Hamlet

Păuna Gabriela Maria, grupa 7, seriaII, anul IIFacultatea de Litere, Universitatea Bucureşti

Hamlet şi condiţia lui tragică Motto: “A fi sau a nu fi”

Hamlet, o capodoperă de foarte mare însemnătate pentru literatura universal, este rezultatul măiestriei de neegalat a marelui scriitor englez William Shakespeare. Acesta a fost un dramaturg şi poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze. El este adesea numit “Lebăda de pe Avon”. De-a lungul vieţii a scris 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum şi alte poezii. Printre opere sale de foarte mare valoare se numără şi Othelo, Macbeth, Romeo şi Julieta, Hamlet, Sonete.

Prin urmare, tragedia Hamlet a fost scrisă de Willliam Shakespeare între 1599-1601 şi face part e dn curentul renascentist. Actiunea tragediei se pterece în Danemarca şi ne relevă marea dramă a prinţului Danemarcei, Hamlet care îţi pierduse tatăl, şi el doreşte să îi răzbune moartea tatălui său , deoarece bănuia de ceva timp că în realitate tatăl său a fost asasinat de către unchiul său Claudius, deoarece acesta din urmă dorea să obţină conducerea ţării. Acum rege al Danemarcei era Claudius şi la mai puţin de două luni se casatorise şi cu mama lui Hamlet, Gertrude . Prin urmare, conflictul operei dramtice este unul puternic, la fel ca şi personajele capodoperei lui Shakespeare.

„Hamlet” un permanent joc al măştilor, în care personajele poartă mereu alte măşti, doar Hamlet rămânând unul singur. Hamlet îsi asumă afişarea unei măşti şi anume a nebuniei curate. Şi aşa cum afirma Gabriel Liiceanu „Masca este elementul esenţial al spectacolului tragic pentru că ea este forma scenică a simbolului”.

Hamlet tinde să atingă absolutul, aşa că se lasă purtat de dorinţa de dreptate absolută.Hamlet dă voie părţii întunecate din el să iasă la lumină. Încearcă să şteargă tot ce-a existat înainte şi să se nască din nou întru cunoaştere. „Voi şterge-n amintire / Mărunte doruri, cărţi şi-nvăţături / Şi chipuri cercetate-n tinereţe”

Hamlet este dominat de incertitudini pe tot parcursul piesei, la un moment dat prin in acest joc de teatru al realitaii, al personalor care-l inconjoara el este impins sa considere existent noastra pe paman ca fiind ceva efemer si lipsit de valoare in comparatie cu rasplata atingerii absolutului; Hamlet:A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea.

1


Mai nobil e să rabzi în cuget, oare

,săgeți și praștii ale ursitei rele,

sau apucând o armă, să curmi

al restriștilor noian? Să mori… să dormi…

Nimic mai mult. Și printr-un somn

să știi că pui sfârșit durerii sufletești

și-atâtor mii de alte suferințe ce sunt a cărnii parte.

E o-ncheiere chiar foarte de dorit.

Să mori… să dormi… să dormi…

Dar cine știe? Să visezi.

Aici e greul.

Ce fel de vise ne vor cerceta în somnul greu al morții

când ne vom fi desprins din bâlciul omenesc?

E tocmai ce ne-ndeamnă a șovăi,și-aici e teama care dă năpastei un trai atât de lung.

Cine-ar mai sta să-ndure bătrânețea,biciul acestor vremuri, urgia asupririi,

jignirea adusă numelui de om,

durerea dragostei ne-mpărtășite,disprețul pentru tot ce-I bun in om

și-atâtea palme indurate de cei vrednici

de la cei nevrednici, când poate să-și dea singur

dezlegarea cu un vârf de jungher?

Cine și-ar mai duce povara vieții-n geamăt și sudori

de n-ar fi taina groazei ce urmează,și-acel hotar necunoscut de unde

nu-I călător să se fi-ntors vreodată,și care zdruncină voința noastră,

făcându-ne să suferim mai lesne urgiile de-aici

,decât să tindem spre altele pe care nu le știm.

2


Gândirea deci ne face lași pe toți.

Și flacăra pornirilor din noi se stinge

la suflul înghețat al cugetării.

Și fapta mare pe care-o cere clipa

se risipește-n drum și-ajunge orice, doar faptă nu.”

În viziunea lui Nietzsche „omul dionisiac seamănă cu Hamlet: amândoi au aruncat o privire cuprinzătoare în esenţalucrurilor, au ajuns la cunoaştere şi le este scârbă de acţiuni; căci acţiunea lor nu poateschimba întru nimic esenţa veşnică a lucrurilor; li se pare ridicol sau umilitor să li seceară ca lumea, care a ieşit din ţâţâni, să fie pusă la loc de ei. Cunoaşterea ucide acţiunea.”

Hamlet înţelege provocareaşi-o acceptă. Întregul episod al apariţiei duhului este un joc între a părea şi a fi. Pentrulumea de la curtea Danemarcei, duhul e o umbră, o părere, pentru Hamlet, doar, el este o esenţă convertită în realitate vizibilă. Gândirea poate converti pe „a părea” în „a fi”: „căcinu se află lucru, fie bun, fie rău, pe care gândul să nu-l facă să fie aşa: pentru mine e oînchisoare.”

Continuăm prin a fii martorii acţiunililor lui Hamlet in piesa şi actiunile care au condus la atingerea cunoaşterii absolute.

În cartea fratilor Lamb ,“Povestirile dupa piesele lui Shakespeare” este reprezentată o povestire a pieselor lui William Shakespeare, printre care şi urmatoare povestire a piesei Hamlet care surprinde întreaga tragedie prin care protagonistul trece de-a lungul derulării evenimentelor.

Opera este o tragedie , principalul conflict fiind cel dintreHamlet si fratele regelui, iar antagonistul moare otravit de Laertes, in final toată familia regală moare. Ea il prezintă pe prinţul Hamlet, al ăarui tată a fost ucis de fratele său pentru a îi lua tronul, care în final moare pentru a face dreptate tatălui său. Hamlet regele Danemarcei a murit lasandu-şi soţia văduvă. La mai putin de două luni , Gertruda s-a măritat cu Claudius. Străjerii împreună cu Hamlet văd o fantoma. Hamlet a aflat că stafia era tatăl său acesta fiind omorât de Claudius si că dorea răzbunare. Aici intervine incertitudinea lui Hamlet, acesta cade pe gînduri nu ştie dacă să îşi pună sau nu masca de care am vorbit mai devreme, a nebuniei. Hamlet este prins între dorinţa sa de cunoaştere şi dorinţa de dreptate. Pe parcursul piesei personajele ni se înfăţişează pe diverse paliere, schimbându-şi măştile cît mai des. Prinţul joacă rolul unui nebun pentru a nu fi suspectat de complotul împotriva regelui. Hamlet plănuieşte să organizeze o piesă de teatru care prezintă circumstanţe asemănătoare morţii regelui. Iar, la momentul punerii în scenă a piesei prin reacţia regelui care a părăsit încăperea prefăcându-se bolnav, Hamlet s-a convins că regele Claudius şi-a omorât fratele. În urma unei conversaţii dintre print şi mama sa , Hamlet îl ucide accidental pe Polonius. Regele a descoperit complutul şi l-a trimis pe Hamlet unde urma să fie ucis. Ajutat de piraţi tânarul ajunge înapoi în Danemarca unde asistă la înmormantarea Ofeliei, fiica lui Polonius

3


care a murit inecandu-se. Laertes ,fratele Ofeliei, voia să se răzbune pe Hamlet ,dar aceştia s-au împacat. Regele a organizat un duel amical intre cei doi. Regele a schimbat sabia lui Laertes cu una ascutita şi înveninată iar acesta îl raneste pe Hamlet, dar acesta îl omoară pe Laertes aflând adevarul despre rege. Cu o ultimă suflare Hamlet îl omoară pe rege şi astfel îl razbună pe tatăl său.In final, Hamlet îl ucide pe rege, dar sacrificiul este propia sa viaţă, “nobila inimă a lui Hamlet îşi opri bătaia”.

Vom vorbi puţin despre relaţia dintre Hamlet şi iubita sa, Ofelia care se degradează treptat pe parcursul piesei, aceasta sfârşind prin a se sinucide. Hamlet o vede pe Ofelia ca pe o fata care ar putea oricând să îl trădeze şi să îi deranjeze liniştea din lumea lui ideală absoultă, aceea din ceruri. O vede pe Ofelia ca fiind o a doua Eva care ar cădea din nou pradă vicleniei şarpelui. Pentru ca ea nu îşi pune problema pe care o are Hamlet, “A fi sau a nu fi”.

„Restul e tăcere”. Asta e tot ce ne spune Hamlet. “Nu sunt nici vise rele, nu e nimic: e tăcere. Absenţă a sunetelor. Hamlet nu este absolvit pe pământ asemenea lui Oreste, dar finalul trimite cu gândul la acea plasă protectoare a lui Nietzsche care-l prinde pe erou„şi-l reaşază în matca originară a vieţii. (Matei Calinescu)

"Hamlet este un mare prinţ, nu numai al gîndirii, ci şi al existenţei"(Ileana Malancioiu)

Bibliografie:

Ileana Mălăncioiu –“Vina tragică - tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka”, Editura Cartea Românească, 1978

G. Liiceanu, Tragicul. “O fenomenologie a limitei şi depăşiri”i, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005

William Shakespeare-Opere II: Hamlet, Editura Paralela 45, 2010

Ileana Mălăncioiu – “Vina tragică: tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka”,ed. a-II-a, revăzută, Editura Polirom, Iaşi, 2001

Charles, Mary Lamb-Povestirile după piesele lui Shakespeare,2003, Editura Prut

4


5

Hamlet

Documents

Transcript of Hamlet