Cenzurat

Anul I. i N o e m v r i e 1925, Ho. li.

VESTITORUL Organ al Eparhiei romane unite de Oradea-Mare şl revistă de cultura religioasă. Redacţia şi Administraţia: ',

Apare la 1 $i la 15 a flecarei luni. Abonament: Oradea-Mare, j! Apare la 1 $i la 15 a flecarei luni.

Parcul Ştefan Cel Mare No. 8. jî

Rugăm pe toti restanfierii noştri, ca până ia 31 Decembrie să binevoiască a ne achita taxa de abonament, deoarece dela 1 Ianuarie vom suprimă revista pen­tru toţi cei ce nu vor fi în curent cu a-bonamentul pe 1925.

PARTEA OFICIALĂ. Nr. 2918/1925.

Dispoziţiunl catihetice. ""Fiind catehizarea elevilor şcolari o parte de

mare importanţă e pastoralei, şi dorind, ca preoţii din paştoroţia sufletelor să satisfacă şi aceslei datorinţe a lor cât se poete de exact şi conştiincios, şi pentru ca să -fim orientaţi despre felul cum îşi îndeplineşte, fiecare preot aceasta îndatorire a.sa^ ca apoi faţă de neajunsuri să putem lua măsuri de îndreptare, iar faţă de eventualele negligenţe sancţiunile cuvenite, prîn aceasta, cu privire la provederea instrucţtuneî r< Hgtoase a elevilor şcolari, dispunem următoarele :

1. 1. Fiecare purtător de oficiu parohial în virtu­tea oficiului său este îndatorat, ca instrucţiunea reli­gioasă a elevilor dela toate şcolile, (afară de cele pentru cart sunt constituiţi ratiheţi separaţi), fie con­fesionale fie de stat, de pe teritorul parohiei sale, să o provadă în persoană, şi numai în cazuri speciale şî din motive extraordinare se va admite, ca prove­derea instrucţiunei religioase şă fie încredinţată cu prealabilă învoire a Ordinariatului altor persoane destoinice, de religiune gr. catolică, pentru cari însă va fl a se cere spre acest scop autorizaţia Ordina­riatului.

2, Instrucţiunea religioasă se va face după pla­nul de le'cţiuni dat de euloriiaţiie noastre bisericeşti.

3 Fiecare catihet va avea să inducă oră de ora materia propusă în condica şcoalei, precum şt în re­gistrul catehezelor, ce se va conduce din partea fie­cărui catihet, independent de condica şcolară. Cu

ocaziunea inspecţiilor din acest registru se va con stata punctualilatea în ţinerea orelor precum şi pro­gresul în materii.

4. Catiheţii se vor îngriji, ca toţi elevii încă ia începutul anului şcolar să fie provăzuţi cu manua­lele de religiune necesare, precum şl cu cărţi de ru­găciuni. Ia scopul procurării cărţilor se va cere şi sprijinul comunei politice, iar întrucât aceasta sumă nu ar fi destulă, sumele necesare la procurarea căr­ţilor se va putea anticipa din cassa bisericei, rămânând, ca şcolarii să le plătească ulterior. Celor săraci li se vor putea da cărţile şi gratuit, în sarcina cassei bi­sericei. Se vor folosi numai manualele edate cu avi­zul comisiunei catehetice mitropolitane şi cu apro­barea autorităţilor bisericeşti. Elevii din aceeşi clasă vor avea acelaşi manual de religiune.

5. Catiheţii se vor îngriji, ca elevii în dumi­neci şi sărbători sa fie conduşi în corpore la Sf. Liturghie, iar începând cu cl. III, sâ se mărturisească şi cuminece cel puţin de două ori pe an. Cei caii se mărturisesc şi se cuminecă întâia oară vor fl îm­părtăşiţi într'o pregătire specială. Recomandăm mult, ca din prilejul primei cuminecări a şcolarilor să se aranjeze mici serbări religioase.

II. Penlru a putea faje cuvenitul control mer­sului învăţământului religios, dispunem următoarele:

1. Fiecare catichet dela şcolile primare în de­curs de 10 zile dela începutul anului, şcolar, iar ies-timp dela primirea acestui Circular, va avea să co­munice oficiului protopopesc următoarele: a ) , par-o-chia; b) caracterul şcoalei unde catechizează; c ) nu­mărul elevilor gr, catolici după clase; d) numărul orelor de religiune, indicându-se ziua şi ora; e ) nu­mele catichetului. Oficiile protopopeşti vor compune un tablou despre datele de tnai sus din întreg di­strictul, care tablou până cel mult în 15 Oclomvrîe iar ieslimp pânl tn 15 Noemvrie va fi înaintat Ordi­nariatului.

III. Organele de control al învăţământului reli­gios în şcolile primare sunt conducătorii oficiilor pro topopeşti, car? suni datori, cel puţin odaia în fiecare semestru, să controleze mersul' învăţământului reli­gios în to«le şcolile primare,'Iar la finea anului ş e o ^

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L

Utt să prezideze în persoana, sau prin un delegat potrivit, examenul solemn de religie, la fiecare şcoală primară. Asupra celor experiate cu oceziunea inspec­ţiile? şi a examenului vor raporta Ordinariaîuîui până eet mult fn t5 Iulie după următorul:

Chestionar

teatru mspecţiil» eahetlce de tăcot di» partea purtătorilor ofi-cî&ar protopopeştf.

t. Numele şeoIJI, unde se face ffsspccţîa. Numele celui ce propune religia,

3. Numărul orelor date pe săptămână, 4>, Se ţin orele regulat şi dacă nu din ce cauză? 5. Se observă, ori uu placul general şl special prescris? 6. Mo. e*t« catehetol prea întârziat cu materia? 7. 5*8 propus materiu întreagă, ori s'au făcut prescur­

tări? Acestea ca te se motivează? 8. Face catehetui explicări, ori designează pur şi simplu

Wp» următoare? Explicarea ţine, ori nu.^seamă de ceva raetod ? 1 9. Elevii au eu toţii manuale sf sunt ele la fel, ori de

edfţff diferite? Nu cumva se folosesc şl cărţi neaprobate ds «sarică?

10. An elevii cărţi d« rugăciuni şi se pricep să le între-htwaţeze ?

1J. Merg elevii regulat Ia litnrgbla obligatoare şi U-s# f»c# controlul preaenţei?

12, Cart elevi şl de eâts ori se mărturisesc şl cumloecS tftt « 8 ?

J3, pentru eelco se mârturiaese şi cuminecă intălaorâ faca caţefeetul pregătirea necesară?

14. Ştia elevii cântări bisericeşti şl cântă in biserica? ift. Cftre-4 - raportul eatehetuluf eu personalul didactic

ii s'c*!il? 16, Alte observări ale eelof ce faee Inspecţia. Pentru şcoli le secundare se vor constitui in­

spectori deosebiţi.

în fine tocă odată lăsăm, ca cele de mai sus să fie observate cu exactitate, enunţând, că nu vom mei trece en vederea nici o negligenţă pe terenul Instruc-0unei religioase, ci pe cel negllgenţi M vom împ&r-făşî în pedepse corespunzătoare vinei lor.

Oradea-Mare, 15 Octomvrie 1925.

Nr, 2919/1923.

P r e z e n t a r e l a v ize le mi l i t a re .

fa conformitate cu adresa Ministerului de Culte fit. 47790—1925 lăsăm Ven. Cler, ca sa îndemne pe credincioşi, ca la viza livretelor militare, care va avea ioc între 1 Noembrie 1925 şi 31 Ianuarie 1926, con­form unul Itinerar care se publică din partea autori­tăţilor militare, să se prezinte cu livretul militar la Ia centrul sau subcentrul de vize în ziua ce se va fhea comunei, pentru a nu atrage pedeapsa prevăzută pentru ce l nesupuşi la viză.

DacS vre un cetăţean nu s'a prezentat la viză sau nu se poate prezenta deodată cu comuna sa, se poate prezenta mai de vreme sau mai târziu la cer­cul de recrutare, unde se găseşte în momentul viael, căci aces tea an ordine exprese a vîaa livretele tutu­

ror acelora cari se prezintă în acest scop între i Noembrie 1925 şi 31 Ianuarie 1926 indiferent dac* suni înscrişi sau ba în controalele lor.

Oradea-Mare, 15 Octomvrie 1925.

No, 5022/1925.

P l anu l învă ţământu lu i r e l i g i o s pent ru ş c o l i l e n o r m a l e .

Dupăce şcolile normale au primit o nouă orga­nizare şi anume prin noua lege a învăţământului normal s'a introdus tipul unitar al şcolilor normale cu 7 clase, în urma propunerei Comisiunei cafiche-tiee mitropolitane, pentru aceste şcoli, fie la cele de băieţi sau de fele, se introduce următorul plan de învăţământ religios: CL I Catechism; cl, 11 Istoria biblică a V. Testament; cl. 111 istoria bibhcă a Nou­lui Testament; cl. IV hforla b iser icească; cl . V Dog­matica specială; cl. VI Morala; cl. VII Apologetica* C a manuale se vor folosi cele dc liceu, fă-cându-se in special la Istoria bisericescă prescurtă­rile necesare din partea profesorilor de religiune. Acest plan se va Introduce gradat.

Oradea Mare, la 15 Octomvrie 1925.

Nr. 3066/1925.

S a l a r i i l e p r e o ţ i l o r pe S e p t . O c t o m v r i e 1925.

Comunicăm Ven. Cler, că salariile preoţilor pre­cum şi retribujiunile administratorilor parochlilor va­cante pe lunile Septembrie şt Octombrie crt. s'au or­donanţat şl acelea se pot ridica după modalitatea obicinuită, şi pe lângă chitanţe separate pentru fiecare lună dela Oficiul administrativ al fondaţiunilor diece­zane până la 20 Novembrie crt.

Oradea-Mare, la 25 Octombrie 1925,

No. 3092.

A j u t o r a r e a b i s e r i c i l o r r o m â n e ş t i din ban i i pub l ic i .

Spre cuvenilă orientare comunicăm Ven. Cler, că Ministerul de Interne, Direcţiunea comunală, sub No. 5 7 5 - C - I 9 2 5 autorităţilor în subordine a dat ur­mătorul ordin:

„Prin ordinul circular Nr. 22840/C. din 10 O c t 1924 yl s'a atras atenţiunea, că bisericile ortodoxe române din Ardeal găsmdu-sc într'o situatlune ma­terială foarle precară, urmează să luaţi măsurile nece­sare, ca să se vină în ajutorul lor.

„Cum printre contribuabil! se găsesc unii, cari sunt de alt rit decât cel ortodox aşa, că nu ar fi de­cât să contribuie în mod direct sau indirect la aju­torarea unei biserici care nu este a lor, având în ve­dere cererea făcută de către Mitropolia greco-cato-lică română din Blaj de a se ajuta şi bisericile gr,-catolice, cari se găsesc în aceeaş situaţie materială precară, ca şl bisericile române ortodoxe, ne rugăm să luaţi măsuri, ca acolo unde se simte nevoie? «S se vină şl în ajutorul bisericei unite

© BCU CLUJ

2 A si fel ajutoarele se vor distribui ambelor bise­

rici, proporţional cu numărul credincioşilor şi al ne­voilor fiecărei biserici.

„Dacă în comună este numai o singură biserică ortodoxă, sau numai una greco-eatoljcă, se va de a-Jutorul acelei biserici. p. Ministru: Ai. Crâsnaru p. Director generai

Al. Conslantinescu.* Oradea-Mare, 28. Octomvrie 1925.

Avlx pentru o f a p t a creştineasca. Văduva reposatului preot loan Ghenf, că­

ruia are să-i mulţumească atâta aceasta die­ceză, are ca unic izvor de sustentaţie cartea de rugăciuni, rămasă dela reposatul ei soţ; care zace în mai bine de 5000 exemplare la Tipografia Românească din Oradea. Fiecare

Ereot să-şi ţină de o sfântă datorie, acum la iceput de an, să prooadâ fofi elevii şcolilor pri­

mare şi secundare cu această cărticică, care costă numai 10 Lei. Dela zece exemplare In sus se dă şi rabat. Comandaţi mai multe exem­plare dela Tipografia Românească Oradea, Aleea Romei No. 2. Prin aceasta lacem şi o faptă creştinească şi de solidaritate preoţească.

„Vestitorul."

PARTEA NEOFICIALĂ

Comisiunea spirituală. In zilele de 28 şi 29 Oct. şi-a ţinut comisiunea

spirituală şedinţele în cari s'a discutat materialul, ce va fi propus sinodului diecezan. Din şedinţele ace­stei comisii s'a putut constată cu bucurie, că dorul preoţimii după o viaţă mai frumoasă, mai sprirituală, mai plină dc rugăciune, e foarte mere. De aceea, dacă se vor primi şi introduce toate măsurile de asanare sufletească, mai ales de vor găsi şi e-greamestul preoţimii, despre ce nu ne îndoim un moment —, viaţa spirituală a cierului şt a poporului în dieceza noastră va înflori încurând.

Comisiunea, care a lucrat în şase subcomisii, (l. viaţa spirituală n clerului, H. pestoraţia u?bană, HI. pestoraţia rurală, IV. învăţământul religios în cursul secundar, V. învăţământul religios în cursul primar, VI. reuniuni pii) a ajuns în toate direcţiile la propu­neri foarte salutare.

Subcomisia I, peiângă regulare» vieţii seminari-ale a clericilor, (primiri, hirotoniri e t c ) , a ajuns la propuneri de mare însemnătate cea ce priveşte viaţa spirituală a preoţime! din afară, cari ar fi apte a face din preoţimea noastră încurând, o preojime de model. Pentru o intensificare a vieţii de rugăciune a cleru­lui nostru, alât de necesară pentru menţinerea lui în spiritul adevărat al lui Hristoă, subcomisia, efarâ de îrwkmnurife generale la o viaţă offeslă, virtuoasă şi

zeloasă în cler, a mai crezut de bm* să propoai sinodului următoarele măsuri: a ) recitarea obligato­rie a unui breviar scurt, compus anume spre acest scop, încât să nu fie îngreunăioare recitarea lui. Mo­tivarea lui, celitâ de raportorul aceste) subcomisii (Rvs Victor Pop Şeitini), e atât de convingătoare §i gata a spulbera orice obiecţie de teamă sau greutate, încât nu credem, că onorata preoţime dela sate ei oraşe, să nu adere cu însufleţire Ia aceasta măsuri uşoară şi atât de necesară pentru menţinerea noastră în spiritul lui Hristos. Zilele lungi, petre­cute de multeori în neg'ljenţă şi neactivitate, le-am putea umplea cu ocupaţiunea atât de nobilă şt înăl­ţătoare a rugăciunii, din cărţile liturgice, adunate 4» un Ioc într'un mic breviar. Câtă Inspiraţie peatru pre­dici, câtă lumină, câtă mângâiere s'ar desprinde dit> aceste sfinte şi inspirate rugăciuni ale Bisericii!

b) meditaţie, lectură pie, cercarea conştinfe» zilnice, deschiderea, în raport GU aceasta, a u n e i

rubrici speciale de viaţă spirituală in organul diece­zan; c ) celebrare mal deasă, chiar zilnică, de se poate, din zel propriu, a sfintei liturghii; pregătire t i mulţumire convenienţă la aceea; d) mărturisire obli­gatorie lunară pentru toţi preoţii, ca să Înceteze ru­şinea de pe noi, că pânăce sunt creştini laicLcaiiae spovedesc mai des, preoţii nu se cu anii, sau poate odată ori două ori pe an; e) înscrierea preoţimii la Asociaţia preoţilor adoratori; f ) cultul Preasfintel Intrrti pentru preoţi ele.

Pentru viaţa intelectuală a preoţimii s'a decisa) re­zolvarea obligatorie de două ori pe an a cazurilor de mo­rală şi pastorală fixate de Ordinariat şi b) examene speciale câte la unu sau două studii teologice la en, în cinci atti consecutivi dele absolvire, examene, cafi ar suplini vechiul examen sinodal sau proslnodal; c ) înfiinţarea de biblioteci districtuale din contribuia preoţilor şl a parohiilor etc.

Subcomisia II—III propune m genere corapte-nireo tuturor parohiilor prin concurs; preferiree pentru cele urbene a preoţilor cu pregătiri bune şl aptitu­dini speciale ; grija de sJudenţii universitari catolici prin conferinţe, reuniuni sau chior prin deschiderea unui cămin special; predici catehetlc», biblioteci p«r rohialc, crearea unui fond cultural pulernlc, comba­terea alcoolismului, şcl,, cari toete er fi apte a aduce un nou aport vieţi» noastre spirituale dela sate şl oraşe. S'a atins şi chestia sărbătorilor şt regulare» disciplinei poslului, prevăzându-se întru fonte măsuri salutare şl folositoare.

In cheslia ştoalelor au fost două păreri: a ) Stabilirea unui tarif obligator, unitar penlru ţoală die­ceze, luându se în socotinţă împrejurările materiale schimbate de esiăzi, starea socială şi materială a credinciosului căruia i se face funcţiunea sacră. Func­ţiunile sacre sa fie fixa te ; ce se va cere In plus se va plăti în plus. b) Majorare» m &e 10 er ia ştoa-

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L

ielor dinainte de războiu. Decizie nu s'a adus. Se aşteaptă votul sinodului, seu altă propunere. In che­stia keticalului comisia a fost pentru menţinerea lui acolo unde este, dar cere o justă revizuire a lui pe o bază reală şi echitabilă după forja de contribuţie a credincioşilor cu avere, Maximul ar fi maximul de azi, scarijându-se treptat dela acela, după forja materială a contribuabilului. Denegarea răutăcioasă a lectica-lului aslfel stabilit, s'ar pedepsi numai cu pedepse canonice.

S'a cerut şi înfiinţarea unui curs de cantori la centru.

Subcomisia IV cere pregătiri mai temeinice (examen riguros) la catiheţii dela şcolile secundare, ea astfel să fie în stera a le forma elevilor o adevă­rată şi solidă convingere creştinească-catolică. Cere câte două ore de religie ia toate clasele şi pentru toate categoriile de şcoli.

Subcomisia V prevede intensificarea şi controlul eficace al catehizării în şcolile primare.

Subcomisia Vi va prezenta sinodului statuie pen­tru următoarele reuniuni pi i : a) Reuniunea dc misiuni (care există şi ere statute perfecte), b) Reuniuni ma­riane, cu diferite secţii, c) Societatea Sf. Pavel, d) Asoc. preojilor adoratori, e ) Societatea sfintei Inimi şi f) a rozaruliii.

Se recere acum, ca toţi sfi chibzuim, şi să ne spunem părerea asupra măsurilor propuse dc aceasta comisie. S'o spunem sincer, din iubire sfântă, obiec­tiv, şi fără pasiune, fâră interes, ci conduşi numai d « iubirea carierei şi-a misiunei noastre sfinte, de iubi­rea neamului şi-a bisericii noastre, pe cari singure dorim să le ridicăm şî să ie înălţăm prin măsurile ce le-om crezut bune a fi propuse sinodului, Coloa­nele noastre stau deschise ori şi cui în aceasta materie. Păr. dr, Tâufu,

Pe primatul de jurisdicţie al episcopului dela Roma,

II. Primatul Papilor în istorie. Veacul al treilea.

 ) înainte de Ciprian. I. Tertulian (160—222), de naştere din Carta-

ginea, advocat, se converti târziu Iu creştinism (195), se preoţi încurând, fu de un temperament foarte ve­hement. In viaja lui deosebim două perioade: cea catolica şî cea eretlcă-montanislă, când combătând Biserica pentrucă iartă în spovădauie şi crimele mai meri, se despărţi de biserică şl se făcu monfanist (rigori$l). Dar din ambele sale perioade avem la dân­sul dovezi pentru un primat de jurisdicţie al episco­pului din Roma. El nu numai că admite, că Petru o fost pus de Is. Hristos de capul şi temelia Bisericii şi a Apostolilor1)» nunumaî că admite că Petru a întemeiat biserica din Roma, unde el şi-a pus şi urmaş8) în episcopie pe CHment3), dar el are afirmaţii hotărâtoare şi cu privire la puterea apostolica uni­versala a episcopilor Romani, Să ne însemnăm, că Tertulian nu tratează ex pro/esso despre primatul c-piscopilor romani; el e preocupat de combaterea tu­turor ereticilor şi schismaticilor de pe vremea iui, cum sunt stoicul Marcion, platonicianul Valentin, Apeles, Nigidius, Hermogenes şi alţii; cu toate acestea are, ocazional, aluzii şi afirmaţii despre biserica Romei, cari nu admit altă interpretare, decât aceea a unei

, l) Praescr, 22: „Latult aliquid Petrum aedificandae ecclesiae, petr am dictam, claves regni caelorum consecutum, et solvendi et ligandi in caelis et in terrîs potestatem T ş. a.

. s)..Ron>anorum Ecclesia Clementem a Petro ordinafum edi-dff cf. Praescr. 32; cf, şi Adv. Marc. 45.

"O Cura tr*bm) toţetes aceasta,vezi mai sus obiecţiunea 5*

supremaţii jurisdicţion«lc în credinţă & disciplină peste Biserica întreagă. Căci iată ce zice Tertalian

a) catolic: Provocând pe eielici sS cerceteze bisericile apostolice, întreitele zice: „De eşti a-pioepe de Italie, ei Rome, unde re ridează bisericn. care c autoritate şi pentru noi (Africanii), Cât e de fericita această biserică, căreia ss, apostoli împre­ună cu sângela lor i-au lăsat şi toata tnvăfătura (creştină); acolo s'a asemănai Petru cu Domnul în patimă, acolo s'a sfârşit Pavel ca Ioan (Bol.). Să vedem cc-a învăţa! (dela Apostoli) aceea biserică ce propovădueşle şî ce mărturiseşte dimpreună cu bisericile africane. Ea nu cunoaşte de cât un singur D-zeu creator; un Isus Hristos fiul D-zeuluî creator;.,. Ea împreună Legea şi Profeţii cu Evangheliile şi de nici îşi scoate credinţi! etc, ' ) • Nici despre o bise­rică n'are Teitulian asemenea cuvinte. Elementele prima­tului roman Tertulian ie cunoaşte, deşi nu enunţă, explicit înfr'o teză clarcă doclrina despre primatul roman

b) Mentalitatea Iui Terlulien despre primatul roman se întregeşte prin cele ce şlim din perioada lui montanistâ. Teologia Iui Teriulian, ori cât de preţios şi vehement teolog era, a suferit dela început de o ' mare boală: pentru el cherismo, „noua profeţie 8, vorbirea Spiritului sfânt prin oameni, era de mai mare valoare şi autoritate, decât însăş autoritatea

0 Praeser, 3 6 : „Si Haliae adiaces, habes Roinam unde nobis quoque auctoritas praesto est. Ista quam felix ecclesla, cui totam doctrinam apostoli cum sanguine suo profuderunt, ubi Petrus passioni dominicae adaequatur, ubl Paulus loannis exitu coronatur.... Videamus quid dldicerir, quid docuerit, qutd cum africanis ecclesils contestetur.. Lcgetn et Prophetas cum evangelicis et-apostollcis Ktteris misce» et inde pofat fidem".

© BCU CLUJ

v s s f i t o i B L L 3

episcopilor apostolici, cărora Tertulian nu te recii* itoşlea dreptul de-a ierta păcatele.- Aceasta fu ce-1 separi de Biserici. Cel dintâi care se rosti împth trive'acestei inovaţii în Biserică, fu episcopul dela Roma, CelisL Tertulian se sculă atunci cu toată furia împotriva episcopatului întreg, dar îndeosebi îm­potriva episcopului dela Rome, pe care-1 vizează dl-4ect în pamfletul său „de Pudicitia", acbperindu-1 acolo cu toate injuriile şi ironiile. „Aud, zice într'al­tele Terfuiîan, că s'a dat un edict, şi încă perempto-Hu (definitiv). Anume Pontifex Maximus, adică epl-scopul episcopilor ordonează: «Eu şi cur verilor ie dia iertare, dacă se pocăiesc".1). Apoi îl somează să spună cu ce putere o face aceasta. La cuvintele rise de către Domnul lui Petru Mt. 16, 1»—19,. nu se poale provocă, căci acele erau spuse căire Petro personal.*) Biserica cea spirituală are putere să ierte păcatele, dâr mi cea a episcopilor.*)

Tertulian se rescoală împotriva bisericii întregi şi-a episcopilor îndeosebi, că n'au voit să-i primească învăţătura ld falsă despre „noua profeţie". Din faptul, că vizează direct pe episcopul Romei, se vede, că h cesta cu autoritatea lui a intervenit şi condamnat aceasta erezie. Că-1 ironizează, e fot atât de însem­nai pentru noi, ca si când ar vorbi direct. De ce-l face împărat?'Căci numai împăratul se numea atunci „Pontlfejt Maximus ;* numai el dădea edicte; mimai edictele Iui se conziderau „peremptorii," definitive, InapelabiieT Toate acestea dovedesc, că pe vremea aceea Papa se bucura de o autoritate excepţională înfre creştini, 'egala cu a împăratului, pe cere Ter­tuHan în ura lui, o ironizează, dar tot atunci o măr­turiseşte. Căci oricine va reflecta asupra lucrului, altă * aplicaţie nu va putea da. decât: că pe vremea lui Tertulian Pape se bucura deja de autoritatea unui episcop al episcopilor în Biserică, cu drepturi cum Ie avea împăratul în Imperiu. Aşa credeau credincioşii, aşa se purtau Papii, aşa apare din iro­nizarea lai Tertulian. De ce-şi bate joc Tertulian în felul acesta de Papa, dacă acesta nu avu măcar pre­tenţia de-a fi considerat „episcop al episcopilor*?. Aceasta pretenţie datează dela început, dela Clement deja» şi îşi are baza în cuvintele Mântuitorului: „Tu eşti Petru şi pe aceasta piatră voiu zidi biserica mea* ete» Mt. 16, 18-19.*)

' ' - ' • ) De pudic, l : „AudJvi etlam edictum esse proposltum, . et'quidera peremptorium. pontifex sciltcet Maximus, quod est episcopus episcoporun, edlcit: Ego et moechlae et foralca-tionia delicta paenitentta functis dlraitto".

, .*) Pe dreptul deduc savanţii (cf. BatiffQl, o. c p. 347sq) ci Calist sl-a justificat intervenţia sa fa chestia rlgoriştitor prin cuvintele dela Mt. 1$ 18—19.

" ) .-Unde hoc ius ecclesiae usurpes? Si quia dJxerit Pe­tro Dotnto'us: Mt. 16, 18... Et Ideo Ecclesla guldeni delicta dooabît, sed Ecclesla Spfrltus per spJritalem horninern, oon Ecclesla nurnerus episcoporum". Ibid XXI, 9---10; l&~<7.

« ) Dl Lazareccu pare a se identifica cu ereticul Tertulian, «fcid doctrina adevărata creştină apărata de Papa Calfet (117—222) despre iertarea păcatelor o cvmeşte „afcuî*. cî. „Le-gea ram.* No i4, p. 4. col. H.

1 Că în secolul III Papii exerciţi o putere uni­versală, în toi ce priveşte * doctrina şi discipline creştină, mei apare

a) din faptul, că punctul de vedere al Papei Calist în chestia Iertării crimelor din partea Bisericii, punct de vedere combătui cu atâta tărie de Tertulian şi montanişii, ajunge biruitor în întreaga Biserică creştină, şi mohtaniştii osândiţi de Papă au fost şi-au rernes osândiţi de toţi şi considerat eretici.

b) Dacă supremaţia Papei dela Roma In' chestii de credinţă şi de disciplină bisericească nu e recuno­scută, cum se zice de cel ce nu cunosc sau au Interesul să ascundă Istoria, atunci cum se face, că marele Origen (185—255), preot al episcopiei Alexandrine,* arată fată de biserica romană 6 atenţiune şi respect aşa de mare1); cum se face, că devenind ei eretic, episcopul său îl denunţă mai Mâi Papei dela Roma Urban (222—230); cum se face, că Origen, deşi Alexan­drin, străin, e osândit pentru învăţăturile lui falşe de Papa Ponţiân*), iar el ţine a se apăra mai întâi în faţa papei dela Roma Fabian, urmaşul lu Ponflan? Din cazul lui Origen apare neîndoios, că în întâia jumătate a veacului UI., Papa dela Roma îşi exercită dreptul să de primate autoritar peste biserica din Alexandria (Egipt) şi aceasta nu împotriva, ci chiar la chemarea episcopului de acolo.

c) Supremaţia bisericii romane în credinţă şi disciplină, în prima jumătate a veacului III se extinde chiar peste hotarele imperiului roman, îrt Edessa, Persia, după cum ne-o dovedesc aceasta documen­tele sfriace din aceea epocă, cari vorbesc chiar cu plăcere despre'supunerea bisericei lor celei din Roma.8)

B) Cazul lui Ciprian. Unor duşmani neîmpăcaţi ai supremaţiei biseri­

cei romane în chestii de credinţă şi disciplină, le place nespus de mult să facă mare tărăboiu cu ca­zul sf-lui Ciprian, episcop de Cartagjnet, primate al bisericii africane (ca 2©0—258), care n'ar fi recu­noscut, se spune, supremaţia bisericii romane aşa cum ar fi pretins-o aceea Papii. De aceea va trebui să expunem mai'pe larg caiul lui Ciprian, care după părerea noastră, dimpotrivă, prin tot complexul evenimentelor întâmplate în decursul vieţii lui, e o autoritate însemnată în favorul primaf iei de jurisdic­ţie a episcopului roman.

Ciprian, scriitor latin de frunte, episcop exem­plar, care poartă la inimă interesele sufleteşti ale fiilor săi, era om al tradiţiunii, jurist însemnat, dar foarte slab filosof şi logician, slăbiciuni cari, în na­tura iui înfocată de african, se făcură defecte, cari îl duseră nu odată la vădite contradicţiuni.

iVEuseb, H. E. V|.{14, 10. - ) Ve»i leronimep.33. « ) ct Duval, R.: Litter chret syriaqne 1900 p. tld;

Harnack, Dogmengescn, 3. p. 463 sq; Cbronot. p 161, sq; AHchrtet!. Lttewttar, p, 534 sq.

© BCU CLUJ

6 V E S T I T O R U L

Dar cu toate acestea scăderi, fosta Ciprian un vrăşmaş al primatului Papei dela Roma? Episţoaiele şi operele lui cetite în complexul lor şi analizate, ne dau de lotului all răspuns. Tot ce se poate spune rău despre el, că nu şi-a exprimat! deştul de clar ideile sale, dar primatul Papilor dela Roma nu ha negat nici cu vorba nici cu fapta.

La începutul episcopiei lui Ciprian, între cele două biserici, din Roma şi Cartaginea, domnea cea mai bună înţelegere şi armonie. Ciprian se arată supus şi nu face nimica, fără să comunice imediat şi bi sericei din Roma. „Şi dragostea, dar şi buna orânduialâ (ratio) cere, ca să nu vi să ascundă nimic cunoştinţei voastre din cele ce se petrec la noi, o/ntruca o procedură să avem în cele ce se ţin de, folosul conducerii bisericeşti" — zice Ciprian îfi scrisoarea sa către biserica. din Roma1)- Iar preoţii bisericii romane fiind episcopia lor vacantă respund: „Cu toţii trebue să purtăm grija trupului întregii biserici, ale cărei ramuri sunt întinse peste diferite provincii.2) De unde se vede, efi pe vremea lui Ciprian bisericii romane i-se recunoaşte dreptul dea cunoaşte toate. A avea comuniune cu episcopul Romei înseamnă a fi în unitatea Biserici! universale. Căci iată ce scrie Ciprian lut Cornelie: a vestit tuturor episcopilor din Africa alegerea iui Cornelie, „ut te uni verşi collegae noştri et comimi-nicetionem ţuara id est cathoiicae ecclesiae unita-tem pariter et caritrttem probaren» firmiter ac te-nerent".3)

Supremaţia bisericii romane recunoscută de Ci­prian apare chiar şi din controversa despre reprimi-rea celor câzufi (lapsi) în sînul bisericii mame, con­troversă, ce tulbură adânc pacea şi liniştea Internă a bisericii lui Ciprian, pe vremea prigonirii lui Decie.

Când la anul 249, toamna, izbucni prigonirea lui Decie împăratul, prigonire în care se lapădă mulţi de religia cea adevărată (lapsi), Ciprian se refugia şi lasă grija bisericii sale preoţilor din Cartaginea. Trecând primele valuri ale persecuţiei, mulţi dintre cei căzuţi voiră să se Întoarcă ia sânul bisericii, dar cum? Trebuia să facă ei pocăinţă pentru apo-stasia lor sau ba ? Departe fiind încă Ciprian, el primi dela patru preoţi ai săi înştiinţarea, că ei pri­mesc pe lapsi în biserică fără pocăinţă, la simplul, aviz el unui mărturisitor, care a suferit pentru Hristos. Giprian le respunde energic, că nu se poate admite o astfel de reconciliere şi îndeosebi nu prin preoţi, ci numai prin episcop, căci el a primii puterea dela Domnul. (Aci Ciprian foloseşte cam neadecvat tex-tul despre Petru Mt. 16, 18, să dovedească puterea

' ) ep. XXXV. „Et dilecilo communls et ratio exposeft, oi-hn conscientiae vestrae subtrahere de hte quae apud nos gerun-tur ut sit nobis circa utilitatcra eccîeslasticae admtaistratloois comunice consiliutn*.

* , 2 \ e p , x x x v ' 4 - «-Omnes eolro BOB âeeet'pro cornore to­i i Ecclesiae, cuius per varta qu.asq«* provtadai 'membri dlgeata sunt, e mioare*.

3) ep. 48, 3.

şi onoarea epjscopikrr, când acolo e vorbă mai despre o onoare specială dată lui pefru.1) Totuş mite, ta pe cei în pericolul morţii si-i împace ^ biserica preoţii, dar ca ceîalalH să aştepte până'aţ va rentparce eL • t* ''

Aceasta atitudine a iui Ciprian fu aprobată de biserica ftomei, deşi acolo fuga Iul nu era văsujţ cu ochi buni- , A

Acest deciz al lui Ciprian fu nesocotit de o parte a preoţilor şi poporului din Cartaginea, l/x frunte cu diaconul FeHcisimus, pe care Ciprian îl j ţ excomunică din biserici. Continuând însă Feudsirru^ a reconcilia pe lapsi fără pocăinţă, Ciprian spuşg memorabilele cuvinte, importante pentru noi: „Daţi pace ceice ei înşişi n'au pace . . . D.zeu. unul este şi Hristos unu, o biserică, una şi catedra mtemekttă pe Petru prin glasul Domnului, Nu se poate întemeia un nou altar, o nouă preoţie, afară de cea una în ţemeiată."31)

Felicisim, să-i fie cauza mai sigură, trimise, w Roma un preot de-al său, ca, tiind sediswacanţă, si facă propagandă pentru alegerea unui Papă» care să-1 depună pe Ciprian şi să le dea dreptate loc. Filicisim insă., nu reuşeşte numai In parte. Noul Papa ales e Cornelie, csre-1 susţine pe Ciprian, dar tota-tunci Iul Cornelie i-se alege şi un rival, un contra-papă, cu numele Novafian. Partida acestuia însă nu fu recunoscută de nimeni. Ei cearcă să-şi recruteze ade renţi şi în biserica din Carteginee, dar Ciprian îi excomunică zicând despre ei, că au păcătuit „contra institufionis catholicae unit a tem*, lucru despie ce-i avizează şi pe Cornelie.3) Totodată trimite doi epi­scopi să-i ajute lui Cornelie să readuci la unitate* bisericii catolice pe cei rătăciţi: »ut ad catholicae ecclesiae unitate m scissi corporis membra compo-nerent".4) Trimite şi o epistolă (46) mărturisitorilor din Roma, pe cart M mustră, cum au putut părăsi biserica cea adevărată. ,

Aceste toate mărturisesc, ce respect pîin <k* grijă avea Ciprian faţă de biserica Romei; pe care, cum vom vedea, o consideră de mama tuturor bise­ricilor şi izvor a oricărei puteri preoţeşti.

Doctrina lui Ciprian despre biserica Romei e mai bine concentrată în opera Iul De unitate eccle­siae, scrisă anume pentru apărarea drepturilor bise­ricii romane împotriva Intrusului Papă Novaţlan.')

Pentru această carte încă a fost mult calom

' ) cf ep. XXXII ' , ; 1; LXVI, 8. „Pacem nune afferunt qul ipai BOU habent pacea , . .

Deus unus est et Christus uaus et una ecclesia, ti eathedra aea super. Petrum Domini voce. fundata. Allţid altare conatftai, sut sacerdotiurn novum fieri, praeter unura altara et unam sacar dotiurn noa poteit. ep. XLIII, &.

* ) epyXLlY. 3. *) Ibid 1, 3) V. Batrrîol. L'EgliBa aatesante et le ca'hoHcfer», pp. 440

«qq EiceursusE

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L

nlali biserica ca to l ic i , xtcându i-*e, că a falsificat textul'ei. Acum însă după temeinicile studii ale en­glezului Dom Chapman (Revue Benedictine, t. XIX (1902) şi XX (1903), chestiunea e pe depiin clarificata.')

Capitolul 4 ai acestei opere are anume trei ariante, două (A şi B ) datează chiar din mâna lut

Clprian, cum au dovedit savanţii, tar a treia ( C ) e mimai combinarea celor două (A şi B ) . 3 ) Dintre ace­stea trei variante două (A. şi B . ) sunt considerate ca două recenxti ieşite din mâna aceluiaş Clprian» dintre cart A e originalul, iar B e o recenzie fă­cută mai târziu tot de Ciprian; iar C e o conllafie a celor două texte, care nu cuprinde nimic mai mult, decât cete două separat, una câte una. Deci ort sare dintre efe poate fi considerat ca originaL

C a să apară mai învederat concepţie tai Ciprian despre biserică şi rolul papalului în ea, vom repro­duce toate trei textele, cu părţile lor tacriminaie.

A. B. El e i d e m post resur-

«ctfonem dicit: Pasce oves meas. Super Uium aeditkat

ecclesiam et illt pascen-das oves mandat.

fii quamvis apostolis omnibus părem tribuat ijitestatem.

Super bouri dvdfltcat ecclesiam.

Ei quamvis apostolis om-rubus post resurrectionem suam părem potestatem tribuat et dicot: Sîcut misit me Pater, et ego rnilto vos. Accipite Splri-him sanctum: si cuius remiseriUs peccata, re» mittentur il l i : si cuius te-nueritis tenebuntur, tamen ui unitatem manifestării

unam ramen caiheoVam constituit,

et unitatis ori glnem et-que rationem sua aucto­ritate disposuit,

Hoc erant utique et ce-\0i quod fult Petrus,

unitatis ejusdern origi nem ab uno incipientem sua auctoritate disposuit.

Hoc erant utique et ce -teri apostoli quod fuit Pe­trus, pari cofisortio prae-diti et honoris ei pote-stotis, sed exordium ab unitate protisciscitur

*) Harnack (Th. L. Zlg, 1903. pp, 262) aprobă fntru toate concluziile d-lui Chapman; Kruoger (ta Th. L. Ztg. 1909 p. 413) slcc: „Richtig ist dass raan von Falschung nicht mehr redeo darl*'. Koch, Saltet şi a. la fel. Cf, Batiffol ibid. n. 3. Şi totuş ftfetal Seneca dela «Legea românească" din Oradea (Nr. 20 p. 3 col. 11.) fn neorientarea sa îndrăsneşte să Insulte biserica Ro. ml prin calomnia că a „modifieat scrisul sfântului Ciorla» eţc..."

â ) e i Batiffol, 1. c,

s-ed primatu« Petro datur et una ecclesia, et cathe-dra una monstralur.

Et pastores sunt om-nes,. sed grex unus osien-ditur, qui ab apostolis omnibus unanimi conse-sione pascethar.

ut ecclesia Chrisft nm monstretu/..

Hanc, ei PauM unitatem qui non tenet, ienere se fidem credit?

Qui cathedram Petri su­per quem fundata eccles ia est deserit in eccles ia se esse confidit?

Super unum aedifîcat...

Quam unam eccJcsîam fttam in cantico cantico-ram Splritus sanctus es. persona Domini designai et dicit: Una est columba mea, perfecta mea. unâ esl matri suae, eîecte ge-netrici suae. i -

Hanc ecclesiae unitatem qui non tenet, ienere se fidem credit?

Qui ecclesial renilitur ei resistti,

in ecclesia se esse Hdil?

C04O"

Quando et beaius apa stolus Paulus hoc.,!

Varianta C. (cursivul e din A ) : „Et eidem post resurrectionem suam dicit: Pasce oves mpas. Super illum unum aedificat ecclesiam suam, et illi pascendas mandat oves suas. Et quamvis apostolis omnibus post resurrectionem suam părem potesta­tem tribuat et dicat: Sicut misit me Pater, et ego miito vos, accipite Spiritum sanctum: si cui remise* ritfs peccata, remittentur illi: si cui tenueritis, tene­buntur: tamen ut unitatem manifeslaret, unam cathe­dram constituit, et unitatem ejusdem Origlnem ab uno incipientem sua auctoritate disposuit. Hoc erant utfque et caeteri apostoli quod fuit et Petrus, pari consortio praediti et honoris et postestalis, sed exor­dium ab unitate proficiscitur, et primatus Petro da tur, ut una ecclesia Christl et cathedra una mon siretur: et pastores sunt omnes, et grex unus ostenditur, qui et apostolis omnibus unanimi conse» sione pascatur; ut ecclesia una monslretur, quam unam ecclesiam etiem in cantico centicorum Splritus sanctus ex persona Domini designat et dicit: una est columba mea, perfecta mea, una est matri suae» electa genetrici suae. Hanc eccles iae unitatem qui non tenet. tenere se fidem credit? Qui eccles iae renititur et resistit, qui cathedram Petri super quem fundata est ecclesia deserit, in ecclesia s e essc confidit ?*

Ori cere dintre «ceste trei lexte se poate hm ca bnrĂ de discufie, căci toate trei sun» ciprianlce»

© BCU CLUJ

t V E S f f I T O R U L

A şl B scrise de însuş Ciprian, C e numai combi­narea lor.*)

Dar oricare să se ia, nici unul nu cuprinde nimic în contra primatului sf.-Iui Petru şi, în urmare, a Papilor dela Roma. Căci s i l luăm cel mai gene* ral: B. Acolo se spune, că Hristos a întemeiat bi­serica sa pe unul: super urnim aedificat ecclesiam. Şi cu toate că tuturor apostolilor ie-a dat după în­vierea sa putere asemenea1), totuş ca să arate că biserica lui trebue. să fie una (tamen ut unitatem nvmifestaref), a dljjpus cu autoritatea sa, ca izoorul acelei unităţi să fie unul (unitatis ejusdem originem a|> uno incipienlem sua auctoritate disposuit). Cu alte cuvinte, toff apostolii au primit darul episcopiei, Joji au fost episcopi, dar episcopul central a fost Petru, cu care tn raport de subordonare trebuia să-şi exercite ceilalţi, apostoli episcopatul lor. A-ceasta c mentalitatea iui Ciprian. Toti sunt episcopi cu privire ia puterea de ord, cum s'ar zice, dar cu privire la jurisdicţie ei sunt supuşi lui Petru, pe care I'a pus Hristos de supremul chivernisitor al puterii de jurisdicţie în Biserică. La fel să se zică şi despre Papi, urmaşul lui Petru, şi ceilalţi episcopi în Biserică

Aceasta concepţie a lui Ciprian apare şi mai pronunţat din următoarele cuvinte: „Hoc erant uti-ţ/m et ceteri apostoli jqjuod fuit Petrus, pari consor-tio praediti et hoWoris et potestatis, sed exordium ab unitate profiscitur ut ecclesia Christi una monstretur". Aceea*au fost, se'nţelege, şi ceialalti apostoli ce-a fost şi Petru, înzestraţi adică cu aceiaşi tovărăşie de onoare şi putere, dar începutul iesâ dela unul, pentru ca. una să apară şi biserica lui Hristos" Cred că ce spune Ciprian e clar: Apostolii au aceiaşi putere de episcopi (ca ord.) caşi Petru (în tovărăşie, în parti­cipare cu Petru), dar puterea de jurisdicţie a lui Petiu e mai mare, decât a celoralalţi; cari -îşi exer­cită puterea- lor de jurisdicţie în dependentă de Petru; plin puterea universală de jurisdicţie a lui Petru, şî deoarece toţi episcopii îşi iau (participă) puterea de' jurisdicţie dela Petru, se salvează şi se arată unitatea bisericii şi în afară. Această doctrină alui Ciprian despre unitatea bisericii nu diferă întru nimica de cea de. azi a bisericii catolice. Toti episcopii sunt

>) Cu privire la A şi B sunt două păreri: a) a lui Chap-mah, după care textul B ar fi originalul scris de Ciprian pen­tru casca iul Feliclsim din Cartaginea şi cetit Ia sinodul afri­can din 251 unde acela fu caterisit; textul A e emendârea fă­cuta de tnsuş Ciprian textului B când scrise ep. 44 mărturisi­torilor convertiţi, din Roma, cărei ep. adnexase şi tratatul de unitate în recenzia A, substituind ce-a fost de caracter mai focal fa B cu lucruri mai generale, ca să se potrivească cazu­lui Novaţian din Roma.

. b) părerea iui Batlffol, după care tratatul de unitate a foit scris de Ciprian tocmai pentru cazul lui Novaţian din K 6 H » m forma A , mai târziu apoi tnsuş Ciprian eraendâ tex-taî A , făcâodu-l cu referinţe mal generale (textul B) . Nouă m-se pare mai verosimilă părerea d-lul Batlffol.

^ că .părem potestatem" se traduce mai bine asa de­cât m .putttt egală: Dacă Ciprian înţelegea egală de tot atenei punea „aequalem potestetem*.

episcopi, toţi au puterea de ord egala, toţi pot hlrop. toni Ia fel; putere de jurisdicţii încă au ordinara, a* dică nu delegată, (far puterea lor de jurtadicţiune ordi­nară o deprind în dependenţi de a lui Petru, a Papei dela Roma, şi astfel Biserica e ana din toate punctele de vedere.

Ca si ne apari mal clar concepţia lui Cipriert despre biserici, si urmăm mersul ideilor din citata sa operă despre unitatea Bisericii1).

Datoria fiecărui creştin, zice Ciprian, e să se ferească de înşelăciunile diavolului, care dupi împre­jurări înşeală pe oameni în diferite feluri. Mâi de mult îi înşelă prin idoli. Azi M înşeală prin erezii şi schisme, cari se ascund sub numele de creştini. Ce să punem împotriva acestei manevre a diavolu­lui? Principiul unităţii bisericii, răspunde Ciprian. (Cap. 1—3)

Acest principiu al unităţii bisericii este uşor de stabilit, să auzim ce zice Domnul către Petru: Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petrv-^i pe această piatră ooiu zidi biserica mea, şi porţile iadului nu o oor bkiu pe ea. Iţi ooiu da cheile etc. . . . Pe unul zideşte deci Biserica, (c, 4 ) .

Hristos şi-a întemeiat Biserica pe un apostol, întrucât pe et 1-a pus de cap, de temelie. Dar pri­mit-a el un privilegiu ce ceialalti Apostoli nu-1 pri­miră? De loc, respunde cam pripit Ciprian. Toţi au fost apostoli, toţi episcopii sunt' episcopi; dar cu toate acestea izvorul puterii lor e unul, tn unul se con­centrează toţi, şi astfel se salvează principiul unităţii, (c. 4 . ) Din cuvintele Dlui către Petru deduce deci Ci­prian unitatea bisericii.

Biserica s'a răspândit, dar unitatea eî n'a slăbit. Ea e ca soarele cu multe raze. ca un arbore cu multe ramuri, ca un râu cu multe Izvoare, dar e unitate în origine, „unitas servatur in ori­gine", care e Petru. Taie ramul de tulpină, se u sucă; despărţeşte răul de izvor, seacă. Aşa şi bise­rica lui Hristos, care diferite ramuri având, are însă un singur cap, o temelie, o origine, pe Petru ( c 5).

Biserica e mireasa lui Hristos, cea castă, care are o singură cameră, un singur pat, celce nu e cu ea, e un adulter. Ea e corabia lui Noe, celce nu e în ea, piere. Celce nu e cu Hristos e împotriva lui, cine nu adună cu el, împrăştie, (c. 6).

Ciprian adună mai multe figuri şl asemănări, cari exprimă aceasta unitate a bisericii lui Cristos, cămaşa cea fără cusătură alui Hsus, etc. (c. 7—8).

Ceice nu sunt în biserică, zice Ciprian cam exagerând, n'au nimic din bunătăţile ei: nici episcopi, nici preoţi, nici taine, nici jertfă, nici martiri, nimic; sunt adulteri, pungaşi, vrăşmaşi (c. 9—17). De aici doctrina lui, ce-1 adusese mai târziu în conflict cu Roma cu privire la valoarea. botezului conferit de eretici şi schismatici.

i ) După P. Batiffl, a c p. 429 aqq.

© BCU CLUJ

Falsificatorii - creştinismului n'au nici. o scuză,, chiar dacă-au suferit martiriu în prigoniri (c. 18—22). Credincioşii adevăraţi să-i înconjure, căci aceia au comis cea mai marc dintre crime: au rupt unitatea bisericii lui Hristos. „Unus Deuş est, et Christus anus, et una ecclesia ejus, et fides una, et plebs una in solidam corporiş unitatem concordiae ghitino copulata: scindi unitas non potest, nea corpus unum discidio compagtnis separări" (c. 25).

Concepţia lui Ciprian despre unitatea bisericii în Petru şi prin Petru e clară; ea şe manifestă şi în epistolele lui. Cea a 33, unde Ciprian în cuvintele Domnului rostite către Petru vede însaş instituirea episcopatului şi principiul unităţii bisericii, am citat-o. tar în ep. 4-3 Ciprian deduce din aceleaşi cuvinte că nu este de cât o singură catedra, un singur e-piscop, în fiecare biserică. In ep. 45 adresată Pa­pei Cornelie Ciprian, în legătură tot cu acele cuvintei vorbeşte despre unitatea care. derivă dela Hristos, care vine dela Hristos episcopilor prin apostoli, ai caspr urmaşi sunt ei. Iar în ep. 73, 2, 7 îl numeşte pe Petru capul şi rădăcina biserici asupra căruia a zidit Christos Biserica sa şi în el a pus şi arătat Izvorul şi originea unităţii.-1)

Cu ţoale acestea trebue s'o spunem, că Ciprian, în favorul ideilor «ale, a prea tras de păr cuvintele Domnului • către Petra şi prea vrea să le: folosească şt îatr'alt înţeles decât cel genuin istoric. Dar cu toate acestea nu se poate spune, că n'ar fi avut ideea unităţii bisericii, reprezentate printr'un cap, care să dejâftă întreaga putere de jurisdicţie peste Biserica' întreagă, în toate chestiunile de credinfu şi disciplină-Modul lui de a lucra învederează măi bine aces' lucru decât feiiul lui de-a serie. De aceea în cele ce ujjwaBfi^v^ ele in sine sunt interpretarea cea mai clasică a cpn-c«W«ţ A M ? (fyrîijft» dfesjpiw primatul papei dela Roma.

a) Cazul lui Privatus de Lambes. Prlvalus de Lambes, fu episcopul aceki cetăţi

şi pentru crime canonice fu depus de un sinod con­statator din 90 de episcopi, finul'la Cartaginea sub prezidiul lui Ciprian. Prlvalus deru sâ fie ascultat din nou, dar cererea nu i s'a admis. Atunci el cu alţi cinci colegi de ai săi recurge la Papa Cornelie, care primeşte apelata, cere îhtreg dosarul dela Ci­prian, care t'l trimite, fără sâ protesteze împotriva apelaţii Iul Privatus sau al amestecului lui Cornelie tn afacerile bisericii africane, afaceri judecate de sinodul episcopilor et.*) Acest fapt, cu toate ele­mentele Iul, dovedeşte cât de sigur şi netulburaf de nimeni îşi deprindea Papa dela Roma primatul sâ peste Africa pe vremeelui Ciprian, ca urmaş al sf. Iui Petru.

' ) „Nos autara qui ecciesiae unius caput et radkcm te-nemus (c 2). .Petro primum Dominus,' super quem aedifleavit. eectesiam et ttfflje unitatis origlnem instituit et osteodlt* (c. 7)

2 ) Cf. ep. 5°; Hartel„ o. c. p. 666V69I.

"^T^^*"1 i l')i"i>. i •".•»,".•,••«""••."•»<••' • I W . ' » » ' * ' JIKHfMjil- —<•>»•»

•'•• -.*) A«sf luiJŞtfjţfsţnţ. Am făcui cunoştinţă mal sus cu aeest ielltaaiwi.

La anul 251, dupăce fu osândit şl depus la sinodul ţinut de Ciprian cu episcoptfftsăi, a Cărui. a*t«rtt«Ar era înaintea lui Felicisşinius.mai mică decât» Papal ^ — merse la Roma' în pt rsoană şi acolo-l aeuaăcj»^ Ciprian, că tn» e.etes legîtfen d*episcopi ;P^pj^ (?•§** nclie socoti a fi in dreptul său să cerceta» ch** «turneu, O ştim aceasta di» o^fp&to4ăl(Iţ$'iaHktt; Ciprian ciire Pape. . Ciprian nu hnpută iPaj iţ ^pr 1

nelie că n'ar avea dreptul -să se amestece îi» jife-, cerile interne ale'fciserice i dm Africa» /ţi 41 - d*H»*' numai, că dă ascultare unor <alumjuatorfc ^uiorţwte-tici, uaoe schismatici, cori au părăsit ^iserkll lut Hristos, au-fost judecat în modlegilia^ de eăţra-st-noade >şi ei totuşi „navigare,audent #/ orf-iP^Voa»-thedmm atque ad ecclesiam pti^i|wl«^niiifjhi^ unitas sacerdotalis exorta ^^,%\\^^lmm"M (Cutează să apeleze la catedra lui Peteit* ;#iŞă^JB|eăt> scrisori la biserica principqlă; de- ujwte :«<4iiftfHfhlWh lalea preoţiei. •) Ce va fi de autoritatea eftfftooaţajMşV dacă la Roma li se va da ascultare şi ăstor fel de oameni»? De altfel el ni crtsde t g ^ f t e ^ c l ^ ^ importamV st ir%buiasclv să Mfeivln* «Mi?#lpa *).

Ciprian, deşi»! doare, . tealandOt*e*d«< «fc-.W se re l ă împotriva, ikeptulud Papei d&;a internul, drap»*». pe care nu i-1 neagă. , :r <vi.«răni?

fiiflfidriwrliil Vom deschide în .Vestitorul* p. rubrică speciala, In care*

vom tace cunoscute publfcalui nostw* cititor mărite pifnoW*, cari s'au întors in timpurile mai noul dela alte r*H«M U». |»tor« licism, ca să apară, cum are catolicismul for(a intrinsecă de-a atrage caracterele mari şi nobile la slae, caracteristici ce » * * • arc nici o religie pe lume » * , . . . , : f -

Convertirea arhimandritului- £ ?

Morozow la catolicism. Reproducem aici după Les nouvetles retigleusef

ştirea următoare apărută în „Gloz Npirodu*, (glasul Naţiunii), organ catolic polon cu data % 21 Aug, i925,

„In zilele -aceste din urmă â trecut dela orto-. doxie la catolicismul de rit slav arhimandritul din Viind,. Păr. Fllip Morozow, unul dintre cei mai marcanţi re­prezentanţi ai Bisericţl Ortodoxe din Polonia. Arhiman­dritul Fîfip de mult şi a manifestat simpatia pentru' catollcizm şi se bucura de considerajiunea ceîor ma-de seamă eclezmşti catolici din Vilna. Din acest mo­tiv a fost el îndepărtat din postul de director aî Se-

) Cf. ep. 59, 14: „minor vldetur esse aittoritaa, epiecp-porum In Africa constitutorum".

- ) Ibidem. 3 ) Cunoscut-a d. Lazăreţcu aceste declaraţii ale lat.Cf-

prian despre biserica Romei? j .. . 4 ) „Non ea res erat quae in notltiam tuam deberet feaţi-

nato stafrni quasi magna aut metueoda perferri... nec dR^hicw*' scrlpseram, quaado haec omoia cofltwnoantiw a n » W ' . | i , c„fty

© BCU CLUJ

10 V E S TI T O R U L

mlnariului ecleziastic ortodox din Vilna, de cătră su­periorii aii bisericeşti. C curios a constata, ci de motiv al acestei masuri se aduse loialitatea lui prea mare fata de Polonia. De fapt aceasta insă nu era adevărat. EI a fost Îndepărtai dela postul de rector al Semineriului tocmai din pricina bunelor sale reia-Puni cu societatea catolică poloneză. Mai pe urmă Păr. Filip era profesor de religiune ortodoxă la un liceu din Vilna. După trecerea sa Ia catolicizm primi funcţie întruna din bisericile catolice din Vilna. (După .Courier de Varsoole" din 27 Aug. 1925, Ia vechea biserică a Augusfintanllor, unde Pir. Filip avea si îndeplinească funcţiile sacre după ritul slav).

Acest fapt de convertire destul de extraordinar al unei persoane ecleziastice ortodoxe, cu mare vază, fa catolicizm, va produce de sigur o protundi impre-sfnne între ortodoxii ruşi, cari î l stimau mult pe Arhi­mandritul Filip. Totodată aceasta trecere, tn acelaşi timp dovedeşte şi nesecata vitalitate a catolicismului, a cirul organizaţie şi doctrină incomparabili elrege spiritele nobile.

Epistola Părintelui Filip Morozow către arhie­piscopul ortodox Teodosie ai Vilnei.

„Dziennih Wllenskl*. (Jurnal d« Vilna), publici «ceasta scrisoare deschisă a Arhimandritului Filip Mo-ro»ow adresată arhiepiscopului ortodox Teodosie din Vttna şl clerului ortodox.

•După o lungi chibzuială m'am decis si fac un pas important, am hotirît si mi fac membru ai ace­lei societăţi confesionale, care e supuşi Păstorului suprem, episcopului Romei. Fâcându-o aceasta am ascultat numai de glasul conştiinţei, convins, ci ade­vărata Biserici a lui Hrisios este' acolo, unde se gă­seşte apostolul Petru în urmaşii săi.

Prin prezenta scrisoare vreau să mulţumesc Ex­celenţei Voastre pentru toate conzideraţiile de cari m'aţi împărtăşii până acum şi să zic adio tuturor ve­chilor mei confranţi în ortodoxie cu caii de ezi îna­inte nu voiu mai lucra împreună,

Părăsindu-vă, vă rog să mă credeţi, că pasul meu nu e o trădare a lucrului ce trebuie să ne fie tuturor scump: credinţa cea adevărată şi iubirea faţă de neamul nostru rusesc. Devenind fiul Bisericii ca­tolice, rămân credincios adevăratei ortodoxii, pe care o propoviduiră marii părinţi şi Doctori ai Bisericii celei una şi indivizibile: eu nu mi lapid de nici o „dogmă" a adevăratei ortodoxii, nu am nici măcar ne­voie si renunţ la frumosul nostru rit, în limba apostolilor slavi Ciril şi Metodiu, rit şl limbi recunoscută şl aprobată de biserica Romei, tocmai ca şi ritul latin; recunoaşterea autorităţii supreme a Papii în Biserici, nu mă împiedeci a mă conzldera şi pe mai de­parte un bun fiu al mult iubitei noastre naţiuni ru­seşti, precum n'a împiedecat nici pe marele nostru Via-dhnJr Sotovfev, umil dintre cele mal strălucite per­

soane ale naţiunii noastre, de a tmbrăţoşa catolicismul şi de a rămânea rus. Şi dece să fie o micşorare | ( 1 sentimentelor mele ruseşti intrarea mea tn aceaafin Biserică universali, unde se găsesc reprezentanţii tu* \ turor naţiunilor din lume, fără de nici un detriment al patriotismului lor? 1

De altă parte, apropierea pî terenul credinţa cu fraţii noştri slavi occidentali, mal ales cu PolohH,' va contribui mai mult, după părerea mea, la o înţe­legere fntre fiii aceleiaş patrii şi cetăţeni ai acelulas stat, unde Provedinţa ne-a făcut să trăim.

Luflndu«mi rămas bun dela D voastră, prevăd, ci mă veţi excomunica tn sanctuarele D-voastre, şl mi' veţi pângări cu numele de apostat. Nu mă va miri acest lucru, şi eu vi iert înainte; până ce vă vep* conzidera o Biserică despărţită de Roma, nu v«ţf putea face altfel, cu cei ce vă părăsesc.

Dar eu sunt convins, că excomunicarea şi ca­terisirea D-voastră nu va fi spre perirea sufletului meu. Dvoastre nu mă puteţi despărţi de trupul mi* stic al Iui Hristos, nici de dragostea lui. $1 iubind pe Hristos şl Biserica sa sfântă, fraţilor mei, eu vă voiu iubi şi pe voi în El, şi voi ruga pe cel Atotputernic să vi acorde aceeaş graţie ca şi mie, ca cel mat-mulţi dintre voi să vie la aceasta Piatră, pe care Mântuitorul nostru a zidit Biserica sa şi In care sin­gură se poate păstra neclintiţi, In aceste vremuri de nelinişte şi de disordine, adevirata credinţi ortodoxă alui Hristos.

M i căutaţi raxim al ortodoxiei voastre nici ta Moscova, niei la Constantinopol şi nici la protestanţii dela Cahtorbury, ci tn singurul centru al unităţii erm- !

ştine, la Roma.1) irad. Val. Hetcou teolog.

Influinfa creştinismului asupra dreptului roman.

Marele romanist german R. v. lhering a spu*. că prin trei mijloace diferite. Roma a făcut si ! •«« asculte cuvântul tn lume: cu spada, cu crucea şl cu legea.

Sabie romană, acest simbol al puterii lumeşti a ruginit, dar în schimb crucea şi legea s'au menţi­nui şi nu vor fi uitate niciodată, căci pe ele se ba­zează progresul uimitor, la care a ajuns omenirea.

Creştinismul n'a avut, la aparenţă, o influenţă prea mare asupra dreptului roman, pe care, dupicum se ştie, se întemeiazi loate legislaţiile moderne. Îna­inte de toate, pentrucă acest drept era complect for­mat la 380 p. Chr„ când Teodosiu cel Mare a recu­noscut învăţătura Iui Christos ca religie de 9tot. A-

0 ?ix. Filip Mofozow a fost depus şi degradat de câtrv autorităţile schismatice ortodoxe din Polonia. Douăxeci şl patru' de laici ortodocşi ruşi au urmat exemplul Păr. Filip trecând şi el ta csrtolfcJsHi (Nota dhi Les Nwvtîfes «ngtesse* No. SoVig&J.

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L 11

poi, dreptul avea cu totul eltă menire decât religia, din care cauză nu s'au produs frecări între ele, ceri fără îndoială ar fi avut un efect modificator asupra lor.

Cu toate acestea creştinismul a înrâurit foarte mult unele ramuri ale dreptului roman, aşa d. p. dreptul familiar. Cred, că unul din cele mai mari me­rite ale lui, este faptul, că a creiat familia creşti­nească. Numai acolo unde părinţii sunt credincioşi, poate să prindă evanghelia iubirii la copii, numai a-colo poate să crească o generaţie nouă, sănătoasă morală.

Dacă analizăm dreptul tamiliar la Romani, con­statăm, că era construit în favoarea tatălui, numit pa­ter familias. Acesta avea putere absolută, nu numai asupra copiilor, ci şi asupra soţiei şi tuturor rudelor. El dispunea de viata lor, îi putea pedepsi şi desmoş-tenl. Nu exista nici un control asupra activităţii lut în sânul familiei.

Rudenia era de două feluri: agnafiunea, oficial recunoscută şi cognafiuaea, care era mai mult de fapt decât de drept. Agnaji erau foţi aceia, cari se aflau sub autoritatea acelulaş şef de familie. Fiul emancipat înceta de a fi agnat cu tatăl său, deci din punct de vedere juridic, era considerat ca un străin; ta fel fata, care se mărita.

Căsătoria degenerase înlr'un fel de concubinaj sau contract, care se putea desface oricând. E deci logic, că numărul divorţurilor trebuia să fie fantastic

Aceste stări erau menite să distrugă via{a so­cială la Romani. Sub imperiu dispar toate calităţile cetăjeaeştl şi morale, cari au contribuit la creiarea celui mai vast conglomerat politic din auticitete. — Declinul a început!

Tocmai în momentul cel mai critic, când bar­barii încep să-şi ridice capul Ia graniţele rătăritene, îndreptându-şl ochii spre eterna cetate, apare creşti­nismul. Nu vreau să inşht aici asupra roluli ce 1-a avut acesta în viata publică, ci vreau să arat, întru cât a înrâurit dreptul familiar.

Patria potestas, puterea paterna, e prima vic­timă a creştinismului. Tatăl nu mai poate omorî copiii «1 nu-i rămâne decât dreptul de corectiune.

Un alt merit el creştinismului e faptul, că înlo­cuieşte agnatiunea cu cognatlunee, ceeace a înrâurii mult dreptul de succesiune. A fosl un proces lung şl complicat până ce Iustinian 1-a încheiat, rupând de­finitiv cu vechia agna|iune.

Cea mai radicală reformă a realizat-o creştinis­mul la căsătorie. Din vechea coemptio şl consen-sus nupttae, el a făcut un sacrament, transformând contractul într'un act religios. In felul acesta, s'a năs­cut familia creştină, care a fost o condiţie sine qua non pentru răspândii ea creştinismului.

Vedem prin urmare, că creştinismul a influenţat mult dreplul roman. Aceasta dovedeşte, că un drept, ca să albă o valoare permanentă, trebue s&

fie inspirat de iubirea de aproapelui, pentrucă numai astfel va corSspunde scopului său, care e fericirea şl binele obştesc.

AUREL PĂCURARIU, Stndenl «1 feeultitU de Drept (i Ştilaţ* tt

slal Cluj.

CRONICA. s a s

Predici Ia Catedrala unită: Duminecă 8 Noemvrie (Arhangelli Mihail şi Oavril) Mgr. dr. Gri­gorie Pop. — Duminecă 15 Noemvrie cl. dr. Nicolae Flueraş.

— Personale. P. S Sa episcopul nostru diece­zan sosit Joi în 29 cor. dela Bucureşti, a plecat Sâm­bătă în 31 la Moftlnul mic, însoţit de vicarul său ge­neral dr Oh. Miculaş şi primnotaru! consistorial Vas. Barbul la sfinţire de biserică. Duminecă în 15 Noem­vrie P. S. Sa va sfin{i biserica restaurată din Cărei.

— Rvs. dr. Ioan Coltor, canonic metropolitan din Blaj, în zilele de 25—29 Octomvrie a condus cu multă măiestrie exerciţiile spirituale ale clericilor dela Academia noastră de teologie, ţinând Miercuri în 28 seara la ora 61/, o predică şi pentru publicul credincios, care 1-a admirat talantul de orator strălucit.

— Investirea patriarhului Românilor ortodocşi. Duminecă 1 Noemvrie a fost învestit la Bucureşti primuL patriarh al Românilor ortodocşi, Fericirea Sa Miron. La învestirea dela Palat a fost reprezintată şl biserica noaslră prin Excelenta Sa M tropolitul Vasile al Blajului. Să dea D-zeu să fie aceasta un nou pas spre unirea tuturor Românilor sub cel mai mare şl cel dintâi între patriarhii lumei, Papa dela Roma.

— Doi cantori caută post. A se adresa la re­dacţie.

— Sfinţirea capelei episcopale. Vineri în 30 Oct. P. S. Valeriu a sfinţit frumoasa capelă din reşedinţă, zugrăvită de pictorul Augustin Pal. Capela e bogată într'o splendidă şi armonioasă ornamentică, vrednică de toată admiraţia.

••- Aniversarea sinodului nlcean la Roma, Du-minei ă în 15 Noemvrie se va Unea în San Pietro la Roma o liturghie arhierească orientală întru amintirea de 1600 de ani a sinodului întâi ecumenic finul Ia Nlcea în 325. Pontificalul îl va celebra patriarhul melchit al Antiochiei Mgr. Cadi în greceşte, asistat de 12 epişcopi orientali de diferite rituri. Din partea noastră au fost invitaţi P. P. S. S.-lor Valeriu Traian al Orăzii şi Alexandru al Lugojului. La liturghie va asista şi Papa, carele va recita crezul Niceno-Con-slantinopoiitan în greceşte şi va da „Pace tuturor" tot In greceşte. Conferentele celor 52 de prelate orientalist! se continuă la Roma despre sinodul dela Nlcea şi se publică într'un organ special al Congre-gajiei «pro Ecclesia orientali*. Pân'acum au vorbii Card. Tacel, Pr. D' Herblgny, Mgrv lansenns şi a p .

© BCU CLUJ

12

TIPIC. mm®

1 Noembik. Dumineca sâpt. a VI-ad. In Sf. Cruci U)am a XX.'-ji (1. Rus) ?' SS. Cosma p Damlan. vers 4.

Sâmbătă ta tnsărat pe 6 , ale (nv. 3 şi ale SS-lor. 3 . Mi-rjre Şi acum dogm. versului, intrat..Prohimenul zilei. Stihoavna hv." Măr. Şi acum din Mineiu, Trop. inv, Mărire Trop, SS-!>r vers 8, Şi acum: a Născătoarei v 8.

Duminecă la mânecat. Trop. a Sâmbătă şcl. ca de oblceiu ale Duminecii, Ev. inv. şi Luminat, inv. a 10-a. Gatav : Des-chfde-voiu.

La S. Liturghie, Fericirile v. 4. Trop. inv. Măr.: Cond. SS-lor Şc, acum: Ceeace eşti folositoare v, 6. Apostolul Dum, a XXI-a d. Rus, Evangh. Dum. sâpt. a V-a d. tu. Sf. Cruci, scl

La tnsărat (2 Noemvrie SS; Mart. Achindin scl.) pe 6, ale inv, 3 şi din Mineiu |3. Măr. Şi'acum, din Mineiu. Stihoavna din ohtoih Mărlre-Şi'acum din Mineiu. Trop. SS. din Mineiu Trop. SS. din Min. v. 2, Mărire: Mai marilor , . . Şi acum a

N a s c . —

8 Noemvrie Dumineca a Vtl~a d. Li. Sf. Cruci (Dum. a XXll-u d. Ras.) fi Sob. mai marilor Arhlstr. Mlhail şi Gavril. v. 5

Sâmbătă la însămi pe 6, ale inv. 3 şi ale sărb. 3. Mă-rlre-Şi acum. dogm. versului. Intrat Prohimenui zilei. Pareniil. Stihoavna înv. Mărire-Şiacum a sărbât. Trop. inv. Mărire: Trop. sărb. Şi acum a Născ. Taina cea din v e a c . , .

Duminecă la mânecat. Trop. ca Sâmbătă, Sedelnele (nv. Troparele învierii apoi Polileu! cu prip.elele sărb. Antif. şi Pro-hiin. ver. 5 Ev. Ev. inv, a l l - a Catavas.: Deschlde-voiu Lu minat, inv. a l l -a . Mărire-Şi'acum. Lumin.1t. sărbăt. La „Toată suflarea" pe 4. ale inv. 2 şi ale sărb. 2. şcl,

La Sf. Liturghie Fericirile v. 5. Trop.-înv. Mărire: Cond sârb. Şl acum. a Născ. Ceeace eşti folositoare. Apost. Du tu a XXH-a d. Rus. şi a sârb. din 8 Noemvrie. Evangh. Dum. sâpt. a. VH-a d. In. Sf. Cruci şi a sflrb. din 8 Noemvrie, şcl.

la tnsărat (SS. Mart. Onlslfor şi Pcrftrle, şl Cuv. Ma­troana) pe 6. cu Măr. Şi acum din Mineiu, Stihoavna cu Măr şi acum, din Ohtoih. Trop. SS. Măr. a Cuvioasei v. 8. Şi acum. a Născ. v. 8.: Bucurâ-te . . .

7 5 , Noemvrie. Dumineca sâpt. a VIH-a d. In. Sf. Cruci. (Dum. a XXUI-a d. Rus.) şi SS. Mart. Gurie, Samona şi Aviv. Vtru, 6.

Sâmbătă la ins-ira! pe 6, ale inv. 3 şi ale SS. 3 Mărîre-Şl'acum. dogm. vers. Intrat, Prohimenul zilei: Stihoavna inv. Mărire-Şi acum. din Mineiu. Trop, inv. Mărire. Trop. SS-lor v. 4. Şî acum, a Născ Taina . . .

Duminecă la mânecat Trop ca Sâmbătă scl ca ds obicei a|e Duminecii, Ev. inv. şi Luminat înv. a 1-a Catav,: Deschide-V'jiu, .

La Sf. Liturghie. Fericirile v. 6, Trop. inv. Mărire: Cond, SS-lor. Şi-'acum a Născ. Ceeace eşti folositoare. iApost. Dum. a XXIII-a d. Rus. Evangh săpt, a Vlli-a d. In. Sf. Cruci şcl.

La tnsărat ( 1 6 Noemvr, S. Ap. şî Evang, Matelu) pa t> cu Măr. Şl acnm din Mineîu, Stihoavna cu Măr. Şi acum. ş> zilei. Trop St-!uf Mărire, Mal mari lor . . . Şi acum. Celei ce s'a hrănit. ' — Misă. -

Schiţe de predici . A) 1 Nov. Dum. sapt. VI (XXI d. I s. Cr. d. Rin)

- Tema: Partea prisositoare • a bogaţilor e partea săraţilor. „Era un om oare carele bogat şi se îmbraci' în porfirA

şi visatr veselindu-se in ţoale zileie minunat, Şl era un sărac amwne Laxar*.. Luca, XVI, 19. 20.

Intr. Nu suntem stăpânii necondiţionaţi ai avarei noastre Traci: P.'l, Partea' prisositoare a averel noastre' e «

»âfaeîior. ,,Ce rămâne peste alimentarea noastră şl îmbrăcă;

uitarea raţională, să nu-o întoarcem spre lux , cî ca eiemosfuă să o aşezăm in vistieria cerească, De nu facem aş3, lucru străin folosim Sf. Augiisiin.

II. Cine are avere ia prisosinţa ? „In cuibul meu voiu muri" zice lob. In<â cum es te / Celce s'a născut plugar, domn vrea să fie. De are cineva haine mai frumoase, eu să am şi mal frumoase, zice; cnsă frumoasă? eu şi mai frumoasă. „Cel c« vrea sa fie prieten cu lumea, vrăjmaş va fi lui Dzeu", iacob IV. 4.

Iacii. Să ne ferim de oameni, al căror Dzeu este argintul; h-5 nu urmăm patima lor.

H) H Nov. Dum. sâpt. VII (XXII d. s. C>. d. Rus). Tema: Speranţa. „Şi căzând la picioarele lui Isus, 1-a rugat să între fn

casa iui". Luca VIII. 4 i . intr. Cu multe ispite avem a ne lupta In viaţă, Cea niai

mare este, când vezi pre cei răi fericiţi, pre cei buni în necaz, Tract. I. De avem speranţă tare, că va tnpiint* Dzeu toate

câte ne-a promis, strigăm cu Sf Pavel „ O neînţeleasă adân­cime a taluelor lui Dzeu!" Dzeu pre cel ce-1 iubeşte îi cearcă, Aurul in foc se curăţă. Cei răi nu sunt vrednici de cercarea Sui Dzeu. „Cearcă-mâ Dzeule şi mă curăţeşte" zice David.

II. Dzeu p drept, nu lasă nimic nepedepsit, nimic nerâsl plătit Unde vreai să primeşti răsplată sau pedeapsă, aici or -iii ceea lume? „Voi veţi plânge şl lumea se va bucura. Plân­gerea voastră insă se va întoarce întru bucurie, zice Isus celor ce-i urmează pe el

Inch, Să folosiţii suferinţele, spre a ne câştiga merite uepetitoare în cer.

•- C) Arhangelii Mihail şi Gavril (S Nov.). htr. Crearea îngerilor. îngerii buni şl răi. Tract. Roiul îngerilor buni: a) ne păzesc îngerii pă­

stori : h) ne apără trupul şî sufletul. „Îngerilor lui a poruncit să te apere, nu cumva să loveşti de piatră piciorul tău" c) ne sfăttteac la bine. d) se roagă penîru noi. Pilde,

Inch Să fim mulţumitori îngerilor butii, să-i cinstim, J.1-Î ascultăm. — Ami —

BIBLIOGRAFIE. mm®

- .A apărut: Viaţa Preacuratei Fecioare Măria prelucrai.» dup1 mai mulţi autori de Oh Pireza, secretar episeopes.c Lugoj, editura autorului. Preţul 50 Lei,

/> ace!:iş: Ţine. minte. Amintiri dela sfintele misiuni. O' carte foarte folositoare şi pilită de învăţături potrivite pentru popor despre misiuni, mărturisire şl alte sfaturi sufleteşti Preţul?

••- Cumpăraţi cărticica: Credinţi soldatului român, de Păr. Dr. luliu Florîan, fost preot in armată ; foarte potrivita pentru soldaţi, S'a tipărit la Blaj.

A apărut: .Domnului să ne. rugăm* carte de rugă­ciuni cu 20 de Lei, la Blaj, du Dr. Nic Brânzeu.

POSTA RED. ŞI ADM. — Seneca, Legea Românească, Oradea. Aţi putea pune

condeiul Dv, în serviciul unei cauze mai bune, decât sâ mâzgă­liţi pamflete pilite de minciuni, calomnii şi insulte, culege de prin autori protestanţi obscuri, la adresa şefului su­veran al unei rellgîuni puternice, căreia, v'ar face cinste, să-î aparţineţi

-• Abonamente achitate: Buzas losif, inv. Biesad, 120; Bon-drea Vasfle teolog 100; D Tămaş Leontin, Oradea &); Pr. C. I. Popescu, Trăiau, Vânju-Mare, Mehedinţi i20 ; Păr. On. Wolauskij 60; Teodor Pilea, teolog fO; D Vas. Marchiş, se­cretar dominai- Beiuş 120; Off par. Bnşag, Bozintă, Glumeşti, •ropa de Crf^ cate J ^ . L e L _

.Tipografia ţi Librari* Românească" Gradea-Mere : — Redactor resp-: Păr Dr Atoislu L. Tâutu,

© BCU CLUJ