I.2.7 Gaze terapeutice naturaleRaspandire, caracteristici fizico- chimiceIn tara nostra sunt cunoscute mai multe zone cu aparitii de gaze carbogazoase si

sulfatariene (5).Asa sunt ivirile carbogazoase (legate de vulcanismul neogen din zona eruptivului

Gutii- Calimani- Harghita) din localitatea Covasna, statiunea Balvanyos, Lugos-Bai, Tusnad-Bai, Singeorz-Bai, Miercurea Ciuc, Borsec, gaze care sunt valorificate in mare parte in cura balneara(5).

Manifestarile exhalative legate de eruptivul neogen sunt regasite si in zona Carpatilor Apuseni, dar compozitia chimica a acestor gaze sunt intrucatva diferita cantitativ fata de cea a gazelor legate de exhalatiile postvulcanice neogene din zona Carpatilor Orientali (5).

Manifestarile exhalative gazoase din zona Carpatilor Orientali au continuturi ridicate in CO2 (94,55-99,8 % CO2), iar celelalte componente gazoase sunt subordonate (N2 =0,19- 5,71%, As= 0,0278%, hidrocaruri= 0,2%), pe cand din zona Carpatilor Apuseni su continuturi mai mari de azot (N2= 18,2-91,9%), iar CO2= 3,9-81,7 %) (5).

Si aici apar componente gazoase cu totul subordonat (O2, Ar, He, H2, hidrocarburi).Legat de manifestarile exhalative postvulcanice in zona eruptivului neogen Gutii-

Calimani- Harghita sunt cunoscute cate iviri gazeifere care au in compozitie si H2S la continuturi de 0,081 mg% 0-0,56 mg% (5).

Aceste continuturi imprima gazului un caracter sulfurat si totodata posibilitatea valorificarii deosebite in cura balneara (5).

Acest tip de emanatie vulcanica constituit mai ales din vapori de apa, hidrogen sulfurat si dioxid de carbon, este cunoscuta sub denumirea de sulfatara (5).

La noi in tara sunt cunoscute sulfatarele de la Turda cu 0,56 mg% H2S, de la Baile Sintimbru cu 0,256 mg% H2S si Baile Harghita cu 0,081 mg% H2S (5).

Aceste sulfatari au continuturi mari de CO2 (94-96%), iar celelalte componente apar subordonat in compozitia acestor sulfatari (O2, Ar, As, N2, He, H etc.) (5).

Daca exhalatiile postvulcanice gazeifere carbogazoase ar fi utilizate intens in cura balneara in „mofete” modern amenajate ivirilor sulfatariene din tara noastra (Turia. Baile Sintimbru si Baile Harghita), precum si a altor iviri, ar putea fi suficient si empiric valorificate in cura balneara (5).

Mofetele Mofetele reprezinta emanatii naturale de bioxid de carbon (CO2)- gaz uscar (5).Termenul de „mofeta” s-a extins, si precum gazele extrase din ape carbogazoase

(CO2) si utilizta in scop terapeutic, precum si la emanatiile de CO2 artificial obtinut din containere si utilizat in scop terapeutic sub forma de aplicatii partiale sau generale. Aceste ultime forme au primit denumirea de „mofete artificiale”- partiale sau generale.emanatiile de gaz (CO2) obtinute prin extractie din ape carbogazoase sunt denumite tot mofete naturale, desi oarecum impropiu (5).

Mofeta naturala este numai emanatia de CO2 gaz uscat. In prezent se folosesc nu numai emanatiile spontane de CO2 gaz, ci se fac si foraje pana la stratul de gaz care apoi este dirijat si folosit in scop terapeutic in aceeasi maniera de aplicare ca si emanatia spontana de CO2 (5).

Mofeta naturala, utilizata in scop terapeutic la noi in tara, este un fenomen unic in lume. Aplicarea tratamentului se face colectiv in incaperi special amenajate, care au forma unui „circ roman” (5).

Bolnavii sunt plasati pe o anumita trapta, in functie de nivelul gazului. Prin traditie, nivelul gazului este stabilit cu chibritul (locul unde se stinge chibritul est considerat drept locul pana la care urca nivelul de CO2-gaz) (5).

Bolnavii sunt astfel plasati incat acest nivel sa le ajunga la jumatatea corpului (5).Studiile mai recente au aratat ca la nivelul la care se stinge chibritul, concentratia de

CO2 in aer este de 12% val. CO2 (5).In ceea ce priveste actiunea farmacologica a acestui tip de tratament cu factori naturali,

datele de studiu sunt exclusiv din literatura romaneasca, deoarece in alte tari, neexistand mofete nu exista astfel de cercetari. Studiile din literatura, foarte bogate de astfel, privind mecanismele de actiune ale bailor carbogazoase, nu sunt superpozabile si posibil de transpus la mofete (5).

In baia carbo-gazoasa, pe langa actiunea CO2-gaz, se adauga factorul termic, presiunea hidrostatica si efectul bulelor de gaz asupra tegumentului (5).in mofeta generala naturala, singurul factor terapeutic este gazul moferian. Studii recente de chimie si fizica a gazului din mofete de la Covasna au demonstrat ca in compozitia lui intra nu numai bioxidul de carbon ci si hidrogenul sulfurat in unele din mofete in concentratii cu actiune farmacodinamica certa, precum si un numar mare de aeroioni pozitivi si negativi (valori ce nu se obtin decat prin surse artificiale) si un grad de radioactivitate ce s-a demonstrat a avea o actiune farmacologica sigura, fara a exista pericol cancerigen (valorile la nivel inhalator sunt in limitele celor admise in normatice) (5).

Redam in continuare un tabel sinoptic privind concentratia tuturor elementelor mai sus mentionate in 5 mofete naturale din Covasna (tabelul II) (5).

In ceea ce priveste actiunea terapiei cu mofeta, reiese din schema de mai jos prezentata actiunea pe circulatia cerebrala perifwrica si pe hemodinamica cordului, ceea ce face ca indicatia majora a mofetelor sa o reprezinte profilaxia secundara si recuperarea unor boli cardiovasculare (vezi la capitolul boli cardiovasculare, bolile indicate pentru tratamentul cu factori naturali) (schema (5)).

La noi in tara mofetele naturale se gasesc la Covasna, Tusnad, Balvanyos, Harghita- Bai, Balnas. Mofetele de la Covasna sunt amenajate special pentru tratament. Mofetele din celelalte statiuni mentionate mai sus sunt inca in incaperi improvizate, rudimentare (5).

In statiunea Buzias exista mofete foarte bine amenajate, obtinute prin extragerea gazului din apele carbogazoase (5).

Mofetele reprezinta un factor natural terapeutic de mare valoare, care a fost bine studiat in ultimii 15 ani, atat din punct de vedere al compozitie fizico-chimice, cat si a mecanismelor de actiune. (5).

I.2.8 Salinele terapeutice

Cel mai important factor de microclimat in terapia bolnavilor respiratori, il reprezinta asa numitul microclimat de „salina” sau de „grota” (5).

Recunoasterea si utilizarea sa terapeutica pe plan european cu deosebire in ultimii 30 de ani, a pornit de la o serie de fapte de observatie cumulate incepand inca din secolul trecut si anume: constatarea absentei imbolnavirilor de bronsita cronica si astm la minerii din minele de sare de la Wieliczka, precum si vindecarea rapida a acestor boli la noii angajati, ameliorarea pana la disparitia crizelor de astm la bolnavii astmatici refugiati in timpul primului si celui de al doilea razboi mondial, in pestera Kluttert (R.F.G.), utilizata ca adapost in timpul bimbardamentelor. Printre cele mai cunoscute saline si grote din Europa putem mentiona: Wieliezka si Inowroclaw (R.P.P.), Schonebecker si Kluttert (R.F.G.), Solotwino (U.R.S.S.), Bekebarlang (R.P.U.), Zalzen- Magdeburg (R.D.G.) (5).

A urmat o perioada de utilizare empirica dupa care, mai precis in ultimele 3 decenii s-au organizat studii sistematice in cadrul acestor saline si pesteri privind microclimatul acestora si evolutia bolnavilor supusi unor astfel de cure. S-au organizat simpozioane stiintifice internationale ale speleoterapiei care au subliniat rezultatele incurajatoare in terapia astmului bronsic, bronsitelor cronice (5).

Si in tara noastra in urma recunoasterii acestei traditii terapeutice si a unor necesitati de tratamente impuse de patologia aparatului respirator in continua crestere datorita conditiilor create de societateamoderna (industrializarea excesiva in anumite zone, poluarea crescuta a mediului, mari aglomeratii urbane, stress psihic), precum si handicapul social deosebit pe care il determina acesta patologie (absenteism, zile de spitalizare numeroase, consum crescut de medicamente, pensionari precoce, dependenti psihofizici), au fost introduse in circuitul terapeutic salinele de la Slanic Prahova, Praid, Tg. Ocna. Se fac cercetari in continuare pentru introducerea in acest circuit si a altor saline: Cacica, Ocna Dej (5).

Ceea ce caracterizeaza in primul rand microclimatul salinelor este constanta parametrilor fizici, chimici si microbiologici spre deosebire de aerul exterior, practic, variatiile zilnice sau sezoniere (5).

Parametrii climatici si anume: temperatura (in jur de 12-130 in salinele din tara nostra), umiditatea relativa (aproximativ 60-80%), curentii de aer (cu viteze reduse practic insesizabile), presiunea aerului (similara celei din exterior in salina Tg. Ocna, fiind o salina de suprafta, adancime 17m, si cu diferente de presiune in cele de adancime:Praid -160m, cu diferente de 12-15 mmHg si respectiv Slanic Prahova- 210m, ci diferente de 18-20 mm Hg) determina un bioclimat caracterizat printr-un inconfort termic de racire slab, cu indice de stress cutanat hipotonic moderat si indice de stress pulmonar echilibrat (5).

Asadar bioclimatul de salina are un caracter sedativ de crutare cu valori foarte reduse ale indicilor de stress usor racoros ca temperatura, si echilibrat sub aspectul umezelii (5).

Determinarile aeroionilor mici au pus in evidenta cantitati mici, in jur de 700 cm3, cu raport favorabil ionilor pozitivi, iar cele ale aerosolilor salini dimpotriva cantitati mari si de fina dispersie 0,5 cm3 in proportie de 60-80% (5).

Dozarile chimice au aratat cantitati de CO2 si H2S mai mari decat in aerul exterior si in general absenta aeropoluarilor, un pH usor acid al aerului, prezenta de Na, Ca, Mg. Evaluarile aeromicroflorei au demonstrat un inalt grad de puritate al aerului si din acest punct de vedere (5).

Efectul cumulat al acestor factori duce dupa cum atesta toate stidiile intreprinse in diferite saline la imbunatatirea starii clinice a bolnavilor astmatici apreciata prin reducerea

considerabila a tusei si despneii, rarirea pana la disparitia crizelor de astm, cresterea pragului de acetilcolina, reducerea medicatiei, imbunatatirea starii psihice (5)

Se afirma astazi ca speleoterapia actioneaza cauzal in patologia bolilor astmatice prin intreruperea stimulului patogen, dat fiind aerul lipsit de alergeni; deci, nu se mai elimina nici un fel de mediatori punandu-se in repaus capsula suprarenala.totodata este sustinuta ideea punerii in repaus, deci odihnirea receptorilor, inhibarea productiei de PGF a2. Prin umiditatea mare a aerului se realizeaza fluidificarea secretiilor, mucoliza, conducand la restabilirea aparatului mucociliar. La acestea se adauga inhalarea de aerosoli de Na (avand rol osmotic si decongestiv al mucoaselor), Ca si Mg (cu rol antiinflamator, antialergic si spacmolitic in cadrul unui continut crescut in CO2 al aerului salin, cu rol in favorizarea respiratiei profunde) (5).

De asemenea s-a mai constatat ca terapia subterana ridica nivelul sangvin al axeroftoiului si betacarotenului la bolnavii astmatici apropiindu-se de cel al oamenilor sanatosi, compusi aflati in deficit la acesti bolnavi, deficit care adeseori este incriminat in patologia bolii astmatice (5).

Se subliniaza in ultimul timp si faptul ca terapia de salina intervine in euritmizare (suprimarea stressului), in normalizarea ritmului circadian denaturat de civilizatie prin „noaptea artificiala” pe care o reprezinta la bolnavii astmatici (este bine cunoscuta incadrarea psihosomatica a acestei boli). De asemenea, ca si celelalte forme de climatoterapie, permite tonusului vegetativ modificat la astmatici, la care predomina tonusul tropo-trop sa tinda spre normal (5).

Desigur mai raman, probabil, o serie de factori implicati in obtinerea rezultatelor clinice si functionale ca de exemplu: radiatia naturala, campul magnetic etc. incainsuficient studiati, alti factori poate, inca, neevidentiati (5).

Metodologia de tratament difera in ceea ce priveste intervalul de timp petrecut intr-o zi in salina variind de la cateva ore pana a petrece 16 ore pe zi (incluzand si somnul de noapte), o perioada de 2-2 saptamani, desi multi autori considera mai recomandabila o cura prelungita (1-3). In salinele din tara noastra, programul de 4 ore in cursul dimineti, desfasurandu-se sub permanent control medical. Programul relativ asemanator in cele 3 saline mentionate cupride: odihna pe paturi sau scune, gimnastica medicala si respiratorie, jocuri distractive so sportive (sah, tenis de masa, biliard), plimbari, alergari cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educatie sanitara, psihoterapie (5).

Principala indicatie a curelor de salina o reprezinta astmul bronsic la copii si adulti cu debut cat mai recent, forme clinice usoare si medii, apoi bronsitele cronice simple, alergia cailor aeriene superioare (rinite, rinosinuzite alergice s.a.) in afara puseelor (5).

In randul contraindicatiilor mentionam :tbc pulmonar, cordul pulmonar cronic decompensat, insuficienta cardiaca, neoplaziile pulmonare, reumatismul inflamator si cronic degenerativ in puseu acut, infectiile, pacientii febribi in general, varsta sub 3-4 ani, status astmaticus (5).

Se recomanda prudenta la bolnavii varstnici peste 60-70 de ani, la care astmul bronsic si bronsita cronica este adeseori complicata cu emfizem si cord pulmonar, pe langa o serie de colectari in diverse sfere de patologie (5).

Efectul curei se mentine cateva luni, de aceea se recomanda o cura si chiar doua cure anual (5).

Terapia subterana se inscrie ca o metoda eficienta, simpla si economica catre care se indreapta an de an un numar tot mai mare de pacienti, cel mai insemnat fiind numarul celor care revin anual ca o dovada a efectelor terapeutice bune obtinute, dar care trebuie intretinute (5).

Mai nou si ca o completare a terapiei cailor respiratorii sau ca o terapie de sine statatoare, metoda terapiei subterane se recomanda si in ameliorarea unor afectiuni cardiace (HTA, insuficienta coronariana, tulburari circulatorii diverse), dar numai in acele pesteri de adancime care dispun de anumiti factori terapeutici ca: presiune partiala crescuta a O2, aerosoli cu calciu, ionizare negativa crescuta, continut in radon, cum este cazul unor pesteri din Polonia, U.R.S.S. (5).

I.2.9 Radioactivitatea in balneoterapie

La actiunea farmacodimanica si terapeutica exercitata de calitatile chimice sau termice ale apelor minerale, gazelor sau peloidelor se adauga, uneori, radioactivitatea acestor factori naturali de cura, care are efecte biologice specifice (4).

Elementele radioactive au nucleii atomici nestabili si emit, datorita dezintegrarilor radioactive, radiatii nucleare alfa, beta si gama, care sunt fascicule de particule in miscare.

Radiatiile nucleare ionizeaza gazele si solidele, activeaza hidrogenul, descompun apa etc., fenomene ce stau la baza actiunii lor farmaco-dinamice (4).

Radioactivitatea naturala a apelor minerale si din gazele mofetice se datoreaza izotopilor radioactivi dizolvati in apa din roci sau gazul radonic ce difuzeaza din roca.

Radioactivitatea naturala se datoreaza, in cea mai mare parte, dezintegrarii radioactive a uraniului, toriului si aetiniului sau a elementelor radioactive 40 K, 3T, 14C, 87 Rb (4).

Uraniul este mai concentrat in unele zacaminte (granite), urme de uraniu se gasesc in toate apele naturale din adancime. Zacamintele de origine biologica, bogate in acizi humici, au o capacitate crscuta de absobtie fata de uraniu. Concentratia maxima permisa in apa de baut este de 5-10-5 g U/l (4).

Radiul face parte din metalele alcalino-teroase. Este raspandit in roci si in fiite vii, iar prin migrari geochimice este acumulat in tufuri calcaroase sau in zacaminte de origine biologica. In apa potabila concentratia maxima permisa este de 5X10-11 g radon/l. Radonul este un produs gazos ce provine din dezintegrarea radiului. Timpul foarte scurt de injumatatire (3,823 zile) permite utilizarea sa in terapeutica balneara (4).

Difuzand prin fisurile rocilor, radonul se dizolva in apele subterane. Dezintegrarea lui radioactiva produce radionuclizi solizi de viata scurta, ce se dispun pe corpuri si care genereaza radiatii alfa, beta si gama. Acest „depozit activ” al radonului se dezintegreaza in aproximativ 3 ore, asa ca dupa terminarea tratamentului cu apa radonica, eliminarea din organism este rapida, evidentindu-se actiunea de durata a radiatiilor (5).

Seria torimului, cu emanatia de gaz inert (toron) si a actiniumului cu emanatia respectiva de gaz (actinon) nu si-au gasit aplicatii practice terapeutice.

Alte elemente radioactive naturale ca tritium (3H) si radiocarbonul (14 C) si-au gasit aplicatii practice in radiogeocronologie, servind la datarea si determinarea varstei turbelor.

La noi in tara, stabilirea varstei depozitelor de apa minerala s-a facut prin metoda de radiofatare, prin masurarea dezintegrarii radiului (G. Atanasiu) (4).

In apele subterane, elementele radioactive apar prin interactiunea rocii cu apa cu care aceasta vine in contact. Atomii de radium difuzeaza usor in solutie, participand mai usor la schimbul ionic cu apa subterana, fapt ce explica prezenta radiumului in multe ape minerale in care se gaseste uranium sau torium (4).

Concentratia elementelor radioactive in apa minerala depinde de felul zacamantului si de timpul de contact al apei subterane cu acesta. Compozitia chimica a unei ape minerale influenteaza si ea concentratia apei in radiu, apele acide sau alcaline, avand o solubiliate mai mare decat cele neutre in prezenta ionilor alcalino-terosi creste concentratia radiumului in apa minerala respectiva. Ca ++, Mg ++, Na++ grabesc dizolvarea sarurilor de uraniu, formandu-se saruri duble de tipul MgCO3- UO2- (CO3)2. Saturarea apei cu bioxid de carbon constituie la dizolvarea radiumului. Potentialul redox mare al unei ape minerale il transforma in forma lui oxidata hexavalenta, usor solubila in apa. Hidrogenul sulfurat din medii reducatoare transforma uraniul in forma tatravalenta si contribuie la precipitarea acestuia. Absorbitia la suprafta a unor substante organice (argile) duce la concentratii secundare ale radiumului in minerale (4).

Apele ce traverseaza tufuri calcaroase radioactive depuse de izvorul mineral, antreneaza radonul produs de radium. Astfel, la Singeorz- Bai, radioactivitatea izvorului principal este de numai 0,3 nCi/l radon, pe cand izvorul 5, care apare la zi la baza unui tuf calcaros, concentratia este de 13 nCi/l. La Borsec, izvorul P. Curie are 7 nCi/l, pe cand celelalte izvoare din statiuni au radioactivitati mult mai reduse (4).

In tara noastra apele minerale radioactive se gasesc repartizate in regiunea Muntilor Harghita si in Depresiunea Panonica (4).

Mentionam ca apele noastre minerale au valori de radioactivitate mult sub valoarea minima internationala admisa pentru a se incadra o apa minerala in categoria apelor radioactive (18 nCo/l; IO`7 mg Ra). Este vorba deci de urme de radioactivitate a caror actiune este inca semnificativa chiar si la aceste valori foarte mici (4).

Prin debitarea de radon pe ora (oraroactivitate) in atmosfera inconjuratoare, unele staiuni balneoclimatice din tara noastra preznta ape minerale si gaze mofetice ce sunt considerate factori terapeutici specifici statiunii (4).