Eseu

1. Date generale despre autor si opera

Autor: Tudor Arghezi, pe numele sau adevarat Ion N. Teodorescu, s-a nascut la

21 mai 1880 si a decedat la 14 iulie 1967.

Debuteaza la varsta de 16 ani, in “Liga Ortodoxa” a lui Al. Macedonski. Intaiul

volum de poezi “Cuvinte potrivite” a fost publicat dupa 47 de ani, totusi acesta

ramane in “primul rang” dupa cum a afirmat Pompiliu Constantinescu. De

asemenea, conduce si editeaza revistele “Cronica”, “Cuget romanesc” si “Bilete

de papagal”.

Asemenea afirmatiei lui Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi este “un artist

cu variate mijloce de expresie, cu o sensibilitate alcatuita din rezonante de orga

si suavitati de cor de ingeri”, ce “si-a creat o limba poetica scaparand aschii in

pulbere fina”.

Opera: Poezia “Hora de baieti” face parte din volumul de poezii intitulat “Hore”,

in care poetul, asa cum sugereaza titlul, imagineaza o hora cu strigaturi glumete

“I-ha, ba-ha/Ba-ha, i-ha.”, care insufla, de fapt, prin ironie si satira, aspecte mai

putin bune dintr-o comunitate: “Pentru ca omul cel mare/Se-alegea dupa

picioare.”

2. Semnificatia titlului

Titlul, un orizont de asteptare, un prag discursiv creat cititorului, sintetizeaza

ideea centrala a operei: judecarea oamenilor atat dupa statutul social cat si dupa

aparente si prostia omeneasca.

Substantivul comun “hora” nu isi pierde in totalitate sensul de baza. Cuvantul

“hora” desemneaza un dans popular, in care jucatorii se prind de mana, formand

un cerc, dar in text are sensul de intalnire a oamenilor pentru a relationa social.

Substantivul comun “de baieti” sustine ideea ca doar barbatii erau implicatii in

astfel de discutii, ei luau decizii si ei ii judecau pe altii. De asemenea, “de baieti”

ii caracterizeaza indirect pe barbati ca fiind imaturi, avand un comportament

infantil.

3. Tema textului

Tema poeziei exprima atitudinea ironica a poetului asupra unei situatii sociale,

unde intaietate aveau “prostii”: “Tara unde-I bun tutunul/Avea prosti unul si unul.”

Imaginea acestei comunitati este conturata cu ajutorul limbajului, cuvantul fiind

fiind antrenat in jocul creatiei, particularizandu-se printr-o expresivitate puternica:

“Umblau solii prin norod/C-un caramb si-un calapod.”

Cuvantul, “miracolul suprem”, are forta, pe de-o parte plastica: “Avea prosti unul

si unul”, si pe de-o alta parte, este o forta purificatoare: “Am o minte, vai de

mine,/Si ma face de rusine.”

4. Structura

Poezia “Hora de baieti” este alcatuita din strigaturi, structurate in 11 distihuri,

fiecare dintre ele fiind urmate de un distih – refren : “Cine-oleaca-avea de cap/Si-

l punea dupa dulap./Hu-hu, bu-hu/Bu-hu, hu-hu.”

5. Compozitie si semnificatie

Folosindu-se de ironie, Tudor Arghezi abordeaza tema prostiei omenestii, intr-o

tara in care cei bogatii, dar nu foarte desteptii, erau consideratii mai mari: “Intr-o

tara care-a fost/Era mare cel mai prost.”

Poetul foloseste hiperbola: “Tara…/Avea prosti unul si unul”, accentuand astfel

numarul mare al oamenilor cu o inteligenta inferioara. Desi existau putini oameni

destepti, acesti se fereau sa-si dezvaluie inteligenta, ei fiind obligati sa se

adapteze nivelului majoritatii: “Cine-oleaca-avea de cap/Si-l punea dupa dulap.”.

Ei nu erau acceptati, totusi, de societate: “Dar desteptii fiind prea multi/Au ramas

pe drept desculti.”

Poetul face o remarca ironica asupra propriei gandiri, ramanand detasat de restul

societatii: “Am o minte, vai de mine/Si ma face de rusine.”

Ultima strofa: “Fiindca, vezi, mai-marele/S-ascude picioarele.” Scoate in evidenta

faptul ca pana si cel mare, adaptandu-se comportamentului celor “prosti”, se

ascunde de ceilalti, pentru a nu fi influentat.

6. Limbajul artistic

Tudor Arghezi se foloseste atat de jocurile de cuvinte si de combinatiile sonore:

“Cio-ca, bo-ca/Bo-ca cio-ca”, cat si de un limbaj format din cuvinte populare:

“caramb”, “calapod”, “norod”, arhaiseme: “solii”, “simbrie”, “chica” si elemente de

limbaj familiar: “prosti”, “picioare”, “minte”, pentru a-l conduce pe lector in

atmosfera timpului de atunci. De asemenea, registrele stilistice au rolul de a da

originalitate si autenticitate limbajului poetic sustinand, pe de alta parte, oralitatea

stilului.

7. Nivelul prozodic si stilistic.

Poezia “Hora de baieti” prezinta un titm trohaic, rima imperecheata si masura de

4, 7 si 8 silabe. Textul este predominat de metafore: “Cine-oleaca-avea de

cap/Si-l punea dupa dulap.”, “Si cinstirea ti se da/Dupa talpa si pingea.”, “Am o

minte, vai de mine,/Si ma face de rusine.”, dar mai prezinta si aliteratii: “Bi-ba,

ba-ba/Li-ba, la-ba”, “Hu-hu, bu-hu/Bu-hu, hu-hu.”, “I-ha, ba-ha/Ba-ha, i-ha” si

hiperbole: “Tara…/Avea prosti unul si unul.”

8. Concluzie

Poetul abordeaza problematica grava a societatii, apeland la ludic prin

exprimare, imbinand jocul sarcastic cu cel hazliu, jucaus. Prin jocurile de cuvinte

si prin combinatiile sonore, abordarea amuzanta a cuvintelor il distrage pe lector

de la subiectul tragic pe care-l trateaza poezia.

Jocul este resimtit in poezia “Hora de baieti” mai ales prin strigaturile glumete,

adica prin cuvinte. Acestea capata un alt sens, caci autorul creeaza poezia prin

joc.