Aurel Romila

CA

[xpre sia

hnpatolcg

iri p ictu rI

ps

Editura Asociatiei Psihiatrilortiberi din Romdnia TRCI

Cuprins

PARTEA I: GONSIDERATII TEORETICE

RAPORTURILE EXPRESIEI PLASTICE CU PSIHIATRIA ...............,.......9

?. Valoarea psihiatrica a expresiei plastice.,...,. ....................15

3. Valoarea psihopatologica a expresiei plastice ................29

PARTEA a II-a: CERCETARE PERSOUAIAprcrunA sr RES0crALrzARE........ ................. b7

Conceptia 9i metoda de lucru...... .................. 59

A. Expresiaplasticd Ia oligofreni.,.......,,,,....... ,,,,.........,.,.67

B. Expresiaplasticd tnbolile cerebrale organice..... ....,...,,...............74

C. Expresiaplasticd in epilepsie ............... BB

D, Expresiaplasticd in aicoolism ...............97

E. Expresia plasticd in psihopatii,....,,,........... .......,,..,,..116

F. Expresia plasticd tn nevroze. ,...........,.. 136

G. Expresiaplasticd tn psihoza maniaco-depresivd......... ............142

H. Expresiaplasticd tn schizofrenie,.......,..,.,, .,..,,,.....,160

5.

6.

L

P,q,'RTEA I

-+-RAPORTURILE I

EXPRESIEI

PLASTICE

PSIHIATRIAlCUI

Ca pitolu I

DATELE PROBLEMEI

A. PIIEEPXffiE g"

PsihiatTia rornineasci, neglijatd de ve-chile regimuri, asaltatd gi deseori depi;itide cerintele de asistenlX, a reallzat cu mareEreutate gi sporadic lucrdri gtiinlifice fun-Jamentale. A fost dominatd de empirism si

,.ercetlri statistice sau biologice, care n-aupermis formularea unei conceplli proprii inpsihopatologie in general ;i, cu atat mai pu-n;r, it psihopqtologia expresiei.

Dezvoltarea bazei tehnico-materiale a

cadrului organizatoric permite azi psihiatrieiromanesti s5 incerce formularea unei con-ceptii. in acest scop sunt in colaborare studiimultilaterale, care vor fundamenta o concep-

lie psihlatricd gtiinfifica, ce va putea cilxuzipraclica psihiatrici in tratarea si prevenirea

bolilor psihice. in acest program se inscriusi tezele catedrei de Psihiatlie din Bucuregti.Studiind fiecare aspect a1 practicli psihiatricede la noi, se va aiunge la generaliziri utile,aplicabile, ceea ce va ridica, sperXm, niveluldisciplinei.

in acest context se inscrie;i lucrareanoastrx. A te ocupa de arta bolnavilor men-tal poate pirea o indeletnicire agreabila gi

oarecum gratuit5.

Scopul lucrlrii de fal; este si arate loculacestei metode in diagnostlcul si tratamentulpsihiatriei contemporane gi sA demonstreze,pe baza unei colectli originale, ci aceastdnoui ramuri a psihiatriei este viabil5 gi

demn5 de a intra in viitor in practica uzuald.Ea rezultd din apllcarea in practica psihia-triei clinice a unor metode din arta plastica.Aceasti cercetare interdisciplinard (exem-plul cel mai cunoscut e cel al matematlzxdi

;tiinlelor biologice) este o caracteristicA a

dezvoltxrii ;tiintelor moderne. Se inlelegecd aceastx activitate presupune o cunoagteresolidd a ambelor domenii (psihlatrie ;i art5).Ne-am str5duit sX aprofundXm premiseleteoretice cu mult timp inaintea acestei ex-perienle.

in prima parte a lucririi vom arita care

este situalla acestei probleme, cum a ap5rutgi a evoluat ea ?n cadrul istoriei psihiatriei, 1a

ce rezultate teoretice si practice a ajuns.ln a doua parte vom descrie experienta

noastrx, cazuistica gi coleclia obiinutx. Vomconfrunta rezultatele ca si generalizdrile pecare 1e permite, cu cele publicate in litera-tura de specialitate. in fine, in concluzii vomardta care este semnificalia acestei metodepentru psihiatria de la noi.

AUIIE], ROMILA

11.i

Este cunoscut; inci din antichitate pute_rea pe care o are arta de a influenta psihiculuman, dc al ridica morai, de a-i sxdi princi-pii supelioare de viati,. pornind de la aceastiinaltX rnlsiune sociali a artei, psjhiatria o in-scric in metodele sale de inteleger.e si tratarea bolikrr mentale.

Psihiatria porneste de la o conceptiecuprinzitoare despre om, pe calc i-o oferiantropologia, sintezl a nunteroase stiintepalticulare: biologie, psihologie si social_cul_turale..

in cletcrminismul bolii, ea nu rirnAnenumai la explicatii biologice, ci cauti si in_teleagl colelatia contplex:i a insului in caclrulsocial al cfur,ri produs este si in care aclioneazi.

In plus, datotit; pr.ogreselor terapeutice,pcntru psihlatrie a devenit o sarcinX crirentiresocializarea bolnavului mental, llentru careclispune de o metodologie vastd, bazati pemetode soma loterapeutice si llsihoterapeu-tice.

in acest armentarium, folosirea artclorplasticc se inscrie in acliuniie ccle nai no-bile de umanizare a tlalamcntului bolnavilornrental, tiind o continuare a gestului istorical lui Pinel.

in fapt, dezvoltarca psihiatriei se faceazi ln doui directii fundamerltale si comple-mentale:

o directe biologicXo direclie socioculturalaPrima tindc sI plccizeze bazele biologice

ale activitilii psihice: ereditatea, activitateanervoasX, rletabolismul cer.cbral etc.

A doua tinde s.l precizeze relatia dintreformatia umani si rolul societitii, familici,culturii, in definirea pcrsonalitllii. Studiulnostni se inscrie in aceastd a doua directie.

I Volmat R. (1956). L'ott psychapotatogique2 Cuiraud P. (1956). Psychiotrje Ctinique

Preocupirile psihiatrilor pentm produc_lia plastici a bolnavilor rnental dateaz5 deap{oape un secol (Sirnon, 1876). Aceastiperioadi corespunde clezvoltirii psihiatrieimodcrne, creirii concepliei clinicc-uozolo-gice, aparitiei marilor sistclne psiltopatolo_gice forrnulate dc Kahlbaum, Grissinger,Kraepelin, Illeuler, Jaspers, Kandir.rsky,Janet, Kretsch rer, Cl6rambault, Itegis, K.Schncider, Ey. Sunt, de asemenea, formulateatat conceptiilc lui llavlov, cat si cea a luiFreud.

inceputul sccolului al XX-lea a fostmarcat de o re\.olutie itr ginclirea stiinlificX(Bachelard). Itevolutia fizicS, perioacla clegloric a bacteriologici si a altor nunteroaseJcrtolrt-pi1i \liinlili(c. c\tc \i epo(a tn (JrL,arta trroclerni explocleazi si rupe cu acaclc_nismul (Manet, 1U72), marcand inccputulunei vertiginoase succesiuni de curentc.

Apar, pe lAngi o filosofie a naturii, o fi-losofie a stiinfelor spiritului (Dilthey, I911),fenomenologia lui Husserl, axiologia ;i an-tropologia filosofici.

in aceastl perioaclX, cultura lumii capitio noui viziune. Se pun bazele clezvolt.iriiunui unanisrn rcal.

I)e acest l'undal, psihiatria a intrat si eaintr-o eri teriapeuticS, in carc utilizarea in-sulinci, a E.C.T.-ului si, lrai ales, a neurolep-ticelor, a schinrbat aspectul si problematicabolilor psihicc, imprimand conceptiei psi-hiatrice un spirit activ;i optimist, f;cinci cadczicleratrrl resocializirii bohavilor psihic sidevini realizabil.

in modul de a concepe si a interpretaactivitatca plastici a bolna\.ilor mental,se resimtc influenta lilosofiei, psihologiei,esteticii, cLr numeroasele lor refonnul5ri sicontroversc determinate de limitele epocii.

l)e la aparitia primelor preocup;ri (1876)pirri la Prinzhorn (1921), aclici prima ju-mXtate tle secol de arth psi hopatologicl, csteo perioadi de e\.olutie spontanii, sporadici,

tc-

de

taieio-o-lr'v,K.Lte

ui

stca

Je

se

IC

ul

fi-r),

n-

txrii

..4

n-

rl,

:i,

$i

6)

t-l-

ted,

dominatx de empirism, de o conceplie cli-nicX biologizantd.

Prima incercare de a crea o conceptiecongtientx de independenta relativx a noiiramud interdisciplinare a psihiatriei gi este-ticii o face Prinzhorn odati cu aparilia cirfilsale Bildnerel der Geisleskranken-

DacX in primii cincizeci de ani se re-alizeazd coleclii, muzee, expozitii de attepsihopatologicA gi multe eseuri foarte con-troversate, nu exlsta inci un sistem de idei,o conceptie care sX interpreteze imensulmaterial care se acumulase. Prinzhorn a

reusit acest lucru atat datorit5 formatiei saleintelectuale neobignuite (studiase medicina,istoria artei, muzica), cat ;i relatiilor pe carele avea in lumea artelor si filosofiei ger-mane din perioada de dupi Primul RizboiVondial. in coleclla de la Heidelberg, el aacumulat un material din toata Europa, careia ingdduit un studiu comparat ;i, in ace-lasi timp, un fundament pentru teoria sa.

Lucrxrile ulterioare au g;sit valabile multedin ideile sa1e. Se poate spune cd el estefondatorul psi hopatologiei expresiei, atacum Kraepelin este fondatorul sistemuluinozologic in psihiatrie.

in fond, problema se pune altfel: psi-hopatologia expresiei nu se poate constituidecat printr-o teorie care sA interpretezeadecvat realitatea existentialA a bolnavuluimental care picteazi.

Dupd noi, condiliile unei concepliiideale asupra psihopatologiei expresiei ar fiurmXtoarele::- sA reflecte iust realitatea clinicx, modul

in care se produce acest fenomen, ,,bol-navul mental cdre picteazd";

2, si fie un sistem nolional inchegat, untot organizat, care si puni ordine inacest domeniu, sX arate clar cum trebuieinterpretatx productia plasticd a bolna-vului mental, cum se analizeazi si cesemnificatie are un tablou;

DATELE PRABLEMEI

sA ofere practicii psihiatriei o metodi delucru utilX in diagnostic ti in terapeutcaactuali a bolilor mentale;si fie un sistem deschis oriciror noiipoteze, sb suporte incercirile oricxrordemonstralii;

5. sd nu admit5 preconceplii, prejudeceti,dogmatizare (punere in parantezS, infenomenoiogia lui Husserl).

C. {$T'sex*

Arta psihopatologicd are mai mult de unsecol de existenl;. Ar fi greu de redat am5-nuntele acestei perioade, care poate fi ialo-natx incomplet din bibliografia disponibiia.Se intelege cd prezentarea Ia obiect e afiifici-alX, deoarece drumul artei psihopatologicen-a fost in afara psihiatdei, medicinei, arteigi societSlii din perioada datd, acest drumreflectand tocmai respectivele interferente.

Prima lucrare in care se vorbegte despreactivitatea plastici a bolnavului mental esteEturle mdclico-l1gale sur Ia folie a francezuluiA. Tardieu (1872). Apariyla acestei preocu-pdri a fost condilionatd de un anumit nivelpe care il atinsese psihiatria sub aspectulatitudinii fa!5 de bolnavul mental. Pe planteoretic, tot in aceastd perioada, psihiatria se

indepXrteazi de scolasticism ;i beneficiazide spiritul pozitivist a1 epocii, devenind odisciplini medicald descriptiv5, care va punebazele sistemului nozologic kraepelinian.

M. Simen, intemeietorul ergoterapiei,amintette in studiile sale ;i de manifestdrileartistice ale bolnavilor (1876).

Lombroso (1872) comunicd particulari-txlile expresive ale desenului in 57 de cazuride bolnavi studiali.

C5tre sfdr;itul secoltrlui, s-au organizatateliere de picturi, pentru a crea bolnaviloro ocupalie gi a le inlesni posibilitatea de ex-presie artistice. S-au strans coleclii si au fostinfiintate mici muzee.

3.

4.

p-ca

ii-

sa

1:1

AUREL ROMILA

Pailhas ( 1 908), la congresul alienistilorde limbi fiancezX dc la Dijon, a cerut cr.eareaunui muzeu de afti psihopatologic;.

in aceeasi pe.rioadi sunt de mentionat lu-cririle lr,ri Reia (1907), Mehr (1907), Kurbitz(1912), Hassmann si Zingerle (1913).

Muzce efemere au mai fost infiintate laCieneva, Heidelberg, Hambutg, Turin, Reggie,Lima,Viena, ViJle juif .

Pri ma monografie, exemplar.i p6niazi, a fost a clvetianuhli Morgenthaler, EinG e i ste.skro n ker o I s Kiinstl e r, asupra schizofre-nului Adolf Wdllli (t 921), in car.e , pe lingidescrierca \.ietij acestui bolnav, sunt anali-zatc toate manifcstArile lui attistice: poezii,prozi si indeosel)i picturile.

Dar lucrarea caie avea si devinX de no-torietate mondialX a fost cartea lui HansPrinzhorn Bi kl n cre i tler Geisteskrs nkel1 (1927).

FaI; de atitudinea precursorilor, inevi-tabilX inceputului, dc descriptie, enumerare,clasificare, Prinzhorn are meritul de a fi pusbazele teoretice ale problemei artei psiho-patologice. El consitlerX ci la baza creaticiplasticc st5 impulsul cltre formi (.Gestatt), aItJrui mobil pollc [i nr(c\iL.]lea c{l)re\iei oritendinta la joc, decoralje, reprociucere sauneccsitatea dc simbolizale.

Numeroascle lucrXri ulterioate cu veleit;titeoretice n-au dcpigit problematica enunlatide Prinzhorn. Faccm tefelire la lucririle luiDclgaclo (1922), Pfeifer (1923) si Karpew(7927 ).

in manualul lui Burnke (1929), Biir-g€r-Prinz face o trecere in revist; a literaturiide pdnX la el. O vedere de ansamblu asupraliteraturii anglo-sarone se gdseste in lucrarcalui Anastasi ;i Delay (1941).

Dupi al Doilea llSzboi Mondial s-au pusbazele unor rnanifestXri internationalc.

Astfel, la primul Congres Mondial dePsihiatrie dc la Palis (1950), a avut loc pr.imaexpozitie intelnalionalS de artl psihopatolo-gic5, desclisd ulterior de Volmat in car.tea saL \tt 1t't,11,1r,,,1,u/u1l7rrr r lo56r.

'l rebuie mentionatc contributii le luiVinchon (inc5 din 1926) 9j Ferdiere (1946-19s1).

Dax (1953) a organizat expcl.ientesinestezicc, cornbinAnd artele plastice cumuzica.

Opinii originale erprimX Jakab (19.56)intr-o scultX monografie.

Tot in accasti pcrioadX apar prirnele lu-cr;ri^teoretice ale lui Bobon si Navratil ( 1959).

In 19.59 a luat tiinti Societatea lnterna-tionali dc Psihopatologie a llxpresiei, cusediul la Paris, care a pus bazele unor ma-nifestxri internafionalc ;i editeaz; rcvistaCortfinict Psythicrtrica. in acest cleceniu deexistente, S.l.P.E. a organizat 6 congrese(l-19.59 Velona; II-1960 Catania; t11-1962.Antwerpcn; IV-1964 Barcclona; V-1967 Par.is;VI-1970 Istanbul).

Ideile cr-rprinse in lucririle autorilor.ci-tati am socotit neccsar sI le analizXm intr-uncadru sisternatic in capitolele care urmeazX,nepir6nd semnificative doar in enunlul lorcronologic. Oricum, s-a sclis mult si cu pri-Vire la acest subiect. Caftea de baz; rin.rinePrinzhorn, de.i g;\inl \inte/s ,l ntonioa\c rila Vohnat, Rennert sau Navratil. Domeniulesie foarte controversat si nu trebr-lie s; nemile, deoarece, atat timp cAt nu eristd opsihopatologie general acccptatX, e greu dcplcsupus ci ea ar putea fi precedati de o psi-hopatologie a expresiei valabilX. l)e altfel,chiar la congresul S.l.P.li. de ]a lstanbul, in1970, raportul principal se intituleaz;,,Cecstt p sih o pItolqi a e xp rcs ie i'. "

de

nalo-

sa

uii6-

tecu

6)

u-e).

ra-

cu

.a-

tade

se

is;

:i-lntd,

orri-ne

tiul:IE

o

lesi-

-'1,

in:e

Capitolul 2

VALOAREA PSIHIATRICA

A EXPRESIEI PLASTICE

A. e'FAe*A,ffi HA ffi geffi eY€}$YKffi &;c gKpaeH$g$rg p&&$?x*K

Una dintre primele intrebdri fundamen-tale, care nu gi-a g5sit incd o solulie unanimacceptati, este daci expresia plasticd poateconstitui sau nu o bazl pentru diagnosticulbolilor mentale. Primii cercetdtorl au susli-nut cX exist; o corelalie str6nsd intre desen

5i o anumita entitate clinicx, conferind astfeldesenului o importanlX deosebit5 in diagnos-tic.

Astfel, M. Simon (1876) a descds 5 tipurimajore de produclie plasticX, fiecare in legd-turi cu un sindrom particular.

Morselli (1885), Dantos (1900), Reia(1907), Aschaffenburg (1915) socotesc de-sen:J cheia diagnosticului.

Merzbach (1930) pune diagnosticul depsihozd periodicd pe baza studiului desenuluiunui tinxr care avea diagnosticul clinic deschizofrenie.

La fel, Baynes (1940), Pfister (1934)evalueazl desenele unui grup de bolnavi

psihotici, compardnd in special doud eie-mente (m1;carea qi culoarea), oblinand re-zultate concludente pentru un diagnosticdiferential.

Meige scria (7909): ,,Pofi urmdri in ope-

rele lor, ca intr-un grafic, oscilatiile si progresulpsihozei" .

Vinchon (1924) sustine cd intre o anu-mitx boale mentaid gi stilul tabloului existxintotdeauna o corelalie necesarx, o legdturdevldentl ;i dX ca exemplu stilul schizofrenic.

Aili autori nu admit ci toate desenele aravea o valoare diagnosticX si sunt pentru oconsiderare mai nuantatS a problemei.

Astfel, Rogues de Fursac (1905) credeci numai o parte din desene exprimi tul-burXrile mentale, altele fiind pur gi simpluproductii artistice.

Distincfia a fost preluat; si aprofundatide H. Ey (1948), care a clasificat expresiaplastici a bolnavilor mental in 4 categorii:

1. forme estetice, juxtapuse, fXrd raportdirect cu tulbur5rile mentalei

2. forme estetice modificate de boale;

AUREL ROM]LA

l!. forme estetice de proieclie morbidi;:1. forme estetice imanente delirului.

in fine, un alt grup cle autori contest;valoarea cliagnostic.l a deserului. Fay (.7912)

considerx cE ,,nu tte putem Ltstepto k! rrLtre Iu-cru, tleoorece picturi[( delitlint( frunutttsc suntrtre, olterelt,tttrente fiittcl de o exu'utje tehfiictiprea noivir, tl1nd o idee prea ftogild itt cltnpoto-tie cu t:littics" . Autorul crede cI sunt rnai usorde gXsit uneie caractcre patologicc la pictoriibolnavi dece I la bolnavii obi;nuili care pic-teaz5, si care, din cauza imperfectiun jlor cle

tehnici, lac inierpretarea dificilX.Majoritatea autorilol sunt tle acord asu-

pra faptului cX prodrLctia plastici a bolnavilor'nrenlai oferi o cunoaglere ntai bunil a pc.rso-

nalit;lii subiectului si a intintitalii dezechili-brului sXu psihic. Deci, chiar daci nu reflectiintotdeauna diagnosticul (care reprczinti,metoclologic vorbind, un grad cle sintezisr-rpremi), aceasti productie rellect; stareamcntali in rnornentul dat, deci sindromulde lnolncnt si, in evoh:tie, poatc sugera chiareniitatea. Astfcl, desenul poate cleveni un noulimbaj, care si expdme o modalltate orlgirlalXde a intra ir) contact cu rlediul, un rlijloc de

expresie si uneori de levelafic a anulnitor tr:i-iri. Este rar ca o operx sX fic tipici sau chiarpatognomonic; pentru o anumiti boaii.

Prin urmare, suntem depafte de a deducediagnosticul doal din operele grafice, cu toatec; Llnele particularitili pot fi revelatorii.

Van Laere (1967) consider; cii studiulIormei si continutului desenelor bolnavilor mental are o valoare pentru diagnostic.Luclirilc executate in Iazi acutX sunt ntaisemnificative deciit cele din faza cronica,care pot fi uncori manifest;ri strict estetice.(Se;tie cir autorii clasici s-au ocupat mai alcs

de cronici.JUnii bolnavi, avand tulburiiri de gindire

specitice, pun in opcrele lor anumite carac-teristici formale bine determinatc. Aciesea,

observatorul Jroate .lecela il ingrirlidirea de

opere bizare unelc semne patoiogice tipice,care nu sunt inci prezente in tabloul clinic.Stilul operelor, ca si continutul lor, dovedescclar o tulburare a personaliteiii si ilustteaz;intr-ur iimbaj grafic rr. odificirile profundealc existenfei, ,,d fi altfel in Iu] e" (cT|n atspune Ey), o temporalitate modificati, ospatialitate <1efolrnat;, raporturi deosebitecu anturalul oamenilor sau obiectelor ctc.

Oricum, evolutia unci psihoze sc poateurniri in dcsene si pictur.l cu eventualelesale amelior:ri sau remisiulti, cu recidivcle si

cdzele acute. intr-adet'iir, de ficcare clati, aparschilrbiri in stil sau caracleristici specifice alefbrmelor, alituri cle temc si corltinuturi noi.Un astt-el dc fenomen poatc fi astxzi nlai usorconstatat ln cursul tratamcntrrlui, ltutindu-sevedea diferente profunde si csentiale in pro-ductiile artistice f?icutc, inainte;i dupi o curiterapeuticX. Astfel, inaintea unui tratamentdat, un .lesen poate ti mai inform, mai dezor-donat, peniru a deveni apoi, dupi o arleliorare..lu o \ i dc(,irC. rnJ i r,'itenl l lormJ ri erplr-sia sa. Aceasta se traduce prin reprezentiri mainr,rmalc, \ ulori mai lroP;rlr si int,rgi i \,trc pJrmai rezonabiic, mai obiective si mai rcalc.

Delay (1950), criticind punctcle de ve-clere clasice, care acordau exprcsici plasticeo semnificatie categoric;, afirmX cX o operhpicluralii este foaltc rar tipicX sau patognorno-nici pentru o oarecare starc de spirjt, deci r;-mdne problenatic a punc un diagnostic aloar

Jlc un desen sau pe un tablou. l)esi unele par,ticularit;ti ale folmci sau stilului pot fi revc-latorii, trebuie si rimAnem foaric prudenti ineventualitatea unei interpretxri diagnostice.Ca ;i H. [,y, Delay crede ci unele luct i potfi manifcsti estetice f:ri rap{nt cu psihoza.Pentru acest motiv, adesea doai lucririle care

au lost executate in fazx acuti pot avea o \ra-

loare obiectivi pentru un cventual diagnostic.Pc lingX enorrla vadetate de caractcristici

nolrnale, care pot pcrnjte o cunoastere tnaibund a st;rii psihice, continutul cxpresiilor

rce,

tic..esc

azd,

rdeIAIi,o)ite

ate.ele

etiparale

loi.

90rl-se

)rO-

urX

ent:or-

:are

)re-

naipar

ve-iceerino-ra-

oar)ar-

ve-iinice.

pot,za.

:are

va-tic.ticinairlor

figurative, ca;i studiul temei reprezentate,pot, de asemenea, sX ajute Ia inlelegerea ca-zului. Scenele cele maj variate, peisaie. per-sonaje, reprezentxri figurative, teme sexualesau mistice, cataclisme sunt expresia plasticia procesului patologic in evolulie. Desi nume-roase reprezentxri au caracter simbolic, ele potfi foarte bine o reproducere formali a unorexperiente halucinator-delirante cu aparentaunor elemente realiste, banale. De altfel, ace-lasi continut simbolic poate avea semnifica-tii diferite, care trebuie descifrate uneori cuajutorul bolna\,'ului. in majoritatea cazurilortrebuie si ne mullumim cu o descdplie lite-rard a acestor reprezentdri bizare si incoerente,pentru ce sensul insugi al acestei incoerenlescapa obseIVatorului.

Din punct de vedere diagnostic, conli-nutul este cel mai important, pentru cX elpermite recunoasterea problemelor fun-damentale care frXmAntX bolnavul. Multedintre conlinuturi se manifestA sub o formidisimulati, astfel cd gi un observator calificatpoate sd pjardd o mare parte din ceea ce au-torul wea si explice pdn lucrarea sa.

Uneori, chiar pentru bolnav, acelasielement, capitl diferite semnificalii, com-plicAnd 9i mai mult interpretarea. De aceea,

aprecierea expresiei plastice trebuie tot-deauna ficutd finandu-se cont de biografiasi starea clinici a autorului, pentru a fi ceea

ce Carlo Traversi (i968) a r,.umit ,,un mesajirnbuteliat" . Asa cum observa Belciugdteanut 1968), lucrdrile care au considerat acest do-meniu ca fiind sursa unor revelatii senzati-onale asupra bolii mentale si chiar asupraodginii artei au exagerat pAnX la bombastic,au denaturat adevirul.

Pe deasupra oriciror interpretXri, ex-presia plastic;, vd,zrt1, ca document in sine,rimine o mirturie lncomparabili a stiriipsihice a bolnavului la un moment dat.

Vom prezenta unele consideratii referi-toare la raporturile dintre expresia plasticd gi

VALOAREA PSIHIATRICA A EXPRESIEI PLASTICE

anumite entitdli clinice. Se gtie ce sistemulnosografic contemporan (bazat pe ce1 krae-pelinian) distinge patru tipuri de structuripsihopatologice fundamentale, patru grupemari de entitxli:l. Nevroze?. Psihopatii3, Psihoze4. Demen!5

1,,j:,.i:1il'ii.i .l'.]1: r,; ;.ll:; i:,;lil

LucrXrile consacrate acestui subiect auun mare neaiuns: ]utilizeazd o terminolo-gie heteroclitX, aparlindnd unor orientiripsihopatologice diferite. Maioritatea se re-ferd, de fapt, la psihopatii 9i au o orientarepregnant psihanalitici. Astfel, Delay (1959)in lucrarea asupra lui Andr6 Gide sau inN&rose narcissique et production artistique se

referX, de fapt, la o psihopatie psihastenice.Belciugdteanu (1968) consideri ci ex-

presia plastic5 la nevrotici are o semnificatiemai curAnd psihologicd decat psihopatolo-gici, fiind deci mai mult de competentaestetului decit a psihiatrului. Aceasta, con-form definltiei dupd care nevroza nu afec-teazx procesul reflectirii decat in latura can-titativ;, nu calitativx, adaptarea continuandsX se facd dupi pozilii sdnXtoase.

Volmat (1963) aratl cd, dupd ce in seco-

lul al XIX-lea, in perioada Romantismului,crealia artistice era considerat5 sord cu nebu-nia (plrere intdriti ;i de ideile lui Lombrosogi Nordau), ulterior ea a fost explicata ca unproces nevrotic. Deci nevroza a fost conside-ratd o conditie sine qua non a artei.

Freud (1926) gasegte c5 atat artistul, catsi nevroticul se lin departe de realitate princonduite de substitulie. El consideri cd unadin sursele de descoperire a inconstientu-lui ar fi arta. Nu trebuie sX credem totugicI psihanaliza a coborit arta la nivelul

AUREI ROMILA

psihopatologic. Altistul are puterea dc a daformX lucrului s;u. Acesta este talentul si

este independent de nevrozS.Volmat (1 963) consideri ci sursa ope-

rei e talentul ,i nu tribulafiile libirloului.

Litelatura este relativ ledusi. Volmat(1956) citeazi statistica lui Prinzhorn pe450 de cazuri, in care psihopatii sunt pe Io-cul trei (670), dupi l,MD (8olo) si schizofre-nie (75olo). in cazuistica proprie, VolmatgXsc;te doar 31X) psihopati. l.li sunt consti-tuili din perversi sexual si alcoolici.

Deoarece istoria artci cuprinde multe bi-ografii dizarmonice, s-a pus problema dac;nu tocmai accasti dizarmonie este o condiliea creatiei artistice. Delay (1956), studiindulpe Gide, consideri ci a oferit un modelmetodologic, numindu-sc,, p sih ob iografi cci" .

DupX el, mecanisrnul principal al crcaticiartistice este ncvroztt tle cnrcrcttr cle tip orcisic.

Alti autori crecl cI alte tipuri stau la bazacrealiei artistice, mai ales cel anancast, ob-sesional.

Capitolul rimine foarte con tro ve r-\al. l'\ilr,,tnali./a a licflt nrrrncrolre inrcs-tigalii. Cit;m studiile lui Freud asupra ltiiLeonardo da Vinci ;i DostoieYski, ale MarieiIlonaparte asupra lui Edgar Allan Poe, ale

lui Ch. ltaudouin asupra lui Victor Ilugo, gi

lista e departe de a se putea incheia.DnpX Freud (I926), ,,nsernenea cercetiri

nlt prctind sd explice geniul cretttorilor, dor elc

arstd cd i-au dtt trezirea s[ ce fel tle rnateriei-tt fost intpusd prin Llestitl".

Unii au contestat orice clrept psihiatrieide a se ocupa de crcatori, considerand faptulo impietate, un fel de ultraj. Se intelegc c5

trebuia rcactionat La unele abuzuri. Lehel(1912), ocupindu-se de C6zanne, ii gise;teafta demcntd. CAt de departe sunt asemenea

interpret;i:i de studjile lui Bobon asupla luiSalvador Dali ti Henry Micharix.

Ilelciugiteanu (1968) consiclerl cX auexistat cleatori psihopali a ciror operx de-pXseste cu mult acest aminunt psihiatt ic,deoarece nu constituie explicalia principalSa reuiitei artistice, care s-ai: clatola, in primulrand, unei foartc inalte capacitxli de organi-zare si dozare, linand de tr'Ssiturile psihiccsXnitoase. De asemenca, nu intotdeaunaa rrnlrr rc I rnscarnnX \i nJ to logic.

in plini excitatie se produc m.izgileli in-forme, numcroase stropeli de pete pe oricc felJc hrtlie gisilS. rulrti. rnt[d.rri. Nir i vtrrhide o compozilie finiti, ci mai dcgrabX de oconfuzie de linii, Irete colorate viu, violcntamestecate cu cifre gi litere. Uneori dcscneazipe pereti, mobil:i, cearceafuri etc. l'dri a lesupraaprecia valoarea diagnosticS, descnelesau picturile maniac:llulLli sunt recoglrosci-bile. Subiectele sunt grote;ti, megalornanicc,erotice si chiar obscene. Lucririle hipornania-calului sunt mai binc compuse, dar totusi ele-

mentele compoziliei sunt ansanblate intr-unmod nealteptat dc caraghios. .Enichescut lo67) r frcTcnl.rt o lurrale pe /c(i (a/rrti,in cate a constatat hiperproductie plastic;;iscriptice, desene bogate, incircate cu un colo-rit viu, pline de rni;care, dircct comunicative.

S-a rernalcat incapacitatea practici de adesena in fazele de inhibilie si liosa oricirei

lui

aude-

ric,ralinu1

rni-ricerna

dorinle de activitate. Doar in formele usoaresau in faza de restabilire incep sX se exprimegrafic. S-a constatat coloritul sumbru, negruiti griul, apoi brunul gi nuanta purpurici.Continutul proiectat se referi la ideile de cu1-

pabilitate, autopedepsire, fric5, umor negru.E. Cunningham-Dax (1965) semnaleazX

unele continuturi mai specifice: cer negruincircat de nori grei, arbori desfrunzifi, dez-redicinafi, pe un cimp gol, fdrd case, fXr5.

fiinte umane, fird semne de via1d. Adeseageseste reprezentdri brutale de teme lugubre,pietre de mormant, cruci, cimitir, co;ciuge,inmormdntdri etc. in alte scene, o fiinti izo-late trebuie sd escaladeze un munte ostil sau

sd parcurgd un drum cu obstacole, fdrX ie;ire.Cdnd frica sau panica domind tabloul clinic,bolnawl produce de preferinth scene pericu-loase ;i ameninldtoare, de pildi, arbori incli-nali pe marginea unei prdpXstii, naufragii,miri dezlxntuite, munti care se pr5busesc,poduri luate de ape etc.

Ideile de suicid sunt traduse prin scene deautodistructie extrem de directe ;i realiste, sau

prin conunutui simbollce variate, care nece-sitx comentarii, de pildx: intr-un tablou este

reprezentat un culit plasat in fala unei fiintedisperate. Uneori asemenea avertismente suntutile anturaiului pentru a preveni o catastrofi.O bolnavX canadlani a desenat un pumnalindreptat cltre ochiul siu.

Volmat (1956) crede ci ro;ul ;i negrular putea sugera ideile de suicid. in cursulpsihozei periodice, perioadele sumbre al-terneazd cu cele stralucitoare, corelAndu-seindeaproape cu fazele clinice.

Regis (1884) s-a interesat de opereleP.M.D. create in perioadele interaccesuale,apreciindu-le pentru valoarea lor prognos-tlca_

Vinchon (1950) a aretat c5, in cursul tra-tamentului cu electrotoc, melancolicii potabandona brusc maniera lor sumbrX pentruuna maniacalX.

VALaAREA PSLHIATRICA A ErPRESIEI ?LASTICE

Volmat ;i Bergeron (1952) au publicatpatru desene a1e unui bolnav periodic, careo reprezinta pe logodnica sa. Desenele suntdin diferite faze de boalX. in faza maniacal5liniile sunt instabile, dezordonate. in fazanormalS linia devine supli, simpli. in fazadepresivd folose;te cerneala in pete mari,accetnuind umbrele.

Deci depresilul nu produce opere spontanedecAt foarte rar, iar acestea sunt sdricXcioase inconlinut si coloit. Depresiunile pe fond newo-tic ajung la compoziFi mai elaborate.

La maniacalii cronici cu intern5ri pre-lungite s-a constatat c5, in dosul bog5tieiaparente, se descoperd sXrXcia gi repetiliaprocedeelor. Bolnavii decep!ioneazi dinpunct de vedere plastic. Cu toate acestea,existX diferenle structurale profunde, chiarin cazurile cronice, ceea ce usuleazi diagnos-ticul diferenlial cu schizofrenia.

4. H:*premia plastic&333 p&trAmmee

Paranoiacii, daci nu sunt de profesieplasticieni, picteazd sau deseneazX rar, deoa-rece nu gisesc procedeele plastice apte pentrua le ,ustifica delirul, revendicirile etc. Ei pre-feri scrisul. Aga cum au constatat Vinchon,Dequeker, paranoiacul este un mare imagi-nativ, dar pasiunea sa e aservita activiteliisale. El inventeazd strins la nivelul realului.Arta este ceva prea dezinteresat si sublimat.

in monografia lui Volmat sunt citatecazurile descrise de Capgras (1911), ale unuipersecutat demoniac, sau de Matchandgi Petit (1912), ale unui bolnav care fdceadesene geometrice organizate, asamblaj dedrapele tricolore.

Ducaste (1911), Moore (1916);i Pfister(1923) au fdcut studii asupra unor pictod pa-ranoiaci, remarcdnd execulia ingrijitX, lucru1tehnic cu compasul gi echerul, indicaliilecaligrafice pline 9i stranse.

ln-: fel

'rbiLeo

ent

alerele

sci-

ice,nia-

ele-:unscuuri,ta sl

:lo-ive.

leaarer

AUREL ROMILA

Desenele comuni cate de Bassens )iDequeker sunt rcprezent;ri coerente, solidconstruite, clar expuse si imediat inteligibile,in ciuda caractcrului fantastic pe care il potascunde. Una din temele esentiale ale pa-ranoiacilor este crearea sau necrearea lumii.Productia, dincolo de sernnificalia ei estetic;,vizeazi elaborarea si constructia acestei iulnidelirante. faptul s-a putui constata si la pic-torul suedez C.l. Hill.

De la Lambroso incoace, s-au comparatlucririle delirantilor cu cele ale popoarelor

l,tiDtilitt pcnlru;rscminare.r in tcea.e priveste dinarnlsmui funciar ca preferintx te-rnaticx penlru ,,sistemele lurnii", amandoui\'i,/and o co\n rogun ir t-rrigin.r li.

A fost o vreme cind cpilepsia era cot.r-

siclerati ca o condilie a geniului. Pictoliiepileptjci sunt rari in spitalele cle psihiatrie

;i nu dau dovad5 de un talent particr.rlar.Marchand, Fortineau si Petit au aritat c5,

in cursul st;rilor de automatism, poate ap;-rea o stare de inspiralie, vecinX cu inspiratiaaftistici.

Evlachov s-a intrebat daci Da Vinci n-a

fost un epileptic.Vinchon a apropiat desenele epilepti-

cilor in stare secund; de cele ale pictorilol,,mediumici".

Pe de alt; pafte, autonlatismul epileptics-a apropiat de automatisrrul curentului su-

prarealist.Volmat (1957), examinand proclucfia a

doui cazuri, constati urmitoarele:peisaje cu tusX turmentatS, bradichineziase relev:i prin pete involuntare si stangi-cia liniilor;aderenta 1a model. Figuraliile sunt in apa-renta abstracte, in realitate fiind constru-ite in ansamblu de mici pxtrate.

'I'. Kara a prezc'ntat o colccfie de diapo-zitive a unui gfup de epileptici japonezi, 1a

care s-a putut lemarca o sensibilitate, desiadezivi la obicct, totusi expresivx. tiguraliilevulcanice sunt explozive.

Rerni a prezentat un epileptic care adescris halucinaliile sale sub formi de pctccolorate, organizate si dccorativ. Autorul l-aapropiat de Van Gogh.

Se ;tie ci lcoala francez; (Minkovsiia,Gastaut) sustine diagnosiicul de epilepsiein cazul lui Van Gogl"r, in opozifie cri scoalagerman; (faspers) care crede ce Van Clogh a

avut schizofrenie. Minkovska (19:33) a con-statat in opcra lui Van Gogh prezcnla unuiclimat personal in strinsi legiturX cu lurneaepilepticului, climat in care drama finali a

fosl exprill'rati cu atata forti in ultil|ul siutablou, ,,Chomp tlc bli tux corbetux" - Lr.a a

subliniat miscarea puternice a pinzelor, re-lieful, profunzimea tr:iti a dezlSnluirji, im-portar]t;r luminii, unirea rnisclrii antagonistea urc5rii;i clderii. in perioada de psihozipropriu-zisX, la hasurX sc adaugd liuia;er-puitoare ,,care irwodeoz,ti totttl si llce sci trcacit.ut .suf[u rlez[irttuit pritt tttblort". Asa cLlm a

adlugat Volmat, Van Gogl.r a reunit geniul

;i boala.Pe baza accstui indiciu, Minkovska a itr-

tuit ,,r/ll sfl/ epilePtic" conclet ;i senzorial, pccare l-a opus ,,stilutui schizofier", mai ralio-nal, rnai abstract, creand astfel o bipolaritatefoarte interesantS, care a riimas in psihopa-tologia expresiei ca un rloclel de cercetare.

Epilepticii obi;nuilj sau cu o evolutie de-favolabili produc lucriri slabe, degradatc,ptlclilc si stereotipe, asemdn;toare oligofre-nilor sau denenlilor.

DupI Volmat, expresia c stangace, pLr-

eliLi, dar, uneori, pe langi majotitatea, care