FACULTATEA DE GEOGRAFIE, UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI, FILIALA CALIMANESTI

REFERATGEOGRAFIE ECONOMICA

GRECIA

STUDENT: GOSA CLAUDIU COSTIN

ANUL I, SEM. I

GRECIA

Grecia se află în sud-estul Europei, în Peninsula Balcanică. Se învecinează la nord cu Bulgaria, cu Republica Macedonia și Albania, la est cu Turcia și Marea Egee, la vest cu Marea Ionică iar la sud cu Marea Mediterană.

Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri și peninsule (Peloponezul, o peninsulă legată de continent prin istmul Corint) și o parte insulară (aproximativ 3 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică și Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu și grupele Dodecaneze și Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000 km de coastă.

Aproximativ 80% din teritoriul țării este muntos sau deluros, lucru care face Grecia una dintre cele mai muntoase țări din Europa. În Grecia occidentală se găsesc lacuri și ținuturi umede. Lanțul muntos central al țării este reprezentat de Munții Pindus, cu o înălțime medie de 2 650 m. Lanțul se continuă cu insulele Kythera și Antikythera, până la Creta și Rodos. Insulele Mării Egee sunt piscuri ale munților subacvatici care reprezintă o extensie geologică a lanțului.

Grecia ocidentală și centrală conține zone abrupte, înalte, intersectate de numeroase defileuri și alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora și Defileul Vikos - ultimul fiind unul dintre cele mai mari din lume, al doilea ca adâncime după Marele Canion, cu 1 100 de metri.

În lanțul Olimp se află cel mai înalt punct din Grecia, vârful Mytikas, cu o altitudine de 2 919 m. În nordul țării se află un alt lanț muntos, Munții Rodopi, la granița cu Bulgaria. Zona este acoperită de păduri întinse, vechi de secole.

Câmpiile ocupă suprafețe mai mari în nord, în special în Tesalia de est, Macedonia centrală și Tracia.

Clima Greciei se împarte în trei categorii:

climă mediteraneană, cu ierni blânde, umede, și veri călduroase, secetoase. Temperaturile depășesc rareori extremele, deși uneori au loc ninsori chiar și în Atena sau Creta în timpul iernii.

climă alpină în special în Grecia occidentală (Epir, Grecia Centrală, Tesalia, Macedonia occidentală precum și în părțile centrale ale Peloponezului, cum ar fi Ahaia, Arcadia și părți din Lakonia pe unde trece lanțul muntos).

climă temperată în Macedonia centrală și estică, precum și în Tracia, în locuri precum Komotini, Xanthi și Evrosul de nord, cu ierni umede și geroase și veri secetoase și călduroase.

SISTEMUL POLITIC

Grecia este o republica parlamentara bazata pe separarea si echilibrarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. Constitutia este cea mai inalta lege a Republicii Elene.

Presedintele

Presedintele Republicii reglementeaza functiile si puterile statului. El este ales de catre Parlament pentru o perioada de cinci ani iar functia sa este incompatibila cu orice alta functie sau pozitie. Pentru a fi ales presedinte, un candidat trebuie sa intruneasca voturile a doua treimi din membrii Parlamentului. El numeste apoi pe primul Ministru si, la recomandarea acestuia, numeste membrii guvernului si pe vice-ministrii. De asemenea Presedintele este cel care reprezinta statul in raport cu alte state, declara razboi, incheie tratate de pace, aliante, cooperari economice cu alte state sau organizatii internationale si de asemenea proclama referendumuri. Presedintele are drept de veto asupra legilor aprobate de catre Parlament.

Executivul

Guvernul (cabinetul) concentreaza puterea executiva si este format din Prim Ministru si ministrii. Guvernul (determina si conduce politica generala a statului cu respectarea Constitutiei si a celorlalte legi. Prim Ministrul trebuie sa vegheze unitatea guvernului si sa conduca activitatea acestuia, ca si pe aceea a serviciilor publice in general in vederea implementarii politicilor guvernamentale in limitele legii. Guvernul trebuie sa se bucure de increderea Parlamentului. Membrii cabinetului si Prim Ministrul sunt in mod solidar raspunzatori pentru politicile generale ale guvernului.

Legislativul

Constitutia din 1975, modificata in 1986, defineste sistemul politic al Greciei drept o Democratie Parlamentara cu Presedintele ca sef al statului. Cu alte cuvinte, sistemul este centrat in jurul Parlamentului, una dintre cele doua autoritati legislative ale tarii. Cealalta autoritate legislativa este Presedintele Republicii.

Sistemul Judiciar

Justitia este administrata de curti (instante), care constau in judecatori ordinari care se bucura de independenta personala si functionala. Exista o Curte Suprema, Curti de Apel si Curti de Prima Instanta. Un Tribunal Special Suprem se ocupa cu concilierea conflictelor dintre curti si autoritatile administrative sau dintre Consiliul de Stat (cea mai inalta instanta) si curtile administrative regulare; intre curtile penale si civile; intre Consiliul de Control si restul curtilor.

RESURSE NATURALE

Principalele resurse naturale ale Greciei sunt: bauxita, lignitul, magneziul, petrolul, marmura.

Rezervele de bauxita ale Greciei sunt estimate la cateva sute de milioane de tone, din care peste 100 de milioane de tone exploatabile.

Rezervele de minereuri fero-nichel ale Greciei sunt estimate la cca 100 de milioane de tone cu continut de nichel 1-1, 4 %.

Rezervele de minereuri cu continut de plumb, zinc si argint se situeaza la cca. 3,8 milioane de tone.

Rezervele de minereuri cu continut de aur de 0,89 gr./tona si 0,56 gr./tona continut de cupru sunt estimate la circa 129,5 milioane de tone.

Rezervele geologice de minereuri cu continut de 0,54 % cupru si 0,8 gr./tona aur sunt estimate la cca. 206 milioane de tone.

Rezervele de bentonita ale Greciei sunt estimate la cca. 20 de milioane de tone.

Rezervele de magnezita sunt estimate la cca.8 milioane de tone.

Rezervele geologice de gips sunt estimate la cca. 200 de milioane de tone iar cele exploatabile la cca. 8 milioane de tone.

Din datele publicate, la nivelul anului 2012, productia de minereuri a Greciei este compusa din: bauxite - 2,1 milioane de tone (Grecia este cel mai mare producator din Europa); fier – 1,5 milioane tone; nichel - 2,5 milioane de tone; dolomite – 129 mii tone; perlite – 525 mii tone; concentrate de plumb si zinc – 34 mii tone; aur – 500 kg; argint – 30 tone

Productia de concentrate de minereuri si de produse metalurgice la nivelul anului 2012:

aliaje de nichel – 21.200 tone

magnezita – 325.000 tone

alumina – 750.000 tone

aluminiu – 160.000 tone

otel brut – 2,4 milioane tone

Produse din cariere:

marmura si piatra ornamentala – 1,5 milioane tone (peste 800 000 tone export in 2012)

gips – 500.000 tone (2012)

bentonita – 845 000 de tone (2012)

caolina – 60.000 tone (2012)

  Bazinul Ptolemaida este cel mai mare bazin carbonifer al Greciei. Acest bazin este situat in partea nordica a Greciei, face parte din bazinul intramontan Florina - Ptolemaida - Kozani, care se intinde pe o distanta de  250 km, incepand din Nord de la Monastiriou (Scopia) si continuandu-se spre Sud dincolo de Kozani si de raul Aliakmona, avand o orientare generala NNV-SSE, paralela cu axul Hellenidelor interne.

         Din punct de vedere al pozitiei geografice, bazinul Ptolemaida se situeaza in partea de Nord a Greciei, in Macedonia de Vest. Spre Vest este delimitat de muntii Vernou (2000m) si Askio (2111m), la Sud de muntele Scopos si la Sud-Est de muntii Kamvounion si Flambouro. Bazinul  este delimitat la Est de muntele Vermio (1900m), iar la Nord de lacurile Himaditida (537m), Petron (571m) si Vegoritida (600m). Inaltimea medie a bazinului este de 600m, lungimea de aproximativ 100  km, iar latimea variaza intre 10 -15 km.

    Grosimea complexelor carbunoase variaza in bazin, prezentand diferentieri locale in sedimentare, ca urmare a  paleogeografiei si a tectonicii. Aceste variatii de grosime a complexelor carbunoase se datoreaza anomaliei fundului bazinului si subsidentei tectonice. Un rol important a avut eroziunea, care a indepartat o mare parte a complexului carbunos. Numarul si grosimea stratelor de lignit variaza in limite largi de la un loc la altul si, in general, urmeaza variatiile grosimii complexului carbunos.

INDUSTRIA EXTRACTIVA

Minereuri. Industria minieră şi cea a prelucrării metalelor au constituit întotdeauna o parte mică, dar importantă, în economia naţională grecească şi se caracterizează prin concentrarea producţiei într-un număr restrâns de companii (aproximativ 60% din venitul sectorului este realizat de 5 companii miniere).

Cele mai importante produse miniere sunt bentonita, magnezitul şi perlita, producţia ultimelor două fiind cea mai mare la nivelul Uniunii Europene.

Petrol. Grecia are rezerve limitate de petrol, evaluate la 10 milioane barili .

Producţia este de 6800 de barili/zi, fiind departe de a acoperi necesarul zilnic pentru consum, de 414 000 de barili/zi. Pentru acest motiv, Grecia importa 553 000 debarili pe zi, conform estimarilor.

Gaze naturale. Avand resurse limitate de gaze naturale, aproape 990 milioane mc., Grecia produce o cantitate neînsemnată de gaze naturale.

Avand o productie de doar 9 milioane mc si un consum de 3,5 miliarde mc, Grecia importa anual 3,5 miliarde mc de gaze naturale. Cererea internă este acoperită în general prin importuri de gaze naturale din Rusia si de GNL din Algeria

Cărbuni. Lignitul reprezintă cea mai importantă sursă indigenă de energie. Resursele de lignit estimate se ridică la 2874 milioane tone. Principalele zăcăminte se găsesc în nordul ţării.

SECTORUL ENERGETIC

Aflata, din punct de vedere geografic, intre detinatorii de resurse energetice din Orientul Mijlociu, zona Marii Caspice si nordul Africii, pe de o parte, si marii consumatori de energie din Europa, Grecia doreste sa fructifice aceasta pozitie geostrategica si se implica activ in colaborarea internationala din domeniul energiei. Cu scopul asigurarii propriului necesar dar si cu dorinta de a deveni un hub energetic regional, Grecia este parte a unor importante proiecte de transport al gazelor naturale si petrolului, astfel:

- alaturi de Rusia si Bulgaria, in oleoductul Burgas - Alexandropouli (in ultimii doi ani, datorita Bulgariei, realizarea acestui acest proiect a fost pusa in pericol, existand insa un interes deosebit al statului elen pentru identificarea unei solutii);

- alaturi de Turcia si Italia, in gazoductul Interconnector Turkey-Greece-Italy (ITGI);

- alaturi de Bulgaria, in interconectorul de gaze IGB;

- alaturi de Turcia, Albania si Italia, in Trans Adriatic Pipeline;

- ca sectiune de tranzit spre Italia a proiectului South Stream.

Sectorul energetic a început să fie liberalizat începând din 2001, în acest sens fiind înfiinţată o autoritate independentă de reglementare – Autoritatea de Reglementare pentru Energie (RAE), aflată sub coordonarea Ministerului Mediului si Energiei.

Rolul RAE este de a monitoriza operaţiunile efectuate pe piaţa energiei (acordarea de licenţe de import, supravegherea preţurilor etc.) şi de a propune autorităţilor proiecte de legi menite să încurajeze concurenţa şi să protejeze interesele consumatorilor.

Dupa o perioada lunga de monopol al companiilor de stat asupra productiei si distributiei de energie, pe piata elena au aparut si isi desfasoara activitatea companii internationale de prima marime, astfel ca, in prezent, sectorul energetic elen este reprezentat de Hellenic Petroleum, Motor Oil, Public Gas Corporation (DEPA), Prometheus Gas, Public Power Corporation (PPC), RES, Mytilineos Group, Terna, Global Energy, Energy Solutions, Solar Cells Hellas, Next Solar, Enova, EDF, Edison, Conergy, EGL, Acciona, Enel, Eurus Energy, Gamesa, Rokas-Iberdrola, Endesa, WPD.

In iulie 2010, Grecia a adoptat o noua lege a energiei regenerabile, prin care isi propune ca, pana in 2020, sa produca 40% din necesarul de energie electrica din surse regenerabile. Facilitatile oferite de noua lege se refera la proceduri simplificate si termene mult mai scurte pentru aprobarea investitiilor din domeniu, tarife scazute pentru utilizatorii de energie din anumite comunitati si preturi mai mari cu 20% pentru energia produsa de investitorii care nu apeleaza la ajutorul financiar al statului.

TURISMUL

Clima mediteraneana, peisajul exotic, zonele costiere si insulare, vestigiile istorice şi culturale vechi de peste 3000 de ani fac din Grecia o destinatie turistica foarte importanta. Industria turismului a cunoscut o revigorare însemnată ca urmare a strategiei guvernamentale de implementare a unor noi forme de turism, alternative şi combinate. Această strategie se concentrează pe construirea unor hoteluri de 4 şi 5 stele, centre de conferinţă, staţiuni balneoclimaterice şi pentru talasoterapie, waterland şi alte parcuri cu teme specifice şi urmăreşte combinarea lor cu diferite tipuri de turism (agro-turism, cultural, arheologic, religios etc.).

Grecia este una dintre cele mai populare destinaţii turistice, locul 10 în lume din acest punct de vedere. In medie, viziteaza Grecia aproximativ 16 milioane de turisti anual; veniturile directe din turism sunt estimate la 13 miliarde de Euro si unul din cinci locuitori lucreaza in acest sector. In afara de Atena, principalele destinatii turistice sunt insulele (Creta, Rodos, Corfu, Cicladele) si peninsula Halkidiki (in nordul Greciei). Organizatia Elena a Turismului a acreditat circa 8.900 de hoteluri cu aproximativ 352 000 de camere, in timp ce alte 100.000 de locuri de cazare sunt disponibile in unitati secundare, la particulari sau in campinguri.

Desi ramane o ramura principala a economiei, veniturile din turism s-au redus in primele 9 luni ale anului 2012 cu 11,2% fata de aceesi perioada a anului trecut.

BIBLIOGRAFIE:

Alexandru D., Negut S. (Coord.) – Geografie economica mondiala. Principalele resurse ale Terrei si industriile de prelucrare., Bucuresti, Atelier Poligrafic ASE, 1993

Negut Silviu, Suditu Bogdan – Geografie economica mondiala, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001

Bran Florina, Istrate Ion, Rosu Anca Gabriela – Geografia economica mondiala, Editura Economica, 1996

Teodorescu Valentin, Alexandrescu Valeria – Terra- Geografia resurselor, Bucuresti, Editura Fundatiei “Romania de maine”, 2001