Povestea lui Harap-Albde Ion Creanga

Daca basmul popular, cu tema sa fundamentala, lupta dintre bine si rau, ramane expresia aspiratiei catre bine si frumos a colectivitatii folclorice, basmul cult, structurat pe aceeasi schema, asociaza viziunii colective si pe cea individuala, a autorului sau.Astfel, basmul Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga nu ilustreaza doar obisnuita victorie a binelui asupra raului, ci, comportand semnificatii initiatice, ideea ca cel care devine conducator trebuie sa invete sa-i respecte pe oamenii simpli de care se foloseste sau pe care ii intanleste. Impartasind cu basmele populare tema luptei dintre bine si rau, a victoriei binelui, a personajelor fabuloase, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza, in maniera romantica, destinul unui personaj exceptional, care trece printr-o suma de experiente care il formeaza si il fac capabil de a conduce o imparatie. Tema basmului imbraca formele concrete ale tensiunii dintre neascultarea tatalui de catre fiu si pedeapsa adusa de aceasta greseala, punand astfel in centrul actiunii personalitatea fiului de crai.Textul propune insa mai mult : calatoria inseamna o initiere, imparatul, ca monarh, trebuie sa-si insuseasca intelepciunea si tainele lumii.In aceasta consta si semnificatia de bildungsroman(roman de formare) a textului, urmarind maturizarea tanarului, de la boboc la trebi de aiestea, usor de pacalit, naiv, la printul care stie sa-si pastreze prietenii, sa-i ajute si sa fie ajutat de ei. Timpul desfasurarii evenimentelor, usor diferit de cel al basmului traditional, plaseaza totusi intamplarile intr-un trecut indepartat, propunandu-ne un contract de lectura in care stim ca aventurile sunt fabuloase :amu, cica era odata. Spatiul are doua coordonate : regatul craiului, tatal lui Harap-Alb, si imparatia imparatului Verde, ambele fabuloase.S-ar putea observa ca, pentru a ajunge la destinatie, eroul trebuie sa treaca peste un pod si printr-o padure, ambele semnificand trecerea de la lumea aceasta, la cealalta, asemanatoare fiind cu taramul acesta si taramul celalalt. Personajele prezentate in expozitiune, ca in multe alte basme, sunt imparatul si cei trei fii, dintre care, cel mai vrednic se va dovedi mezinul.Pentru aceasta este insa nevoie de deterioararea echilibrului initial, factorul care distruge armonia imparatiei craiului fiind o scrisoare de la imparatul Verde, prin care acesta cere un mostenitor, el neavand decat fete.Cel care reuseste, sfatuit de pesonajul-donator Sfanta Duminica, este fiul cel mic, acesta dovedindu-i tatalui vitejia, pe pod. Cu toate acestea, Spanul il pacaleste si, inchizandu-l intr-o fantana, ii cere s afaca schimb de identitati.Din acest moment, eroul se va numi Harap-Alb.Desfasurarea actiunii presupune un drum initiatic, in care pleaca eroul pentru a restabilii echilibrul initial, dar in care este supus la mai multe probe.Trei probe se incheie pefect :eroul nu este rasplatit, ramane tot la statutul de sluga, nu obtine nici imparatia, nici casatoria.Pentru aceasta, mai trece odata printr-o serie de probe, la cutea Imparatului Ros, in calitate de petitor al fetei, dar nu pentru el, ci pentru Span.Dupa ce, alaturi de tovarasi sai, Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, doarme in camera inrosita, mananca si bea peste puterile omenesti, alege macul din nisip, pazeste fata de imparat, o recunoaste si trimite calul, alaturi de turturica fetei sa aduca smicelele si apa vie si apa moarta, Harap-Alb se intoarce la Imparatul Verde. Acolo il asteapta insa surpriza :furios ca nu a reusit sa-l piarda, Spanul ii taie capul.Echilibrul il restabilesc insa calul si fata : animalul nazdravan il omoara pe impostor, iar

fata il invie pe Harap-Alb, folosindu-se de obiectele magice aduse de cal de la muntii care s ebat in capete.Eroul este rasplatit : primeste imparatia, totul sfarsindu-se cu o nunta. Plecat in calatoria initiatica cu scop restaurator, de a compensa lipsa, Harap-Alb, protagonistul basmului isi dovedeste, de-a lungul evenimentelor, calitatile de erou.Fiul cel mic al craiului este nu ata de viteaz, cat mai alea milos, prietenos, istet.Daca la inceput, neascultandu-si tatal, este pacalit de Span, care, mai apoi, il face sa incalce a doua interdictie-aceea de a nu se insoti cu omul ros, dupa ce mai prinde la minte, va sti sa-si aleaga prietenii si sa asculte sfaturile primite.Personaj principal si reprezentant al binelui, eroul va fi, in cele din urma, rasplatit pentru calitatile sale.Antagonisti plasati sub interdictie, Spanul si apoi Imparatul Ros, sunt ipostaze ale raului pe care il invinge binele, dar si ghizi initiatici, care desavarsesc pesonalitatea eroului.Fata de trasaturile exceptionale ale lui Harap-Alb, cei doi sunt insemnati, potrivit gandirii populare, ca oameni rai.Unu nu are barba si nici par, celalalt are parul si barba rosie ; se adauga si alte trasaturi justificand incadrarea in categoria antagonistilor : meschinaria, impostura.Ei sunt adversari redutabili pentru bobocul Harap-Alb, dar nici el nu este singur : il ajuta auxiliari pretiosi, veniti din lumea de dincolo-Sfanta Duminica, monstri veseli-sau lumea naturii-furnicile si albinele.Unii dintre acestia ii ofera obiecte magice-somnoroasa preparata de Sfanta, aripa de albina si cea de furnica-care il scot din incurcatura. Eroul exceptional, asemanator tuturor eroilor de basm, Harap-Alb este in primul rand profund uman.Fata de eroii din basmele populare, fiul craiului nu are nicio putere supranaturala : nu se da de trei ori peste cap sa se transforme in musca, nu poate transforma obiectele.In schimb, cei din jur, personajele umane sau supra-umane ii vin permanent in ajutor.Nu intamplator, ci pentru ca Harap-Alb are un suflet bun, este milostiv si iubitor de oameni.Deghizata in cersetoare, Sfanta Duminica este prima care va beneficia de milostenia fiului de crai, devenindu-i ulterior prietena si ramanandu-i credincioasa pana la sfarsitul aventurii tanarului.Ea il salveaza in Gradina Ursului sau Padurea cerbului, ea il povatuieste.Daca ignora sfatul tatalui, Harap-Alb le urmeaza, in schimb, pe cele ale sfintei, dovedind ca a invatat lectia ascultarii. Aceeasi capacitate de a-si face prieteni, probabil trasatura cea mai semnificativa a lui Harap-Alb o regasim si in aventura de la Imparatul Ros.Ca si Spanul, imparatul sta sub semn malefic, fiind omul ros.De data aceasta Harap-Alb nu doreste insotirea cu cel aflat sub interdictie, insa suporta consecintele primului sau act de neascultare.In drumul sau, ocoleste o nunta de furnici si face adapostunui roi de albine, primind cate o apripa magica de la fiecare dintre reginele insectelor ; se insoteste cu monstrii veseli care fac in locul lui muncile grele la care il supune imparatul.De aceea, pesonajul Harap-Alb nu ar enimic exceptional in acceptiunea intanlita in basmele populare, neputand duce la capat fara ajutor niciuna dintre sarcinile date de imparat.In schimb, prin milostenia sa, capacitatea de a-i intelege pe oameni si de a se aproapia de ei, Harap-Alb reuseste sa invinga raul, cu ajutorul tovarasilor sai, configurandu-se astfel ca personaj exceptional. De altfel, de la bobocul de la inceputul basmului, la statutul de erou pe care il dobandeste la sfarsiul acestuia, transformarea este vizibila chiar de la nivelul gesturilor si al limbajului :cand, ia sfatul Sfintei duminici, Harap-Alb aduce in grajd o tava cu jaratec si vede cum cel mai rapciugos cal se indreapta catre aceasta, eroul nostru ii da cu fraul in cap si il ocaraste.El nu recunoaste, in acest moment, natura exceptionala a calului, comportandu-se ca un om obisnuit.De treo ori trebbuie s ainsiste calul pentru a putea fi ales.In schimb, pe drumul catre Imparatul Ros, tanarul nu se mira de nimic-nici de gerila, nici de Setila, nici de Flamanzila-ci, dimpotriva, se intovaraseste indata cu acestia. Modalitatile de caracterizare sunt cele specifice naratiunii obiective : aflam de la narator despre naivitatea si credulitatea lui Harap-Alb, de la celelalte personaje, despre bunatatea acestuia, din limbaj si gesturi deducem ca tanarul este si se comporta mai degraba

ca u nflacau din Humulesti decat un print vestit, din tot comportamentul sau reiese natura exceptionala a binelui ce salasluieste in sufletul fiului de creai.Vestimentatia si auxiliarii il caracterizeaza ca fiind pastrator al traditiei parintesti, caci, imbracandu-se in hainele tatalui, eroul se aseaza intr-o serie a conducatorilor buni.De altfel, experientele prin care trece, acest lucru trebuie sa il invete :cum sa ii respecte pe cei mici la fel ca pe cei mari, pentru ca, ii spune un personaj, a trecut si el prin necazurile lor. Personaj exceptional, ilustrand fortele binelui, Harap-alb trece din experienta initiatica pentru a putea dobandi o imparatie si o sotie.El isi insuseste intelepciunea lumii, invata sa isi faca prieteni si sa depaseasca greutatile imtreuna cu acestia.Venit dintr-un reflex folcloric, eroul depaseste literatura populara, primind semnificatiile unui personaj romantic, pus in situatiile exceptionale pe care le reclama orice basm.Se sugereaza, cu jutorul lui, ca nu mediul social din care porneste omul este semnificativ, ci faptele sale.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate