Gnoseologia Teoria Cunoasterii.[Conspecte.md]

7/24/2019 Gnoseologia Teoria Cunoasterii.[Conspecte.md]

http://slidepdf.com/reader/full/gnoseologia-teoria-cunoasteriiconspectemd 1/5

Gnoseologia – teoria cunoa şterii !

Gnoseologia – teoria cunoaşterii, se referă la problemele cunoaşterii lumii, modul în care se dobândeşte informaţiaşi cunoaşterea despre lume; studiază funcţiile cognitive ale limbajului, formele şi metodele cunoaşterii ştiinţifice,raportul dintre activitatea practică şi cea teoretică;

Obiectul gnoseologiei este cunoaşterea umană în elementele sale esenţiale şi în mecanismul său esenţial separată demodalităţile particulare de cunoaştere.lementele obiectului gnoseologiei sunt obiectul cunoaşterii, subiectulcunoaşterii, mecanismul cunoaşterii, condiţiile cunoaşterii, cauzele cunoaşterii, legile cunoaşterii, căile decunoaştere, genurile de cunoaştere umană.

!noseologia distinge genuri diferite de cunoaştere după criterii cum sunt facultăţile cognitive angajate în proces saudupă mijloacele obiective angrenate precum şi după specificul cognitiv impus de obiect

Teoria cunoasterii este o componenta necesara oricarei constructii filosofice. "n cadrul filosofiei , ea reprezintadezvoltarea unui raspuns la întrebarea pusa de oameni din vec#i timpuri $daca gândirea lor e în stare sa cunoascalumea reala . a e%plică &&&#'(f ; ce este si cum se realizeaza cunoasterea lumii de catre om , posibilitatea

cunoasterii , legile , nivelele , formele si valoarea acesteia .

Problematica teoriei cunoasterii

"n abordarea teoretica a problemelor cunoasterii trebuie sa facem distinctia intre porcesul cunoasterii si teoriacunoasterii .

Procesul cunoasterii e acel proces obiectiv , spontan ce se desfasoara ca urmare a înzestrarii naturale aomului cu capacitati cognitive , omul nefiind constient de el , ci numai de rezultatele lui . )e aceea , în primelefilosofii problematica gnoseologica lipseste , refle%ia filosofica fiind centrata pe probleme de cosmologie , ontologie, si c#iar politica si etica . *ceasta situatie e remarcata de +etre egulescu , care , ocupându-se de geneza problematicii gnoseologice , arata ca la începuturile ei , filosofiei îi era caracteristica o încredere spontana în

capacitatea ratiunii de a cunoaste lumea si a dezvalui adevarul .

ilosoful român observa , pe buna dreptate ca pentru oamenii primitivi nu e%ista nici macar cunoastere , cinumai lucruri cunoscute .

+rocesul cunoasterii presupune /

0n obiect 1ceea ce e de cunoscut2

0n subiect 1cel ce cunoaste , adica omul ca agent cunoscator2

O relatie congnitiva între obiect si subiect 1activitatea de cunoastere prin care se dobândesc

cunostinte2

0n produs , un rezultat 1cunostintele2

Teoria filosofica a cunoasterii se constituie tocmai în functie de aceste elemente ale procesului cunoasterii ,aparând în cadrul ei o problematica ce are în centru relatia gnoseologica dintre obiect si subiect , relatie înteleasa camodalitate de raportare a omului la lume , în care el , ca subiect cunoscator , reproduce lumea în planul gândiriisale .)ar problematica cunoasterii nu se reduce numai la problemele ce privesc relatiile cognitive obiect-subiect , cicuprinde si probleme ce tin de obiectul cunoasterii si de subiectul cunosc "n legatura cu ea s-au conturat înca dinantic#itate doua linii/



Problema obiectului cunoasterii Linia lui Democlid (materialista2 Linia lui Platon1idealista2

Problema subiectului cunoasterii

)in modul în care e conceput subiectul cunoasterii , mai precis posibilitatea lui de a cunoaste rezulta o alta grupare aconceptiilor filosofice si anume / Optimismul gnoselogic Agnosticismul

3ermenul de optimism gnoseologic desemneaza ansamblul conceptiior filosofice care afirma posibilitatea omului încalitatea sa de subiect cunoscator de a cunoste realitatea .

3ermenul de agnosticism desemneaza ansamblul conceptiilor filosofice care neaga in principiu posibilitateaomului de a cunoaste realitatea .

O varianta a agnosticismului e scepticismul , care c#iar daca in parte , admite posibilitatea cunoasteriilumii , se îndoieste de valoarea cunostintelor dobândite .

Problema relatiilor cognitive obiect-subiect

"n istoria filosofiei mai e%ista o alta impartire a conceptelor filosofice despre cunoastere , in functie de rolul pe careîl au in cadrul relatiilor cognitive obiectul si subiectul acesteia . *ceasta împartire se refera al empirism sirationalism .

mpirismul porneste în argumentarea sa de la câteva supozitii /

%ista o cunoastere nemijlocita

unoasterea prin simturi e re"ultatul simplei inregistrari a actiunii obiectului asuprasubiectului Obiectul actionea"a iat subiectul #nregistrea"a $n procesul cunoasterii %numai obiectul este activ % subiectul fiind pasiv % receptiv % lipsit de spontaneitate

mpirismul , ca filosofie integrala a cunoasterii , a avut o justificare istorica , care consta in faptul ca el a fost legatde dezvoltarea stiintelor naturii .

&ationalismul se opune empirismului prin sublinierea rolului activ al subiectului în procesul cunoasterii . *cestlucru se e%prima prin calitatea creatoare a ratiunii care produce notiuni , concepte , independente de datelesenzoriale .+entru rationalisti subiectul cunoscator e concretizat prin spontaneitate , printr-o activitate creatoare productiva .4eibnitz spunea $mintea noastra e un izvor de cunostinte independente de datelesenzoriale.56ationalismul defineste cunoasterea ca act de creatie , ca o constructie a subiectului, obiectul fiind creatîn procesul cunoasterii . 6ationalismul ca doctrina gnoseologica a fost un punct de plecare , si , totodata , o justificare a marilor constructii speculative de sisteme în epoca moderna.

'TOP) A)&LA* L)A* spre a cerceta...a intelege... a crede

unoaşterea ca problema filosofica sau despre +e pot sa stiu, 7unoaşterea este o problema centrala adiscursului filosofic. 8tudiul despre cunoaştere in filozofie poarta denumirea de gnoseologie. !noseologia sau teoriacunoasterii este acel domeniu al filosofiei care studiază natura si întinderea cunoaşterii, presupoziţiile sifundamentele acesteia. 9n domeniul gnoseologiei filosofii încearcă sa soluţioneze c#estiuni legate de / -7e estecunoaşterea:

-7are sunt sursele cunoaşterii:

- 7are sunt limitele cunoaşterii:-7e raport e%ista intre cunoaştere si limbaj:

http://lucistiopu.blogspot.com/





- 7e este adevărul:

7unoaşterea ştiinţifica, cunoaşterea religioasa si cunoaşterea filosofica. 6aportul dintre aceste forme de cunoaşterearata specificului discursului filosofic despre cunoaştere. 7unoaşterea ştiinţifica este o cunoaştere e%perimentala,rezultatele ei privesc lumea in mod direct, la fel ca si problemele ei. 7unoasterea religioasa este o cunoaştere – credinţa, aici cunoaşterea este mai mult un nume dat credinţei, in cunoaşterea filosofica problema centrala este datade întrebările care reglează in mare parte c#estiuni de metacunoastere- de e%emplu, care sunt sursele cunoaşterii:7are sunt limitele cunoaşterii: ilosofia isi propune sa analizeze cunoaşterea in sine si nu neapărat produsele ei,cunostiintele. oncepte c.eie ale abord/rii filosofice pe tema cunoaşterii)ogmatism- convingere conform căreia se pot cunoaşte adevăruri certe, definitive.6elativism- convingere conform căreia adevărul este relativ si depinde de punctul de vedere propriu subiectului.6aţionalism1ineism2- convingere conform căreia elementele cunoaşterii aparţin in mod natural spiritului nostru.Obiectul central al cunoaşterii este raţiunea.mpirismul-întreaga cunoaştere provine din e%perienţa cu ajutorul simţurilor.8cepticismul- punerea la îndoiala a posibilitatrii cunoaşterii.7riticismul1ant2- materia cunoaşterii este data de e%perienţa iar forma cunoaşterii este data de formele apriorice alemintii omeneşti. o concepţie filosofica ce se situează intre raţionalism si empirism.

+roblema cunoaşterii in istoria filosofiei3eoria cunoaşterii in lumea antica- +rotagoras ca reprezentant al scolii sofistiilor sustine ca faptul cunoaşterii este o c#estiune omeneasca, relativa, nue%ista o cunoaştere absoluta. l este recuperat in cadrul istorie problemelor despre cunoaştere ca autor al celebreima%ime < omul este măsura tuturor lucrurilor; a celor ce sunt ca sunt si a celor ce nu sunt ca nu sunt5. +rotagorasarata prin intermediul acestei ma%ime caracterul relativ al cunoaşterii. 7unoaşterea pentru ca tine de om este in permanenta stare de sc#imbare. +rotagoras e%prima prin aceasta ma%ima neîncrederea in posibilitatea de a cunoaştelumea aşa cum este ea in sine.

- +laton propune o teorie a cunoaşterii prin care sa justifice cunoaşterea ca posibilitate. +laton este rationalist, el

militează pentru cunoaşterea prin raţiune. 7unoaşterea la +laton este văzuta ca <reamintire5, ea este inascutaspiritului si de natura raţionala.- *ristotel este recunoscut in cadrul dezbaterii despre cunoaştere prin contribuţia sa avuta pe tema adevărului,adevărul ca si corespondenta dintre enunţuri si realitate.Teoria cunoaşterii in lumea moderna

-6ationalistii1 )escartes, 8pinoza, 4eibniz2- raţiunea ca si sursa a cunoaşterii. +roblema ideilor inascute.-mpiristii1 4oc=e, >ume2- simţurile ca si sursa a cunoaşterii

.-ant1 criticismul2, revolutia copernicana.Teoria cunoaşterii in lumea contemporana-.+opper- failibilismul- nu putem atinge o certitudine deplina in cunoastere, adevarurile noastre sunt

nesigure.8tiinta nu trebuie inteleasa ca o incercare de a acumula adevaruri ci ea trebuie sa fie o incercare dedetectare si eliminare a erorilor. aptul de a fi supusi erorii este in viziunea lui +opper singura certitudine pe care oavem. 7unoasterea este vazuta de +opper ca un proces infinit de identificare si detectare a erorilor.3ote teoriiletrebuie supuse testului falsificarii.8c#ema +opperiana a cunoasterii este +?-33--+(, unde +?@ problema de la carese pleaca si +(@ problema la care se ajunge, 33@ o teorie e%plicativa prin care se incearca rezolvarea +?, -eliminarea erorilor.+entru +opper cunoasterea incepe cu o problema si sfirseste cu o problema, ea nu esteterminata niciodata.-Aittgenstein, *.3ars=i-limbaj si cunoastere. 4imbajul ne ofera o cunoastere a lucrurilor doar daca propozitiile suntcorect construite, daca propozitiile sunt etice, metafizice, religioase atunci nu aveam o cunoastere corecta.

unoaşterea comun/ şi ştiin0ific/ !Termenul de cunoastere se refera atat la activitatea de producere acunostintelor, cat si la ansamblul rezultatelor acestei activitati. 9n primul sens, sunt luate in considerare facultatilesau capacitatile de cunoastere ale mintii noastre si functionarea lor, iar in al doilea, sunt avute in vedere cunostintelegata constituite/ notiunile, judecatile, teoriile.



unoasterea este acea procesualitate, prin care omenirea isi dezvolta capacitatea de a se raporta la zone tot maie%tinse ale e%istentei. a se amplifica prin reorganizari succesive care, initial, au loc in interiorul comunitatilorumane disparate. +e masura ce interactiunea dintre acestea se diversifica, cunoasterea devine o performanta adomeniului ontic al umanului. a se autonomizeaza in antroposfera, prin specializarea unor subiecti, prinobiectivarea si tezaurizarea entitatilor semantice cognitive, prin dezvoltarea unor raporturi tot mai comple%e intresubiectii cunoscatori, domeniile de referinta ale proceselor cognitive si constructiile semantice cognitive,obiectivate. 4a o astfel de procesualitate concura institutii, ce se specua=uzeaza treptat, pentru a facilita proceselecognitive, conservarea, transmiterea, utilizarea si reconsiderarea lor.+rin cunoastere, omul patrunde asadar, in structurile tot mai profunde ale realitati, descoperind si formuland inlimbaj uman, legile care guverneaza e%istenta si dezvoltarea obiectelor si fenomenelor, realizand totodata e%plicatiasi prevederea evenimentelor.7unoasterea comuna si cunoasterea stiintifica9ntelegerea dependentei cunoasterii de intreaga evolutie a societatii si a omului este relevata de puternica legaturaintre cunoasterea comuna, definita prin nivelele perceptiv si emiric si cunoasterea stiintifica, fundamentata penivelul teoretic, fara a se reduce insa la acesta.unoasterea comuna este rezultatul activitatii cotidiene, obisnuite aomului si se manifesta sub forma cunostintelor elementare, fragmentare si nesistematice, transmise de la o generatiela alta, fara e%istenta unei pregatiri sau specializari deosebite. a se realizeaza prin capacitati cognitive normale, deinzestrare naturala a omului si de formare a sa, ca subiect intr-o colectivitate, generalizarile fiind facute in functie de

interesele imediate si de actiunile individuale sau colective. )e aceea cunoasterea comuna se caracterizeaza printr-un inalt grad de nemijlocire si intuitivitate imbinand elemente eterogene 1cognitive si afective, logice si e%tralogice,obiective si subiective2, fapt pentru care este lipsita de rigoare si ordine metodologica. Opereaza de cele mai multeori la nivelul aparentelor, fiind necritica fata de evidentele inselatoare si detasata de problema criteriilor de decizie inceea ce priveste adevarul. ste rezultatul unor obisnuinte si certitudini provenite din activitatea de colectivitate. 9nacelasi timp insa, cunoasterea comuna a unui individ oarecare depinde de specificul activitatilor profesionale, denecesitatea uneia sau alteia din facultatile lui cognitive. 9ata de ce in cunoasterea comuna este prezent elementul$inefabil5, necomunicabil conceptual, ca si refle%ia sa in limbaj, sub forma supradeterminarilor, a implicitului, avagului. )omina in limbajul comun latura perceptiv-aparebta a obiectului si cea reactional-emotionala a subiectului.9ncoprorand deopotriva elemente ale unei atitudin practice fata de lume si resurse de e%presie emotionala, limbajulnatural poate fi conceput ca o structura generica, plecand de la care se diferentiaza si capata specificitate limbajele

specializate ale stiintei si culturii. le au caracter mai te#nic si sunt ireductibile la limbajul nascut spontan din joculsc#imburilor umane.unoasterea stiintifica apare ca o anumita treapta a dezvoltarii societatii, urmarind descoperirea legilor, esentelor,structurilor profunde ale obiectului ei. slecializata si untilizeaza un limbaj specific 1caracteristic fiecare disciplinestiintifice in parte2, ca si o aparatura te#nica adecvata. *re un caracter sistematic si metodic, rezultatele sale fiindorganizate in sisteme logice, inc#egate, autonome fata de obiect si avad continuturi cognitive desubiectivizate, cu oseminifcatie precisa 1caracter denotativ2. )etine mijloace si procedee proprii de testare si validare a cunostintelor,supunandu-se unor e%igente logice si ,practic, e%perimentale de verificare, 7reeaza obiecte si modele abstracte alecaror studiu duce la obtinerea unor cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva.Teoria stiintifica, forma tipica si comple%a a cunoasteri stiintifice este un ansamblu organizat de cunostinte, de propozitii declarative, cu o anumita valoare de adevar, structurate intr-un sistem deductiv, care descrie si e%plica

unitar desfasurarea proceselor si fenomenelor dintr-un domeniu oarecare al realitatii. Becanismul elaborarii teorieiare ca momente principale urmatoarele/- studiul analitic al informatiilor, delimitarea riguroasa a obiectului si metodelor cercetarii, stabilirea unui ansamblude propozitii verificate e%perimental;- selectarea din cadrul ansamblului a unui grup de propozitii, considerate elementare, care e%prima legi obiective, principii. le vor fi formulate intr-o maniera generala, universal afirmativa;

Problema adev/rului !

+entru a afla in profunzime utilitatea adevarului trebuie a cunoastem tipurile, formele si manifestarile sale. umai printr-o analiza minutioasa am putea totusi scoate la iveala aceasta CutilitateC a adevarului, a teoriilor si averidicitatii cunostintelor stiintifice.3otusi,nu vom putea spune niciodata ca avem o atotcunoastere despre adevar.8i

am putea indrazni sa spunem ca aici intervine rolul filosofiei -in a discerne, si in a masura cu o balanta a ratiuniinoastre adevarul adevarat de adevarul presupus. umai asa vom reusi in a deslusi si a profita de acesta.*devar - surse şi teorii.



0na dintre cele mai apreciate clasificari ale teoriilor despre adevar apartin lui ic#olas 6esc#er, care le imparte indoua mari tipuri/teorii definitioniste, care incearca definirea acestuia si sa raspunda la o intrebare fundamentala - ceeste adevarul:;si teorii criteriale - care propun selectarea unui criteriu, a efectuarii unui test pentru adevar, oferindastfel o solutie pentru stabilirea granitei dintre adevar si fals.O a treia teorie% cea a corespondentei este luata in considerare de majoritatea epistemiologilor, aceasta teorie fiind pentru prima data formata in mod e%plicit in CBetafizicaC lui *ristotel. )intre tumultul de teorii despre adevar sedesprind trei principale - teoria corespondentei care sustine ca ipotezele, credintele sunt adevarate atunci candcorespund unei realitati independente.3eoria corentei afirma ca credintele sunt adevarate cand se potrivesc bine impreuna, cand se leaga una cucealalta.3eoria pragmatica sustine ca convingerile sunt adevarate cand intrebuintarea lor permite sa ne indeplinimobiectivele noastre in lume si sa obtinem ceea ce dorim.0rmeaza o dezvoltare a acestor trei teorii, cu un accent pecea pragmatica.

Teoria corespondenteiOamenii obisnuiti accepta notiunea de realitate. *proape oricine este de acord ca e%ista o suma de fapte independentde gandurile noastre. 7onceptul obisnuit de adevar afirma ca e%ista lucruri si stari care sunt reale. *ceste lucrurireale sunt fundamentul adevarului.+entru a fi adevarate, credintele noastre trebuie sa infatiseze lucrurile reale, asa cum sunt ele. *devarul este

concordanta intre ceea ce credem si realitatea independenta. *ceasta pozitie este denumita Cteoria corepondenteiadevaruluiC. 3rebuie retinut ca teoria corespondentei adevarului nu ne spune cum sa deducem daca credintele suntadevarate sau false.ste vorba de o reprezentare a ceea ce este adevarul, nu de un procedeu de e%punere a credintelor adevarate. 7umstim daca infatisarea noastra asupra realitatii este e%acta sa nu, este o problema ce tine de justificarea adevarului.*ceste credinte despre lume sunt fundamentele adevarului si falsului 1in toate teoriile adevarului, nu doar in teoriacorespondentei2.7redintele pot fi adevarate sau false, deoarece ele infatiseaza lumea ca fiind intr-un anume fel iarlumea poate sa fie sau nu in acest fel. 7onform teoriei CdescrieriiC ipotezei, acestea infatiseaza faptele prinintermediul ideilor sau reprezentarilor.7onform teoriei corespondentei, credintele sunt adevarate deoarece corespund unei realitati independente. +unandalaturi aceste doua teorii,vedem ca adevarul unei credinte este materia ideii sau a reprezentarii, concordand cu

realitatea.)e fapt, e%ista doua lucruri -o descriere mentala 1reprezentarea sau ideea2 si faptele reale din lume - careconcorda unul cu altul.*sa cum portretul unei persoane poate sa semene cu acea persoana, tot asa si o reprezentare sau o idee poate fiintocmai cu faptul independent si, deci, adevarata.7redinta adevarata nu este suficienta pentru cunoastere. +utemavea credinte adevarat fara a avea totusi cunoastere. *desea este nevoie de ceva mai mult, de o justificare acredintelor.6atiunea cea mai evidenta este ca cel care crede are nevoie de o procedura prin care sa recunoasca cum ca acestecredinte sunt adevarate. 9n cazul nostru intotdeauna avem nevoie de o procedura prin care sa demonstram ca ceea cecredem este adevarat.Dustificare presupune descoperirea unei proceduri prin care sa dovedim adevarul credintelor noastre. 9n viatacotidiana oamenii se intreaba, in mod frecvent, daca intr-adevar cunoastem sau nu ceva. Bembrii unui juriu pot fiingrijorati daca stiu, cu adevarat, ca acuzatul este vinovat de crima, dupa cum putem fi ingrijorati daca stim cuadevarat ca portofelul se afla la noi.9n asemenea cazuri oamenii sunt preocupati de adevarul credintelor lor 1daca acuzatul a comis crima, si daca portofelul noastru s-a pierdut2.ste nevoie in acest caz, de dovezi care sa stabileasca daca credintele noastre suntadevarate.7redintele pot fi adevarate c#iar in lipsa evidentelor, dar ce crede nu poate fi sigur in afara ratiunilorsuficiente.3eoria coerentei/7onceptul obisnuit de adevar, concordanta cu realitatea, ne poate duce la gandul ca idealistii nu au conceptul deadevar, din moment ce neaga e%istenta unei realitati independente.

Gnoseologia Teoria Cunoasterii.[Conspecte.md]

Documents

Transcript of Gnoseologia Teoria Cunoasterii.[Conspecte.md]