Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului - 07-27-2013articol preluat de pe Portal Dwapara - http://portal-dwapara.ro

Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului

by Dharmagyan - Saturday, July 27, 2013

http://portal-dwapara.ro/hrana-ca-prasadam-ofranda-adusa-domnului/

2013 DC = 313 Dwapara

Subiectul hranei a fost si este analizat pe larg de societatea contemporana. Aplecarea oamenilor din acestevremuri spre a intelege principiile subtile care stau la baza arhitecturii corpul uman este fara indoiala o scanteiere alui Dwapara Yuga.

Este greu de imaginat existenta unei preocupari la nivelul maselor mari de oameni spre a se hrani sanatos.Amploarea de acum a fenomenului numit vegetarianism sau chiar vegan nu putea fi imaginata desigur undeva pela anul 500 DC (maximul lui Kali Yuga), decat in zone limitate precum India, care oricum iese din media statisticafiind principalul pol al spiritualitatii.

Curentul flower power al anilor '60-'70 a avut si partea lui buna de popularizare a stiintei spirituale a Orientului si inspecial a Indiei. Vedetele acelor vremuri au evadat spre zona spirituala a Rishilor nu neaparat pentru parfumul divince emana de acolo cat mai degraba pentru cel exotic.

Dar asta a fost Vointa Mamei Divine si ea a avut un sens. In acest fel, meditatia yoghina a putut ajunge la urechileOccidentului; ca si vegetarianismul - consecinta a nonviolentei, ingredient absolut necesar mentinerii pacii in lume.Omul contemporan se obisnuieste in cele din urma cu ideea ca “este ceea ce mananca”.

Ideile sunt vechi dar sunt redescoperite treptat. In restaurantele din India exista simboluri special concepute care-linstiinteaza pe consumator daca acea hrana este vegetariana 100% sau nu.

1 / 7

Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului - 07-27-2013articol preluat de pe Portal Dwapara - http://portal-dwapara.ro

Asta inseamna ca toate ingredientele, inclusiv zaharul de pilda, suntvegetariene. Zaharul a fost intentionat mentionat pentru ca cel alb are in componenta sa cenusa din oase. Existazone intregi in India unde nu se consuma decat hrana vegetariana.

Intentia acestui articol nu este aceea de a promova vegetarianismul, caci exista suficienta informatie despreaceasta tema, ci de a aduce in atentie cateva aspecte spirituale conexe cu hrana, asa cum sunt ele mentionate in

traditia Indiei - Parampara.

Cei care se intreaba la ce “Domn” din titlu se face referire in acest articol sunt invitati sa citeasca Problema numita"Dumnezeu”.

In Capitolul 3 (vers. 10-13), Krishna spune dialogand cu discipolul sau Arjuna:

Sfintii – cei care consuma ceea ce ramane de la ofrandele care se cuvin focului (yajna) – sunt liberi de toatepacatele; dar pacatosii – cei care fac hrana doar pentru ei insisi – se ospateaza din pacat.

Yajna este ceremonialul focului sacru. Este un

ritual exterior care urmareste purificarea practicantului prin intetirea bhutaagniului sau, adica a focului cunoasterii.Se stie ca daca focul digestiv este prea puternic intr-o persoana, acest lucru poate provoca dezechilibre serioase,gastrita si ulcerul fiind exemple clasice. In Ayurveda, stiinta medicala indiana, focul excesiv este catalogat ca un

dezechilibru de tip Pitta. Cu toate acestea, bhutaagniul la care se face referire mai sus, poate fi oricat de marepentru ca asta este un semn ca puterea de intelegere si cunoastere este considerabila. De fapt, la majoritatea

fiintelor umane, bhutaagniul de-abia palpaie, chiar si la cei care au un exces de Pitta.

2 / 7

Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului - 07-27-2013articol preluat de pe Portal Dwapara - http://portal-dwapara.ro

Revenind la yajna, care se mai numeste si homa, in timpul ritualului se ofera diverse ingrediente pure care isi vortransfera energiile in aura practicantului.

Pe scurt, ceea ce se ofera in yajna focului sacru, in care este prezenta Divinitatea (Krishna), constituie simultan si

hrana pentru bhutaagniul devotului. In plus, hrana ce ramane din yajna si care nu a fost oferita in focul sacrificial

este considerata ca fiind prasada. Prasada inseamna literal “favoare” sau “gratie” pentru ca Divinitatea careia i-afost oferita o returneaza sacralizata. Prasada este cu mult mai mult decat hrana care era inainte de a fi oferita, eafiind asemenea unui condensator fluidic. Gratia Zeitatii, cu efluviile sale, se revarsa ca binecuvantari asupra celuice consuma Prasada cu devotiune.

Cei care prepara hrana doar pentru ei insisi, fara a o oferi mai intai Divinitatii, nu vor beneficia de gratia Sa. Implicit,acesti oameni nu isi vor hrani si Sufletul (Atman), picatura din Paramatman (Dumnezeu). Doar trupul va fi hranit, iarKrishna considera aceast lucru ca fiind un pacat.

In cap.9 vers. 26-27 din Bhagavad Gita, Krishna detaliaza si mai mult subiectul ofrandei:

Daca Mi se ofera o frunza, o floare, un fruct sau apa cu intentii pure si o atitudine pioasa, Eu o consider o ofrandaspirituala placuta Mie.

Orice actiune ai face, O, Fiu al lui Kunti (Arjuna), fie ca manaci sau realizezi ritualuri spirituale sau ca faci daruri sauca te auto-disciplinezi – dedica-Mi-le pe toate ca ofrande.

Din aceste 2 versuri se intelege foarte clar ca nimic nu este “prea putin” sau “marunt” spre a fi oferit DomnuluiCreatiei. Al doilea vers, in special, exprima esenta doctrinei karma yoga, Calea de unire cu Dumnezeu prin actiune(karma). Orice actiune ar face un om, cat de mica si neimportanta ar parea ea, este bine ca sa fie oferita luiDumnezeu odata cu fructele sale.

GuruDeva povesteste practica unui swami, tovaras de-al sau

3 / 7

Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului - 07-27-2013articol preluat de pe Portal Dwapara - http://portal-dwapara.ro

de yatra (pelerinaj spiritual in India). Swami Krishnananda, cunoscut continuator al liniei (sampradaya) MareluiSivananda Maharaj din Rishikesh, era un om cu o constitutie fragila si sensibila. Nu punea prea mult pret pemedicina alopata moderna si mai curand era adeptul Ayurvedei si sistemului medical Unani, precum si remediilorindiene facute in casa pe care le invatase de la bunica sa.

O minte puternica insa, poate sa sustina perfect chiar si un corp fragil din nastere. Swami Krishnananda avea o

credinta absoluta in Dumnezeu. Micul sau secret era apa pe care o oferea zilnic la picioarele ishta-devatei sale,

Krishna. Spunea asa: “Nu ma duce niciodata la un doctor sau la un spital si salveaza-ma de a avea vreodatanevoie de serviciile unui ingrijitor”. Facea asta in fiecare dimineata dupa imbaiere, iar seara inainte de a se retrageobisnuia sa bea apa pe care o oferise dimineata. Swamiji nu a avut niciodata nevoie de un doctor desi a trait panala 74 de ani.

In Cap.17, vers. 7-10 din aceeasi Bhagavad Gita, Krishna il invata pe Arjuna despre hrana:

Exista trei clase de oameni si fiecareia ii place una din cele trei tipuri de hrana; si asta se reflecta in yajnasurile,penitentele si ofrandele pe care le fac. Asculta despre aceste diferentieri.

Hrana care sustine longevitatea, vitalitatea, rezistenta, sanatatea, bucuria si apetitul bun; si cea care estesavuroasa, nepicanta, hranitoare si care pica bine corpului este placuta de persoanele cu mintea pura (sattvice).

Hrana care este amara, acra, sarata, excesiv de fierbinte, picanta, grosiera si arzatoare este preferata de oameniirajasici; si produce durere, suferinta si boala.

De hrana care este fara valoare nutritiva, insipida, putreda, statuta, repudiata si impura se bucura persoaneletamasice.

Cu alte cuvinte, concentrarea excesiva a Occidentului doar asupra gustului mancarii este ceva foarte subiectiv sicare nu ar trebui sa stea la baza unei diete. Desi exista un mod de apreciere just al hranei, el nu este accesibil pe

de-a-ntregul decat persoanelor sattvice. Sattva inseamna claritate sau luminozitate si doar o minte sattvica poatesa aprecieze o hrana pura.

De exemplu, in India saddhusii din Himalaya se pot opri in drumul lor odata la cateva mile la o annakshetra, adicaun mic stabiliment special pentru pelerini. Aici ei gasesc alimentele nepreparate, strict necesare pentru a-si face, osingura data, hrana. Pot imprumuta un vas in care sa-si gateasca si pe care mai apoi trebuie sa-l inapoieze asacum l-au luat. Ingredientele sunt de obicei: orez, faina de grau, cartofi, linte, ghee, sare si cateodata legume. Hranapreferata a saddhusilor este kicheri (kichari, kichadi), un orez cu linte preparat cu ghee sau ulei, careeste sattvic (pur). Kicheri este de un real folos in mentinerea unei stari nealterate a mintii si unui trup sanatos.Acest amestec, facut dupa o reteta clasica, este cunoscut si apreciat de toti practicantii spirituali din India, fie casunt din sudul, centrul sau din nordul indepartat al peninsulei.

4 / 7

Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului - 07-27-2013articol preluat de pe Portal Dwapara - http://portal-dwapara.ro

Desi este o hrana exceptional de pura iar gustul

sau este foarte bun, putine minti occidentale ar fi de aceeasi parere. O minte rajasica hranita cu ingrediente impuresi asaltata in permanenta de tot felul de stimulente si excitante, cu greu poate gasi savoare intr-un gust atat desimplu dar pur. Cu toate astea si o astfel de minte se poate obisnui, intr-o prima faza, cu gustul si apoi poateajunge chiar sa-l prefere, descoperind noi valente in acesta “banala” hrana.

In citatele de mai sus din Bhagavad Gita, se observa ca “gustul” se judeca nu dupa “placerea” pe care o produce,ci dupa “impresiile” pe care le lasa asupra placii fotografice a mintii celui in cauza. Daca induce claritate si luminaatunci este sattvic si trebuie preferat. Daca induce dorinta catre actiune, initiativa, devenire, afirmare, competitiesau lupta, atunci este rajasic. Si daca indeamna la lene, stagnare si intuneric, este tamasic si este bine sa fieevitat, chiar daca place.

Cateva ganduri inspirate de Manish Pandit, care a facut doua filme foarte interesante – Krishna, istorie sau mit (

Krishna: History or Myth) si Un Isus indian (An Indian Jesus):

Orice poseda o constiinta a individualitatii, orice faptura, nu doreste sa fie mancata, consumata de nimeni. Bunulsimt elementar ne spune acest lucru care este evident atunci cand suntem martorii suferintei animalului, ca estepasare, peste sau mamifer. Instinctul de conservare este extrem de puternic si are la baza dorinta de a pastraintacta forma fizica in care acel suflet a fost necesar sa se incarneze.

Daca cineva decide sa se hraneasca cu o parte a unui astfel de animal, ar trebui sa stie ca este impotriva dorinteiacestuia. Cu cat mai inteligent este animalul, cu atat are simtul individualitatii mai dezvoltat. Omorarea unui animalsi hranirea cu carnea sa are urmatoarele implicatii:

Animalul va incerca sa scape, cu exceptia cazului in care este paralizat de frica. El va emite in sistemhormoni ai stresului.

Odata omorat, karma este divizata intre:

persoana care l-a ucis

cel care l-a transportat

vanzator

bucatar

si la final, cel care mananca

5 / 7

Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului - 07-27-2013articol preluat de pe Portal Dwapara - http://portal-dwapara.ro

Faptul ca karma se imparte la atatia oameni implicati face ca rezultatele actiunilor fiecaruia sa nu fie vizibileimediat. Dar cu siguranta vor exista consecinte karmice, de vreme ce animalul si-a dat viata si cineva s-a hranit cucarnea lui.

In Ayurveda, stiinta antica medicala indiana, carnea este considerata, in general, tamasica. O mica parte (peste,pui, creveti) este rajasica. Este limpede ca o astfel de hrana nu este adecvata sa fie oferita Domnului si deci nici

consumata. In ritualul Homa mentionat anterior, nu se recomanda ca hrana oferita in foc sa fie preparata folosind

carne, oua si nici macar condimente picante precum chilli, cuisoare, etc. Se considera ca astfel de ingrediente

tulbura mintea si energia lor se va reflecta in bhutaagniul practicantului. Restrictia in ceea ce priveste ingredienteleusor picante, precum cuisoarele, se aplica mai ales in cazul ritualurilor ce implica focul care le mareste potentialul“arzator”.

Acela care nu practica Homa, dar intelege necesitatea ofrandei, va putea sa daruiasca hrana Domnului mereuprezent in Templul interior din Kutashtha (al Treilea Ochi, punctul dintre sprancene). Caci acolo salasluie ConstiintaCristica, prezenta atat in Krishna cat si in Isus. Ar mai trebui spus ca hrana nu trebuie “gustata” inainte de a fioferita Divinitatii, nici macar in procesul de preparare a ei. In India se specifica ca acela care doreste sa facaofrande zeitatii, le poate aduce la templu, dar ele nu trebuie sa contina ingrediente tamas (carne, oua, etc) si nicisa nu fi fost gustate mai inainte.

In India, Annapurna sau Anapoorna (in limba Telugu) este zeita

hranei. Anna inseamna hrana sau graunte (cereale), iar purna inseamna complet, perfect. Annapurna este omanifestare a lui Parvati, consoarta lui Shiva.

Annapurna este adorata in India prin recitarea celor 108 sau 1000 de nume pe care le are. Fiecare nume este defapt reflectarea unui atribut divin de-al Ei.

6 / 7

Hrana ca prasadam - ofranda adusa Domnului - 07-27-2013articol preluat de pe Portal Dwapara - http://portal-dwapara.ro

Annapoorna Stotram sau Sri Annapurna Ashtakam este un imn compus de marele intelept Shankaracharya. Estecantat de multi devoti din India si din intreaga lume ca o rugaciune pentru hranire, intelepciune si renuntare.

Inainte de a manca, in India se obisnuieste sa se rosteasca urmatoarea invocatie:

“O, Annapurna, Tu care esti intotdeauna completa si perfecta, preaiubita Energie a lui Shiva, daruieste-mi te rogofranda (prinosul) pentru a atinge perfectiunea in intelepciune si renuntare.

Mama mea este Zeita Parvati, Tatal meu este Supremul Domn Maheswara (Shiva). Rudele mele sunt devotii luiShiva si cele trei lumi (taramuri) sunt Tara mea natala.”

Vimeo Video

Si in incheiere, o intamplare-gluma ca intre sfinti, povestita de GuruDeva:

Dupa meditatie si discutii, Bapuji, un mare sfant, il intreba pe GuruDeva, foarte serios, ce doreste sa ofere“bolnavului”: ceai sau cafea? Prin “bolnav” sfantul intelegea corpul fizic. Corpul cere mereu sa-i fie dat cate ceva,fie de mancare, de baut, medicamente – remedii, fie relaxare sau exercitiu fizic. Ceea ce are in mod constantnevoie de ceva, cu siguranta trebuie sa fie bolnav, nu-i asa?

Caci Atman cel nemuritor, micul val din Oceanul cel mare, este omniprezent, omnipotent si vesnic fericit, fara aavea nevoie de nimic.

_______________________________________________

OM Namo Bhagavate Vasudevaya

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)

7 / 7