1

IADUL

Am vorbit mult in ultima vreme despre Imparatia lui Dumnezeu si vom mai

vorbi, este normal e viata unui credincios, dar as vrea pentru citeva intilniri sa

vorbim despre reversul medaliei, despre iad. Care cu toate ca este un subiect foarte

controversat este unul real.

John Lennon, fost Beatels, formatie care si-a propus ca scop scoaterea tinerilor

din Biserica, dupa ce au ramas dezamagiti in cautarile lor prin vagaunile tuturor

gururilor nespalati ai Indiei si tibetului, au hotarit ca nu exista Dumnezeu daca nu

e cum vor ei – ei bine, acest rebel cu ochelari rotunzi a chemat lumea sa-si

imagineze ca nu exista nici rai nici iad de cit noi.

Totul s-a terminat rapid cind un fan suparat ca nu i-a primit inchinarea dindu-

i un autograf in schimb, l-a trimis sa verifice, dar nu s-a intors sa spuna ca a ajuns

in compania bogatului din pilda Domnului Isus si ca exista si rai si iad si noi nici

macar nu putem sa ne imaginam ce-i acolo.

Multi cred ca Dumnezeu a creat iadul sa impresioneze, sa sperie, dar este o

mare inselaciune. Cine nu este impresionat de dragostea lui Dumnezeu nu este

impresionat de dreptatea Lui.

As vrea sa lamurim de la inceput citeva lucruri fundamentale:

- iadul nu a fost creat de catre Dumnezeu pentru om ci pentru Satan si

slujitorii lui, aici fiind inclusi in primul rind ingerii cazuti, dar datorita

rebeliunii omului impotriva lui Dumnezeu, omul a trecut in tabara lui

Satan – sub autoritatea lui - Satan a extins asupra omului acelasi destin

– iadul.

- Iadul este un loc al izolarii raului – a pacatului si a efectelor lui – tocmai

de aceea Satan, Moartea, Locuinta Mortilor care isi trag puterea din

pacat sunt aruncate in iazul de foc.

- Este un loc ce nu poate fi parasit, probabil datorita unei paze speciale (

la fel ca heruvimi de la gradina Eden) unii asemanind iadul cu o gaura

neagra (aceleasi efecte fizice si cuantice)

- Iadul nu este locuit in acest moment de nici o fiinta, pentru a ajunge in

iad este nevoie de o sentinta personala rostita de catre Dumnezeu, acest

lucru va avea loc la sfirsitul viacului milenar ...

- Cei ce mor azi din punct de vedere fizic daca sunt credinciosi, ingerii lui

Dumnezeu duc duhul si sufletul omului in prezenta Domnului Isus –

tilharul, Lazar in sinul lui Avraam, Pavel ”sa fiu cu Domnul”, sufletele

sub altar – unde asteapta glorificarea. Daca sunt necredinciosi – adica

daca nu au primit in viata lor pe Domnul Isus ca Domn si mintuitor, sau

crezut in promisiunile lui Dumnezeu (sfintii VT) – Moartea – Ingerul

mortii – duce sufletul si duhul in Locuinta Mortilor, locul de asteptare a

judecatii. In ambele locuri este constienta destinului final, iar aceasta va

face ca sufletul respectiv sa se odihneasca in asteptarea glorificarii sau

sa fie chinuit.

- Cei credinciosi nu vad Ingerul mortii – Ioan 8:51, Domnul Isus se refera

aici la moarte ca Inger al Mortii

2

- Mentionez ca sufletele celor aflati in moarte clinica pot ajunge in

apropierea destinului lor avind experiente legate de locul unde trebuie sa

mearga dar nefiind inca ceasul se intorc in trupurile lor.

- Existenta iadului cu toata grozavia lui nu il dezonoreaza pe Dumnezeu,

nu dezonoreaza dragostea Lui extravaganta, totala, ci onoreaza

dreptatea Lui, justitia lui. Existenta iadului nu este supusa principiilor

umaniste si votul unanim al omenirii nu ar putea schimba hotaririle lui

Dumnezeu. Grozavia iadului nu dezonoreaza ci infrumuteseaza

dragostea Tatalui prin pretul platit de El pentru a scapa omul de iad –

insasi Fiul Sau.

CE ESTE IADUL

Ca biserica este normal sa dam o perspectiva si una biblica asupra aestui

subiect pentru a evita ca necunoasterea sa ne duca in anumite cercuri de influenta

care sa ne duca in ratacire.

Cei mai multi crestini au o problema in a accepta conceptul de pedeapsa

vesnica, si cel mai ades datorita cunoasterii nerealiste a naturii evangheliei, a

harului. Pe de alta parte exista o dorinta personala ca acest concept sa fie unul doar

metaforic, avind in vedere faptul ca fiecare din noi avem rude sau prieteni apropiati

care fie ca deja sunt morti sau nu dau semne de schimbare si destinul lor este iadul.

Sunt si alte intrebari care se ridica: care este soarta celor ce nu au avut ocazia

sa auda evanghelia, dar a musulmanilor credinciosi, sau a budistilor sau a evreilor

mozaici?

Cu cit lumea evolueaza in modernism conceptul de iad a fost tot mai atacat si

criticat. Dar pentru cine alege sa creada ceea ce spune Biblia, ca fiind cuvintul

suveran a lui Dumnezeu, singura problema care ramine este intelegerea acestui

concept nu realitatea lui. Ce este curios ca existenta raiului nu este pusa in disputa

ci acceptata ca sinecvanon.

Nu imi propun o prezentare detaliata a tuturor conceptelor – sunt general

acceptate patru – ci voi prezenta directia bisericii noastre in aceasta problema si de

ce nu acceptam una din celelalte concepte.

Doctrina despre pedeapsa vesnica este bazata pe invatatura Scripturii si afirma

ca iadul este un loc real, loc al pedepsei in urma judecatii, ca pedeapsa celor rai este

vesnica, ca pedeapsa nu este rascumparatoare, si ca locul pedepsei este iadul sau

iazul de foc si de pucioasa.

A refuza realitatea Scripturii in aceasta invatatura duce la respingerea de fapt

a autoritatii Scripturii in orice alt subiect.

IADUL IN VECHIUL TESTAMENT

Chiar daca greutatea invataturii despre iad este NT, si in special in invatatura

directa a Domnului Isus, VT vorbeste insa despre locul unde sufletele merg dupa

moarte, folosind termenul de SHEOL, care cel mai ades este tradus ca mormint –

dar de fapt este locul unde omul este dus dupa moarte - dar si ca si iad fara a defini

de fapt locul executarii pedepse, ci doar cel de destin vesnic.

3

Rabinii defineau acest loc al locuirii dupa moarte ca avind doua zone, una

pentru cei rai si una pentru cei credinciosi (invatatura pe care o gasim si in pilda

Domnului Isus despre , Lazar si bogat).

Destinul celor rai este focul miniei lui Dumnezeu – Deuteronom 32:22

Caci focul mîniei Mele s'a aprins, Si va arde pîna în fundul locuintei mortilor, Va nimici pamîntul si roadele lui, Va arde temeliile muntilor

Isaia 66:24 – nu este iadul ci locuinta mortilor

Si cînd vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor cari s'au razvratit împotriva Mea; caci vermele lor nu va muri, si focul lor nu se va stinge; si vor fi o pricina de groaza pentru orice faptura.” Acest loc al asteptarii este un loc al constientei dar numai in ceea ce priveste

destinul vesnic in asteptare – Isaia 14:9-10

Locuinta mortilor se misca pîna în adîncimile ei, ca sa te primeasca la sosire, ea trezeste înaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamîntului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti împaratii neamurilor. Toti iau cuvîntul ca sa-ti spuna: „Si tu ai ajuns fara putere ca noi, si tu ai ajuns ca noi!”

Dar de departe cea mai puternica dovada a vietii dupa moarte este din modul in

care Dumnezeu se prezinta : Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul

celor vii.

Locul este descris de catre Iov 10:22

în tara întunerecului si a umbrei mortii, în tara negurii adînci, unde domneste umbra mortii si neorînduiala, si unde lumina este ca întunerecul!”

David il descrie ca un loc unde lauda lipseste : Ps. 6:5

Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda în locuinta mortilor?

Un loc al lipsei contactului cu lumea fizica, asa ca cei ce cheama mortii de fapt

cheama un duh demonic – demon al casei – cu care interactioneaza, Iov 14:21-22

De ajung fiii lui la cinste, el nu stie nimic; de sînt înjositi, habar n'are. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Alta este in schimb asteptarea celor neprihaniti: Numeri 23:10, Ps. 73:24

Cine poate sa numere pulberea lui Iacov, Si sa spuna numarul unui sfert din Israel? O, de as muri de moartea celor neprihaniti, Si sfîrsitul meu sa fie ca al lor!”

Psa 73:24 ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi în slava. Chiar daca nu este foarte detaliata, invatatura VT despre viata dupa moarte si

pedeapsa vesnica este directa si decisiva.

NOUL TESTAMENT

4

Definirea lucrurilor in NT este si prin folosirea a trei termeni diferiti:

- HADES – sheol – pentru a defini locul unde cei pacatosi sunt pentru o

perioada in asteptarea judecatii (Matei 16:18, Matei 11:23, Apoc. 1:18,

Luca 10:15)

Rev 1:18 Cel viu. Am fost mort, si iata ca sînt viu în vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.

- GHEENA – tradus ca iad si legat de idea de pedeapsa vesnica( Matei

5:22, 29, 30, 10:28, Marcu 9:43, 44

Mar 9:43 Daca mîna ta te face sa cazi în pacat, taie-o; este mai bine pentru tine sa intri ciung în viata, decît sa ai doua mîni, si sa mergi în gheena, în focul care nu se stinge, Mar 9:44 unde viermele lor nu moare, si focul nu se stinge.

- TARTAROS – 2 Petru 2:4, - un e chivalent al Locuintei Mortilor.

2Pe 2:4 Caci daca n'a crutat Dumnezeu pe îngerii cari au pacatuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjurati de întunerec, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata;

Aici in adinc – Tartaros va fi inchis si Satan pentru 1000 ani, ca apoi sa fie

dezlegat pentru putina vreme dar in care v-a insela masiv neamurile pentru a-l

urma la Armaghedon, impotriva taberei sfintilor.

INVATATURA DOMNULUI ISUS

Cei ce neaga realitatea iadului uita ca cea mai mare parte din invatatura

despre pedeapsa vesnica vine direct de la Domnul Isus, care nu a vrut ca auditoriul

Lui sa considere acest lucru o metafora, o sugestie sau ceva negociabil ci ceva real.

Toate referintele la gheena, cu exceptia celei din Iacov 3:6, toate apartin Domnului

Isus: gheena defineste acel loc al pedepsei vesnice, uzual tradus ca iad, sau iazul de

foc si de pucioasa

- iadul ca un pericol real Matei 5:22, aici Domnul Isus se adreseaza bisericii,

atentie pocaiti-va pocaiti de neiertare, de ofense de conflicte de dezonorarea a

fratilor.

Mat 5:22 Dar Eu va spun ca ori si cine se mînie pe fratele sau, va cadea supt pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: „Prostule!” va cadea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule”, va cadea supt pedeapsa focului gheenei.

- iadul o problema serioasa Matei 5:30

Mat 5:30 Daca mîna ta cea dreapta te face sa cazi în pacat, taie-o si leapada-o dela tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale, si sa nu-ti fie aruncat tot trupul în gheena.

- iadul, loc al pedepsei atit pentru suflet cit si pentru trup Matei 10:28

Mat 10:28 Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Celce poate sa piarda si sufletul si trupul în gheena. - iadul pregatit pentru diavol si ingerii lui Matei 25:41

5

Mat 25:41 Apoi va zice celor dela stînga Lui: „Duceti-va dela Mine, blestematilor, în focul cel vecinic, care a fost pregatit diavolului si îngerilor lui!

- destinat celor rai ( plida neghinei, a talantilor, oile si caprele, omul fara haina

la cina ... )

- iadul loc al pedepsei diferentiate – Luca 12:47-48, Marcu 12:40

Luk 12:47 Robul acela, care a stiut voia stapînului sau, si nu s'a pregatit deloc, si n'a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri. Luk 12:48 Dar cine n'a stiut-o, si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; si cui i s'a încredintat mult, i se va cere mai mult.

INVATATURA APOSTOLILOR

1 Tesaloniceni 5, vorbind despre ziua Domnului nu abordeaza doar nadejdea

celui credincios ci se refera si la pedeapsa celor rai, prapadenie, rinduiti miniei lui

Dumnezeu.

Cînd vor zice: „Pace si liniste!” atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia însarcinata; si nu va fi chip de scapare. Fiindca Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca sa capatam mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,

Minia lui Dumnezeu inseamna pierzare vesnica de la fata lui Dumnezeu -

2Tes. 1:9 – iar autorul epistolei catre Evrei pune doctrina despre judecata vesnica

in grupul fundamentelor vietii crestine, ca ceva ce e de la sine inteles.

Un alt aspect care este specificat de catre Pavel in epistola catre tesaloniceni

este faptul ca pedeapsa ca si rascumpararea afecteaza tot ceea ce este omul – trup,

suflet si duh – reluind ceea ce afirmase si Domnul Isus – temeti-va de cel ce poate

arunca si trupul si sufletul in iazul de foc.

Nu se poate vorbi de o induplecare a lui Dumnezeu in ceea ce priveste

judecata, deoarece dreptatea lui sa rostit deja impotriva ingerilor cazuti care sunt

legati in adinc in asteptarea judecatii (probabil este vorba de ingerii care au

interactionat cu rasa umana in vremea lui Noe). 2 Petru 2:3-4, Iuda 6

2Pe 2:3 În lacomia lor vor cauta ca, prin cuvîntari înselatoare, sa aiba un cîstig dela voi. Dar osînda îi paste de multa vreme, si pierzarea lor nu dormiteaza. 2Pe 2:4 Caci daca n'a crutat Dumnezeu pe îngerii cari au pacatuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjurati de întunerec, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata; Jud 1:6 El a pastrat pentru judecata zilei celei mari, pusi în lanturi vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu si-au pastrat vrednicia, ci si-au parasit locuinta.

De altfel dreptatea lui Dumnezeu este cel mai puternic reliefata de

evenimentele de la Golgota unde dreptatea lui Dumnezeu s-a napustit asupra

6

Domnului Isus, ca inlocuitor al omului in pedeapsa, asa ca nimeni nu poate

pretinde ca de dragul umanismului, al imaginii, Dumnezeu sa schimbe lucrurile cu

privire la iad in cazul omului pacatos – El le-a schimbat dar in felul lui, a dat

omului o noua sansa.

APOCALIPSA

Fiind o carte escatologica prin excelenta, cartea apoclipsei se refera substantial

la aceste lucruri. Se face deosebirea intre moarte, locuinta mortilor si iazul de foc.

Moartea si locuinta mortilor sunt asociate – Apocalipsa 6:8

Rev 6:8 M'am uitat, si iata ca s'a aratat un cal galbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, si împreuna cu el venea dupa el Locuinta mortilor (HADES). Li s'a dat putere peste a patra parte a pamîntului, ca sa ucida cu sabia, cu foamete, cu molima si cu fiarele pamîntului. Rev 20:13 Marea a dat înapoi pe mortii cari erau în ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat înapoi pe mortii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui.

Moartea nu are stapinirea eterna asupra celor morti ci la momentul judecatii

va da inapoi toti locuitorii locuintei mortilor, iar acest moment este ”invierea

pentru judecata”- sa nu uitam ca cel ce tine cheile locuintei mortilor este Domnul

Isus – trupul celor dati inapoi va purta amprenta mortii, foarte probabil vor fi

asemanatoare mumiilor, un fel de zombi - dar este numai o parere deoarece daca

pentru trupul glorificat avem modelul in Domnul Isus Cristos, pentru cei ce vor

veni la judecata stim doar ca moartea si locuinta mortilor ii vor da afara.

Moartea si Locuinta Mortilor (Moartea si Hades) cei doi ingerii puternici din

staful lui Satan, imputerniciti de pacat sunt aruncati in iazul de foc, ultimile domnii

si stapiniri ale puterii intunericului.

Toti care nu sunt gasiti in Cartea Vietii Mielului sunt aruncati in iazul de foc.

Vesnicia judecatii este puternic sustinuta in special de – Apocalipsa 14:9-11

Rev 14:9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, si a zis cu glas tare: „Daca se închina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mîna, Rev 14:10 va bea si el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; si va fi chinuit în foc si în pucioasa, înaintea sfintilor îngeri si înaintea Mielului. Rev 14:11 Si fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n'au odihna cei ce se închina fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei!

Este clar ca dupa moarte vine judecata, si pedeapsa, problema este cit dureaza

aceasta pedeapsa.

Trebuie sa intelegem diferenta dintre Locuinta Mortilor si iazul de foc.

Locuinta mortilor este o locatie care se considera general acceptat ca fiind in

adincul pamintului, iar Hades este ingerul care opreste intoarcerea sufletelor de

aici.

7

Locatia iadului nu este cunoscuta si cel mai probabil este undeva departe de

pamint deoarece pamintul acesta va trece, iar Dumnezeu va face un cer nou si un

pamint nou si nu cred ca va fi in jurul iadului. Pretentii de genul Dante ca cei

neprihaniti se vor distra privind la chinurile iadului sunt nu numai hilare, grotesti,

dar de-a dreptul de condamnat.

ESTE PEDEAPSA VESNICA ?

Noul Testament folosestea acelasi termen – aionos – cind vorbeste despre

vesnicie, adica ceva fara de inceput sau sfirsit, sau ceva cu inceput si fara sfirsit.

Este folosit acelasi termen cind este vorba de vesnicia lui Dumnezeu, de rasplatirile

vesnice ale sfintilor dar acelasi termen este folosit si pentru pedeapsa vesnica.

Pretentia ca in unele cazuri se traduce ca vesnicie, infinit iar in cazul pedepsei

ca ceva finit este incorecta, cu toate ca si eu as vrea sa fie altfel.

De departe pasajul din Apocalipsa 20:10-15:

Rev 20:10 Si diavolul, care-i însela, a fost aruncat în iazul de foc si de pucioasa, unde este fiara si proorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte în vecii vecilor. Rev 20:11 Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Celce sedea pe el. Pamîntul si cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s'a mai gasit loc pentru ele. Rev 20:12 Si am vazut pe morti, mari si mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise în cartile acelea. Rev 20:13 Marea a dat înapoi pe mortii cari erau în ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat înapoi pe mortii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. Rev 20:14 Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Rev 20:15 Oricine n'a fost gasit scris în cartea vietii, a fost aruncat în iazul de foc.

Pasajul este relevant in ceea ce priveste vesnicia apedepsei deoarece in

momentul in care Satan este aruncat in iazul de foc aici se gasesc deja Anticristul si

Proorocul mincinos de 1000 ani, iar comentariul este ca vor fi munciti zi si noapte

in vecii vecilor, iar mia de ani este dovada seriozitatii afirmatiei – vecii vecilor ...

Iazul de foc este numit moartea a doua si daca mergem la momentul Eden cind

prima moarte a intrat in lume insemnind despartire de Dumnezeu, robia pacatului

si a mortii fizice, blesteme, ura boli, catastrofe si totusi harul lui Dumnezeu oferit

omului. Moartea a doua nu poate fi de cit o dubla despartire de Dumnezeu si de

harul sau.

CUM SE IMPACA PEDEAPSA VESNICA CU UN DUMNEZEU AL

DRAGOSTEI?

Teologia este regina stiintelor dar faptul ca filtrul este creierul uman

cunoasterea lui Dumnezeu este uneori deformata. Numai o dragoste speciala putea

8

plati un pret atit de mare pentru ca omul sa scape de pedeapsa cuvenita datorita

pacatului.

Uneori apare tensiune intre teologie si exegeza bibliei, la fel si acum iar unii

teologi au mers as spune prea departe cu afirmatii de genul ...”cred ca Isus a

invatat despre pedeapsa vesnica ... dar nu accept acest lucru!” uneori chiar sarim

calul cu afirmatiile noastre.

Este ciudat ca omul accepta faptul ca Dumnezeu este dragoste bazat pe

afirmatia Scripturii dar nu acepta ceea ce spune aceasi Scriptura cind este vorba de

dreptatea lui Dumnezeu si pedeapsa vesnica. Este o neintelegere a naturii infinit

pacatoase in contrast cu infinita neprihanire a lui Dumnezeu.

De altfel mileniul va arata nevoia de izolare totala a pacatului deoarece dupa

1000 de ani cu Satan legat – timp suficient pentru ati schimba modul de gindire –

cind Satan este dezlegat va atrage in rebeliunea lui pe cei mai multi oameni care

neregenerati fiind chiar sub domnia lui Cristos vor avea in ei rebeliunea, iar cind se

va ivi ocayia aceast va izbucni.

De altfel doar cei ce se incred in Dumnezeu sunt cu adevarat beneficiarii

dragostei lui Dumnezeu, la fel cei ce resping dragostea Lui vor intilni dreptatea lui

Dumnezeu si implicit sentinta vinovatiei lor.

O alta probleme ridicata ades este daca focul este real sau nu ... revin, iadul nu

a fost creat pentru fiinte fizice ci pentru fiinte spirituale, focul clasic fiind fara efect

asupra lor. Cred ca natura iadului creaza un mediu ce induce o stare ca acelui ce

este ars in foc, atit pentru fiintele spirituale cit si pentru cele ce au un trup fizic. Nu

poate fi vorba de lipsa de termen de comparatie pentru Domnul Isus ci El a folosit

exact descrierea efectului iadului pe intelesul omului.

Daca nu ar fi vorba si de efecte de suferinta fizica nu s-ar pune problema asa

zisei invieri a mortilor, si nici nu era accentul pe care Domnul Isus la pus pe

compensarile fizice .... mai bine fara o mina, un picior un ochi ...

Bogatul din pilda care inca nu este in iad, ci doar in locuinta mortilor, sufera

in asteptarea pedepsei, iar o picatura de apa ar fi un adevarat festin, ceea ce implica

automat suferinta fizica – de altfel este binestiut faptul ca suferintele sufletesti au

corespondent fizic..

Este adevarat ca Biblia foloseste uneori limbajul metaforic, dar o face pentru a

descrie ceva real, niciodata doar de dragul figurii de stil sau pentru a descrie un

bau-bau. Pedeapsa este reala, implicind atit suferinta fizica cit si sufleteasca si este

eterna.

Satan si ingerii lui nu sunt tortionarii iadului, iadul va avea acest efect asupra

tuturor fiintelor care vor ajunge acolo in egala masura fiinte duhovnicest sau

oameni.

IADUL O METAFORA, O ALEGORIE

Dante Aligheri a descris iadul in Divina Comedie, si a creat un filtru de

imagine pentru ceea ce Scriptura descrie ca judecata vesnica si locul judecatii.

Imaginile si elementele descrierii sunt fizice, dar ce este mai hilar si mai grotesc e

faptul ca sfintii sunt prezentati ca spectatori ce se bucura de suferintelor celor

9

condamnati. Departe de litera scripturii asa ceva. Departe de inima credinciosilor

asa ceva. Toti martirii s-au rugat pentru tortionarii lor.

Interpretarea metaforica este o tentativa de a imbunatatii imaginea lui

Dumnezeu in fata lumii, deoarece nici un credincios adevarat nu contesta justetea

dreptatii lui Dumnezeu.

Este drept ca nu stim nici cum arata iadul nici cum arata raiul de cit palide

descrieri, Pavel n-a putut descrie ce a vazut ... iar interpretarea simbolica nu este

neaparat restictiva ci chiar falsa si daunatoare deoarece daca nu e ceva real poate fi

ignorat.

O interpretare metaforica nu deschide nici nu inchide usa evangheliei,

deoarece Duhul Sfint convinge omul la mintuire fie pe baza unui mesaj de dragoste

fie pe baza unui mesaj despre judecata.

Ceea ce incearca sa rezolve interpretarea metaforica este de fapt conceptul de

pedeapsa vesnica care metaforic interpretat devine anhilare, distrugerea

pacatosului. Dar problema este cum poate fi distrus ceva creat dupa chipul si

asemanarea lui Dumnezeu?

Problema este ca interpretarea metaforica intra in conflict cu cu premise

importante ale exegezei bibliei:

- este revelatia Biblica fara eroare?

- Au fost scriitorii Bibliei influentati de credintele contemporane, sau

Duhul Sfint a fost suveran in inspiratia Bibliei

- Profetia trebuie interpretata literar?

- Este teologia bazata pe exegeza Bibliei sau pe concepte umane.

Interpretarea metaforica pune in primul rind sub semnul intrebarii, acuratetea

si infailibilitatea Bibliei, (una scrie si alta pricepem, sau no fi chiar asa), sustinind

ca de fapt si Domnul Isus a fost influentat in invataturile lui de cultura vremii –

scrierile apocaliptice apocrife ale vremii.

Apoi interpretarea literara a profetiilor. Cuvintele profetice ale Scripturii s-au

implinit mai bine de junatate in mod literar, ceea conduce la concluzia logica ca si

celelalte profetii se vor implinii literar.

Interpretarea metaforica refuza sa accepte invatatura biblica cu privire la viitor

si in speta la pedeapsa vesnica, fara sa tina seama la lectia istoriei : potop, Sodoma

si Gomora sa nu mai vorbim de Israel si Jerusaem.

De fapt interpretarea metaforica este dictata in primul rind de ratiuni

umaniste, fara a considera faptul ca in Locuinta Mortilor sunt suflete care deja de

mii de ani asteapta cu groaza judecata fara nici o valoare compensatorie a vinei

pacatului.

Chiar daca focul din iad nu este literar, iadul produce agonie, chinuri, gemete.

Dar nu focul iadului este problema ci acceptarea faptului ca iadul esre real,

pedeapsa e vesnica, iar efectele iadului asupra locuitorilor lui sunt groaznice.

Daca Hades (locuinta mortilor) produce efectele descrise de pilda cu bogatul si

Lazar, ce efecte trebuie sa aiba iadul, moartea a doua.

M-as alatura cu bucurie doctrinei anhilarii, dar nu este nici un argument

biblic in favoarea ei, asa ca ramin la Biblie.

PURGATORIUL – O PERIOADA DE PEDEAPSA INTERMEDIARA

10

Atunci cind contestarea iadului ca realitate este imposibila se cauta variante

ocolitoare, fie prin interpretarea deformata a Scripturilor fie prin deformarea unor

afirmatii facute de catre parintii bisericii ca si in cazul acestei doctine.

Augustin – Tu ne-ai creat pentru Tine si sufletul nostru este fara odihna pina

se odihneste in Tine

- Dupa aceasta viata, Dumnezeu insusi este locul nostru

Cintecul inimii lui Augustin, izvorit din partasia lui cu Dumnezeu a fost

transformat intr-o doctrina care trece dincolo de ceea ce a spus Augustin si mai

grav nu ia in considerare litera Scripturii.

Biserica RC vede in aceste declaratii destinul intregii omeniri, asa ca perioada

dintre momentul mortii fizice pina la judecata este una rascumparatoare –

purgatoriu – purificatoare, cind vinovatia este ispasita. Cei care sunt aici pot fi

ajutati prin acte de binefacere in numele lor si in special prin acte in beneficiul

bisericii RC. Se poate face si anticipativ scurtarea acestei perioade prin acte de

binefacere in timpul vietii – indulgente.

De altfel a fost idea lui Origene care a considerat ca trebuie sa fie ceva

incomplet in sfintirea trupului lui Cristos, deci trebuie sa fie ceva intre moarte si

glorificare – purgatoriul – in special pentru cei ce au esuat in martiraj sau in viata

de zi cu zi. ( iertarea ca proces)

Conceptul este intilnit si in religiile orientale – reincarnarea – care nu este

alceva de cit un lant de cicluri de viata care poarta in ele pedepse purificatoare pina

ce sufletul ajunge la nirvana- contopirea in univers.

Purgatoriul este locul unde exista legaturi intre morti si vii, cei vii putind ajuta

pe cei morti prin rugaciuni si slujbe. Principalul suport este luat din cartile apocrife

(2 Macabei) unde Iuda Macabeul aduce jertfe in favoarea unor soldati care au

murit in timp ce erau necurati.

Pasajul folosit ca argument este Matei 12:31-32

Mat 12:31 De aceea va spun: Orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfînt nu le va fi iertata. Mat 12:32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

Afirmatia Domnului Isus nu vorbeste de un temei de iertare a viacului viitor ci

ceea ce afirma El aici este o accentuare a vinovatiei hulei impotriva Duhului Sfint.

Purgatoriul se bazeaza pe scoala de interpretare alegorica de la Alexandria,

scoala ce considera ca intreaga Scriptura trebuie interpretata alegoric. De asemeni

pe scrierile apocrife care sunt acceptate de catre biserica RC, dar respinse ca

necanonice de catre sinoadele bisericesti si ne acceptate de catre celelalte biserici.

De asemeni este parte din revelatia bisericii RC din perioada evului mediu, ca

traditie nu ca revelatie Scripturala, revelatie in baza careia harul poate fi

directionat spre subiecti care nu au avut o intilnire personala cu Domnul Isus ba

chiar au respins evanghelia.

Fiind o doctrina total nebiblica nu este acceptata de cercurile evanghelice.

NEMURIREA CONDITIONATA – ANHILARE SAU UNIVERSALISM

11

Premisa de plecare este acea ca sufletul nu este nemuritor – in creatie omul a

fost creat muritor - nemurirea este ceva conditional si se primeste doar de catre cei

ce primesc Evanghelia iar ceilalti vor fi judecati si anhilati, sau o alta grupare

accepta nemurirea in creatie dar aceasta este luata celui ce nu accepta evanghelia

fiind in final anhilat.

Cealalta varianta este universalismul, in care iadul este purificatoriu pentru ca

apoi toti sa fie primiti in rai – inclusiv, Satan si ingerii rai.

Dar trebuie avut in vedere inconvenientele ce le ridica vis a vis de respectarea

acuratetei Scripturii:

- forteaza interpretarea nonliterara a profetiilor

- interpreteaza pasaje afara din context – Evrei 9:27-28

Heb 9:27 Si, dupa cum oamenilor le este rînduit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, Heb 9:28 tot asa, Hristos, dupa ce S'a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu în vederea pacatului, ca sa aduca mîntuirea celor ce-l asteapta.

Cei ce sustin conditionarea nemuririi sustin ca acest pasaj vorbeste de faptul ca

moartea este de fapt judecata, iar cei ce nu primesc nemurirea sunt fie anhilati fie

dupa perioada de pedeapsa va fi o rascumparare universala.

- lentila doctrinei este cea culturala, elementul cultural fiind definitoriu in

dezvoltarea conceptului nemuririi conditionate.

- Universalismul si anhilarea diminueaza valoarea jertfei Domnului Isus

- Suferinta nu genereaza neaparat pocainta – Apocalipsa 9:20-21

Rev 9:20 Ceilalti oameni, cari n'au fost ucisi de aceste urgii, nu s'au pocait de faptele mînilor lor, ca sa nu se închine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, cari nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. Rev 9:21 Si nu s'au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor.

- orice varianta oricit de dureroasa pentru om care nu necesita moartea

Fiului lui Dumnezeu ar fi fost acceptata

Nici aceasta conceptie nu este scripturala si viabila asa ca vom ramine la litera

Scripturii.

COMENTARII, si CONCLUZII

Iadul este o problema extrem de serioasa, de altfel este inclusa in pachetul de

invatatura despre imparatie de catre Domnul Isus, si este adevarat ca cine nu intra

in Imparatia lui Dumnezeu, destinul lui este in iad, iazul de foc si de pucioasa.

Chiar daca Biserica are rezerve in a vorbi despre acest subiect, sa nu uitam ca

este una din fundamente, si trebuie sa fim gata sa dam socoteala si de acest aspect

al credintei noastre.

Vorbind despre Biserica, nu ca institutie ci ca trup a lui Cristos, iar biserica

locala este partea vizibila a trupului lui Cristos, este obligatoriu ca sa faci parte din

biserica pentru ca destinul tau sa nu fie in iad. Nu este mintuire in afara Bisericii,

12

deoarece mintuirea este lucrarea Jertfei Domnului Isus Cristos dar este

administrata exclusiv prin Biserica, de aceea parasirea bisericii te pune in postura

existentei in afara lui Cristos ceea ce inseamna destin in iad.

Este evident faptul ca accentul evangheliei este si trebuie sa fie pe dragostea

Domnului Isus, dar sa nu uitam ca in spatele dragostei lui Dumnezeu sta natura

Lui, si gindurile lui cu privire la om, dar un alt aspect este tocmai salvarea omului

de destinul pacatului.

Acuzatiile ce se aduc azi Bisericii datorita prezentarii adevarului despre

pedeapsa vesnica, nu trebuie nici intr-un caz sa opreasca aceasta invatatura nici sa

se cosmetizeze deoarece aceasta nu numai ca nu schimba hotrirea lui Dumnezeu si

dreptatea Lui dar ne pun si in postura unora care schimba evanghelia.

Daca luam in serios Scripturile si ne fundamentam invataturile pe afirmatiile

ei, suntem obligati sa credem si sa vorbim oamenilor despre pedeapsa vesnica. Nu

este confortabil acest lucru dar nu putem ocoli aceasta.

Metaforele trebuie intelese simbolic dar realitatea este mult mai groaznica de

cit simbolurile.

Nu trebuie sa uitam de neuniformitatea pedepsei care nu este evaluata in

primul rind dupa vinovatie ci dupa gradul de cunoastere. Dumnezeu este desavirsit

in justitia Lui si fiecare va primi ceea ce merita.

Locul iadului nu este in adincimile pamintului – nu s-au facut foraje in iad – si

nu sunt nici demoni nici oameni in iad.

A vorbi despre iad, despre pedeapsa vesnica este obligatoriu, deoarece

problema este de viata si moarte si asa cum spune in Evrei 2:2-4

Heb 2:2 Caci, daca Cuvîntul vestit prin îngeri s'a dovedit nezguduit, si daca orice abatere si orice neascultare si-a primit o dreapta rasplatire, Heb 2:3 cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mîntuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita întîi de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o, Heb 2:4 în timp ce Dumnezeu întarea marturia lor cu semne, puteri si felurite minuni, si cu darurile Duhului Sfînt, împartite dupa voia Sa!

vali paul