Evenimentele nvatarii-galperin

Diferitele tipuri de nvatare se desfasoara n conditii diferite, dar dincolo de acestea, nvatarea prezinta sI caracteristici comune pentru toate tipurile, acestea primind denumirea de evenimente.

Evenimentele care au loc pe parcursul a 4 faze succesive sunt:1. faza de receptare-evenimentul initial trebuie sa fie o stare de atentie fata de stimulul care duce la perceperea acestora. Perceperea permite individului sa diferentieze un stimul de altul, sau partile lui de alte parti, apoi stimulul trebuie sa fie codificat. Deci faza de receptare cuprinde: starea de atentie, perceperea, sI codificarea.2. faza de nsusire: are loc evenimentul de nsusire ca atare prin implicarea mecanismelor actionale ale activitatii nervos superioare.3. faza de stocare-schimbarea produsa prin evenimentul nsusirii psihice stocata, pastrata n memorie. 4. faza de actualizare: cunoaste formele de spontana, dezorganizata sI deliberata atunci cnd readuce un eveniment special nvatat n raport cu rezolvarea unei probleme. Actualizarea este implicata n fenomenul de transfer n nvatare atunci cnd subiectului I se cere sa obtina o noua performanta ntr-un nou context. Henri Wallon(1879-1962).Psiholog francezS-a ocupat de partea patologica a constiintei Fost elev al Scolii Normale Superioare, i-si ia licenta in filosofie (1902), obtine gradul de doctor in medicina (1908) cu teza delirul persecutiei (1909), publica o teza de doctorat in litere, Copilul terbulent (1925) si fondeaza laboratorul de psihologie a copilului, pe care il va conduce timp de un sfert de secol. Impreuna cu P.Langevin, pregateste un proect de reforma a invatamantului care va inspira reformele ce aveau sa urmeze. A manuit cu multa competenta in analiza psihologica metoda dialectica, fapt prin care s-a indepartat de modul in care au privit copilul O.Decroly, M. Montessori si chiar J.Piaget, el nefiind un psiholog al copilariei ci al copilului ce va devenii om, interesat fiind de geneza functiilor si caracteristicilor psihice din copilarie pe plan afectivo-social. A studiat in mod deosebit structurile si leziunile sistemului nervos al copiilor debili mintali, sau motori, sau cu anumite infirmitati neuropsihice (1903-1910) Sistemul sau de lucru a fost cel al comparatiei pentru a ajunge la explicarea fenomenului uman.H. Wallon, R. Zazzoi Ph. Malrieu au propus o periodizare a dezvoltrii psihice a copilului care poate fi prezentat n modul urmtor :Prima etap(0 6/7 luni) este perioada formrii la copil a primelor mijloace emoionale de comunicare cu omul matur. n primele 2 luni de via adultul este prezent ca un excitant condiionat al unui numr limitat de reacii emoionale ale pruncului. Aproximativ la luna a treia de via adultul devine factor de semnificaie emoional generalizat. Copilul ncepe a avea trebuina ca omul matur s fie prezent alturi de sine n afara situaiilor organice. Pe baza unei reacii emoionale pozitive generalizate la copil se formeaz o poziie de un interes activ fa de adult.Etapa a doua(6/7 12 luni) este perioada emoional-motorie. La aceast vrsta comunicabilitatea copilului atinge un nivel maximal. n cadrul.Comunicrii emoionale iniiativa trece de partea micuului: el cere de la aduli atenie. Treptat copilul devine tot mai mult apt de a manipula cu strile emoionale proprii, ceea ce este o argumentare n favoarea dezvoltrii primelor premise ale controlului voluntarEtapa a treia(1 3 ani) se caracterizeaz prin mrirea independenei,autonomiei copilului, care vrea s se asemene mai mult cu adultul. O semnificaie deosebit revine n aceast perioad activitii practice cu obiectele. n acest timp micuul imit omul matur datorit dezvoltrii limbajului, mersului.Datorit acestei imitri,copilul se evideniaz pe sine nsui din anturajul social. Ctre vrsta de trei ani, dup H. Wallon, copilul descoper independena Eu lui propriu.Etapa a patraEste numit personalism.Perioada dat(3 6/7 ani) ncepe cu desfurarea unui ir de conflicte. Este vorba despre desfurarea unei crize n dezvoltare (criza de la 3 aniEu singur) Dup aceast prim faz negativ urmeaz faza pozitiv a personalismului, care, la rndul su ,se submparte n dou perioade. Prima perioad(ncepnd cu vrsta de 4 ani) se caracterizeaz printr-o graie n comportare. Copilul devine pentru sine obiect de cercetare.ns, copilul este orientat tot timpul la atitudinea omului matur fa de sine. n perioadaa doua este caracteristic dorina copilului de a-i imita pe alii.Etapa a cincea(7 14 ani) procesul dezvoltrii personalitii, dup prerea lui Wallon, pare cu mult mai srac. Copilul este mai mult orientat la mediul extern. nsuind experiena social. O importan mare naceasa perioad au colectivele de copii, care determin formarea personalitii. n decursul acestor ani copilul depinde multe situaii i relaii sociale, de parc el s-a acomodat bine la acest mediu.Dup aceast perioad linitit urmeaz o noucriz n dezvoltare, care ncepe o dat cu maturizarea sexual.Henri Wallon subliniaz rolul societaii n dezvoltarea proceselor mintale, intelectuale ale copilului. Personalitatea copilului este modelat de ctre societatea care l nconjoar. El a lucrat pentru a stabili legtur ntre psihologie i marxism. Henri a nteles relaia ntre dezvoltarea copilului i societaii n care subiectul era supus diferitor stimuli, subiectul umna era abordat nu ca un fenomen izolat, ci ca un tot ntreg.Piaget i Wallon deseori discutau tematica ideilor sale, Piaget ncerca s gseasca un echilibru ntre ideile sale i a lui Wallon. n timp ce Wallon considera c este mai important sublinierea diferenelor ntre teorii.n timp ce Piaget ncerca s gseasca structuri logice n dezvoltarea copilului, care subliniaz trecerea continu de la o etap la alta, Wallon sublinia importana relaiilor umane n dezvoltarea copilului. Wallon susinea c exist o unitate nu numai ntre etape, dar, de asemenea, n cadrul fiecrei etape n sine. Pentru Wallon Piaget era doar un focar de idei i numai, dndui o caracteristic ca fiind o interpretaie a ideilor individualiste i egoiste a lui Rousseau, unde practica sociala este apreciat negativ.Practica lui Wallon are mult n comun cu ideile lui Vigotsky, ambii fiind influenai de marxism i utilizau materialismului dialectic pe parcursul activitii lor. Wallon, ca i Vigotsky, punea un accent puternic pe rolul limbajului ca factor a dezvoltarii copiluluiHenry ofer cititorului o idee important a ceea ce o psihologie marxist ar putea arata ca. O psihologie unde nu putem nelege geneza individului fr a pune un puternic accent pe formele sociale i culturale, care face posibil acest lucru.TEORIA DEZVOLTARII PERSOANEI(Henri Wallon: 1879 1962)1. CARACTERIZARE GENERALA:H. Wallon este, dupa aprecierea lui R. Zazzo, psihologul copilariei, deoarece el si-a propus, deliberat, ca tinta, aceasta varsta. Maniera sa de a aborda copilaria este singulara: el a avut ambitia exhaustivitatii, a trecerii dincolo de perspectiva parcelara. El s-a interesat in mod egal de dezvoltarea cognitiva, afectiva, biologica si sociala a copilului, atat sub aspectul normalitatii cat si al patologicului. Analiza comparativa multidirectionala pe care a practicat-o ca metodologie s-a bazat pe doua directii concomitente: comparatii interne (la nivelul aceleasi varste, intre copii cu dezvoltare normala si cei cu anumite particularitati ale dezvoltarii, sau intre cei cu dezvoltare normala si cei cu dezvoltare patologica); comparatii externe (intre varste: copil adult, sau relatii diferite: copil maimuta si copil om primitiv). Analiza comparativa (sustinuta de observatie si teste) a fost in egala masura sansa si nesansa teoriei sale. Sansa pentru ideile de pionerat pe care i le-a permis (unele, anticipari exceptionale ale unor rezultate extrem de recente si actuale), nesansa pentru imposibilitatea ca rezultatele obtinute cu o astfel de metodologie sa fie luate in calculul practicienilor experimentalisti.2. TEZE PRIVIND ONTOGENEZA: Ontogeneza este o constructie progresiva prin care se realizeaza integrarea, in diferite raporturi, a doua functii psihice fundamentale: a) afectivitatea (dimensiunea centripeta a psihismului, legata de sensibilitatea interna, orientata si implicata in edificarea subiectului psihic prin autoreflectare. Ea este raspunzatoare de constructia persoanei cine sunt?) b) inteligenta (dimensiunea centrifuga, legata de orientarea externa a individului, de actiunea acestuia asupra mediului inconjurator in tentativele sale adaptative. Ea este implicata in cristalizarea obiectului psihic ce este, cum fac?). Dezvoltarea ontogenetica este stadiala. Fiecare stadiu se constituie intr-un ansamblu original de conduite, caracterizate printr-un tip particular de ierarhie realizat intre cele doua functii: afectivitatea si inteligenta. Constructia stadiala ontogenetica este guvernata de trei legi: a) Legea alternantei functionale un stadiu cu o dominanta centrifuga va fi urmat de unul cu orientare centripeta; b) Legea preponderentei functionale - in fiecare stadiu una din cele doua functii va fi preponderenta, fara a opri dezvoltarea celeilalte; c) Legea integrarii formele corespunzatoare stadiilor anterioare nu dispar, ci se subordoneaza noilor achizitii ale fiecarei functii. Cele cinci stadii ontogenetice sunt: a) stadiul impulsiv si emotional (1 -12 luni); b) stadiul senzorio motor si proiectiv (1 -3 ani); c) stadiul personalizarii / personalismului (3 -6 ani); d) stadiul categorial (6 11 ani); e) stadiul adolescentei (11 16 ani). Progresul realizat de copil in fiecare stadiu sprijina achizitiile functiei alternative. Trecerea de la un stadiu la altul este discontinua prin continutul dominant (afectivitate / inteligenta), fiind caracterizata de un fenomen de clivaj, de intrerupere. Prin complexitatea rezultata se asigura insa unitatea procesului. Astfel, ontogeneza poate fi caracterizata ca fiind, in ansamblul sau, o unitate in discontinuitate. Esentiala in dezvoltarea ontogenetica este textura sociala care apare ca liant si mediator intre necesitatile si posibilitatile copilului si logica lumii fizice care reclama si stimuleaza adaptarea.3. CONCEPTE FUNDAMENTALE: Emotia: emotia este privita de Wallon ca fiind jonctiunea dintre biologic si social, dintre fiziologic si psihologic. Reactia afectiva, prezenta inca de la nastere, devine maniera privilegiata de comunicare. Ea este interna si externa in acelasi timp, fiind expresia impresiei. Fiziologicul (placerea, durerea, foamea, etc.) capata prin afect grai si forma psihologica, facand ca ceea ce este resimtit in interior sa fie vizibil din afara. Emotia activeaza socialul din jurul copilului. Ea leaga natura nou nascutului de cultura (mediul socio familial), fiind primul program ontogenetic functional comprehensibil reciproc. Miscarea: valoarea sa psihologica interrelationala este deosebita deoarece primele miscari ale bebelusului sunt investite cu semnificatie expresiva de catre anturajul social, intarite si selectate. Miscarea devine forma de expresie si mijloc de actiune asupra semenului adult. Miscarile, integrate in posturi, sunt, in acelasi timp, actiune si expresie. Imitatia:particularitatea imitatiei primare este ca reprezinta o acomodare la celalalt, un ecou motric, un mimetism, o contagiune. Desi aparute doar in prezenta modelului, ele nu se adreseaza acestuia, ci sunt necesitatile personale ale copilului. Aceasta forma primara este in fapt samburele esentei psihice reconstructie, reflectare a realitatii. Cadrul social: acesta poate fi discutat pornind de la distinctia dintre grup si mediu. Grupurile determina locul si rolul fiecaruia intr-o constelatie de indivizi. Mediul trimite la ansamblul circumstantelor fizice, sociale, ideologice care modeleaza viata grupurilor. 4. STADIILE ONTOGENEZEI: A) Stadiul impulsiv (0-3 luni) si emotional (3 -12 luni): 0 3 luni: la nastere si pana in jurul sfarsitului primului trimestru al vietii postnatale, dominanta este cea a impulsivitatii motrice. Deoarece satisfacerea necesitatilor sale nu este automata, ca in stadiul intrauterin, atunci cand apare starea de necesitate (foame, caldura, protectie) si de insatisfactie, copilul reactioneaza prin descarcari si activari musculare. Aceste reactii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le intareste prin satisfacerea trebuintelor reclamate. Aici este baza viitoarelor atitudini si mimici comunicative tot mai complexe. 3 12 luni: substadiul emotional se caracterizeaza prin preponderenta expresiilor emotionale care devin mijlocul dominant de relationare cu anturajul. Ca prime semne observabile ale vietii psihice si supuse modelajului social, ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. Gratie experientelor emotionale (proprii si ale anturajului) copilul isi cristalizeaza o forma globala de reprezentare a situatiilor ceea ce-i permite anticiparea. Emotia, afirma Wallon, este o prima forma de intelegere si diferentiere.B) Stadiul senzorio motor si proiectiv (1 -3 ani): 1 2 ani: reactiile circulare sunt expresia ralierii miscarilor copilului la datele senzoriale si excitatiile provocate de mediu. Senzorio motricitatea, ca tip de activitate dominanta, se dezvolta in doua directii independente, dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare care este baza pentru inteligenta practica, prin actiune si b) activitatea postual imitativa, forma primara a inteligentei discursive ce se va instala odata cu aparitia functiei semiotice / simbolice (limbaj, imagine mentala). 3 ani: in al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimeaza decat vorbeste) ca forme de prezentare. Imitatia sustine interiorizarea, forma sa amanata (in absenta modelului) fiind deja o evocare, un raport de substitutie a ceea ce a fost candva prezent.C) Stadiul personalismului (3 6 ani): acest stadiu este o etapa centrala in stadialitatea walloniana, fiind la intersectia a doua faze importante in devenirea personala: constructia persoanei si dimensiunea sa instrumentala. Este marcat de exprimarea constiintei de sine a copilului, rezultata din parcurgerea constientizarii corporalitatii proprii si a diferentei sale sociale fata de altii. Raportul sine altii este complex si multifazic in acest stadiu. 3 4 ani: perioada de opozitie, afirmarea autonomiei ca premisa a personalitatii (ex. Eu fac, Eu spun, Nu vreau) 4 5 ani: perioada gratiei, a seductiei, cautarea aprobarii, a validarii sociale. Ca urmare, copilul cauta sa seduca, sa fie in centrul atentiei, narcisismul il domina. 5 6 ani: perioada imitativa a rolurilor de tip adult, de pe pozitii de adultism (un amestec de rivalitate si admiratie fata de adult).D) Stadiul categorial (6 11 ani): 6 9 ani: se produce o repozitionare a intereselor: de la cele fata de sine catre cele orientate spre exterior. In acest substadiu precategorial asistam la o diminuare a sincretismului (amestec, nediferentiere in cunoastere). Raportarea functionala la realitate (la ce serveste, de ce este bun si ce face ceva sau cineva) este inlocuita cu cea categoriala, in forma sa concreta insa. 9 11 ani: substadiul categorial incepe printr-o activitate comparativa de diferentiere si extragere a asemanarilor si deosebirilor dintre obiect si situatii. Categorizarea abstracta isi face treptat loc. Are loc o dubla decentrare, intelectuala si socioafectiva si sub impulsul unui nou context socio cultural, scoala.E) Stadiul adolescentei: modificarile fiziologice si cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrata pe sentimentul schimbarii. Revine in prim plan o noua faza de opozitie prin care exigentele constructiei persoanei (trebuinta centripeta) se fac simtite. Grupul de covarstnici este atractiv, cu autoritate, dimensiunea polivalenta a personalitatii fiind exersata de acest nou anturaj. In plan intelectual, gandirea conceptuala permite unificarea reprezentarilor insularizate bazate pe interese concrete, specifice stadiilor anterioare. Se face saltul de la reprezentarea atomista a realitatii spre cea a legilor si integrarilor succesive. In planul constructiei personale, incepe armonizarea asperitatilor prin integrarea planurilor: cognitiv, afectiv, social.[6]