Harap- Alb Eseu

Pentru a ilustra viziunea despre lume într-un basm am ales ,,Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă. A apărut prima dată în revista ,,Convorbiri literare” la data de 1 august 1877. Datorită colaborării cu Mihai Eminescu a fost publicată ulterior și în ziarul ,,Timpul”. În vederea argumentării voi face apel la prezentarea a două caracteristici ale speciei de basm prezente în opera studiată, la ilustrarea conflictelor, tipului de narator, tehnicilor narative, acțiunii și exprimarea unui punct de vedere propriu asupra operei.

În primul rând este un basm, specie a genului epic de întindere medie. Ca în orice basm binele se confruntă cu răul. În Povestea lui Creangă mezinul familiei craiului se confruntă cu omul spân. Conflictele exterioare domină deoarece se mai adaugă și cearta dintre tatăl crai și fiii lui, lupta psihologică dintre cal și turturică și replicire dintre gerilă și restul grupului din care face parte (,,Gerilă, văzând ca toți îi stau împotrivă, se mîânie atunci și unde trântește o brumă pe pereți, de trei palme de groasă, de au început a clănțăni și ceilalți de frig, de sărea cămașa de pe dânșii”.) Atunci când tatăl își ceartă fiii, mezinul este mâhnit și îngândurat (,,Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roș cum îi gotca, iese afară în grădină și începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său”). Este primul moment în care apare un nou tip de luptă și anume conflictul interior. E specific basmului cult și mai apare de câteva ori în desfășurarea acțiunii: la proba labirintului (reprezentată de pădure) ezită să-l aleaga pe spân drept călăuză; când e trimis după pielea cerbului se revoltă; și în cele din urmă, dar nu cu cea mai puțină importanță, nu vrea să i-o dea pe fata Împăratului Roșu spânului deoarece se îndrăgostește de ea.

În cultura românească spânul reprezintă omul fără păr, iar Împaratul Roșu pe omul roșcat. În basm însușirile morale sunt negative. Autorul îi construiește ca pe niște persoane malefice. Ei sunt de obicei cauza tuturor întâmplărilor rele, țapii ispășitori, datorită diferențelor mai puțin comune. Pe de altă parte Harap-Alb deține date de ordin fizic foarte sumare, tocmai pentru o mai bună identificare cu personajul. Se pune accent însă pe trăsăturile morale. Încă din titlu (oximoronic) ne putem da seama de statutul lui de slugă, dar în același timp și de stăpân. Este servitorul spânului dar are sânge albastru. Harap era o persoană de culoare neagră adusă drept slugă pentru europeni. Cuvântul ,,alb” semnifică pe de o parte noblețe, pe de altă parte poziția de tabula-rasa. Încă e neinițiat, fără experiență și aflat în incapacitatea de a lua decizii proprii. Toate se schimbă cu terminarea procesului de inițiere și devine prototipul persoanei perfecte.

În al doilea rând în text apar două tipuri de narator. Ca în majoritatea operelor epice, dominant este naratorul de persoana a III-a singular, obiectiv, omniscient și omniorezent (,,Fiul craiului cel mai mic iese afară în grădină și începe a plânge lovit în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale tatălui său”; ,, Fetele împăratului însșă priveau la verișor cum privește cânele pe mâtă, și li era drag ca sarea în ochi: pentru că le spunea inima ce om fără de lege este Spânul”). Stilul lui Creangă de a scrie e unic și de aceea apare și un narator de persoana I singular, dar care nu se identifică cu niciun personaj: ,, mai bine vă spuneam că turturica...”. Acest narator nu este clasic ci este vocea

unui actor pe scenă ce se adresează unui public. În cazul de față se adresează naratarului, un public virtual: ,,vă rog să ascultați”.

În al treilea rînd tehnica narativă fundamentală este înlănțuirea: ,, Și când vântul a aburit, iaca și ei la Sfânta Duminică iar au ajuns.” Mai puțin folosită dar și ea prezentă, alternanța se întâlnește atunci când un fir narativ îl urmărește pe Harap-Alb, iar celălalt dezvoltă ce se petrece la masa Împăratului Verde: ,,Dar ia să mai vedem ce se mai petrece la masă după ducerea lui Harap-Alb”.

În ceea ce privește acțiunea, putem spune că este desfășurată pe momente ale subiectului. Astfel expozițiunea ne prezintă câteva personaje și statutul lor (cei doi frați stăpâni și copii lor). Împăratul Verde avea trei fete și Craiul trei feciori. Succesiunea întâmplărilor e declanșată de scrisoarea primită de tatăl băieților, în care se cerea șă-și trimită un fiu să-i fie ginere împăratului frate.

Desfășurarea acțiunii cuprinde încercările nereușite ale băieților mai mari de a ajunge la destinație. De reușită are parte mezinul, care trece de încercarea tatălui de a-l speria, ca pe ceilalți, la pod cu o blană de urs. Urmează o serie de încercări în care este ajutat de Sfânta Duminică și de calul credincios. Nu ascultă sfatul tatălui său și acceptă ajutorul spânului, dar este trădat și primește numele de Harap-Alb. Pus de spân, aduce salățile din grădina ursului, pielea cerbului fermecat, și pe fata Împăratului Roșu. Îndeplinirea acestei ultime sarcini este influențată de ajutorul primit din partea furnicilor, albinelor și a monștrilor simpatici (Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă) .

Punctul culminant este atunci când Spânul îi taie capul fiului craiului și este pedepsit și omorât, la rândul lui, de cal. Mai cuprinde vindecarea miraculoasă cu ajutorul fiicei Împăratului Roșu și a apei vii, moarte și a ramurilor de măr dulce.

Deznodământul e constituit de nunta eroului cu fata și continuarea ei până în ziua de astăzi.

După părerea mea Ion Creangă creează o poveste universală a drumului inițiatic. Identificarea cu eroul este foarte ușoară în măsura in care nu are puteri supranaturale și datele portretului de ordin fizic sunt sumare. Autorul are o viziune originală asupra omenirii. Prezintă o lume condusă de haos (,,Și apoi, pe vremurile acelea, mai toate țările erau bântuite de războaie grozave...”) pe care Harap-Alb o pune în ordine prin probele îndeplinite. Oglindit în basm orice element din lumea reală are o transpunere în poveste: greutățile fiecăruia- probele lui Harap-Alb; oamenii răi sunt prezentați de Spân, de Împăratul Roșu și așa mai departe. De aceea poate fi asumată foarte ușor de fiecare dintre noi. Singura diferență e că în realitate răul este învins mult mai greu și nu este chiar așa de ușor de identificat.

În concluzie consider că prin cele enumerate mai sus am ilustrat corect viziunea despre lume în raport cu opera literară ,,Povestea lui Harap-Alb”, relevantă pentru simplu fapt că este o plăsmuire artistică a realității după cum spune și Pompiliu Constantinescu: ,,Ion Creangă a ilustrat în opera sa, propria experiență de viață, pe care a povestit-o sub formă de memorial , a învăluit-o în mit și a sugrumat-o într-o experiență fantastică, valabilă pentru om în general. Și el a luptat cu spânul, cu primejdiile și nevoile , și el s-a făcut frate cu dracul, ca să treacă punțile vieții,iar nemurirea și-a dobândit-o din apa vie și apa moartă a creației lui artistice”.

Borbel Andreicls. a X-a A