Habitat european si romanesc in Evul Mediu si la inceputul modernitatii Cuprins Argument Introducere Sate din Europa si din spatiul romanesc Lumea rurala Peisajul si habitatul Demografia Utilaje si tehnici agricole Economia agrara si alimentatia Structuri sociale Targuri si orase din Europa si din spatiul romanesc Caracteristicile orasului medieval Viata urbana in spatiul romanesc Organizarea si conducerea urbana Solidaritati urbane Cum triau romnii n Evul Mediu Concluzii Bibliografie

Stnescu Mihai Valentin Clasa a XII-a D Habitat european si romanesc in Evul Mediu si la inceputul modernitatii

Cuprins Introducere Sate din Europa si din spatiul romanesc Lumea rurala Peisajul si habitatul Demografia Utilaje si tehnici agricole Economia agrara si alimentatia Structuri sociale Targuri si orase din Europa si din spatiul romanesc Caracteristicile orasului medieval Viata urbana in spatiul romanesc Organizarea si conducerea urbana Solidaritati urbane Cum triau romnii n Evul Mediu Concluzii Bibliografie Introducere In Europa ,Evul Mediu a inceput in secolul al V-lea si a durat aproximativ 1000 de ani. Occidentul Europei(Europa apuseana) s-a format per ruinele Imperiului Roman de Apus. Aici s-au constituit primele state germanice.In perioada de inceput,specificul civilizatiei Occidentului European afost dominat de regatul francilor(Carol cel Mare).Occidentul se intindea de la regatele anglo -saxone in vest pana la campia Panoniei numita mai tarziu Ungaria unde locuiau avarii.Domina Biserica Catolica iar limba folosita in biserica si documentele scrise era latina. Orientul Europei (Europa Rasariteana) cuprindea cehii,moravii,polonii,ungurii, aceste popoare avand credinta catolica.Popoarele ortodoxe din Rasaritul Europei au fost: sarbii, romanii, bulgarii. In Europa Orientala existau de asemenea si popoare bizantine (grecii) sau popoare musulmane (turcii). Lumea rural n Europa Lumea Evului Mediu, n rile Romane, ca i n restul Europei, era una profund ruralizat. Avnd de facut fa mereu invaziilor militare i luptelor anarhice dintre feudali, supui molimelor devastatoare, ameninai de foamete datorit productivitii reduse din agricultur, oamenii medievali i-au asigurat supravieuirea mai ales la sate. Aceste comunitati grupau un numar mic de familii, puse sub conducerea oamenilor buni i btrni i supuse apoi autoritii unui nobil local. Aezate mai ales pe vile rurilor, la poalele dealurilor sau n depresiuni montane, satele au constituit realitatea fundamental a vieii economice, sociale i culturale medievale,pentru majoritatea oamenilor.

Peisajul i habitatul nceputul perioadei secolelor III-VII este caracterizat de o rcire a climei (mica glaciaiune) si un avans al ghearilor ctre sud, ceea ce a condus la modificri ale vegetaiei. Peisajul Evul Mediu este marcat de prezena dominatoare a pdurilor, care ocup o mare parte a suprafeei Europei. Nu sunt ns pduri impenetrabile, ci strpunse de drumuri, de luminiuri n care s-au instalat sate, i traversate de cei ce le folosesc la maximum (pentru lemn, vnat, ngrarea porcilor cu ghind etc.). n spaiul romnesc, prezena pdurilor este mai semnificativ dect n Apus. n Evul Mediu romnesc, aezrile rurale sunt relativ puine i rsfirate, mai numeroase n zonele subcarpatice i n Transilvania i mai rare n cmpie. Demografia Societatea medievala era caracterizata de un regim demografic prin care, in anumite perioade, se putea ajunge la o crestere a populatiei mai rapida decit cea a resurselor. Natalitatea era foarte ridicata, ajungind uneori la 40 de nou-nascuti la mia de locuitori, datorita casatoriei timpurii a fetelor (uneori chiar de la virsta de 12 ani), care conduce la o perioada indelungata de fertilitate feminina, si a absenei practicilor contraceptive (necunoscute sau interzise de biserica). Existau ns i o mortalitate infantil foarte ridicata, uneori un copil din trei, i de asemenea o mortalitate generala cu cote destul de mari. Femeile mureau deseori la nastere. Epidemiile, foametea, razboaiele loveau de asemenea pe scara larga, astfel ca sperana de via era foarte sczut, oamenii de peste 40 de ani fiind considerati deja btrni. Totusi, exista posibilitatea unei creteri a populaiei creia resursele s nu-i mai fie suficiente, astfel c atunci puteau interveni factori de corecie negativ: foamete, epidemii, rzboaie, care limitau din nou numarul oamenilor. Se cutau ns i soluii, ca de exemplu deplasarea populaiei dintr-o zon relativ suprapopulat n alta care oferea condiii mai bune de via, ceea ce se ntmpla n Evul Mediu prin colonizarea rurala. n secolul al XIV-lea, s-a ajuns la un maxim demografic medieval de aproximativ 73 de milioane de locuitori. Marea cium, declanat la mijlocul secolului al XIV-lea, a produs o scdere catastofal a populaiei la 50 milioane de locuitori n secolul al XV-lea. Refacerea demografic a fost treptat i dificil, doar prin secolul al XVI-lea atingndu-se din nou nivelul de dinainte de epidemie. n spaiul romnesc, creterea demografic a fost iniial mai lent dect Occident, datorit prelungirii epocii invaziilor pn n secolul al XIII-lea. n perioada Marii Ciume, densitatea mai sczut a populaiei a ncetinit propagarea epidemiei. n perioada de constituire a statelor medievale romneti a avut loc o cretere demografic. Pierderi umane i economice importante au urmat apoi n perioada luptelor antiotomane, n epocile de conflict din secolul al XVII-lea i apoi n perioada rzboaielor ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea. Utilaje si tehnici agricole Cultura cerealelor se fcea la nceput n sistemul rotaiei bienale: dup ce era cultivat un an, pmntul era lsat n anul urmtor prloag, ngrat n mod natural de animalele lsate s pasc acolo. Cu toate acestea, pmntul mai srac se putea epuiza in citiva ani, astfel ca uneori era nevoie de punerea in cultura a altor parcele, eventual prin defriare, ceea ce explic de ce uneori aezrile par uneori lipsite de stabilitate. Randamentele sunt foarte slabe: se recolteaz de trei-patru ori mai mult dect smna folosit, iar n anii mai slabi i mai putin, ceea ce explic ameninarea permanent a foametei. Produciile mici sunt datorate in mare parte i tehnicii rudimentare: pmnturile uoare, mediteraneene, sunt lucrate cu plugul de lemn de tip roman, aratrum, care putea avea uneori brzdarul de fier i care nu fcea altceva dect s zgrie destul de superficial solul. ncepnd din regiunile nordice, cu pmnturi mai dificil de lucrat, se difuzeaz plugul greu, probabil de origine germanica (Pflug). Acesta avea brzdar de fier i putea s i ntoarc brazda, permind o mai bun aerisire a pmntului. Pentru a fi tras era ns nevoie de pn la trei perechi de boi, i ntruct se

ntorcea cu greutate, se preferau brazdele foarte lungi. De aceea, forma parcelelor exploatate era rectangular, cu lungimea mult mai mare dect limea. Economia agrar i alimentaia Baza alimentatiei era asigurata de cereale, la care se adauga legumele (ceap, usturoi, varz, napi, mazre), mult mai putine decit cele cu care sintem obisnuiti astazi, care in mare parte au fost aduse mult mai tirziu din America. Arborii fructiferi sunt de asemenea puini, muli ntlnii nc n stare natural. De-abia din secolul al VIII-lea n documente apar mai frecvent menionai merii, perii, prunii. In zona mediteraneeana continua sa existe bineinteles citricele si maslinii, asa cum si castanul comestibil ofera un supliment alimentar de luat in considerare. Dintre animale, importante sunt cornutele mari, folosite i la traciune, pentru lucrul cmpului, dar i n alimentaie. Se cresc de asemenea ovine, caprine, mai ales n zona meridional, unde este bine documentat transhumana. Porcii, atit de apreciati de germanici, se rspndesc pretutindeni, contribuind la schimbarea unor obiceiuri alimentare, ca de exemplu folosirea pentru gtit a grsimilor animale ntr-o proporie mult mai mare dect n lumea greco-roman care folosea in principal uleiul de masline. Se extinde spre nord i cultura viei-de-vie, poate i n legtur cu cretinismul care d o utilizare ritual vinului. Continu ns s se foloseasc i buturile specifice lumii germanice, berea i hidromelul, ca i diferite tipuri de cidru din fructe. Pentru macinarea cerealelor se folosesc risnite de mina si inca rar morile de apa, cunoscute din epoca romana, dar raspindite mult mai tirziu, pentru ca presupun investitii care nu sint la indemina oricui. Structura social n Europa rsritean era rspndit mai ales acel feudalism care a existat i n IMperiul Bizantin i n statele balcanice. Boierimea datora slujb credincioas domnului rii care era proprietarul ntregului pmnt. Domnul era atotputernic i toi trebuiau s-i dea ascultare. Boierii erau, in acelai timp, mari proprietari de pmnt, dar i dregtori domneti i, din aceast cauz, ei participau la administrarea rii. Boierii aveau obligaia de a-l nsoi pe domn n campaniile sale militare i de a-i aduce cete de lupttori, recrutai de pe moiile lor. n timp de pace, ei l asistau pe domn n administrarea rii i mprirea dreptii. Boierii din rile romne erau stpni deplini pe moiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boiereti erau ntreinute cu ajutorul ranilor dependeni (vecini sau rumni) sau al ranilor aezai cu nvoial (oameni liberi fr pmnt). Obligaiile lor fa de boieri sau mnstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota n Transilvania) i taxe bneti. Alturi de aceast taranime aservita exista i o puternic rnime liber, organizat n obsti steti, ce purta diferite denumiri. Reprezentanii acestor sate libere se numeau mosneni nTara Romaneasca i razesi in Moldova. Lumea rurala n spaiul romnesc Satul reprezinta principala forma de habitat in evul mediu (fossatum = loc intarit cu sant). Pana la inceputul secolului XV au fost identificate in Transilvania 3364 localitati, in Tara Romaneasca 2100 sate iar la sfarsitul secolului 2800 localitati. Satele aveau 15 20 case in Moldova si Tara Romaneasca iar in Transilvania media era de 70 de gospodarii. Satele se imparteau in doua categorii: libere si dependente. Satele dependente erau situate pe domeniile domnesti sau pe mosiile boieresti sau manestiresti si erau locuite de rumani si vecini din tarile extracarpatice sau de iobagi si jeleri in Transilvania. Ocupaiile oamenilor erau agricultura, cresterea vitelor, albinaritul, pescuitul, mestesugurile. Locuintele erau construite din lemn la deal si la munte si din chirpici la ses. Taranii erau buni crestini, mergeau la biserica si tineau posturile. Au existat manifestari folclorice identice pe intreg spatiul locuit de romani. Acestea erau legate de ciclul muncilor de primavara, vara si toamna, de sarbatorile crestine si de momente importante din existenta omului (nastere, casatorie, moarte). Datinile si obiceiurile priveau indeletnicirile fundamentale, agricultura si pastoritul sperand sa

asigure turme numeroase si recolte bogate. De exemplu, calusul invoca, la solstitiul de vara, fertilitatea solului. Viaa urban n spaiul romnesc Targurile reprezentau spatiul unde se desfasura un schimb regulat de marfuri. Treptat au devenit asezari urbane. In Transilvania viata urbana era mai intensa. Sasii au intemeiat unele orase ca Brasovul, Sibiul, Sighisoara, Clujul, Rotna, Bistrita, etc. La sfarsitul secolului al XIII lea, ele au devenit centre miniere, mestesugaresti, comerciale. Unele au devenit centre politico administrative sau bisericesti iar altele au avut rol de aparare. Mestesugarii s-au organizat in bresle cu o structura si organizare riguroase. Cu exceptia oraselor mari, populatia urbana a unei localitati nu depasea cateva mii de locuitori. In secolul XVI cel mai populat oras al Transilvaniei era Brasovul cu 10.000 de locuitori, o veritabila piata comuna a tarilor romane. In secolul XVII Clujul avea 8.500 locuitori, Sibiul 8.000. Oradea si Timisoara aveau 5.000 locuitori, Sighisoara si Bistrita 3.000 4.000 locuitori. In Tara Romaneasca si Moldova erau: Buzaul si Campuluingul cu cate 3.000 de locuitori, Suceava cu 5.000, Targoviste cu 10.000, Iasul cu 20.000 iar Bucurestiul in vremea lui Constantin Brancoveanu cu aproximativ 50.000. In Transilvania populatia oraseneasca cuprindea patriciatul, care din secolul XV detinea puterea economico administrativa si economica, mestesugarii si negustorii, profesorii, medicii, juristii, scribii sau diecii si plebea (populatia saraca) alcatuita din calfe si ucenici. Marile invazii din 1241 si permannentul pericol otoman au facut ca majoritatea oraselor transilvanene sa fie inconjurate cu ziduri (Sibiu, Sighisoara, Brasov, Alba Iulia). Orasele muntene aveau santuri de aparare, iar mai tarziu o imprejmuire cu trunchiuri de copaci (Baia, Bucuresti). In Tara Romaneasca si Moldova, orasele erau pe domeniile domnesti. Ele cuprindeau vatra ocupata de case, pravalii, curti, gradini. Terenul agricol inconjurator constituia hotarul targului cu ogoare, fanete, vii, livezi. Unele orase transilvanene de granita beneficiau de privilegiile domnilor munteni si moldoveni, controlau comertul cu statele romanesti extracarpatice (Caransebes, Sibiu, Brasov, Bistrita, Rodna). Solidariti urbane Solidaritile medievale au cunoscut aspecte specifice de la un grup etnic la altul, cci fiecare grup a valorizat diferit elementele proprii de identificare. Cum, de asemenea, n cadrul aceluiai grup etnic, de fiecare dat un element a fost mai intens valorizat dect celelalte, ierarhia putndu-se schimba la intervale de cteva decenii (de regul, una-dou generaii). i totui, dincolo de attea i attea varieti, cteva elemente par a domina solidaritile medievale: elementul religios, n condiiile omniprezenei i dominaiei contiinei religioase (n formele sale confesionale) n raport cu celelalte elemente ale contiinei individuale/colective medievale; limba i contiina unei origini comune, nobile i prestigioase (sunt cele mai importante elemente n cazul solidaritilor etnice de la sfritul Evului Mediu) i elementul social-politic. Cum triau romnii n Evul Mediu n spaiul romnesc (Transilvania, ara Romneasc, Moldova, Bucovina i Basarabia) au trit ntre un milion de oameni n jurul anului 500 i patru milioane i jumtate n jurul lui 1800. Raportat la Europa (inclusiv Rusia), populaia de pe aria noastr geografic reprezenta ntre dou i patru procente i jumtate, n acelai interval, doar c n-a fost o cretere continu, ci frecvente suiuri i coboruri. Procentul cel mai mare a fost atins n anul 650, iar cel mai mic n anul 1600. n vremea lui tefan cel Mare, n Moldova erau patru sute de mii de locuitori. n ara Romneasc de sub Brncoveanu, erau ase sute de mii. Densitatea populaiei pe actualul teritoriu al Romniei a fost mereu una din cele mai sczute din Europa, lsnd-o n urm doar pe cea din Rusia i din rile nordice, i fiind cam un sfert din densitatea Italiei, att n anul 1000, ct i n anul 1800. Erau 7000-8000 de aezri n secolul al XIV-lea i 15.000 la nceputul secolului al XIX-lea. Dup dezurbanizarea ce a urmat retragerii aureliene, abia n secolele al XIII-lea i al XIV-lea au

reaprut orae propriu-zise, cam trei-patru sute de ani dup ce fenomenul avusese loc n Europa apusean. n secolele al XV-lea i al XVI-lea, oraele noastre numrau puine mii de locuitori, de la o mie, Brila, la unsprezece mii, Braovul. La sfritul secolului al XVIII-lea, Bucuretii aveau 30.000 de locuitori, iar cele mai mari orae din ar, Iaii, de exemplu, 20.000. n toat lumea lucrurile stteau cam la fel. Doar oraele arabe, apoi Constantinopolul i Salonicul se puteau luda n Evul Mediu cu populaii de zeci sau sute de mii de locuitori. Interesant de menionat este c ponderea oraelor noastre, spre 1800, era cam de 10% din ansamblul populaiei, procent asemntor cu acela al oraelor din Germania, net superior celui din Rusia, dar incomparabil cu cel din Olanda (provincia cu acest nume). Locuinele erau de dou feluri, n mediul rural: bordeie (i semibordeie) i de suprafa. i unele, i altele, construite din chirpici i lemn, chiar i n cazul reedinelor boiereti. Abia din secolul al XVI-lea ncepe s fie folosit piatra. Casele rneti obinuite aveau o singur ncpere, destul de mic i aceasta, servind drept adpost att oamenilor, ct i, uneori, animalelor, de care oamenii profitau i spre a se nclzi. Cldirile-anex (hambare, grajduri etc.) snt caracteristice iniial doar reedinelor boiereti. Din majoritatea caselor rneti, mobilierul lipsea. Oamenii dormeau pe paie sau pe blnuri. Se mnca stnd pe jos. Laviele, lzile, mesele, scaunele se rspndesc din mediile superioare ale societii spre cele de jos i din Transilvania spre regiunile extracarpatice, dar foarte, foarte lent. Mncarea era compus din cereale (mult gru, mei, orz, foarte puin linte sau secar, iar porumb abia n secolul al XVIII-lea), carne (vite mari, oi, porci, dar rareori psri), legume (nesemnificativ) i miere (zahrul devine un ndulcitor parial abia dup 1500). Se tie c animalele i psrile erau crescute pentru carne, nu se tie destul ce se ntmpla cu laptele i oule. Ponderea pescuitului rmne necunoscut, dei exporturile de pete dinspre ara Romneasc spre Transilvania erau importante, poate i din pricina postului catolic ngduitor cu aceste produse. Dintre legume, varza avea cea mai mare cutare; ct despre cele originare din America, fasolea, cartoful, roiile, acestea devin importante n alimentaia romneasc abia n secolul al XIX-lea. Dintre buturi, vinul sttea pe primul loc. Bibliografie: 1. Bogdan Murgescu, Istorie romneasc - istorie universal, Editura Teora, 1999 2. http://www.enciclopedia-dacica.ro/webring/civilizatia/cuprins.html 3. http://www.svedu.ro/curs/istec_apiturca.pdf