Hamlet

William Shakespeare

Andrei Ioana – Cîrjan Mirela Dumitru Luana – Harja Maria

Nicolae Ramona – Tudorache Alina

William Shakespeare Despre

William Shakespeare s-a născut la Stratford-upon-Avon, în Anglia, în aprilie 1564, fiul lui John Shakespeare şi al lui Mary

Arden.

Botezul lui Shakespeare este înregistrat în ziua de 26 aprilie a anului, dar ziua naşterii sale este considerată 16.

Cei mai multi biografi spun ca Shakespeare a fost educat la Noua Scoală King în Stratford, o scoală liber privilegiată în 1553.

Învătământul liceal a variat calitativ pe durata erei elisabetane, dar planul de învătământ a fost dictat de lege în întreaga Anglie si scoala ar fi asigurat o educatie intensă în gramatica latină si

în studiul limbilor clasice.

La vârsta de 18 ani, el s-a căsătorit cu Anne Hathaway, cu care acesta a avut 3 copii: Susanna, si gemenii Hamnet si Judith.

În 1596 moare Hamnet si este înmormântat la 11 august 1596; din cauza asemănării numelor, unii bănuiesc că moartea sa a fost imboldul

pentru crearea piesei lui Shakespeare Hamlet, Tragica poveste a lui Hamlet, printul Danemarcei.

Nu se stie exact când a început Shakespeare să scrie, dar aluziile contemporane si recordurile de performantă arată că mai multe dintre

piesele sale au fost montate pe scenă la Londra doar după 1592.

Opera sa este alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum si alte multe poezii.

William Shakespeare a rămas astfel dramaturgul cel mai jucat si mai respectat, inclusiv de către regina Elisabeta.

Între anii 1585 si 1592, el a început o carieră de succes în Londra ca actor, scriitor si proprietarul unei părti a unei companii de jocuri.

Shakespeare a scris majoritatea lucrărilor sale cunoscute între 1589 si 1613.

Piesele lui de început au fost în special comedii si sau drame istorice, genuri pe care el le-a ridicat la punctul de maxim de rafinament si artă

până la sfârsitul secolului al 16-lea.

Inainte de 1608, el a scris în special tragedii, incluzând aici Hamlet, "Regele Lear" si Macbeth, considerate unele dintre cele mai strălucite

lucrări în limba engleză.

Shakespeare s-a retras prin 1611 si a murit în 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul tradiției de a plasa data nasterii în aceeasi zi.

IntroducereHamlet

"Tragedia lui Hamlet, printul Danemarcei" (The Tragedy of Hamlet, Prince of

Denmark) sau, mai simplu. “Hamlet” este o opera tragica scrisa de William Shakespeare intre 1599 si 1601.

Intriga povestii, petrecuta in Danemarca, relateaza razbunarea printului Hamlet pe unchiul sau, Claudius, pentru uciderea regelui, fratele lui Claudius si tatal lui Hamlet, care reuseste sa se urce pe tron si sa o ia drept sotie pe Gertrude, mama lui Hamlet. Piesa portretizeaza adevarata nebunie, de

la durerea coplesitoare la furie, si exploreaza teme de tradare, razbunare si coruptie morala.

Piesa a fost una dintre lucrarile cele mai populare

ale lui Shakespeare din timpul vietii sale si inca se numara

printre cele mai bune efectuate. Ea a inspirat scriitori de la Goethe si

Dickens la Joyce si Murdoch, si a fost descris ca fiind

"povestea cea mai filmata dupa „Cenusareasa".

Hamlet este piesa cea mai lunga a lui Shakespeare si

una dintre cele mai puternice si influente tragedii din literatura engleza, cu o poveste capabila sa fie

"repovestita la nesfarsit si adaptata de catre altii."

Trei vechi versiuni ale piesei au supravietuit, si fiecare contine replici si chiar scene care lipsesc din celelalte (prima editie in-cvarto

Q1 aparuta in 1603 cu titlul “Istoria tragica a lui Hamlet, Print al Danemarcei”, a doua editie in-cvarto Q2 aparuta in 1604-1605 si

considerate astazi un text de baza si a treia editie in-folio F1 aparuta in 1623).

Se presupune ca Shakespeare a bazat piesa"Hamlet" pe un fapt istoric, legenda lui Amleth ( povestea regelui Amleth, ucis de fratele sau si razbunat de propriul fiu), prezervata de cronicarul din secolul

al XIII-lea, Saxo Grammaticus, in a sa "Gesta Danorum" si repovestita de Francois de Belleforest in secolul al XVI-lea.

Potrivit unei teorii populare, principala sursa a lui Shakespeare este considerata a fi o piesa, acum pierduta, cunoscuta astazi ca Ur-

Hamlet. Eventual scrisa de Thomas Kyd sau chiar de William Shakespeare insusi, Ur-Hamlet ar fi fost performata in 1589 si ar fi fost prima versiune a povestii in care a fost incorporata o fantoma.

Curent literarHamlet

Literatura elisabetană

Epoca Elisabetană a fost o perioadă asociată cu domnia reginei Elisabeta I (1558-1603) si este adesea considerat a fi

epoca de aur din istoria engleză.

A fost maximul Renasterii engleze si a dus la înflorirea poeziei, muzicii si literaturii de limba engleză.

Aceasta a fost, de asemenea, timpul în care teatrul elisabetan a înflorit si William Shakespeare si multi altii au compus piese de teatru care au fost interpretate în teatru sau în stilul liber

englez.

Renasterea italiană a redescoperit teatrul vechi grec si roman, pe care l-a făcut să evolueze în altă directie fată de vechile piese

religioase ale Evului Mediu. Italienii erau inspirati în mod special de Seneca si de Plaut. Totusi, tragediile italiene au inovat ceva

contrar eticii lui Seneca: prezenta sângelui si violentei pe scenă.

În piesele lui Seneca, astfel de scene erau doar mimate de către personaje. Primele piese elisabetane au

fost Gorboduc de Thomas Sackville si Thomas Norton si Tragedia spaniolă de Thomas Kyd care a fost o importantă sursă de

inspiratie pentru Hamlet.

William Shakespeare se evidentiază în această perioadă ca un poet si dramaturg încă neîntrecut.

Desi multe din dramele sale au avut mult succes, abia în anii târzii (marcati de începutul domniei lui James I) a scris cele mai

mari piese ale sale: Hamlet, Othello, Regele Lear, Macbeth, Antoniu si Cleopatra si Furtuna.

Barocul

Teatrul a fost adus pe culmile sale manieriste de către mai mulți dramaturgi renumiti în epocă, dintre care se detasează

desigur William Shakespeare.

Actiunea pieselor de teatru în manierism se baza pe o elaborare sofisticată a povestirii, miscări complexe si, de multe ori, imprevizibile ale personajelor, precum si prin

existenta unor intrigi multiple întrepătrunse, care în final se îmbină coerent si relativ credibil.

RezumatHamlet

• Garzile de onoare vad fantoma care seamana cu raposatul rege cand se aflau de straja si hotarasc sa ii spuna lui Hamlet.Hamlet este foarte trist din cauza mortii tatalui sau dar este si mai indurerat de faptul ca mama sa s-a recasatorit chiar cu fratele sotului mort, frate care a ajuns rege.

• Hamlet afla de aparitia duhului tatalui sau de la garzile de onoare si doreste sa se duca si el in aceea seara la staja, in locul unde a aparut duhul.

• Duhul i se arata fiului, marturisindu-i acestuia ca nu a murit muscat de sarpe, ci a fost otravit de propriul frate, ce i-a furat sotia si regatul.Duhul doreste ca Hamlet sa-l razbune.

• Hamlet hotaraste sa nu vorbeasca nimanui despre cele intamplate in afara de cele trei garzi, ce ii erau si prieteni  si isi propune sa se prefaca nebun pentru a urzi linistit un plan de razbunare.

• Hamlet se poarta ca si cum ar fi inebunit in fata tuturor, chiar si in fata iubitei sale, Ofelia.Hamlet se hotareste sa puna in scena o piesa de teatru in care sa se prezinte intreaga poveste a mortii tatalui sau.Acesta vrea sa ii vada expresia regelui, presupusul ucigas.

• Regele si regina cheama doi colegi de ai lui Hamlet crezand ca acestia vor afla cauza comportamentului lui Hamlet.Acesta isi da seama de ce au venit cei doi.

• Regina crede ca Hamlet a inebunit din cauza ca Ofelia l-a neglijat, iar Polonius, tatal Ofeliei aranjeaza o intalnire intre cei doi pentru a afla daca Hamlet se comporta astfel din cauza fiicei sale.Hamlet se prefacu  nebun si in fata Ofeliei purtandu-se chiar urat cu ea.

• Cand piesa este jucata Hamlet observa ca regele este nelinistit, iar acesta pleaca inainte ca piesa sa se termine.Acum Hamlet este sigur ca regele i-a ucis tatal.

• Regele regreta ca si-a ucis fratele si vrea sa il trimita pe Hamlet in Anglia.

• Hamlet il ucide pe Polonius, ascuns in camera mamei sale, in timp ce el si mama sa se certau.

• Hamlet vorbeste urat cu mama sa reprosandu-i faptul ca s-a casatorit cu fratele sotului sau.

• Hamlet ia corpul lui Polonius si il ingroapa.Regele il trimite pe Hamlet intr-o barca spre Anglia.

• Laert afla de moartea tatalui sau, Polonius si vrea sa se  razbune pe ucigas.

• Hamlet trimite o scrisoare lui Horatiu prin care anunta ca a fost capturat de pirati rugandu-l sa vina dupa el.Regele planuieste cu Laert sa il omoare pe Hamlet.

• Hamlet si cu Laert se vor duela, iar varful sagetii lui Laert va fi inmuiat in otrava pentru a fi siguri ca Hamlet va muri, iar daca acest lucru nu se va intampla, regele va pregati o cupa otravita din care ii va da lui Hamlet sa bea.

• Ofelia se sinucide, aruncandu-se in rau, nesuportand felul in care se purta Hamlet cu ea.

• Horatio si Hamlet se afla in cimitir si se ascund deoarece venea un cortegiu, cortegiul Ofeliei.

• Duelul intre Laert si Hamlet are loc, insa lucrurile nu se petrec asa cum au fost planificate.

• Laert il loveste cu spada otravita, cei doi schimba spada iar Hamlet il loveste la randul lui pe Laert,dupa care Laert ii spune ca spada este otravita iar planul a fost pus in aplicare de catre rege, Hamlet il injungie pe rege cu spada otravita.

• Regina moare otravita deoarece a baut din cupa otravita, destinata fiului ei.

CaracterizareHamlet

 • unul din cele mai faimoase personaje din literatura universala,

comparabil ca notorietate cu marii eroi ai mitologiiilor antice;• "autor" al unor replici celebre care au ramas in memoria

generatiilor de cititori sau spectatori ai piesei: "E ceva putred in Danemarca", "Vorbe, vorbe, vorbe,", "O, slabiciune, ti-e numele femeie!" etc..

• un personaj emblematic pentru opera lui Shakespeare, ilustrand tendinta dramaturgului spre realizarea unor personaje de mare complexitate prin a caror evolutie dramatica pune cititorilor grave intrebari asupra sensului vietii si a destinului omului in lume;

• evident, personajul principal al piesei careia ii imprumuta si numele, a carei actiune si al carei conflict sunt in intregime rezultatul strategiilor pe care le gandeste pentru a-l demasca si pedepsi pe ucigasul tatalui sau.

Identitatea personajului

• ramas fara tata, fostul rege al carui nume il poarta,

traieste la curtea in castelul Elsenor, alaturi de mama sa

care la scurt timp dupa moartea sotului se

casatoreste cu fratele acestuia, noul rege al

Danemarcei.

• printul al Danemarcei, un tanar plin de virtuti, model de curtean, ostean exemplar, inteligent, cu o

educatie aleasa, asa cum il caracterizeaza iubita sa Ofelia

intr-un fragment semnificativ in care ii deplange nebunia: "Ce

minte-aleasa se destrama-aici!/ El, ochi si grai si spada totodata,/

Curtean si carturar si-ostas. Nadejdea/ Si floarea-acestei

mandre tari. Oglinda/ Si pilda frumusetii-n chip si port./ El, pilda tuturor, s-a prabusit."

(caracterizare directa facuta de alt personaj); 

Trasaturi, ilustrari, mijloace de caracterizare evidentiate in evolutia personajului

• La prima intrare in scena apare profund indurerat de moartea tatalui sau: "Nici mantia-mi intunecata, nici/ Vesmantu-ndatinat, de mare doliu,/ Nici furtunosul rasuflarii hohot/ Nestapinit, si nici

izvorul plin/ Al lacrimilor, nici mihnirea fetei/ Cu fel si chip de semne-ale durerii/ Nu-s in masura sa m-arate lumii/ Asa cum sint.

Acestea pot sa para/ Fatarnicii ce sint la indemina/ Oricarui om. Dar ce e-n minte-ntrece/ Tot ce se vede. Celclalte-s doar/ Gateli ale

durerii si-amagiri." (autocaracterizare)• trasatura subliniata si printr-o replica a mamei sale: Dezbara-te de

portul tau cernit,/ Hamlet, iubite, si prieteneste/ Te uita l-al tau rege. Nu cata/ Cu genele necontenit plecate/ Pe nobilul tau tata in

tarina./ Asa e dat. Tot ce traieste moare,/ Tu stii, trecind prin viata-n vesnicie."

Dezamagit de casatoria grabnica a mamei sale, considerand-o incest si profanare a memoriei tatalui sau, totusi se arata docil la incercarile

regelui si ale reginei de a-i castiga bunavointa, acceptand sa renunte la studii si sa ramana alaturi de ei la Elsenor; isi exprima dezamagirea prin

replici taioase in care ironia, sarcasmul sau chiar cinismul tradeaza in acelasi timp subtilitatea unui tanar educat care stie sa se foloseasca de forta cuvintelor: "Economii, Horatio, economii!/ Fripturile ramase de la praznic/ Au fost aduse reci la masa nuntii."; "unchiul care mi-e tata si

mama care mi-e matusa se insala." (caracterizare indirecta prin vorbele personajului) - trasaturi evidentiate din plin ulterior, in scenele in care,

disimuland nebunia da replici prin care isi surprinde interlocutorii pentru a le ghici vulnerabilitatile sau vinile ascunse, cum ar fi replica data lui

Polonius: "POLONIUS: Marite stapine, imi iau cu plecaciune bun ramas. HAMLET: Nici nu poti, domnul meu, sa-mi iei ceva de care sa ma despart

mai bucuros, in afara de viata mea, de viata mea, de viata mea." - personaj care de mai multe ori se arata surprins de replicile printului

"POLONIUS (aparte) Oricit ar parea ca e nebunie ceea ce spune, e totusi o nebu nie bine chibzuita".

Isi asuma destinul pe care duhul parintelui i l-a prezis ("Si-ti va fi dat sa ma razbuni"), si va actiona in continuare condus de sentimentul datoriei exprimat mai intai direct in fata umbrei regelui ("Sa nu te uit? Pe tine!/ Cat timp in globu-acesta ratacit/ Va dainui

aducerea aminte,/ Sarmane duh, n-am sa te uit! Voi slerge/ Din amintire orice dor marunt,/ Tot ce-am aflat din carti, invataturi/ Si chipuri, cercetate-n tinerete,/ Si fara-amestec cu-alte griji de rand/ Trai-va singura porunca ta") si ilustrat apoi prin puterea

de a-si asuma toate urmarile dramatice si toata suferinta care decurge din indeplinirea acestui destin: isi compromite demnitatea prefacandu-se nebun,

sacrifica dragostea Ofeliei pentru a-i determina pe ceilalati sa creada ca a innebunit din dragoste (caracterizare indirecta prin faptele personajului).

Adevarata natura si complexitatea personajului se evidentiaza dupa intalnirea cu duhul tatalui sau de la care afla ca a murit

ucis de fratele sau, unchiul lui Hamlet.

• Rational si inchinat mai degraba spre cugetare si analiza decat spre actiune, are nevoie de certitudini si de aceea nu actioneaza urmandu-si instinctual setea de razbunare, ci pune la cale un plan minutios care sa-l conduca spre descoperirea adevarului: mai intai disimuleaza cu rafinat talent histrionic nebunia, apoi se foloseste de actori pentru a-l confrunta pe presupusul criminal cu scena propriei crime: "Rogu-te,/ Pe cind vei urmari desfasurarea,/ Din rasputerea sufletului tau/, Pindeste-l pe-al meu unchi. Si dac-ascunsa/ Nelegiuire nu va fi stirnita,/ Ca un vinat, de-anume amanunte,/ Atunci e necurata aratarea/ Pe care am vazut-o amindoi,/ Iar ale mele-nchipuiri sint negre/ Precum cuptorul lui Vulcan. Ia seama/ La el, ca ochii mei nu-l vor slabi,/ Si-apoi ne vom impartasi gindirea,/ Sa talmacim infatisarea lui.“

• Dupa ce reactia regelui il pune in fata certitudinii crimei, ramane totusi ezitant, dar isi face amare reprosuri pentru lipsa lui de decizie: "De ce mai stau pe ginduri, cind un tata/ Ucis si-o mama pingarita sint/ Indemn pentru-al meu gind si pentru singe. / Si las s-adoarma tot, pe cind privesc - /Spre-a mea rusine []O, de-azi nainte, gindurile-mi pline / Sa-mi fie, ori de singe-ori de rusine.".

Inteligenta, latura rationala, subtilitatea gandirii si a vorbirii sunt dublate de o permanenta inclinatie spre meditatie; fire reflexiva, isi pune cele mai grave intrebari despre natura umana, despre sensul existentei, despre libertate si limitele cu care ne confruntam, toate exprimate in cateva celebre monologuri ale personajului. Cel mai

cunoscut apare in actul al III-lea al piesei si este o culme a geniului poetic shakespeareian. Pe fondul experientei profund traumatizante

prin care trece, tanarul print, adevarat om al Renasterii, isi pune cu tot curajul unei gandiri libere de orice prejudecati marea intrebare A fi sau

a nu fi. Sub semnul acestei dileme se naste o intreaga dezbatere despre sensul vietii si despre caile pe care, confruntati cu destinul, le putem urma. Nici un raspuns definitiv nu inchide acest monolog. Se

pune problema sinuciderii si se aduna argumente care s-o indreptateasca: "Sa mori, sa dormi nimic mai mult. Sa stii/ Ca printr-un

somn poti pune-odata capat/Durerii sufletesti si-atitor chinuri". Dar "spaima de ceva de-apoi" este invocata pana la urma impotriva a tot

ce ar putea justifica o asemenea solutie. Se pune in balanta calea resemnarii si cea a infruntarii destinului:

E oare mai de lauda sa suferi/ in sinea ta, sagetile si prastia/ Norocului vrajmas, sau mai degraba/ Sa te-narmezi in fata unei mari/ De

zbucium si prin lupta s-o rapui?". Suntem invitati la o meditatie plina de sugestii asupra naturii noastre de fiinte inzestrate cu ratiune,

asupra raportului intre gandire si fapta: "Si cugetul ne schimba-n bieti misei,/ Incit firescul chip al hotaririi/ Sub raza slaba-a gindului paleste".

Alte replici pline de profunzime intregesc aceasta dezbatere despre sensul vietii si despre natura umana: "O, Doamne ! As putea fi inchis

intr-o coaja de nuca si sa ma socotesc un rege al vazduhului nemarginit, numai de n-as avea visuri rele." - cuvinte care spun ca ceea ce ne limiteaza si ne constrange nu vine din afara noastra, ci

chiar din noi insine (acele "vise rele", adica acele zone tenebroase ale sinelui nostru in care se aduna vinile, remuscarile, spaimele) si ca o constiinta impacata cu sine insusi, nu poate fi incorsetata de nicio

constrangere exterioara, nici chiar de o "coaja de nuca".

AdaptariHamlet

Filme - actor

Hamlet (1996) - Kenneth Branagh

Hamlet (1948) - Laurence Olivier

Hamlet (1990) – Mel Gibson

Hamlet (1969) - Nicol Williamson

Filme cu elemente din Hamlet• The Bad Sleep Well  (Japonia, 1960) 

• Strange Brew (Canada, 1983) 

• Rosencrantz & Guildenstern Are Dead (USA, 1990)

• Renaissance Man (USA, 1994) 

• The Lion King (USA, 1994)

• In The Bleak Midwinter (aka "A Midwinter's Tale") (UK, 1996) 

• Let the Devil Wear Black (USA, 1999) 

• The Banquet, (China, 2006)