Hidroenergetica romaneasca - trecut, prezent, viitor

Conferința SIER Filiala București Tineret:

" Istoria Energeticii Românești ".

Muzeul Național Tehnic ,,Prof.ing. Dimitrie Leonida” - 17 mai 2014.

HIDROENERGETICA ROMÂNIEI

TRECUT, PREZENT, VIITOR.

PAUL GHEORGHIESCU

UTILIZAREA ENERGIEI APELOR PENTRU PRODUCEREA FORȚEI.

utilizarea energiei apelor pentru producerea forței – prin folosirea roților de apă - este una din primele descoperiri făcute de omenire.

începând cu civilizațiile antice omenirea a folosit energia hidraulică pentru irigații, la măcinatul cerealelor, prelucrarea minereurilor și a metalelor, la utilizări casnice și meșteșugărești.

la început s-a folosit energia naturală a cursurilor de ape, iar mai târziu s-au realizat amenajări care să concentreze forța apelor și să apropie locul producerii forței de locul utilizării – apar lucrările de amenajare apelor (praguri, jghiaburi, canale, apeducte, conducte, galerii și baraje).

pe teritoriul actual al României încă din epoca daco-romană s-au dezvoltat o multitudine de îndeletniciri legate de folosirea forței apelor – locuitorii acestor ținuturi având o ,,aplicațiedeosebită” pentru această tehnică (dat fiind și condițiile fizico-geografice favorabile).

la sfârșitul sec. al 19-lea existau pe actualul teritoriu al României peste 10.000 de instalații de utilizare a forței apei.

Roata cu ciutură (cu făcae).

Muzeul civilizației populare tradiționale,,Astra” Sibiu.

ELECTRICITATEA - DE LA FENOMENELE ELECTROSTATICE

DIN NATURĂ LA PRODUCEREA ENERGIE ELECTRICE.

primele fenomene electrice au fost descoperite de om încă din antichitate –

elctricitatea atmosferică, fenomenele electrostatice, magnetismul natural, dar prima

teorie generală a electricității o formulează Benjamin Franklin la jumătatea sec.18-

lea (electricitate statică).

Luigi Galvani descoperă în 1780 curentul electric.

în 1800 Alessandro Volta inventează prima sursă de electricitate permanentă

,,pila lui Volta”. Se descoperă și efectele curentului electric (termic, luminos, chimic).

în 1820 Christian Oersted descoperă efectul magnetic al curentului electric.

prima aplicație industrială a electricității a fost telegraful electromagnetic.

Samuel Morse pune în funcțiune prima linie de telegraf din lume între Washington și

Baltimore, sistem care se generalizează în întreaga lume.

primele lămpi de iluminat cu arc (electrozi de cărbune) sunt realizate în 1812 de

către englezul Humphry Davy, dar primele lămpi practice sunt realizate abia în 1877

de către rusul Pavel Iablocikov.

în 1882 Thomas Edison brevetează becul cu incandescență, sustem care se

generalizează imediat

în 1821, Michael Faraday pune în evidență efectul mecanic al curentului

electric, care se va materializa în descoperirea motorului electric.

în 1831-1832 Michael Faraday (1791-1867) descoperă legea inducției

electromagnetice, legea care pune bazele teoretice ale conversiei energiei

mecanice în energie electrică.

primul generator electric de curent continuu de uz industrial este realizat de

inginerul belgian Zenobe Gramme în 1870, numit dinamul lui Gramme.

Nicola Tesla cu patentul sau din 1888 pus în practică de industriașul nord-

american george Westinghouse (creatorul companiei Westinghouse Electric

Manufacturing) face să apara generatorul de curent alternativ trifazat.

în 1887 Nicola Tesla a construit și primul motor cu inducție care deschide

era aplicațiilor industriale ale energiei electrice.

primul transformator industrial conceput ca un aparat static a fost realizat

de către Gaulard și Gibbs, în Anglia în 1882, perfecționat apoi de Brown și

Schuckert în Europa și Westinghous în America.

ENERGIA ELECTRICĂ – NOUA FORȚĂ DE PRODUCȚIE CARE VA

REVOLUȚIONA LUMEA

apariția primelor centrale electrice a fost impulsionată de nevoia de alimentare a iluminatului elctric.

primele motoare care sunt folosite pentru antrenarea generatoarelor sunt motoarele termice – mașina cu abur (1769), motorul cu explozie (1860), turbina cu abur (1884), și motorul cu combustie internă (1897), consacrate pentru producerea forței necesare în aplicațiile industriale.

,,ziua de naștere a centralelor electrice” este considerată ziua de 4 septembrie 1882 când Thomas Alva Edison inaugurează la New York celebra centrală Pear Street. Centrala alimenta primul sistem public de iluminat cu incandescență din lume și era prevăzută cu șase dinamuri totalizând o putere de 540 KW. Rețeua de distribuție era subterană, cablele cu izolație erau trase prin țevi metalice. Centrala alimenta și o serie de motoare electrice alimentând macarale sau elevatoare.

prima centrală electrică realizată în România, este considerată centrala amplasată pe Calea Victoriei (pe locul actualei Biblioteci Centrale Universitare), pusă în funcțiune în septembrie 1882; centrala având cazane cu abur și dinamuri Bruch alimenta iluminatul exterior al Teatrului National, Grădina Cișmigiu și Palatul domnesc/regal

PRIMELE CENTRALE ELECTRICE DIN LUME ȘI DIN ROMÂNIA.

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost

construit la dorința regelui Carol I al României (1866 - 1914), între anii

1873-1884.

dintre toți suveranii acelor timpuri Carol I rupe tradiția obligatorie a

iluminării palatelor regale cu lumânări și adoptă pentru noua sa reședință

iluminatul artificial, electric.

Inaurgurarea castelului este făcută în 1884 cu ocazia vizitei Arhiducelui

Rudolf și a arhiducesei Stephanie a Austriei.

Léo Bachelin, bibliotecar și biograf al Casei regale începând din 1981, în

monografia sa ,,Castel Pelesch. Résidence d’été du Rois Charles 1er du

Roumanie a Sinaia” publicată la Paris în 1893, prezintă în detaliu instalația de

iluminat și centrala electrică.

,,cinci sute de lămpi de 10, 16 și 32 de lumânări fiecare, însumând cca. 11.000

lumânări sunt folosite numai pentru iluminatul castelului. Alte șasezeci de lămpi

sunt folosite pe timpul zilei pentru iluminatul subsolului și locurilor mai

întunecoase .....25 de lămpi cu incandescență de 100 de lumânări fiecare, care

iluminau drumul dinspre Sinaia și aleea principală ce duce la castel ....”

PRIMA CENTRALĂ HIDROELECTRICĂ DIN ROMÂNIA.

CENTRALA HIDROELECTRICĂ PELEȘ - 1884

Centrala cu o cădere de 125 m și un debit instalat de 150 l/sec era

echipată cu două turbine Girard cu o putere de 200 CP, 500 rot/min, care

antrenează 5 dinamuri, din care 3 sunt afectate iluminatului castelului și două

iluminatului drumului și exteriorului castelului. O a treia turbină Girard de numai

4 CP, servește pentru iluminatul diurn.

PRIMA CENTRALĂ HIDROELECTRICĂ DIN ROMÂNIA.

CENTRALA HIDROELECTRICĂ PELEȘ - 1884

În a doua jumătate a sec.19-lea, după realizarea unirii principatelor, făurirea

statului național român și câștigarea independenței țării, România cunoaște un

amplu proces de modernizare, de trecerii de la societatea tradițională specifică

evului mediu la societatea modernă capitalistă.

Dezvoltarea industriei in ultimul sfert al secolului trecut a cunoscut o linie

ascendenta, dar principala pondere in economia romanească continuă sa fie

detinută de agricultura. Se remarcă patrunderea capitalului strain în industrie,

acapararea principalelor ramuri ale acesteia. O dezvoltare relativ rapidă au

cunoscut industriile textilă, pielariei, hartiei si materialelor de constructie, dar și

industria petroliferă în zona văii Prahovei.

Primele centrale hidroelectrice se construiesc pentru asigurarea iluminatului

(Peleș (1884), Caransebeș (1889), Grozăvești (1889), Herculane (1892), Topleț

(1893), Sadu I (1896), iar spre sfârșitul intervalului pentru nevoi industriale:

Sinaia (1896), Govăjdia (1896), Cățănaș (1897), Letea (1897), Bușteni (1899)

etc.

Până în anul 1900 în Romania s-au realizat 19 centrale hidroelectrice cu o

putere instalată de cca 4115 kW.

DEZVOLTAREA HIDROENERGETICII ÎN PERIOADA 1884-1900

Centrala proiectată de inginerul german Oskar von Miller, o cădere netă

de 30 m și un debit mediu de 2,7 mc/s, era echipată cu două turbine verticale

Girard 270 CP fabricație Ganz și generatoare monofazate Ganz 4,5 KV, 42 Hz.

Centrala se află în funcțiune și astăzi, funcționând cu dotarea tehnică din

anii 1926-1927.

CENTRALA HIDROELECTRICĂ SADU I – 1896.

Centrala Sinaia, o cădere netă de 20,6 m și un debit mediu de 5,2 mc/s,

este echipată cu patru turbine Francis orizontale cu carcasă spirală, fabricație

Voith-Heidenhaim 360 CP, fiecare, generatoare sincrone trifazate, fabricație

Lahmaier 250 KW, 3,0 KV, 50 Hz

Centrala se află în funcțiune și astăzi, funcționând cu echipamentele

inițiale.

CENTRALA HIDROELECTRICĂ SINAIA – 1898.

procesul de modernizare al economiei românești și de trecere la societateamodernă capitalistă, proces început la sfârșitul secolului al 19-lea , continua săse manifeste și să producă efecte.

politicienii luminați ai epocii conștienți de necesitatea industrializării ţării şi aadaptării unor măsuri protecţioniste pentru economia naţională impun adoptareaîn 1912 a unei legi pentru încurajarea industriei naţionale, care stimulaîntreprinderile ce foloseau materie primă autohtonă și investiţiile în întreprinderide importanţă economică.

căile de comunicație atât cele feroviare cât și cele rutiere se dezvoltă evidentprin concesionare către societăți străine, dar acest lucru a impulsionat multdezvoltarea economică a ţării, comerţul și legăturile cu străinătatea,

crește nevoia de energie a industriei și consumul populației – tot mai multelocalități doresc electrificare. Energetica în general și hidroenergetica continuăsă se dezvolte în unități mici, izolate dependente de locul de consum. Cele maimulte centrale se dezvoltă în primul rând pentru folosință industrială.

apar primele aplicații ale transportului energiei electrice la distanță.

primul război mondial frânează dezvoltarea industriei și sărăcește o parte dinîntreprinzătorii români ce începuseră afaceri în domeniul industriei.

Între 1901 și 1918 în Romania s-au realizat 35 de centrale hidroelectrice cu oputere instalată de 19.740 kW.


Centrala are o cădere brută de 231 m și un debit instalat de 3,43 mc/s,

era echipată cu trei turbine Pelton gemene orizontale de 2660 CP, fabricație

Ganz-Danubius 360 CP, generatoare sincrone trifazate, fabricație Siemans

1800 KW, 5,0 KV, 28,5 Hz

În schema centralei intră și barajul Văliug 27 m înălțime, din zidărie de

piatră, care va fi cel mai înalt baraj din România până în 1960.

CENTRALA HIDROELECTRICĂ GREBLA - 1904.

Centrala are o cădere netă de 5,2-6,2 m și un debit mediu de 12,0 mc/s,

era echipată cu trei turbine Francis orizontale fabricație Ganz cu puterea de

660 CP fiecare, generatoare sincrone trifazate, fabricație Ganz 400 KW,

2,2 KV, 42 Hz

Centrala se află în funcțiune și astăzi, funcționând cu echipamentele

inițiale.

CENTRALA HIDROELECTRICĂ TIMIȘOARA – 1910.

războiul a provocat distrugeri enorme în industrie şi a dezorganizataproape totalmente producţia, dar refacerea în anii ’20 a fost rapidă şisubstanţială, grație oamenilor politici aflați la guvernare.

alipirea noilor provincii, în special a Transilvaniei şi a Banatului, a sporitsemnificativ capacitatea productivă a Vechiului Regat.

industriei petroliere, cunoaște o dezvoltare spectaculoasă, stimulată deinvestiţiile substanţiale de capital străin (producţia a crescut de la 968.000 t. în

1918 la 5.800.000 t. în 1930), la fel ca și industria metalurgică la carefinanțarea este asigurată către capitalul autohton (datorită unor măsuride protecţie a statului împotriva concurenţei străine).

criza economică de la începutul anilor ’30 a stopat temporar creştereindustriei în anii 1929-1932, producţia în fiecare ramură industrială suferind oscădere drastică.

dezvoltarea industriei energetice în această perioadă de avânt economics-a făcut în principal pe seama instalării unor centrale termoelectrice pehidrocarburi și mai puțin pe seama construirii unor centrale hidroelectrice

Între 1919 și 1945 în Romania s-au realizat 26 de centrale hidroelectrice cuo putere instalată de 35.240 kW (inclusiv extinderile și reechipările unor centraleexistente). Se pune în funcțiune CHE Dobrești -1930.


Centrala are o cădere netă 285 m m și un debit mediu de 7,0 mc/s, a fost

echipată cu patru turbine Pelton orizontale fabricație Voith cu puterea de

5650 CP fiecare, generatoare sincrone trifazate, fabricație Brown Boveri

4000 KW, 6,6 KV, 50 Hz

Centrala a fost până în 1960 cea mai mare centrală din România, se află

în funcțiune și astăzi, funcționând cu echipamentele inițiale.

CENTRALA HIDROELECTRICĂ DOBREȘTI– 1930.

absolvent al Politehnicii Federale din Zurich (1923), rămâne asistent și șef de lucrări la Politehnica din Zurich, iar după susținerea doctoratului în 1925, revine în țară la SAR ,,Electrica” ca șef al biroului ,,studii și proiecte hidroenergetice”.

între 1926 și 1929 desfășoară o susținută activitate de inventariere a potențialului hidroenergetic al României. Elaborează o primă lucrare de sinteză,,Forțele hidraulice disponibile ale Românie” publicată în Buletinul IRE nr. 23/1929. -potențialul tehnic amenajabil al țării este estimat la valoarea de 36,6 TWh/an, respectiv o putere instalată de 6052 MW.

- potențialul economic amenajabil al țării este estimat la valoarea de5206 MW în putere, valoarea în energie urmând să fie stabilita la elaborarea planului general de amenajare (valoarea ce va rezulta fiind de 24,04 TWh/an).

Prof. Dorin Pavel demonstrează că din rațiuni economice, utilizarea potențialului hidroenergetic nu se poate face în lipsa unei concepții generale de amenajare a centralelor la nivelul întregii țări, cu integrarea folosinței energetice în activitatea generala de gospodarire a apelor.

în acest sens elaborează un ,,Plan general de amenajare a resurselor hidroenergetice ale Romaniei prezentat în monumentala monografie ,,Plan general d'amenagement des forces hydrauliques en Roumanie" publicată în Buletinul IRE nr. 58/1933.

PROF. DR. ING. DORIN PAVEL (1900-1979)

,,PĂRINTELE HIDROENERGETICII ROMÂNEȘTI”

în Planul general sunt prezentate schemele de amenajare la nivel de proiect tehnic cu datele tehnice ale uvrajelor ce intră în compunerea amenajării precum și indicatorii tehnico-economici pentru 567 de centrale hidroelectrice (ce se pot realiza pe 71 cursuri de apă) însumând o putere instalată de 5379 MW cu o producție de energie în an mediu de 24.040 GWh/an.

,,Planul general” va rămâne peste ani un document de referință în elaborarea programelor de utilizare a potențialului hidroenergetic al României, iar pentru specialiștii domeniului un îndrumar privind concepția de elaborare a schemelor de amenajare a centralelor hidroelectrice.

între 1929 și 1934 este angajat de grupul franco-belgian Hydrofina pentru lucrarile de executie a CHE Dobresti, unde rămâne ca director al exploatării.

între 1935 și 1940 este director tehnic al Uzinelor Comunale București și se ocupă de lucrările hidrotehnice ce privesc Bucureștiul.

în perioada 1942-1952 se ocupă de proiectarea lucrărilor hidrotehnice și a centralelor hidroelectrice din amenajarea Bârzava, din administraea Uzinelor Domeniilor Reșița.

după 1949 în funcțile de inginer sef al ISPE și apoi ISPH, consilier și profesor consultant, contribuie activ la alcatuirea primului “plan decenal de electrificare 1951-1960”, si pregatirea proiectelor pentru toate marile centrale hidroelectrice realizate amenajarea Argesului si Sebesului.

în caliate de cadru didactic a contribuit la formare a 47 de generații de specialiști în domeniile hidrotehnicii și hidroenergeticii.

PROF. DR. ING. DORIN PAVEL (1900-1979)

,,PĂRINTELE HIDROENERGETICII ROMÂNEȘTI”

situatia economica a României la terminarea războiului eradezastruasă. Industria era în mare parte distrusă sau trecută pe producțiede război.

populația de la sate era sărăcită de seceta prelungită din anii 1945-47 și de ,,cotele” uriașe pretinse de autorități în contul datoriei de război.

instalarea guvernului de ,,democrație populară” dr.Petru Groza la 6 martie 1945 duce la generalizarea în viața social-politică a democrației de tip stalinist-totalitar.

noile autorități adepte ale modelului sovietic de dezvoltare, desființează proprietatea privată (nationalizarea din 11 iunie 1948), organizează colectivizarea agriculturii și declanșează un program de industrializare forțată și de electrificare a țării.

unitățile industriale importante intră sub controlul ,,sovromurilor”, societăți controlate de specialiștilor sovietici, înființate cu scopul de a grăbi plata despăgubirilor de război către Uniunea Sovietică (vor funcționa până în 1956).

pe 26 octombrie 1950, Comitetului Central al P.M.R., aprobă ,,Planul

decenal de electrificare a ţării 1950-1960”

DEZVOLTAREA HIDROENERGETICII ÎN PERIOADA 1946-1960.

se refac și se repun în funcțíune o serie de centrale hidroelectrice distruse întimpul războiului în special din zona Ardealului de Nord.

în amenajările hidromecanice (pentru producerea forței) existente în teritoriu,se montează generatoare electrice pentru asigurarea nevoilor locale de energie.

nevoia de energie electrică cerută de refacerea și dezvoltarea unitățilorindustriale impune începerea unor lucrări de construcție a unor centralehidroelectrice importante pentru această perioadă:

- CHE Crăinicel (amenajarea Bârzava)-1952 8.700 KW

- CHE Moroieni (amenajarea Ialomița)- 1953 15.000 KW

- CHE Aștileu (amenajarea Crișul Repede)- 1954 3.000 KW

- CHE Sadu V (amenajarea Sadu)- 1955 15.500 KW

- CHE Stejaru (amenajarea Bistrița)-1960 210. 000 KW

se desfășoară un uriaș volum de studii de teren și de proiectare pentrupregătirea centralelor deceniului următor.

între 1946 și 1960 în Romania s-au realizat doar 5 centralehidroelectrice cu o putere instalată de 252.200 kW.


CENTRALA HIDROELECTRICĂ STEJARU – 1960.

. Schema de amenajare a centralei Stejaru

(proiectul din 1908).

Detalii tehnice ale uvrajelor amenajării

(proiectul din 1916)

se pun in funcțiune 20 centrale cu o putere totală de 883,8 MW:

- CHE Vidraru -1966 220,0 MW

- 2 centrale amenaj. Argeș Amonte (1968-1969) 9,8 MW

(Vâlsan, Cumpănița)

- 4 centrale din cascada Argeș Aval (1967-1969) 60,0 MW

(Oiești, Albești, Cerbureni, Valea Iașului)

- 12 centralele în cascada Bistrița aval (1963-1966) 244,0 MW

(Pângărați, Vaduri, Piatra Neamț, Vânători, Roznov,

Zănești, Costișa, Buhuși, Racova, Gârleni, Lilieci, Bacău)

- CHE Porțile de Fier HA1, HA2 (amenaj. Dunăre)-1970 350,0 MW



- CHE Porțile de Fier HA3-6 (amenaj.Dunăre)(1970-1972) 700,0 MW

- 10 centrale din cascada Argeș Aval (1972-1976) 119,2 MW

(Curtea de Argeș, Noapteș, Zigoneni, Băiculești,

Mânicești, Vâlcele, Merișani, Budeasa, Bascov, Pitești)

- CHE Ciunget (amenaj. Lotru) 1972/1973 510,0 MW

- 9 centralele în cascada Olt Mijlociu (1974-1979) 377,0 MW

(Dăești, Rm. Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni,

Ionești, Zăvideni, Străjești, Arcești)

- CHE Mărișelu (amenaj.SomeșRece)-1977 220,5 MW

- 2 centrale cascada Someșul Rece-1977 49,6 MW

- CHE Gâlceag (amenaj.Sebeș)-1980 150,0 MW

- alte centrale - CHE Poiana Uzului (1976), Stânca 97,5 MW

Costești (1978), Paltinu (1979), Mălaia (1979),

Motru (1979).


se pun in funcțiune 47 de centrale cu o putere totală de 2065,9 MW:

- CHEPorțile de Fier II (amenaj.Dunăre)(1985-86) 216,0 MW

- CHE Retezat (amenaj. Râul Mare) (1986) 335,0 MW

- 8 centrale din cascada Râul Mare Aval (1986-1989) 120,9 MW

(Clopotiva, Ostrovul, Mic, Ostrovul Mare,

Cârnești I și II, Păclișa, Totești I și II).

- 2 centrale în cascada Olt Superior (1989) 28,4 MW

(Voila, Viștea)

- 4 centralele în cascada Olt Mijlociu (1980-1982) 177,9 MW

(Gura Lotrului, Turnu, Călimănești, Drăgășani)

- 4 centrale în cascada Olt Inferior (1981-1989) 185,0 MW

(Slatina, Ipotești, Drăgănești, Frunzaru)

- CHE Șugag, Săsciori, Petrești (amenaj.Sebeș)(1983-1984) 196,2 MW

- CHE Tismana (amenaj. Cerna Motru)(1983) 106,0 MW


- CHE Remeți, Munteni (amenaj. Drăgan)(1985-1988) 158,0 MW

- CHE Brădișor (amenaj. Lotru) (1982) 115,0 MW

- 3 centrale din cascada Siret (1983-1986) 118,0 MW

(Galbeni, Răcăciuni, Berești).

- CHE Clăbucet (amenaj. Dâmbovița) (1985) 64,0 MW

- 4 centrale (amenaj. Buzău) (1988-1990) 76,7 MW

(Nehoiașu, Căndești, Vernești, Simileasca)

- 3 centrale (cascada Someșul Mic)(1983-1987)

(Someșul Cald, Gilău II, Florești) 25,8 MW

- 2 centrale (amenaj. Râul Târgului) (1985-1987) 24,2 MW

(Lerești, Voinești).

- 2 centrale (cascada Criș) (1989) 36,0 MW

(Lugașu, Tilegd)

- alte centrale - CHE Scropoasa (1984) Clocotiș (1986), 82,8 MW

Agigea (1987), Herculane (1987), Golești (1988),

Colibița (1988), Măneciu (1989), Văcărești (1989).



- CHE Ruieni, (amenaj. Ruieni)(1993) 140,0 MW

- CHE Gogoșu (amenaj. Dunăre) (1994) 54,0 MW

- 3 centrale din cascada Olt Superior(1991-1996) 42,6 MW

(Arpașu, Scoreiu, Avrig).

- CHE Călimănești (amenaj. Siret) (1993) 40,0 MW

- 2 centrale (amenaj. Olt Inferior) (1988-1990) 106,0 MW

(Rusănești, Izbiceni)

- 2 centrale (cascada Jiu)(1992-1997)

(Vădeni, Tg. Jiu) 23,6 MW

- 2 centrale (cascada Râul Mare) (1991)

(Hațeg, Orlea) 27,4 MW

- alte centrale - CHE Săcădat (1994), Mihăilești (1995), 37,2 MW

Izvoarele (1997), Cernavodă (1988).



- CHE Dragoslavele (amenaj. Dâmbovița)(2001) 7,7 MW

- CHE Cornetu (amenaj. Olt Defileu) (2002) 33,2 MW

- CHE Poiana Teiului, (amenaj. Bistrița)(2003) 11,0 MW

- CHE Râul Alb (amenaj. Rusca) (2004) 20,5 MW

- CHE Rucăr (amenaj.Dâmbovița) (2004) 23,0 MW

- CHE Subcetate (amenaj. Strei) (2004) 12,0 MW

- CHE Văleni de Munte (amenaj. Teleajen)(2005) 10,0 MW

- CHE Fughiu (amenaj. Criș) (2007) 10,0 MW

- CHE Movileni(amenaj. Siret) (2009) 33,9 MW

- CHE Plopi (amenaj. Strei) (2010) 12,0 MW

- CHE Robești (amenaj. Olt Defileu) (2011) 27,1 MW

- CHE Racovița (amenaj. Olt Defileu) (2013) 31,5 MW


La 1.01.2014 hidroenergetica românească avea în funcțiune o putereinstalată de 6689,4 MW cu o producție de energie de 18.224 GWh/an.

Capacitățile de producție aflate în exploatare sunt următoarele:- Centrale hidroelectrice mari (P>10 MW)

număr centrale: 108putere instalată: 6132,5 MWproducție de energie: 16.800 GWh/an

- Stații de pompare energeticenumăr centrale: 5putere instalată: 91,5 MW

- Centrale hidroelectrice mari (P>10 MW)număr centrale: 391putere instalată: 556,9 MWproducție de energie: 10,0 MW 1.424 GWh/an.

Capacitățile de producție sunt proprietate privată a statului date înadministrarea SC Hidroelectrica, cu excepția a 228 CHEMP-uri, cu oputere instalată de 279,3 MW aflate în proprietate privată.

SITUAȚIA ACTUALĂ A HIDROENERGETICII ROMÂNEȘTI.

POTENȚIALUL HIDROENERGETIC AL ROMÂNIEI.

► Potențial teoretic liniar: 70 Twh/an

► Potențial tehnic amenajabil: 36 Twh/an ( 11600 MW)din care: micropotențial 6 Twh/an ( 2500 MW)

► Potențial economic amenajabil: 28 – 32 Twh/an

( 9100 – 10300 MW)

► Potențial exploatabil. 24 – 26 Twh/an

( 7000 – 8200 MW )

► Potențial în operare la 1.01.2014 18,224 Twh/an ( 6689,4 MW )

Grad de utilizare a potențialului exploatabil 72,8 %

prin prisma potențialului tehnic amenajabil neutilizat, România mai poatevalorifica încă cca. 10-12 TWh/an, respectiv o putere instalată de cca.2500-3000 MW.

strategia de dezvoltare a SC Hidroelectrica pentru perioada 2009-2025 prevede:

- finalizarea lucrărilor la centralele începute înainte de 1990. respectiv capacități cu puterea de 325 MW și o energie de 1,011 TWh/an

- amenajarea a 20 de centrale noi pe sectoare de râu, pentru care sunt întocmite studii, cu o putere de 385 MW și o energie de 1,246 TWh/an.

- realizarea a două proiecte de interes național: centrala de pompaj Tarnița-Lăpuștești 1000 MW și centrala Islaz (Olt) 28,2 MW și 180 GWh/an.

construcția de noi centrale se va realiza și ca efect al aplicării măsurilor de stimulare a energiilor regenerabile (certificate verzi).

la această dată există câteva certitudini care vor influența evident dorința de amenajare a potențialului hidroenergetic rămas neutilizat.

- sectoarele de râu rămase neamenajate sunt zone cu potențial relativ sărac, pentru valorificarea căruia trebuiesc făcute investiții mult mai mari.

- la concurență cu noile tehnologii pentru alte resurse regenerabile (eolian și solar), este posibil ca realizarea de centrale hidroelectrice de mică putere să nu mai fie profitabilă.

PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII HIDROENERGETICII.

noile tehnologii de valorificare a altor resurse regenerabile (solar, eolian) vor face ca valorificarea restului de potential sa nu mai fie profitabilă și mai mult menținerea în exploatare a unor centrale hidroelectrice să devină neeconomică.

este probabil ca din parcul de centrale existent sa rămână în funcțiune numai centralele cu cheltuieli reduse de exploatare și centralele ce potfurniza serviciilor de sistem (in special cele de putere mare).

o ,,șansă” a centralelor hidroelectrice în condițiile creșterii ponderii utilizării energiei solare și a energiei eoliene o reprezintă folosirea capacității de ,,acumulatori de energie” în sensul stocării energiei pe timp de noapte sau în perioadele de minim energetic, dar si cea de ,,transformator energetic” în sensul transformării energiei de baza în energie de varf.

apreciem că centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj vor fi indispensabile funcționării sistemului energetic. In lipsa unor centrale de pompaj construite în acest scop, există posibiltatea transformării marilor centrale gravitaționale cu lacuri de acumulare în centrale de pompaj.

PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII HIDROENERGETICII.

VĂ MULȚUMESC !

Hidroenergetica romaneasca - trecut, prezent, viitor

Documents

Transcript of Hidroenergetica romaneasca - trecut, prezent, viitor