post de contabil\, de[in-avea nici bacalaureatul. Acum lucreaz\ labirou, e „cucoan\“!

Prive[te [i el cu ur\ `n jur. L`ng\ el e un tip,figur\ cunoscut\. Nu [tie de unde s\-l ia, dar `l[tie de undeva... Are un r`njet ironic [i, uneori,ochii ì sclipesc cuprin[i parc\ de o veseliedr\ceasc\.

„Ei, `]i place?“ `l `ntreab\ [optit, familiarparc\.

„Ce s\-mi plac\?“ nu `n]elege Vasile.„Ziceai c\ ai vrea s\ retr\ie[ti epoca comu-

nist\. O re-tr\ie[ti. ~]i place?“„Nu `n]eleg ce vrei de la mine. Nu te cu-

nosc!“ („Precis e vreun securist“, `[i zise. „~n-cearc\ s\ m\ trag\ de limb\...“)

„Ei, m\ cuno[ti tu... a[a, `n mare. S`nt du-hul t\u „ocrotitor“. ~nger sau diavol, as youlike it.“ R`de. „Ai uitat, a[a-i? P\i, ia s\-]iaminte[ti!“

Vasile `[i aminte[te. Da, nu e prima dat\c`nd duce o astfel de via]\. Odat\, de mult,c`nd avea aceea[i v`rst\ – circa 28 de ani –tr\ise la fel. Apoi vremea a trecut, a venit re-volu]ia [i fuga dictatorului, alte rela]ii econo-mice... Uzina a mai rezistat c`]iva ani – `[iaminte[te – pe atunci se ]inea mai ales de fu-[eraiuri [i furti[aguri. ~[i cump\rase un Opelde ocazie, f\cea pe taximetristul cu ea. Mara`l p\r\sise, el se apucase de b\ut. Pe urm\ a-junsese la acea `ntreprindere privat\ de stat,cu sindicat. Avusese noroc: nea Gheorghi]\,fostul securist al uzinei, acum lider al sindica-tului, `l ajutase. De atunci tr\ia a[a, de azi pem\ine, vota sociali[tii [i ì `njura pe capitali[tiicare ì stricaser\ rostul... ~n afar\ de polemi-cile politice de la servici [i din cr`[m\, restultimpului se scurgea `n fa]a televizorului, deunde `[i aduna subiectele [i crezurile.

{i `[i aminti [i de ultima discu]ie purtat\ `ncr`[ma Silvic\i – tocmai cu acest individ cur`njet ironic. Da, acum `n]elegea `ntrebarea lui.

„Nu, nu `mi place...“„Da, acesta este blestemul [i binefacerea

creierului uman: uitarea. De aceea v\ folosi]idoar cinci la sut\ din el – hai, [apte, geniile. ~nultima vreme folosi]i chiar mai pu]in, `n ciudavolumului tot mai mare de informa]ii. Cu c`t maimulte, cu at`t le uita]i mai repede. {i definitiv.Dar asta v\ face via]a mai u[oar\, nu-i a[a?“

Vasile nu r\spunse. Cum de uitase de ace[tiani? Cum ajunsese s\ se conving\ de faptul c\`nainte, `n tinere]ea lui, fusese mai bine? C\acest comunism era un lucru bun – doar c\ fu-sese aplicat gre[it, de dictator? Acum `[i a-mintea c\ fusese aplicat r\u de toate guvern\-rile comuniste `n Rom=nia sau aiurea. C\, defapt, niciodat\, nici `nainte de ’89, nici dup\,nu fusese mai bine sau mai r\u...

„Compari `ntotdeauna ce ai cu cei ai vreas\ ai“ ì r\spunse, parc\, str\inul. „Acum vreimai pu]in. S\ prinzi trei sticle de lapte – apro-po, vei prinde doar dou\ -, so]ia s\ prind\ dup\mas\ carne cu mai pu]in\ gr\sime, Gheorghi]\s\ v\ aranjeze de-o rud\ de salam de var\...Un trai „decent“, de obicei, presupune cevamai mult dec`t un trai de supravie]uire. Ultimadat\, „decent“ era s\ `]i pl\te[ti datoriile labanc\, s\ ai suficien]i bani s\ mergi la Reve-lion cu amanta, s\ `]i iei o plasm\ nou\. Dac\ai fi tr\it la `nceputul secolului, ar fi `nsemnats\ ai o f`nt`n\ cu ap\ curat\ [i ploaie suficien-t\, s\ se fac\ porumbul... {i o capr\.“ R`nji dinnou. „E clar, ai nevoie de o capr\ – dar tu vi-sezi la un Opel nou. De unde, frustrarea fa]\de «\[tia», care se «`mpotrivesc» traiului t\udecent. C\ nu meri]i dec`t o capr\, nici nu-]itrece prin cap, hihihi.“

Vasile strivi o `njur\tur\ `ntre din]i, sc`rbit.„Tu e[ti `ngerul meu? Nu ar trebui s\ ai

grij\ de mine, s\ m\ aju]i s\ fiu fericit?“„Eu?“, se mir\ vecinul. „Ce-mi pas\ mie

de fericirea ta? De fapt, habar nu ai ce e feri-cirea. Nici eu, de fapt, nu [tiu care ar fi feri-cirea ta. Eu trebuie s\ te ajut s\ ajungi la Ju-decat\. {i acolo s\ aduc m\rturie. Tu, o s\ veziacolo ce [i cum... Auzi, s\-i asigur fericirea!Eu, statul, «\[tia», p\rin]ii, nevasta... El s\stea cu bra]ele `ncruci[ate, peror`nd, b`nd bere[i privind la TV de pe sofa... Haida, de!“

Un b\tr`n, din r`ndul din spate, f\cu un pas`n fa]\, `n locul r\mas gol. Nu p\rea uimit dedispari]ia persoanei ce [u[otea la urechea ce-lui de-al\turi. Fiecare `[i vede de treaba lui...Nici Vasile nu p\rea uimit. ~ncerca s\-[i do-moleasc\ furia. „Ia te uit\, alt nesim]it se bag\`n fa]\!“ ~mpinge `n spatele celui din fa]a lui,trop\ind ner\bd\tor. Mai are zece r`nduri `nfa]\, dar deja mai mult de jum\tate din picioa-rele de navete s-au mutat `n st`nga, pline acumcu sticle incolore. Te pomene[ti ca nu maiapuc\ lapte!

A prins. Exact dou\ sticle, cum zisese str\i-nul. Le-a dus acas\, urc`nd sc\rile f\r\ a maiaprinde lum`narea, ]in`ndu-se de balustrad\ [ipip\ind cu grij\ sc\rile. De[i afar\ se luminasepu]in, pe sc\ri era ca `n hrub\. Apartamentulera gol, so]ia probabil plecase. Era sloi [i nuse d\duse `nc\ lumin\ – tot mai bine era la bi-rou. Aveau acolo un re[ou mare, improvizat...

Vasile se duse la fereastr\, privind spre bu-levard. Pu]ine ma[ini `nfruntau poleiul de pestrad\. Oamenii mergeau `n [iruri negre,g`rbovite, pe trotuarul `nz\pezit. ~n sta]ie eraudeja mai bine de dou\ duzini de oameni. Eratimpul s\ plece [i el.

Ochii i se ag\]ar\ de bannerul ce tranversastrada, legat `ntre doi st`lpi. Litere mari, ro[ii,formau un text `ntre dou\ `nsemne. Nu erausecera [i ciocanul – ci trandafiri ro[ii! Pe ban-ner scria, cu litere mari, de tipar: „TR|IAS-C| SOCIALISMUL, CEA MAI DREAPT|OR~NDUIRE! TR|IASC| DOMNUL PRE-{EDINTE, MARELE VIZIONAR!“

Se sprijini cu m`na de cerceveaua geamu-lui, privind reflec]ia chipului lui `mb\tr`nit,ridat, cu p\rul spr`ncenelor complet alb, cu ochelie mare deasupra frun]ii. Scr`[ni: „Fir-aial dracu de `nger `mpu]it!“

Avanpremier\TTIIMMPPUULL12


Roro st\ a[ezat pe cuf\rul lui Dumitru [ia[teapt\ ca cei doi b\rba]i str\ini, `ngrijitorul[i unchiul, s\ termine ce au de vorbit. Féliz nua tr\it dec`t singur [i cele dou\ suflete `n plusc\rora ar trebui s\ le poarte de acum `ncolo degrij\ i se par prea mult pentru obi[nuin]ele lui.Totu[i, s\ `ncerc\m, spune el, cu vocea c\zut\,fiindc\ drume]ia ar fi mult prea istovitoarepentru b\iatul peste m\sur\ deja `ncercat, iar,dac\ Dumitru l-ar ajuta `n cas\, poate c\ s-ardescurca, un timp m\car, p`n\ ce Roro vacre[te. A[a c\ hainele, cele c`teva tig\i [i ca-ietul cu cruci, `n plus [alul Amandei, de carecopilul nu vrea s\ se despart\, se vor muta`ntr-una din cele dou\ od\i ale lui Féliz, ridi-cate deasupra frizeriei [i a `nc\p\toarei buc\-t\rii `n care unchiul `[i duce traiul. Roro nusimte ca ap\s\toare aceast\ schimbare, dim-potriv\, c\ci odat\ ce a trecut drumul, lumea is-a descoperit dintr-o dat\ mai larg\ [i plin\ delucruri noi. Cerceteaz\ cu aten]ie [i `nc`ntarefoarfecele, briciul, p\m\tufurile, s\punurile [ispuma parfumat\ a cremelor de ras. Afl\ foar-te cur`nd unde le e locul, [tie c`nd trebuie s\spele [i c`nd s\ ascut\ lamele tocite [i simtedup\ miros c`nd s-a `nc\rcat g\leata cu resturi[i unde s-o de[erte, iar pentru Féliz toate aces-te gesturi vin ca un ajutor nesperat. Tot a[a,sus, Dumitru aerise[te [i [terge urmele depraf, scutur\, m\tur\ [i primene[te [i toatemerg, simt to]i, bine.

Uneori [i plata pentru tuns sau b\rbieritcre[te, unii clien]i l\s`nd s\ cad\ `n castronula[ezat la intrare anume pentru a[a ceva, o mo-ned\ `n plus, pentru s\rmanul copil [i [terge-rea p\catelor mamei sale, dar s`nt [i dintreaceia care `[i feresc ochii `n tot r\stimpul `ncare Roro str`nge cu m\tura resturile de p\rsau [terge cu buretele de mare lighena[ul cuspum\, N-ar trebui s\ l\sa]i aici o asemeneacreatur\. Dar Féliz crede c\ lucrurile `[i autoate rostul lor, care se `mpline[te fie c\ vrei,fie c\ nu, fie c\ le ]ii la vedere, fie c\ le as-cunzi, a[a c\ nu-i va cere copilului s\ se joace`n alt\ parte [i s\-[i acopere astfel semneleprezen]ei. Totu[i, `n unele cazuri, ca s\ nu sest`rneasc\ vorbe nepotrivite, ar fi mai bine,spune el, ca Roro s\-l ajute la buc\t\rie, s`nt [iacolo multe de sp\lat, de la vasele murdare lasalata verde, sau ar putea toca urzicile [i m\-run]i usturoiul [i, la sf`r[it, dac\ ar vrea, ar pu-tea s\ cearn\ f\ina [i s\ bat\ albu[urile pentrupr\jitur\. Copilul se `nvoie[te cu toate, c`nd e

nevoie de el la frizerie st\ acolo, c`nd `ns\Féliz ì face cu ochii semn, dispare, se mi[c\repede [i u[or, de[i trupul s\u, care se leag\n\pe picioarele acoperite de noduri, a mai luat `ngreutate, deform`ndu-se necontrolat. Nicipantalonii lungi [i nici c\ma[a `ncheiat\ p`n\la g`t nu mai pot ]ine secrete excrescen]ele [ifaldurile `n care se `neac\ acum carnea lui,crustele maronii [i aspre ce au invadat, de lapicioare la urechi, tot corpul. Asem\narea cuun elefant, despre care a vorbit Amadeus, e totmai evident\, fiindc\ [i pe chip pielea s-a `n\s-prit [i s-a `ncre]it, iar deasupra nasului a r\-s\rit mai `ntì un neg, apoi umfl\tura a plesnit[i s-a `nmul]it `ntr-un ciorchine violaceu, careat`rn\ hidos ca un fel de tromp\. Copilul e unmonstru [i ar trebui s\ te scapi `ntr-un fel deel, altfel `]i vei pierde clien]ii, [optesc unelevoci, [i Féliz ar fi gata poate s\ le urmeze dac\seara, c`nd `nchide frizeria, n-ar sim]i nevoias\ vorbeasc\ cu cineva [i atunci nu s-ar apro-pia de el, aproape f\r\ sunet, de[i pare at`t degreoi, tocmai aceast\ ar\tare a c\rei atingere ebl`nd\ [i privire senin\, atunci c`nd [opte[te,ca [i c`nd l-ar ruga de iertare, Nu fi sup\rat.De cele mai multe ori iau cina `n t\cere, to]itrei, dar uneori Roro rupe aceast\ obi[nuin]\ [i`ncepe s\ depene pove[ti, despre t\r`muri dedeparte, st\p`nite de regi. {i totul e viu, deparc\ el chiar ar fi fost acolo. De unde [tii tuastea?, Noaptea visez.

A[a va afla Féliz despre Amalia cea care azburat la cer, dar mai `nainte [i-a fr`nt g`tul delespezile din curtea unei biserici, [i despreAnita, care, dup\ ce s-a `nfruntat cu cìnii, st\-p`ne[te vulpile [i lupii [i to]i r`[ii ]inutului.Vine din `ntuneric [i nimeni n-o simte, c\ciare [i pa[ii [i r\suflarea de fum, [i apoi sare,deodat\, `n spinarea s\lb\ticiunilor [i le ceres\ o aduc\ dup\ mine, dar eu [tiu ce le treceprin ochi [i prin minte, un fulger, [i eu m\feresc, spune Roro.

Dumitru `[i face cel mai adesea cruce [i-[icere iertare c\ nu mai st\ s\ guste pr\jitura,dar lui i-a fost de ajuns c`t a lucrat ziua [i c`tea auzit seara, a[a c\ ar merge s\ se culce, darFéliz vrea s\ mai [tie. {i atunci, doar pentru el,copilul poveste[te: cum cneazul Igor a ridicatpalo[ul [i a spintecat dintr-o lovitur\ ]eastadu[manului [i apoi [i-a `n\l]at zidurile cet\]iiacolo unde mustea `nc\ s`ngele pr\zii, dar nus-a bucurat prea mult\ vreme, c\ci corbii auizbit cu asaltul lor, mai cr`ncen dec`t cel al fie-rului ascu]it, [i au pustiit de gr`ne toate ogoa-

rele, iar celor care `ncercau s\-i alunge le-auscos ochii [i le-au sf`rtecat carnea [i apoi, c`nda venit seceta, le-au ciugulit [i ultimele r\m\-[i]e de putreziciune de pe oase, Oh, geme,Féliz, opre[te-te, Oh, nu, suspin\ Roro [i piep-tul lui cre[te, acesta e abia `nceputul. Au venitapoi hoardele stepei [i iar a fost `nc\ierare cus`nge, dar urma[ul lui Igor, cneazul Stanislava [tiut cum s\ opreasc\ puhoiul. Trei zile lar`nd a ars p\durile [i a gonit mistre]ii [i i-a h\i-tuit, mut`nd hotarele, p`n\ c`nd foamea [i ne-bunia lor a spart cu col]ii liniile asaltuluistr\in, de n-a r\mas din invadatori dec`t osulcurat. Iar unde s-a f\cut, de nevoie, pace, str\-bunul meu a tras linie [i a spus c\ de acum ni-meni nu va mai c\lca p\m`nturile astfel c`[ti-gate, dec`t cu voia sa. Dar nici nu va ie[i, nuva pleca [i nu-[i va afla pereche dec`t `n\un-trul cercului pe care el l-a tras [i l-a `nsemnat,ap\s`nd cu pecetea inelului pe care `l purta pear\t\tor: toate aceste ]inuturi vor r\m`ne alenoastre, chiar dac\ pentru ele ve]i mai pl\ti.A[a a spus el, `n ziua `n care a pedepsit cu oalt\ lovitur\ a palo[ului dragostea ne`ng\duit\[i pustiitoare pentru avere, a fiicei celei maimici, Cekita, pentru unul dintre slujba[i. Fataa r\mas cu obrazul `nsemnat de t\ietur\ [i culacrimi pentru o via]\, dar a trebuit s\ se supu-n\ [i s\-l ia de so], pentru ca p\durile [i p\[u-nile s\ nu scad\, pe cel dintì v\r al ei, un b\iatursuz [i uscat, cu cinci ani mai t`n\r, care vamuri, nu mult dup\ ce o va l\sa `ns\rcinat\, despintec\tura unui cerb. Opre[te-te, geme iarFéliz, dar suspinul lui e nehot\r`t, fiindc\, de[itoate ì fac r\u [i ì `ntunec\ seara, ar vrea, to-tu[i, s\ mai aud\. Prin urmare, da, a[a s-a

`nt`mplat: t`n\ra v\duv\ a dat na[tere unei fetecu p\rul ro[u ca [i coamele iepelor, [i cneazula ]inut mult\ vreme copilul ascuns, ca s\ nu secread\ cumva c\ a fost z\mislit necurat. Dar,dup\ ce fata a crescut [i [i-a cerut [i ea dreptu-rile s`ngelui, cneazul n-a mai putut s\ ridice,cu m`na uscat\ de b\tr`ne]e, vreun t\i[ deasu-pra g`tului ei, ci doar s\ loveasc\ cu amenin-]area retragerii hrisoavelor de mo[tenire, a[ac\ Olga Petrovna, str\bunica mea, `[i va mu[-ca buzele [i `[i va muta altundeva suspinele depl\cere. La altar va merge `ns\ `nso]it\ tot deun v\r, de la care va trebui s\ suporte doar osingur\ dat\ atingere, c\ci pu]in dup\ nunt\trupul lui s-a scuturat de friguri [i s-a stins dev\rsat. Gata, strig\ Féliz, asta nu e o poveste,ci o nebunie, te rog s\ te opre[ti. {i-]i voi daun ceai de tei, s\ dormi [i s\ nu mai visezi a[agroz\vii.

Dar copilul [tie `nc\ multe [i `ntr-o alt\sear\, pe nea[teptate, `n timp ce Féliz taie `nfelii blatul cu sco]i[oar\, continu\ de unde s-aoprit: Dar ceea ce st\tea scris s-a `mplinit,Olga Petrovna, [i ea, la fel ca [i mama ei, t`-n\r\ v\duv\, a urm\rit cu ciud\ cum i se umfl\p`ntecul [i, de[i s-a av`ntat c\lare pe toatecrestele [i [i-a dat de acolo drumul `n cel mais\lbatic galop, dup\ care noaptea, pe ascuns,muta din magazie `n [opron [i apoi `napoisacii de f\in\ [i putinele cu lapte pus pentruprins, de sarcin\ tot n-a sc\pat. Nedorit\ avenit a[adar pe lume o alt\ fat\, bunica mea,pe numele ei de botez Maria Iulia Ivanca, cares-a supus tuturor r`nduielilor, dar asta, a[a sespune, doar pentru c\ prin ochii ei alba[tri n-atrecut niciodat\ focul iubirii sau fulgerele m`-

Dulcea poveste a tristului elefant– fragment –

Diana Adamek s-a n\scut la Baia Mare,la 26 aprilie 1957. Este absolvent\ a Facul-t\]ii de Litere, Universitatea „Babe[-Bolyai“Cluj-Napoca [i `n prezent, conferen]iar laCatedra de Literatur\ Comparat\ a aceleia[ifacult\]i. A debutat `n anul 1995 cu volumulde eseuri Trupul ne`ndoielnic (Premiul pen-tru Debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca). Urmeaz\ volumele: Ochiul de linx.Barocul [i revenirile sale, 1997, (edi]ia aII-a, 2004), Castelul lui Don Quijote, 2002,Transilvania [i verile cu polen, Clujul literar`n anii 90, 2002 (Premiul pentru Istorie [iCritic\ literar\ al Uniunii Scriitorilor, filialaCluj-Napoca), Pata-Tata. {ah, 2004, (edi]iaa II-a, 2010), Eseuri creole, 2005 (Premiulpentru Eseu al Uniunii Scriitorilor, filialaCluj-Napoca), Vasco da Gama navigheaz\ [iMelancolii portugheze, 2007, P\durea m\tu-[ii Clematis, 2009, Vasco da Gama navega(trad. `n lb. portughez\ de Tan]y Ungurea-nu), 2009 [i Melancolias portuguesas (trad.Tan]y Ungureanu), Tartaruga Editora, Cha-ves, Portugalia, 2010. A coordonat volume-le: Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu,1991, Mediterana, Ed. Limes, 2006.

13Avanpremier\ TTIIMMPPUULL

Cristina Peicu]i, Lumea `n criz\,Erorile sistemului, Editura Polirom

Colec]ie: Economie [i societate, 208p., Pre]: 29.50 lei

Criza financiar\ actual\ constituie opreocupare constant\ a speciali[tilor `neconomie [i finan]e, care `ncearc\ s\ g\-seasc\ solu]ii pentru a o dep\[i. Pe bazaexperien]ei autoarei `n domeniul bancar,volumul face o analiz\ a pie]ei financia-re mondiale [i a func]ionalit\]ii sale, pu-n`nd totodat\ sub semnul `ntreb\rii ca-pacitatea sistemului de a rec`[tiga `ncre-

derea oamenilor. Odat\ ce au contribuitla destabilizarea pie]ei, vor mai puteab\ncile s\ revin\ [i s\ ocupe locul p`n\nu demult de necontestat? C`t de fragileste, de fapt, sistemul [i c`t de predispusla o nou\ criz\? Reu[im s\ `nv\]\m dinexperien]ele istorice de acest gen oris`ntem prizonieri ai unui ciclu consu-mist, care nu poate supravie]ui dec`tprin asemenea seisme financiare? Ce re-glement\ri ar fi necesare pentru a evita,pe viitor, repetarea momentelor critice [ia repune b\ncile `n serviciul cre[terii e-conomiei reale? Prin r\spunsurile argu-mentate la astfel de `ntreb\ri, prin abor-darea deschis\ a diferen]elor de percep-]ie [i ac]iune dintre Europa [i StateleUnite (dar [i alte zone ale lumii atinsede criz\) [i prin solu]iile propuse, lucra-rea este o surs\ de informa]ii fundamen-tale pentru studen]ii [i profesorii de lafacult\]ile de [tiin]e economice, precum[i pentru speciali[tii domeniului.

Doctor `n [tiin]e economice la presti-gioasa universitate Sorbona, CristinaPeicu]i este de asemenea licen]iat\ `nlimb\, literatur\ [i civiliza]ie anglo-sa-xon\, german\ [i italian\ a universit\]i-lor din Nantes [i Düsseldorf. ~n prezent,activeaz\ `n cadrul unor mari corpora]iifranceze, `n calitate de consilier bancar,[i pred\ la Sorbona cursuri av`nd ca te-m\ conjunctura economic\ actual\. Apublicat volumul Crédit, déstabilisationet crises (L’Harmattan, 2010).

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

www.timpul.ro ianuarie 2011

niei [i n-a cunoscut toat\ via]a ei nici pl\cerile,nici suferin]a. S-a m\ritat de t`n\r\ cu Vladi-mir, unicul fiu al unei alte `ncreng\turi a nea-mului Petrov, care a fost [i nobil de B`rsana [ist\p`nea toate p\m`nturile nordului transilvan.Iar cu el a avut cele trei fete despre care deja[tii, cea mai mic\ fiind mama mea. Féliz a r\-mas cu cu]itul `n m`n\, iar Dumitru `ncreme-nit l`ng\ u[\, E adev\rat?, `ntreab\ primul, iaral doilea face din cap semn c\ da. Trebuies\-mi spui de unde [tii tu toate astea, insist\Féliz, dar Roro, scutur`ndu-se ca de o plas\ decare s-a prins `n somn, repet\ iar\[i c\ a visat.Un timp Féliz va cere t\cere la cin\, `nmul]indpor]ia de ceai, dar, chiar [i a[a, sub opreli[te,copilul mai spune c`te ceva: cum Ivanca aumblat p`n\ la moarte `mbr\cat\ `n negru, darfetele ei au iubit numai culorile aprinse [i aufost atrase de `n\l]imi, r`pe secrete [i focuri.Apoi cum Amalia a sucit g`tul unui [oim, iarAnita a fr`nt cu b`ta spinarea unui cìne turbat,c`t despre Amanda a spus c\ `nfrunta deseoriviscolul de afar\ `n c\utarea unui chip pe caredoar ea `l z\rea. Gata, Roro, acuma s\ taci.

Copilul ascult\ [i-[i retrage puhoiul devorbe. ~[i va lua `n schimb obiceiul s\ bolbo-roseasc\ deasupra oalelor de pe sob\, pe carele vegheaz\ cu mult\ s`rguin]\, [tiind `ntotdea-una, chiar f\r\ s\ ridice capacele [i f\r\ s\guste, unde a sc\zut apa [i unde mai trebuiesare, verde]uri, sm`nt`n\ sau piper. ~n frizerieintr\ `ns\ mai rar, c\ci oamenii nu se mai `m-bulzesc, iar atunci c`nd ì trec pragul, `l roag\pe Féliz s\ se gr\beasc\ s\ ispr\veasc\ ce arede f\cut, s\ taie, s\ s\puneasc\ sau s\ pileasc\dup\ [tiin]a de p`n\ acum, dar cu mai multzor, fiindc\ un elefant `ntr-o cas\ nu e lucrucurat. ~n strachina de la intrare se adun\ deaceea cu greu monezile, iar carnea de vit\ [ioaie dispar cur`nd de pe mas\. Mai r\m`n,pentru zilele de duminic\, g`[tele [i puicu]ele,iar pentru s\rb\toarea celor nou\ ani ai luiRoro, curcanul. Tot atunci, cu sufletul pu]instr`ns ca de o amenin]are nel\murit\, unchiuls-a g`ndit s\ preg\teasc\ amandine, dar abiace bate ou\le [i preg\te[te amestecul pentruumplutur\, c\ simte `n ceaf\ r\suflarea copilu-lui, Trebuie s\ scazi un albu[ [i s\ mai adaugiun v`rf de cacao. Féliz r\m`ne iar `ncremenit,cu lingura `n m`n\, [i un strop din caramelulfierbinte i se scurge pe piele, M-am ars, ]ip\ el[i, `n c\utarea alifiei de miere [i ment\ preg\-tit\ pentru astfel de accidente, ì trece coman-da lui Roro. Care `l va ruga, o clip\ mai t`rziu,s\-l lase pe el s\ termine coptul bomboanelor,[i \sta s\ fie darul pentru ziua lui.

{i, astfel, seara, vor r\s\ri pe mas\, dup\fiertura de curcan [i tocana de linte, primeledulciuri n\scocite de Roro care s`nt [i, totu[inu, amandine. Ce-ai mai amestecat aici?, `n-treab\ Féliz, `nvins de aroma nou\ a fondan-tului. Am sc\zut din sirop [i am ad\ugat untcu migdale, r\spunde senin b\iatul, iar pudrade cacao am cernut-o prin sita prin care amstrecurat [i caramelul pe care l-am l\sat pu]inmai mult pe foc, doar asta am f\cut. Dar `nc\mai am ceva, [i `mi cer iertare c\ am preg\titpe ascuns, dar m-am g`ndit s\ fie pentru pl\-

cerea voastr\ aceast\ surpriz\ de s\rb\toareape care mi-a]i `ng\duit-o, [i, spun`nd astea,copilul dezvele[te de sub [ervetul sub care a]inut-o p`n\ acum ascuns\, o tav\ cu turtedulci, modelate `n forme ciudate [i felurite, `ncare se amestec\, printre ierburi de zah\r ars,fluturi, pe[ti, cai `naripa]i [i trupuri de inorogidin aluat colorat. Féliz simte din nou c\ ame-]e[te, n-a mai v\zut p`n\ acum a[a ceva, iarmirosul e unul nou, amestec`nd, pe l`ng\ dul-cea]\, o und\ amar\. Ce e?, vrea s\ [tie maes-trul at`tor pr\jituri. Anason [i r\z\tur\ de fistic`n penele p\s\rilor [i coaj\ de portocal\ `n sol-zii pe[ti[orilor, be]i[oare de vanilie `n picioa-rele cailor [i nuc\ alb\ `n cornul inorogilor, iarla urm\ ment\ coapt\ `n zah\r pentru `ntinde-rea asta de iarb\, explic\ copilul, dar unchiul,care tocmai a dus o buc\]ic\ din ciudata alc\-tuire `n gur\ [i gustul nemai`ncercat l-a f\cuts\-[i piard\ pentru o clip\ r\suflarea, spune c\totul e o n\scocire despre care ar fi putut cre-de c\ nu e adev\rat\, dac\ n-ar fi gustat-o, at`te de aproape de vr\jitorie. De unde ai avutesen]ele?, Din dulap, r\spunde Roro, ai c\ruiochi alba[tri au r\mas senini, `n ciuda scur-tului frison al umerilor, venit din spaima de anu fi pedepsit. Nu fi sup\rat, unchiule Féliz,eu doar am `ncercat.

Dar unchiul nu e sup\rat, ci doar nedumerit[i, cu c`t se g`nde[te mai mult, `ncerc`nd s\ re-compun\ re]eta, oarecum speriat. Pentru c\ nu`n]elege cum s-au putut combina at`tea [i, to-tu[i, savoarea s\ r\m`n\ clar\, puternic\ [i dis-tinct\, ca aerul ]inut sub lac\t al unor hrube cu

vie]uitoare ascunse. Parc\ e r\suflarea uneiguri `n ele, `n toate formele tale, spune la ca-p\tul serii Féliz.

Poate c\ aromele s-au strecurat [i afar\ [iau purtat cu ele, pe drumurile desfundate,semnul singur\t\]ii, c\ci a doua zi, `n frizerien-a mai c\lcat nici un client. Féliz st\ `n zadarcu foarfecele la u[\ [i a[teapt\. {i nici dup\ os\pt\m`n\ nu se ive[te nimeni, de parc\ b\r-bile [i unghiile `ntregii a[ez\ri ar fi `ncetat s\creasc\. Apoi vine cineva, dar e doar vizitiulpo[talionului, obi[nui]ii frizeriei r\m`n as-cun[i. C`t timp nu va pleca de acolo ar\tarea,nu vom c\lca nici noi pragul, comunic\ `ntr-ozi moa[a hot\r`rea colectiv\, c\ci, doar ammai spus-o, nu e un lucru curat s\ dormi [i s\m\n`nci `mpreun\ cu elefan]ii. Dumitru [tie [iel ce se vorbe[te prin t`rg, de acum nu cu[oapta, ci cu vocea r\stit\, ba chiar s`nt uniicare cred c\ ar trebui s\ se dea foc la cas\,pentru a [terge at`ta blestem\]ie. E un copil, seap\r\ Féliz, [i din nou, ca r\spuns, va fi silit s\aud\ ceea ce tat\l `nsu[i deja a spus, dep\rt`n-du-se `n grab\, Ba nu e un copil, e z\mislireaunui elefant.

Doar Roro nu [tie nimic din toate c`te se`nt`mpl\, fiindc\ buc\t\ria e acum pe mìnilelui. Iar acolo el `[i continu\ modelatul. Va ob-serva `ns\ c\ f\ina a sc\zut [i unchiul nu segr\be[te s\ umple sacul, iar din butoia[ul cumiere a r\mas mai pu]in de jum\tate. Apois-au `mpu]inat [i untul [i ou\le, iar duminicas-a pus pe mas\ numai pastram\ de pe[te. Du-mitru se tot foie[te, lustruind cu o c`rp\ `nm`n\ ceea ce Féliz, nemaiav`nd ce face, toc-mai a [ters, balustradele [i clan]ele, tocurile deu[i [i ramele ferestrelor. Dar, cu toate c\ esteat`t de curat [i casa str\luce[te, nimeni nu semai apropie de por]ile lor. Te va `nghi]i pus-tiul [i s\r\cia dac\ noi nu vom pleca, morm\ie`ntr-un r`nd slujitorul, apoi diminea]a repet\mai clar ceea ce a spus seara [i o ]ine tot a[a.De `ndat\ ce Roro va `mplini zece ani, hot\r`-rea va fi luat\: cei doi se vor `ndep\rta. Dar eunu asta am g`ndit c`nd am zis s\ `ncerc\m, `[ifr`nge mìnile Féliz [i disperarea lui e adev\-rat\, c\ci a prins drag de b\iat [i s-a obi[nuitcu Dumitru, f\r\ ei nici nu [tie cum va tr\i, deaceea ì roag\ s\ mai stea pu]in [i s\ a[tepte,poate c\ o minune va re`ntoarce zilele bune.S\ fie a[a cum spui, dar eu nu cred c\ lumease va `ncrede `n altceva dec`t `n aceast\ spai-m\ care le-a topit sufletele [i ì ]ine departe deu[a ta. Dar, dac\ vrei, putem s\ mai `ntindempu]in [i neputin]a noastr\ [i ne`ndestularea pecare ]i-o pricinuim [i al c\rei sf`r[it poate finumai unul: ruina.

Rudolf (Roro), un patiser de geniu atins de un morb misterios, mo[tene[te patima devo-ratoare a mamei sale, `ndr\gostit\ de elefan]i, [i stigmatul unui straniu alchimist c\ruia ìrefuz\ pactul ve[niciei, aleg`nd s\ fie st\p`nul unui imperiu al minunilor de o clip\, n\scutesub focul cuptoarelor. Descendent al unei vechi familii de cneji din Transilvania, n\scut `nBretania, Roro va c\l\tori `ntì spre r\s\rit, spre Viena, pe urmele elefantului visat de mamasa. Faima lui de patiser-vr\jitor `l aduce la curtea lui Maximilian al II-lea, unde o va cunoa[-te pe principesa Anna de Habsburg, de care `l va lega p`n\ la sf`r[it tensiunea unei pasiuniinterzise. Pictorul Arcimboldo, p\pu[ari, sticlari vene]ieni, vr\jitoarea Katherina, mamaastronomului Johannes Kepler, ducele coco[at al Mantovei, o pitic\, o lupoaic\ s`nt c`tevadintre personajele care vor `nso]i drumul acestui geniu cu trup monstruos spre vest, sprecoastele portugheze cotropite de armatele spaniole, unde se va `mplini [i scrierea cifrat\ adestinului s\u.

Dulcea poveste a tristului elefant este un roman-surpriz\, `n care farmecului epic i seadaug\ somptuozitatea scriptural\ a unui ,,baroc“ de fin\ calitate. Este un amplu [i captivantBildungsroman cu tram\ de poveste, scris `n manier\ estetizant\, [i totodat\ o parabol\ cetrimite la o reflec]ie asupra alterit\]ii ori asupra magnetismului pe care `l exercit\ diferitul,insolitul, exoticul.

Europa secolului al XVI-lea, spunea Ernst Robert Curtius, respir\ pe axa Viena-Madrid.Romanciera nume[te, cu erudi]ie dar [i cu umor, „limita“/ „limitele“: ele ar fi Ardealul [iPortugalia, Viena, Praga, Vene]ia, dar [i c\l\toriile prin spa]iile magice ale ora[elor „cen-trale“, prielnice `nt`lnirilor cu Mefisto. Cu personajele extraordinare ale acestui timp – untimp al crea]iei [i al iubirii. {i dac\ s`ntem `ntr-o lume a fericitelor vecin\t\]i, s\ numim [iromanul lui José Saramago, C\l\toria elefantului.

Cornel Ungureanu

Diana Adamek st\p`ne[te vocile nara]iunii cu o fascina]ie unic\ [i cu totul inedit\ `nproza rom=n\ contemporan\. Alunec`nd repede `n paginile acestui roman, ve]i fi condu[if\r\ z\bav\, dincolo de rafinamentul stilistic excep]ional, c\tre revela]ia pe care o tr\ie[te`nsu[i protagonistul: `ntotdeauna ajungem `n locul `n care s`ntem a[tepta]i.

Ovidiu Mircean

RecitiriTTIIMMPPUULL14


VAL. PANAITESCU

~n afar\ de personalit\]ile citate, care aure]inut mai insistent – comparativ vorbind –aten]ia istoricului-critic prin modul `n care aurecurs la diverse forme ale comicului, au fost[i altele care nu l-au solicitat `n aceea[i m\sur\[i c\rora nu le-a rezervat dec`t o scurt\ remarc\sau dou\ de acest gen.

Pentru un comic de natur\ mai general\, alec\rui ingrediente principale ar fi preferin]apentru ludic, pentru fars\ [i burlesc ori paro-dic, au fost semnala]i scriitori ca Petru Cim-poie[u (cu tendin]e spre un „umor fantezist“)Horia G`rbea „rescriitor al lui Caragiale sauCehov), {t. Agopian (pasionat de parodic),Nichita Danilov (un „glume]-cabotin“), NinaCassian (amestec „de serios [i de joc“), LiviuStoiciu („vigoare [i haz“), Mircea Nedelciu(trece din „serios“ `n „ludic [i parodic“), IonVartic (prefer\ „p\pu[erie [i fars\“), TraianCo[ovei („fond copil\resc [i ludic“), C. Tone-garu („veselie fals\“).

Nichita St\nescu este distins pentru „o ma-nier\ extrem de liber\, ludic [i ironic-senti-mental\“; prezen]ele comicului `l re]in totu[i –relativ – prea pu]in pe N. Manolescu. Or, Ni-chita St\nescu ilustreaz\ frapant un humor decalitate, pun`ndu-se nu o dat\ `n scen\ pe sineca personaj central, `n ipostaze humoristice –fiind totodat\ [i cel care a reluat formula sin-tetic\ „r`su-pl`nsu“. Poate c\ `n dorin]a de a-[ip\stra obiectivitatea, N. Manolescu a `ncercats\ cump\neasc\ de ast\ dat\ `ntre elogiile adu-se poetului de Eugen Simion [i termenii ne-gativi cu care l-a gratulat Gheorghe Grigurcu– ambele reac]ii fiind judecate, probabil, caegal de exagerate. S-ar putea ca din aceea[ipricin\ – dar [i `n acord cu o prim\ dr\muirepersonal\ – s\ fi consemnat at`t „originalita-tea“ c`t [i „inegalitatea“ poeziilor [i s\ fi pro-clamat poetica lui Nichita „interesant\“, dar [i„confuz\“. A re]inut numai c`teva poezii cu tan-gen]e comice, „`n maniera unor limerick-uri, pejum\tate glume]e, pe jum\tate absurde“, dup\care s-a declarat dezam\git de „autopasti[a,transparent\ ̀ n Epica magna – a[a ̀ nc`t, ̀ n celedin urm\, Nichita St\nescu r\m`ne `n Istoriacritic\ „un poet excep]ional [i inegal“, l\s`n-du-ni-se libertatea s\ decidem care este, `naceast\ form\ concluziv\, epitetul mai carac-terizant.

Cartea milionarului a lui {tefan B\nulescueste receptat\ ca „o utopie burlesc\, un basmparodic [i, `n definitiv, un roman comic“. La`nceputurile sale fran]uze[ti, specia romanuluicomic era cu certitudine satiric\. {i-a c\p\tatnumele, cum se [tie, de la sub`n]elesul de „ro-man al actorilor comici“, c\p\t`nd fiin]\ la `n-ceputul secolului al XVII-lea, ca o reac]ie pa-rodic\ la textele clasicizante, de alur\ aristo-cratic\ [i miz`nd cu prec\dere pe un comic desitua]ie [i de limbaj, `n care erau angrenate deobicei personaje burle[ti, cu un vocabular des-tul de „pestri]“. Dac\ schimb\m tot ce trebuieschimbat, care ar fi tr\s\turile de reg\sit `nCartea milionarului? Sprijinindu-m\ pe mo-dul `n care este rotunjit\ personalitatea „dico-mesian\“ a milionarului, nu prin excese delimbaj vulgar, c`t prin reflexele provenind dela acei care populeaz\ Metopolisul [i din carenaratorul reu[e[te s\ fac\, prin simpatie, totat`tea fa]ete ale propriului eu poetic atr\g\tor(permeabil la triste]ea dispari]iei unui topos`ndr\git, dar [i `nt`mpin`nd-o cu cele mai vari-ate nuan]e ale r`sului), `nclin s\ atribui capo-doperei lui {tefan B\nulescu – cu prec\dere –calitatea de roman humoristic.

Ironia nu lipse[te dintre mijloacele aproapenici unui scriitor contemporan; ea este resim-]it\ `ns\ ca o preferin]\ deosebit\ la c`]iva din-tre ace[tia. S`nt citabili, `n acest sens: MarinPreda (o folosesc personajele sale), Emil Bru-maru (la care „treptat se accentueaz\ fantezia

ironic\, tendin]a spre joc [i gratuitate“) sauAlexandru Paleologu, din a c\rui Alchimia e-xisten]ei „nu s`nt absente umorul [i autoiro-nia“. ~n romanele lui Nicolae Breban, „ironiaambiguit\]ii reprezint\... cel mai autentic modde a nara“. Chiar [i c`nd i se `nt`mpl\, ca `n Bu-navestire, s\ se „b`lbìe“, N. Breban poveste[tecu „ironia cuiva care se uit\ foarte de sus“.

Poten]at\ p`n\ la sarcasm, ironia `[i schim-b\ radical func]ia, devenind una dintre princi-palele resurse ale satirei. Eminamente „sarcas-tici“ ì consider\ Istoria critic\ pe unii ca Do-rin Tudoran, Ion Caraion (cu versuri „polemi-ce, sarcastice [i mustind de dezgust“), {t. Aug.Doina[ (autor [i de „poeme sarcastice, amare,cu argheziene `nv`rto[\ri de limb\“), Alexan-dru Mu[ina, dar mai ales pe D. R. Popescu(fiindc\ practic\ „tonul mai cur`nd de fars\...viermuiala grotesc\... Nimic sf`nt nu scap\ ne-batjocorit“). Pare totu[i ceva mai greu de ho-t\r`t dac\, `n ce-l prive[te pe prozatorul D. R.Popescu (dramaturgul fiind, `n bun\ parte,scos din discu]ie de Istoria critic\, deoarece„piesele comice s`nt lipsite de haz, iar celetragice de seriozitate“), avem de-a face cu unsatiric perseverent sau am putea vorbi [i des-pre un humorist (`n orice caz, majoritar „ne-gru“), at`ta timp c`t „toate farsele sf`r[esc ma-cabru `n proza lui... a[a cum toate tragediilesf`r[esc ̀ n comic“. Humorul num\r\ printre ceimai `ndep\rta]i precursori [i pe unii posesori aistilului zis de greci spoudogéloion; amestecultragi-comic originar [i-a decantat `ns\, cu tim-pul, `n diferitele lui `ntrebuin]\ri, sedimentelesatirice. M\car pentru proza lui D. R. Popescu,dezbaterea ar avea poate de c`[tigat, dac\ ar fi

nuan]at\ de la un text la altul, cu toat\ pon-derea lor coleric\, greu de neglijat.

Satiricul apare mereu biruitor – potrivitpercep]iei lui N. Manolescu – `n romanele luiAugustin Buzura, fiindc\ `n acest scriitor „seascunde un moralist grav [i f\r\ umor“, ba maimult, la el, `ns\[i „[arja satiric\ apare obosit\“– dar [i la Octavian Paler, moralist p`n\ la mi-zantropie, care a evoluat spre „un scrib politicp\tima[, intolerant, nu o dat\ nedrept, un fel deCato Cenzorul al Rom=niei `n tranzi]ie“. Aces-tora li s-ar putea ad\uga doi poe]i [i un critic:la Florin Iaru, „comicul... las\ s\ se `ntrevad\,deseori, atrocele“, av`nd `n vedere c\ el cultiv\[i „reversul `ntunecat [i co[maresc al fantezieide Pierrot incorigibil cabotin“; `n poezia luiAlexandru Mu[ina, „sarcasmul este probabilnota cea mai izbitoare care-l distinge de C\rt\-rescu et comp.“, epigramele sale, „`n spiritulclasic al lui Mar]ial“ dovedindu-se „caustice [iotr\vite“; `n fine, o anumit\ duplicitate sub-zist\ `n cronicile literare ale lui Al. Cistelecan,cel care „reabiliteaz\ umorul ardelenesc `n cri-tic\... distil`nd sarcasmul `ntr-o scriitur\ plasti-c\ baroc\“. Acest „umor ardelenesc“ ce disti-leaz\ sarcasmul, ca `n scrierile lui Al. Cistele-can, atinge `ns\, nu o dat\, virulen]a satirei.

Mai mul]i dec`t ar putea fi num\ra]i pe de-gete s`nt scriitorii contemporani care l-au im-presionat pe N. Manolescu printr-o tr\s\tur\umoristic\ sau alta. „Pagini de umor verbalcaragialian“ s`nt relevate `ntr-un roman al luiCostache Ol\reanu, al c\rui „model“ este JulesRenard. Amintiri [i portrete literare ale luiGabriel Dimisianu s`nt „pline de tandre]e [iumor“; Prin]ul Ghica al Danei Dumitriu

„atinge asemenea intensitate [i un umor at`t desubtil, `nc`t [con]ine scene care] pot fi citite caopera unui mare romancier“. „Replici pline dehaz“ c`t [i „o latur\ umoristic\“ se `nt`lnesc [i`n alte romane ale sale, de[i unele devin „totmai sarcastice ca ton“. Trebuie admis deci,contrar unor p\reri destul de r\sp`ndite, c\scriitoarele s`nt capabile nu doar s\ guste hu-morul, ci – odat\ cu prezen]a feminin\ din ce`n ce mai ilustr\ `n toate artele – [i s\-l creeze.N. Manolescu adun\ confirm\ri: pe l`ng\ acea„franche]e tragi-comic\“ (plasabil\ `n ariahumorului) pe care o descoper\ `n versurileMarianei Marin, g\se[te demne de interes cali-t\]ile scrisului Martei Petreu: „Parva culinaria`nf\]i[eaz\ cu tot seriosul, dar cu un mare umor,[i `nc\ dup\ o idee a lui Nietzsche, felurile dem`ncare ale diferi]ilor autori [i personaje“.

~n ciclul Familia Popescu, semnat de Cris-tian Popescu, „umorul liric este de un tip maiclar urmuzian [i arghezian... Comicul [i tragi-cul se `mpletesc... dar masca e comic\“. Bog-dan Ghiu `[i evoc\ adolescen]a cu un „umordelicat“; dimpotriv\, Ioan Es Pop e mai aproa-pe de humorul negru, fiindc\ de[i practic\„burlescul, grotescul, calmbururile“, este `nstare uneori de „o puritate excep]ional\ a tragi-cului“ – `n vreme ce „latura clovnesc\ a inspi-ra]iei va fi cultivat\ [de Matei Vi[niec] multmai intens `n teatrul s\u [dec`t `n versuri]: piesaIstoria comunismului pentru bolnavii mintali eparodic\ [i comic\, dar `n acela[i timp profundtragic\“. Lucian Raicu este „dotat cu sim] alumorului“; „o f\r`m\ de umor inefabil“ e pre-zent\ `n Jurnalul de la P\ltini[ al lui GabrielLiiceanu; numai prima parte din Hotel Europaal lui Dumitru }epeneag „e remarcabil\ prinumorul confuziei dintre planul realit\]ii [i acelaal fic]iunii“. Odat\ cu Mircea Dinescu, ne g\-sim `n fa]a unui amestec: „poetul [`[i] p\streaz\cu greu“ umorul, recurg`nd adesea la „un «a-vangardism» vesel-sarcastic [i exasperat“ – ten-din]\ ce pare c\ s-a accentuat `n ultimul timp,evolu`nd spre un histrionism agresiv.

Cum am v\zut `n c`teva locuri, N. Mano-lescu p\streaz\ o deschidere aparte pentruceea ce nume[te „umorul de idei“ sau „umorintelectual“ (c\ruia anterior G. C\linescu ìspusese chiar „filosofic“) [i pe care nu cred c\gre[esc asimil`ndu-l genului „marelui humor“lansat de Harald Höffding. Nu-l v\d `ns\ ca peunul „filosofic“, ci doar ca „simili-filosofic“,pentru c\ este, de fapt, o viziune sentimental-filosofic\ a datelor existen]ei, ce nu comport\nici un fel de structurare teoretic\ – p\rere sus-]inut\ `nc\ de J. Volkelt [i reluat\ de numero[ig`nditori asupra fenomenului.

Printre cei care i-au ap\rut `ntr-o asemenealumin\ lui Nicolae Manolescu, `n etapa ceamai apropiat\ de actualitate, figureaz\ DanielTurcea, poetul la care „elementul serios e in-discernabil de cel ludic“, iar „pasta sa pre]ioa-s\“ este „[i plin\ de umorul ideii“. Dac\ viziu-nea ironic\ a lui Tudor }opa oscileaz\ `ntre„oniric“ [i „rece“, unele pagini de jurnal dinPunte „dovedesc [i un superior umor intelec-tual“. (Sintagma „umor intelectual“ am mai`nt`lnit-o de c`teva ori `n traducerea de c\treKazuko [i Paul Diaconu a Istoriei literaturiijaponeze de Shûichi Kâto, prefa]at\ de N.Manolescu; acolo indica deobicei un gen dehumor de provenien]\ occidental\, diferit decel autohton, cu un colorit folcloric, pe careautorul `l recuno[tea `n acele „kyôka“ dinsecolul al XVIII-lea).

„Dotat cu un foarte fin umor al ideii“ esteapreciat [i Ion Pop. La Al. C\linescu, „o tr\-s\tur\ a mai tuturor cronicilor“ este „umorulintelectual“, `ntruc`t el „scrie cu un anume hazal ideii, neostentativ“. Presupun c\ dac\ Al.C\linescu s-ar fi sim]it `ndemnat, precum Li-vius Cioc`rlie, s\ abordeze [i proza romanesc\,am mai fi c`[tigat, probabil, un competitor –naturalmente, cu alt profil – al unor MirceaHoria Simionescu sau Costache Ol\reanu.

Forme ale comicului semnalate deIstoria critic\ a literaturii rom=ne (IV)

15Recitiri TTIIMMPPUULL


Complinit de o ironie specific\, ludicul esteridicat la un nou nivel `n opera lui Mircea C\r-t\rescu, pentru c\ – explic\ N. Manolescu –„jocul de-a literatura pare mai important luiC\rt\rescu `nsu[i dec`t orice altceva“; „ironiase umfl\ ca un balon gata s\ se sparg\, glumaliric\ ia propor]ii colosale“, iar scriitorul „tindespre o dubl\ subversiune: ironizarea poeticului[i valorificarea liric\ a prozaicului“. S`nt pusede asemenea `n valoare, `ntr-un chip foarteadecvat, `n Istoria critic\, „pl\cerea cuvintelor“,„alian]a norocoas\ de inteligen]\ [i fantezie“,faptul c\ Mircea C\rt\rescu „alterneaz\ seriosulcu glume]ul“, „imensa erudi]ie poetic\“ [i capa-citatea de a realiza prin Levantul „istoria `ns\[ia poeziei rom=ne[ti... de[i `n registru comic“.Odat\ cu Orbitor, ne este d\ruit „un metaromanla fel de sofisticat ca acela proustian“, iar prinJurnal (`n care „protagonistul... nu se simte niciodat\ confortabil `n propria piele“) `nc\ o prob\de humor, „o capodoper\ a genului“.

Mi-a[ `ng\dui s\ adaug c\ Mircea C\rt\res-cu, personajul `nv\luit de miile de fluturi dinOrbitor, cel ce r\scole[te prin toate cotloanelep\m`ntului ori se `nal]\ mai sus dec`t l-ar putearidica vreun lift, curios [i vizionar, rareori pedeplin satisf\cut de ce vede `n imediat, dar cuat`t mai `nc`ntat de spa]iile mirabile de din-colo, `n lupt\ nu mereu biruitoare cu feluritetriste]i, acest Mircea se rotunje[te ca un exem-plar original de autoportret humoristic, `ndr\-git [i ironizat `n egal\ m\sur\, odat\ cu celedou\ fiin]e mai apropiate, din primul s\u uni-vers. Suflul acestui humorist nu scade `n nimicdin ce public\, una dintre ultimele confirm\rifiind „proiectul“ reedit\rii `n doar 37 de paginia Orbitorului, „f\r\ nici un fel de elucubra]ii“[i cu o splendid\ mostr\ de „rezumat“ `n zecer`nduri, `n Frumoasle str\ine.

Determinate de impresiile unui critic de va-loarea lui Nicolae Manolescu, nota]iile acci-dentale pe care le-am reprodus cu o larghe]ejustificat\ de pl\cere (dar [i cu g`ndul c\ potconstitui un profit chiar [i pentru acei care auparcurs deja integral Istoria critic\ `ns\ au f\-

cut-o altfel dec`t am procedat aici – cu o aten-]ie distributiv\) mi-au consolidat `ncrederea c\literatura noastr\ contribuie la zestrea celeiuniversale [i prin c`]iva humori[ti de marc\, dela Ion Budai-Deleanu, Creang\ [i Caragialep`n\ la Marin Sorescu, Nichita St\nescu [iMircea C\rt\rescu. Humorul poate fi privit caunul dintre atributele elevate ale psihiculuirom=nesc [i pentru c\ celor men]iona]i li seadaug\ destule alte nume de creatori posed`ndremarcabil `nclinarea respectiv\; confirm\rile`ncep de la cronicarul Neculce [i continu\ as-cendent, tot mai conving\tor, p`n\ la contem-porani afla]i `n plin\ carier\, cum s`nt MirceaHoria Simionescu sau Ioan Gro[an – drumulfiind jalonat de marcantele personalit\]i ale luiHoga[, Top`rceanu, Bacovia sau Urmuz [i, maiaproape de noi, de un {erban Foar]\ sau un G.B\l\i]\ – ca s\ nu m\ opresc dec`t la ace[tia.

Constat\rile de mai sus nu au nimic de-aface cu pl\smuirile protocroniste care i-au pu-tut duce `n ispit\ pe c`]iva intelectuali am\gi]ide un „patriotism“ r\u `n]eles. Cred c\ trebuiear\tat totu[i c\, f\r\ s\ ne pretindem cumva„mai grozavi“ dec`t englezii, francezii sau spa-niolii (pe terenul c\rora se [i afl\ `nceputurilereale ale marelui humor, `nc\ de acum cincisecole), ne-am afirmat `ndestul, sub acestraport, `n literatura ultimelor dou\ sute de ani,pentru a putea fi lua]i `n seam\ [i peste hotare.

Valoro[i artizani ai scrisului rom=nesc audemonstrat c\, atunci c`nd se `nt`lnesc cu va-riatele sl\biciuni omene[ti, [tiu s\ r`d\ – fiepentru simpla lor petrecere, fie cu o `n]eleg\-toare bun\voin]\ fa]\ de ridiculit\]ile lor ino-fensive, afl`nd `ntr-asta o form\ de „ap\rare“(chiar dac\ simplu paliativ) `n fa]a at`tor ine-chit\]i ale destinului. Nu este Istoria critic\nici prima, nici singura care aduce dovezi `nacest sens. S-a mai ar\tat, de exemplu, c\ ita-lianul Gino Lupi remarca, prin 1939, la rom=ni,„humorul s\n\tos [i sincer, care nu distruge, cie un izvor de sentimente bune [i oneste“. Vi-ziunea s-a putut reg\si, cu sublinieri, dup\ [asedecenii, `n cercetarea (la un cu totul alt nivel)

lui Claudiu T. Arie[an. Ideea merit\ a[adar a-ten]ie – tratat\ `ns\ totdeauna cu circumspec]iala care ne oblig\ generaliz\rile din aria psi-hologiei popoarelor.

M-am oprit mai `ndelung asupra humoruluinu numai pentru c\ marea majoritate a celor ceau studiat comicul i-au g\sit ̀ n forma humoris-tic\ `ntruchiparea cea mai `nalt\ (motivat\, `nesen]\, de faptul c\ purt\torii lui izbutesc s\r`d\ `n fa]a ineluctabilului), dar [i fiindc\ estegenul de comic semnalat `n numeroase r`nduride Istoria critic\.

Atitudinea satiric\, form\ primordial\ deutilizare a comicului (al\turi de – `ns\ cu totulaltceva dec`t hazul simplu, copil\resc) a avut,de asemenea, suficien]i reprezentan]i `n litera-tura noastr\. Nu ne-au lipsit fabuli[tii, ironi[tiicaustici ori pamfletarii, ba chiar i-au `ntrecut,– `n mod normal – ca num\r, pe humori[tiidemni de re]inut (situa]ia repet`ndu-se aidoma`n planul literaturii universale). Dintre cei pecare i-a eviden]iat Istoria critic\ i-a[ reaminti,`n tagma de care vorbim, pe Dimitrie Can-temir, Heliade R\dulescu, Gr. Alexandrescu,Hasdeu, Eminescu, Arghezi, Augustin Buzura,Octavian Paler, D. R. Popescu [i Florin Iaru.

Este mai presus de orice dubiu c\ [i `nviitor domeniul satiric nu va fi indigent nici `nliteratura noastr\, nici `n celelalte, fiindc\ re-activitatea omeneasc\ sub forma repudierii [i abatjocurii nu se potole[te cu una, cu dou\. ~nschimb, [ansele de `mbog\]ire a marii literaturihumoristice `mi apar mai nebuloase. E de pre-supus c\ nu va disp\rea predispozi]ia unorscriitori spre autoironie, relativism sau `mple-tirea sim]ului tragic cu comicul, `n considera-rea mersului treburilor lume[ti. Treze[te `n-doieli doar gradul `n care va mai continua s\func]ioneze creator interesul pentru persona-jele cu adev\rat humoristice.

Postmoderni[tii par s\ r\m`n\ `nc\, m\carunii, preocupa]i de asemenea figuri, dat\ fiindpl\cerea de a se juca ironic cu formele proprii-lor crea]ii – re`nviind adic\, `ntr-un fel, expe-rien]a romanticilor germani, pe urmele luiFriedrich Schlegel, care concepea deja roma-nul ca „poezia poeziei“ (cum l-a [i `ncercat unClemens Brentano). Aceast\ chestiune apersonajului literar nu este c`tu[i de pu]in mar-ginal\. Ea l-a interesat p`n\ [i pe abstractorulde cvintesen]\ Mallarmé, care spunea „diva-g`nd“: „fiindc\ nu exist\ vreun alt subiect, s-o[ti]i bine: antagonismul de vis la om cu fatali-t\]ile existen]ei sale, distribuite de nenorocire“.Ca s\ revenim mai aproape de noi, g\sesc eloc-vent [i faptul c\ unul din criteriile dup\ care N.Manolescu a diferen]iat `ntre romanele de tipdoric, ionic [i corintic a fost maniera `n careautorii `n]elegeau s\-[i contureze personajele.

Dimpreun\ cu unele Teme ori alte texte alelui Nicolae Manolescu, Istoria critic\ a litera-turii rom=ne transmite un mesaj pe care am]inut s\-l relev `n mod special: `i displace„lipsa de umor“. Teza lui Laszlo Alexandrupledeaz\ `n aceea[i direc]ie, evoc`nd, de exem-plu, ni[te pagini din 1986, `n care „sentimenta-lismul... vocile dulcege, lipsa de umor“ [ikitschul ap\reau catalogate de N. Manolescuprintre lucrurile pe care le detest\; a fost, dealtfel, [i unul din principalele `ndemnuri la`ntreprinderea excursului pe care `l `nchei.

Men]ionam, la `nceput, c\ o parte semnifi-cativ\ a unor „Repere pentru o comicologierom=neasc\“ a fost redactat\ de c\tre ClaudiuT. Arie[an. N-am inten]ionat aici altceva dec`ts\ desprind o serie de sugestii noi din Istoriacritic\ a literaturii rom=ne interes`nd aceea[iproblematic\ – observa]iile lui N. Manolescuav`nd [i avantajul c\ ajung p`n\ la realit\]ileanului 2000; considera]iile sale mi-au c`[tigatadeseori asentimentul – c`teodat\, ceva maipu]in. Dar cum nici eu [i nici mul]i al]ii n-amfost `n stare s\ vedem at`tea texte rom=ne[tic`te au putut trece prin m`inile cititorului decurs\ lung\ (care, se [tie, e mai mult dec`t at`t),am socotit folositor s\ pun cele semnalate deel – tale quale – sub ochii celor interesa]i, e-ventual, de avatarurile acestui tip estetic `nliterele autohtone.

Dac\ [i c`nd va face cineva, totu[i, pasul spreo cercetare special\ [i, cum se zice, „exhaus-tiv\“, `n aceast\ direc]ie – nu [tiu; tot ce potafirma cu siguran]\ e c\ acea investiga]ie nu vaputea fi, la r`ndul ei, dec`t tot „istorico-critic\“.

Jean-Pierre Deconchy, Credin]e [iideologii, Editura Polirom, Traducerede Lumini]a Boto[ineanu [i Florin Boto-[ineanu, 208 p.m Pre]: 24,95 lei

Sintez\ a cercet\rilor lui Jean-PierreDeconchy `ntr-o problematic\ central\`n psihologia social\ [i care l-a preocu-pat constant, lucrarea `[i propune s\ fixe-ze reperele necesare pentru o `n]elegere

adecvat\ a ideologiei. Rezultatul este oserie de defini]ii care constituie tot at`teapuncte de sprijin pentru demersul auto-rului. Deopotriv\ teoretic [i empiric, a-cesta urm\re[te un dublu scop: pe de oparte, studiul sistemelor ideologice exis-tente [i al interac]iunilor influen]ate demediul social global, iar pe de alt\ parte,analiza mecanismelor care permit func-]ionarea ideologiilor [i deci `n]elegereafenomenelor de crea]ie ideologic\.

Din cuprins: Control social [i ra]iona-litate `n sistemele ortodoxe • Psihologiesocial\, sisteme sociale [i ideologii • Psi-hologia social\ a proceselor ideologice •Psihologia social\ experimental\: trans-punere [i generalizare a cunoa[terii •Psihologia social\ a ideologiilor: cuno[-tin]e [tiin]ifice, practici politice, procla-ma]ie militant\

Jean-Pierre Deconchy, doctor `n psi-hologie, litere [i [tiin]e umaniste, fostcercet\tor la Centre d’Etudes Sociolo-giques (Paris) [i la CNRS, Laboratorulde psihologie social\ de la Sorbona. Din1973 pred\ psihologie la UniversitateaParis X, iar `n 2001 a devenit profesoremerit al acestei universit\]i. ~ntre 1981[i 2000 a fost directorul Laboratorului depsihologie social\ experimental\. ~nprezent sus]ine cursuri la universit\]i dinCanada, Belgia, Spania, Portugalia, El-ve]ia. Pentru cercet\rile sale a primit nu-meroase distinc]ii, printre care premiulComisiei europene pentru psihologia re-ligiilor [i medalia Centrului francez decercetare [tiin]ific\. Dintre volumele pu-blicate amintim: Psychologie sociale,croyances et idéologies (1989), Les ani-maux surnaturés. La construction men-tale de la singularité humaine (2000),L’Autoritarisme (`n colaborare, 2007).

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

VitraliuTTIIMMPPUULL16


OANA PRESECAN

A trecut mai bine de o lun\ de la ceremoniade decernare a premiilor Nobel [i de la dis-cursul de mul]umire, pronun]at de un MarioVargas Llosa demn, persuasiv [i emo]ionat.Îns\ cuv`ntarea lui – disponibil\ pe internet înînregistr\ri de o bun\ calitate tehnic\ – l-arputea surprinde pe ascult\torul care s-ar a[-tepta, `n primul r`nd, la erudi]ie literar\, iar nula una de natur\ politic\. Nici m\car într-uncadru at`t de solemn, precum cel al decern\riiNobelului, scriitorul nu [i-a abandonat mili-tantismul, discursul s\u fiind, aproape `n `n-tregime, unul anti-dictatur\. Dar poate c\ efiresc s\ se fi `nt`mplat a[a, c\ci ar fi fost maimult dec`t nediplomatic ca un reprezentant alAmericii de Sud, respectiv al statului Peru, s\treac\ sub t\cere s\r\cia înt`lnit\ pe acele me-leaguri, loviturile de stat, corup]ia endemic\ [itoate celelalte tragedii din ]\rile din imediatavecin\tate. Toate acestea trebuiau s\ fie dinnou amendate [i condamnate, iar Llosa s-a do-vedit un bun ambasador al continentului s\u.

Revenind îns\ pe t\r`mul literaturii, se cu-vine s\ amintim una dintre ideile importantedin discursul de la decernarea premiului: aciti înseamn\ a protesta împotriva neajunsu-rilor vie]ii (în original: „leer es protestar con-tra las insuficiencias de la vida“). Literatura,insist\ Vargas Llosa, are menirea de a men]ineviu omenescul fiin]ei umane. Dac\ n-ar fi a[a,dac\ literatura n-ar fi o continu\ lupt\ [i o a-ventur\ totodat\, de ce s-ar mai obosi dictatu-rile s\ impun\ cenzura, de ce ar mai duce re-gimurile nedemocratice o lupt\ acerb\ împo-triva fanteziei?

De c`nd a fost anun]at premiul [i p`n\ a-cum, au ap\rut numeroase articole închinateoperei peruvianului. Dup\ cele scrise de IonVlad în revista Tribuna (nr. 196/2010) [i r`n-durile elogioase dedicate aceluia[i scriitor dec\tre Simona Sora în Dilema Veche (nr.348/2010), cu greu ar putea cineva propune otrecere în revist\ mai conving\toare a opere-lor peruvianului laureat [i a meritelor sale. Deaceea, mai cur`nd ne vom apropia de grupulcelor ce au privit cu anumit\ reticen]\ uneledintre c\r]ile lui Llosa, pun`nd sub lup\, darmai ales sub semnul întreb\rii, penultimul s\uroman, R\t\cirile fetei nes\buite (2006). Elsueño del celta (Visul celtului), volumul lan-sat la Madrid abia în luna noiembrie a anuluitrecut, nu intr\ deocamdat\ în discu]ie.

Capodopera

Sã formulezi rezerve fa]\ de opera unuiautor consacrat este, se [tie, o `ntreprinderenelipsit\ de capcane. De aceea, ne vom oprimai întîi asupra unuia dintre romanele celemai bine primite de critic\ ale lui VargasLlosa, Casa verde (1966), pentru a-l comparamai apoi cu volumul ce ne-a trezit nedume-rirea prin sc\derile sale. În articolul s\u dinTribuna, Ion Vlad identific\ elementele faulk-neriene ale c\r]ii, drept care nou\ ne r\m`ne s\abord\m romanul dintr-o alt\ perspectiv\, ceaa contribu]iei sale originale la literatura la-tino-american\.

Don Anselmo, eroul din Casa verde, str\i-nul ap\rut `ntr-o bun\ zi, nu se [tie de unde, `nora[ul Piura, r\m`ne `nv\luit `ntr-o aur\ demister. Nimeni nu l-a v\zut niciodat\ p`n\ a-tunci, nimeni n-a aflat vreun detaliu despretrecutul s\u. Este privit cu oarecare ne`ncre-dere de locuitorii Piurei – cum reu[ise oare s\str\bat\ de[ertul de unul singur, f\r\ s\ fi fostatacat de t`lhari? ~n Historia de una novela(1971), scriitorul m\rturisea c\ `n Anselmo arecreat un personaj drag celor pasiona]i de ro-manele cavalere[ti [i de aventurile din vestuls\lbatic, anume cel al veneticului care sose[te`ntr-un ora[ str\in [i `l cucere[te.

Ceea ce pare a se situa în ordinea realistãeste proiectat, pe nesimþite, în cea a realismu-lui magic. Construc]ia botezat\ Casa Verde –[i care, s\ nu uit\m, este un bordel – este `n-

ghi]it\ de de[ert, noapte de noapte. Este ne-voie de un efort supraomenesc, sisific, pentrua `nainta. Dar Don Anselmo nu se limiteaz\ lacondi]ia sa, nu se mul]ume[te cu pu]inul oferitde ora[, va deveni `n cur`nd `ntemeietorulunui nou spa]iu (chiar dac\ unul profanator).Spa]iul ales de el sufer\ o muta]ie: la `nceput,este doar o bucat\ de de[ert, la marginea ora-[ului, pentru ca dup\ terminarea Casei Verzis\ devin\ centrul noii lumi create de eroulcare a luptat cu natura [i a `nfr`nt-o. Trec`nd `nacest nou stadiu, Anselmo `mbrac\ haina unuierou civilizator.

~n r\zvr\tirea lui, protagonistul reu[e[te s\-[i atrag\ ura p\rintelui García, reprezentantulBisericii [i de]in\torul unei puteri recunoscute[i acceptate. P\rintele, `mpreun\ cu femeilepioase din ora[ – care se sim]eau lezate deexisten]a unui bordel ce le p`ng\rea trupul [ile pervertea sufletul so]ilor [i fiilor lor – audat foc Casei Verzi. Astfel, Biserica [i de[ertul`[i reintr\ `n drepturi, iar Anselmo – ca un ti-tan dec\zut din drepturi, o umbr\ a celui ce afost c`ndva – se exileaz\ `ntr-un cartier m\rgi-na[ [i foarte s\rac, unde `[i petrece zilele `ncompania b\uturii [i a harpei.

Aproape toate personajele feminine s`ntrigide, reci, incapabile de iubire, sufer\ de oam\r\ciune ce `[i are r\d\cinile `ntr-un punct`ndep\rtat al istoriei, iar nu `n povestea vie]iilor. ~n paralel, eroii prometeici, care caut\ s\restabileasc\ echilibrul `n acea lume siluit\ [is\ `[i reg\seasc\ sinele, au [i ei parte de undestin trist: din stadiul de eroi solari, r\zvr\-ti]i, ajung `n final ni[te eroi lunari, resemna]i,`nvin[i, de[i senini `n nebunia lor.

Desigur, am surprins doar o fr`ntur\ dinconstruc]ia narativ\ luxuriant\, surprinz\toarea c\r]ii. Cert este c\ acest roman este unul to-tal (`n spaniol\: novela total), care, cum subli-nia autorul peruvian, `[i devoreaz\ naratorul,pentru a crea iluzia c\ nimeni nu exist\ `nafara lumii fic]ionale.

Dezam\girea

Aproape patru decenii mai t`rziu, scriitorulpropune un roman care, `n bun\ m\sur\, deza-m\ge[te: Las travesuras de la niña mala. Dup\cum m\rturisea Vargas Llosa `nsu[i `ntr-uninterviu luat de Wold Lepenies, „povestea dedragoste este `n continuare cea mai mare pro-vocare pentru un scriitor“. ~ntr-adev\r, proza-torul [i-a asumat aceast\ provocare, dar rezul-tatele nu s`nt deloc pe m\sura a[tept\rilor.

Doar un „autentic meseria[ al scrisului“(Simona Sora) precum Llosa ar fi putut tra-teze o poveste at`t de anodin\ `ntr-un mod at`tde conving\tor. Nu e de mirare c\ `n presa ro-m=neasc\ de-abia s-au publicat pu]ine r`nduripe marginea acestui roman, cele mai notabileapar]in`ndu-i traduc\toarei sale `n limbarom=n\, doamnei Lumin]a Voina-R\u].

Elementele specifice romanelor de m`na adoua pot fi identificate f\r\ un deosebit efort.~n locul eroului civilizator, urm\rim cu ochii

min]ii un personaj masculin f\r\ prea mult re-lief. Protagonista (al c\rei nume real `l afl\mdoar la final) sufer\ de incapacitatea de a iubi`nt`lnit\ [i la eroinele din Casa verde, f\r\ a seapropia `ns\ de complexitatea acestora. E unbanal prototip al tinerei parvenite care nu v`-neaz\ dec`t banii, neprecupe]ind nimic pentrua-i ob]ine. O copil\ „rea“, dup\ cum ne dezv\-luie chiar titlul („la niña mala“), care ì fr`ngeinima, `n repetate r`nduri, b\rbatului nobil [igeneros, capabil s\ o ierte de fiecare dat\, chiar[i dup\ ce ajunge `n pragul sinuciderii din pri-cina ei. Desigur, eroina este ̀ n final cople[it\ deremu[c\ri [i pare capabil\ de afec]iune real\, bamai mult, `[i r\scump\r\ vina printr-o boal\necru]\toare (pedeaps\ divin\) care o ucide.

Dac\ urm\rim recenziile c`torva criticistr\ini, observ\m c\ p\rerile s`nt `mp\r]ite.Criticul literar [i scriitoarea Kathryn Harrisona publicat `n The New York Times o cronic\

elogioas\ la adresa c\r]ii, compar`nd-o cu Ma-dame Bovary [i caracteriz`nd-o drept un „ro-man splendid, irezistibil [i plin de suspans“.~n mod cert, suspansul este prezent, dar r\m`nevolatil, fiind construit pe tiparul unui best-sel-ler oarecare, centrat pe figura unei femei f\r\scrupule, iar nu rezultatul unei m\iestrii scrii-torice[ti precum cea de care se bucur\ talen-tatul Llosa. Criticul american prefer\ `ns\ s\ `lzeifice pe Llosa – „mult\ vreme, una din vo-cile r\sun\toare ale post-modernismului“ – [is\ recepteze recent publicata (la acea vreme)oper\ literar\ `n calitate de rescriere, de actua-lizare a clasicului roman flaubertian.

James Lasdun – un critic britanic de ast\-dat\ – public\ `n The Guardian o recenzie maipu]in elogioas\, `nceput\ f\r\ ocoli[uri: „S\cite[ti un roman a[a-[i-a[a scris de un autor deprim rang e o experien]\ care te poate buim\ci.“{i el remarc\ asem\narea frapant\ dintre R\t\-cirile fetei nes\buite [i opera lui Flaubert, `ns\g\se[te mai plauzibil\ paralela cu Educa]iasentimental\ dec`t cu Madame Bovary. Cri-ticul merge mai departe `n analiz\ [i condam-n\ cli[eele, rezolv\rile facile [i neverosimile,melodramatismul `ntregii istorii de amor. Cuun condei sigur, Lasdun demonstreaz\ de ceromanul este neconving\tor, iar elementelevulnerabile ale c\r]ii, care `l ajut\ s\-[i con-struiasc\ demonstra]ia, ì prisosesc.

Ceea ce surprinde cel mai mult la omul delitere Mario Vargas Llosa este c\, la cap\tulunui [ir de capodopere, plaseaz\ un roman[chiop [i pe alocuri rizibil, nedemn de a[tep-t\rile pe care le-a generat.

Cu toate acestea, meritul premiului ce ìconsacr\ cariera nu poate [i nu trebuie s\ fiecontestat. {i nu numai pentru motivele expri-mate `n comunicatul de pres\ al juriului de laStockholm, anume scrisul s\u militant [i atitu-dinea de r\zvr\tire a personajelor sale, ci pen-tru tot ce a adus nou acest scriitor `n literaturauniversal\.

Mario Vargas Llosa [i premiul Nobel

17Eseu TTIIMMPPUULL


VALERIUGHERGHEL

Dac\ interpret\m un vis al lui EusebiusHieronymus, relatat `n paragraful 30 din epis-tola 22, Ad Eustochium, c\r]ile au fost dintot-deauna prea multe, prea ispititoare sau preanocive*. C`nd a decis s\ distrug\ bibliotecaalexandrin\, califul proverbial (sau episcopulTeofil?) a g`ndit pesemne la fel: mul]imea c\r-]ilor nu folose[te la nimic [i o bun\ parte dinele e chiar v\t\m\toare. Preferabil e s\ cite[ti osingur\ carte (sau, `n orice caz, foarte pu]ine)[i s\ ignori cu superbie restul, biblioteca, fun-dalul. Experien]a lui Ieronim, dac\ experien]\a fost (mul]i exege]i se `ndoiesc de realitateavisului narat, voi ar\ta mai `ncolo de ce), ates-t\ ezit\rile unei con[tiin]e din Spätantike, dar[i nestatornicia peren\ a firii omene[ti. ~n acestinterval tulbure, insul e sf`r[iat `ntre idealuri,valori, viziuni [i pl\ceri antinomice.

Epistola 22 e, mai degrab\, un text amplu,exaltat [i prolix, cu finalitate didactic-edifi-catoare, intitulat pentru acest temei de c\treunii filologi Libellus de uirginitate servanda.Nu este totu[i o carte propriu-zis\. Sf`ntul Ie-ronim se adreseaz\ unei tinere din aristocra]iaroman\, Eustochium, `n scopul de a elogia vir-tutea echivoc\ a castit\]ii. A compus scrisoa-rea prin anul 385, la un deceniu dep\rtare depretinsa lui experien]\ de pe drumul Ierusali-mului. Micul lui tratat a avut o considerabil\r\sp`ndire (l-a citit, vom vedea, [i Rufinus). ~nAntichitatea t`rzie, scrisoarea nu constituia`nc\ un document strict privat. Se citea `n pu-blic spre folosul [i delectarea tuturor, circulaca o carte de sine st\t\toare [i putea fi copiat\de oricine. Destinatarul propriu-zis nici nu maiconta. Abia `n modernitate ([i nici atunci!),epistola devine o specie a literaturii personale[i a intimit\]ii (privacy).

~n ceea ce prive[te visul lui Ieronim, e des-tul, cred, s\ amintesc c\ Eusebius Hierony-mus, traduc\torul [i `ngrijitorul Vulgatei, sus-]ine c\ a tr\it aceast\ experien]\ dramatic\ pec`nd z\cea bolnav [i sl\bit undeva pe drumulspre Ierusalim, iar apropia]ii lui a[teptau s\moar\. A visat c\ a ajuns `n fa]a tribunaluluicelest, c\ a fost `ntrebat de Judec\tor cu privirela identitate, interrogatus de conditione, c\ ar\spuns imprudent Christianus sum [i c\ a pri-mit aceast\ replic\ m`nioas\: „Nu e[ti cre[tin,e[ti un discipol al lui Cicero. Inima ta e acolounde se afl\ tezaurul t\u“: Mentiris, ait, Cice-ronianus es, non Christianus: ubi enim the-saurus tuus, ibi et cor tuum. Adic\, pentru a fi[i mai limpede, acolo unde este biblioteca decare `nc\ nu se desp\r]ise (nu se va desp\r]i,altminteri, niciodat\ de ea!). Propozi]ia dinfinal, care pune sufletul [i comoara `mpreun\,e un citat din Matei 6: 21. M\ `ntorc la vis. Ie-ronim a fost b\tut cu vergile. A repetat `n tim-pul supliciului versetul 5 din psalmul 6: „{icine te va sl\vi `n sheol?“. A[ nota `n treac\t c\nici unul din personajele visului nu se exprim\foarte original, nici Judec\torul, nici victima.A pl`ns amarnic [i s-a c\it. A promis tribu-nalului c\ nu va mai citi c\r]i seculare, codicessaeculares, [i s-a trezit din vis cu umerii `nvi-ne]i]i de lovituri.

Sf`ntul Ieronim conchide c\ visul l-a mar-cat decisiv [i c\, de atunci, a renun]at cu des\-v`r[ire la to]i autorii p\g`ni. Eustochium arface bine s\ procedeze la fel. Care a fost, to-tu[i, pricina teribilei judec\]i onirice?

La o prim\ privire, r\spunsul e simplu: lec-tura autorilor latini (a lui Ennius, a lui Hora-tius), amestecul pl\cerilor, sau, mai corect,

confuzia dintre mortificarea cre[tin\, o con-di]ie necesar\ – nu [i suficient\! – pentru oricemonah, [i desf\tarea ilicit\. Ieronim vegheaz\[i cite[te `n acela[i timp discursurile lui Cicero,`[i depl`nge nimicnicia [i deschide concomitentc\r]ile lui Plaut. Pe de alt\ parte, proza ne`ngri-jit\ a profe]ilor ì produce a adev\rat\ oroare:sermo horrebat incultus. C`t de justificat\ r\-m`ne pedeapsa? {i, la urma urmelor, de ce epedepsit Ieronim? Pentru lecturile amestecatesau pentru r\spunsul gre[it (christianus sum)?~n definitiv, el nu este, `n epoc\, unicul admi-rator al scriitorilor p\g`ni. C\r]i multe [i f\r\vreo leg\tur\ cu Biblia citesc, `n aceea[i vre-me, pentru a da numai c`teva exemple, [i epis-copul Ambrosius din Milan, [i Augustin, [iRufinus. A[a cum citise, `naintea lor, `nsu[iTertullian. Ei `n[i[i amestec\, dup\ modelul luiEusebius Hieronymus, pl\cerile rafinate [ipl\cerile fruste, viciul [i virtutea, versurile luiVergiliu [i profe]ia lui Daniel. Nimeni nu seg`ndise la modul serios s\ interzic\ aceste lec-turi ori s\ discrimineze riguros `ntre ele. Sau`ntre pl\ceri. P`n\ [i ereticii Porphyrios (a sevedea Contra christianos) sau Arius (vide,bun\oar\, Thalia) s`nt citi]i [i cita]i f\r\ team\.Sf`ntul Augustin o face `n mai multe r`ndurinepedepsit. Ultima oar\ `n De civitate dei. Iat\c\ se g`nde[te la pluralitatea incoerent\ a lec-turilor [i la nepotrivirea lor tocmai versatilulIeronim. {i nu numai c\ este b`ntuit de aceast\idee nea[teptat\, dar `[i nareaz\ minu]ios visul[i ofer\, `n consecin]a lui, o seam\ de sfaturitinerei Eustochium. C\r]ile prea multe te duc`n fa]a tribunalului celest [i a Judec\torului.Cum s\ pricepem o atare atitudine rigorist\?

E posibil, cu toate acestea, ca `ndoieli s\ fiavut [i al]ii, `naintea lui. S-a `ndoit, cu siguran-]\, aprigul teolog [i ereziarh Tertullian (a sf`r[itca adept al lui Montanus), c`nd a `ntrebat: „Ceau `n comun Atena [i Ierusalimul? Academia[lui Platon] [i Biserica? Ereticii [i cre[ti-nii?“**. Dac\ pui problema `n acest chip, alalternativei severe, aut-aut, din `ntreaga mul-]ime a c\r]ilor po]i p\stra, se `n]elege, doarBiblia. Numai scriptura e inocent\ [i folosi-toare. Cel mai adesea `ns\ `ndoielile c\rtura-rilor nu au avut urm\ri `nsemnate. P`n\ laurm\, nici un sf`nt p\rinte nu a renun]at la bi-bliotec\. {i nimeni, nici m\car `mp\ratul Con-stantin, care a cerut distrugerea scrierilor luiArius [i Porphyrios, nu i-a interzis pe poe]iilatini sau pe tragicii greci. ~n epistola 22, AdEustochium, paragraful 29, Ieronim constru-ie[te un pasaj identic sau m\car afin cu frazalui Tertullian: „Ce au `n comun psaltirea [iHoratius? Evangheliile [i Vergiliu? Apostolul[i Cicero?“***. Se sub`n]elege: nimic. Se sub-`n]elege: stau `n opozi]ie, se contrazic, se res-ping. Dar tocmai construc]ia ap\sat retoric\ (evorba de o antitez\) invit\ la reflec]ie. Nucumva, `n epistola 22, e vorba de un simpluexerci]iu literar? ~n loc s\ fie purtat de o emo-tivitate `n exces, Ieronim procedeaz\ calculat.Observ\ sintaxa [i tropii, perfec]iunea literar\a propozi]iilor. {i, `n fond, c`t de autentic\ etr\irea din spatele acestor figuri lucide? Vreacu adev\rat Ieronim s\ dea foc c\r]ilor secu-lare, pe care le calific\, `n aceea[i epistol\, darla sf`r[itul paragrafului 30, drept „mortalia“?Solu]ia enigmei e una singur\: nu vrea! Altfelspus: vrea s\ mint\ c\ vrea. Sf`ntul Ieronimnu-[i distruge „comoara“, p\streaz\ c\r]ile, bi-blioteca, autorii, pl\cerile. Uit\ complet po-runca Judec\torului. Nesocote[te visul. {i, maicu seam\, se contrazice.

~n stilul lui abrupt, fostul prieten Rufinus ìva repro[a, peste ani, inconsecven]a. Dac\ a`ndemnat-o pe Eustochium s\ renun]e la c\r]i,dac\ i-a povestit acest vis terifiant, dac\ a f\-cut leg\m`ntul de a deschide doar psaltirea,proverbele [i Faptele apostolilor, e o ipocrizies\ predai [colarilor, a[a cum face EusebiusHieronymus la Bethleem, pe la 390, Eneidalui Vergiliu, catilinarele lui Cicero sau Annalialui Quintus Ennius? Impulsivul Ieronim va

comenta ironic: „Dac\ Rufinus m\ acuz\ `nnumele unui vis [c\ s`nt nestatornic [i labil], s\ia aminte la `nv\]\tura profe]ilor; [ei spun c\]nu trebuie s\ te `ncrezi `n vise. [Altfel], de c`teori nu m-am v\zut zbur`nd `n v\zduhuri [i str\-b\t`nd t\r`murile [i m\rile…“. Secretarul papeiDamasus uit\ `nc\ o dat\ c\ nu exist\ `n profe]i(dar nici `n alt\ parte) vreo condamnare expli-cit\ a visului. C`nd traduce `ns\ pasajul 19: 26din Levitic, care interzice observarea norilorpentru a face predic]ii, Ieronim ad\ug\ [i inter-dic]ia de a-i urma pe auguri ori pe interpre]iide vise, de[i textul ebraic nu-i men]ioneaz\.La fel va proceda [i cu pasajul 18: 10 din Deu-teronom: nu e bine s\ mergi la prezic\tori. {inici la cititorii de vise (adaosul e al lui Iero-nim). E limpede c\, dup\ mul]i ani, el `ncearc\s\ uite cu orice pre] visul de odinioar\, s\-i mi-nimalizeze importan]a. ~n Vulgata, modific\dup\ plac p`n\ [i litera scripturilor, pentru aar\ta c\ experien]a oniric\ e nesemnificativ\.E necesar, prin urmare, s\ investig\m dac\sf`ntul Ieronim a avut realmente acel vis.

Dincolo de retorica v\dit\ a epistolei, `nclins\ cred, totu[i, c\ visul a fost aievea. Imagi-narul epocii nu-l contrazice c`tu[i de pu]in.Comentatorii l-au [i pus `ntr-o serie venera-bil\, al\turi de visele ([i viziunile) lui CaeliusCyprianus, al\turi de visul lui Tutuslymeni,rostit `n predica 308 de b\tr`nul episcop Aure-lius Augustinus. Unii au trimis cu `ndrept\]irela anumite pasaje din Aeneida. Astfel, JeanJacques Thierry identific\ reminiscen]e dinVergiliu [i crede c\ descrierea visului urmeaz\scenariul cobor`rii lui Aenea `n lumea subp\-m`ntean\ (cf. Aeneida, VI: 566-572). S\ neamintim. ~nso]it de Sybilla, eroul ajunge `n

regatul aspru al lui Gnosius Rhadamanthus.Regele ì sile[te pe vinova]i s\-[i recunoasc\gre[elile. Una dintre eumenide, Tisiphona,]ine cu m`na dreapt\ un bici, cu st`nga un m\-nunchi de [erpi [i `ndepline[te poruncile cum-plitului rege, pedepsindu-i pe muritori.

Pentru acest cuv`nt, realitatea visului dinAd Eustochium: De uirginitate servanda a fostnegat\, `nc\ din 1920, de Pierre de Labriolle.Sf`ntul Ieronim nu face dec`t s\ re-scrie mo-mentele cobor`rii lui Aenea `n ]inutul rigurosal lui Rhadamanthus. Autenticitatea visului eperfect dubioas\. Scriitorul epistolei nu a avutniciodat\ experien]a la care trimite. Pretindedoar c\ a avut-o. A construit o versiune `n pro-z\ dup\ un exemplu prestigios. ~n sf`r[it: frec-venta invocare a acestui loc `n discu]iile con-temporane despre imaginarul oniric al Anti-chit\]ii t`rzii devine, de la un punct `ncolo,ironic\. Documentul nu e demn de crezare***.Anticii nu visau `n acest chip. Ori, dac\ visau,Ieronim nu este martorul cel mai veridic. {itotu[i… Acela[i Ieronim subliniase adev\rulexperien]ei narate: „nu a fost o n\lucire a som-nului, nici o ar\tare van\, cum s`nt acelea carene am\gesc adesea“, nec vero sopor illefuerat, aut vana somnia...

~n `ncheiere, a[ spune c\ Judec\torul a avutdreptate. Sufletul lui Eusebius Hieronymus ar\mas l`ng\ tezaurul s\u nepre]uit, biblioteca…

* Urm\resc textul epistolei `n edi]ia francez\bilingv\: Saint Jérôme, Lettres, t. 1, Paris: Les BellesLettres, 1949, pp.110-160.

** Voi cita [i `n latin\ memorabila fraz\: „Quid ergoAthenis et Hierosolymis? quid Academiae et Ecclesiae?quid haereticis et Christianis?“.

*** {i de aceast\ dat\: „quidfacit cum psalterioHoratius? cum evangeliis Maro? cum apostolo Cicero?“.

Nu a fost o n\lucire a somnului sau o ar\tare van\…

Chestiunea universitar\TTIIMMPPUULL18


SORINBOCANCEA

Apari]ia primelor institu]ii de `nv\]\m`ntacademic privat imediat dup\ 1989 a fost pri-mit\ de societatea rom=neasc\ cu o anumit\suspiciune. Era greu de acceptat atunci faptulc\ furnizoare de educa]ie ar putea fi [i alteuniversit\]i dec`t cele de stat. Dar, rezerva fa]\de aceast\ noutate a disp\rut repede, lucru do-vedit de num\rul mare de astfel de institu]iiap\rute `n primii trei ani de dup\ Revolu]ie.{ansa acestora a constat `n cre[terea nevoii depreg\tire superioar\ de pe pia]a muncii dinRom=nia [i dorin]a unor mai vechi aspiran]i(respin[i la examenele de la institu]iile de stat)de a avea studii superioare. ~n prezent, ladou\zeci de ani de la apari]ia primelor univer-sit\]i private, putem constata existen]a unoruniversit\]i private puternice, aflate `n com-peti]ie cu universit\]i de stat cu tradi]ie.

C`[tigarea pariului cu ideea de `nv\]\m`ntacademic privat a presupus un volum de mun-c\ impresionant din partea celor ce au avutcurajul s\ se dedice acestui domeniu. Vidullegislativ, absen]a unei baze materiale nece-sare desf\[ur\rii actului didactic [i repetatelereforme ale educa]iei s`nt doar c`teva dintredificult\]ile de care s-au lovit cei ce au pus ba-zele universit\]ilor private. La acestea, s-aad\ugat [i imaginea negativ\ creat\ acestuisegment al educa]iei de cei ce au v\zut `n`nv\]\m`ntul academic privat doar o modali-tate de a face bani f\r\ a ]ine cont de calitateaactului didactic. Astfel, experien]ele negativepe care unii studen]i le-au avut au fost puseadesea, `n mod reduc]ionist, pe seama `ntreg-ului `nv\]\m`nt academic privat.

~n cele ce urmeaz\ inten]ionez s\ realizez oanaliz\ a `nv\]\m`ntului academic privat `nRom=nia post-comunist\. Pentru aceasta, `mivoi structura demersul `n dou\ p\r]i: `n primavoi realiza o periodizare a evolu]iei acestuifenomen; `n cea de-a doua, voi analiza c`tevaelemente fundamentale pentru `n]elegereaacestui lui: acreditarea/`nfiin]area, statutulfondatorilor, autonomia universitar\ [i regi-mul propriet\]ii.

~n evolu]ia `nv\]\m`ntului academic privatdin Rom=nia, identific trei perioade:

1. perioada fond\rilor (1990-1993);2. perioada cursei pentru autorizare [i acre-

ditare (1993-2002) – etap\ ce `ncepe odat\ cuapari]ia Legii 88/1993 privind acreditarea in-stitu]iilor de `nv\]\m`nt superior [i recunoa[-terea diplomelor;

3. perioada consolid\rii institu]ionale [i aclarific\rii statutului juridic – din 2002 p`n\ `nprezent.

S\ le analiz\m pe r`nd.

1. Urm\rind istoricul tuturor universit\]ilorprivate acreditate din Rom=nia, constat\m c\acestea se prezint\ ca fiind fondate `n primiitrei ani de dup\ ’89 (majoritatea `n 1990).Dar, trebuie ]inut seama de faptul c\ `n aceaperioad\ nu s-au creat actualele universit\]iacreditate, ce au fost `nfiin]ate prin lege, ciinstitu]iile de `nv\]\m`nt superior fondate `ncadrul unor organiza]ii nonguvernamentale,fiindc\ `n 1990 nu exista o legisla]ie specific\`nv\]\m`ntului academic privat. Cei ce s-aug`ndit s\ creeze universit\]i private au putut

`nfiin]a `n prim\ instan]\ funda]ii ce aveauprintre obiectele de activitate [i desf\[urareaactivit\]ilor de `nv\]\m`nt superior. S`nt c`tevaelemente ce caracterizeaz\ acea perioad\:

1. absen]a unei legisla]ii adecvate, fapt ce al\sat la latitudinea fondatorilor respectivelorinstitu]ii [i a preten]iilor studen]ilor asigurareaunui anumit nivel al condi]iilor de studiu;

2. absen]a unor resurse umane proprii, faptce a dus la:

a. utilizarea cadrelor didactice din `nv\]\-m`ntul de stat, cu consecin]a supranorm\riiacestora [i, implicit, a sc\derii calit\]ii actuluididactic at`t la `nv\]\m`ntului de stat c`t [i lacel privat;

b. apari]ia norm\rii fictive, at`t la institu-]iile de stat c`t [i la cele private;

c. atragerea unor cadre din `nv\]\m`ntul li-ceal sau a speciali[tilor din diferite domenii [itransformarea lor `n cadre universitare.

3. lipsa bazei materiale necesare desf\[u-r\rii activit\]ii didactice – aceste activit\]is-au desf\[urat `n s\li de curs `nchiriate de ladiverse institu]ii.

Cu toate c\ apari]ia institu]iilor de `nv\]\-m`nt superior s-a realizat `n condi]iile prezen-tate [i provoc`nd fenomene precum cele enume-rate mai sus, ea a avut [i consecin]e pozitive:

1. punerea bazei unei pie]e academice;2. diversificarea ofertelor academice;3. venirea `n `nt`mpinarea nevoii cresc`nde

de preg\tire superioar\ pe pia]a muncii.

2. Odat\ cu apari]ia Legii 88/1993 privindacreditarea institu]iilor de `nv\]\m`nt superi-or [i recunoa[terea diplomelor (publicat\ `nM. Of. nr. 307 din 27 decembrie 1993), uni-versit\]ile au intrat `n cursa pentru autorizare[i acreditare a cel pu]in uneia dintre speciali-z\ri, pentru ca apoi s\ urmeze `nfiin]area prinlege. Dar, a[a cum prevede [i legea `n cauz\,pentru a ajunge la momentul depunerii cereriide acreditare, era necesar ca institu]iile ce do-reau acest lucru s\ parcurg\ etapa autoriz\riiprovizorii. Abia dup\ absolvirea celei de-atreia promo]ii `n condi]iile de promovabilitatestabilite prin lege1 se putea depune cererea deacreditare, f\r\ a dep\[i termenul de doi ani dela absolvirea primei promo]ii (Art. 6 (2)).

Legea 88/1993 a fost primul pas spre eli-minarea neajunsurilor din perioada de pionie-rat a institu]iilor de `nv\]\m`nt superior priva-te. Prima problem\ pe care acestea erau obli-gate s\ o rezolve pentru a ob]ine autorizareaprovizorie de func]ionare a fost acoperireanormelor cu cadre titularizate `n `nv\]\m`ntulsuperior. Conform Art. 20 (3), „Pentru ob]ine-rea autoriza]iei de func]ionare provizorie, in-stitu]ia trebuie s\ aib\ la fiecare facultate,colegiu [i specializare cel pu]in 70% din pos-turi, constituite conform normativelor legale,acoperite cu cadre didactice titularizate `n `n-v\]\m`ntul superior dup\ normele legale, [icel pu]in 30% cadre didactice cu grad de pro-

fesor [i conferen]iar, angajate cu norma debaz\ sau cu statut de cadru didactic asociat“.

Pentru acreditare, norma a fost [i mai dur\.Conform Art. 20 (4), „Pentru ob]inerea acred-it\rii, institu]ia de `nv\]\m`nt superior trebuies\ aib\ la fiecare facultate, colegiu [i speciali-zare cel pu]in 50% cadre didactice cu normade baza, titularizate `n `nv\]\m`ntul superiordup\ normele legale, iar dintre acestea, celpu]in 30% s\ fie profesori [i conferen]iari“.C`t prive[te crearea bazei materiale proprii,legea prevedea ([i prevede) ca institu]iile de`nv\]\m`nt superior ce doreau acreditarea s\fac\ dovada c\ `n perioada autoriz\rii de func-]ionare provizorii au alocat cel pu]in 25% dinvenituri `n acest scop (Art. 25 (3)).

~ncep`nd cu 1994, a `nceput un proces dedispari]ie a numeroase organiza]ii ce ofereau`nv\]\m`nt universitar, `ntruc`t cei ce le-aucreat [i-au dat seama c\ nu puteau `ndeplinistandardele legale. Astfel, s-au produs migra-]ii ale cadrelor [i studen]ilor de la universit\-]ile private pe cale de dispari]ie la cele care a-veau [anse s\ ob]in\ autorizarea de func]ionareprovizorie [i s\ fac\ fa]\ evalu\rilor anuale aleConsiliului Na]ional de Evaluare Academic\[i Acreditare realizate `n vederea acredit\rii.Cu timpul, num\rul universit\]ilor private s-aredus, ceea ce a condus la cre[terea calit\]iiactului didactic. Putem spune c\ aceast\ etap\din evolu]ia `nv\]\m`ntului academic privatdin Rom=nia a fost una a selec]iei.

Dac\ facem un calcul potrivit termenelordate `n lege, constat\m c\ nici o universitateprivat\ din cele `nfiin]ate `n 1990 nu puteadepune cererea de acreditare mai t`rziu de1998. Din acest an, s-au mai scurs `nc\ patruani p`n\ la acreditarea specializ\rilor [i apoi`nfiin]area prin lege a primelor universit\]iprivate din Rom=nia. ~n toat\ aceast\ perioa-d\, Legea 88/1993 a suferit modific\ri, fiindrepublicat\ `n M. Of. nr. 552/11.11.1999.

~n anul 2000, institu]iile de `nv\]\m`nt su-perior private au primit o puternic\ lovitur\prin emiterea Ordonan]ei de urgen]\ a Guver-nului nr. 133/2000 privind `nv\]\m`ntul uni-versitar [i postuniversitar de stat cu tax\, a-probat\ prin Legea 441/2001 (publicat\ `n M.Of. nr. 411 din 25 iulie 2001). Acest act nor-mativ a dat und\ verde universit\]ilor de stats\ organizeze cursuri cu tax\, fapt ce a gene-rat pierderi `nsemnate universit\]ilor private.~n primul r`nd, o parte dintre studen]ii din aniidoi [i trei de la universit\]ile private s-autransferat la cele de stat `ntruc`t la acestea dinurm\ taxele erau mult mai mici. Apoi, primi-rea `n anul `nt`i a studen]ilor la `nv\]\m`ntulde stat cu tax\ a dus la diminuarea bazinuluide racolare a studen]ilor pentru universit\]ileprivate. Cum universit\]ile private s`nt finan-]ate aproape exclusiv din taxele de [colariza-re, noile acte normative au dus la diminuareabugetelor acestora.

M\sura din OUG 133/2000 a fost justifi-cat\ de nevoia de fonduri extrabugetare a uni-versit\]ilor de stat. ~ns\ problema nu a consti-tuit-o decizia de a „privatiza“ universit\]ile destat, ci faptul c\ m\surile ce urmau a fi luateau fost l\sate la latitudinea senatelor universi-t\]ilor. ~n Art. 2 al Legii 441/2002, se stabi-le[te c\ „num\rul de locuri de studiu cu tax\`n institu]iile de `nv\]\m`nt superior de stat sepropune anual de senatul universitar al fiec\-rei institu]ii, `n func]ie de capacitatea de [co-larizare stabilit\ conform standardelor na]io-nale pentru evaluare [i acreditare academic\,[i se aprob\ de Ministerul Educa]iei [i Cerce-t\rii“. Senatele au raportat disponibilitatea de a[colariza cifre cu mult peste posibilit\]ile reale(at`t sub aspect material, c`t [i sub cel al resur-selor umane), iar Ministerul Educa]iei a accep-tat tacit situa]ia, `ntruc`t eludarea legii reducea

Evolu]ia `nv\]\m`ntului academic privat ~n rom=nia post-comunist\ (I)O periodizare

19Chestiunea universitar\ TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro ianuarie 2011

presiunea financiar\ asupra sa [i `nt\rea pozi]iauniversit\]ilor de stat pe pia]a academic\.

~n primii ani de dup\ emiterea OUG133/2000, universit\]ile de stat au practicatpre]uri de dumping, `ntruc`t fondurile de sala-rii le veneau `n cea mai mare parte de la buge-tul de stat, nu aveau obliga]ia de a investi unanumit procent din venituri `n dezvoltareabazei materiale [i dispuneau de baza material\deja existent\. La acestea, s-a mai ad\ugat [ifaptul c\ nici un control al Ministerului nu aconstatat faptul [tiut de opinia public\ [i co-mentat `n presa vremii c\ universit\]ile de statcare [colarizau cifre de studen]i de zeci de orimai mari dec`t `nainte de ’89 func]ionau apro-ximativ `n acelea[i spa]ii de dinainte de ’89 [icu un num\r de cadre ce nu a ]inut pasul cucre[terea exploziv\ a num\rului de studen]i.Aceast\ situa]ie a dus la sc\derea calit\]ii pre-g\tirii studen]ilor at`t la universit\]ile de stat(`ntruc`t admiterea a `nceput s\ se realizeze pebaz\ de dosare [i interviu), c`t [i la cele private(acestea au fost nevoite s\ se mul]umeasc\ cuo mare parte dintre studen]ii respin[i la uni-versit\]ile de stat). Abia din anul 2007 univer-sit\]ile de stat vor `ncepe s\ practice taxe com-parabile cu cele de la `nv\]\m`ntul privat, faptce va normaliza situa]ia.

3. A treia etap\ a debutat `n 2002, anul `ncare au fost acreditate primele universit\]i pri-vate din Rom=nia. De atunci p`n\ `n prezentau fost acreditate 28 de universit\]i private. ~nafar\ de acestea, mai s`nt 5 `n curs de acre-ditare [i 21 doar autorizate provizoriu2.

Acreditarea universit\]ilor a `nsemnat gr\-birea dispari]iei unor institu]ii ce aveau auto-rizare provizorie dar care nu puteau `ndeplinicondi]iile de acreditare. Astfel, pe pia]a edu-ca]ional\ au r\mas competitori puternici ce auintrat `n concuren]\ cu universit\]ile de stat,fapt ce a generat efecte pozitive precum: diver-sificarea ofertei educa]ionale, `mbun\t\]ireabazei materiale pentru a fi c`t mai atractiv\,acordarea de diferite facilit\]i studen]ilor etc.

Odat\ cu apari]ia Legii nr. 287/2004 a con-sor]iilor universitare (publicat\ `n M. Of.,Partea I nr. 614 din 7 iulie 2004), [i `n r`nduluniversit\]ilor private a `nceput s\ se vorbeas-c\ de consortizare, v\zut\ ca o modalitate deconsolidare a pozi]iei pe pia]a educa]ional\.P`n\ `n prezent, s-a realizat Consor]iul „Uni-versit\]ilor din Est“3, din care fac parte: Uni-versitatea „Danubius“ din Gala]i (acreditat\),Institutul de Studii Europene „{tefan Lupa[cu“din Ia[i (autorizat provizoriu) [i Universitatea„George Bari]iu“ din Bra[ov (acreditat\). Dinaceste motive, consider c\ aceast\ perioad\este una a consolid\rii institu]ionale a univer-sit\]ilor private.

~n afar\ de impunerea pe pia]a educa]io-nal\ a unor mari competitori priva]i, aceast\perioad\ a mai fost marcat\ [i de mari scanda-luri. Amploarea [i vizibilitatea cea mai mare aavut-o cazul de la Universitatea „Spiru Haret“din Bucure[ti (acreditat\ prin Legea 443/2002):`ncep`nd cu anul 2007, aceast\ universitate a[colarizat studen]i la o form\ de `nv\]\m`nt(frecven]\ redus\) neacreditat\, ajung`nd s\aib\ filiale `n fiecare or\[el din Rom=nia. Fap-tul c\ actul didactic a fost redus la oferirea decursuri pe suport electronic a dat posibilitateaacestei universit\]i s\ practice taxe atractive(la jum\tate fa]\ de nivelul celor practicate lainstitu]ii similare), astfel `nc`t `n aceast\ afa-cere au fost atrase `n jur de 140 de mii de per-soane doritoare s\ ob]in\ o diplom\ cu efor-turi [i costuri c`t mai reduse. ~n noiembrie2009, Ministerul Educa]iei a c`[tigat procesulcu aceast\ universitate, desfiin]`nd forma de`nv\]\m`nt `n care se [colariza ilegal.

~ncep`nd cu anul 2003, la Universitatea„Petre Andrei“ din Ia[i (`nfiin]at\ prin Legea402/2002) a ap\rut un conflict `ntre o parte acorpului profesoral, organizat\ `n cadrul Sin-dicatului Salaria]ilor din Universitatea „PetreAndrei“ (singurul sindicat dintr-o universitateprivat\, afiliat la Federa]ia Na]ional\ Sindi-cal\ Alma Mater), [i dou\ cadre didactice dinconducere care au fraudat alegerile din 2004.

Ulterior, aceste persoane s-au autoproclamatrector, respectiv pre[edinte pe via]\, sfid`ndlegisla]ia `n vigoare. Au urmat [ase ani de pro-cese, `n tot acest timp universitatea func]io-n`nd `n dou\ entit\]i: o entitate (trei facult\]i)a func]ionat `n cadrul universit\]ii `nfiin]ateprin lege [i o alta (dou\ facult\]i) `n cadrulunei organiza]ii nonguvernamentale cu un nu-me similar celei al universit\]ii. Rezolvareaacestei situa]ii a venit `n 2009 c`nd, `n bazaunor hot\r`ri definitive [i irevocabile ale in-stan]elor judec\tore[ti [i a unor decizii aleCur]ii Constitu]ionale, prin Ordinul 4294 din10 iunie 2009, Ministrul Educa]iei a confir-mat un rector ales conform legisla]iei `n vi-goare de c\tre cadrele titulare atunci `n cadruluniversit\]ii acreditate. Din acel moment, s-aprocedat la aducerea la legalitate a universit\-]ii prin recuperarea celorlalte dou\ facult\]i cefigurau `n legea de acreditare `n structura uni-versit\]ii dar care func]ionau de facto `n orga-niza]ia nonguvernamental\ omonim\. ~n mo-mentul `n care structura universit\]ii a fostref\cut\ `n fapt, `n baza unui ordin al Minis-trului Educa]iei, s-au organizat alte alegeri,monitorizate de Ministerul Educa]iei, `n urmac\rora rectorul ales a fost confirmat prin Ordi-nul 5837 din 6 noiembrie 2009. Abia din acestmoment UPA din Ia[i a `nceput s\ func]ioneze`n deplin\ legalitate.

Acelea[i persoane ce au `nc\lcat legea laUniversitatea „Petre Andrei“ au provocat [idispari]ia temporar\ (din 2003 p`n\ `n 2009) depe pia]a educa]ional\ a Universit\]ii „Apollo-nia“ din Ia[i (`nfiin]at\ prin Legea 481/2002).Invoc`nd o a[a-zis\ fuziune prin absorb]ie(realizat\ printr-un act notarial [i printr-o sen-tin]\ civil\), ele au `nglobat aceast\ universi-tate `n structura Universit\]ii „Petre Andrei“din Ia[i. ~n fond, „Apollonia“ fusese absorbit\de organiza]ia nonguvernamental\ cu denu-mire asem\n\toare cu cea a Universit\]ii „PetreAndrei“ din Ia[i, anume Universitatea „PetreAndrei“. S-a creat astfel situa]ia absurd\ [i denatur\ penal\ `n care o organiza]ie nonguverna-mental\ a ajuns s\ absoarb\ o universitate `nfi-in]at\ prin lege [i `n care un act notarial [i o sen-tin]\ civil\ au ajuns s\ abroge o lege. ~n bazaunei decizii definitive [i irevocabile a ~nalteiCur]i de Casa]ie [i Justi]ie, Ministerul Educa]ieia luat m\sura reorganiz\rii Universit\]ii „Apol-lonia“ din Ia[i. ~n prezent, aceast\ universitateare rector confirmat [i func]ioneaz\ legal.

A[a cum lesne se poate observa, `n afar\ deconsolidarea institu]ional\ a universit\]ilorprivate, `n aceast\ perioad\ s-au produs [i celemai mari ilegalit\]i. Din aceast\ perspectiv\,s-ar putea spune c\ mai potrivit ar fi ca peri-oada consolid\rii s\ fie numit\ [i „a ilegalit\]i-lor“. Dar, consider c\ tot ceea ce s-a petrecut`n cele trei universit\]i a avut drept cauz\ exis-ten]a unor neclarit\]i `n definirea [i `n]elege-rea statutului juridic al universit\]ilor private.O parte dintre cei implica]i `n `nv\]\m`ntulprivat a exploatat aceste neclarit\]i `n favoa-rea lor, iar o alt\ parte a preferat s\ nu-[i fac\prea multe probleme. Scandalurile pe care le-am pomenit au atras aten]ia asupra tuturoruniversit\]ilor private [i cel pu]in `mi place s\cred c\ din ce `n ce mai multe cadre univer-sitare de la aceste institu]ii `ncep s\-[i pun\`ntreb\ri legate de locul `n care `[i fac cariera,c\ viitorii studen]i vor `ncepe s\ verifice lega-litatea universit\]ii `n care vin s\-[i fac\ studi-ile [i c\ institu]iile statului `ncep s\ priveasc\mai atent spre acest domeniu aflat la `nceputde drum. De aceea, pe l`ng\ consolidarea in-stitu]ional\, prefer s\ numesc aceast\ perioad\„a clarific\rii statutului juridic“.

Consider c\ realizarea unei etapiz\ri pre-cum cea de fa]\ este un prim pas `n `n]elege-rea evolu]iei universit\]ilor private din Ro-m=nia. Aceasta trebuie completat\ cu analizaconceptelor-cheie ce structureaz\ realitatea cene intereseaz\. Este ceea ce voi face `n urm\-toarea parte a demersului.

1 Conform Art. 24 (4) din Legea 88/1993, „Pentruacreditare, pe l`ng\ `ndeplinirea celorlalte condi]ii pre-v\zute de lege, este necesar ca minimum 51% din totalulabsolven]ilor fiec\reia dintre primele trei serii s\ pro-moveze examenul de licen]\ sau, dup\ caz, de absolvire“.

2 http://www.edu.ro/index.php/articles/c108/, 30.11.20103 http://www.univ-danubius.ro/index.php?option=com_con-

tent&view=category&layout=blog&id=41&Itemid=265&lang=ro, 2.12.2010.

Miklós Bakk, József Benedek (coord.),Politicile regionale `n Rom=nia, EdituraPolirom, 2011, 176 p., Pre]: 22.95 lei

Dezvoltarea regional\ [i local\ este pu-ternic corelat\ cu evenimentele care au locla nivel na]ional [i interna]ional. ~n Rom=-nia ultimelor dou\ decenii, no]iunea de re-giune a fost asociat\ fie cu atacurile sub-versive la adresa integrit\]ii teritoriului na-]ional, fie cu atragerea de fonduri europenedestinate diminu\rii inegalit\]ilor econo-mice dintre regiuni. Volumul abordeaz\tematica regionalist\ a[a cum apare ea `ndiferite cercet\ri [i domenii conexe, pre-zent`nd conceptele de baz\, modeleleeuropene, precum [i procesele sociale [ieconomice din Rom=nia: de la regionalis-mul politic [i cooperarea intercomunitar\,la rela]ia dintre bugetele centrale [i celelocale, disparit\]ile teritoriale din ]aranoastr\, rolul zonelor metropolitane `ndinamica acestora [i diferen]ele regionale`n privin]a consumului de cultur\. Cele[ase studii, semnate de speciali[ti `n [tiin]epolitice, [tiin]e economice [i geografie, de-monstreaz\ c\ discursul [i planificareapolitic\ nu mai pot ignora cercet\rile dinacest nou domeniu interdisciplinar.

Miklós BAKK, conf. univ. dr. la Fa-cultatea de {tiin]e Politice, Administrative[i ale Comunic\rii din cadrul Universit\]ii„Babe[-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Dome-nii de interes: teorie politic\, studiul mino-rit\]ilor, etnoregionalism, sisteme electora-le. Publica]ii `n limbile rom=n\, maghiar\,german\ [i englez\. Lucr\ri recent publi-cate: „Das «Széklerland» in Siebenbürgen:Ist Innovation in Rumänien möglich?“, `nAnna Gamper, Christoph Pan (coord.),Volksgruppen und regionale Selbstverwal-tung in Europa (Viena, 2008), Politikai kö-zösség és identitás (Comunitate politic\ [iidentitate) (2008), „Regiuni [i comunitatepolitic\ – aspecte constitu]ionale ale «pro-blemei maghiare»“, `n Noua Revist\ deDrepturile Omului (2009), Comentarii laConstitu]ia Rom=niei (coord., Polirom,Ia[i, 2010).

József BENEDEK, profesor la Facul-tatea de Geografie a Universit\]ii „Ba-be[-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Domenii deinteres profesional: dezvoltarea regional\[i local\, amenajarea teritoriului. Lucr\rireprezentative: „Raumplanung und Regio-nalentwicklung“, `n Rumänien. Raum undBevölkerung. Geschichte und Geschichts-bilder. Kultur. Gesellschaft und Politikheute. Wirtschaft. Recht und Verfassung.Historische Regionen (Viena, Berlin,2006), „Romania“, `n EU Regional PolicyAfter Enlargement (Macmillan, 2008),„Grundlagen grenzüberschreitender Koo-peration in der Sathmarer Grenzregion“, `nRegionalisierung, Regionalismus und Re-gionalpolitik in Südosteuropa (München,2008), „Changes in Spatial Structure ofCluj-Napoca after 1989“, `n RomanianJournal of Population Studies (2010).

BURSA C|R}ILOR

AgoraTTIIMMPPUULL20


ppBOGDAN C. ENACHE

Unul dintre cele mai sacre fundamente con-stitu]ionale din istoria statului rom=n (modernsau post-modern, c\ altul nu a mai existat) esteorganizarea administrativ-teritorial\ unitar\,de[i dou\ dintre cele mai importante episoadedin biografia sa, Unirea Mic\ din 1859 [iMarea Unire din 1918, sugerau o cu totul alt\direc]ie, iar situa]ia intern\ [i european\ dinprezent ofer\ mai multe motive `n favoareaacestei evolu]ii ratate.

Unirea din 24 ianuarie 1859 dintre Valahia[i Moldova, care a dus la apari]ia PrincipatelorUnite, trebuia s\ fie – [i a fost `ntr-o prim\ faz\,p`n\ `n 1862 – conform Conven]iei de la Parisdin 1858, dar [i a dorin]ei exprimate de o partea elitelor politice autohtone – o uniune de tipconfederativ `ntre dou\ state suverane cu unprincipe comun, `n persoana lui AlexandruIoan Cuza, [i un num\r limitat de institu]iicentrale comune, o Comisie Legislativ\, carear fi putut constitui nucleul unui viitor parla-ment al Principatelor Unite, [i o ~nalt\ Curte deCasa]ie, care ar fi putut servi `n timp ca o CurteConstitu]ional\ federal\, ambele cu sediul laFoc[ani, un ora[ `n exteriorul arcului carpatic,aflat la grani]a dintre cele dou\ state suverane.Cu toate acestea, atrac]ia exercitat\ `n epoc\ demodelul politic centralist francez asupra mi[-c\rii na]ionaliste rom=ne[ti din cele dou\ Princi-pate [i teama – indus\ de contextul interna]ionalpu]in favorabil consolid\rii autonomiei [i afir-m\rii independen]ei noului stat – c\ men]inereaunei organiz\ri confederale a Principatelor Uniteva constitui o fr`n\ `n calea construirii unui statna]ional rom=n au dus la abandonarea oric\rorelemente federale [i la instaurarea unei admi-nistra]ii unitare, de altfel una nu foarte eficient\,controlat\ [i subordonat\ direct guvernului cen-tral din Bucure[ti, ora[ care din capital\ a Vala-hiei a devenit capital\ a Principatelor Unite [i,ulterior, a Principatului Rom=nia.

Cu ocazia Marii Uniri din 1918, reprezen-tan]ii teritoriilor locuite majoritar de rom=nidin Imperiul Austro-Ungar [i din Imperiul Rus,cu excep]ia reprezentan]ilor Bucovinei care s-auexprimat pentru o unire necondi]ionat\, au vo-tat pentru alipirea la Regatul Rom=niei [i toto-dat\ pentru men]inerea autonomiei interne [i ainstitu]iilor politice provinciale proprii, deciimplicit pentru o form\ de organizare federal\a Regatului Rom=niei Mari. Declara]ia de unirea Basarabiei (jum\tatea estic\ a PrincipatuluiMoldova pierdut\ de acesta `n 1812) cu Rega-tul Rom=niei, adoptat\ de Sfatul }\rii de laChi[in\u `n data de 27 martie 1918 (calendarulvechi), prevedea `n mod explicit autonomia te-ritoriului `n grani]ele noului stat [i ireversibi-litatea reformei agrare [i a altor legi [i dispozi-]ii adoptate de aceast\ Adunare dup\ unificare.~n mod asem\n\tor, `n Transilvania, ConsiliulDirigent din Sibiu, ales de Marele Sfat Na]io-nal `n data de 2 decembrie 1918, la o zi dup\proclama]ia Marii Adun\rii Na]ionale de laAlba Iulia de unire cu Regatul Rom=niei, a fostguvernul autonom al acestui teritoriu, proce-d`nd la mai multe m\suri administrative `n pro-

vincie, [i a fost recunoscut ca atare de regeleFerdinand I [i de guvernul de la Bucure[ti p`n\`n prim\vara lui 1920, c`nd – siguri de recu-noa[terea interna]ional\ a unirii cu Transilva-nia la Trianon – liderii politici munteni [i-au`nc\lcat promisiunile fa]\ de liderii transilv\-neni [i au revenit la modelul unitar ([i, `n anu-mite privin]e, autoritar) de guvernare pe carel-au consacrat `n secolul al XIX-lea.

De[i semnifica]ia acestor evenimente esterar amintit\ ast\zi, dup\ aproape un secol dedeturnare romantic-na]ionalist\ a istoriei `na-inte de [i `n ultima parte a perioadei comuniste,ele indic\ foarte clar c\ `n toate etapele ma-jore traversate de statul rom=n de la na[terea sa[i p`n\ la maxima sa consolidare [i expansiuneau existat premisele unei configur\ri a acestuiape baze federale, a[a cum s-a `nt`mplat `n cazulaltor state na]ionale create `n secolul alXIX-lea [i `n secolul al XX-lea `n Europa, prinunificarea unor teritorii politice eterogene, `nprimul r`nd Germania, baze care s-ar fi pututdovedi la fel de trainice, dar poate mai demo-cratice dec`t modelul unitar francez adoptat deItalia, Rom=nia [i de majoritatea statelor na]io-nale din Europa central\ [i de est.

Ast\zi `ns\, oricum ar sta lucrurile `n ceeace prive[te trecutul, nevoia de a reg`ndi organi-zarea administrativ-teritorial\ a statului rom=neste larg recunoscut\ `n contextul procesuluide eficientizare a administra]iei publice [i aprocesului de „regionalizare“ declan[at de in-tegrarea `n Uniunea European\. Cu toate aces-tea, propunerile politice [i dezbaterile publice`n aceast\ privin]\ s`nt blocate `n limitele con-cep]iei administrative a statului unitar, cares`nt complementate cu c`teva idei de reform\implementate f\r\ prea mult succes `n cursulultimelor decenii de Fran]a, arhetipul statuluiunitar european, cum ar fi profesionalizarea [im\rirea libert\]ii de ac]iune a managerilor a-gen]iilor guvernului central `n teritorii – a[a-numita deconcentrare – [i cre[terea moderat\ acompeten]elor organismelor politice locale

alese (prim\rii, consilii jude]ene, municipale,or\[ene[ti [i comunale) – a[a-numita descen-tralizare, la care se adaug\ crearea `n paralel aunor „regiuni europene de dezvoltare“, f\r\nici o consisten]\ `n realitatea social\ local\,administrate de birocra]i centrali [i de prefec]iidin jude]e `n cooperare cu pre[edin]ii de con-silii jude]ene, al c\ror singur obiectiv este s\`ncaseze c`t mai multe subven]ii din fondurilestructurale [i de coeziune puse la dispozi]ie deComisia European\.

~ns\ cre[terea eficien]ei administra]iei gu-vernamentale autohtone `n furnizarea bunuri-lor publice nu poate fi separat\ de aducereaacesteia c`t mai aproape de comunit\]ile localereale care exist\ `n spa]iul geografic, social [icultural tradi]ional al provinciilor istorice ro-m=ne[ti [i de subordonarea acesteia controluluidirect al popula]iei locale. Cazul `n favoareafederaliz\rii Rom=niei are la baz\ at`t argu-mentul eficien]ei, c`t [i argumentul controluluidemocratic.

Furnizarea bunurilor publice la nivelulprovinciei [i la nivel local (jude]ean, municipal[i comunal), ceea ce implic\ [i suportarea cos-tului acestora de c\tre locuitorii provinciei, ju-de]ului, ora[ului sau comunei `n cauz\, deci obaz\ diferit\ de taxare fa]\ de cea care sus]inecostul bunurilor publice na]ionale, creeaz\ in-ventive `n favoarea unei aloc\ri mai eficiente [imai aproape de preferin]ele popula]iei directinteresate, care dispune de mijloace constitu-]ionale [i de mijloace politice sporite pentrudefinirea politicilor publice care le influen]ea-z\ via]a. ~n acela[i timp, existen]a mai multorfurnizori de bunuri publice regionale, catego-rie care include orice tip de serviciu public cuexcep]ia justi]iei, ap\r\rii [i politicii externe,pe acela[i teritoriu na]ional, a[a cum ar preve-de un sistem federal vertical, permite experi-mentarea mai multor solu]ii pentru problemesimilare, deci stimuleaz\ concuren]a [i acumu-larea unor c`[tiguri de eficien]\ `n timp, cre[tesfera alegerii `n materie de administra]ie pu-

blic\ pentru to]i cet\]enii ]\rii. ~n sf`r[it, fede-ralismul permite conservarea identit\]ilor [itradi]iilor locale diverse din interiorul aceluia[ispa]iu na]ional [i – a[a cum s-a `nt`mplat `nSpania dup\ reforma administrativ\ de la `nce-putul anilor 1980 – poate crea un salutar dina-mism socio-cultural [i spirit de emula]ie `ntrediverse regiuni.

~n cazul Rom=niei, delimitarea unit\]ilor fe-derale autonome trebuie s\ ]in\ cont de identi-t\]ile [i provinciile istorice ale ]\rii [i nu trebuies\ aib\ la baz\ a[a-numitele euro-regiuni – ni[teunit\]i administrative artificiale, create prinal\turarea, uneori ad-hoc, a unor jude]e vecine,f\r\ nici o vizibilitate public\ [i consisten]\ `nmentalul colectiv al celor care le populeaz\ –sau proiectele autonomiste privind }inutul Se-cuiesc – o structur\ administrativ\ cu r\d\cinimedievale, disp\rut\ `nc\ din epoca austro-un-gar\, odat\ cu reorganizarea pe baze moderne aImperiului Habsburgic, [i resuscitat\ `n modoportunist, pasager [i `ntr-o form\ denaturat\ deregimul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej,sub numele de Regiunea Autonom\ Maghiar\ –sus]inute de unii reprezentan]i politici ai mino-rit\]ii maghiare `n prezent.

Care s`nt deci provinciile istorice din spa-]iul rom=nesc care ar trebui s\ stea la baza unuiviitor stat federal rom=nesc? ~n primul r`ndMoldova [i Muntenia, cea dint`i incluz`ndBucovina de Sud, teritoriu care – `mpreun\ cuBucovina de Nord – a c\p\tat o identitate dis-tinct\ abia dup\ ce a fost cucerit de Iosif alII-lea `n 1775, iar cea de-a doua, excluz`ndOltenia, un teritoriu care, probabil amintire aputernicului cnezat al lui Litovoi – a avut `ntot-deauna o anumit\ autonomie [i o identitate a-parte `n cadrul Valahiei p`n\ `n epoca modern\;`n al doilea r`nd, Dobrogea, teritoriu achizi]io-nat de Rom=nia `n 1878, [i Transilvania, `n-semn`nd totalitatea jude]elor actuale din inte-riorul arcului carpatic; `n sf`r[it, Banatul, unteritoriu cu o identitate geografic\ [i cultural\proprie destul de bine precizat\, [i actualele ju-de]e din nordul Carpa]ilor Orientali [i din ves-tul Carpa]ilor Occidentali, `n spe]\ Maramure[-Satul Mare [i a[a-numita Cri[an\, cea dint`i re-giune cu o identitate istoric\ mai bine definit\,cel pu]in `n zona sa maramure[ean\, cea de-adoua cu o identitate istoric\ asociat\ celei tran-silvane [i mult mai atenuat\ `ntre timp.

Aceste opt regiuni, cu o identitate istoric\,cultural\, social\ [i chiar economic\ destul declar\ `n majoritatea cazurilor, la care s-ar ad\ugaBucure[tiul, ca [i „ora[ liber“ cu un statut egalprovinciilor federale, similar statutului avut `nprezent de Berlin, Bremen [i Hamburg `n statulfederal german, reprezint\ teritoriile autono-me care ar putea sta la baza unei organiz\ri fe-derative a Rom=niei, o organizare `n care suve-ranitatea ar fi `mp\r]it\ nu doar `ntre putereaexecutiv\, cea legislativ\ [i cea judec\toreasc\,ci [i `ntre guvernul federal central [i guverneleprovinciale, care trebuie reprezentate `n Ca-mera Superioar\ a Parlamentului Na]ional pebaze egale [i cu drept decizional `n chestiuniconstitu]ionale, `n timp ce `n Camera Inferioar\reprezentarea ar trebui s\ se fac\ propor]ionalcu popula]ia fiec\rei provincii.

O pledoarie pentru federalizarea Rom=niei

21Labirint TTIIMMPPUULL


p

CONSTANTINARCU

Pe zi ce trece devin tot mai convins c\`ntre mine [i str\bunica mea Katy exista oleg\tur\ misterioas\, telepatic\. Ne `nl\n]uieun cordon metafizic aruncat peste un veac,prin care comunic\m la modul subliminal.Numai s\ mi se `nt`mple ceva nepl\cut, c\ de`ndat\ stimuli de dincolo de puterea noastr\de `n]elegere o asalteaz\ transmi]`ndu-i sta-rea de inconfort sau de pericol `n care m\aflu. Un timp am crezut c\ s`nt ni[te bizarecoinciden]e, `ns\ treptat mi-am dat seama c\efectul survine inexorabil `n fiecare caz.Nici o abatere de la regul\, b\tr`na `[i faceapari]ia de fiecare dat\ pentru a se interesace [i cum s-a `nt`mplat.

Ultima oar\ s-a `nf\]i[at aici `n ziua `n caream fost nevoit s\-mi dau demisia de la cate-dra universitar\, `n urma unei ordonan]e idi-oate. Eram destul de afectat, muncisem multpentru a ajunge acolo [i peste noapte deveni-sem incompatibil. Numai `ntr-un regim dic-tatorial se putea petrece o a[a nelegiuire, `nc`tm\ b\tea g`ndul s\ las totul balt\ [i s\ plecaiurea. Venise momentul s\ m\ smulg din mi-zerie, s\ scap de incompeten]\ [i corup]ie. Eu[i urma[ii pe care ì voi avea. Pe c`nd tocmai`mi `nghesuiam schimburile `n rucsac, amauzit-o urc`nd sc\rile [i `njur`nd de mama fo-cului. Zgomotul toiagului pe mozaic punctaritmic apropierea. Probabil nu mai urcase laetaj de la moartea tat\lui meu, deci de vreocinci ani. Un toiag izbit `n u[\ [i faimoasamea str\bunic\ intr\ `n scen\.

– Ce tot mo[monde[ti acolo, b\iete? m\ in-terpel\. Nu manifesta menajamente, indife-rent cine ai fi fost. Te-au pus pe liber, a[a-i?`[i continu\ interogatoriul, de parc\ eu eramvinovat c\ fusesem nevoit s\-mi semnezdemisia.

I-am spus s\ru’ m`na, `n timp ce legamrucsacul. Fa]a m\run]ic\ a b\tr`nei e maronie,plin\ de zb`rcituri, are un nas coroiat [i p\[e[-te `ncovoiat\ peste un toiag de lemn. Var\ [iiarn\ poart\ un pardesiu de culoarea jegului,ros [i p\tat, o bonet\ neagr\ ì acoper\ celec`teva fire de p\r cenu[iu, iar `n picioare

t`r[ìe galo[i din gum\ fabrica]i pe la mijloculsecolului trecut. Degetele par ni[te gheare p\-m`ntii, scorojite. ~n urma ei plute[te perma-nent un miros greu de b\utur\ proast\ [i tutunieftin. Trebuie s\ aib\ cu mult peste o sut\ deani [i continu\ s\ `nfrunte cu `nd`rjire timpul.Din c`te [tiu, b\tr`na nu are nici un fel de acte[i demult a pierdut socoteala anilor s\i. Ches-tiunea asta st`rne[te deruta [i oprobriul auto-rit\]ilor. Pentru a sc\pa cu fa]a curat\, repre-zentan]ii lor sus]in c\ b\tr`na e dus\ de-acas\[i-[i sfredelesc t`mpla cu degetul ar\t\tor.

Katy `[i duce veacul `ntr-o c\m\ru]a de laparter, ]in`nd sub lac\te grele celelalte `nc\-peri, de[i nu-mi dau seama ce ar putea ascun-de acolo. {i de cine se p\ze[te? De pe arbore-le ei genealogic s-au uscat toate ramurile [ib\tr`na [i-a `ngropat urma[ii cu o indiferen]\ce a indignat la culme vecinii. Eu s`nt singuracreang\ r\mas\, iar Katy m\ prive[te cu oare-care dispre], socotindu-m\ un tip slab. Pentrua-i intra `n gra]ii, din c`nd `n c`nd m\ prezintla u[a ei cu vreo sticlu]\ cu votc\ [i un pachetde ]ig\ri. S`nt singurul ei oaspete, am senza]iac\ nu sufer\ oameni `n jur. Nici nu dispune despa]iu pentru a primi musafiri. ~n camera de4/5 persist\ un miros acru, insuportabil. L`n-g\ fereastr\ este o m\su]\, iar al\turi se `ngr\-m\desc un p\tuc din sc`nduri, o plit\ de tucicr\pat\ [i sobi]a din c\r\mid\. Parchetul a fostpus pe foc `n urm\ cu mul]i ani [i pe jos se`ntinde un strat de ciment m\cinat, un fel dezgur\ `nt\rit\ de flegmele maronii pe careKaty le `mpr\[tie peste tot, chiar [i pe pere]i.Fumeaz\ `n draci [i n-o intereseaz\ dieta [ire]etele de via]\ lung\; dac\ i s-ar oferi unporc fript, probabil `ntr-o s\pt\m`n\ l-ar dagata morfolindu-l cu cioturile `nnegrite aledin]ilor. Tr\ie[te dintr-un ajutor social, pecare acum guvernan]ii [i-au propus s\ i-l taie.Ha, ha, ha! Habar n-au ce opozant tenace[i-au ridicat `n cap.

– |[tia `]i fac necazuri, a[a-i? se interes\cu glas tabagic, tremurat. Ei nu se las\ p`n\nu le-o trag drept `n frunte.

Scoase din buzunarul pardesiului vechiulMauzer [i-l `nv`rti pe deget. N-are permis deport arm\, rog s\ p\str\m cu str\[nicie acestsecret. Un pistol e bun `ntotdeauna la casaomului, g`ndindu-m\ c\ b\tr`na a vrut c`ndvas\ `mpu[te un critic literar care a scris sictiritdespre c\r]ile mele. (Cred c\ voi regreta toat\via]a c\ n-am l\sat-o s\-[i fac\ treaba. Darasta e.) B\tr`na `mi ceru s\ abandonez ideeaplec\rii. N-aveau dec`t s\ plece [arlatanii, dece s\ le fac jocul? S\ se care nemernicii [iho]ii, repeta, continu`nd s\-mi v`re pistolul

sub nas. ~mi propuse s\ tragem o rait\ pe laprefectur\ [i s\ ciuruim c`]iva [napani din ad-ministra]ie. B\tr`na e violent\ [i degrab\ v\r-s\toare de s`nge. Ce spun! Bea s`nge, cumal]ii beau vin. ~n preajma Cr\ciunului, c`nd setaie porcii, trece prin cur]ile oamenilor [i d\peste cap c`te un cocteil de s`nge cald, cu pi-per [i spirt medicinal. Nimeni nu `ndr\zne[tes-o refuze.

~mi era team\ s\ nu-i creasc\ tensiunea [is\ i se fac\ r\u, Doamne fere[te! Unde maig\se[ti o str\bunic\ at`t de z\natec\? O doaredrept `n pix de toate. Numai s-o vezi cum seopre[te la vreun col] de strad\, `[i salt\ parde-siul [i se pi[\ cuprins\ de extaz. Mult\ vremeora[ul a fost intrigat de apuc\turile b\tr`nei.Mai s`nt probabil indivizi care dezaprob\ pi-[atul `n public, dar ei i se f`lfìe. ~n copil\rie`mi era ru[ine c\ s`nt rud\ cu aceast\ z\rghit\[i m\ pref\ceam c\ n-o cunosc. Cu timpulmi-am revenit. Acum mi-ar p\rea r\u s-opierd. A[a c\ n-am avut `ncotro [i am renun]atla plecare. Ca s\ nu mai pun la socoteal\ c\ ede-a dreptul seduc\tor s\ ai aproape pe cinevacare [tie de fiecare dat\ c`nd `]i este greu. ~nplus, este [i lupta ei. Katy are de g`nd s\ se`nscrie `n cursa electoral\ pentru consiliul lo-cal [i n-a[ vrea s\ pierd spectacolul. P`n\ una,alta, `mpu[c\ ciori cu pistolul, exers`nd pen-tru nu [tiu ce mare revolu]ie din octombrie `nnoiembrie. Cic\ a mai participat la una, de[icred c\ bate c`mpii.

KatyINSCRIP}II

Dac\ ai aveama[ina timpuluipentru 5 minute…

MIHAIL

VAKULOVSKI

„Strania poveste a lui Benjamin Button“este o adaptare cinematografic\ excep]io-nal\ a nuvelei lui Scott F. Fitzgerald, rea-lizat\ de David Fincher, care a mai regizat„Se7en“, „Fight Club“ [i „Zodiac“. Dac\v\ mai spun c\ rolul lui Benjamin Buttoneste interpretat de Brad Pitt v-am transmiso s\geat\ spre povestea lui BB. Poveste is-torico-biografic\, pentru c\ scenariul se`ntinde de la sf`r[itul primului R\zboiMondial p`n\ la `nceputul secolului alXXI-lea, c`nd n\v\le[te peste noi [i pestenaratoare uraganul Catrina. B\tr`na [i mu-ribunda Daisy (Cate Blanchett) ì m\rturis-e[te – pe patul de moarte – fiicei sale (JuliaOrmond) secretele familiei lor, cu ajutorulunei c\r]i biografice scrise sub forma unuijurnalul de un oarecare Benjamin Button.Fiica ì cite[te o carte `n care tot descoper\fotografii cu mama ei, pe care nu le maiv\zuse p`n\ atunci, de exemplu dans`nd pecele mai mari scene de balet ale lumii, dinAmerica p`n\ pe scena Bolshoi dinMoscova etc.

Odat\ cu ea afl\m [i noi interesanta po-veste a unui om deosebit, care d\ [i titlulfilmului. Benjamin Button se na[te b\tr`n,moment `n care mama sa moare, iar tat\ls\u, speriat de fiin]a stranie, `l abandonea-z\ `n pragul unei case de b\tr`ni. Via]a luiar fi una obi[nuit\, dac\ ar fi fireasc\, doarc\ el tr\ie[te invers, de la b\tr`ne]e sprepruncie, oarecum dup\ ceasul ceasornica-rului de la `nceputul filmului. Ceasornica-rul `[i pierde un fiu `n primul r\zboi mon-dial [i face un ceas care merge invers, spe-r`nd c\ astfel timpul se va scurge invers [ito]i cei mor]i `n r\zboi `[i vor retr\i altfelvie]ile. O g\selni]\ beton a filmului e inter-sectarea biografiei personajului principalcu istoria secolului al XX-lea, iar efectelespeciale [i machiajul (pentru care filmul afost desemnat c`[tig\tor al premiilor Oscar[i Bafta) `l ajut\ pe Fincher [i mai ales peBrad Pitt s\ realizeze un film/rol extraordi-nar. Alt\ linie de subiect e cea de iubiredintre Benjamin [i frumoasa Daisy, inter-pretat\ de Cate Blanchett, asta fiind ceamai fericit\ perioad\ din via]a lui Button,care – v-a]i prins – este tat\l fiicei lui Daisy,care, ca [i spectatorii, afl\ acest secret defamilie din jurnal. Filmul este interesant [i– de[i e cam lung – nu te plictise[te deloc,spectatorii emo]ion`ndu-se [i distr`ndu-sechiar [i atunci c`nd ac]iunea are loc `n casade b\tr`ni (apropo, [ti]i c\ unul dintre per-sonajele episodice a fost lovit de fulger de7 ori?). „Strania poveste a lui BenjaminButton“ este un film de colec]ie care tre-buie vizionat, un film care a c`[tigat o mul-]ime de premii [i a fost nominalizat la [imai multe, care, cu siguran]\ trebuie v\zut.Un critic de film din Rusia spunea chiar,destul de tran[ant: dac\ nu vezi acest film,e[ti un fraier.

Strania poveste a lui Benjamin Button/The Curious Case of Benjamin Button

(SUA, 2008, dram\, 166 min.)Regizor: David FincherCu: Brad Pitt, Cate Blanchett…

CINEMA TIUK

BOGDAN ULMU

„Eu nu vreau s\ fiu artist, vreau s\ fiuliber!“ – spunea un cunoscut fotograf, cu unan `n urm\, pe blogul personal.

N-am `n]eles: atunci... cine-s \ia liberi?Dac\ nici arti[tii, pesemne c\ militarii, con-tabilii sau p`rn\ia[ii...

*

A propos: cum `]i devin amicii, du[mani?Simplu: `nscrie-i la doctorat. Te vor ur`,

fiindc\ le-ai luat... libertatea! Uneori, [i banii(dac\-s la doctorat cu tax\). {i, unii, fiindc\ secomplexeaz\, ne[tiind s\ scrie.

Cel mai tare m\ enerveaz\ \ia care se r\]o-iesc la mine gen „eu s`nt actri]\, nu trebuie s\[tiu s\ scriu!“. Bine`n]eles! Nimeni nu-i aducecu for]a.

Apoi, mai s`nt agasan]i cei care zic „azi,to]i pro[tii fac doctorate!“. Posibil. Dar ei s`ntpro[tii \ia care nu pot face!

~n fine, mi-a mai pl\cut o scenograf\ care,dup\ ce s-a luptat un deceniu cu doctoratul,d`ndu-[i [i examenele, a abandonat, la final,zic`nd c\ face 60 de ani [i... la pensie nu-itrebuie doctorat...

M\ rog...

*

C`nd am `nceput repeti]iile la Cluj, laOchiul soacrei, dup\ Creang\, unul dintre

actori m\-ntreab\, cvasi-ironic: „Tot `n 10

zile, o scoatem?“.

„Tot. Dac\ M\niu]iu scoate la Na]ional

Macbeth, `n 18 zile, cu un onorariu generos,

pot s\ scot [i eu Ochiul soacrei, spectacol de

50 de minute, `n 10 zile, pe un onorariu

modest...“.

*

O profesoar\ de teatru din America (Marcy

Arlin), rugat\ s\ defineasc\ teatrul rom=nesc

de azi, a declarat: „Secolul al XVIII-lea!“.

Na[pa!

De[i, dac\ nu m\-n[el, Rom=nia a dat lumii

tot at`]ia mari arti[ti, ca [i America. Dar cred

c\ profesoara – de care n-am auzit – n-a avut

curiozitatea s\ se documenteze...

Jurnalul unui ludic iremediabilBAZACONII TEATRALE

22 Literatura Europei CentraleTTIIMMPPUULL


Premiul Angeluspentru LiteraturaEuropei Centrale

Decernat `n fiecare an, `ncep`nd din2006, de c\tre autorit\]ile ora[ului Wroclaw,Angelus reprezint\ cel mai important pre-miu pentru proz\ (tradus\ sau scris\ `nlimba polon\) acordat scriitorilor din Eu-ropa Central\. Cum sublinia `n cuv`ntuls\u de deschidere Rafal Dutkiewicz, pre-fectul ora[ului, acest premiu constituie „ore`nnodare cu tradi]ia de veacuri a ora-[ului Wroclaw, ca spa]iu al confluen]elor[i al dialogului“, dar [i o `nscriere fireasc\`n vechea „tradi]ie a mecenatului `n cul-tur\ [i art\“ a locului.

Premiul Angelus pentru Literatura Eu-ropei Centrale – const`nd `ntr-o statuet\Angelus, crea]ia artistei Ewa Rossano [iun cec `n valoare de 150 000 de zlo]i(aprox. 40 000 de Euro) – se adreseaz\scriitorilor din 21 de ]\ri. Spre deosebirede mul]i istorici sau cercet\tori, fondato-rii premiului opereaz\ a[adar cu un con-cept mai larg al Europei Centrale, cuprin-z`nd `n aria sa cultural\ ]\ri precumUcraina [i Rom=nia.

Din 2009, la ini]iativa [i cu sponso-rizarea {colii Superioare „Angelus Sile-sius“ din Walbrzych, se acord\ un PremiuSpecial, `n valoare de 10 000 de zlo]i, ce-lui mai bun traduc\tor al unei c\r]i intrate`n finala Premiului Angelus.

Laurea]ii edi]iilor precedente au fost:– Jurij Andruchowicz (2006, Ucraina)

– Martin Pollack (2007, Austria)– Peter Esterhazy (2008, Ungaria)– Josef Skvorecky (2009, Cehia); Pre-

miul Special i-a revenit lui Andrzej Ja-godzinski, traduc\torul romanului auto-rului ceh, Pribeh inzenyra lidskych.

Juriul pentru decernarea PremiuluiAngelus pentru Literatura Europei Cen-trale este alc\tuit din:

– Natalia Gorbaniewska – pre[edintajuriului, poet\ rus\, ziarist\, traduc\toarede literatur\ polon\

– Piotr Kepinski – istoric al literaturii,critic, eseist, poet, traduc\tor

– Julian Kornhauser – poet, prozator,critic literar, traduc\tor de literatur\ s`rb\[i croat\

– Ryszard Krynicki – poet, traduc\tor,editor

– Tomasz Lubienski – dramaturg,prozator, eseist [i publicist

– Krzystof Maslon – publicist, criticliterar

– Justyna Sobolewska – critic literar,ziarist\

– Miroslaw Spychalski – prozator, pu-blicist, critic, autor de filme documentare

– Andrzej Zawada – istoric al literatu-rii, critic, eseist, editor

GABRIELAGAVRIL

Am plecat pe 4 decembrie diminea]a dela Cracovia la Wroclaw f\r\ prea mult entu-ziasm. Gerul, viscolul, trenurile anulate saur\mase cu orele `n c`mp ar descuraja pe ori-cine, cu at`t mai mult pe una ca mine, caredetest\ frigul din tot sufletul. Dac\ la `nce-put m\ entuziasmase ideea de a participa laceremonia decern\rii Premiului Angelus –mai ales c\ pe lista volumelor intrate `n fi-nal\ se g\seau patru dintre c\r]ile ce m\ de-lectaser\ `n lunile din urm\, iar pe margineaPianului... lui Schlattner am avut multe dis-cu]ii cu amicii [i studen]ii cracovieni – ,dup\ dou\ zile de viscol [i alte mici suprizenepl\cute, c\p\tasem `ncredin]area c\ n-amfost defel inspirat\ pornind `ntr-o astfel dec\l\torie.

~n cele vreo patru ore petrecute `n tren,mi-am derulat `n minte, cu `ncetineal\ ma-sochist\, filmul unei posibile festivit\]i:discursuri interminabile [i g\unoase, criticiliterari mereu aviza]i care, coco]a]i pe scen\,enumer\ meritele de necontestat [i sc\derilec\r]ilor, fac bilan]uri [i clasamente, traduc\-tori emo]iona]i, dornici s\-i `mp\rt\[easc\publicului `n seara respectiv\ toate tainele`ndeletnicirii lor, f\r\ rest. M\ `ndreptama[adar spre „microcosmosul central-euro-pean“ (Norman Davies) imagin`ndu-mi ce-va `ntre emisiunile TVR Cultural, Nop]ile...de la Neptun [i tradi]ionalele noastre lans\ride carte.

Sumbrele a[tept\ri mi-au fost `ns\ totalcontrazise de ceea ce avea s\ se desf\[oarela Wroclaw! Dup\ un cuv`nt sobru de des-chidere din partea prefectului Rafal Dut-kiewicz, a `nceput un spectacol uimitor(regia – Tomasz Man, scenografia [i costu-mele – Aneta Piekarska-Man). Dup\ pro-iec]ia unor scurte prezent\ri ale autorilornominaliza]i [i a unor bine alese fr`nturi dem\rturisiri literare, fragmente din c\r]ilenominalizate au fost jucate de cunoscu]iactori din Wroclaw `mpreun\ cu dansatoriiTeatrului Muzical Capitol. Pentru fiecaresecven]\ regizat\, muzica a fost compus\special de cunoscutul ansamblu Karbido.

Interpret`nd Mesjasze / M`ntuitorii(György Spiró, trad. E. Cegielska) [i Godoti jego cien / Godot [i umbra lui (AntoniLibera), regizorul [i actorii au propus dou\monologuri de mare for]\ [i expresivitate.„Lectura“ romanelor Achtung! Banditen!(Wojciech Albinski), Ostatni raport (Zbig-niew Kruszynski) [i Wroniec (Jacek Dukaj)a dat na[tere unor micro-spectacole pline dedinamism [i inventivitate, miz`nd pe for]asimbolic\ a decorurilor minimale, pe joculde lumini ([i de griuri), pe gesticula]ia sce-nic\ inspirat\.

Spectacolul plec`nd de la ~ntoarcereahuliganului / Powrót chuligana (NormanManea, trad. Kazimierz Jurczak), axat doarpe unul dintre planurile c\r]ii, deportarea e-vreilor din Bucovina, a `ncremenit asisten]aprin dramatismul s\u, prin modul `n care atranspus `n mi[care tragismul `nt`mpl\rilor.O p`nz\ cobor`t\ din tavan acoper\ parteade sus a actorilor. O voce din off interpre-

teaz\, uneori neutru, alteori cu o doz\ depatetism ce nu-i este specific\ lui NormanManea, pasaje din carte. Spectatorii v\ddoar picioarele goale ale actorilor, care a-learg\, se t`r`ie, se `mpiedic\, se `mpleti-cesc... ~n final, trupurile se vor pr\bu[i.

Dar cel mai interesant micro-spectacolmi s-a p\rut a fi cel inspirat de Fortepian wmgle / Pianul `n cea]\ (Eginald Schlattner,trad. Alicja Rosenau). Dansul femeilor `nnegru (ca `n Ardeal, f\r\ `ndoial\, dar amin-tindu-ne [i de Kazantzakis), de o deosebit\virtuozitate a mi[c\rilor, a reu[it s\ surprin-d\ foarte bine amestecul de tragic, grotesc

[i absurd din proza autorului rom=n de lim-b\ german\.

***

Am plecat de la spectacolul decern\riiPremiului Angelus din sala Teatrului Capi-tol cu senza]ia c\ am reg\sit – gra]ie regieiinspirate a lui Tomasz Man, gra]ie actorilor[i dansatorilor – ceva din dimensiunea ma-gic\, ritualic\ a literaturii. M-am decis s\caut Mesjasze, volumul lui György Spiró,c`[tig\torul Premiului Angelus de anulacesta...

Spectacolul decern\riiPremiului Angelus. La Wroclaw

Scen\ din spectacolul dup\ romanul Wroniec

Scena din spectacolul dup\ romanul Ultimul raport

Scen\ din spectacolul dup\ romanul Pianul `n cea]\

23Literatura Europei CentraleTTIIMMPPUULL


Norman Manea, Rom=nia

~ntoarcerea huliganului /Powrót chuligana, traducerede Kazimierz Jurczak

Editura PograniczeNorman Manea s-a n\scut `n 1936 `n Ro-

m=nia, `ntr-o familie evreiasc\. Este unul din-tre cei mai aprecia]i prozatori [i esei[ti ro-m=ni, profesor de literatur\ european\ [i„writer in residence“ la Bard College, NewYork. De la debutul din 1966 [i p`n\ `n 1986,c`nd a plecat din Rom=nia, a publicat 10 vo-lume. ~n 1992 a primit Bursa Guggenheim [iprestigiosul Premiu MacArthur, `n 1993 Bi-blioteca Na]ional\ din New York l-a s\rb\toritcu prilejul acord\rii distinc]iei de „LiteraryLion“ al bibliotecii, `n 2002 i s-a atribuit Pre-miul interna]ional de literatur\ Nonino pentru„Opera omnia“, iar `n 2006, Premiul MédicisÉtranger pentru ~ntoarcerea huliganului. ~n2010 a primit din partea guvernului francezdistinc]ia „Commandeur dans l’Ordre desArts et des Lettres“.

~n limba polon\, la Editura Pogranicze, aumai ap\rut volumele Despre clovni: Dictato-rul [i artistul / O klownach: Dyktator i Artysta[i Octombrie, ora opt / Pazdziernik, godzina

osma, `n traducerea regretatei specialisteHalina Mirska-Lasota.

Woijciech Albinski, Polonia

Achtung! Banditen!

Editura W.A.B

Woijciech Albinski s-a n\scut `n 1935, astudiat geodezia la Politehnica din Var[ovia.~n 1963 a plecat la Paris, pe urm\ la Geneva,unde a lucrat `ntr-un birou de geodezie. ~n1969 a plecat `n Botswana. A debutat `n 2003cu volumul Kalahari, care a primit Premiulpentru Literatur\ „Jósef Mackiewicz“ [i a fostnominalizat la premiul „Nike“. A publicat deasemenea trei volume de „povestiri africane“,n\scute din experien]a celor patruzeci de anipetrecu]i `n Africa.

Antoni Libera, Polonia

Godot i jego cien / Godot [iumbra lui

Editura ZnakAntoni Libera s-a n\scut `n 1949. Este

filolog, traduc\tor, regizor, autorul volumuluiMadame, tradus `n peste 20 de limbi. ~n afar\de traducerile din opera lui Samuel Bechett,de care se ocup\ de ani de zile, a mai publicattraduceri din Hölderlin, O. Wilde, eseuri [iportrete literare.

Zbigniew Kruszynski, Polonia

Ostatni raport / Ultimul raport

Wydawnictwo Literackie

Zbigniew Kruszynski s-a n\scut `n 1957.Conduce ateliere de traduceri la Universitateadin Stockholm. A debutat `n 1995 cuSchwedenkräuter, volum premiat de Funda]iaKultura. Toate c\r]ile publicate mai t`rziu –Szkice historyczne, Na ladach i morzach,Powrót Aleksandra – au fost nominalizate lapremiul „Nike“. Pentru ultimul volum i s-aacordat premiul „Andrzej Kijowski“.

Cei [apte pentru Angelus – 2010

Eginald Schlattner, Rom=nia

Fortepian we mgle/ Pianul `ncea]\, traducere de AlicjaRosenau

Editura CzarneEginald Schlattner s-a n\scut `n 1932 `ntr-o

veche, `nst\rit\ familie s\seasc\. Tinere]ea [icopil\ria [i le-a petrecut `n F\g\ra[, pe atunciora[ multietnic. A fost arestat `n 1957 pemotive politice; dup\ mai multe luni dedeten]ie, `n urma b\t\ilor primite [i a`nfomet\rii la care a fost supus, cedeaz\ [iaccept\ colaborarea cu organele de anchet\. „Afost o decizie la limit\, dup\ luni de rezisten]\“– va declara ulterior – „pentru care `mi asumr\spunderea“. Debuteaz\ `n anul 1998 curomanul „Der geköpfte Hahn“ /Coco[uldecapitat, publicat `n Austria, la Editura PaulZsolnay din Viena. ~n limba polon\ a maiap\rut, `n 2004, la editura Czarne, volumulCzerwone rekawiczki/ Rote Handschuhe /M\nu[ile ro[ii, `n traducerea Alicjei Rosenau.

György Spiró, Ungaria

Mesjasze/ M`ntuitorii,traducere de Elzbieta Cegielska

W.A.BGyörgy Spiró, n\scut `n 1946, este pro-

zator, dramaturg, eseist, traduc\tor, universi-tar. Bun cunosc\tor al culturii poloneze, a tra-dus `n limba maghiar\ piese de Wyspianski [iGombrowicz. ~n 1981 a publicat romanul AzIkszek (Ic[ii), pentru care a fost acuzat `n Po-lonia de luare `n der`dere a simbolurilor na]io-nale. A primit numeroase premii literare [ipentru activitatea sa teatral\.

Jacek Dukaj, Polonia

Wroniec

Wydawnictwo LiterackieJacek Dukaj, n\scut `n 1974, este autor de

proz\ fantastic\. A debutat `n 1990 cu poves-tiri [i `n 1997 cu volumul Xavras Wyzryn. Ro-manul Lód (1997) a fost distins cu numeroasepremii.

ianuarie 2011

24 CerneluriTTIIMMPPUULL

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Paula Braga Šimenc (Ljubljana)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuErica Ioana MoldovanElena RaicuLucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:

Radu Pavel GheoGabriela HajaAndreea R\[canuFlorin }upuAndreea Florea (PR)C\t\lina Butnaru (marketing)Cristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel Cucuteanu

Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `npaginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

TIMPUL ®Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797E-mail: [email protected]: timpulwww.facebook.com/Revista.TimpulISSN 1223-8597Copyright ©Funda]ia Cultural\ Timpul, 2010

Revista de cultur\ TIMPULpoate fi desc\rcat\ gratuit de peinternet, `n format PDF, de pesite-ul www.timpul.ro

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

Nu pierde TIMPUL,cite[te!

Domnul Profesor a `mplinit 85 de ani. E un fapt.Bucuria noastr\ este s\ g\sim `n Domnul Profesor unsf\tuitor t`n\r [i subtil, a c\rui `n]elepciune vine nudoar din experien]\, ci mai ales dintr-o mentalitatecare ast\zi g\se[te tot mai pu]ini convivi...

Dac\ `n tinere]e era un neobosit c\l\tor, b\t`nd lapas crestele al\turi de prieteni la fel de pasiona]i demunte, iar mai apoi era mereu prezent `n peregrin\ricotidiene pe dealul Copoului, `n anii din urm\, Dom-nul Profesor s-a retras la biroul de lucru, finaliz`nd, cusprijinul celor foarte apropia]i, edi]ia Gib Mih\escu,`n trei volume, necenzurate, publicate dup\ dou\zecide ani la Editura Academiei [i premiate de UniuneaScriitorilor, dup\ merit. Ne-a `mp\rt\[it, de asemenea,cu umor [i mai ales ironie, c`te ceva din medita]iilec`inelui Jar, prieten vechi [i filosof net\g\duit, expert`n ale naturii umane.

Lumina ar\mie, culoarea cald\ a lemnului, florile [ibiblioteca, impresionant\, unde se ivesc c\r]i rare, bi-bliofile, ori edi]ii de lux, recente, alese cu dichis, alc\-tuiesc un spa]iu ocrotit, `n care casa Andriescu pri-me[te, dup\ tot tipicul moldav, sadovenian am spune,din care, `n chip firesc, nu lipsesc niciodat\ cel maibun vin [i vorba a[ezat\.

C\ci reu[e[te Domnul Profesor s\ sparg\ canoanelevremurilor, fuga dezl\n]uit\ a timpului, stresul devenitmodus vivendi ast\zi, [i s\-l aduc\ pe cel de al\turi`ntr-o atemporalitate bl`nd\, `nviorat\ de ascu]i[urilejudec\]ilor de valoare, fiindc\ nu e pu]in lucru s\ afliast\zi un om `ntreg la fire, pentru care valoarea e dat\nu de num\rul articolelor „cotate“ ori de proiectelesemnate, devenite forme lipsite de substan]\, ci de`nsemn\tatea f\ptuirilor, de calitatea uman\, de talen-tul artistic ori cel [tiin]ific dovedite.

Pove[ti despre perioada lectoratului `n Fran]a se`mpletesc cu amintiri despre scriitorii ie[eni maivechi [i mai tineri; principii teoretice ale alc\tuiriiunei edi]ii critice [i destinul `nv\]\m`ntului rom=nescs`nt dezb\tute cu r\bdare [i sim] al m\surii; via]arevistelor literare ie[ene, la care at`]ia ani a scrisstudii, articole, eseuri [i recenzii (s-au adunat sute!),cele din urm\ put`nd alc\tui o adev\rat\ cronic\ aliteraturii contemporane, critic\ de `nt`mpinare [ianalize sintetice valabile oric`nd..., [i via]a marilorproiecte academice din domeniul filologiei rom=ne,de al c\ror destin a r\spuns `n vremea directoratuluila Institutul „A. Philippide“ – toate acestea alc\tu-iesc subiecte de discu]ie serioas\, deta[at\ `ns\, o-biectivat\ prin `ng\duin]a z`mbetului senin.

~n lini[tita oaz\ de pe strada cu nume vechi, careare [i el o istorie, Domnul Profesor g`nde[te la lu-cruri cu adev\rat importante, l\s`nd dezam\giri [itriste]i s\ treac\, ocolindu-l. Timpul se m\soar\ `nfapte a[ezate, `n c\r]i, precum cele ce-i poart\ sem-n\tura, `n care [tiin]a nu `nseamn\ specializare `n-gust\ [i rigid\, ci `mbinare armonioas\, integratoare,a istoriei limbii rom=ne cu istoria literaturii scrise, devreme ce limba literar\ este `n fond crea]ia scriito-rilor, iar nu un datum aseptic... Cultura rom=n\ esteobiectul de studiu al Domnului Profesor, `n]eleas\ `ntoate aspectele sale. De aceea, orice `nt`lnire cuDomnia Sa devine o s\rb\toare.

La mul]i ani, Domnule Profesor!

Al. Andriescu – 85

TIMPUL · ianuarie 2011 2 Agora TIMPUL Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, ini]iat [i coordonat...

Documents

Transcript of TIMPUL · ianuarie 2011 2 Agora TIMPUL Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, ini]iat [i coordonat...