HOMEOSTAZIA

2
HOMEOSTAZIA http://www.emc.maricopa.edu/faculty/farabee/BIOBK/ BioBookANIMORGSYS.html Homeostazia reprezintă menţinerea unui mediu intern stabil. Homeostazia este un termen ce a luat naştere in 1959 pentru a descrie parametrii fizici şi chimici pe care un organism trebuie să îi menţină pentru a fi permisă funcţionarea normală a componentelor sale: celule, ţesuturi, organe şi sisteme de organe. Enzimele funcţioneaza cel mai bine intr-un anume interval de temperatură şi pH, iar celulele trebuie să se lupte să-şi menţină echilibrul între a avea prea multă sau prea puţină apă în raport cu mediul lor extern. Ambele situaţii evidenţiază homeostazia. La fel cum noi avem anumite limite de temperatură (zone de confort), la fel şi corpul are limite ale parametrilor mediului (intern şi extern) între care funcţionează cel mai bine. Organismele multicelurare reuşesc asta prin organele şi sistemele de organe care le coordoneaya homeostazia. Organismele unicelulare sunt înconjurate de mediul lor extern. Ele îşi mută substanţele în interior şi afară din celulă prin proprietăţile şi funcţiile membranei celulare. Majoritatea organismelor multicelulare îşi au celulele protejate de mediul extern, deoarece sunt înconjurate de un mediu intern apos. Acest mediu trebuie întreţinut în aşa fel încât să permită o eficacitate maximă.Ultimul control al homeostaziei este efectuat de sistemul nervos. Diferenţa dintre homeostazia unicelularelor fţă de cea a organismelor multicelulare derivă din planul lor de bază de organizare: o singură celulă îşi poate elimina direct dejecţiile în afara celulei. Celulele dintr-un organism multicelular, ca omul sau pisica, de asemenea isi elimina substanţele nefolositoare în afara propiei celule, dar acestea vor fi transportate mai departe in exteriorul organismului. Transportul substanţelor nefolositoare este realiyat de către sistemul circulator în strânsă relaţie cu sistemul secretor. Ultimul control al homeostaziei e realizat de sistemul nervos (pentru răspunsuri rapide; ca reflexul de a trage

Transcript of HOMEOSTAZIA

Page 1: HOMEOSTAZIA

HOMEOSTAZIAhttp://www.emc.maricopa.edu/faculty/farabee/BIOBK/

BioBookANIMORGSYS.html Homeostazia reprezintă menţinerea unui mediu intern stabil. Homeostazia este un termen ce a luat naştere in 1959 pentru a descrie parametrii fizici şi chimici pe care un organism trebuie să îi menţină pentru a fi permisă funcţionarea normală a componentelor sale: celule, ţesuturi, organe şi sisteme de organe. Enzimele funcţioneaza cel mai bine intr-un anume interval de temperatură şi pH, iar celulele trebuie să se lupte să-şi menţină echilibrul între a avea prea multă sau prea puţină apă în raport cu mediul lor extern. Ambele situaţii evidenţiază homeostazia. La fel cum noi avem anumite limite de temperatură (zone de confort), la fel şi corpul are limite ale parametrilor mediului (intern şi extern) între care funcţionează cel mai bine. Organismele multicelurare reuşesc asta prin organele şi sistemele de organe care le coordoneaya homeostazia. Organismele unicelulare sunt înconjurate de mediul lor extern. Ele îşi mută substanţele în interior şi afară din celulă prin proprietăţile şi funcţiile membranei celulare. Majoritatea organismelor multicelulare îşi au celulele protejate de mediul extern, deoarece sunt înconjurate de un mediu intern apos. Acest mediu trebuie întreţinut în aşa fel încât să permită o eficacitate maximă.Ultimul control al homeostaziei este efectuat de sistemul nervos. Diferenţa dintre homeostazia unicelularelor fţă de cea a organismelor multicelulare derivă din planul lor de bază de organizare: o singură celulă îşi poate elimina direct dejecţiile în afara celulei. Celulele dintr-un organism multicelular, ca omul sau pisica, de asemenea isi elimina substanţele nefolositoare în afara propiei celule, dar acestea vor fi transportate mai departe in exteriorul organismului. Transportul substanţelor nefolositoare este realiyat de către sistemul circulator în strânsă relaţie cu sistemul secretor. Ultimul control al homeostaziei e realizat de sistemul nervos (pentru răspunsuri rapide; ca reflexul de a trage mîna când ne ardem la flacără) şi de sistemul endocrin (pentru răspunsuri de lungă durată; ca menţinerea nivelului echilibrat de calciu in organism etc.).