Groupama Asigurari sustine inovatia

In linie cu valorile companiei noastre si ale Grupului, inovatia este o directie importanta pentru

noi.

In acest spirit, am sustinut un grup de studenti extrem de talentati in cautarea unui sustinator

pentru o competitie internationala. Talentul si angajamentul lor ne-au cucerit. Cateva luni mai

tarziu, Laura, Ioana, Claudiu, Camil, Ion si Sorina, sase studenti romani, au castigat competitia

REXUS15/16 organizata de Agentia Aerospatiala Europeana, agentie care lanseaza rachete in

cosmos.

Cea mai tanara echipa din concurs - Low-Gravity, a impresionat expertii aerospatiali din Suedia,

Germania si Olanda cu proiectul lor - un cub de metal care invinge gravitatia si se roteste in aer.

Astfel dispozitivul lor va zbura cu racheta REXUS ce va decola de la baza Kiruna din Suedia,

sub cercul polar, in luna martie a anului 2014. Suntem mandri de ei si bucurosi ca le-am fost

alaturi! Mai jos regasiti un interviu cu membrii Low Gravity.

1.Materiale topite cu ajutorul unui laser pentru sudura fisurilor navelor spatiale, și asta

chiar la fata locului. Cum v-a venit ideea acestui proiect?

Proiectul REXUS/BEXUS avea ca scop propunerea unui experiment ce se poate realiza in

miligravitatie la bordul unei rachete. Cateva articole de presa de la ESA au constituit punctul de

pornire, unde se spunea ca Statia Spatiala Internationala (ISS) este lovita puternic de meteoriti

care produc defectiuni semnificative. Ne-am gandit daca n-am putea suda chiar la fata locului,

fara a fi nevoie de reconstructie sau de a aduce navele pe Pamant. Am corelat aceasta problema

cu studiile domnului profesor Mihai Stafe, profesor de fizica in cadrul Universitatii Politehnica

București, de a carui sustinere am beneficiat foarte mult pe tot parcursul proiectului. Domnul

profesor are o vasta experienta in studii despre laseri. Astfel, pornind de la nevoia pe care am

identificat-o și de la studiile domnului profesor, ne-am dat seama ca ceea ce gandisem noi se

poate realiza. Uitandu-ne si pe experimentele din alte lansari, am observat ca un astfel de laser,

de o asemenea putere, nu s-a mai folosit niciodata intr-o racheta de acest tip. Am considerat ca e

sansa noastra de a veni cu o noutate si de a fi alesi in proiect. Dupa ce am decis sa realizam

experimentul cu LASER-ul, am ajuns la etapa de a alege materialele pe care puteam testa.

Aliajul de titaniu a fost ales in urma recomandarii primite de la domnul David John Jarvis, șeful

Departamentului de Materiale al ESA.

2. Știm ca in iunie a avut loc ultima verificare tehnica pentru dispozitivul vostru. Cum

merg pregatirile pentru etapa viitoare in acest sens?

Ultima verificare (Critical Design Review = CDR) a avut loc la sfarsitul lunii iunie, in Germania,

la sediul DLR (Agentia Spatiala Germana) la Munchen. Aici trebuia sa prezentam designul final

al proiectului, de la care nu mai avem voie sa ne abatem, iar expertii ne puteau atrage atentia

asupra eventualelor probleme pe care le-am putea intampina. Daca ceva nu ar fi functionat sau

nu ar fi fost bine plasat, ne-ar fi dat afara din proiect. Cu toate acestea, experimentul si ideile

noastre au fost foarte bune, nu am primit critici si am fost cel mai bine apreciati din tot proiectul

(in proiect mai participa alte 6 experimente ale unor echipe din Germania, Suedia, Italia etc.).

Noi am prezentat acolo un prototip, prima versiune a experimentului, pe care acum o

imbunatatim astfel incat sa ajungem la versiunea finala pana in septembrie. Apoi urmeaza testele

efectuate atat de noi cat si de cei de la ESA: teste de vibratii, termice. In acest moment mecanica

și electronica sunt aproape gata, nu mai avem decat sa punem toate piesele impreuna. In

septembrie trebuie sa realizam și experimentul in laborator. Vom compara apoi rezultatele

obtinute cu ceea ce obtinem in racheta.

3.Care sunt urmatorii pasi pentru voi?

Acum lucram la finalizarea pregatirilor pentru urmatoarea verificare tehnica ce va avea loc la

venirea mentorului nostru de la ESA, domnul Koen deBeule. Ne vom concentra apoi pe studiul

care trebuie pregatit pentru Congresul Astronautic International ce va avea loc in China in

perioada 23-27 septembrie si la care am fost acceptati sa prezentam. Inainte de plecarea in China

trebuie sa trimitem experimentul in Germania pentru a fi integrat impreuna cu celalalte module

ale rachetei. In martie 2014 vom lansa experimentul din Kiruna, Suedia. Cum toti suntem inca

studenti, vrem sa avem si rezultate bune la facultate si sa imbinam utilul cu placutul (de aceea

suntem implicati si in acest proiect). Dupa lansare, urmeaza cercetarea și interpretarea

rezultatelor obtinute – o munca pe termen lung. Nu putem sti ce oportunitati se ivesc in viitor, ce

usi se deschid…. Deocamdata am aplicat la o alta conferinta in Pasadena, California, unde

speram ca vom fi acceptati.

4.Care sunt costurile proiectului? Cum le acoperiti?

Costurile proiectului nu sunt foarte ridicate in comparatie cu amploarea lui. Noi am estimat un

cost total de 10.000 euro incluzand toate materialele necasare experimentului (laser, driver,

motoare, baterii, etc.) dar si costurile privind deplasarile membrilor echipei la intalnirile cu

expertii si pentru lansare. ESA acopera costul pentru 4 persoane, pentru restul trebuie sa gasim

noi finantare. Pana acum am reusit sa gasim sponsorizari pentru cele 3 deplasari esentiale (unde

toti membrii echipei au trebuit sa participe) si pentru toate materialele si dispozitivele necesare

proiectului. Desigur, aproximativ jumatate din suma totala este necesara pentru lansare, fonduri

pe care inca nu le avem. Avem ajutorul si suportul celor doua universitati (Durham University,

UK si Universitatea Politehnica Bucuresti), al unor companii prestigioase care sustin cercetarea

(Groupama, PwC Romania, Microchip), dar si al unor persoane private. Suntem in primul rand

recunoscatori companiei Groupama pentru ca ne-au fost alaturi si apreciem deschiderea și

sustinerea pe care ne-au aratat-o. Urmatorul pas este sa gasim sponsorizare pentru 2-3 studenti

pentru a putea participa la conferinta din Beijing.

5.Ce inseamna ESA si intalnirea cu expertii lor pentru voi?

ESA (Agentia Spatiala Europeana) este o organizatie cu un rol extrem de important in explorarea

spatiului cosmic – o putem numi NASA de Europa. Pentru noi, intalnirea cu expertii de acolo,

aceiași experti care au ajutat la construirea și integrarea modulului Columbus la bordul Statiei

Spatiale Internationale, este un prilej incredibil sa observam și sa invatam. Cel mai important

lucru pentru noi este șansa de a cunoaște oameni pentru care lucruri pe care le credeam aproape

imposibile devin posibile, oameni care sunt pioneri ai spatiului și care considera ca a impartași

un pic din experienta lor cu studentii tineri este o responsabilitate. La inceput am fost putin

speriati, dar pe masura ce experimentul a evoluat, am invatat sa lucram in aceeași echipa cu

cercetatori bine pregatiti și serioși, calitati pe care incercam sa le deprindem și noi.

6.Formarea unei echipe atat de bine sudata e un proces complex. Cum s-a ajuns la aceasta

formula?

Ne-am cunoscut anul trecut cand am participat la concursul NASA Lunabotics Mining

Competition. Apoi am continuat sa lucram impreuna deoarece avem aceeasi pasiune pentru

inovatie și știinta. Cel mai important este ca suntem și prieteni foarte buni. Toti membrii echipei

sunt oameni rabdatori, muncitori și, cel mai important, nimeni nu lucreaza pentru el ci pentru a

atinge același scop comun: reușita experimentului. Suntem optimiști și ne distram muncind. De

multe ori si noi suntem surprinsi de faptul ca avem aceleasi reactii, interese si idei, in aceleasi

situatii, la momente diferite de timp, fara a sti unii de ceilalti. Suntem atat de asemanatori dar

totusi foarte diferiti si reusim sa ne completam perfect.

7.Care v-au fost modelele, sursele de inspiratie?

Modele noastre sunt variate și incep de la oamenii de langa noi, care au o viziune extraordinara

despre șansele pe care le are omul in fata spatiului cosmic, oameni cu o imaginatie curajoasa, dar

și cu o capacitate incredibila de a se dedica muncii ce vine cu o asemena viziune. Acești oameni

ne sunt profesori, mentori, parinti, oameni pe care i-am intalnit intamplator, oameni care ne-au

ajutat. Daca ar fi sa ne gandim la inginerii sau oamenii de știinta care ne-au inspirat, probabil v-

am spune ca Henri Coanda, Nikola Tesla sau Albert Einstein sunt printre preferatii noștri, lista

putand sa continue, de altfel.