GÂNDIREA - gmr.mapn.ro reviste... · gndirea militarĂ romneascĂ numĂrul 32019 6 militarŞ...

GÂNDIREA MILITARĂ

ROMÂNEASCĂRevistă de ştiinţă militară şi studii de securitate

editată de Statul Major al Apărării

Fondată în anul 1864 sub titlul „România Militară“– serie nouă, anul XXX –

ISSN Print: 1454-0460ISSN Online: 1842-8231

Revista Gândirea Militară Românească este revistă ştiinţifică cu prestigiu recunoscut din domeniul

„Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică”, potrivit evaluării făcute de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,

Diplomelor şi Certificatelor Universitare în anul 2011 (http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/11/reviste-militare1.pdf)

Revista Gândirea Militară Românească este inclusă în bazele de date Index CopernICus InternatIonal şI eBsCo,

domeniul International Security & Counter-Terrorism Reference Center

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 206 din 27.05.2004

COPYRIGHT: sunt autorizate orice reproduceri, fără perceperea taxelor aferente, cu condiţia indicării precise a numărului şi datei apariţiei revistei din care provin.

GÂNDIREA GÂNDIREA MILITARĂ MILITARĂ

ROMÂNEASCĂROMÂNEASCĂ

NumărulNumărul 3/2019 3/2019 2

O MOO MOªªTENIRE DE LA 1864TENIRE DE LA 1864

Drumul spre modernitate al Oştirii Române a început în 1859, odată cu instituirea Corpului de Stat Major General al Principatelor Unite, actualmente Statul Major al Apărării.

La numai câţiva ani, în 1864, un grup de nouă căpitani, absolvenţi ai celei dintâi promoţii a Şcolii de cadeţi din Bucureşti, a avut iniţiativa creării unei „reviste de ştiinţă, artă şi istorie militară”, cu denumirea „România Militară”.

Iniţiatorii acestui demers publicistic – G. Slăniceanu (căpitan, şeful Batalionului de Geniu), A. Gramont (căpitan de stat major), G. Borănescu (căpitan de geniu), G. Anghelescu (căpitan de stat major), A. Anghelescu (căpitan de artilerie), E. Arion (căpitan de artilerie), E. Boteanu (căpitan de stat major), E. Pencovici (căpitan de stat major) şi C. Barozzi (căpitan de geniu) –, educaţi nu doar în România, ci şi în străinătate, erau animaţi de necesitatea dezvoltării, şi în Armata Română, a unei activităţi teoretice consistente.

Programul1 revistei, inclus încă din primul număr, apărut la 15 februarie 1864, conţinea idei şi demersuri novatoare, cu scopul de:

„- a lucra la organizarea sistemului nostru militar, ce Camera legiuitoare este chemată în curând a-l hotărî;

- a aduna şi a cerceta instituţiile vechi militare ale Patriei, instituţii ce au făcut atâtea veacuri gloria României şi ne-au asigurat existenţa;

- a trata, în lipsă de orice uvraje militare, tot ce se raportă la instrucţia Oastei, baza cea mai solidă a armatei;

- a întreţine pe Oşteanul Român cu cunoştinţa evenimentelor militare ce se petrec în lume;

- a veni să lucrăm împreună şi din toată inima la înălţarea şi consolidarea edificiului ce este menit să asigure viitorul patriei noastre”2.

Publicaţie independentă, dar aflată sub egida Ministerului de Război, „România Militară” şi-a încetat apariţia în 1866, din lipsă de fonduri şi de abonaţi. Va reapărea după un sfert de veac, în 1891, tot la iniţiativa unui grup de ofiţeri din Marele Stat Major, care îşi propuneau „reproducerea studiilor serioase de organizare, de strategie, de arta de a conduce trupele în orice circumstanţe”3. La scurt timp, prin Înaltul Decret Regal nr. 3663 din 8 decembrie 1897, „România Militară” a devenit, de la 1 ianuarie 1898, „organul oficial de publicitate al Marelui Stat Major”.

1 Din trecutul României Militare cu prilejul aniversării a 75 de ani de la apariţia ei în viaţa armatei. 1864-1939, Bucureşti, 1939, p. 31.

2 Ibidem, p. 32.3 România Militară, nr. 1, 1891, p. 6.

3

G. Anghelescu (căpitan de stat

major)

C. Barozzi (căpitan de geniu)

E. Pencovici (căpitan de stat

major)

G. Borănescu (căpitan de geniu)

G. Slăniceanu (căpitan,

şeful Batalionului de Geniu)

E. Boteanu (căpitan de stat

major)

E. Arion (căpitan

de artilerie)

A. Anghelescu (căpitan

de artilerie)

Redacţia Gândirea Militară Românească a coordonat secţiunea de Ştiinţe Militare în cadrul AFASES 2019

COMITET ŞTIINŢIFIC INTERNAŢIONAL

Directori științifici ai conferinței:Dr. Gabriel RĂDUCANURectorul Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov, RomâniaDr. Ioan-Vasile ABRUDANRectorul Universității „Transilvania”, Braşov, România

Comitet științific:Dr. Nuri ARSLANAcademia Medicală Militară Gülhane, Ankara, TurciaDr. Gabriela BĂNCILĂAdministrația Națională de Meteorologie, Bucureşti, RomâniaDr. Sorin CHEVALAcademia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov, RomâniaDr. Adina-Eliza CROITORUUniversitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, RomâniaDr. Dilyan DIMITROVUniversitatea Națională Militară „Vasil Levski”, Veliko Târnovo, BulgariaDr. Dimo DIMOVUniversitatea din Bath, Somerset, Marea BritanieDr. Philippe DONDONȘcoala Națională Superioară de Electronică, Informatică, Telecomunicații, Matematică şi Mecanică (ENSEIRB-MATMECA), Bordeaux, FranțaDr. William D. HATCHȘcoala Postuniversitară Navală, Monterey, CA, SUADr. Bogdan GRENDAUniversitatea de Studii de Război, Varşovia, PoloniaDr. Vladimir HORÁKUniversitatea de Apărare, Brno, Republica CehăDr. Florentina IONIȚĂUniversitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti, România/comandant al Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, RomâniaDr. Ayhan KILIÇUniversitatea Okan, Istanbul, TurciaDr. Jaroslaw KOZUBAUniversitatea Sileziană de Tehnologie, Gliwice, Polonia

Dr. Berangere LARTIGUEUniversitatea „Paul Sabatier”, Toulouse, FranțaDr. Adrian LESENCIUCAcademia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov, RomâniaDr. Marin MARINOVUniversitatea Națională Militară „Vasil Levski”, Veliko Târnovo, BulgariaDr. Andreas MATZARAKISUniversitatea „Albert Ludwigs”, Freiburg, Germania/Serviciul Meteorologic German, Freiburg, GermaniaDr. Vasile NĂSTĂSESCUAcademia Tehnică Militară, Bucureşti, RomâniaDr. Dragoș-Marian POPESCUUniversitatea de Medicină şi Farmacie, Craiova, România/şeful Direcției Medicale, Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti, RomâniaDr. Daniela ROȘCAUniversitatea din Craiova, RomâniaDr. Alexandra SARCINSCHIUniversitatea Națională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, RomâniaDr. Michael TODOROVUniversitatea Tehnică, Sofia, BulgariaDr. Michal ŽÁKUniversitatea Carolină, Praga, Republica Cehă

5

CUPRINSCUPRINS

Gabriel RĂDUCANU 6VICTORIA ÎN RĂZBOIUL MODERN – AVANTAJELE ŞI LIMITĂRILE REVOLUŢIEI TEHNICE ÎN AFACERILE MILITARE –

Antonia COLIBĂŞANU 10 STRATEGIE: PROBLEME METODOLOGICE ACTUALE

Marian NICULAEFlorin STAFI 28 DIALECTICA TIPOLOGIILOR DECIZIONALE – RAŢIONALITATE VS. INTUIŢIE

Adrian LESENCIUC 52ROLUL COMUNICĂRII ÎN OPERAŢIILE INFORMAŢIONALE (INFO OPS) ŞI ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR INFORMAŢIONALE (MRI)

Radu-Mihai DINCĂ Traian ANASTASIEI 72

PROBLEMA DELIMITĂRII SPAŢIULUI AERIAN ŞI A CELUI EXTRAATMOSFERIC ŞI IMPACTUL SĂU POTENŢIAL ASUPRA SECURITĂŢII GLOBALE

Ioana LEUCEAMiruna POPESCU 88 PSYOPS, LEGITIMITATE ŞI CULTURĂ POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ

Rita PALAGHIA 106

„DISTANŢA FAŢĂ DE PUTERE”, „EVITAREA INCERTITUDINII” ŞI NIVELUL DE CUNOAŞTERE LINGVISTICĂ – DIMENSIUNI ESENŢIALE ALE FUNCŢIONĂRII ÎN COALIŢIILE MILITARE MULTINAŢIONALE

Laurenţiu MITITELUTraian ANASTASIEI 124

CONSIDERAŢII PRIVIND CAPACITATEA ACTUALULUI SISTEM DE INSTRUIRE INSTITUŢIONALIZATĂ ÎN DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR NECESARE VIITORILOR PILOŢI DE AERONAVE MULTIROL

Gabriel RĂDUCANU Gabriel GIUVARĂ 134

DE CE AU PIERDUT PUTERILE AXEI CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL? O PERSPECTIVĂ POLITICO-MILITARĂ ŞI SOCIO-ECONOMICĂ

Florentina HĂHĂIANUAndrei-Cristian MORARU 146 HARTA IDENTITARĂ A TINERETULUI RADICALIZAT

Dumitru TOADER 156

ASPECTE ALE MODALITĂŢILOR PAŞNICE DE PREVENIRE A CONFLICTELOR ŞI DE SOLUŢIONARE A DIFERENDELOR INTERNAŢIONALE

CUPRINSCUPRINS



66NumărulNumărul 3/2019 3/2019



VICTORIA ÎN RVICTORIA ÎN RÃÃZBOIUL MODERNZBOIUL MODERN– AVANTAJELE – AVANTAJELE ªªI LIMITI LIMITÃÃRILE RILE

REVOLUREVOLUÞÞIEI TEHNICE ÎN AFACERILE MILITARE –IEI TEHNICE ÎN AFACERILE MILITARE –

General de flotilă aeriană Gabriel RĂDUCANURectorul Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, Brașov

7

Victoria în războiul modern – avantajele şi limitările revoluţiei tehnice în afacerile militare –Victoria în războiul modern – avantajele şi limitările revoluţiei tehnice în afacerile militare –

7 EDITORIALEDITORIAL

În dezbaterile despre viitorul războiului, tehnologia pare să reprezinte centrul de greutate din punct de vedere argumentativ. Cu toate acestea,

tehnologia nu este o variabilă independentă: războiul presupune o dimensiune tehnologică, fără echivoc, dar succesul în război nu depinde doar de modul în care tehnologia este folosită în relaţia cu inamicul, ci şi de alţi factori, deopotrivă importanţi, precum strategia, tactica sau logistica. Istoria ne oferă suficiente exemple de state care au pierdut bătălii şi chiar războaie împotriva unor adversari inferiori din punct de vedere tehnologic. Întrebarea este dacă tehnologia viitorului va mai permite astfel de situaţii.

Pentru mulţi experţi în studii de securitate, omenirea se îndreaptă către o epocă în care tehnologia va juca un rol din ce în ce mai important

în toate domeniile relaţiilor sociale, de la satisfacerea nevoilor primare ale individului până la asigurarea nevoilor de securitate şi dezvoltare a societăţii în ansamblu. Raţionamentul se bazează pe rata de dezvoltare fără precedent a tehnologiei. De exemplu, în ultima decadă a secolului XX, evoluţia tehnologiei a fost mai pronunţată decât în toţi primii 90 de ani ai aceluiaşi secol. Această dezvoltare fără precedent este surprinsă cel mai bine de Legea lui Moore. Gordon Moore, cofondator al corporaţiei INTEL, a observat, în 1965, că numărul de tranzistori dintr-un microcip se dubla la fiecare doi ani. Acest proces s-a accelerat în prezent, viteza cu care tranzistorii dintr-un microcip se dublează, scăzând la 18 luni. Această rată a schimbării este evidentă într-o largă arie tehnologică: de exemplu, distanţa de transmitere a semnalului wireless se dublează la fiecare 18 luni. Ceea ce este remarcabil în cazul acestui incredibil avans tehnologic nu este atât saltul calitativ, cât capacitatea de-a dreptul disruptivă a implicaţiilor pe care le generează actuala revoluţie tehnologică. Cele mai recente dezvoltări în domenii precum nanotehnologia, bioştiinţa, robotica, inteligenţa artificială, computere şi tehnologia informaţiei au stabilit direcţii care vor avea implicaţii profunde asupra ducerii războiului.

Cu siguranţă, multe state au nevoie de investiţii în tehnică şi tehnologie pentru a putea susţine un avantaj calitativ într-un viitor conflict armat. De exemplu, încă din 2014, în US Quadrennial Defense Review se subliniază semnificaţia superiorităţii militare al cărei avantaj depinde nu doar de tehnica de luptă, ci mai ales de tehnologia cu care a fost dezvoltată respectiva tehnică pentru a putea asigura un avantaj chiar şi în condiţii de inferioritate numerică. Este adevărat că Statele Unite deţin o capacitate unică în ceea ce priveşte potenţialul de a dezvolta



8

General de flotilă aeriană Gabriel RĂDUCANUGeneral de flotilă aeriană Gabriel RĂDUCANU

8NumărulNumărul 3/2019 3/2019



tehnică militară care să asigure superioritate în condiţiile unui conflict armat, însă deja se anunţă şi alţi competitori. China şi Rusia sunt ţările care, alături de SUA, au introdus deja în compunerea propriilor armate o nouă categorie de forţe, respectiv forţele strategice spaţiale. Iar lucrurile nu par să se oprească aici!

Faptul că revoluţia tehnologică a devenit cheia de boltă a programelor de dezvoltare de tehnică militară şi a politicilor de apărare din întreaga lume nu mai este o surpriză, iar modul în care aceste aspecte influenţează domeniul militar trebuie urmărite cu mare atenţie:

• Creşterea performanţei umane: cu ajutorul noilor tehnologii, militarul a devenit mai rapid, mai puternic, mai rezistent şi mai conectat la ceea ce înseamnă realitatea câmpului de luptă. Vestele antiglonţ realizate din lichide sau nanomateriale cântăresc mult mai puţin; marcherii biologici ajută la urmărirea, identificarea şi localizarea forţelor prietene sau inamice; există lentile de contact care proiectează date direct pe retina militarului... sunt doar câteva exemple despre nivelul şi modul în care tehnologia poate influenţa tactica luptei sau chiar strategia ducerii unui război;

• Arme cu energie dirijată: funcţionează pe baza unor fascicule de unde electromagnetice care se propagă cu viteza luminii, direcţionate către o ţintă care se află la distanţe foarte mari. Acestea utilizează diferite tipuri de energie, cum ar fi unde radio, microunde, laser, unde electromagnetice, plasmă, protoni, neutroni sau sunetul şi pot neutraliza facilităţi foarte mari prin puterea impulsului electromagnetic sau pot penetra clădiri, maşini etc.;

• Noi sisteme de propulsie: vor propune o adevărată revoluţie la nivelul logisticii, mobilităţii şi eficienţei. Printre posibilele dezvoltări se regăsesc sisteme energetice portabile, baterii de capacitate foarte mare, sisteme de propulsie pe bază de aer sau sisteme care produc combustibil din apa de mare etc.

• Robotica: vehiculele aeriene, terestre sau maritime fără pilot nu mai sunt o noutate, însă implementarea în aceste sisteme a nanotehnologiei şi a inteligenţei artificiale le poate transforma în arme cu capabilităţi extrem de versatile;

• Capabilităţile cibernetice: noi sisteme hardware şi software promit dezvoltarea de reţele mult mai sigure şi performante. Cel mai probabil, războiul cibernetic va reprezenta războiul de tip blitzkrieg al secolului XXI: beligeranţii vor dispune de capabilităţi prin care să anuleze sistemele de comunicaţii şi de informaţii ale adversarilor, obţinând astfel un avantaj decisiv în desfăşurarea ostilităţilor. Un exemplu în acest sens a fost atacul sistemelor informatice ale Georgiei de către Rusia, în 2008, în paralel cu declanşarea unei operaţii militare convenţionale;

• Noi tehnici de producţie: printarea 3-D reprezintă deja o tehnică manufacturieră ce transformă complexul efort logistic de producţie într-unul flexibil, mult mai ieftin şi adaptat unor resurse limitate. Acest tip de producţie

9

Victoria în războiul modern – avantajele şi limitările revoluţiei tehnice în afacerile militare –Victoria în războiul modern – avantajele şi limitările revoluţiei tehnice în afacerile militare –

9 EDITORIALEDITORIAL

ar putea fi folosit inclusiv la realizarea dronelor, explozibililor şi chiar a ţesutului uman, pentru scopuri medicale.

Însă, deşi avantajele pe care revoluţia tehnologică le aduce în afacerile militare sunt de necontestat, există şi opinii conform cărora focusarea

excesivă pe noi tehnologii pentru obţinerea victoriei în războiul viitorului reprezintă o perspectivă greşită. Criticii acestui curent fac apel în primul rând la istorie, pentru a argumenta că nu întotdeauna avantajul tehnologic asigură victoria fără echivoc. În primul rând, tehnica de luptă acţionează într-un anumit context definit de etică, politici şi factori organizaţionali: utilizarea dronelor în Pakistan de către Statele Unite pentru a ataca reţeaua teroristă al-Qaida, de exemplu, a generat o adevărată controversă politică, indiferent de evidentele beneficii obţinute din punct de vedere militar. În al doilea rând, există o serie de aspecte tehnice care încă necesită etape de dezvoltare. Utilizarea inteligenţei artificiale în cazul sistemelor militare autonome, de exemplu, ar putea schimba natura războiului, dacă se iau în considerare nivelurile de fricţiune şi incertitudine pe care acestea le introduc în ecuaţia luptei armate. Decizii care par simple vor deveni extrem de complexe în condiţiile unei situaţii haotice precum războiul. Dacă ne raportăm la utilizarea nano-tehnologiei, atunci dislocarea unui mare număr de sisteme autonome ar putea genera un adevărat blocaj în ceea ce priveşte actul de comandă şi control. Tehnologia poate reduce flexibilitatea militară, deoarece va necesita o resursă umană cu înaltă specializare pentru exploatare. În al treilea rând, războiul presupune scenarii care pun accent pe interacţiunea umană. În acţiunile militare de stabilizare, de impunere şi menţinere a păcii – în orice situaţie în care scopul este de a influenţa şi de a impune un model, nu de a distruge –, prezenţa fizică a militarilor rămâne crucială.

Există, iată, suficiente subiecte de reflecţie când vine vorba de limitele tehnologiei utilizate în tehnica militară, generate de complexitatea

naturii umane, pe de o parte, şi de complexitatea mediului înconjurător, pe de altă parte. Sunt întrebări pentru care încă nu există răspunsuri exacte şi care aşteaptă să fie soluţionate.

În lucrarea „Command of the Air”, apărută în anul 1921, italianul Giulio Douhet susţinea că avantajul vitezei şi al deplasării în spaţiu a avionului va face imposibilă asigurarea unei apărări împotriva unei strategii de atac aerian. Câţiva ani mai târziu, strategul militar J.F.C Fuller, fascinat de capabilităţile tehnice ale tancului, susţinea că armele de masă, precum infanteria, vor deveni irelevante în viitor. Atât Douhet, cât şi Fuller s-au înşelat şi nu este exclus ca istoria să se repete şi în ceea ce priveşte actuala revoluţie tehnologică în afacerile militare. Prin urmare, victoria în războiul modern este un subiect care se va afla într-o permanentă dezbatere.




STRATEGIE: PROBLEME METODOLOGICE STRATEGIE: PROBLEME METODOLOGICE ACTUALEACTUALE

Dr. Antonia COLIBĂŞANUAnalist principal și Director de Operaţiuni, Geopolitical Futures,

profesor asociat la Academia de Studii Economice

În anul 2008, s-a încheiat perioada de tranziţie de după Războiul Rece. De atunci, odată cu diminuarea încrederii în globalizare şi promisiunile acesteia, lumea a revenit, încet, la temerile fundamentate de statele naţionale. Puterile continentale „vechi”, precum Rusia, China, dar şi Iran sau Turcia, au început să-şi facă auzită vocea la nivel global, în timp ce Statele Unite încearcă să-şi diminueze implicarea (şi cheltuiala) în afacerile globale. Toate acestea par să pună în lumină, azi mai mult decât altădată, interesele statelor naţionale. De fapt, interesele naţionale nu au dispărut niciodată – chiar şi atunci când lumea se gândea că globalizarea va salva Terra de toate problemele şi va aduce pacea, interesele naţionale erau cele care dictau ordinea mondială. Ceea ce se întâmplă acum, după 2008, este faptul că realitatea (în detrimentul promisiunii speranţei) este mai vizibilă, „mai” publică pentru toată lumea. Interesul naţional nu a dispărut, aşa cum globalizarea nu a urmărit o diluare a statelor. Dimpotrivă.

Tocmai pentru că această realitate este mai vizibilă acum decât în urmă cu câteva decenii, tocmai pentru că este percepută direct de cetăţeni, care sunt din ce în ce mai preocupaţi şi îşi doresc un control mai sporit, mai personal, al propriei securităţi, consider că se impune o discuţie asupra modului în care abordăm strategic această realitate şi, în esenţă, o discuţie asupra a ceea ce înseamnă strategie şi proces strategic.

Strategia naţională este determinată, în mare parte, de geografie. Dar, având în vedere schimbările socio-economice, geografia, în mare parte, se schimbă şi ea. Cu siguranţă, strategiile operaţionale, care decurg din imperativele ce alcătuiesc determinanţii strategiei naţionale, trebuie să se adapteze la schimbările de mediu. Înţelegerea acelor elemente care conduc la schimbările ce influenţează viaţa de zi cu zi a cetăţenilor ne ajută să determinăm cum se schimbă – sau cum ar trebui să se schimbe – strategia la nivel operaţional.

Acest articol prezintă succint principalele elemente care au influenţat gândirea strategică după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, referindu-se la problematica pe care acestea le-a adus în prim-plan. Concluziile se referă la modul în care planificarea strategică va evolua, având în vedere determinanţii contextuali ai momentului, precum şi noua etapă istorică în care am intrat, din 2008. Pentru că gândirea strategică este strâns legată de analiză, problemele caracteristice metodologiei analitice, aşa cum se reliefează ele astăzi, punctează provocările procesului strategic. Astfel, din punct de vedere metodologic, lucrarea consideră, în cele ce urmează, atât analiza, cât şi modelarea analitică drept cadru fundamental pentru planificarea strategică. De aceea, în concluzii se află inclusiv câteva tendinţe-cheie, explicate şi prin experienţa, „lecţiile” trecutului, care pot să modifice, în viitor, procesele strategice şi metoda analitică.

Cuvinte-cheie: Război Rece, operaţionalizare, globalizare, pace relativă, conflict militar.

11

Strategie: probleme metodologice actualeStrategie: probleme metodologice actuale

Motiv: Pe 18 iunie 2019, ministrul rus al apărării, Sergey Shoigu, a anunţat că Rusia intenţionează să dezvolte „o nouă teorie a războiului”. A subliniat, de asemenea, faptul că „noua generaţie a conflictelor este compusă dintr-un set de mijloace clasice şi asimetrice, unde acţiunile combative sunt fluide, iar timpul pentru a corecta greşelile lipseşte”1. El a adăugat şi faptul că, „astăzi, are prioritate dezvoltarea unei teorii a războiului, care se poate aplica pe termen mediu”. Toate cele spuse de Shoigu nu sunt noutăţi, chiar dacă presa le-a raportat ca atare. Ele nu fac altceva decât să confirme starea lucrurilor. Mai mult, cele spuse accentuează faptul că operaţionalizarea strategiei naţionale (grand strategy) nu este doar un proces complex – ceea ce, din nou, este un truism –, ci şi că acesta a devenit extrem de fluid, extrem de flexibil, odată cu diversificarea problematicii strategice. Dezvoltarea unei teorii care să servească termenului mediu, în timp ce se iau în considerare manevrele tactice ale diferitelor părţi interesate (state sau nu), devine o prioritate pentru actorii statali – dar cum se face efectiv acest lucru este cel puţin dificil şi pune probleme, pentru că termenul scurt nu poate servi pentru termenul mediu în mod exclusiv. Declaraţia lui Shoigu, similară cu alte declaraţii politice de acelaşi gen, serveşte ca punct de pornire pentru această lucrare, care încearcă să găsească un răspuns la întrebarea legată de problemele întâmpinate în practică, astăzi, în procesul de operaţionalizare a strategiei naţionale.

IntroducereSfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a setat modul în care

a evoluat Războiul Rece şi, într-un final, modul în care acesta s-a încheiat. Lecţiile învăţate pe câmpul de luptă au fost folosite drept puncte-cheie în dezvoltarea strategiilor care trebuiau să conducă la rezolvarea unor probleme majore care ar fi apărut în conflict. Odată cu încheierea Războiului Rece, s-a sperat că pacea va dăinui pe termen lung. Globalizarea, precum şi ideea de a „gândi global

1 Articol publicat de Interfax – „Russian defense minister says new warfare theory required”, 18 iunie 2019, citat de BBC Monitoring Service şi RIA Novosti, disponibil la https://ria.ru/20190618/1555661861.html, accesat la 18 iunie 2019.




Antonia COLIBĂŞANUAntonia COLIBĂŞANU

şi acţiona local” au influenţat nu doar socio-economia mondială, ci şi mediul de securitate şi percepţia publică asupra problemelor de securitate şi apărare. Conflictele locale şi regionale au fost cunoscute la nivel global, dar, în timp ce forţe armate internaţionale acţionau pentru a rezolva conflictul, în plan global, a existat o perioadă de pace relativă. În acelaşi timp, Statele Unite, câştigătoare ale Războiului Rece, aveau să devină gardianul mondial – un rol nu doar natural, ci şi văzut drept pozitiv de cei mai mulţi actori (statali sau nestatali).

Percepţia păcii relative nu s-a tradus însă într-o relaxare la nivelul gândirii strategice. Dimpotrivă, digitalizarea, precum şi alte transformări sociale au produs schimbări notabile în ceea ce priveşte evoluţia strategiei, ca temă largă, dar şi ca proces, în sensul strategiei operaţionale. Sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 este perioada considerată drept revoluţia afacerilor militare în ceea ce priveşte strategia2. 11 septembrie 2001 a fost evenimentul care a confirmat necesitatea revoluţiei despre care se discuta la nivel administrativ.

Mai târziu, în 2008, două evenimente au schimbat semnificativ lumea în care trăim. Mai întâi, criza economică a confirmat (tuturor) că globalizarea are şi efecte negative, nu doar pozitive, asupra societăţii. Apoi, războiul convenţional a reapărut pe harta Europei, având în vedere conflictul ruso-georgian din acelaşi an. Această tendinţă a fost reconfirmată în anul 2014, când invazia Rusiei în estul Ucrainei şi anexarea Crimeei nu doar că au readus în discuţie Războiul Rece, dar, mai important, au determinat evaluarea modului în care se modifică procesul strategic la nivel operaţional. Resurgenţa Rusiei într-o putere regională, alături de creşterea în importanţă la nivel global a Chinei, în timp ce digitalizarea are efecte exponenţiale asupra societăţii, determină o creştere a complexităţii la nivel global şi, în esenţă, o creştere a complexităţii la nivel strategic.

Modelarea strategică Geografia determină strategia naţională (grand strategy), în sensul

în care prin geografie se stabilesc imperativele statului respectiv3. Integritatea teritorială, in extenso, este cheia primordială a strategiei

2 Christian Brose, „The New Revolution in Military Affairs”, în Foreign Policy, 16 aprilie 2019, disponibil la https://www.foreignaffairs.com/articles/2019-04-16/new-revolution-military-affairs, accesat la 10 iunie 2019.

3 În sensul de imperative geopolitice, acele elemente pe care statul-națiune trebuie să le privească prioritar, astfel încât să se păstreze integritatea teritorială şi securitatea națională.

Sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 este perioada considerată drept revoluţia afacerilor militare în ceea ce priveşte strategia.

13


naţionale. Astfel, strategia ia în considerare resursele, posibilele vulnerabilităţi, dar şi oportunităţile de creştere, toate într-un cadru corespunzător de stabilitate şi dezvoltare pentru populaţia statului respectiv: „Relieful încătuşează liderii politici, dându-le mai puţine opţiuni şi un spaţiu de manevră mai mic”4.

Numărul limitat al opţiunilor, precum şi caracteristicile populaţiei sunt elementele fundamentale ale strategiei naţionale. În timp ce geografia defineşte graniţele strategiei naţionale (grand strategy), celelalte aspecte, care se referă la societate şi ceea ce-i leagă pe oameni unul de altul, sunt elementele care modelează opţiunile particulare pe care le au liderii politici, la un moment dat. Aceste opţiuni, referindu-se la termenul mediu şi lung, determină modul în care strategia naţională se operaţionalizează.

Modelarea strategică, făcută cu scopul de a operaţionaliza strategia naţională, are câteva caracteristici, derivate din procesul decizional5:

• în plan temporal: se adresează termenului mediu şi lung; • frecvenţă: apare în urma unui ciclu formal de planificare; • efort: cere input semnificativ în ceea ce priveşte temele-cheie

(geografie, istorie, ştiinţe sociale, tehnologie), precum şi informaţie specifică despre funcţii-cheie ale statului, ce se referă la problemele de rezolvat prin operaţionalizarea strategiei;

• consecinţe: procesul, odată iniţiat, precum şi operaţionalizarea strategică în sine influenţează direcţia pe termen lung a statului respectiv (şi, implicit, a aparatului de asigurare a securităţii naţionale) şi dinamica sa competitivă.

În esenţă, fără actul decizional, nu există strategie şi nici opera-ţionalizarea acesteia. Dar, în mod fundamental, decizia trebuie corelată cu numărul limitat al opţiunilor existente, fiind dependentă, la rândul său, de analiză. Astfel, contextul particular şi interesele aflate în joc la un moment dat sunt cele care transforma strategia în acţiune sau care schimbă strategia operaţională, reconsiderând opţiunile pe care liderii politici le au la un moment dat. În timp ce se referă la scopuri pe termen lung, procesul de operaţionalizare strategică este dependent de realităţi existente pe termen scurt: acele lucruri care se raportează la probleme recente ce trebuie soluţionate sau probleme viitoare, anticipate, având în vedere contextul actual şi scenariile specifice.

4 Tim Marshall, „Prisoners of Geography”, CPI Group, 2016, pp. ix.5 Craig S. Fleisher, Babette E. Benssousan, „Business and Competitive Analysis”, 2007, pp. 1-16,

adaptare din teoria de afaceri de analiză competitivă, definiția strategiei.

În timp ce geografia defineşte graniţele strategiei

naţionale (grand strategy),

celelalte aspecte, care se referă la societate şi

ceea ce-i leagă pe oameni unul

de altul, sunt elementele

care modelează opţiunile

particulare pe care le au liderii

politici, la un moment dat.





Planificarea strategică este deci dependentă de metoda analitică. Analiza ajută decidenţii să înţeleagă şi să previzioneze schimbările critice, de impact strategic. Prin analiză, se răspunde la câteva întrebări care, de fapt, modelează strategia, astfel:

� „Care este situaţia de fapt, actuală?” – în geopolitică, răspunsul la această întrebare este dat prin contextualizarea tridimensională a politicului, economicului şi sectorului militar aparţinând unui stat naţional. Toate trei dimensiunile sunt interdependente şi redau puterea unui stat la nivel global. Securitatea statală depinde de coordonarea celor trei dimensiuni şi, astfel, cunoaşterea detaliilor care caracterizează situaţia actuală, pentru toate şi fiecare dintre ele, înseamnă, de fapt, cunoaşterea gradului de securitate pentru un stat naţional.

� „Ce influenţează (sau ar putea influenţa în viitor) starea de fapt, actuală?” – această întrebare se referă la acele elemente care pot deveni ameninţări sau, dimpotrivă, benefice pentru cele trei dimensiuni ce caracterizează starea de fapt (menţionate mai sus), atât interne, cât şi externe. În definirea elementelor care pot influenţa starea de fapt pentru un stat naţional, trebuie făcută analiza evenimentelor. Având în vedere proiecţia strategică, doar evenimentele care au potenţial de influenţă pe termen mediu şi lung trebuie analizate. Acest lucru înseamnă că se realizează şi o categorisire a evenimentelor – relevante sau irelevante, importante momentan sau pe termen lung etc.

� „Care sunt scenariile?” – pentru a modela strategia, trebuie luate în considerare acele rezultate pe termen lung, având în vedere evenimentele cu putere de influenţă asupra stării actuale. Pentru aceste rezultate, se vor realiza seturile de opţiuni care pot deveni alegeri strategice în viitor, în contextul operaţionalizării strategiei. Rezultatele aşteptate sunt scenariile la care se poate reacţiona prin acţiune.

� „Care sunt opţiunile?” – în acest stadiu, este evident că direcţia/direcţiile pe care le pot alege liderii politici sunt foarte rar (spre niciodată) acele direcţii pe care ei le promovează declarativ ca opţiuni personale, pe care şi-ar dori să le aleagă. În realitate, scenariile sunt cele care setează lista opţiunilor strategice, având în vedere obiectivele şi strategia naţională. Alegerile, deşi personale, sunt posibile doar la nivelul tactic şi depind de opţiunile disponibile, setate de aşteptările creionate prin analiză.

În centrul procesului analitic se află datele disponibile pentru construcţia informaţională – elementul premergător pentru înţelegerea

Având în vedere proiecţia strategică, doar evenimentele care au potenţial de influenţă pe termen mediu şi lung trebuie analizate. Acest lucru înseamnă că se realizează şi o categorisire a evenimentelor – relevante sau irelevante, importante momentan sau pe termen lung etc.

15


relevanţei evenimentelor care pot influenţa starea de fapt. Având în vedere că, la baza procesului analitic, stau datele, ca indicator al potenţialului de influenţă – şi nu informaţiile, un mod prin care putem identifica dacă datele indică într-adevăr un eveniment relevant sau, la modul general, un element6 care poate fi relevant pentru procesul de planificare strategică sau pentru strategia operaţională este acela de a urma trei paşi critici de verificare a relevanţei. Aceşti paşi constau în răspunsul la trei întrebări:

1. „Ce?” – ce s-a întâmplat, care este elementul care ne interesează, o definiţie în cei mai simpli termeni posibili.

2. „Şi ce dacă?” – de ce este relevant, având în vedere efectul potenţial.

3. „Şi acum (ce urmează)?” – se stabileşte efectul real pe care evenimentul sau elementul îl are asupra stării de fapt, considerându-se atât relevanţa, cât şi temporalitatea. Acest pas este cel în care evenimentul sau elementul, după caz, este categorisit tactic sau strategic. De regulă, pentru elementele strategice, această întrebare nu are un răspuns clar, caz în care se trece la următoarea etapă de analiză, având în vedere complexitatea subiectului.

În timp ce întrebările care ghidează analiza şi planificarea strategică rămân neschimbate, răspunsurile sunt dependente de evoluţia socială, care are, în consecinţă, puterea de a schimba strategia operaţională. În esenţă, schimbările care influenţează modul în care se dezvoltă societatea umană sunt cele care pun probleme şi în analiză.

Influenţe asupra modelării strategice Conducerea, leadership-ul unui stat naţional trebuie să-i asigure

securitatea şi, prin efortul de a consolida această stare de fapt, se lucrează efectiv la creşterea puterii statului la nivel mondial. Sigur, minimal, planurile puse în aplicare pentru întărirea securităţii naţionale conduc la scăderea efectelor negative determinate de agresivitatea competitorilor statului respectiv în plan global.

6 „Element” este traducerea din limba engleză pentru „issue” – definit în context analitic ca „problemă” sau „rezultat” care trebuie analizat, având în vedere implicațiile potențiale atât pentru mediul înconjurător, cât şi pentru actorii la care face referire analiza. Referire la articolul de acelaşi autor – „New Technologies and Immutable Geopolitical Constraints”, publicat în Proceedings of the XXIst International Conference Intelligence in the Knowledge Society, Editura Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, Bucureşti, 2016, pp. 47-59.

Conducerea, leadership-ul

unui stat naţional trebuie

să-i asigure securitatea şi, prin efortul de

a consolida această stare de fapt, se lucrează

efectiv la creşterea puterii

statului la nivel mondial.





Menţinerea securităţii pentru populaţie este unul dintre obiectivele strategiei naţionale. Pentru a-l îndeplini, planificarea strategică urmăreşte obiectivele care se referă la abordarea tridimensională politic-economic-militar, teme nu doar interdependente, dar şi sincronizate, la nivel operaţional. Acest lucru înseamnă ca leadership-ul (politic, dar nu numai) are nevoie să cunoască acele elemente care modifică evoluţia socială, pentru a încerca să le folosească prin actul de planificare şi, apoi, prin operaţionalizarea strategiei.

Pentru a înţelege caracteristicile acelor elemente care au puterea să modifice tendinţele de dezvoltare socială şi deci gândirea strategică, trebuie să încercăm să le identificăm pe acelea care au avut un rol asemănător în istoria recentă. Ca atare, în continuare, am evidenţiat întrebările care au condus, prin răspunsurile lor, la schimbări în gândirea strategică. Scopul acestui demers este acela de a defini elemente contextuale curente care sunt sau pot deveni factori de influenţă asupra procesului de planificare strategică (şi operaţionalizare). Perioada istorică luată în calcul este cea care a urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial.

Factori de influenţă de pe terenul de luptă – direcţie şi centralitate În anii ’50, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război

Mondial şi la începutul Războiului Rece, cele două puteri mondiale ale momentului – SUA şi URSS – şi-au reconsiderat modelele strategice. Departamentul de război al SUA a publicat, în 1955, documentul „Global logistics and strategy” („Logistică globală şi strategie”), alcătuit de Richard M. Leighton şi Robert W. Coakley7, în care se atrăgea atenţia faptului că apărarea militară şi actul securitar trebuie privite din punctul de vedere al caracterului lor interconectat, atunci când susţin implementarea strategiei.

Focusul strategic al SUA după război a fost să existe siguranţa că tehnicile de planificare urmăresc eficientizarea resurselor (umane şi materiale deopotrivă) în cazul operaţiunilor comune dezvoltate în combinaţii diferite: pe uscat, pe mare, pe calea aerului, într-o manieră

7 Richard M. Leighton, Robert W. Coakley, „Global Logistics and Strategy, 1940-1943”, Center of Military History, U.S. Army, publicat online în 1995, după prima tipografiere, în 1955 – o copie digitală a originalului poate fi accesată la https://history.army.mil/html/books/ 001/1-5/CMH_Pub_1-5.pdf, accesat la 3 iunie 2019.

Menţinerea securităţii pentru populaţie este unul dintre obiectivele strategiei naţionale. Pentru a-l îndeplini, planificarea strategică urmăreşte obiectivele care se referă la abordarea tridimensională politic-economic-militar, teme nu doar interdependente, dar şi sincronizate, la nivel operaţional.

17


în care alocarea resurselor este făcută într-o abordare coordonată şi nu competitivă (între operaţiuni). Textul a relevat, de asemenea, şi nevoia de „coordonare interagenţie”8, având în vedere nevoia de operaţionalizare strategică atât la nivel militar, cât şi civil.

Din perspectivă analitică, textul lui Leighton şi Coakley reaminteşte de nevoia de a stabili centrul şi direcţia de percepţie (şi analiză) ca un element de importanţă strategică. Atunci când centrul este principalul factor care contează în implementarea strategiei, direcţia de percepţie analitică este dinspre centru spre orizont (cum afectează centrul mediul înconjurător lui?). Dacă centrul este cel afectat de strategia implementată, atunci direcţia de analiză este de la orizont spre centru (cum afectează orizontul centrul?), într-o încercare de a stabili toate elementele care pot să nu funcţioneze în operaţionalizarea strategiei. În acest fel, şi analistul stabileşte modul (modurile) în care strategia este influenţată. Această metodă este considerată cea mai utilă pentru verificarea detaliilor care pot aduce atingere planurilor de operaţionalizare.

Fundamental, factorul de influenţă asupra strategiei este modul în care operaţiunile sunt percepute, holistic – nodurile în care acţiunile se întâlnesc devin centrale atât pentru cel care planifică, precum şi pentru cel care implementează strategia. Această concluzie se desprinde, de fapt, din analiza greşelilor făcute pe câmpul de luptă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – unde, pentru SUA, eficienţa logistică a jucat un rol decisiv. Nevoia de a avea nivelul civil şi cel militar în sincron a anticipat nevoia strategică din timpul Războiului Rece, previzionând, prin acest lucru, modul în care s-au făcut planificarea şi operaţionalizarea strategică în perioada ce avea să urmeze.

Pentru URSS, strategia elaborată de Tukhachevsky9, înaintea şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi care se referea la impactul motorizării şi aeronauticii în conflicte armate a evoluat într-o discuţie asupra modului în care se desfăşurau operaţiunile speciale extinse, de anihilare. Întrebarea principală pentru Uniunea Sovietică era referitoare la viteza forţelor militare mecanizate10.

8 Ibidem, citat din pp. ix. 9 Mikhail Tukhachevsky (1918-1937) a fost un strateg militar rus, arhitectul doctrinei şi strategiei

sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; a influențat decisiv gândirea strategică sovietică din timpul Războiului Rece.

10 Lawrence Freeman, „Strategy – A History”, Oxford University Press, New York, 2013, pp. 517, versiunea Ebook.

Fundamental, factorul de

influenţă asupra strategiei este modul în care

operaţiunile sunt percepute,

holistic – nodurile în

care acţiunile se întâlnesc

devin centrale atât pentru cel care planifică,

precum şi pentru cel care implementează

strategia.





Această paradigmă, la fel ca în cazul SUA, a anticipat modul în care s-a desfăşurat Războiul Rece pentru URSS. De fapt, operaţionalizarea strategică pentru sovietici viza rapiditatea cu care forţele sovietice puteau să dezvolte operaţiuni de manevră în proximitatea şi în interiorul teritoriului NATO, cu o mobilizare minimă, astfel încât să poată atinge obiectivul înainte ca forţele americane să ajungă în Europa. În primii ani ai Războiului Rece – anii ’50 şi ’60, URSS a testat operativ această strategie prin operaţiunile menite să menţină controlul asupra statelor-satelit din Europa Centrală (campaniile din Ungaria şi Cehoslovacia11).

Din perspectivă analitică, argumentele de ordin strategic ale URSS au avut în vedere direcţia orizont-centru, concentrându-se pe elementele care pot să-i influenţeze stabilitatea, controlul operaţional. Centralitatea nu a reprezentat o preocupare pentru sovietici şi nu a privit nodurile de acţiune (militară şi civilă) ca fiind importante pentru planificarea şi implementarea strategiei, având în vedere că erau preocupaţi doar de menţinerea unei dependenţe minime faţă de exteriorul zonelor pe care nu le controlau, concomitent cu exercitarea maximă a controlului acolo unde acesta exista şi asupra interiorului URSS (mai ales în plan socio-economic). Factorul de influenţă asupra strategiei, în acest caz, a fost temporalitatea: în sensul timpului şi oportunităţii unei operaţiuni, ceea ce subliniază importanţa analizei de eveniment în procesul de planificare şi operaţionalizare strategică.

Factori de influenţă dialectici – permanenţa ameninţărilor În 1963, generalul francez în rezervă André Beaufre a definit

strategia ca fiind „arta dialectică a unui cuplu de voinţă care apelează la forţă pentru soluţionarea conflictului dintre ei”12. El a fost primul13 dintre gânditorii occidentali din forţele armate care a expus, la acea vreme, un mod de abordare a strategiei într-un dialect diferit de cel militar. Pentru el, Războiul Rece, care tocmai începuse, nu era nou, ci permanent. În acest sens, în lucrările sale, a subliniat importanţa conceptului de „putere statală”, spunând implicit că luptele nu se mai dau

11 În timpul revoluției ungare din 1956, intervenția militară a URSS (Operațiunea Vârtej), lansată de mareşalul Ivan Konev, şi intervenția militară de ocupare a Cehoslovaciei, incluzând şi trupe ale membrilor Pactului de la Varşovia, pe 21 august 1968, după implementarea Doctrinei Brejnev.

12 În lucrările lui André Beaufre – „Introduction à la Stratégie” (1963) şi „Dissuasion et Stratégie (1964)”, apud Beatrice Heuser, „The evolution of Strategy”, Cambridge University Press, 2010, pp. 22.

13 Lawrence Freeman, op. cit., pp. 532.

Generalul francez André Beaufre a fost primul dintre gânditorii occidentali din forţele armate care a expus, în 1963, un mod de abordare a strategiei într-un dialect diferit de cel militar.

19


doar pe câmpul de bătălie, ci şi în sfera culturală, economică şi în toate celelalte aspecte sociale. Pentru planificarea strategică, acest lucru se traducea, în opinia lui, în evidenţierea „dialecticii cuplului de voinţă opusă”14, asupra căruia statul ar fi putut să formuleze strategii operaţionale care, chiar dacă aparent erau conflictuale, ar fi susţinut acelaşi obiectiv strategic şi deci parte a strategiei naţionale, ca întreg.

Lucrările sale au fost criticate, la vremea lor, ca fiind dificil de urmărit, având în vedere cantitatea mare de filosofie ataşată problematicilor de securitate, şi, prin urmare, considerate a fi mai puţin practice15. Totuşi, nu a fost singurul care a privit lucrurile în acest sens, deşi, probabil, a fost pionierul ideii de implementare a strategiilor de descurajare ca fiind necesare şi pentru alte zone sociale şi nu doar valabile domeniului militar. În 1967, de cealaltă parte a Atlanticului, James Wylie, în lucrarea intitulată „Military Strategy”, a arătat că, „în SUA, nu a fost dezvoltată o teorie generală a strategiei, de care era nevoie urgentă”16. Wiley, de asemenea, a vorbit despre conceptul de putere ca fiind esenţial pentru motivul, înţelegerea strategiei. În lucrările sale, a împrumutat idei de la Mahan17, sugerând faptul că obiectivul strategic este, de fapt, controlul (în acest fel, întâlnindu-se, în gândire, şi cu strategii sovietici ai timpului). Având în vedere acest lucru, Wiley a considerat strategia dependent de două elemente care ajutau la dobândirea unui grad sporit de control: logistica şi relaţiile internaţionale. El a înţeles strategia în termeni de „scopuri şi mijloace” şi a făcut distincţie între două maniere de operaţionalizare: directivă şi cumulativă18.

Ideile lui asupra strategiei, din perspectiva metodologiei analitice, se referă la secvenţialitate. Având în vedere evenimentele sau elementele analizate înainte şi/sau în timpul planificării strategice, rezultă două opţiuni de acţiune. În cazul operaţionalizării directive, planificarea

14 André Beaufre, „Deterrence and Strategy”, traducere de general-maior R.H. Barry, Frederick A. Praeger Publ. House, 1966, pp. 23.

15 Bernard Brodie, prin recenzia „André Beaufre on Strategy – A Review of Two Books”, livrează una dintre cele mai dure critici la adresa textului extrem de filosofic al lui Beaufre; disponibil în variantă digitală la https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/papers/2008/P3157.pdf, accesat la 29 mai 2019.

16 Roger W. Barnett şi J.C. Wylie, „Military Strategy: A General Theory of Power Control”, Naval War College Review, 1991, vol. 44, nr. 2, art. 14., pp. 134, disponibil la: https://digital-commons.usnwc.edu/nwc-review/vol44/iss2/14, accesat la 29 mai 2019.

17 Alfred Thayer Mahan (1840-1914) a fost un ofițer de marină şi istoric american a cărui operă a influențat strategia SUA în Primul Război Mondial, motiv pentru care este numit adesea şi cel mai important strateg american al secolului 19.

18 Lawrence Freeman, op. cit., pp. 578.

Ideile lui James Wiley asupra

strategiei, din perspectiva

metodologiei analitice,

se referă la secvenţialitate.





strategică urmează o secvenţialitate liniară, aceasta fiind folosită mai ales în ofensivă. În cazul operaţionalizării cumulative, planificarea strategică se referă la punctele critice – elementele (rezultate ale evenimentelor investigate sau elemente observate în timpul investigaţiei) se adună unul peste altul, acţiunea intervenind doar atunci când ea devine critică. Această manieră este folosită în cazul în care statul alegea o poziţie defensivă, cu scopul de a limita controlul adversarului strategic.

Atât Wylie, cât şi Beaufre au subliniat fluiditatea actului de planificare şi operaţionalizare strategică. Pentru că au pus puterea în centrul discuţiilor despre strategie, ei au evidenţiat, de fapt, caracterul complex al acesteia. În acelaşi timp, ambii au scris în timpul Războiului Rece, iar lucrările lor se referă la strategia de descurajare a adversarului. Factorul de influenţă definitoriu pentru strategie, în acest caz, se referă la modul în care se reliefează starea de fapt. Doar cu o bună evaluare a statu-quoului la un anume moment dat se poate înţelege sursa puterii pentru un stat – şi deci modul prin care acesta o poate păstra şi, eventual, amplifica. Analiza evenimentelor care urmează primului pas din metodologia analitică este dependentă de priorităţile setate prin definiţia stării de fapt.

Influenţe agile – atitudinea adaptivă În anii ’70, când Războiul Rece se încălzise convenţional în sudul

Asiei, lucrările lui Wylie şi ale lui Beaufre, iniţial refuzate pe motiv că sunt prea abstracte pentru gândirea militară, au fost reluate în discuţiile despre strategie. Cum noile tehnologii puneau probleme doctrinelor şi modelelor de gândire existente, colonelul de aviaţie (r.) John Boyd, pilot cu experienţă în războiul din Coreea, a readus în actualitate textele celor doi, dându-le înţeles practic prin aşa-numită buclă OODA, teorie prin care Boyd a subliniat necesitatea de a aborda problemele într-o manieră holistică.

OODA este un acronim pentru observaţie, orientare, decizie şi acţiune, toate urmând să redea agilitate. Ideea de bază pe care îşi fundamentează Boyd teoria referitoare la modelarea strategică se referă la faptul că orice acţiune întreprinsă în mediul înconjurător îl schimbă pe acesta din urmă. În consecinţă, planificarea operaţională trebuie să se concentreze pe efectele pe termen scurt ale evenimentelor sau elementelor analizate.

John Boyd a readus în actualitate textele lui Beaufre și Wiley, dându-le înţeles practic prin aşa-numită buclă OODA, teorie prin care a subliniat necesitatea de a aborda problemele într-o manieră holistică.

21


De asemenea, Boyd a subliniat şi pericolul ideilor preconcepute pentru procesul decizional strategic. Pentru că etapa în care observăm ce se întâmplă conţine mai multă incertitudine decât claritate, interpretarea se face într-un mod subiectiv, după cum îi serveşte celui care observă mediul înconjurător. În acest sens, lucrarea lui este esenţială pentru înţelegerea că dezorientarea este un fenomen din ce în ce mai prezent în ultimele decade ale secolului 20 (şi nu numai), ca efect a ceea ce spuneau Beaufre şi Wylie: permanentizarea unui război rece sistemic, ce cuprindea toate aspectele sociale, cu elemente adunate din toate zonele şi claritate limitată asupra acţiunilor ofensive. Boyd subliniază şi nevoia de a adapta procesul de planificare strategică la teoria haosului, pe care el o vede evoluând în spaţiul securitar: sistemele dezordonate se construiesc pe microcauze care au efecte neaşteptate.

Scopul, conform celor spuse de Boyd, este ca procesul de planificare şi implementare strategică să fie disruptiv pentru procesul decizional al adversarului. Pentru el, nu există echilibru – legile fizicii şi ale econometriei nu sunt aplicabile pe termen scurt, iar termenul scurt este cel care, în condiţiile de faţă, pare să influenţeze cel mai mult termenul mediu şi lung. Ca atare, ideea că totul tinde către un echilibru este invalidată. Totuşi, ceea ce se menţine este centralitatea – miezul lucrurilor este redat de acele idei şi elemente care definesc strategia naţională, interesul naţional. Centralitatea trebuie să se adapteze pentru obţinerea rezultatelor, în lipsa echilibrului şi în prezenţa haosului. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesară agilitate – şi nu viteză, presupunând analiza rapidă şi reacţia pe termen scurt ca factori decisivi în operaţionalizare.

Obiectivul principal al oricărei strategii operaţionale este să creeze confuzie şi incertitudine în mintea adversarului. Acest lucru va diminua dorinţa acestuia de a se opune prin orice formă combativă (conflict moral), pentru că realitatea lui va fi distorsionată. Pentru succesul unei astfel de strategii, planificarea strategică trebuie consolidată şi continuată în paralel, urmărind să se folosească avantajele obţinute prin conflictul moral pentru atacul asupra maşinii de război a adversarului (conflict fizic).

Translatând teoria lui Boyd în context contemporan, pentru exemplificare, utilizarea tacticii deceptive19, prin lansarea de campanii

19 De decepție.

Obiectivul principal al

oricărei strategii operaţionale

este să creeze confuzie şi

incertitudine în mintea

adversarului.





de comunicare publică ce au drept scop distorsionarea realităţii, este astăzi parte a strategiilor operaţionale utilizate de toate marile puteri. Fenomenul fake news folosit de Rusia în estul Europei şi nu numai este parte din tacticile care produc distorsionarea realităţii, astfel încât atenţia populaţiei-ţintă să se îndrepte către alte subiecte decât cele care ţin de securitatea naţională şi, în general, de strategia naţională. Şi în acest caz, conflictul moral este folosit pentru a obţine avantaje şi pentru a susţine atacuri ulterioare asupra capabilităţilor fizice ce ţin de aparatul securitar al statelor în cauză. Atacurile asupra infrastructurii critice pot fi exemplu pentru un conflict fizic ce foloseşte avantajele provenite din rezultatele conflictului moral.

Printre contribuţiile lui Boyd se află surpriza şi, în mare măsură, tacticile ce produc stare de şoc, ca parte a strategiei, având în vedere importanţa mentalului în lupta cu adversarul. Manevrele legate de conflictul moral sunt, de asemenea, incluse în discursul lui Boyd în cadrul operaţionalizării strategice, având în vedere că scopul acestora este să anihileze spiritual adversarul şi deci dorinţa acestuia de a opune rezistenţă şi a lupta în plan fizic. Contextul lucrărilor lui Boyd rămâne Războiul Rece, când inamicul era substanţial cunoscut, deşi tematica abordată este extrem de actuală.

Din perspectivă analitică, bucla OODA subliniază dependenţele (dintre actori, dintre actori şi mediu etc.) ca element-cheie pentru planificarea strategică, alături de esenţa temporalităţii, care defineşte oportunitatea operaţionalizării strategice. Astfel, starea de fapt devine fluidă şi este în mod esenţial definită de „necunoscute cunoscute”, în timp ce analiza evenimentelor devine mai importantă pentru analiza strategică. De fapt, Boyd se întreabă dacă nu cumva strategia, aşa cum era cunoscută înainte de Războiul Rece, este complet schimbată acum, fără şanse de reuşită, având în vedere creşterea în importanţă a planului tactic şi nevoia de adaptare strategică la acesta.

Factorul de influenţă, în cazul teoriilor lui Boyd asupra strategiei, este redat de schimbarea rapidă a condiţiilor caracteristice stării de fapt iniţiale, ceea ce, din punct de vedere metodologic, adaugă analizei nevoia de agilitate. În practică, mai mult ca oricând, analiza trebuie să producă atât pentru deciziile de termen lung, cât şi pentru cele de termen scurt, punctând detaliile care apar haotice şi arătând cum pot (fi folosite pentru) influenţa strategia naţională la nivel operaţional, şi nu numai.

Din perspectivă analitică, bucla OODA subliniază dependenţele (dintre actori, dintre actori şi mediu etc.) ca element-cheie pentru planificarea strategică, alături de esenţa temporalităţii, care defineşte oportunitatea operaţionalizării strategice.

23


Factori de influenţă cognitivi – soluţii alternative Scrierile şi prezentările lui John Boyd au condus la reevaluarea

operaţionalizării strategiei, avându-se în vedere abilitatea acestora de a cauza confuzie şi incertitudine în mintea adversarului. Influenţa lui Boyd, crescândă în anii ’70-’80, a rezultat în rescrierea a „Field Manual 100-5: Operations” („Manual de teren 100-5: Operaţiuni”). Prima publicare a acestuia, în 1976, a fost revizuită, iar textul manualului din 1982 a înlocuit conceptul de „uzură” (attrition) cu cel de „manevră” (maneuvre), arătând că nu avantajul tehnic, legat de armamentul utilizat este decisiv în luptă, ci spiritul şi voinţa adversarului. Astfel, alienarea spirituală, demoralizarea adversarului devin mai eficiente decât decimarea trupelor şi distrugerea echipamentelor sale20.

Aceste evoluţii au determinat noi idei în ceea ce priveşte gândirea strategică, în încercarea de a identifica ce este, mai precis, manevra în context de planificare şi operaţionalizare strategică. Edward Nicolae Luttwak21 a poziţionat manevra drept opusă direct uzurii, fapt ce face ca întreg procesul combativ şi operaţionalizarea strategică în sine să fie mai puţin despre forţa brută a resursei umane şi tehnologia folosită şi mai mult despre calitatea resursei umane, precum şi despre starea psihologică a celor implicaţi în conflict.

Luttwak vorbeşte, astfel, despre problema autorităţii în ceea ce priveşte procesul de planificare şi operaţionalizare strategică, acesta conţinând ideile existente în discursul lui Boyd. Luttwak subliniază că percepţia reprezintă limita cea mai importantă pentru adevărata înţelegere a stării de fapt, în cazul oricărui conflict, iar soluţia vine din zona operaţională. „Zona liberă de politică” lucrează, în situaţiile combative, în favoarea comandanţilor şi, în situaţii complexe, aceştia ştiu mai bine detaliile referitoare la evaluarea stării de fapt, lucru care influenţează în sens pozitiv, cu eficienţă sporită, implementarea buclei OODA22. Luttwak aduce în discuţie şi nevoia de a „lupta pe toate fronturile”, având în vedere manevrele de tip relaţional dintre actori (statali sau nu). Textele sale susţin ideea că, pentru succes

20 Lawrence Freeman, op. cit., pp. 560-565.21 Edward Nicolae Luttwak este un politolog american care a publicat şi consiliat pe teme

referitoare la strategia națională a SUA din anii ’70 până în prezent. A lucrat la OSD/Net Assessment al SUA şi a colaborat la dezvoltarea conceptului de război de manevră. El a introdus şi conceptul de nivel operaţional al războiului în doctrina militară americană, în timp ce a lucrat la U.S. Army Training and Doctrine Command.

22 Lawrence Freeman, op. cit., pp. 535-540.

Luttwak subliniază

că percepţia reprezintă

limita cea mai importantă

pentru adevărata

înţelegere a stării de fapt, în

cazul oricărui conflict, iar soluţia vine

din zona operaţională.





în operaţionalizarea strategică, obiectivul trebuie să fie exploatarea punctelor slabe ale adversarului (inclusiv prin atac direct), şi nu încercarea de a diminua punctele tari ale acestuia. Această abordare are şanse de succes mai ridicate şi, deopotrivă, mai rapide, mai ales în cazul în care resursele puse în joc pentru câştigarea cauzei sunt limitate. În esenţă, aceasta este o cale relativ sigură de urmat pentru succes, în două cazuri: atunci când o acţiune rapidă (de agilitate maximă) e necesară sau atunci când actorul (stat naţional) care operaţionalizează strategia are resurse limitate (din punct de vedere uman, tehnologic, financiar etc.).

În lucrările sale, principala întrebare pe care o lansează Luttwak este legată de definiţia „conflictului limitat”. Alternativa fiind „conflict pe scară largă”, în timp ce detaliile au un impact major asupra strategiei naţionale, pentru „conflictul limitat” este necesar să se stabilească niveluri ierarhice la care să se operaţionalizeze strategia. Aceasta este o metodă pe care Luttwak o consideră eficientă şi pentru monitorizarea utilizării politicului în atingerea scopurilor militare şi securitare. Cel mai important element al modelului propus de Luttwak este inspirat din Clausewitz: „centrul gravitaţional”23. Centralitatea pe care o propune Luttwak este, astfel, „creierul adversarului”24 – ca element principal pe care planificarea strategică trebuie să-l aibă în vedere, considerând toate metodele care pot ajuta la producerea şocului şi dezordinii, contracarând până la paralizare acţiunile adversarului.

Lucrările lui Luttwak despre strategie aduc în prim-plan procesele cognitive, în timp ce menţin principiile trasate de Boyd. În metodologia analitică, Luttwak se traduce prin importanţa pe care o capătă „conştientizarea stării de fapt” (situational awareness), care nu se limitează la conturarea stării de fapt, ci îi adaugă acesteia cunoştinţele despre vulnerabilităţi potenţiale. Din punct de vedere metodologic, factorul de influenţă, în acest caz, este faptul că fluiditatea strategică este determinată de procese cognitive, care devin, la rândul lor, dominante în planificarea şi implementarea strategiei, ceea ce determină apariţia soluţiilor alternative, nestandardizate, pentru problemele contemporane ce ţin de conflictele internaţionale.

23 Antulio J. Echevarria II, „Clausewitz’s Center of Gravity: It’s Not What We Thought”, Naval War College Review LVI, nr. 1, iarna. 2003, pp. 108-123.

24 Lawrence Freeman, op. cit., pp. 547-548.

Cel mai important element al modelului propus de Luttwak este inspirat din Clausewitz: „centrul gravitaţional”.

25


Evoluţia gândirii strategice urmează îndeaproape evoluţia societăţii. Progresul tehnologic descrie, de asemenea, modul în care se defineşte strategia şi modul în care ne luptăm în teren. În timp ce strategia naţională şi operaţionalizarea ei în practică urmează aceiaşi paşi de definiţie încă din Antichitate, există elemente particulare care diferenţiază, istoric, modul în care acestea arată în practică. Astfel, contextul social existent este elementul definitoriu pentru practica strategică.

Referinţe pentru viitorTrăim într-o lume globală, în sensul în care dispunem de inter-

conectivitate comunicaţională nelimitată. Acest lucru este perceput drept un avantaj, având în vedere faptul că oferă oportunitatea de a şti mai mult. Totuşi, în 2008, am realizat problemele pe care le pune globalizarea, când interconectarea a însemnat vizibil mai multă vulnerabilitate. Pentru sfera securitară a statului şi pentru domeniul militar în particular, interconectivitatea înseamnă dependenţe crescânde faţă de exterior, ceea ce, prin definiţie, sunt echivalente unor riscuri crescânde de securitate. Chiar dacă, după 2008, naţionalismul şi neîncrederea în globalizare au crescut, riscurile de securitate nu s-au diminuat.

Din literatura aferentă evoluţiei gândirii strategice, se poate concluziona că strategia evoluează odată cu societatea. În timp ce acest lucru este, fără doar şi poate, adevărat, nu este şi o concluzie utilă, având în vedere faptul că lumea nu mai este bipolară, ca în cazul Războiului Rece, iar spectrul teoriei haosului, invocată de John Boyd, nu cuprinde doar jocul internaţional de putere, ci se extinde şi pentru actorii nestatali, care cresc în importanţă la nivel global. Conceptual, puterea şi stabilitatea internă sunt similare în faţa dependenţelor faţă de forţele externe. Noţiunea de manevră se coordonează cu cea de vulnerabilitate. Acest lucru înseamnă că provocările contemporane ce ţin de metodologia analitică pot fi tratate ca elemente ce pot îmbunătăţi procesul de planificare strategică, într-o lume multipolară.

Abordarea cognitivă dezvoltată de Boyd şi Luttwak din anii ’70 şi până astăzi trebuie să fie îmbunătăţită prin adăugarea contextului digitalizării profunde şi polarizării sociale. Aşa cum Rusia a învăţat din planificarea şi operaţionalizarea strategică occidentală şi aplică astăzi conflictul moral în regiunea noastră, aşa ar trebui să încercăm

Abordarea cognitivă

dezvoltată de Boyd şi Luttwak

din anii ’70 şi până astăzi

trebuie să fie îmbunătăţită

prin adăugarea contextului digitalizării profunde şi

polarizării sociale.





şi noi dezvoltarea unei operaţionalizări agile pentru contracararea influenţelor asupra strategiilor naţionale. Concomitent cu dezvoltarea capacităţilor strategice trebuie conştientizat faptul că şi alţii vor căuta o cale similară – în care agilitatea şi dezvoltarea metodelor cognitive de planificare strategică sunt cheia. Ca atare, sunt câteva tendinţe care pot fi observate şi care vor influenţa aceste procese. Mai întâi, diferenţele dintre mediul urban şi mediul rural vor creşte – globalizarea a ajutat la dezvoltarea urbanizării, însă viaţa rurală a rămas mai mult sau mai puţin neschimbată. Acest lucru forţează aplicarea unei strategii operaţionale duble – pe de-o parte, trebuie echilibrate cele două medii şi, pe de altă parte, trebuie diminuate efectele negative provocate de disparităţile existente.

În al doilea rând, digitalizarea pune o nouă problemă pentru statele naţionale. Este acest domeniu sursă de putere sau sursă de vulnerabilitate şi cum se redefinesc cele trei dimensiuni ale puterii unui stat-naţiune dacă digitalizarea este doar o caracteristică a acestora şi nimic mai mult. Răspunsul la această întrebare complexă depinde de modul în care digitalizarea evoluează pentru crearea progresului tehnologic. În mare măsură, acest lucru se referă la modul în care digitalizarea influenţează (sau înlocuieşte) procesele cognitive caracteristice oamenilor. În acelaşi timp, observăm cum procesele de planificare operaţională sunt deja influenţate de digitalizare: secvenţele de atac se diminuează în spaţiul cibernetic, în timp ce elementele politice (inclusiv juridice) nu sunt sincronizate cu realităţile din mediul cibernetic şi este din ce în ce mai greu să se contracareze actori care este dificil de identificat. Fapt ce complică analiza – se înţelege mai greu care este starea de fapt şi atributele acesteia.

Cele două tendinţe majore menţionate nu influenţează strategia naţională (grand strategy) direct, ci indirect, având în vedere impactul pe care îl au asupra metodologiei de analiză şi asupra modului în care se definesc procesele de operaţionalizare a strategiei. Evoluţia lor este dependentă de schimbările sociale care se referă, în esenţă, la evoluţia speciei umane şi a modului în care oamenii aleg să socializeze, a modului în care se creează reţele integrate şi comunităţi între indivizi. Acest fenomen oferă oportunitatea statelor de a lucra cu cea mai importantă şi creativă resursă: populaţia. Ceea ce face ca statele naţionale să fie dependente de două funcţii interne: sistemul educaţional naţional şi sistemul naţional de sănătate.

Procesele de planificare operaţională sunt deja influenţate de digitalizare: secvenţele de atac se diminuează în spaţiul cibernetic, în timp ce elementele politice (inclusiv juridice) nu sunt sincronizate cu realităţile din mediul cibernetic şi este din ce în ce mai greu să se contracareze actori care devin dificil de identificat.

27


Astfel, provocările pentru planificarea strategică se află din modul în care definim vulnerabilităţile pe termen lung pentru populaţia statului-naţiune, care este din ce în ce mai puţin constrânsă de graniţele fizice ale acestuia, dar din ce în ce mai activă (ca sursă şi client) în exercitarea funcţiei securitare a statului, în contextul în care încrederea în beneficiile globalizării scade. În esenţă, sincronizarea obiectivelor strategice operaţionale cu imperativele strategiei naţionale devine din ce în ce mai dificil de realizat, având în vedere influenţa tehnologiei asupra dezvoltării umane individuale, din punct de vedere fizic, dar şi spiritual, moral.

BIBLIOGRAFIE1. Roger W. Barnett şi J.C. Wylie, Military Strategy: A General Theory

of Power Control, Naval War College Review, vol. 44, nr. 2 , 1991, Art. 14., pp. 134, disponibil la https://digital-commons.usnwc.edu/nwc-review/vol44/iss2/14.

2. André Beaufre, Deterrence and Strategy, traducere de general-maior R.H. Barry, Frederick A. Praeger Publ. House, 1966.

3. Bernard Brodie, André Beaufre on Strategy – A Review of Two Books, disponibil la https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/papers/ 2008/P3157.pdf.

4. Antulio J. Echevarria II, Clausewitz’s Center of Gravity: It’s Not What We Thought, Naval War College Review LVI, nr. 1, iarna 2003.

5. Craig S. Fleisher, Babette E. Benssousan, Business and Competitive Analysis, 2007.

6. Lawrence Freeman, Strategy – A History, Oxford University Press, New York, 2013, versiune Ebook.

7. Beatrice Heuser, The evolution of Strategy, Cambridge University Press, 2010.

8. Richard M. Leighton, Robert W. Coakley, Global Logistics and Strategy, 1940-1943, Center of Military History, U.S. Army, publicat online în 1995 după originalul din 1955, disponibil la https://history.army.mil/html/books/001/1-5/CMH_Pub_1-5.pdf.

9. Tim Marshall, Prisoners of Geography, CPI Group, 2016.




DIALECTICA TIPOLOGIILOR DECIZIONALE DIALECTICA TIPOLOGIILOR DECIZIONALE – RA– RAÞÞIONALITATE VS. INTUIIONALITATE VS. INTUIÞÞIE –IE –

Colonel Marian NICULAEȘef de stat major, Brigada 9 Mecanizată, Constanţa

Locotenent-colonel Florin STAFIComandant Batalion Aprovizionare și Transport, Roman

Decizia nu este ceva palpabil, însă poate fi evaluată prin efectele produse. Desele încercări de a descifra tainele mecanismului decizional au condus la nenumărate teorii, dar nicidecum la soluţii a priori câştigătoare. În strânsă legătură cu nenumăraţi factori, cognitivi, emoţionali, sociali etc., actul decizional reflectă starea entropică a organizaţiei, reprezentată de individul decident, ajuns la un anumit nivel de cunoaştere tacită sau explicită. Emulaţie a unui proces intelectual, decizia s-a aflat de multe ori la graniţa raţionalităţii, deloc paradoxal, credem noi.

Intuiţia nu este noroc sau hazard, este reflectarea, dincolo de raţional, a unei viziuni de geniu, greu de explicat, dar şi mai greu de învăţat. Războiul, în iraţionalitatea lui, comportă reguli raţionale, dar şi momente de intuiţie. Nu credem că o decizie este mai bună decât alta, în funcţie de metoda aleasă. Susţinem însă că, în absenţa tiparelor, intuiţia este cea care face diferenţa.

Cuvinte-cheie: decizie militară, intuiţie, sistem educaţional, raţionalitate, direcţii de acţiune.

29

Dialectica tipologiilor decizionale – raţionalitate vs. intuiţie –Dialectica tipologiilor decizionale – raţionalitate vs. intuiţie –

INTRODUCEREComplexitatea procesului decizional şi importanța sa pentru

îndeplinirea misiunii de către structurile militare, în corelație cu imixtiunile terţilor implicați în luptă, ne obligă să privim şi să analizăm activitățile cognitive aferente în ansamblul bipolarității acceptate: rațională şi intuitivă. Limita rațiunii umane s-a încercat a fi demonstrată aproape în toate ramurile vieții sociale, atât prin mijloacele ştiințifice, cât şi prin cele pseudoştiințifice. Dilema capacității creierului uman de a funcționa la potențialul său biologic maxim, diversele experimente cognitive cu subiecți diferiți, au amplificat oarecum tendința de demitizare a capacității ființei umane de a raționa în toate acțiunile sale. În aceste situații, pentru noi, apare fireasca întrebare Dacă Descartes a avut sau nu dreptate? Dacă o ființă umană cugetă, o face pentru un scop în sine, şi nu de dragul expunerii de motive! Aşadar, gândim pentru a lua o decizie, pentru a atinge un scop. Dar, dacă tocmai expunerea de motive, reprezentând experiența tacită transcendentală, ne ajută să gândim mult mai rapid, eliberându-ne din modele de gândire, dezvoltate educațional, însă limitat, nevizionar? Descartes se referă la căutarea adevărului şi asta nu exclude intuiția (de fapt, este inclusă, într-o anumită măsură, printre metodele cartesiene). El nu pune în antiteză raționamentul, gândirea logică şi intuiția, ci doar încearcă să caute adevărul, îndoindu-se de acesta. Prin urmare, dacă logica şi intuiția ne conduc împreună spre concluzia Cuget, deci exist, atunci Descartes a avut dreptate! Însă, dacă doar raţionamentul este cel care defineşte cugetarea, este posibil ca Descartes să fi abordat problema doar dintr-un unghi restrâns.

Fiecare decizie, fiecare soluţie a unei probleme, fiecare nouă invenţie a venit doar ca urmare a unui anumit proces de gândire. Abilitatea de a gândi raţional este ceea ce ridică oamenii deasupra restului regnului animal. Şi totuşi, acest atribut puternic al nostru devine, de multe ori, cea mai puternică slăbiciune. În loc să găsească

Descartes se referă la

căutarea adevărului şi

asta nu exclude intuiţia.

El nu pune în antiteză

raţionamentul, gândirea logică

şi intuiţia, ci doar încearcă să caute adevărul, îndoindu-se de

acesta.




Marian NICULAE • Florin STAFIMarian NICULAE • Florin STAFI

soluţii bazate pe realităţi palpabile, oamenii par a fi predispuşi, în mod natural, să schimbe realitatea prin formularea răspunsurilor predefinite. Eliminarea raţionalităţii din procesele noastre de gândire conduce, uneori, la efecte defectuoase. Istoria este plină de exemple: înfrângerea Japoniei în al Doilea Război Mondial, cu incapacitatea ei de a-şi evalua critic poziţia, în timp ce războiul s-a întors împotriva ei1; războiul din Vietnam, „un exemplu de prostie colectivă perpetuată de oameni foarte inteligenţi”2; invadarea Kuweitului de către Irak, în 1991, un caz dramatic de supraevaluare a potenţialului militar, într-o evidentă ceaţă de gândire.

Contextual, suntem prizonieri ai unor modele de gândire, dezvoltate continuu sub acţiunea factorilor educaţionali din mediile în care am coexistat: familie, şcoală, comunitate, loc de muncă, biserică etc. Toate acestea impun seturi de reguli (box rules), transformate ulterior în modele de gândire bine definite, dar limitate. Religia, de exemplu, poate crea, în multe situaţii, adevărate bariere sociale, economice şi chiar politice pentru adepţii săi. Învăţăturile religioase pot deveni, în timp, un tipar absolut, oferit de către iniţiaţi, din a cărui evadare mentală putem ieşi doar parcurgând un proces profund de schimbare, pe care mulţi nu o mai pot face, mai ales după o anumită vârstă.

Sistemul educaţional joacă un rol esenţial în formarea modului de a gândi al viitorilor adulţi. Formarea tiparelor de gândire este rezultanta valorilor promovate în conjuncţie cu liberalizarea gândirii critice. În socialism, de exemplu, modelul de gândire a pus accent pe supunere, invidie, descurajarea iniţiativei, centralizarea puterii decizionale şi, mai ales, pe promovarea nonvalorilor şi a mediocrităţii colective. Chiar dacă, la nivel declarativ, nu îşi propunea acest lucru, doctrina socialistă nepunând accent pe astfel de soluţii, utilizarea tiparelor de gândire compromise de ideologia comunistă a dus totuşi la soluţii şi efecte contrare. Tranziţia de la o formă de orânduire la alta este şi mai dramatică: am devenit pasivi în gândire, subordonaţi scopului mărunt, imediat, haotici şi dezordonaţi. Sunt doar două exemple

1 Richard Pelvin, Japanese Air Power 1919-1945: A Case Study in Military Dysfunction, Air Power Studies Centre, Royal Australian Air Force, 1995, p. 5.

2 M.R. Feinberg, J.J. Tarrant, Why Smart People do Dumb Things, Simon & Schuster, New York, 1995, p. 36.

Contextual, suntem prizonieri ai unor modele de gândire, dezvoltate continuu sub acţiunea factorilor educaţionali din mediile în care am coexistat.

31


prin care am dorit, generic, să subliniem existenţa unor tipare de gândire, în interiorul cărora avem însă impresia că logica/raţiunea primează. Ulterior, conştientizând limitele, dimensiunile şi parametrii spaţiului cognitiv, trebuie să încercăm îmbunătăţirea modelelor noastre de gândire la nivelul celor mai performante, astfel încât procesele decizionale specifice să poată produce performanţa.

Sistemul militar nu este diferit de celelalte, din punctul de vedere prezentat anterior. Tiparul uşurează, dar rutina distruge. Până la un anumit punct, arborele decizional poate fi proiectat, aşteptând un rezultat potenţial în favoarea celui care-l gândeşte. Dar, acest lucru este posibil în condiţii de laborator, într-un mediu ideal, cu acţiuni şi reacţii ale inamicului interpretate de noi, fară presiunea cuantificabilă a stresului şi neputând lua în calcul hazardul (sub formă de şansă sau de dezavantaj neprevăzut). Într-un mediu caracterizat de incertitudine, volatil şi ambiguu, gândirea trebuie perfecţionată prin instruire, practică şi prin învăţarea unor metode de îmbunătăţire. Această abilitate, care nu diferă prea mult de celelalte, o putem perfecţiona, cu condiţia esenţială să avem voinţa necesară să facem acest lucru3.

Actul decizional este un atribut al managerului, deoarece decizia implică alegerea conştientă a uneia dintre mai multe variabile posibile, chiar dacă aceasta se află la antipodul instinctului şi al reflexului, fiind dictată, de foarte multe ori, de intuiţie, dar, mai ales, de intervenţia raţională, riguros fundamentată de gândirea umană.

În acest sens, poate că se impune şi în domeniul militar dezvoltarea unei ştiinţe a deciziei, care să dorească abordarea axiologică a procesului decizional, situat la interferenţa dintre relaţiile determinate matematic (logic) şi cele emoţional (intuitiv). Cunoştinţele temeinice profesionale, lecţiile învăţate despre management şi leadership, ordonarea logică a unor evenimente prognozate pot fi, de multe ori, insuficiente. A lua decizii nu este numai o tehnică derivată din ştiinţă, este o adevărată artă, care necesită abilitate şi competenţă, stăpânire şi alegere, discernământ şi viziune.

3 E. de Bono, Cursul de gândire al lui Edward de Bono. Instrumente eficiente pentru a transforma modul de gândire (De Bono’s Thinking Course: Powerful Tools to Transform Your Thinking), Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007, p. 5.

Actul decizional este un atribut

al managerului, deoarece decizia implică alegerea

conştientă a uneia dintre mai

multe variabile posibile, chiar

dacă aceasta se află la antipodul

instinctului şi al reflexului, fiind dictată,

de foarte multe ori, de intuiţie,

dar, mai ales, de intervenţia

raţională, riguros

fundamentată de gândirea

umană.





GÂNDIREA RAŢIONALĂ ÎN MEDIUL MILITARLiteratura de specialitate conţine puncte de vedere uşor diferite

în ceea ce priveşte definirea deciziei. Complexitatea acestei noţiuni este prea mare, dar vom enunţa câteva judecăţi, pentru a înţelege că rolul central al conducerii îl reprezintă tocmai procesul asociat acestei activităţi cognitive. Aşadar, decizia este:

• Actul deliberat prin care o persoană sau un grup pune în mişcare un întreg echipament psihic ori psihosocial, în vederea atingerii unor scopuri, a reorientării unor acţiuni, a punerii în aplicare a unor soluţii sau idei4.

• Linia de acţiune, conştient aleasă, dintr-un număr oarecare de posibilităţi, cu scopul obţinerii unor rezultate5.

• Hotărârea de a opta pentru o anumită alternativă de acţiune din mai multe variante posibile, asociate procesului sau fenomenului considerat6.

• Proces raţional de alegere şi aplicare a unei linii de acţiune, pe baza efectuării unei analize a mai multor variante sau soluţii posibile7.

În domeniul militar, decizia poate fi definită ca o modalitate adecvată de contracarare a incertitudinii, propulsând actul mental la rangul de formulă standard, fiind caracteristică situaţiilor celor mai critice şi, implicit, celor mai grele. Acesta este, poate, şi motivul pentru care s-a încercat, încă din vremurile primului mare război al Europei8, eliminarea erorilor execuţionale prin implementarea unei conduceri ferme, având la bază un proces decizional centralizat, atent evaluat şi îndelung exersat. Deşi păstrează imperfecţiunile de ordin structural (naturale) ale procesului decizional general, prin modul în care este elaborată şi adoptată, decizia militară oferă cel mai înalt grad de absorbţie în spaţiul de incertitudine.

4 P. Gheorghiu, Sistem informaţional decizie-conducere, în Revista de Statistică, nr. 8, 1979, pp. 65-66, apud A. Trifu, Universul multidimensional al deciziei, Editura Economică, Bucureşti, 2008, p. 72.

5 I. Căineap, A. Mureşan, Consideraţii privind unele procedee de estimare comparativă cu aplicaţii în analiza economică teritorială, în Revista de Statistică, nr. 8, 1978, p. 152.

6 M. Andriaşiu, Metode de decizie multicriteriale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986, apud A. Trifu, op. cit.

7 I. Verzea, G. Luca, Management general, Editura Performantica, Iaşi, 2005, p. 21.8 ***, Războiul persan, 500-448 î.H. (n.a.), disponibil la adresa http://istorie-edu.ro/istoria-

universala/grecia-antica/razboaiele-medice.html, accesat la 12 martie 2019.

În domeniul militar, decizia poate fi definită ca o modalitate adecvată de contracarare a incertitudinii, propulsând actul mental la rangul de formulă standard.

33


Luarea deciziei este primul pas în implementarea voinţei umane şi, prin urmare, este un prim factor uman în război. Educaţia militară, instruirea şi exerciţiile sunt toate axate pe aspectele luării deciziilor. Doctrina militară britanică, spre exemplu, afirmă că „exercitarea comenzii este, în primul rând, preocupată de procesul de luare a deciziilor”9. Majoritatea factorilor care influenţează luarea deciziilor se reflectă în modul în care forţele militare se antrenează şi îşi exercită influenţa, anterior luării deciziei: timpul, stresul, oboseala, cererea de informaţii, supraîncărcarea cu date, zgomotul şi privarea de somn, toate acestea sunt doar câteva aspecte ce modelează aspectul comportamental al decidenţilor. Scopul final este obţinerea unor lideri cu o bună judecată şi iniţiativă, care să aplice algoritmi decizionali logici, bazaţi pe comparaţii opţionale cantitative, fără interferenţe personale, individuale sau de grup.

Decizia militară este consecinţa unei îndelungate activităţi de analiză şi documentare raportată la parametri specifici situaţiei în care ea se conturează. Acest parcurs complicat şi, adesea, marcat de eşecuri constituie procesul decizional. În el sunt implicate, în primul rând, nivelurile care au acces la situaţiile de ansamblu din sistemul militar şi care, în mod firesc, sunt permanent în contact cu elementele care duc la îndeplinirea deciziilor luate. Cu atât mai mult în complexa situaţie de astăzi, când misiunile Armatei României s-au diversificat enorm, procesul decizional trebuie să fie operaţional, eficient, iar rezultatul lui – decizia – să poată fi pus în aplicare rapid, flexibil şi, în acelaşi timp, să fie adaptat la condiţiile deosebite şi grele ale războiului.

Ca urmare a investigaţiilor efectuate, au fost conturate mai multe cerinţe de raţionalitate10, pe care decizia trebuie să le întrunească în vederea îndeplinirii în mod eficient a multiplelor funcţii ce îi revin. Acestea presupun ca decizia raţională să fie:

• fundamentată ştiinţific, adică să fie luată în conformitate cu realităţile din cadrul organizaţiei, pe baza unui instrumentar ştiinţific, înlăturând amatorismul, improvizaţia, rutina şi voluntarismul. Personalul trebuie să aibă cunoştinţele şi deprinderile decizionale necesare, adică să cunoască metodele

9 British Military Doctrine (Army Code 71451), 4-1, 1989.10 C. Teleşpan şi L. Stanciu, Bazele managementului – curs (The Basics of Management – Course),

Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2005, p. 92.

Luarea deciziei este

primul pas în implementarea voinţei umane

şi, prin urmare, este un prim

factor uman în război. Educaţia

militară, instruirea şi

exerciţiile sunt toate axate

pe aspectele luării deciziilor.

Doctrina militară britanică, spre

exemplu, afirmă că „exercitarea comenzii este,

în primul rând, preocupată de

procesul de luare a deciziilor”.





şi tehnicile de eficientizare a procesului decizional; determinată teleologic şi axiologic;

• integrată şi armonizată în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate ţinând cont de strategia şi politicile organizaţiei. Integrarea deciziilor este necesar să se efectueze atât pe verticală, cât şi pe orizontală, garantând, astfel, realizarea principiului unităţii de decizie şi acţiune. Integrarea pe verticală se referă la corelarea deciziilor luate de fiecare manager cu deciziile adoptate la niveluri ierarhice superioare. Integrarea pe orizontală priveşte corelarea cu deciziile referitoare la celelalte activităţi implicate cu care se află în relaţii de interdependenţă;

• clară, concisă şi necontradictorie, ceea ce presupune ca, prin formularea deciziei, să se precizeze, fără posibilitatea de interpretare, conţinutul situaţiei decizionale (variante, criterii, obiective, consecinţe), astfel încât toate structurile implicate în aplicarea acesteia să înţeleagă la fel (unitate în gândire);

• oportună, adică să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi operaţionalizare. Această cerinţă se bazează pe ideea că este preferată o decizie bună, luată la momentul potrivit, în schimbul unei decizii foarte bune, luată cu întârziere. Condiţia oportunităţii este satisfăcută numai dacă decizia adoptată este adusă la timp la cunoştinţa executanţilor, pentru ca şi ei să dispună de resursele necesare pregătirii acţiunilor ce decurg ulterior;

• eficientă, pentru a urmări obţinerea unui efect sporit cu un anumit efort. Criteriul de apreciere a activităţii de management este eficienţa, iar decizia (esenţa acesteia) este firesc să fie apreciată prin prisma efectelor sale, care se obţin după implementare;

• realistă, ceea ce presupune corelarea scopului cu resursele la dispoziţie (tangibile şi intangibile).

Problema valabilităţii şi aprecierii deciziei de tip militar aduce sub lupa investigaţiei teoretice o serie de întrebări, precum: De către cine şi pe ce criterii pot fi măsurate valoarea şi calitatea acesteia?, În procesul valorizării este suficient criteriul raţionalităţii luat singur sau decizia militară se supune şi necesităţii?, Până unde, în practica militară,

Decizia raţională trebuie să fie fundamentată ştiinţific, integrată şi armonizată în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate, clară, concisă şi necontradictorie, oportună, eficientă şi realistă.

35


se poate opera cu dimensiunile şi indicatorii consacraţi în teoria deciziei?, Putem evalua starea de anormalitate (războiul, lupta armată) cu mijloacele stării de normalitate? Bineînţeles, decidentul militar nu poate fi exonerat de responsabilitatea actelor sale şi nici nu i se pot tolera incompetenţa, liberul arbitru, voluntarismul, comportamentul abuziv şi ineficacitatea. Nu se poate face însă abstracţie de faptul că lupta armată induce deciziei militare cel mai înalt grad de risc. Însuşi conceptul de raţionalitate capătă altă semnificaţie. Privită la modul general, din perspectiva umanistă, o decizie care provoacă victime omeneşti, indiferent de motivaţiile care i se aduc, este profund iraţională, la fel ca şi războiul, în general. Sub aspect tehnic însă, al algoritmului de operaţii menite să asigure eficienţa acţiunii pe câmpul de luptă, decizia militară îşi are propria logică, raţionalitatea sa, existând criterii ferme, riguroase de apreciere a finalităţii ei. Astfel, se poate vorbi de o raţionalitate intrinsecă procesului decizional în lupta armată, dar căreia nu întotdeauna îi corespunde şi una exterioară, social-umanistă. Hotărârea conducătorului militar în situaţie de campanie trebuie considerată opţiune de risc, adoptată din necesitate11.

Pentru a răspunde aşteptărilor enumerate anterior, decizia militară trebuie să fie cât mai simplă şi sintetizată, uşor de receptat de toate structurile, executabilă, uşor de modificat, dacă acest lucru este impus de condiţiile concrete, şi uşor de transmis celor implicaţi în executarea ordinului rezultat din procesul decizional. În acest scop, au existat şi există numeroase metode de elaborare a deciziei militare, rezultată dintr-un proces decizional mai mult sau mai puţin complicat, dar standardizat, însoţind taxonomii şi tipologii cu efect prescriptiv. Unele dintre acestea sunt:

• MDMP (Military Decision Making Process);• MCDM (Multi Criteria Decision Making), multi-atribut sau

multi-obiectiv;• managementul gestionării riscurilor;• metoda scenariilor;• metoda cost-beneficiu.

11 I. Gâdiuţă, D. Sava, Decizia militară – raţionalitate şi legitimitate (Military Decision – Rationality and Legitimity), Colecţia Bibliotecii Statului Major General, Bucureşti, 1998, p. 119.

Metode de elaborare a

deciziei militare: MDMP (Military Decision Making

Process); MCDM (Multi

Criteria Decision Making),

multiatribut sau multi-obiectiv;

managementul gestionării

riscurilor; metoda

scenariilor; metoda

cost-beneficiu.





„De la Platon la NATO, istoria luării deciziei în război constă dintr-o căutare fără sfârşit a certitudinii, despre starea şi intenţia inamicului, despre mediul înconjurător şi despre propriile forţe”12. Analiza decizională raţională este, în general, modelul preferat în majoritatea organizaţiilor militare pentru rezolvarea problemelor complexe, multi-nivel. Potrivit lui Van Creveld, doi factori sunt esenţiali în căutarea certitudinii: cantitatea de informaţii disponibile pentru luarea deciziilor şi natura sarcinilor care trebuie îndeplinite13. Într-un câmp de luptă din ce în ce mai complex şi dinamic, şi sarcinile forţelor vor căpăta, nu doar mimetic, aceleaşi trăsături. Rezultatul este un grad mai ridicat de incertitudine. Avantajul obţinerii unei cantităţi mari de date este demultiplicat de dificultatea crescută a exploatării acestora. Pentru a fi cu adevărat logic, toate informaţiile relevante decidentului trebuie obţinute pentru a elimina probabilitatea. Aceasta conduce la un paradox: informaţii multe, timp de procesare mare… Dilema resurselor esenţiale! Rezultatul este o situaţie mai confuză, în care devine dificilă separarea informaţiilor importante, relevante şi de încredere de cele neimportante, irelevante şi parazitare14.

Pentru a lua o decizie, un comandant trebuie să răspundă la o serie de întrebări, precum: Care este misiunea?, Cât de complexă este aceasta?, Cine şi în ce măsură trebuie să participe la elaborarea ei?, Cine trebuie informat?, Care este natura deciziei? etc. În acest sens, sunt două categorii principale de abordare a procesului în sine: descriptive şi normative15.

În domeniul militar, teoria descriptivă se poate baza pe opt concepte de bază:

• scopurile părţilor; • nivelul aspiraţiei umane; • perspectiva; • cursurile de acţiune; • rezolvarea parţială a conflictului dintre scopurile finale ale

părţilor adverse;

12 Martin van Creveld, Command in War, Cambridge, MA: Harvard University Press, 1985, p. 274.13 Ibidem.14 Ibidem.15 A. Trifu, Universul multidimensional al deciziei (The Multi-Dimentional Univers of the Decision),

Editura Economică, Bucureşti, 2008, p. 90.

În domeniul militar, teoria descriptivă se poate baza pe opt concepte de bază: scopurile părţilor; nivelul aspiraţiei umane; perspectiva; cursurile de acţiune; rezolvarea parţială a conflictului dintre scopurile finale ale părţilor adverse; evitarea incertitudinii; cercetarea/evaluarea sarcinilor; experienţa.

37


• evitarea incertitudinii; • cercetarea/evaluarea sarcinilor; • experienţa16.

Ideea de bază este descrierea mecanismului decizional, fundamentat pe raţionalitate şi care să integreze toate etapele şi resursele într-o schemă cu caracter logic, uşor de înţeles şi de aplicat.

Caracteristica teoriei normative este raţionala abordare a procesului decizional, începând cu nivelurile superioare ale conducerii. O evaluare de ansamblu reliefează faptul că stabilirea obiectivelor fundamentale ale structurii militare şi implementarea strategiei ocupă un loc central, implicând elemente ştiinţifice, integratoare şi definitorii.

Războiul este o activitate umană în care voinţe puternice, independente, sunt într-o dialectică decizională; acest fapt, alăturat emoţiilor puternice, creşte nivelul de incertitudine. Modelele clasice decizionale cer ca toate informaţiile relevante să fie obţinute pentru a se ajunge la o conştientizare completă a situaţiei. Studiile dezvoltate până în prezent înfățişează două tipuri de modele decizionale: analitice şi naturaliste.

Modelele analitice raţionale interpretează întregul sistem din punct de vedere holistic, comparând rezultatele potenţiale, estimate, pentru identificarea celei mai bune opţiuni. Un avantaj al acestei metode este faptul că personalul relativ neexperimentat, urmând o procedură, poate ajunge la aceeaşi decizie ca şi cel experimentat; condiţia esenţială este eliminarea incertitudinii. Raţionalitatea nu poate exista decât în condiţii de siguranţă absolută. Un exemplu este criza rachetelor din Cuba (1962). Confruntarea politică a escaladat şi omenirea a fost la un pas de un război nuclear, pentru ca, apoi, deciziile celor implicaţi să ducă la o dezangajare şi la evitarea Armaghedonului. În cercetarea cazului, după aproape jumătate de secol, s-a demonstrat că rezultatul pozitiv pentru omenire a fost obţinut mai degrabă ca urmare a unui comportament raţional al unor executanţi decât ca urmare a unor decizii bune la nivel guvernamental.

În termeni tehnici, rezultatul este posibil să se justifice. Procesul de documentare, deşi laborios, oferă siguranţa obţinerii unor informaţii

16 Ibidem.

Modelele clasice decizionale

cer ca toate informaţiile

relevante să fie obţinute pentru a se ajunge la o

conştientizare completă a

situaţiei. Studiile dezvoltate

până în prezent înfăţişează două tipuri de modele

decizionale: analitice şi

naturaliste.





relevante, sigure şi oportune. Într-un mediu militar, cerinţa justificării este necesară în majoritatea cazurilor, dacă timpul permite. Este dificil de imaginat un program care să dezvolte o arhitectură decizională şi, simultan, să fie capabil să justifice un set de concluzii, fără a urma un model raţional de luare a deciziilor analitice. Numai că un asemenea model presupune adaptabilitate de stare, în sensul în care ce este potrivit în timp de pace nu este adaptat în timp de război.

Analiza raţională este o sursă de putere, specializată şi robustă. Reprezintă un mijloc pertinent, atunci când decidentul se confruntă cu probleme noi, multiple şi care necesită contingenţă în planuri, pentru a lua în calcul fiecare opţiune. Cel mai bine şi-a exprimat eficacitatea în domeniul ştiinţei şi dezvoltării tehnologice17. Luarea deciziilor raţionale presupune procese asimilate, întreprinse în mod regulat, sistematic şi comparativ. Soluţia optimă a problemei reprezintă baza teoretică a procesului de estimare din cadrul întregului proces de planificare operaţională, făcând, totodată, parte din instrumentarul militar de luare a deciziilor din Armata României.

Decidenţii militari sunt liberi în procesul de luare a deciziilor atât cât le permite teoria planificării şi ducerii acţiunilor militare. Adepţi consacraţi stilului raţional, analitic, aceştia preferă situaţiile similare încărcate de lecţii istorice, ante bellum acceptate, dar oarecum lipsite de substanţă, din cauza conjuncturii diferite. Această acceptanţă tacită creează o paradigmă de gândire tipică, rutinară, dar elementară, tocmai opusul gândirii profunde, reflective şi cu perspective multiple. Vina nu aparţine vreunei părţi; aplicarea defectuoasă a unor concepte de leadership, înţelegerea greşită a tempo-ului luptei, a particularităţilor fiecărei etape a acesteia, a unicităţii acţiunii în sine, au derivat spre o pasivitate raţionalistă în gândire. Relaţiile matematice ale lui Clausewitz, asociate luptei, erau doar încercări ştiinţifice de a modela războiul, implicit deciziile asociate acestuia. Cercetările ulterioare au arătat că acest lucru nu este posibil. Parafrazându-l pe Henry Mintzberg, planificarea războiului este ca un dans plin de ritual. Nu are niciun efect asupra vremii care urmează, dar cei care se angajează în ea cred

17 G. Klein, Sources of Power: How People Make Decisions, Cambridge, MA: MIT Press, 1998, p. 260.

Decidenţii militari sunt liberi în procesul de luare a deciziilor atât cât le permite teoria planificării şi ducerii acţiunilor militare.

39


că o vor face18. Deciziile ulterioare trebuie să vizeze îmbunătăţirea dansului, nu efectele asupra factorilor meteorologici.

Răspunsul la dorinţa strategului prusac al secolului al XIX-lea stă astăzi în conceptul de design, care permite gândirii critice şi creative să ţină cont de problemele care nu se încadrează în contextul asumat al parametrilor militari de operare. Efortul de transformare a aparţinut (şi aparţine) instituţiilor educative, prin programe de pregătire teoretică, dar şi practicii de repetiţie/simulare, prin exerciţiile desfăşurate. Cu toate acestea, întrebarea la rezolvarea problemei într-un mediu complex, ambiguu, incert sau volatil este dacă s-a îndeplinit condiţia precedentă. Dacă, în condiţii de laborator, liniaritatea poate fi indusă, în context real, militar (pe câmpul de luptă), abordarea acţiunilor (prin prisma deciziei) trebuie privită într-un stil manevrier, pas cu pas, deductiv şi evaluativ. Chiar şi aşa, noi considerăm că raţionalitatea este limitată de complexitate, iar obţinerea efectelor pozitive este posibilă doar în situaţii relativ simple, de nivel tactic, şi numai pentru partea statică, de estimare. Odată cu intervenţia dinamicului, actorii decizionali se vor confrunta cu alternative de acţiune din ce în ce mai multe, cu factori greu de cuantificat şi comparat, astfel încât, de multe ori, singura soluţie este renunţarea la modele şi adoptarea conduitei intuitive.

GÂNDIREA INTUITIVĂAnaliza desfăşurării conflictelor militare în decursul istoriei nu ne

edifică foarte clar asupra utilizării intuiţiei comandanţilor în procesul de luare a deciziilor. Un motiv plauzibil poate fi şi teama acestora de a-şi explica eşecul sau chiar dorinţa de a nu-şi devoala geniul militar. Din punctul nostru de vedere, acest lucru este şi foarte dificil de cuantificat, fiind dincolo de logica desfăşurării acţiunilor, în afara tiparelor tacticilor vremii.

Sfântul Toma de Aquino a remarcat, încă din secolul al XIII-lea, că „există procese în suflet despre care nu suntem conştienţi

18 Henry Mintzberg, The Rise and Fall of Strategic Planning, New York: Prentice Hall, 1994, apud Rolf I. Roth, The Rational Analytical Approach to Decision-Making: An Adequate Strategy for Military Commanders?, Connections, vol. 3, nr. 2, iunie 2004, p. 72.

Conceptul de design permite gândirii critice

şi creative să ţină cont de

problemele care nu se încadrează

în contextul asumat al

parametrilor militari de

operare.





imediat”19. Guy Claxton îl acuză pe Descartes pentru neînţelegerea pierderii legăturii dintre mintea conştientă şi cea inconştientă20. De-a lungul timpului, şi alţi autori au tratat acest adevăr. Printre aceştia se numără şi autori militari, cum ar fi generalul-maior J.F.C. Fuller, care vorbea despre acel ceva special, nedefinit, ce poate produce rezultate surprinzătoare şi, deseori, incomprehensibile, din cauza unei „puteri” la dispoziţia comandanţilor. El a scris: „Există o explicaţie care nu poate fi pusă la îndoială, dar, până acum, ştiinţa nu a dezvăluit-o, deşi psihologia se îndreaptă către ea”21.

În viziunea lui Clausewitz, un comandant care îşi doreşte victoria o va obţine doar dacă aplică „un coup d’œil”22. Înţeleasă din context ca şi lovitura decisivă, acesta este, de fapt, înţelegerea rapidă a circumstanţelor luptei, posibilă doar după un studiu sau o reflecţie prelungită. Şi, cum timpul este una dintre variabilele determinante ale luptei, evaluarea trebuie făcută folosind intuiţia.

Sun Tzu şi Jomini23 au văzut în intuiţie, de asemenea, una dintre calităţile esenţiale ale unui decident militar. Strategul chinez a subliniat că nu toţi soldaţii buni pot avea acelaşi succes în calitate de comandant. Altfel spus, educaţia şi experienţa nu sunt suficiente pentru obţinerea victoriei. Este nevoie de alte calităţi superioare, precum intuiţia. De multe ori asociată cu „geniul militar”, aceasta nu reflectă un comportament iraţional, ci un alt mod de raţionalitate, în care deciziile sale erau explicate post factum. Este acceptat faptul că succesul nu înseamnă îndeplinirea planului de operaţii ad litteram, ci, mai degrabă, „citirea” intuitivă a haosului de pe câmpul de luptă, pentru a exploata toate oportunităţile, în ciuda lipsei de timp şi de informaţii.

Napoleon a vorbit despre „o înţelegere superioară” şi, de multe ori, părea să aibă noroc pe cont propriu: „Dacă par mereu pregătit, este pentru că, înainte de a începe o acţiune, am meditat mult timp şi am prevăzut ce poate apărea. Nu este un geniu care îmi dezvăluie brusc şi în secret ceea ce ar trebui să fac în circumstanţe neaşteptate

19 Guy Claxton, Hare Brain Tortoise Mind, Fourth Estate, Londra, 1998, p. 204.20 Ibidem, p. 205;21 J.F.C. Fuller, The Foundation of the Science of War, Hutchinson, Londra, 1926, pp. 98-99.22 Carl von Clausewitz, On War, Penguin Books Ltd., Londra, 1982, cartea 1, cap. 3, p. 25.23 Antoine-Henri, baron de Jomini (1779-1869), ofiţer elveţian; general în serviciul lui Napoleon

Bonaparte, a fost un proeminent teoretician militar al secolului XIX.

Este acceptat faptul că succesul nu înseamnă îndeplinirea planului de operaţii ad litteram, ci, mai degrabă, „citirea” intuitivă a haosului de pe câmpul de luptă.

41


de alţii, este gândire şi meditaţie”24. Fuller a observat că „marele artist, generalul, ar trebui să fie un geniu şi, dacă nu, atunci niciun efort nu ar trebui să fie cruţat pentru a-şi dezvolta abilităţile naturale în locul suprimării lor”25.

Luarea deciziilor vizează alegerea alternativelor, într-un proces cu mai multe abordări, implicând factori obiectivi şi subiectivi, în proporţii variabile. Aceştia pot determina prejudecăţi, cauzând, astfel, lipsa de coerenţă şi, post factum, erori de gândire. Modul în care lăsăm intuiţia şi creativitatea să influenţeze luarea deciziilor este, de fapt, esenţa procesului decizional. Oamenii se bazează pe percepţia lor asupra realităţii, şi nu pe obiectivitatea acesteia. Impresiile senzoriale dau sens mediului în care trăim.

Intuiţia este descrisă ca fiind „capacitatea gândirii de a descoperi nemijlocit şi imediat adevărul pe baza experienţei şi a cunoştinţelor dobândite anterior, fără raţionamente logice preliminare”26. Altfel spus, este un mod de înţelegere sau cunoaştere direct şi imediat, care are loc fără gândire sau judecată conştientă. Este un răspuns la semnale subtile şi relaţii reţinute implicit şi inconştient. Acest lucru indică o serie de probleme dificile, dar fascinante, în studiul comportamentului uman atunci când se confruntă cu situaţii complexe. Creativitatea, imaginaţia, moştenirea genetică şi inteligenţa emoţională, completate cu incertitudinea situaţiei, oferă decidentului cadrul general pentru exprimarea propriei intuiţii. Este un răspuns la semnalele subtile ale inconştientului, generatoare de idei unice, ieşite din sfera conceptualizării.

Fiinţa umană are o limită biologică în asimilarea şi prelucrarea datelor. Cercetările indică faptul că, în medie, atunci când o persoană lucrează cu mai mult de şapte informaţii în acelaşi timp, rezultatul va fi supraîncărcarea procesului cognitiv şi, implicit, renunţarea la logica acestuia27. Pentru a evita pericolul supraîncărcării cu informaţie, factorii de decizie se bazează (adesea involuntar) pe comenzi rapide de gândire

24 Napoleon Bonaparte, apud Robert Heinl, Dictionary of Military and Naval Quotations, Annapolis, MD: Naval Institute Press, 1966.

25 Ibidem.26 Disponibil la adresa https://dexonline.net/definitie-intui%C8%9Bie, accesat la 19 martie 2019.27 G.A. Miller, The Magical Number Seven, Plus or Minus Two: Some Limits on Our Capacity for

Processing Information, în Psychological Review, martie 1956, pp. 81-97.

Creativitatea, imaginaţia, moştenirea genetică şi inteligenţa

emoţională, completate cu incertitudinea

situaţiei, oferă decidentului

cadrul general pentru

exprimarea propriei intuiţii. Este un răspuns

la semnalele subtile ale

inconştientului, generatoare

de idei unice, ieşite din sfera

conceptualizării.





sau pe euristici în procesul de luare a deciziilor28. Rezultatul firesc este pierderea unor informaţii esenţiale şi raportarea la disponibilitate, reprezentativitate, angajament, prejudecată etc., apărând, astfel, biasurile sau erorile de gândire. Un exemplu concludent este incidentul aviatic din 1988, când un avion de linie Airbus A 300 aparţinând Iran Air a fost doborât de către crucişătorul USS Vincennes, la ordinul comandantului acestuia, convins fiind că are de-a face cu un avion de vânătoare F-4 iranian! Cauza reală a fost lipsa unor echipamente esenţiale de recunoaştere amic-inamic, practic, informaţii critice şi care au fost suplinite de raportarea la experienţele anterioare. Un alt exemplu, de data aceasta de anvergură globală, este faptul că, în ciuda informaţiilor prealabile, mentalitatea lui Stalin nu i-a permis să recunoască avertismentele aliaţilor săi că Hitler plănuia un atac surprinzător asupra Rusiei, în 1941.

În 1998, Revista Armatei Italiene29 a publicat un articol captivant, în care autorul expunea câteva consideraţii interesante asupra metodologiilor decizionale de tip intuitiv. Punctul de plecare al acestor consideraţii îl reprezentau rezultatele unui studiu ştiinţific efectuat pe un eşantion alcătuit dintr-un număr mare de persoane; aceste persoane erau puse în faţa unor probleme decizionale complexe la care, într-o primă fază, trebuiau să dea răspuns într-un interval de timp foarte scurt, de ordinul câtorva minute. După care, pentru acelaşi test, le era acordată o perioadă de reflecţie mai mare, pentru ca acestea să poată elabora o decizie „matură şi ponderată”, de tip logico-deductiv.

Analiza succesivă a rezultatelor a evidenţiat o concluzie surprinzătoare la prima vedere: în majoritatea cazurilor, decizia intuitivă rezolva problema într-un mod mai eficace decât cea raţională, iar procentul creştea odată cu creşterea complexităţii problemei.

Dintre intervievaţi, mai mulţi erau cei care nu puteau să explice logico-deductiv motivaţia unei decizii intuitive, fără ca acest demers să influenţeze sensibil efica citatea concretă a deciziei luate. Pot să pară paradoxale toate acestea, însă, în realitate, nu este nicio contradicţie: un proces logico-deductiv poate să se dezvolte corect şi complet

28 A. Tversky, K. Kahneman, Judgment under Uncertainty: Heuristics and Biases, în Science, septembrie 1974, p. 1124.

29 E. Semeraro, Il metodo intuitivo nel processo decisionale, în Rivista Militare, Italia, nr. 3, mai-iunie, 1998, pp. 84-93.

43


atunci când termenii problemei au fost definiţi foarte clar şi când problema complexă poate fi descompusă în elemente mai mici, într-un număr rezonabil, pentru a putea fi ţinut sub control. Iar aceste elemente mai mici, pentru a putea fi anali zate separat, într-o suită de paşi, trebuie să aibă un grad scăzut de interacţiune şi interdependenţă. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi abordată pe deplin într-o manieră logico-deductivă, o problemă nu trebuie să fie nici prea complexă, nici multidimen sională sau cu numeroase restrângeri şi trimiteri la lucrurile deja spuse, pentru că astfel numărul necunoscutelor de rezolvat într-un cadru unitar devine prea mare – un aspect binecunoscut matematicienilor.

Pe de altă parte, chiar în lumea ştiinţifică, atotputernicia logicii şi a deducţiei face, în mod paradoxal, ca orice nouă descoperire să fie mai întâi „intuită” de către cercetători, apoi verificată prin experimentări extinse şi, doar în a doua fază, demonstrată în mod deductiv, riguros. Pentru a duce exemplificarea până la capăt, Pitagora însuşi a intuit relaţia care leagă laturile unui triunghi dreptunghic, apoi a verificat-o de mai multe ori pe modele variate de triunghi şi doar după aceea a căutat demonstraţia riguros teoretică ce îi poartă numele.

Pentru a rezuma, atunci când variabilele devin prea numeroase, când necunoscutele sunt prea multe şi legate între ele, când problema nu poate fi divizată în elemente mai mici, pentru că aceasta ar putea complica şi mai mult rezolvarea, atunci eficacitatea soluţiei, conturată în mod logic şi riguros, se diminuează, pur şi simplu, pentru că a fost depăşit nivelul maxim necesar pentru o viziune unitară şi detaliată a problemei.

Aşa stând lucrurile, unicul ghid în procesul decizional poate fi foarte bine intuiţia, în sensul unei prelucrări libere şi automate a informaţiilor existente, a experienţelor trecute şi a cunoş tinţelor acumulate, efectuată de creierul nostru cu o rapiditate extrem de mare şi puţin sub nivelul deplinei conştiinţe.

Pe baza acestor consideraţii, aducând discursul în domeniul operaţiilor militare, autorul articolului menţionat afirma că e destul de dificil să se ajungă la o soluţie operativă eficace, la capătul unui raţionament logic, fără ca ea să fie intuită, în linii mari, chiar de la început; şi aceasta, pentru două categorii de motive. Primul motiv

Chiar în lumea ştiinţifică,

atotputernicia logicii şi a

deducţiei face, în mod paradoxal,

ca orice nouă descoperire

să fie mai întâi „intuită”

de către cercetători, apoi

verificată prin experimentări

extinse şi, doar în a doua fază,

demonstrată în mod deductiv,

riguros.





îl constituie faptul că, într-o situaţie reală, posibilităţile proprii de acţiune sunt numeroase, cum numeroase şi, uneori, chiar mai numeroase sunt posibilităţile de acţiune ale inamicului. Prin urmare, confruntarea fiecărei direcţii de acţiune cu toate posibilele acţiuni inamice produce un număr de variante, în realitate greu de luat în calcul şi din lipsă cronică de timp, caracteristică a oricărei situaţii operative reale. Această problemă se resimte acut în a limita numărul alternativelor, reducându-le drastic la un număr nu mai mare de trei-patru pentru fiecare dintre părţi, pe baza unor consi derente precum: aderenţa la doctrină, plauzibilitatea, echilibrul, randamentul, acceptabilitatea şi, în cele din urmă, bunul simţ.

Mai mult încă – şi aceasta este a doua categorie de motive –, cele trei aspecte principale ale problemei (caracteristicile misiunii, situaţia şi raportul de forţe), împreună cu numeroasele lor componente, nu dau naştere unor probleme derivate, separate logic una de alta, astfel încât să poată fi examinate fiecare, separat. Acestea sunt, dimpotrivă, extrem de strâns legate între ele, ajungându-se până la a face foarte posibil riscul de a se pierde acea viziune unitară care este indispensabilă succesului.

Cu alte cuvinte, se ajunge la concluzia că problemele operative militare au un grad de complexitate ce nu permite un examen foarte riguros, unitar şi detaliat în acelaşi timp, precum cel descris mai înainte.

Date fiind criteriile restrictive, alese individual şi subiectiv, precum şi împărţirea problemei în elemente mai mici, distincte şi posibil „distante”, devine evident că o astfel de metodologie nu poate să-şi aroge titlul de „logico-deductivă” sau o poate face numai dacă pune semnul egalităţii între logică şi intuiţie.

Pentru a complica lucrurile, există încă doi factori care fac fenomenele militare şi procesele decizio nale derivate aproape imposibil de descifrat la nivel logico-deductiv, ci doar a posteriori, prin metoda istorică.

Primul dintre aceşti factori este cel ce s-ar putea numi „uzură”, adică ceea ce împiedică, la un moment dat, funcţionarea tuturor mecanismelor în mişcare. Clausewitz este cel care vorbeşte despre uzură în Despre război: „În război, totul este foarte simplu: dar, ceea ce este foarte simplu nu este şi uşor. Dificultăţile se acumulează şi produc, în ansamblu, o uzură care nu poate fi înţeleasă exact

Confruntarea fiecărei direcţii de acţiune cu toate posibilele acţiuni inamice produce un număr de variante, în realitate greu de luat în calcul şi din lipsă cronică de timp, caracteristică a oricărei situaţii operative reale.

45


dacă nu ai trecut prin război”30. Uzura este condiţia de bază în care se desfăşoară o acţiune strategică, este însoţitorul cel mai fidel al războiului. Însă, în momentul deciziei, se poate determina raţional uzura care poate acţiona asupra manevrei planificate?

Al doilea factor este puţin mai complex. Să presupunem că am înţeles logica unui război, că am planificat şi condus operaţii care l-au luat prin surprindere şi l-au învins pe inamic, că am elaborat o strategie sau o tactică fără fisură: inamicul – care gândeşte, la fel cum şi noi gândim – va învăţa mai devreme sau mai târziu din greşelile şi din experienţele sale, îşi va corecta eroarea, îşi va elabora contramăsurile la stilul nostru decizional; nu va fi aşa decât dacă dispunem de o superioritate atât de copleşitoare, încât orice contraacţiune a inamicului devine inutilă. Fără o astfel de superioritate, vom fi nevoiţi să ne schimbăm stilul decizional înainte de a depăşi ceea ce Clausewitz numeşte „punctul culminant al victoriei”; după acest moment, reacţia inamicului va fi mai eficace decât acţiunea noastră, întrucât inamicul „a învăţat cum luăm hotărârile”.

Un exemplu contemporan este urmă torul: forţele de apărare israeliene, aflate într-un război continuu, şi-au acceptat în mod abil atât slăbiciunea proprie, cât şi eventualele riscuri organizatorice ale mane vrei, numai ca să obţină efectul de surpriză. Preferinţa constantă a israelienilor pentru acţiunile neconvenţionale şi neobişnuite nu putea să nu ducă, în cele din urmă, la insucces. Cu trecerea timpului, adversarii au început să-şi reconsidere propriile evaluări. Au învăţat din experienţă că, în cazul acţiunilor israeliene, nu funcţionează principiul firescului sau al variantei celei mai bune. Aşa încât, în timpul războiului din Liban, din iunie 1982, sirienii nu au fost complet surprinşi de tentativa israeliană de a înainta prin spatele frontului, pe cele mai proaste drumuri de munte posibile, şi astfel au reacţionat în timp util, reuşind să blocheze acea trecătoare. Însă, ei nu au reuşit să prevadă, aşadar nici să reacţioneze la acţiunea succesivă a israelienilor: o ofensivă frontală directă, executată de diviziile blindate masate în valea Libanului. Cum nu aveau timp de pierdut, dată fiind iminenţa unei încetări a focului, israelienii au hotărât să renunţe la orice speranţă

30 Carl von Clausewitz, On War, Penguin Books Ltd., Londra, 1982.

Fără o superioritate copleşitoare, care să facă inutilă orice

acţiune a inamicului, vom

fi nevoiţi să ne schimbăm

stilul decizional înainte de a depăşi ceea

ce Clausewitz numeşte „punctul

culminant al victoriei”;

după acest moment, reacţia

inamicului va fi mai eficace

decât acţiunea noastră, întrucât

inamicul „a învăţat cum

luăm hotărârile”.





de surprindere, atacând frontal şi în plină zi, găsindu-se atunci în faţa efectului dorit, de surpriză, asupra sirienilor. Evident, în 1982, după ce şi-au dovedit de atâtea ori în confruntările precedente stilul bizar de război, conduita cu cea mai mică predictibilitate, în cazul israelienilor, putea fi doar cea a abordării frontale.

Toate aceste observaţii duc la o concluzie clară: nu există o metodă decizională logico-deductivă universală, tot aşa cum nu există criterii univoce în elaborarea hotărârii. Pe de altă parte, chiar dacă aceste criterii ar exista, ar fi doar o chestiune de timp să fie înlocuite cu exact contrariile lor (corespondenţa contrariilor, de care vorbeşte Luttwak), tocmai datorită caracterului adaptabil al evenimentelor de război.

Ştiinţa luării deciziilor caută certitudine, raţionalitate şi logică. Instrumentele analitice permit acest lucru, reducând la minimum influenţa factorului uman, generând decizii responsabile, nepărtinitoare. Cu toate acestea, în procesul de luare a deciziei trebuie încurajată aplicarea intuiţiei, pentru dezvoltarea unor cursuri de acţiune ieşite din tipare, dar aplicabile, atât pentru noi, cât şi pentru inamic. Reflectând mai degrabă arta decât ştiinţa în actul de comandă materializat prin decizii, intuiţia va produce decizii riscante, imprevizibile şi incomprehensibile. Fără instrumente de evaluare oficiale, este dificil să se decidă dacă acestea sunt rezultatul geniului sau al neglijenţei intelectuale, manifestate prin biasuri31.

DILEMA SUBIECTIVITĂŢII – INTUIŢIA RĂZBOIULUIÎntr-o situaţie confuză, un comandant are nevoie de ceea ce

Clausewitz a descris ca fiind „descoperirea rapidă a unui adevăr care, pentru mintea obişnuită, fie nu este vizibil deloc, fie devine foarte clar”32. Privind războiul ca pe o artă, fiecare provocare pe câmpul de luptă poate avea un spectru diversificat de soluţii potenţial valabile, şi nu doar una optimă. Acestea (soluţiile) sunt rezultatul imaginaţiei şi al creativităţii decidentului, după luarea în considerare a factorilor relevanţi. Un comandant intuitiv, care poate anticipa cum evoluează ostilităţile, va putea să-şi adapteze planul mult mai rapid, găsind şi exploatând oportunităţile.

31 C.T. Rogers, Intuition: An Imperative of Command, în Military Review, martie 1994, p. 48.32 Clausewitz, op. cit., p. 142.

Nu există o metodă decizională logico-deductivă universală, tot aşa cum nu există criterii univoce în elaborarea hotărârii.

47


La prima vedere, cineva poate fi tentat să respingă rolul intuiţiei în procesul de estimare, ca fiind contradictoriu. După luarea în considerare a factorilor luptei, apar şi opţiunile. Ţinând seamă de avantajele şi dezavantajele fiecărei alternative, comandantul este aşteptat să ia decizia. Dar, cum avantajele şi dezavantajele unui plan militar nu sunt obiective, acestea nu pot fi cuantificate cu precizie într-o logică matematică. Denaturarea factorilor multiplică pericolul subiectivismului şi abstractizării situaţiei, la fel cum este greu de precizat rezultatul luptei doar după analiza forţelor inamicului. Folosind intuiţia (bazată pe cunoaştere, evident, şi nu pe hazard!), un comandant va putea alege un curs de acţiune corespunzător circumstanţelor, surprinzând inamicul şi obţinând avantajul decisiv.

Intuiţia are, de asemenea, un rol important în combaterea inflaţiei informaţionale. Clausewitz a susţinut că „o mare parte a informaţiilor obţinute în război este contradictorie, o parte încă mai mare este falsă şi de departe cea mai mare parte are un caracter îndoielnic”33. Partea inconştientă a minţii din care derivă intuiţia este infinită în dimensiune şi are capacitatea de a procesa informaţii în paralel cu conştiinţa. Avantajul comandantului intuitiv va fi acela că mintea lui va continua să proceseze informaţii chiar şi atunci când conştientul său este ocupat de alte probleme34. În pofida progreselor tehnologice, imaginea câmpului de luptă, în timp real, nu va fi niciodată completă şi exactă. Acesta va rămâne imprevizibil, haotic şi neliniar, accentuând rolul intuiţiei în determinarea opţiunilor. Dinamica războiului este şi dinamica informaţiilor, amplificate exponenţial, de la sigur către incert. Astfel, comandanţii vor trebui să ia decizii bazate pe informaţii incomplete (sau chiar în lipsa acestora), iar singura modalitate este tocmai acea „înţelegere superioară” a lui Napoleon, bazată pe judecată intuitivă în detrimentul calculului raţional.

Reducerea timpului de luare a deciziilor este esenţială în război. Reiterând bucla decizională a lui Boyd (OODA), devansarea în decizie pătrunde în interiorul minţii inamicului, obligându-l la improvizaţii. Comandanţii intuitivi, folosind baza lor de cunoştinţe, pot exclude rapid

33 Ibidem.34 W.G.S. Doughty, Intuition and Decision Making, British Army Review, decembrie 1989, p. 23.

Avantajul comandantului

intuitiv va fi acela că mintea lui va continua

să proceseze informaţii chiar

şi atunci când conştientul său este ocupat de alte probleme.





unele opţiuni. Reducând alternativele şi utilizând tipare funcţionale, deciziile pot fi luate rapid. Comparativ, procesele analitice şi intuitive de luare a deciziilor sunt egale în şansă. Esenţial este să găsim un echilibru între cele două şi să le folosim în circumstanţe temporale adecvate.

Se poate specula că decizia intuitivă este subiectivă, deci are o mare doză de hazard. Nimic mai fals. Oamenii de ştiinţă au identificat faptul că oamenii intuitivi împărtăşesc o caracteristică – ei sunt experţi într-un anumit domeniu de cunoaştere. Prin urmare, viziunea asupra intuiţiei sau a câmpului de luptă devine posibilă datorită expertizei, a cunoaşterii războiului. Cercetarea în psihologia cognitivă a stabilit că experţii posedă o bază de cunoştinţe amplă, dar detaliată, care este organizată în categorii rapid accesibile, care contează pentru gândirea intuitivă35. Procesul de accesare a acestor informaţii nu este unul conştient. Psihologii consideră că există patru caracteristici esenţiale ale experţilor: capabili să exprime rapid semnificaţia unui model complex; viteză extraordinară în îndeplinirea sarcinilor mentale; interpretarea rapidă a informaţiilor; atenţie şi memorie superioară36.

Indiferent de natura viitoarelor conflicte militare (clasice, asimetrice, cu caracter hibrid, proxy etc.), acestea vor fi caracterizate de non-liniaritate, fluiditate, multi-dimensionalitate şi simultaneitate. În relaţie cu timpul şi spaţiul, viteza va fi esenţială în desfăşurarea operaţiilor. Mobilitatea forţelor şi omnidirecţionalitatea vor spori şi mai mult gradul de incertitudine, făcând mai dificil rolul comandanţilor în luarea deciziei. Devansarea în decizie va solicita comandanţilor viziunea anticipării evenimentelor şi acţiunea rapidă. Abilităţile intuitive ar putea oferi unui decident militar o perspectivă completă asupra întregului, accelerarea procesului de luare a deciziilor şi eliminarea subiectivismului. Prin urmare, este necesară oferirea unui cadru instituţionalizat de înţelegere a rolului intuiţiei, înţelegând prin aceasta o pregătire multidisciplinară, logico-deductivă. Filosofia modernă de comandă trebuie readaptată şi regândită, ieşind, pentru început, din rigiditatea tiparelor execuţionale şi accentuând rolul criticului în evaluarea unui plan de operaţie.

35 B.L. Benderely, Everyday Intuition, în Psychology Today, septembrie 1989, p. 36.36 J.A. Picart, Expert War Fighters and Battlefield Vision, în Military Review, mai 1991, pp. 36.

Reducând alternativele şi utilizând tipare funcţionale, deciziile pot fi luate rapid. Comparativ, procesele analitice şi intuitive de luare a deciziilor sunt egale în şansă. Esenţial este să găsim un echilibru între cele două şi să le folosim în circumstanţe temporale adecvate.

49


Aprofundarea ştiinţei cognitive poate contribui la înţelegerea minţii umane şi a capacităţilor sale. Premisa carteziană a conştiinţei inteligente şi controlabile, deducând un inconştient emoţional, iraţional şi necontrolabil, trebuie îndepărtată. Puterea inteligenţei inconştiente, a gândirii emoţionale şi a cunoştinţelor tacite trebuie să aibă o poziţie mai proeminentă printre resursele de care dispune comandantul militar în strategiile sale de luare a deciziilor. Modelele de gândire trebuie să depăşească graniţa formalismului industrial, pentru a creşte şansele luării unor decizii mai potrivite. Istoria a demonstrat, în repetate rânduri, că luptele au fost pierdute mai des din cauza imposibilităţii unui lider de a lua o decizie decât dacă o decizie a fost neinspirată!

CONCLUZIEIstoria ne învaţă că marii condu cători militari, precum Alexandru

cel Mare, Hanibal, Iulius Cezar, Pompei, Carol cel Mare, ca să-i cităm pe câţiva, înainte să-şi asume comanda unei armate, avuse seră deja numeroase experienţe de luptă în umbra altor comandanţi, de la care şi-au însuşit cunoştinţele necesare pentru a putea construi în plan mental mecanisme deci zionale de învingători. Fără să ne ducem prea departe în istorie, Erwin Rommel a folosit pe frontul italian experienţa câştigată în Primul Război Mondial, ca bază pentru a concepe şi organiza ulterior ofensiva fulge rătoare din nordul Africii.

Majoritatea deciziilor militare au fost şi vor fi luate în condiţii de incertitudine şi sub presiunea timpului, astfel că decizia intuitivă ar trebui să devină mai degrabă regula decât excepţia. Evaluând efectul deciziilor intuitive vs. abordarea analitică, putem conchide că incertitudinea războiului poate fi gestionată prin flexibilitate şi ritm susţinut. Cu toate acestea, atunci când timpul nu este un factor critic, liderul militar trebuie să adopte o decizie rezultată în urma unui proces analitic, care să-l consolideze pe cel intuitiv. Noi susţinem că, pentru obţinerea succesului în luptă, este esenţial un stil decizional care să sprijine îndrăzneala calculată, originalitatea cauzală şi asumarea riscurilor. Mai mult decât atât, devansarea în decizie trebuie susţinută printr-o abordare intuitivă a procesului de luare a deciziilor, ca model care să răspundă cel mai bine nevoilor comandantului militar modern.

Evaluând efectul deciziilor

intuitive vs. abordarea

analitică, putem conchide că

incertitudinea războiului poate

fi gestionată prin flexibilitate şi ritm susţinut.

Cu toate acestea, atunci când timpul nu

este un factor critic, liderul

militar trebuie să adopte o decizie

rezultată în urma unui proces

analitic, care să-l consolideze pe

cel intuitiv.





Meditaţia şi intuiţia lui Napoleon nu trebuie privite ca pe un dar, ci ca pe o cerinţă a comandantului modern. Încrederea în capacităţile unice ale celor două calităţi vor da liderului instrumente mentale potrivite pentru sarcinile complexe de pe câmpul de luptă. Ar putea elimina ceaţa războiului37, oferind viziune, înţelegere şi victorie.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE1. ***, British Military Doctrine (Army Code 71451), Londra, 1989.2. M. Andriaşiu, Metode de decizie multicriteriale, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1986.3. B.L. Benderely, Everyday Intuition, în Psychology Today, 1989.4. E. de Bono, Cursul de gândire al lui Edward de Bono. Instrumente

eficiente pentru a transforma modul de gândire (De Bono’s Thinking Course: Powerful Tools to Transform Your Thinking), Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007.

5. I. Căineap, A. Mureşan, Consideraţii privind unele procedee de estimare comparativă cu aplicaţii în analiza economică teritorială, în Revista de Statistică, nr. 8, 1978.

6. Carl von Clausewitz, On War, Penguin Books Ltd., Londra, 1982.7. Guy Claxton, Hare Brain Tortoise Mind, Fourth Estate, Londra, 1998.8. Martin van Creveld, Command in War, Harvard University Press,

Cambridge, 1985.9. W.G.S. Doughty, Intuition and Decision Making, în British Army

Review, 1989.10. M.R. Feinberg, J.J. Tarrant, Why Smart People do Dumb Things, Simon

& Schuster, New York, 1995.11. J.F.C. Fuller, The Foundation of the Science of War, Hutchinson,

Londra, 1926.12. I. Gâdiuţă, D. Sava, Decizia militară – raţionalitate şi legitimitate

(Military Decision – Rationality and Legitimity), Colecţia Bibliotecii Statului Major General, Bucureşti, 1998.

13. P. Gheorghiu, Sistem informaţional decizie-conducere, în Revista de Statistică, nr. 8, 1979.

14. Robert Heinl, Dictionary of Military and Naval Quotations, Naval Institute Press, Annapolis, 1966.

37 Ceaţa războiului, la Clausewitz (Nebel des Krieges, în original, în germană), este starea de incertitudine din timpul operaţiilor militare, o „ceaţă” generată de necunoaşterea, în profunzime, a intenţiilor adversarului, dublată de nesiguranţa în ceea ce priveşte propria capacitate de a-i face faţă.

51


15. G. Klein, Sources of Power: How People Make Decisions, MIT Press, Cambridge, 1998.

16. G.A. Miller, The Magical Number Seven, Plus or Minus Two: Some Limits on Our Capacity for Processing Information, în Psychological Review, 1956.

17. Henry Mintzberg, The Rise and Fall of Strategic Planning, Prentice Hall, New York, 1994.

18. Richard Pelvin, Japanese Air Power 1919-1945: A Case Study in Military Dysfunction, Air Power Studies Centre, Royal Australian Air Force, 1995.

19. J.A. Picart, Expert War Fighters and Battlefield Vision, în Military Review, 1991.

20. C.T. Rogers, Intuition: An Imperative of Command, în Military Review, 1994.

21. C. Teleşpan, L. Stanciu, Bazele managementului – curs (The Basics of Management – Course), Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2005.

22. A. Trifu, Universul multidimensional al deciziei (The Multi-Dimentional Univers of the Decision), Editura Economică, Bucureşti, 2008.

23. I. Verzea, G. Luca, Management general, Editura Performantica, Iaşi, 2005.




ROLUL COMUNICROLUL COMUNICÃÃRII RII ÎN OPERAÎN OPERAÞÞIILE INFORMAIILE INFORMAÞÞIONALE (INFO OPS) IONALE (INFO OPS)

ªªI ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR I ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR INFORMAINFORMAÞÞIONALE (MRI)IONALE (MRI)

Colonel prof.univ.dr. Adrian LESENCIUCDepartamentul de Știinţe Fundamentale,

Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, Brașov

Lucrarea de faţă are drept scop evidenţierea rolului comunicării în arhitectura operaţiilor informaţionale (INFO OPS) şi a managementului resurselor informaţionale (MRI) în domeniul militar, luând în considerare schimbările cantitative şi calitative privitoare la câmpul de luptă contemporan, noile structuri de forţe, noile tehnologii, precum şi alte aspecte, respectiv fizionomia noului tip de război. Din această perspectivă, intenţionăm să identificăm rolul comunicării în operaţiile militare, oferind exemple din conflicte, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Mai mult decât atât, intenţionăm să analizăm mutaţiile produse după Războiul din Vietnam şi, în special, după două momente extrem de importante în desfăşurarea confruntărilor militare: Războiul din Golf (1990-1991) şi Războiul din Irak (2003). Aceste schimbări consistente au generat modificarea radicală a rolului arhitecturii comunicaţionale/informaţionale a conflictului contemporan în doctrinele din ultimele două decenii.

Cuvinte-cheie: comunicare, război informaţional, operaţii informaţionale (INFO OPS), managementul resurselor informaţionale (IRM), război bazat pe reţea.

Traducere din limba engleză realizată de Diana Cristiana LUPU.

53

Rolul comunicării în operaþiile informaþionale (INFO OPS) ºi în managementul resurselor Rolul comunicării în operaþiile informaþionale (INFO OPS) ºi în managementul resurselor informaþionale (MRI)informaþionale (MRI)

1. Introducere Problema studierii rolului comunicării în arhitectura operaţiilor

informaţionale (INFO OPS) şi a managementului resurselor infor-maţionale în domeniul militar, implicit în sistemele de comandă şi control (C2) ale structurilor militare este una de maximă actualitate şi interes. Mutaţiile doctrinare şi acţionale produse în fizionomia conflictului armat în ultimele două sau trei decenii au condus la schimbări fundamentale. Cele mai importante dintre acestea sunt reprezentate de schimbarea accentului de pe dimensiunea informaţională (-acţională), faţă de doar dimensiunea acţională din trecut, pe forma hibridă a operaţiilor militare (acţiuni tactice letale şi neletale), faţă de cele letale din trecut, pe înţelegerea rolului fluxului comunicaţional/informaţional ca element fundamental şi scop final în conflict, faţă de o simplă condiţie a succesului, cum era considerat în trecut. Comunicarea, respectiv fluxul comunicaţional, infrastructura fizică şi, în special, resursa umană care să o utilizeze şi-au schimbat, radical, poziţia, de la periferie spre centrul operaţiilor militare.

În sprijinul aspectelor prezentate, am analizat rolul comunicării în acţiunile militare în două momente importante din istoria recentă: Războiul din Golf (1990-1991) şi Războiul din Irak (2003). Primul capitol, Rolul comunicării în operaţiile militare, tratează schimbările privitoare la reproiectarea doctinară în relaţie cu punctul zero, Războiul din Golf, pe baza lecţiilor istoriei (din cele mai vechi timpuri şi până astăzi) ce nu pot fi neglijate. Capitolul al doilea se concentrează asupra rolului comunicării în arhitectura şi modul de funcţionare al operaţiilor informaţionale (INFO OPS) şi evidenţiază mutaţiile calitative în aşa-numitele capabilităţi de informaţii – Information-Related Capabilities (IRC) sau funcţiile întrunite necesare pentru realizarea efectului sinergic în operaţiile întrunite. Mai mult, capitolul al doilea ia în considerare fundamentele ştiinţifice (provenite din domeniul ştiinţelor economice), precum şi politicile şi doctrinele necesare pentru proiectarea judicioasă a managementului resurselor informaţionale. Războiul din Irak (2003) este momentul-cheie în care s-a produs saltul calitativ de la funcţiile

Comunicarea, respectiv fluxul

comunicaţional, infrastructura

fizică şi, în special, resursa

umană care să o utilizeze

şi-au schimbat, radical, poziţia,

de la periferie spre centrul

operaţiilor militare.




Adrian Adrian LESENCIUCLESENCIUC

acţionale la cele informaţional-acţionale. Concluziile prezentului articol se bazează pe efectele reale ale implementării noului concept doctrinar având o infrastructură comunicaţională/informaţională: războiul bazat pe reţea – Network Centric Warfare (NCW).

2. Rolul comunicării în operațiile militare

2.1 Războiul din Golf: punctul zero al (re)proiectării comunicării în câmpul de luptăDupă Războiul din Golf (1990-1991), majoritatea statelor

europene şi-au modificat arhitectura comunicaţională în structurile militare, ca urmare a conştientizării mutaţiei strategice constând în preponderenţa informaţiei ca resursă de război. Având în vedere rolul comunicării în criza socială acută generată de Războiul din Vietnam (1961-1975), Statele Unite ale Americii au reglementat problemele de comunicare, cel puţin în relaţie cu societatea civilă. Nou-înfiinţatul departament de relaţii publice a conceput acţiuni de comunicare cu publicul pentru a compensa, după retragerea trupelor americane din Vietnam (1973), lipsa de interes pentru înrolarea în forţele armate americane. Studiourilor de la Hollywood le-au fost „solicitate” producţii cinematografice, incluse în seria „Return from Vietnam/Reîntoarcerea din Vietnam”: Rambo (1982; 1985; 1988; 2008) sau Missing in Action (1984-1986)1. Respectivele filme, având eroi care îşi etalează forţa personală într-un mod agresiv şi primitiv, au reprezentat răspunsul natural la înfrângerea în război la nivel comunicaţional (media). Mai apoi, pentru a compensa lipsa de interes pentru Forţele Aeriene, a fost „solicitat” studiourilor de la Hollywood Top Gun (1986), care a avut un succes extraordinar, încadrându-se în seria producţiilor ce se adresează unei audienţe nu foarte educate, oferind satisfacţie imediată prin plasarea fiecărui individ din audienţă în tumultul acţiunii şi „promiţând” fiecăruia succes cu orice preţ, ceea ce se leagă de etosul anti-intelectual2. Chiar dacă, în contrapartidă şi în acord cu atitudinea americană anti-războinică a perioadei, publicului elitist i-au fost oferite filme precum The Deer Hunter (1978), Apocalypse Now (1979) sau Platoon (1986), efectele seriei „Return from Vietnam” au fost în concordanţă cu o teorie a comunicării proiectată cu cel puţin

1 Douglas Kellner, Cultura media, Institutul European, Iaşi, [1995] 2001, p. 86.2 Ibidem, p. 94.

În SUA, nou înfiinţatul departament de relaţii publice a conceput acţiuni de comunicare cu publicul pentru a compensa, după retragerea trupelor americane din Vietnam (1973), lipsa de interes pentru înrolarea în forţele armate americane.

55


un deceniu în urmă, respectiv teoria utilizărilor şi a satisfacţiilor/Uses and Gratifications Theory3.

Aşadar, într-un context în care cel mai important actor militar din Războiul din Golf, Statele Unite ale Americii, înţeleseseră deja, la vremea respectivă, care este rolul comunicării, cel puţin în relaţia cu societatea civilă, alte state au început, de asemenea, să conştientizeze acest rol şi să îşi reproiecteze arhitectura comunicaţională, în acord cu un set de cerinţe practice ale câmpului de luptă. De exemplu, lecţiile războiului din 1991 şi decizia de a pune capăt serviciului militar obligatoriu (1996) au determinat Franţa să-şi reorganizeze comunicarea pe patru domenii de referinţă: instituţional, operaţional, recrutare şi linii de comunicare în situaţii de criză4. Regatul Unit şi-a schimbat proiecţia strategică asupra comunicării în aceeaşi perioadă, dar ca un set de lecţii învăţate în conflictul din Kosovo (1996-1999). Jucând rolul de conducător al operaţiilor multinaţionale, forţele armate britanice au fost confruntate cu necesitatea de a stabili, din punct de vedere comunicaţional, legătura dintre perspectiva politică şi cea militară, ceea ce, întotdeauna, necesită sprijinul publicului. Practic, cu costuri mai mici decât cele ale forţelor armate americane în Vietnam, forţele armate britanice au înţeles că „operaţiile media sofisticate aveau importanţă crucială pentru menţinerea sprijinului publicului”5 şi au proiectat operaţiile media – Media Operations (MEDIA OPS) în conformitate cu vechiul principiu de a spune adevărul pentru a obţine sprijinul naţiunii în efortul de război: „Kosovo ne-a învăţat câteva lecţii noi şi a confirmat unele vechi. Printre cele noi, probabil cea mai importantă este nevoia de a investi persoane, resurse, instruire, doctrină şi coordonare în operaţiile media, pentru a obţine libertate de mişcare la toate nivelurile. Cât priveşte lecţiile vechi ce au fost confirmate: mai presus de toate, <Spune adevărul!>”6.

3 W. Schramm, J. Lyle, E. Parker, Television in the Life of Our Children, Stanford University Press, Palo Alto, CA, 1961. Mai târziu, începând cu 2007, teoria utilizărilor și satisfacţiilor/Uses and gratifications theory, potrivit căreia „activismul” publicului este influențat de selecția programelor/filmelor în funcție de nevoia de divertisment, informare (sau info-divertisment) şi utilitate socială, precum şi de nivelul de satisfacere a respectivelor nevoi de către media, a fost pusă în legătură directă cu producția cinematografică. A se vedea şi Ralph E. Hanson, Mass Communication: Living in a Media World, ediția a 2-a, CQ Press, Washington, DC, [2007] 2008.

4 Saïd Haddad, Managing the Media during the War in Mali: Between Restriction and Pragmatism, în Irina Goldenberg, Joseph Soeters şi Waylon H. Dean (editori), Information Sharing in Military Operations, New York, Springer, 2017, pp. 221-234, p. 223.

5 S.J.L. Roberts, Media Operations: Lessons from Kosovo, în Stephen Badsey & Paul Latawski (editori), Britain, NATO and the Lessons from Balkan Conflicts 1991-1999, Introducere de Geoffroy Hoon, Frank Cass, Londra, New York, 2004, pp. 67-78, p. 70.

6 Ibidem, p. 77.

Lecţiile războiului din

1991 şi decizia de a pune capăt

serviciului militar obligatoriu

(1996) au determinat Franţa să-şi

reorganizeze comunicarea pe

patru domenii de referinţă: instituţional, operaţional,

recrutare şi linii de comunicare în

situaţii de criză.





Războiul din Golf, primul conflict media, a oferit americanilor cea mai importantă lecţie cu privire la organizarea fluxurilor comunicaţionale şi a structurilor, prin discutarea şi înfiinţarea viitoarelor operaţii informaţionale – Information Operations (INFO OPS), simultan cu reorganizarea comunicaţională a forţelor armate franceze şi britanice, aspect ce va fi analizat în capitolul 3 al prezentei lucrări. Războiul din Golf poate fi privit ca un „dublu hiper-război”7, în ceea ce priveşte principalele două direcţii de acţiune: operaţiile militare şi acoperirea mediatică a acestora, direcţii ce au făcut posibilă apariţia „efectului CNN”8 şi, implicit, interconexiunea dintre cele două direcţii, explicată, după cum urmează: „Relaţia reciprocă poate fi rezumată într-o serie de cicluri: războiul duce la acoperirea media, care creează opinia publică, ceea ce pune politicienii sub presiune, aceştia, la rândul lor, punând presiune pe comandanţii militari, care iniţiază schimbări în ceea ce priveşte ducerea războiului şi/sau cenzură militară. Războiul din Golf a stabilit un nou standard, atât pentru comunicarea militară, cât şi pentru tratarea războiului în media”9.

7 Łukasz Kamieński, Gulf War (1990-1991), în Christopher H. Sterling (ed.), Military Communication. From the Ancient Times to the 21st Century, ABC-CLIO, Inc., Santa Barbara, CA, 2008, pp. 201-204, p. 77.

8 Efectul CNN este, de fapt, o teorie potrivit căreia televiziunile (inițial, CNN) utilizează imagini şocante din războaie şi crize umanitare, cu scopul de a influența deciziile politice favorabile intervenției.

9 Łukasz Kamieński, op. cit., p. 77.

Figura nr. 1: Momente principale

57


Practic, Războiul din Golf (1990-1991) a creat un nou standard pentru conflictele contemporane, cel puţin în ceea ce priveşte dimensiunea comunicaţională/informaţională. Dar, dacă acest conflict poate fi considerat punctul zero al reproiectării comunicării în operaţiile militare, care sunt lecţiile privitoare la comunicare din istorie?

2.2 Lecţii din istorieCel mai simplu mod de identificare a lecţiilor din istorie cu privire

la rolul comunicării în operaţiile militare este analiza factorilor decisivi pentru obţinerea victoriei pe câmpul de luptă sau a surselor de eroare şi eşec. Lecţia istoriei militare poate fi, aşa cum s-a exprimat gânditorul militar britanic B.H. Liddell Hart, aceea care poate constitui sursa proiectării principiilor luptei armate într-o manieră non-cauzală, post-clausewitziană şi anti-deterministică. Rezultatul identificării lecţiilor istoriei este un set de principii, general valide, care nu implică, în mod necesar, o divergenţă cu principiile de ordin inferior aplicabile în operaţiile militare pentru anumite structuri, arme şi specialităţi. Respectivele principii propun o abordare axiomatică a înţelegerii artei militare de-a lungul timpului: sunt principii de bază, ce vin din experienţă, „câteva adevăruri experienţiale, considerate universale şi fundamentale într-o asemenea măsură, încât să fie denumite axiome”10. Plecând de la o astfel de perspectivă, ce reprezintă fundamentul termenului „abordare indirectă”, am ales să analizăm, într-o lucrare publicată în 2014, Introducere în arta militară, posibilitatea de trasare a principalei direcţii a operaţiilor militare din perspectiva comunicării, respectiv concentrarea pe rolul fluxurilor comunicative, fundamentale în conducerea operaţiilor de-a lungul timpului11. În acest sens, am analizat cauzele succesului/eşecului marilor bătălii/operaţii din istoria omenirii, începând cu cele din timpuri străvechi până la conflictele contemporane.

Pentru o trecere sumară în revistă a acestora, am ales câteva exemple edificatoare. În Războiul Troian (1194-1184 î.e.n.), coaliţia aheană, constituită în jurul forţelor armate miceniene conduse de Agamemnon, a fost victorioasă datorită dezinformării cu privire la retragerea trupelor şi a înşelătoriei (denumită, în termeni militari moderni,

10 B.H. Liddell Hart, Strategia. Acţiunile indirecte, traducere L. Cojoc şi S. Pitea, Introducere de I. Cupşa, Editura Militară, Bucureşti, [1954] 1973, p. 346.

11 Adrian Lesenciuc, Războiul informaţional, Editura Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov, 2014, pp. 133-138.

Cel mai simplu mod

de identificare a lecţiilor

din istorie cu privire la rolul

comunicării în operaţiile militare este

analiza factorilor decisivi pentru

obţinerea victoriei pe

câmpul de luptă sau a surselor de

eroare şi eşec.





conceptul Military Deception/MILDEC), constând în introducerea luptătorilor în interiorul fortăreţei prin intermediul unui cal de lemn. Victoria grecilor, conduşi de Temistocle, în lupta de la Salamina (480 î.e.n.), s-a datorat dezinformării lui Xerxes cu privire la retragerea unei părţi a flotei inamice spre nord, ceea ce a provocat atragerea navelor persane în golful îngust, unde şi-au pierdut manevrabilitatea şi unde flota greacă, mai slabă şi mai puţin numeroasă decât cea persană, ar fi putut câştiga. Victoria trupelor mecedonene, conduse de Alexandru cel Mare, la Gaugamela (331 î.e.n.), reprezentând aproximativ 1/6 din totalul forţelor inamice, împotriva trupelor lui Darius al III-lea al Persiei, s-a datorat întreruperii fluxului comunicaţional al comenzii, prin „extragerea” trupelor de cavalerie bactriene din formaţiunea militară, dispuse în flancul drept al „nemuritorilor” care asigurau apărarea împăratului, şi prin perturbarea contactului vizual şi a coordonării trupelor, utilizând anumite maşini de război în câmpia uscată şi prăfuită a teritoriului care astăzi aparţine Irakului. Soarta bătăliei de la Manzikert (1071 e.n.), mai precis victoria trupelor turceşti ale lui Arp Arslan, a fost decisă de răspândirea zvonului fals privitor la moartea împăratului bizantin Roman al IV-lea Diogenes, ceea ce a condus la dezertarea mercenarilor. Bătălia de la Liegnitz din 1241, între trupele sileziene conduse de Henric al II-lea şi cel mongole conduse de Subotai, care coordonase operaţiile militare pe câmpul de luptă de la Bautar şi Kadan, a avut consecinţe nefavorabile pentru europeni, ca rezultat al dezinformării cu privire la numărul trupelor mongole şi al utilizării fumului de către asiatici, cu scopul de a înşela inamicul. Similar situaţiei de la Gaugamela, Bătălia de la Bosworth (1485) s-a încheiat cu înfrângerea trupelor lui Richard al III-lea de York, în favoarea armatei conduse de Henry Tudor, Duce de Richmond, având un număr de oşteni totalizând jumătate din trupele lui Richard. Armata yorkistă, divizată în trei grupe, a avut dezavantajul lipsei de comunicare şi coordonare, ceea ce a condus la preluarea tronului de către primul rege al dinastiei Tudor. De asemenea, Bătălia de la Tenochtitlan (1521) s-a defăşurat după un scenariu similar: conchistadorii spanioli, conduşi de Hernan Cortés, au reuşit, graţie armelor superioare, să spargă liniile inamice şi, astfel, să fragmenteze fluxul comunicaţional al aztecilor, conduşi de Moteuczoma Xocoyotl. Bătălia de la Nördlingen (1634) este un alt exemplu de victorie câştigată de armata imperială a lui Ferdinand şi a prinţului Fernando, condusă de contele Matteo Gallas şi marchizul de Leganes,

Victoria grecilor, conduşi de Temistocle, în lupta de la Salamina (480 î.e.n.), s-a datorat dezinformării lui Xerxes cu privire la retragerea unei părţi a flotei inamice spre nord, ceea ce a provocat atragerea navelor persane în golful îngust, unde şi-au pierdut manevrabi-litatea şi unde flota greacă, mai slabă şi mai puţin numeroasă decât cea persană, ar fi putut câştiga.

59


împotriva trupelor suedeze, aflate sub comanda lui Gustav Horn, şi cele ale Ligii de la Heilbronn, condusă de Bernhard von Weimar, prin divizarea armatei suedeze în două părţi şi, implicit, prin fragmentarea fluxurilor de comunicare. Bătălia de la Rossbach (1757), între trupele prusace ale lui Frederick cel Mare şi forţele franco-imperiale conduse de prinţul Charles de Soubise şi de prinţul Iosef Maria Friedrich von Saxa-Hildburghausen, s-a sfârşit cu victoria armatei prusace, ca urmare a slabei comunicări dintre comandanţii de brigadă ai armatei franco-imperiale. Bătălia de la Sadova (1866) ar fi putut avea un rezultat similar, dar, împotriva armatei prusace, conduse de generalul Helmuth von Moltke, trupele austriece şi saxone, sub comanda generalului Ludwig von Benedek, nu au putut beneficia de „fractura” în comunicare. Secolul al XX-lea ilustrează cel mai bine importanţa fluxurilor comunicaţionale pe câmpul de luptă. Un exemplu în acest sens poate fi reprezentat de arhitectura comunicaţională a Bătăliei pentru Anglia (1940), respectiv un flux comunicaţional al comenzii şi controlului (C2) bine implementat, care a împiedicat forţele germane să-şi atingă scopurile. De asemenea, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, operaţia americană Tidal Wave, pe teritoriul românesc, este un bun exemplu: eşecul aviaţiei SUA a fost rezultatul comunicării defectuoase (din cauza interzicerii comunicaţiilor radio pe timpul zborului).

Luând în considerare toate aceste exemple din istoria artei militare, precum şi exemplele de după Războiul din Golf, în special cele relative la realizarea arhitecturii comunicaţionale în reţea, în aşa-numitul război bazat pe reţea – Network Centric Warfare (NCW), putem formula un principiu, în maniera lui Liddell Hart, exprimând axiome binecunoscute (principii pozitive şi negative), centrate pe conceptul de „abordare indirectă”: „un principiu bazat pe studiul istoriei artei militare (exemplele menţionate mai sus constituind câteva dintre multele operaţii victorioase, ca urmare a superiorităţii comunicaţionale şi informaţionale) ar trebui sintetizat după cum urmează: nu permite întreruperea fluxului comunicaţional pentru trupele proprii pe timpul operaţiilor”12.

Scopul formulării acestui principiu nu este reprezentat de principiul în sine, cât de evidenţierea faptului că determinarea nomologică a operaţiilor militare nu necesită o ierarhie nomologică, ci o repoziţionare ştiinţifică dincolo de limitele deterministe clausewitziene, într-o paradigmă a deschiderii.

12 Ibidem, p. 138.

Secolul XX ilustrează

cel mai bine importanţa

fluxurilor comunicaţionale

pe câmpul de luptă.

Un exemplu în acest sens poate

fi reprezentat de arhitectura

comunicaţională a Bătăliei pentru

Anglia (1940), respectiv un flux comunicaţional

al comenzii şi controlului

(C2) bine implementat,

care a împiedicat forţele germane

să-şi atingă scopurile.





3. Rolul comunicării în arhitectura și managementul operațiilor informaționale – Information Operations (INFO OPS) 3.1 Apariţia operaţiilor informaţionale (INFO OPS) ca funcţie a comunicării Războiul din Golf a reprezentat punctul zero în reproiectarea

dimensiunii comunicaţionale a câmpului de luptă. În Statele Unite ale Americii, interesul pentru comunicare nu privea doar interacţiunea dintre forţele armate şi publicul extern şi comunicarea cu acesta pe baza principiului relaţiilor publice: Spune adevărul! – problema a fost rezolvată imediat după Războiul din Vietnam –, ci şi comunicarea cu scopul influenţării publicului extern şi intern. Imediat după schimbările cantitative şi calitative din mediul informaţional, în special în legătură cu rolul din ce în ce mai important jucat de spaţiul cibernetic şi de spectrul electromagnetic, în contextul dezvoltării fără precedent a dimensiunii media a câmpului de luptă, în timpul Războiului din Golf, primele aspecte ale managementului unitar al fluxurilor informaţionale/comunicaţionale, indiferent de scopul comunicării (informare sau influenţare), a adus în prim-plan încercarea de a scoate în evidenţă aspectul de soft power în detrimentul celui de hard power. În acest sens, problema managementului eficient al informaţiei pe câmpul de luptă a ridicat, în rândul cercetătorilor americani, problema definirii unui nou concept. Respectivul concept a fost numit, iniţial, război informaţional.

Figura nr. 2: Arhitectura comunicaţională a câmpului de luptă

în timpul Războiului din Golf, primele aspecte ale managementului unitar al fluxurilor informaţionale/comunicaţio-nale, indiferent de scopul comunicării (informare sau influenţare), a adus în prim-plan încercarea de a scoate în evidenţă aspectul de soft power în detrimentul celui de hard power.

61


La patru ani după încheierea conflictului, Martin C. Libicki a publicat o carte în care războiul informaţional era definit sau sintetizat ca o serie de manifestări conflictuale, după cum urmează:

a) război de comandă-control – command-and-control warfare (C2W), împotriva structurilor C2 ale inamicului;

b) război bazat pe informații – intelligence-based warfare (IBW), devenit, mai apoi, information-based warfare, împotriva sistemelor informaționale ale adversarului;

c) război electronic – electronic warfare (EW), utilizat pentru obținerea supremației în câmpul electromagnetic;

d) război psihologic – psychological warfare (PSYWAR sau ΨW), având ca scop schimbarea atitudinii şi a comportamentului diferitelor categorii de trupe (adverse, neutre, aliate, chiar trupe proprii);

e) război de tip „hacker” – hacker warfare (HW), vizând deținerea supremației în domeniul denumit ulterior, în doctrine, Cyber Network Operation (CNO);

f) războiul informațiilor economice – economic information warfare (EIW), având ca scop controlul informațional pentru obținerea efectelor economice şi

g) războiul cibernetic – cyberwarfare, iar apoi cybernetic warfare (CW or CybW), cuprinzând toate acțiunile militare virtuale ce au rezultate fizice13.

Pe fondul dezbaterilor din ce în ce mai aprinse privitoare la dimensiunea comunicaţională/informaţională a câmpului de luptă, a fost publicată, cu sprijinul unor diverse instituţii militare, o gamă de studii dedicate războiului informaţional, un exemplu fiind Information Warfare/Information Operations Study (1995). În 1998, Statele Unite ale Americii au avut prima doctrină a operaţiilor informaţionale, JP 3-13. Opt ani mai târziu, România a avut, la rândul său, prima doctrină a operaţiilor informaţionale, S.M.G./F.O.P. 3-15, care a intrat în vigoare la 31 iulie 2006. Operaţiile informaţionale au fost divers definite în cadrul diferitelor doctrine, cum ar fi cele aparţinând SUA, NATO şi României, toate acestea fiind de interes pentru prezentul studiu.

13 Martin C. Libicki, What is Information Warfare?, Center for Advanced Concepts and Technology Institute for National Strategic Studies/National Defense University, Washington, DC, 1995, p. X.

În 1998, Statele Unite ale

Americii au avut prima doctrină

a operaţiilor informaţionale,

JP 3-13. Opt ani mai târziu,

România a avut, la rândul său,

prima doctrină a operaţiilor

informaţionale, S.M.G./F.O.P. 3-15, care a

intrat în vigoare la 31 iulie 2006.

Operaţiile informaţionale

au fost divers definite în

cadrul diferitelor doctrine,

cum ar fi cele aparţinând

SUA, NATO şi României.





Definiția SUA Definiția NATO Definiția românească„(…) angajarea

integrată, în timpul operaţiilor militare,

a IRCs*, în acord cu alte direcţii de

operaţii, cu scopul de a influenţa,

perturba, corupe sau uzurpa capa-

citatea decizională a adversarului,

protejând-o pe cea proprie”.

„0107. a. Info Ops este o funcţie

militară destinată furnizării și coordo-nării activităţilor de

informaţii militare, cu scopul de a crea

efectele dorite asupra voinţei, înţelegerii

și capabilităţilor adversarilor și a altor

părţi aprobate de NAC**, în sprijinul

obiectivelor misiunilor Alianţei”.

„Operaţiile informaţionale reprezintă o funcţie a

statului major, cu scopul analizării, planificării,

evaluării și integrării tuturor activităţilor informaţionale,

pentru obţinerea efectelor dorite asupra voinţei,

capacităţii de înţelegere, percepţiei și capabilităţilor

adversarilor, potenţialilor adversari și a publicului

ţintă aprobat de CSAT***, în sprijinul îndeplinirii obiectivelor militare”.

JP 3-13, 2014:vii AJP-3.10, 2009:1-3 D.O.I., 2017:13, art. 0109Tabelul nr. 1: Definiţia operaţiilor informaţionale (INFO OPS) în diferite doctrine

Cele trei definiţii sunt convergente; diferenţele se referă la natura ţintei aprobate. Nu este o coincidenţă faptul că definiţiile sunt convergente, deoarece, în proiecţia acestor trei doctine, pornind de la o sursă comună, doctrina SUA a operaţiilor informaţionale – Information Operations JP 3-13 din 1998, spaţiul informaţional este definit asemănător, iar principiile şi elementele INFO OPS sunt, în toate cele trei doctrine, aproape identice. De exemplu, spaţiul informaţional, care conţine cele trei domenii de referinţă: fizic – constând în platforme şi reţele de comunicare reale; informaţional – constând în fluxurile comunicaţionale reale şi cognitive – reprezentând utilizatorii informaţiei, este definit aproximativ identic în toate cele trei doctrine (pentru o abordare adecvată şi neutră, ne raportăm la descrierea completă şi de referinţă, pusă la dispoziţie de David S. Alberts, John J. Gartska, Richard E. Hayes şi David A. Signori): „Domeniul fizic este locul unde există situaţia pe care militarii doresc să o influenţeze. Este domeniul în care lovitura, protecţia şi manevra au loc în plan terestru, maritim şi aerian. Este domeniul în care se găsesc platformele fizice şi reţelele de comunicaţii care le conectează. (…) Domeniul

* Capabilități legate de informație.** Părțile aprobate de NAC sunt acelea identificate în directivele politice de nivel înalt privitoare

la activitățile informaționale ale Alianței. Acestea pot include adversari, adversari potențiali, decidenți, grupuri culturale, elemente ale comunității internaționale şi alții ce pot fi informați de către activitățile informaționale ale Alianței.

*** Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Domeniul fizic este locul unde există situaţia pe care militarii doresc să o influenţeze. Este domeniul în care lovitura, protecţia şi manevra au loc în plan terestru, maritim şi aerian. Este domeniul în care se găsesc platformele fizice şi reţelele de comunicaţii care le conectează.

63


informaţional este acela în care există informaţiile. Este domeniul în care informaţia este creată, manipulată şi distribuită. Este domeniul care facilitează comunicarea informaţiei între luptători. Este domeniul în care comanda şi controlul forţelor armate moderne sunt comunicate, în care intenţia comandantului este transmisă. (…) Domeniul cognitiv este în minţile participanţilor. Acesta este locul unde există percepţiile, conştientizarea, înţelegerea, credinţele şi valorile, unde, ca urmare a atribuirii unui sens, se iau deciziile”14.

Cât priveşte elementele constitutive, operaţiile informaţionale definite sunt similare, cel puţin în doctrinele României şi a NATO. Doctrina americană este mai puţin riguroasă în delimitarea respectivelor operaţii, care constau în comunicarea bazată pe informaţii reale (relaţii publice şi operaţii civil-militare) şi în informaţii de influenţă15. Chiar şi aşa, diferenţele dintre concepţia americană, cea a NATO şi cea românească nu sunt semnificative. Într-o perspectivă comparativă, doctrina NATO şi cea românească includ:

Doctrina NATO Doctrina RomânieiOperații psihologice (PSYOPS) Operații psihologicePrezență, Postură & Profil (PPP) Prezență, Postură &

ProfilSecuritatea operațiilor (OPSEC) Securitatea operațiilor

Securitatea informațiilor (INFOSEC)

Securitatea comunicațiilor (COMSEC) Securitatea

informațiilorSecuritatea computerelor (COMPUSEC)

14 David S. Alberts, John J. Garstka, Richard E. Hayes & David A. Signori, Understanding Information Age Warfare, CCRP Publication Series, Washington, DC, 2001, pp. 11-14 .

15 În Joint Publication 3-13 Information Operations sunt prezentate următoarele elemente ale operațiilor informaționale: comunicare strategică – Strategic Communication (SC); grupul de coordonare întrunită interinstituțională – Joint Interagency Coordination Group (JIACG); afaceri publice – Public Affairs (PA), fostele relații publice – the former Public Relations (PR); operațiile civil-militare – Civil-Military Operations (CMO); operații în spațiul cibernetic – Cyberspace Operations (CO); asigurarea cu informații – Information Assurance (IA); operații în spațiu – Space Operations (SO); operații militare de sprijin cu informații – Military Information Support Operations (MISO); Intelligence (INTEL), prin utilizarea integrării – information operations intelligence integration (IOII); înşelare – Military Deception (MILDEC); securitatea operațiilor – Operations Security (OPSEC); operații tehnice speciale – Special Technical Operations (STO); operații întrunite în spațiul electromagnetic – Joint Electromagnetic Spectrum Operations (JEMSO), constând în război electronic – Electronic Warfare (EW) şi managementul spectrului electromagnetic – Electromagnetic Spectrum Management (EMS), precum şi angajarea liderului principal – Key Leader Engagement (KLE), a se vedea JP 3-13, 2014, II-5 – II-13.

Domeniul informaţional

este acela în care există

informaţiile. Este domeniul în care informaţia

este creată, manipulată

şi distribuită. Este domeniul

care facilitează comunicarea

informaţiei între luptători. Este

domeniul în care comanda şi

controlul forţelor armate moderne sunt comunicate,

în care intenţia comandantului este transmisă.

(…) Domeniul cognitiv este

în minţile participanţilor.

Acesta este locul unde există percepţiile,

conştientizarea, înţelegerea, credinţele şi

valorile, unde, ca urmare a

atribuirii unui sens, se iau

deciziile.





Doctrina NATO Doctrina României

Operații în rețele de computere (CNO)

Apărarea rețelei de computere (CND)

Operații în rețele de computere

Exploatarea rețelei de computere (CNE)Computer Network Attack (CNA)

Înşelare (MILDEC) Înşelare/MascareRăzboi electronic (EW) Război electronicDistrugere fizică Distrugere fizicăAngajarea liderului principal (KLE) Angajarea liderului

principalCooperare civi-militară (CIMIC) Cooperare

civil-militarăAJP-3.10, 2009:I-8 – I-10, art.0121-0128 D.O.I., 2017:27, 210

Tabelul nr. 2: Structura operaţiilor informaţionale (INFO OPS) în diferite doctrine

Operaţiile informaţionale (INFO OPS) au devenit un domeniu de operaţii neletal, în sprijinul operaţiilor întrunite, cu scopul de a influenţa procesul decizional (politico-) militar al adversarului şi de a proteja propriul proces decizional şi propriile structuri; aceasta a fost posibil, deoarece unele operaţii informaţionale (PSYOPS, MILDEC etc.) au existat înainte ca doctrinele din domeniile respective să producă efecte. Cu alte cuvinte, operaţiile informaţionale au furnizat primul construct doctrinar consistent care să confere un înţeles pragmatic dimensiunii comunicaţionale a câmpului de luptă, respectiv au consacrat această înţelegere în domeniul operaţional. Prin concentrarea pe această dimensiune comunicaţională, creşte gradul de predictibilitate în mediul informaţional şi efectul sintetic al operaţiilor întrunite nu este perturbat.

3.2. Necesitatea managementului integrat al informaţiilor în operaţiile întrunite

La momentul apariţiei interesului armatelor naţionale pentru planificarea funcţiei comunicaţionale a operaţiilor întrunite, existau deja, de trei decenii, dezbateri cu privire la managementul informaţiei, plecând de la domeniul economic. Unul dintre pionierii recunoaşterii rolului informaţiei ca resursă organizaţională este Fritz Machlup (1962), The Production and Distribution of Knowledge in the United States,

Operaţiile informaţionale au furnizat primul construct doctrinar consistent care să confere un înţeles pragmatic dimensiunii comunicaţionale a câmpului de luptă, respectiv au consacrat această înţelegere în domeniul operaţional.

65


care mută accentul de pe producerea pe distribuirea informaţiei16 şi a cunoaşterii, ca dat al analizelor economice, respectiv ca produs, ca funcţie a alocării resurselor. Managementul informaţiei, din perspectivă economică, apăruse deja, după mai bine de treizeci de ani de studiu al nivelului pragmatic al cunoaşterii. Înainte de Războiul din Golf, problemele majore cu care se confrunta managementul resurselor informaţionale (IRM) erau, în principal, legate de dimensiunea fizică a mediului informaţional17 şi, într-o perspectivă sumativă, acestea erau: păstrarea, stocarea şi accesul; automatizarea; comunicaţiile; standardele şi cerinţele pentru aplicaţii18. Dincolo de evoluţia consistentă şi complexă a cunoaşterii, managementul resurselor informaţionale (IRM) a beneficiat, cel puţin în Statele Unite ale Americii, de un mare interes în sfera politicilor publice. În paralel cu reforma dimensiunii comunicaţionale/informaţionale a câmpului de luptă, reforma managementului resurselor informaţionale a fost implementată în Statele Unite ale Americii, prin intermediul

16 Machlup dezbate, de asemenea, problema dimensiunii fizice a mediului informațional, în cap. VII, care analizează „mașinile informaţionale”, respectiv acele „aparaturi, instrumente sau dispozitive de diferite dimensiuni (…) atât timp cât acestea sunt <produse> și proiectate pentru a oferi informaţii”, a se vedea Fritz Machlup, The Production and Distribution of Knowledge in the United States, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1962, p. 295.

17 “Managementul resurselor informaţionale (IRM) este managementul datelor și informaţiilor – un termen care include managementul unor resurse informaţionale precum hardware, software, communicaţii, baze de date interne și externe, planificare și revizuire, precum și integrarea acestor resurse cu scopul de a sprijini managementul informaţiei la nivelul organizaţiei ca întreg”, a se vedea Boulton B. Miller, Managing Information as a Resource, în Jack Rabin & Edward M. Jackowski (editori), Handbook of Information Resource Management, Marcel Dekker, Inc., New York & Basel, 1997, pp. 3-33, p. 3.

18 Boulton B. Miller, Managing Information as a Resource, în Jack Rabin & Edward M. Jackowski (editori), Handbook of Information Resource Management, Marcel Dekker, Inc., New York & Basel, 1997, pp. 3-33, pp. 8-16.

Figura nr. 3: Managementul resurselor informaţionale (IRM)





Clinger-Cohen Act din 1996, cunoscut şi ca Actul de reformă al managementului tehnologiei informaţiei – Information Technology Management Reform Act. La momentul respectiv, acesta a avut rolul de a lua în considerare bunele practici în domeniul managementului IT în sectorul privat, cu scopul de a le transforma în direcţii de acţiune în agenţiile federale: „Actul Clinger-Cohen a fost bazat pe cele mai bune practici IT dovedite, utilizate de organizaţiile de frunte pentru a îmbunătăţi performanţa şi a îndeplini scopurile strategice. Actul defineşte un set de practici privitoare la achiziţii şi management, necesare pentru realizarea unei infrastructuri eficiente şi reorientează managementul IT spre sprijinirea directă a misiunilor”19.

Documentul legislativ stipulează, printre altele, crearea unei poziţii de ofiţer-şef cu informaţiile – Chief Information Officer (CIO), inclusiv în Departamentul Apărării – Department of Defense (DoD) şi în departamentele militare, care să dirijeze activitatea în domeniul comunicare, comandă, control şi intelligence (C3I), devenit, ulterior, C4I (prin luarea în considerare a reţelelor de computere).

În cele două decenii de la prima doctrină a operaţiilor informaţionale (INFO OPS) şi a trasării principalelor direcţii în managementul resurselor informaţionale (IRM), mediul global de securitate actual, caracterizat de complexitate şi dinamism, a scos în evidenţă eficienţa managementului informaţiei pe timpul operaţiilor militare. Documentele de securitate şi apărare naţionale, începând cu cele americane, au avut în vedere eficienţa managementului informaţiei. Începând cu anul 2007, Doctrina Armatei României (DAR) a luat, de asemenea, în considerare această cerinţă. Aceasta stipula că planificarea şi conducerea informaţiilor întrunite necesita un set de aspecte care, în cazul în care erau bine pregătite, ar fi condus la maximizarea capacităţii acţionale. Date fiind complexitatea şi diversificarea modalităţilor de acţiune dinamice din mediul extern, datorită actorilor statali şi nestatali, utilizând resursele informaţionale în mod complex şi eficient, doctrinele româneşti s-au aliniat standardelor nord-atlantice. A fost, de asemenea, luat în considerare un număr de funcţiuni, al căror scop era reducerea efectelor dinamicii mediului extern, pentru maximizarea efectelor prin acţiuni militare. Sub denumirea „funcţiuni întrunite”20, îndeplinite înaintea, în timpul sau după operaţiile întrunite, cu scopul de a crea condiţiile necesare pentru obţinerea efectului sinergic, Doctrina

19 Dan Porter, Alex Bennet, Ron Turner & Dave Wennergren, The Power of Team: The Making of a CIO, Department of the Navy, The Pentagon, Arlington County, Virginia, 2002, p. 17.

20 În ediția anterioară, „funcţiile întrunite” erau denumite „capabilităţi de sprijin”, fiind incluse în operațiile media (MEDIA OPS).

Începând cu anul 2007, Doctrina Armatei României stipula că planificarea şi conducerea informaţiilor întrunite necesita un set de aspecte care, în cazul în care erau bine pregătite, ar fi condus la maximizarea capacităţii acţionale.

67


Armatei României din 2012 include: „0506. – (1) Pentru a desfăşura operaţii întrunite, comandantul la nivel operaţional trebuie să ia în considerare un set de funcţiuni întrunite care să-i permită să determine capabilităţile specifice necesare. Principalele funcţiuni întrunite sunt:

a) manevra şi aplicarea puterii de foc;b) comanda-controlul;c) sprijinul operaţional;d) operaţiile informaţionale – INFO OPS; e) sprijin; f) protecţia forţei;g) cooperare civil-militară – CIMIC”21.

Se poate observa că funcţiunile întrunite, aşa cum sunt planificate în doctrina românească, implică un set de instrumente, tehnici şi activităţi care, în doctrina americană, sunt denumite capabilităţi legate de informaţie – information-related capabilities (IRC), cum ar fi: comandă şi control (C2), sprijin informaţional, operaţii informaţionale (INFO OPS), incluzând, după cum a fost prezentat în capitolul anterior, PSYOPS, PPP, OPSEC, INFOSEC, CNO, MILDEC, EW, distrugere fizică, KLE şi CIMIC (ultima fiind inclusă, redundant, în setul de funcţiuni întrunite), cărora li se adăugau, în doctrina anterioară, operaţiile mass-media (MEDIA OPS). Pentru o mai mare rigurozitate, acest set de IRCs inclus în funcţiunile întrunite cuprinde acele funcţiuni bazate pe o arhitectură comunicaţională consistentă, gravitând în jurul INFO OPS şi în jurul altor operaţii coordonate de INFO OPS sau în cooperare cu INFO OPS. Pentru o înţelegere adecvată a rolului INFO OPS în proiectarea comunicaţională a câmpului de luptă şi pentru obţinerea efectului sinergic al operaţiilor întrunite, în 2016, am rezumat în lucrarea denumită Războiul informaţional următoarele: „Operaţiile informaţionale joacă un rol important în toate fazele operaţiilor, precum şi înainte şi după momentul în care acestea sunt desfăşurate, presupunând o abordare logică a fiecărei faze, în tranziţia de la efortul principal la efortul de sprijin”22. Operaţiile informaţionale nu sunt planificate şi desfăşurate similar în toate forţele armate. În operaţiile multinaţionale, cadrul lor de desfăşurare, procedurile şi instrumentele sunt aliniate şi executate potrivit coordonării multinaţionale întrunite a comandantului forţei multinaţionale – Multinational Force Commander (MNFC). Luând în considerare proiectarea operaţiilor informaţionale, în acord cu celelalte

21 Doctrina Armatei României (DAR), Statul Major General, Bucureşti, 2012, p. 79.22 Joint Doctrine for Information Operations, Joint Pub 3-13 (PP 3-13), Joint Chiefs of Staff,

Washington, DC, 9 octombrie 1998, p. XI, consultat la 20 noiembrie 2014.





funcţiuni întrunite, cu scopul de a obţine efectul cumulat, dar având, totodată, în vedere planificarea şi execuţia unitare, în acord cu principiul comenzii unice, dar şi cu celelalte principii ale războiului, operaţia informaţională poate fi definită ca funcţiune întrunită23.

Managementul integrat al resurselor informaţionale în câmpul de luptă înseamnă plasarea sub aceeaşi umbrelă conceptuală a tuturor funcţiunilor IRC, incluzând funcţiunea de comandă-control (C2), dezvoltată de managementul resurselor informaţionale (IRM) din cadrul Armatei SUA ca structură de comandă, control, comunicaţii, computere & informaţii (C4I), care, prin adăugarea conceptului şi arhitecturii ISR, devine C4I2SR sau proiectarea cunoaşterii spaţiului de luptă dominant – Dominant Battlespace Knowledge (DBK), în conjuncţie cu aşa-numita „muniţie chirurgicală” sau muniţie precis ghidată – precision guided munition (PGM). Acest tip de management integrat oferă posibilitatea constituirii unei structuri C4I – ISR – PGM ca un sistem de sisteme24. Această arhitectură de luptă (proiectată pe structuri comunicaţionale/informaţionale), completată cu operaţii bazate pe efecte – effect-based operations (EBO) şi cu evaluarea continuă prin măsurile de eficienţă ale comenzii şi controlului – Command and Control Measures of Effectiveness (C2MOE), a reprezentat fundamentul apariţiei unui meta-sistem, denumit război bazat pe reţea – Network Centric Warfare (NCW).

23 Adrian Lesenciuc, Războiul informaţional, Editura Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov, 2014, p. 40.

24 „Conceptul de sistem de sisteme se concentra pe două elemente: informaţie și întrunire. Acesta prevedea integrarea (într-o anumită măsură suprapunerea) platformelor și componentelor inter-categorii existente – în special, sisteme C4I avansate cu sisteme ISR, într-un cadru întrunit, coerent și interoperabil. Conectând diverse arhitecturi C4I și sisteme de informaţii ISR, acestea ar permite existenţa unor capabilităţi de conștientizare a situaţiei – așa-numitele <Dominant Battlespace Knowledge (DBK)> – avute în vedere de Owens, pentru o rază mare de operaţii (200-pe-200-mile). În conjuncţie cu PGMs și platformele acestora, abordarea sisteme de sisteme ar exploata DBK, ceea ce ar accelera procesul decizional și ar avea ca efect <forţa de precizie în acţiune și rezultate>, (a se vedea William Owens, The Emerging U.S. System-of-Systems, U.S. Naval Institute Proceedings, 63 (februarie), 1996, pp. 36-39) și ar permite, în mod esenţial, armatei americane să localizeze, urmărească și distrugă forţele inamice cu impunitate virtuală”, a se vedea Michael Raska, Military Innovation in Small States. Creating a Reverse Asymmetry, Routledge, Abingdon, OX & New York, NY, 2016, pp. 36-39.

Figura nr. 4: Arhitectura comunicaţională a războiului

69


Acest concept, utilizat, pentru prima dată, pe timpul Războiului din Irak (2003), constă în operarea mediului informaţional cu scopul de a crea o reţea informaţional-acţională, constituită din senzori, decidenţi şi sisteme de foc. Arhitectura permite configurarea unei imagini unitare a câmpului de luptă, colectarea informaţiilor şi transmiterea acestora către centrele de decizie, actul decizional cvasi-instant şi acţiunea imediată în dimensiunea fizică, prin aplicarea puterii de foc, indiferent de modul de dispersie geografică a elementelor reţelei. Practic, prin managementul integrat al informaţiei, pe baza arhitecturii comunicaţionale/informaţionale, fizionomia conflictului contemporan s-a modificat substanţial. Ultimele două decenii reprezintă perioada în care dimensiunea comunicaţională a câmpului de luptă a fost clar evidenţiată, transformându-l în mod radical şi, sperăm, ireversibil.

4. Concluzii Pentru prima dată în istorie, un concept doctrinar cu funcţiuni

comunicative/informaţionale a reprezentat conceptul central al organizării teatrului de operaţii. Războiul din Irak (2003) poate fi rezumat ca unul dintre o coaliţie multinaţională, cu forţe dislocate în bazele din Kuweit, Turcia, Arabia Saudită, Oman, Emiratele Arabe Unite şi pe portavione în Oceanul Indian, şi armata irakiană, având dimensiuni reduse şi fiind slab echipată. Pentru analiza noastră, nu este importantă asimetria forţelor şi a tehnologiei, ci cea doctrinară. În acest conflict, dincolo de implementarea doctrinară a conceptului de război bazat pe reţea (NCW), structura forţelor aeriene implicate în operaţia Iraqi Freedom a fost caracterizată de concentrarea pe dimensiunea informaţională şi nu pe acţiunea războiului (atac). De exemplu, cele 863 de unităţi ale Forţelor Aeriene ale SUA, care au asigurat supremaţia aeriană indubitabilă, au avut următoarea destinaţie: 293 de avioane de vânătoare şi război electronic/supraveghere (utilizând sistemul J-8 JSTARS pentru lovirea blindatelor), 51 pentru bombardament, 22 pentru C-2 şi 60 pentru IS&R (asigurând funcţionalitatea conceptului RBR), 58 pentru operaţii de căutare şi salvare, 73 pentru forţe speciale, 182 pentru alimentare în aer, 111 pentru transport şi 13 pentru alte misiuni, cărora le-au fost adăugate 113 aeronave aparţinând Forţelor Aeriene Britanice: 66 de avioane de vânătoare, 4 pentru C-2 şi 9 pentru IS&R, 14 pentru operaţii de salvare, 12 pentru alimentare în aer şi 4 pentru transport25. De fapt, pentru prima dată în istorie, prin proiecţia

25 O distribuție identică poate fi observată şi în cazul Forțelor Aeriene britanice utilizate în Războiul din Irak (2003).

Războiul din Irak (2003) poate fi

rezumat ca unul dintre o coaliţie multinaţională,

cu forţe dislocate în bazele din

Kuweit, Turcia, Arabia Saudită,

Oman, Emiratele Arabe Unite şi pe portavione

în Oceanul Indian, şi armata

irakiană, având dimensiuni

reduse şi fiind slab echipată.





funcţiilor de luptă ale aeronavelor utilizate, scopul final al operaţiilor întrunite nu a fost cucerirea şi menţinerea supremaţiei aeriene: „începând cu acest conflict, cucerirea şi menţinerea supremaţiei aeriene au devenit un mijloc de cucerire şi menţinere a supremaţiei informaţionale”26.

În aceste condiţii, aşa cum arată şi lecţiile istoriei, potrivit cărora menţinerea fluxurilor comunicaţionale este condiţia succesului în război, actuala fizionomie a conflictului aduce în atenţie o arhitectură comunicaţională obligatorie, vizând supremaţia informaţională. Dimensiunea comunicaţională/informaţională a războiului nu este limitată la condiţiile succesului, ci reprezintă însuşi scopul confruntării.

BIBLIOGRAFIE1. ***, Allied Joint Doctrine for Information Operations (AJP-3.10), NATO

Standardization Agency (NSA), Bruxelles, noiembrie 2009. 2. ***, Doctrina Armatei României (DAR), Statul Major General,

Bucureşti, 2012.3. ***, Doctrina Operaţiilor Informaţionale, S.M.G./F.O.P 3-15, Statul

Major General, Bucureşti, 31 iulie 2006. Ediția a II-a, D.O.I., aprobată cu nr. S.M.G.-66, 10 august 2017.

4. ***, Joint Doctrine for Information Operations, Joint Pub 3-13 (PP 3-13), Joint Chiefs of Staff, Washington, DC, 9 octombrie 1998.

5. David S. Alberts, John J. Garstka, Richard E. Hayes & David A. Signori, Understanding Information Age Warfare, CCRP Publication Series, Washington, DC, 2001.

6. Saïd Haddad, Managing the Media during the War in Mali: Between Restriction and Pragmatism, în Irina Goldenberg, Joseph Soeters şi Waylon H. Dean (editori), Information Sharing in Military Operations, New York, Springer, 2017.

7. Ralph E. Hanson, Mass Communication: Living in a Media World, ediția a 2-a, CQ Press, Washington, DC, [2007] 2008.

8. Łukasz Kamieński, Gulf War (1990-1991), în Christopher H. Sterling (ed.), Military Communication. From the Ancient Times to the 21st Century, ABC-CLIO, Inc., Santa Barbara, CA, 2008.

9. Douglas Kellner, Cultura media, Institutul European, Iaşi, [1995] 2001.10. Adrian Lesenciuc, Introducere în arta militară, Editura Academiei

Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov, 2014.11. Adrian Lesenciuc, Războiul informaţional, Editura Academiei Forțelor

Aeriene „Henri Coandă”, Braşov, 2014.12. Martin C. Libicki, What is Information Warfare?, Center for Advanced

Concepts and Technology Institute for National Strategic Studies/National Defense University, Washington, DC, 1995.

26 Adrian Lesenciuc, Războiul informaţional, op. cit., p. 111.

71


13. B.H. Liddell Hart, Strategia. Acţiunile indirecte, traducere L. Cojoc şi S. Pitea, Introducere de I. Cupşa, Editura Militară, Bucureşti, [1954] 1973.

14. Fritz Machlup, The Production and Distribution of Knowledge in the United States, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1962.

15. Boulton B. Miller, Managing Information as a Resource, în Jack Rabin & Edward M. Jackowski (editori), Handbook of Information Resource Management, Marcel Dekker, Inc., New York & Basel, 1997.

16. William Owens, The Emerging U.S. System-of-Systems, U.S. Naval Institute Proceedings, 63 (februarie), 1996.

17. Dan Porter, Alex Bennet, Ron Turner & Dave Wennergren, The Power of Team: The Making of a CIO, Department of the Navy, The Pentagon, Arlington County, Virginia, 2002.

18. Michael Raska, Military Innovation in Small States. Creating a Reverse Asymmetry, Routledge, Abingdon, OX & New York, NY, 2016.

19. S.J.L. Roberts, Media Operations: Lessons from Kosovo, în Stephen Badsey & Paul Latawski (editori), Britain, NATO and the Lessons from Balkan Conflicts 1991-1999, cu o Introducere de Geoffroy Hoon, Frank Cass, Londra, New York, 2004.

20. W. Schramm, J. Lyle & E. Parker, Television in the Life of Our Children, Stanford University Press, Palo Alto, CA, 1961.




PROBLEMA DELIMITPROBLEMA DELIMITÃÃRII SPARII SPAÞÞIULUI IULUI AERIAN AERIAN ªªI A CELUI EXTRAATMOSFERIC I A CELUI EXTRAATMOSFERIC ªªI I

IMPACTUL SIMPACTUL SÃÃU POTENU POTENÞÞIAL IAL ASUPRA SECURITASUPRA SECURITÃÞÃÞII GLOBALEII GLOBALE

Radu-Mihai DINCĂ

Traian ANASTASIEI Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, București

Deşi, în prezent, există o diferenţă fundamentală în materie de legislaţie internaţională aplicabilă spaţiului aerian şi celui extraatmosferic, în mod paradoxal, delimitarea celor două medii nu a fost încă stabilită şi agreată la nivel internaţional prin tratate, convenţii sau acorduri. O atare delimitare constituie o condiţie indispensabilă pentru aplicarea şi respectarea principiilor care alcătuiesc corpurile legislative specifice, dar şi pentru o mai bună gestionare a chestiunilor de securitate care vizează operarea în cele două medii.

În contextul dezvoltării tehnologice accelerate şi al emergenţei actorilor privaţi în sectorul activităţilor spaţiale, această lacună în materie de drept internaţional poate genera o serie de consecinţe negative asupra securităţii globale, pe care vom încerca să le decelăm în lucrarea de faţă.

Cuvinte-cheie: spaţiu aerian, delimitare, spaţiu extraatmosferic, securitate, teoria spaţialistă.

73

Problema delimitării spaţiului aerian şi a celui extraatmosferic şi impactul său potenţial Problema delimitării spaţiului aerian şi a celui extraatmosferic şi impactul său potenţial asupra securităţii globaleasupra securităţii globale

1. INTRODUCERECu toate că epoca spaţială a fost inaugurată la 4 octombrie 1957,

odată cu lansarea primului satelit artificial pe orbita Terrei, iar epoca zborului este definită la început de secol XX, odată cu zborurile fraţilor Wright din luna decembrie a anului 1903, este oarecum ambiguu faptul că, până la acest moment, nu există o normare a limitei dintre mediul aerian şi spaţiul cosmic. La o analiză mai amănunţită, acest fapt apare şi mai paradoxal, întrucât Corpus Juris-urile specifice celor două medii diferă substanţial.

În cazul spaţiului aerian, Convenţia de la Paris, semnată la 13 octombrie 1919, şi, ulterior, Convenţia de la Chicago, din 7 decembrie 1944, stipulează că „fiecare stat are suveranitatea completă şi exclusivă asupra spaţiului aerian de deasupra teritoriului său”1, în vreme ce Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti, din 27 ianuarie 1967, prevede că „spaţiul extraatmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti, nu este susceptibil de apropriaţiune naţională prin proclamarea suveranităţii, prin folosinţă sau ocupaţie sau prin orice alt mijloc”2. Având în vedere această diferenţă ireconciliabilă între dreptul internaţional al aerului şi dreptul internaţional spaţial, considerăm că, pentru a prezerva securitatea aero-spaţială, pe termen mediu şi lung, este în interesul comunităţii internaţionale să consimtă asupra unei graniţe între spaţiul aerian şi cel extraatmosferic. În plus, Dreptul spaţial este singura ramură a Dreptului internaţional fără un domeniu de aplicare definit din punct de vedere legal, iar domeniul de aplicare este vital pentru orice tip de lege.

1 Disponibil la adresa http://www.caa.ro/media/docs/Conventia_Chicago_07.12.1944.pdf şi la https://web.archive.org/web/20120705050026/http://www.aviation.go.th/airtrans/airlaw/ 1914.htl, accesat la data de 14.05.2018.

2 Disponibil la adresa https://lege5.ro/Gratuit/g43tamzt/tratatul-cu-privire-la-principiile-care-guverneaza-activitatea-statelor-in-explorarea-si-folosirea-spatiului-extraatmosferic-inclusiv-luna-si-celelalte-corpuri-ceresti-din-27011967-, accesat la data de 14.05.2018.

Pentru a prezerva

securitatea aero-spaţială,

pe termen mediu şi lung,

este în interesul comunităţii

internaţionale să consimtă asupra

unei graniţe între spaţiul aerian şi cel

extraatmosferic.




Radu-Mihai DINCĂ • Traian ANASTASIEIRadu-Mihai DINCĂ • Traian ANASTASIEI

Problema aceasta se află totuşi pe agenda Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) de mai bine de 50 de ani, fără să existe, până în prezent, vreo soluţie sau să se întrevadă vreo perspectivă în acest sens. Într-o oarecare măsură, persistenţa acestei lacune se poate explica prin posibilităţile tehnologice relativ reduse ale majorităţii statelor în materie de explorări spaţiale şi prin incapacitatea acestora de a exercita controlul efectiv asupra spaţiului aerian şi a celui cosmic, aferente teritoriilor naţionale. După cum observa Julian Verplaetse, încă din anul 1960, „de îndată ce statele vor ajunge treptat să se angajeze în activităţile de explorare spaţială, se vor impune o serie de clarificări tehnice şi, probabil, va fi necesară încheierea unor acorduri juridice în acest sens. Când o activitate depăşeşte cadrul aplicabil limitat şi devine o practică uzuală, aceste necesităţi vor deveni urgente şi de nestăvilit”3.

Starea de necesitate privind delimitarea, pe cât de puţin evident s-a manifestat în trecut, pe atât de problematică poate deveni în viitorul apropiat, date fiind posibilităţile generate de revoluţiile tehnologice. Coroborat cu aceasta, trebuie să menţionăm emergenţa actorilor nestatali, care participă intensiv la dezvoltarea unor capabilităţi şi programe spaţiale, de multe ori superioare celor deţinute de majoritatea statelor. Interesele spaţiale ale sectorului privat pot influenţa, într-o direcţie pozitivă pentru umanitate, evoluţia pe termen lung a explorărilor spaţiale, mai ales din perspectiva exploatării unor resurse spaţiale4. În acelaşi timp însă, proliferarea tehnologiilor spaţiale poate facilita accesul grupărilor teroriste sau al unor state eşuate la această categorie de tehnologii. Având în vedere impactul operaţional semnificativ al vectorilor dezvoltaţi în jurul tehnologiei rachetelor, este uşor de intuit relevanţa tehnologiilor spaţiale pentru dezvoltarea arsenalelor de arme de distrugere în masă.

2. PRINCIPALELE CURENTE ŞI CRITERII DE DEMARCARE REFERITOARE LA LIMITA DINTRE SPAŢIUL AERIAN ŞI CEL EXTRAATMOSFERICUn prim pas către reglementarea activităţilor desfăşurate în cosmos

şi în aer, astfel încât statele şi organizaţiile internaţionale să poată controla eventualele derapaje de la normele de drept internaţional,

3 Julian Verplaetse, International Law in Vertical Space, Rothman, 1960, p. 153.4 O serie de companii private, printre care se numără Planetary Resources Inc., Shackleton

Energy Company, Deep Space Industries, Moon Express etc. şi-au declarat intenția de a explora şi exploata resursele minerale înglobate în asteroizi sau aparținând altor corpuri cereşti.

Având în vedere impactul operaţional semnificativ al vectorilor dezvoltaţi în jurul tehnologiei rachetelor, este uşor de intuit relevanţa tehnologiilor spaţiale pentru dezvoltarea arsenalelor de arme de distrugere în masă.

75


trebuie să înceapă prin definirea fără echivoc a graniţei dintre cele două medii. După cum menţionam, miezul problemei constă în faptul că dreptul internaţional al aerului, fiind corpul juridic mai vechi, nu a venit niciodată cu o definiţie precisă a termenului de „spaţiu aerian”, lăsând fără răspuns chestiunea legată de localizarea exactă a limitei superioare a spaţiului aerian în raport cu spaţiul cosmic.

Având în vedere atât regularitatea zborurilor spaţiale cu echipaj uman, cât şi posibilitatea turismului spaţial în viitorul apropiat, definirea şi delimitarea spaţiului cosmic, cel mai vechi obiectiv al agendei Comitetului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Extraatmosferic (COPUOS), reprezintă o problemă juridică vitală. Totuşi, COPUOS nu a reuşit să ajungă la un consens şi, în plus, nu a reuşit să adopte nicio convenţie sau tratat de drept spaţial în ultimele decenii. La acest moment, se poate observa că dreptul spaţiului cosmic este singura ramură a dreptului internaţional a cărei arie de aplicare nu este definită din punct de vedere juridic. Cu toate acestea, literatura de specialitate referitoare la subiectul delimitării abundă în criterii şi principii, multe dintre acestea vizând aspecte de ordin ştiinţific şi politic.

Din tot acest amalgam de idei, concepte, principii şi criterii, specialiştii în drept internaţional spaţial/aerian trebuie să le aleagă pe acelea care răspund cel mai bine dezideratelor internaţionale, nevoilor de dezvoltare ale statelor, realităţilor economice şi tehnologice din prezent. Totodată, pentru a se asigura că, odată stabilită linia de demarcaţie dintre aer şi cosmos, aceasta îşi păstrează o oarecare viabilitate, este necesar ca specialiştii în drept internaţional spaţial/aerian să ia în considerare evoluţiile tehnologice, demografice, sociale, economice, militare etc. Iată de ce problema delimitării/demarcării devine complexă.

Un alt aspect foarte important care îngreunează acest demers se referă la interesul unor state, care deţin capabilităţi şi desfăşoară activităţi spaţiale, de a menţine statusul „incert” al graniţei aero-spaţiale. În cele ce urmează, vom susţine acest argument prin exemplul Statelor Unite.

Cele mai importante şcoli de gândire în materie de demarcaţie spaţială abordează problematica demarcaţiei în moduri diferite. O taxonomie a teoriilor şi abordărilor cu privire la problema delimitării spaţiului extraatmosferic poate fi rezumată astfel:

• teoria spaţialistă;

Miezul problemei

constă în faptul că dreptul

internaţional al aerului nu a venit niciodată

cu o definiţie precisă a

termenului de „spaţiu

aerian”, lăsând fără răspuns

chestiunea legată de

localizarea exactă a limitei

superioare a spaţiului aerian

în raport cu spaţiul cosmic.





• teoria funcţionalistă;• adepţii/susţinătorii doctrinei dreptului internaţional cutumiar;• adepţii/susţinătorii abordării potrivit căreia, în prezent, nu este

necesară o demarcare;• adepţii/susţinătorii extinderii suveranităţii statale ad infinitum

(teoria „Usque ad infinitum”).Multe dintre opiniile referitoare la problema delimitării gravitează

totuşi în jurul ideii conform căreia, în prezent, nu este necesară o graniţă precisă între cele două medii. La începuturile proceselor de legiferare derulate de COPUOS sub auspiciile ONU, reprezentanţii Canadei, Marii Britanii, SUA şi ai altor state din Europa de Vest şi-au exprimat o astfel de opinie. Chiar şi reprezentanţii Uniunii Sovietice considerau că nu era posibil, la acel moment, să se identifice criteriile tehnico-ştiinţifice necesare definirii spaţiului cosmic5.

Argumentele susţinătorilor acestei teorii se bazează pe următoarele considerente:

1. Absenţa unui acord explicit pentru delimitarea cosmosului de spaţiul aerian nu a condus, până în prezent, la tensiuni internaţionale şi nici nu există premise că acest lucru se va întâmpla în viitor.

2. Demersurile îndreptate în direcţia stabilirii unei altitudini de graniţă vor invita multe state să-şi revendice suveranitatea într-o manieră litigioasă, după cum deja există exemple din dreptul mării libere (vezi revendicările Chinei asupra unor insule din Marea Chinei de Sud).

3. Oriunde va fi stabilită graniţa, este foarte posibil ca această să fie dispusă prea sus, deoarece teama statelor de necunoscut le va determina să revendice o porţiune cât mai mare din spaţiul aerian de deasupra teritoriului naţional.

4. Viitoarele activităţi aerospaţiale desfăşurate la altitudini reduse vor fi tolerate în contextul lipsei unui acord expres.

5. Este foarte probabil ca orice acord realizat ulterior să presupună coborârea limitei superioare a spaţiului aerian în raport cu o decizie luată în prezent.

5 Dr. Gbenga Oduntan, The Never Ending Dispute: Legal Theories on the Spatial Demarcation Boundary Plane between Airspace and Outer Space, în Hertfordshire Law Journal, 1(2), 2003, p. 66. Disponibil la adresa https://pdfs.semanticscholar.org/d81b/b88753eaced1ec97cc56baed8cc25ffdc9d6.pdf, accesat la data de 12.07.2018.

77


6. Odată ce se va conveni, la nivel internaţional, asupra unei altitudini-limită, ulterior va fi dificil ca această să fie redusă6.

7. O limită arbitrară, din momentul în care va fi fixată, va deveni cu uşurinţă motiv de discordie între state. Lucrul acesta poate fi cauzat, în primul rând, de violări ale graniţelor, întrucât obiectele spaţiale sunt dificil de urmărit şi de identificat7.

Înainte de anii ’70 ai secolului trecut, solicitările statelor în privinţa demarcaţiei nu cunoşteau o popularitate ridicată, iar acest lucru s-a reflectat şi în rezoluţiile Adunării Generale a ONU sau în Tratatul spaţiului cosmic din 1967. În urma Declaraţiei de la Bogota, din 3 decembrie 1976, atunci când opt state ecuatoriale au invocat suveranitatea deplină şi exclusivă asupra segmentelor din orbita geostaţionară corespunzătoare teritoriilor subiacente, şi alte state, printre care se numărau Franţa, Belgia, Italia, Uniunea Sovietică, Polonia, Egipt, au militat pentru demarcare. Pretenţiile actuale ale statelor semnatare ale Declaraţiei de la Bogota s-au restrâns la stabilirea unui regim sui generis care să garanteze, în practică, tuturor ţărilor accesul echitabil la orbita geostaţionară şi la undele de frecvenţă concesionate serviciilor spaţiale. Trebuie amintit că, deşi pretenţiile statelor ecuatoriale nu au fost recunoscute la nivelul comunităţii internaţionale, prin Rezoluţia 48/80 din 15 decembrie 1983, Adunarea Generală a ONU a declarat orbita geostaţionară drept „rezervă naturală limitată”, iar utilizarea ei trebuie să fie raţională şi echilibrată8.

La antipodul curentului care nu consideră necesară, în prezent, o delimitare a spaţiului cosmic de cel aerian se află teoria spaţialistă. În esenţă, adepţii acestei teorii susţin stabilirea unei graniţe fixe, la o altitudine bine determinată, care să permită o separare clară a spaţiului aerian de cel cosmic. În aceste condiţii, ar urma ca regimul juridic al unui obiect să fie determinat în funcţie de localizarea sa în raport cu linia de demarcaţie. Cu toate eforturile realizate până în prezent, dificultăţile în această direcţie nu au fost încă depăşite

6 S.H. Lay, H.J. Taubenfeld, The Law Relating to Activities of Man in Space, University of Chicago Press, 1970, p. 46.

7 Dr. Gbenga Oduntan, op. cit., p. 67.8 Adrian Enăchescu, Aspecte juridice ale folosirii spaţiului aerian și cosmic. Cooperarea între

agenţiile militare și civile pe timpul utilizării în comun a celor două medii, lucrare de absolvire a Cursului postuniversitar de dezvoltare profesională continuă în domeniul interarme – Forţe Aeriene, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015, p. 32.

În urma Declaraţiei de

la Bogota, din 3 decembrie 1976, atunci când opt

state ecuatoriale au invocat

suveranitatea deplină şi

exclusivă asupra segmentelor

din orbita geostaţionară

corespunzătoare teritoriilor

subiacente, şi alte state, printre care se numărau

Franţa, Belgia, Italia, Uniunea

Sovietică, Polonia, Egipt,

au militat pentru demarcare.





la nivelul comunităţii internaţionale. Deşi există diverse criterii pe baza cărora ar putea fi stabilită limita dintre spaţiul aerian şi spaţiul cosmic, statele nu s-au pus de acord asupra niciunuia dintre ele.

Trebuie totuşi precizat că anumite criterii fizice şi graniţe „naturale” au căpătat o oarecare prevalenţă în uzanţele internaţionale. Cele mai reprezentative, în acest sens, sunt următoarele:

• Linia von Kármán, situată la aproximativ 100 km (62,5 mile) deasupra nivelului mării, este utilizată de Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI) pentru omologarea recordurilor şi stabilirea standardelor în domeniile aeronautic şi astronautic. Această linie corespunde altitudinii maxime la care atmosfera este suficient de densă pentru a mai susţine zborurile aeronautice. Deşi altitudinea calculată nu are exact valoarea de 100 km, oamenii de ştiinţă implicaţi în procesul de determinare a acestei valori au agreat ca această valoare să constituie graniţa dintre aer şi spaţiul cosmic, deoarece numărul este uşor de reţinut, iar altitudinea astfel calculată variază foarte puţin în raport cu variaţia anumitor parametri9.

• Altitudinea la care suprafeţele aerodinamice de control devin inutilizabile. Dispusă la aproximativ 80 km (50 de mile), această graniţă a fost stabilită în urma testării aeronavei hibride X-15, concepută pentru a fi utilizată atât în aer, cât şi în spaţiul extraatmosferic, şi este folosită de armata SUA şi NASA pentru acordarea titlului de astronaut.

• Punctul mediu al tranziţiei graduale de la vânturile relativ blânde ale atmosferei Pământului la fluxurile violente de particule încărcate din spaţiu. Această „bornă” are valoarea de 118 km ± 0,3 km (73 de mile), dar nu este utilizată de nicio organizaţie internaţională, în prezent.

• Punct de reintrare în atmosferă la care forţa de rezistenţă la înaintare, datorată atmosferei, devine perceptibilă. Se află dispus la 122 km (76 de mile) şi este folosit de Centrul de control al misiunii (NASA).

• Cel mai mic perigeu realizabil de un vehicul spaţial aflat în mişcare orbitală în jurul Pământului. Apare în documentele

9 Disponibil la adresa https://www.webcitation.org/618QHms8h?url=http://www.fai.org/astronautics/100km.asp, accesat la data de 17.06.2018.

Linia von Kármán, situată la aproximativ 100 km (62,5 mile) deasupra nivelului mării, este utilizată de Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI) pentru omologarea recordurilor şi stabilirea standardelor în domeniile aeronautic şi astronautic. Această linie corespunde altitudinii maxime la care atmosfera este suficient de densă pentru a mai susţine zborurile aeronautice.

79


de instruire ale Armatei SUA şi are valoarea cuprinsă între 129-150 km (80-93 de mile), în funcţie de tipul orbitei, eliptică sau circulară.

În figura nr. 1 redăm o reprezentare vizuală a dispunerii acestor graniţe în raport cu Pământul (reprezentarea nu este realizată la scară).

Figura nr. 1: Graniţe neconvenţionale/cutumiare, utilizate pentru delimitarea spaţiului aerian în raport cu spaţiul cosmic10

10 Disponibil la adresa https://commons.erau.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1052& context=stm, accesat la data de 12.07.2018





Unii autori consideră că răspunsul la problema delimitării constituie, în primul rând, o chestiune politică şi că, probabil, răspunsul la aceasta se află pe tărâmul politic, domeniul juridic având un rol secundar, în sensul asistării politicului în formularea unei soluţii. Este neîndoielnic faptul că actul politic trebuie să prevaleze în această speţă, dar acesta trebuie dublat de codificarea juridică pe baza căreia să poată fi aplicate sancţiuni la nivel internaţional, în cazul încălcării regimului juridic al activităţilor spaţiale, în condiţii de legalitate şi legitimitate.

Având în vedere cele prezentate, se poate observa că un motiv important pentru tergiversarea soluţiilor în materie de delimitare îl constituie avantajele derivate din absenţa unei limite precise pentru naţiunile care au interesele dominante în explorarea spaţială. Într-adevăr, la o analiză amănunţită, se poate constata că, deşi variantele propuse până la momentul de faţă prezintă unele dezavantaje, acestea nu le fac total indezirabile pentru a se materializa în soluţii la problema delimitării. Mai degrabă interesele politice, economice şi militare ale unor state puternice, care deja deţin capabilităţi spaţiale şi desfăşoară activităţi în cosmos, fac imposibilă stabilirea unui consens în materie de demarcare. Reprezentativă, în acest sens, este poziţia Statelor Unite, plasate în tabăra statelor care nu consideră necesare delimitarea şi definirea spaţiului extraatmosferic. La nivelul anului 2001, Departamentul de Stat al SUA declara următoarele: „În ceea ce priveşte problema definirii şi delimitării spaţiului cosmic ..., poziţia noastră continuă să fie aceea că definirea şi delimitarea spaţiului extraatmosferic nu sunt necesare. Nu au apărut probleme juridice sau de natură practică în absenţa unei astfel de definiri. Dimpotrivă, diferitele regimuri juridice aplicabile în ceea ce priveşte spaţiul aerian şi spaţiul cosmic au funcţionat bine în domeniile lor specifice. Lipsa unei definiţii sau a delimitării spaţiului cosmic nu a împiedicat dezvoltarea activităţilor în niciun domeniu. [...] Alte delegaţii au sugerat că o definire sau delimitare este oarecum necesară pentru a proteja suveranitatea statelor. Cu toate acestea, suntem conştienţi că nicio problemă a suveranităţii statului nu ar fi rezolvată prin definirea spaţiului cosmic”11.

11 Bhavya Lal, Emily Nightingale, Where is Space? And Why Does That Matter?, Space Traffic Management Conference, 5 noiembrie 2014, p. 8. Disponibil la adresa https://commons.erau.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1052&context=stm, accesat la data de 16.07.2018.

Unii autori consideră că răspunsul la problema delimitării constituie, în primul rând, o chestiune politică şi că, probabil, răspunsul la aceasta se află pe tărâmul politic, domeniul juridic având un rol secundar.

81


În anul 2014, această poziţie a fost reiterată: „Delegaţia SUA va continua să se opună oricărei propuneri de definire sau delimitare a spaţiului cosmic [....]. Încercările de a stabili o linie arbitrară între spaţiul aerian şi spaţiul cosmic pot crea confuzie sau pot împiedica în alte moduri utilizarea paşnică şi explorarea spaţiului cosmic. Până în prezent, autorizarea şi reglementarea Administraţiei Federale a Aviaţiei (FAA) în ceea ce priveşte vehiculele de lansare reutilizabile, inclusiv a vehiculelor suborbitale, nu au fost împiedicate de absenţa oricărei delimitări a spaţiului cosmic”12.

În prezent, date fiind declaraţiile preşedintelui Donald J. Trump referitoare la crearea Forţelor Spaţiale independente de celelalte categorii de forţe ale armatei americane13, este de presupus că poziţia SUA faţă de acest subiect ar trebui să se înscrie în aceeaşi ordine de idei. O delimitare precisă a spaţiului extraatmosferic ar putea îngreuna demersurile SUA de a înfiinţa o Forţă spaţială de sine stătătoare. Din punct de vedere juridic, Tratatul spaţiului cosmic nu interzice plasarea de arme convenţionale pe orbita circumterestră sau pe alte corpuri cereşti, dar interzice orice formă de apropriaţiune naţională a spaţiului extraatmosferic sau a unor porţiuni din acesta. De asemenea, Tratatul Lunii declară spaţiul cosmic „patrimoniu comun al umanităţii” (Res communis)14. În aceste condiţii, acţiunile SUA îndreptate în sensul stabilirii unei Forţe spaţiale pot fi considerate drept acte provocatoare la adresa ordinii internaţionale şi ar servi ca pretext/precedent pentru alte state să procedeze la fel şi, în ultimă instanţă, să încalce prevederile legislaţiei internaţionale.

O altă abordare a problemei demarcării, cea funcţionalistă, susţine că o delimitare bazată pe criterii ştiinţifice sau acceptate de comun acord este mai degrabă inutilă sau chiar imposibilă şi, prin urmare, activităţile desfăşurate la limita dintre aer şi cosmos ar trebui considerate/catalogate în funcţie de obiectivele lor. Subsumată principiilor acestei şcoli de gândire este şi teoria unui regim juridic

12 Ibidem.13 Disponibil la adresa https://www.space.com/39966-trump-space-force-for-us.html, accesat la

data de 19.07.2018.14 Articolul 11 din Acordul ce guvernează activităţile statelor pe Lună și pe celelalte corpuri cerești,

18 decembrie 1979. Disponibil la adresa http://www.unoosa.org/pdf/gares/ARES_34_68E.pdf, accesat la data de 13.07.2018.

Din punct de vedere juridic,

Tratatul spaţiului cosmic

nu interzice plasarea de arme

convenţionale pe orbita

circumterestră sau pe alte

corpuri cereşti, dar interzice

orice formă de apropriaţiune

naţională a spaţiului

extraatmosferic sau a unor

porţiuni din acesta.





uniform, care consideră că atât zborurile aeriene, cât şi cele spaţiale ar trebui să fie supuse aceluiaşi regim juridic.

Printre avantajele acestei abordări se numără posibilitatea aplicării unui regim juridic unic pe durata zborurilor. Chiar şi zborurile suborbitale pot fi tratate în următoarea manieră:

• Dreptul aerian se aplică pe întreaga durată a unui zbor suborbital, chiar dacă vehiculul în cauză traversează pentru o perioadă limitată spaţiul extraatmosferic în drumul său către o destinaţie de pe Pământ.

• Dreptul spaţiului cosmic se aplică pe toată durata unui zbor efectuat de un vehicul care tranzitează spaţiul aerian în drumul său către o destinaţie din spaţiul cosmic.

Esenţa abordării funcţionaliste rezidă în natura activităţilor desfăşurate sau care urmează a fi desfăşurate. Astfel, nu există nicio distincţie între zborul aerian şi zborul spaţial, după cum nu există între aeronave şi nave spaţiale. În virtutea acestui raţionament, oriunde există obiecte spaţiale, se aplică legea spaţiului cosmic.

În opinia dr. Gbenga Oduntan, expert în drept comercial internaţional, eroarea fundamentală a acestei abordări constă în încercarea entuziastă de a pune la un loc, într-o manieră improprie, o mixtură de consideraţii care ar trebui tratate separat şi de a deriva, într-un mod hazardat, un singur criteriu din aceasta15.

În ciuda atracţiei sale, această abordare prezintă o serie de lacune. Printre aspectele pe care nu le lămureşte se numără şi cel referitor la statutul juridic al activităţilor desfăşurate în faza de planificare a unei misiuni spaţiale sau cel al activităţilor desfăşurate pe Pământ, dar care vizează zborul spaţial. În orice caz, propunerea funcţionaliştilor de a extinde aplicarea dreptului spaţiului cosmic asupra activităţilor desfăşurate pe Pământ nu rezolvă problema demarcaţiei şi nici nu o exclude. Afirmaţia potrivit căreia spaţiul cosmic reprezintă un „focar de activităţi” este parţial adevărată, deoarece spaţiul cosmic constituie, în acelaşi timp, şi „locul” în care se desfăşoară aceste activităţi. Ca atare, ar fi complet eronat să considerăm că spaţiul cosmic începe de la nivelul solului, odată cu activităţile care concură la pregătirea unei misiuni spaţiale. Nu există niciun argument convingător care să ne determine

15 Dr. Gbenga Oduntan, op. cit., p. 70.

Esenţa abordării funcţionaliste rezidă în natura activităţilor desfăşurate sau care urmează a fi desfăşurate. Astfel, nu există nicio distincţie între zborul aerian şi zborul spaţial, după cum nu există între aeronave şi nave spaţiale. În virtutea acestui raţionament, oriunde există obiecte spaţiale, se aplică legea spaţiului cosmic.

83


să acceptăm o astfel de opinie şi nici să acceptăm posibilitatea ca un singur corpus de legi să poată fi aplicat întregului spectru de activităţi asociate unei misiuni spaţiale. În plus, statele pot percepe o asemenea abordare ca pe o ameninţare la adresa suveranităţii lor, fapt ce constituie încă o piedică în calea aplicării principiilor funcţionaliste în forma lor actuală.

Adepţii abordării dreptului internaţional cutumiar, pe de altă parte, se bazează pe faptul că anumite aspecte ale problemei demarcării au fost rezolvate prin practica internaţională. În acest sens, aceştia consideră că, de vreme ce altitudinea cea mai mică la care un satelit poate orbita în jurul Pământului este de aproximativ 100 km, iar aceasta nu este pasibilă de apropriere naţională, atunci rezultă că, dincolo de această limită, se aplică dreptul spaţiului cosmic, iar sub această limită se aplică dreptul aerului. Deşi opinia publică internaţională recunoaşte că orbita cea mai joasă a unui satelit, situată la altitudinea de aproximativ 100 km, aparţine spaţiului extraatmosferic, nu există în prezent o cutumă internaţională care să recunoască această altitudine ca reprezentând graniţa dintre spaţiul aerian şi spaţiul cosmic.

3. O POSIBILĂ SOLUŢIE LA PROBLEMA DELIMITĂRII ŞI AVANTAJELE DERIVATE DIN ACEASTAAvând în vedere aspectele prezentate, conchidem că este necesară

o delimitare precisă a spaţiului aerian de cel cosmic, statuată prin acorduri, convenţii sau tratate încheiate la nivel internaţional. Cu toate acestea, nu intenţionăm să abordăm problema graniţei în sensul demarcărilor teritoriale atât de des întâlnite la nivelul trasării/stabilirii graniţelor interstatale. Această manieră de a stabili graniţa aero-spaţială poate bloca o serie de activităţi care deja se desfăşoară în cele două medii sau poate inhiba dezvoltarea altora. În opinia antreprenorului Peter Thiel, cofondator al PayPal şi al altor companii, decalajul dintre dezvoltarea „lumii biţilor” şi „lumea atomului” se datorează faptului că, în vreme ce primul domeniu a scăpat oarecum reglementărilor „excesive”, cel de-al doilea domeniu este suprareglementat16.

16 Disponibil la adresa https://www.businessinsider.com/peter-thiel-tech-innovation-is-outpacing- everything-else-for-a-simple-reason-2015-4, accesat la data de 12.08.2018.

Adepţii abordării dreptului

internaţional cutumiar

se bazează pe faptul că

anumite aspecte ale problemei demarcării au fost rezolvate prin practica

internaţională.





Pentru a răspunde dezideratelor menţionate anterior, considerăm că o posibilă soluţie la problema delimitării ar putea implica utilizarea ca model a zonelor jurisdicţionale stabilite prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării17. Un nou tratat care să pună în aplicare aceste prevederi sau chiar prin amendarea celor deja aflate în vigoare (Convenţia de la Chicago, Tratatul spaţiului cosmic) ar putea stabili următoarele aspecte:

• Zona spaţiului aerian, situată sub altitudinea de 50 km: face obiectul suveranităţii teritoriale a statului subiacent.

• Zona spaţială de tranziţie (zonă-tampon), situată între altitudinile de 50-120 km: la fel ca marea liberă, această zonă este deschisă pentru utilizare în scopuri paşnice şi tranzitul inofensiv de către toate statele, având implementate reguli de siguranţă aeriană şi de navigaţie stabilite de OACI sau de o altă autoritate recunoscută la nivel internaţional. Vehiculele aerospaţiale care urmează să tranziteze această zonă sunt supuse regulilor din dreptul aerian.

• Zona spaţiului cosmic, situată deasupra altitudinii de 120 km: este supusă dreptului spaţiului cosmic.

O altă delimitare similară ar putea avea ca repere linia von Kármán, situată la o altitudine de aproximativ 100 km (62 de mile) deasupra nivelului mării şi cel mai mic perigeu al unui obiect spaţial care realizează o orbită completă, limită situată în jurul altitudinii de 130-150 km (80-93 de mile), în funcţie de tipul orbitei considerate (circulară sau eliptică).

Printre avantajele unor astfel de delimitări se numără predicti-bilitatea în gestionarea problemelor litigioase, în sensul încadrării acestora sub incidenţa uneia dintre cele două corpuri de legi. De asemenea, claritatea, stabilitatea şi predictibilitatea regimului juridic al spaţiului cosmic vor facilita dezvoltarea componentei comerciale a explorărilor spaţiale.

Uniformitatea legii va îmbunătăţi interesul actorilor economici pe piaţa investiţiilor spaţiale. Totodată, acest lucru va spori capacitatea firmelor de asigurări în a face analize mult mai detaliate, evaluând riscurile şi costurile de asigurare pentru diferite activităţi. Definirea

17 Disponibil la adresa https://lege5.ro/Gratuit/g44donrr/conventia-natiunilor-unite-asupra-dreptului- marii-din-10121982, accesat la data de 12.08.2018.

O posibilă soluţie la problema delimitării ar putea implica utilizarea ca model a zonelor jurisdicţionale stabilite prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.

85


regimului juridic în termenii precizaţi anterior va spori nivelul de siguranţă pentru aeronavele, navele spaţiale şi vehiculele aerospaţiale care operează în fiecare dintre cele trei zone.

În primul rând, vehiculele spaţiale care utilizează combustibili nucleari pot fi supuse unor regimuri de zbor prohibitive, astfel încât să nu poată zbura sub o anumită altitudine, evitându-se, în acest mod, contaminarea straturilor superioare ale atmosferei.

În al doilea rând, la nivel internaţional, se poate înfiinţa o autoritate responsabilă de monitorizarea şi controlul tranzitului atmosferic realizat între anumite înălţimi. În acest sens, stabilirea zonei-tampon, dispusă la graniţa dintre spaţiul aerian şi cosmos, în care să fie permise anumite tipuri de activităţi (de pildă, tranzitul paşnic, transportul de personal cu vehicule-hibrid aerospaţiale etc.) ar facilita din plin acest demers. Statele care vor adera la un asemenea proiect pot beneficia de reţeaua de infrastructură prin intermediul căreia ar urma să se asigure astfel de servicii. De asemenea, vehiculele spaţiale care se întorc pe Pământ sau care urmează a se deplasa în spaţiu ar putea fi supuse unui regim de monitorizare şi control la solicitarea statului al cărui spaţiu aerian urmează a fi tranzitat.

În această ordine de idei, stabilirea unei limite superioare a dreptului statelor la autoapărare ar constitui un alt capitol important în ecuaţia de securitate la nivel internaţional. Deşi această limită este dictată, în primul rând, de posibilităţile tehnico-tactice ale mijloacelor de apărare pe care un atare stat le deţine, este important ca activităţile care pot face obiectul unui litigiu între state să fie clar definite.

CONCLUZIIÎn viitorul apropiat, pe măsură ce tot mai multe state vor avea acces

la tehnologii spaţiale, iar activităţile spaţiale desfăşurate de actorii privaţi se vor intensifica, este de presupus că problema demarcării spaţiului aerian de cel extraatmosferic va trebui rezolvată într-un fel sau altul.

Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât corpurile de legi aplicabile celor două medii fizice diferă în mod substanţial. În cazul dreptului aerian, se prevede că statele deţin suveranitatea asupra spaţiului aerian aferent teritoriului lor. În cazul dreptului cosmic, se stipulează că spaţiul extraatmosferic nu este susceptibil

Stabilirea unei limite superioare

a dreptului statelor la

autoapărare ar constitui

un alt capitol important în

ecuaţia de securitate

la nivel internaţional.





de apropriaţiune naţională. Această diferenţă ireductibilă poate constitui miezul unor viitoare motive de discordie între state sau revendicări nejustificate ale acestora.

Stabilirea unei graniţe aero-spaţiale se impune cu atât mai mult, cu cât există semnale din partea unor state care deţin tehnologii spaţiale că intenţionează să purceadă la dezvoltarea unor forţe spaţiale de sine stătătoare, ceea ce ar putea marca trecerea de la stadiul de militarizare a spaţiului extraatmosferic, concretizat prin prezenţa sateliţilor militari pe orbita circumterestră, la plasarea de arme convenţionale pe orbită.

Pe de altă parte, delimitarea celor două medii fizice trebuie realizată astfel încât să faciliteze dezvoltarea noilor modele de business, să asigure monitorizarea şi controlul activităţilor aero-spaţiale şi să încurajeze statele să-şi orienteze interesele către explorarea şi exploatarea resurselor spaţiului extraatmosferic.

BIBLIOGRAFIE1. Adrian Enăchescu, Aspecte juridice ale folosirii spaţiului aerian

şi cosmic. Cooperarea între agenţiile militare şi civile pe timpul utilizării în comun a celor două medii, lucrare de absolvire a Cursului postuniversitar de dezvoltare profesională continuă în domeniul interarme - Forţe Aeriene, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015.

2. Bhavya Lal, Emily Nightingale, Where is Space? And Why Does That Matter?, Space Traffic Management Conference, 2014.

3. Houston Lay, H. Taubenfeld, The Law Relating to Activities of Man in Space, 1970.

4. Dr. Gbenga Oduntan, The Never Ending Dispute: Legal Theories on the Spatial Demarcation Boundary Plane between Airspace and Outer Space, Hertfordshire Law Journal, 1(2), 2003.

5. Julian Verplaetse, International Law in Vertical Space, Editura Rothman, 1960.

WEBOGRAFIE1. ***, http://www.caa.ro/media/docs/Conventia_Chicago_07.12.1944.

pdf; 2. ***, https://www.businessinsider.com/peter-thiel-tech-innovation-

is-outpacing-everything-else-for-a-simple-reason-2015-4.

Stabilirea unei graniţe aero-spaţiale se impune cu atât mai mult, cu cât există semnale din partea unor state care deţin tehnologii spaţiale că intenţionează să purceadă la dezvoltarea unor forţe spaţiale de sine stătătoare, ceea ce ar putea marca trecerea de la stadiul de militarizare a spaţiului extraatmosferic, concretizat prin prezenţa sateliţilor militari pe orbita circumterestră, la plasarea de arme convenţionale pe orbită.

87


3. ***, https://www.space.com/39966-trump-space-force-for-us.html4. ***, http://www.unoosa.org/pdf/gares/ARES_34_68E.pdf;5. ***, http://www.unoosa.org/pdf/pres/lsc2011/symp04.pdf;6. ***, https://lege5.ro/Gratuit/g43tamzt/tratatul-cu-privire-la-principiile-

care-guverneaza-activitatea-statelor-in-explorarea-si-folosirea-spatiului-extraatmosferic-inclusiv-luna-si-celelalte-corpuri-ceresti-din-27011967-;

7. ***, https://lege5.ro/Gratuit/g44donrr/conventia-natiunilor-unite-asupra-dreptului-marii-din-10121982.




PSYOPS, LEGITIMITATE PSYOPS, LEGITIMITATE ªªI CULTURI CULTURÃÃ POLITIC POLITICÃÃ INTERNA INTERNAÞÞIONALIONALÃÃ

Ioana LEUCEA

Miruna POPESCUAcademia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, București

Dezbaterile actuale legate de războaiele hibride gravitează în jurul identificării şi delimitării componentelor specifice hard power de ingredientele de intervenţie care ţin de soft power. Cu toate acestea, partea dificilă pare a fi înţelegerea obiectivelor politice preconizate de actorii politici şi relaţionarea lor cu metodele folosite pentru atingerea respectivelor obiective. Se poate spune că războaiele hibride sunt precum nişte ecuaţii cu multe necunoscute, în consecinţă, dificil nu doar de soluţionat, ci şi de localizat în timp, ca moment de începere.

În articolul de faţă, ne propunem să analizăm relaţia dintre legitimitate, cultură politică internaţională şi operaţii psihologice şi să demonstrăm că strategiile retorice folosite în diverse contexte legitimează, de fapt, discursurile care vizează dezarmarea morală a adversarilor, prin prezentarea cererilor sau a obiectivelor acestora ca fiind neadecvate, incorecte sau injuste, determinându-i, astfel, să abandoneze lupta.

Cuvinte-cheie: legitimitate, PSYOPS, strategii retorice, cultură politică, război hibrid.

89

PSYOPS, legitimitate ºi cultură politică internaþionalăPSYOPS, legitimitate ºi cultură politică internaþională

INTRODUCEREÎn articolul de faţă, dorim să evidenţiem relaţia existentă în cadrul

PSYOPS, cu precădere între strategiile retorice utilizate în astfel de operaţiuni, legitimitate şi cultura politică internaţională, obiectivul fiind de a arăta că mesajele utilizate de diverşi actori în încercarea de a-şi atinge obiectivele politico-militare prin desfăşurarea unor operaţiuni psihologice sunt compuse în aşa fel încât să se subscrie normelor deja acceptate ca reprezentând un comportament adecvat pe scena internaţională. Având în vedere faptul că operaţiunile psihologice sunt, în fond, campanii de comunicare ce au ca public, în primul rând, adversarul şi, secundar, publicul general, am plecat de la asumpţia că, pentru atingerea unor obiective militare, este esenţială justificarea acestora, adică „războiul trebuie să fie drept” atât în ochii combatanţilor, cât şi pentru opinia publică. Astfel, în funcţie de contextul „istoric” al momentului, patternul strategiilor retorice utilizate va reflecta cultura politică internaţională proprie contextului acţiunilor analizate, înţeleasă în sensul existenţei unor credinţe larg împărtăşite cu privire la acţiunile corecte, legitime.

Luând în considerare faptul că formaţiunile militare PSYOPS desfăşoară o gamă largă de activităţi din spectrul politic, militar, economic sau ideologic prin dezvoltarea, crearea şi diseminarea de informaţii credibile destinate unui public extern cu scopul susţinerii tactice a obiectivelor strategice de securitate naţională, suntem de părere că este important să fie identificate principalele teme care se regăsesc în tabloul culturii politice internaţionale, principiile care întemeiază sistemul internaţional, precum şi dilemele persistente regăsite, spre exemplu, în disciplina academică a teoriei relaţiilor internaţionale sau a istoriei relaţiilor internaţionale.

Din perspectivă istorică, retorica utilizată în strategiile de legitimare se circumscrie în jurul a două teme: apărarea interesului naţional şi apărarea bunurilor comune ale societăţii internaţionale,

Mesajele utilizate de

diverşi actori în încercarea

de a-şi atinge obiectivele

politico-militare prin

desfăşurarea unor operaţiuni

psihologice sunt compuse

în aşa fel încât să se subscrie normelor deja

acceptate ca reprezentând un

comportament adecvat pe scena

internaţională.




Ioana LEUCEA • Miruna POPESCUIoana LEUCEA • Miruna POPESCU

care pot varia de la securitatea comună, înţeleasă drept indivizibilă, până la drepturile omului, spre exemplu. Dreptul internaţional a avut o evoluţie, încă de la începuturile sale, dinspre privilegierea intereselor statelor către accentuarea intereselor oamenilor/indivizilor; în mod similar, conceptul securităţii naţionale a evoluat către o hermeneutică a acestuia, în contextul recentei paradigme a securităţii umane.

Evoluţia culturii politice internaţionale poate fi percepută inclusiv drept o luptă de transcendere a logicii politicii de putere, a dilemei securităţii sau a gândirii în termenii balanţei de putere către o integrare supranaţională şi spre realizarea unei condiţii internaţionale similare unui „stat de drept” (trecerea de la dreptul forţei la forţa dreptului). Acest lucru implică faptul că, încă din momentul semnării Tratatului de la Westfalia, societatea internaţională a încercat să reintroducă „moralitatea” în sfera politicilor externe, o tendinţă reflectată, de pildă, în relativ noile preocupări de dezvoltare a dreptului internaţional umanitar, condamnarea crimelor de război, înfiinţarea curţilor penale internaţionale, intervenţiile umanitare, R2P (responsabilitatea de a proteja) etc. Aceste elemente par a arăta că vorbele atât de cunoscute ale lui Niccolò Machiavelli, de tipul scopul scuză mijloacele sau politica nu are legătură cu morala, nu au putut fi acceptate din cauza notei de cinism care răzbate din acestea.

Prin urmare, aşa cum unii specialişti în relaţii internaţionale susţin, fiecare actor încearcă să-şi prezinte acţiunile ca fiind corecte, legale, morale şi sugerează că o metodă utilă de a înţelege interesele este prin revelarea argumentelor sau a retoricii folosite cu scopul legitimării acelor interese sau obiective. Procesul-cheie implicat este cel de prezentare a anumitor acţiuni drept acceptabile, în timp ce acţiunile adversarului sunt înfăţişate ca fiind inacceptabile în corelaţie cu normele care compun cultura politică internaţională, într-un anumit moment.

În ceea ce urmează, vom discuta, pe de o parte, despre cele două concepte utilizate, legitimitatea şi cultura politică internaţională, aşa cum sunt ele reflectate în lucrările unor cercetători ai relaţiilor internaţionale, iar pe de altă parte, vom analiza câteva elemente ale strategiei retorice utilizate de Rusia în războiul hibrid purtat împotriva Ucrainei şi de către China în discursurile de politică externă, în conexiune cu principiile centrale ce stau la baza sistemului internaţional.

Evoluţia culturii politice internaţionale poate fi percepută inclusiv drept o luptă de transcendere a logicii politicii de putere, a dilemei securităţii sau a gândirii în termenii balanţei de putere către o integrare supranaţională şi spre realizarea unei condiţii internaţionale similare unui „stat de drept” (trecerea de la dreptul forţei la forţa dreptului).

91


LEGITIMITATE ŞI CULTURĂ POLITICĂ INTERNAŢIONALĂCeea ce dorim să surprindem în acest capitol porneşte de la ideea

promovată de Neta Crawford în lucrarea intitulată „Argument and Change in World Politics. Ethics, Decolonization and Humanitarian Interventions”, căreia îi adăugăm o completare a ideilor prezentate într-o lucrare anterioară1, şi anume importanţa argumentului etic pentru succesul operaţiunilor psihologice. Autoarea ilustrează, în cartea menţionată, rolul argumentului politic atât în păstrarea ordinii internaţionale, cât şi în schimbarea modelelor de relaţionare internaţională sau în modificarea practicilor sociale. Argumentele politice, persuasiunea şi raţiunile practice constituie procese fundamentale în interiorul şi în relaţiile dintre state. Credinţele şi cultura reprezintă conţinutul şi contextul argumentului politic, fără de care actorii nu pot înţelege argumentele celorlalţi şi, de asemenea, nu pot avea succes în argumentare.

Având în vedere importanţa centrală a procesului de argumentare şi de raţionalizare în politica globală, se poate gândi prescriptiv în utilizarea procesului argumentativ etic pentru reformarea politicii internaţionale2. Autoarea explică sfârşitul colonialismului în termenii delegitimării acestei organizări politice, şi anume prin prisma ideii potrivit căreia ocuparea militară a unei ţări împotriva dorinţei poporului acelei ţări este un act condamnabil la nivel internaţional. În câteva cazuri întâmplate spre sfârşitul secolului XX, când anumite state au încercat să anexeze teritorii, precum Indonezia, în 1975, când a invadat Timorul de Est, acţiunile acestora au fost contestate nu doar de către populaţia colonizată, ci şi de opinia publică internaţională. În cazul încercării Irakului de a anexa Kuweitul, în 1990, de exemplu, comunitatea internaţională, sub autorizarea ONU, a intervenit pentru a anula cucerirea irakiană. Colonizatorii erau, pe vremuri, mândri şi îndreptăţiţi în acţiunile lor, însă, la ora actuală, percepţia s-a schimabat cu 180 de grade3.

Importanţa legitimării acţiunii actorilor pe scena internaţională este, în general, evocată în abordarea constructivistă a relaţiilor

1 Neta Crawford, Argument and Change in World Politics. Ethics, Decolonization and Humanitarian Interventions, Cambridge University Press, 2004; Ioana Leucea, Constructivism și securitate umană, Institutul European, Iaşi, 2012, pp. 40-44.

2 Ibidem, p. 2.3 Ibidem, p. 3.

Argumentele politice,

persuasiunea şi raţiunile practice

constituie procese

fundamentale în interiorul şi în

relaţiile dintre state. Credinţele

şi cultura reprezintă conţinutul

şi contextul argumentului

politic, fără de care actorii nu

pot înţelege argumentele

celorlalţi şi, de asemenea, nu

pot avea succes în argumentare.





internaţionale. Mlada Bukovansky analizează, în lucrarea Legitimacy and Power Politics: The American and French Revolutions in International Political Culture, transformarea majoră care a avut loc atât în politica internă, cât şi în politica internaţională prin procesul de delegitimare a suveranităţii monarhice şi de legitimarea suveranităţii naţionale. Autoarea face o analiză asupra transformării legitimităţii politice şi a modului în care aceasta a afectat ordinea internaţională. Cel mai bun mod de a explica transformarea şi consecinţele acesteia este de a analiza jocul complex între discursul elitelor cu privire la legitimitatea politică şi lupta strategică pentru putere în interiorul statelor şi între state. De asemenea, autoarea demonstrează modul în care cultura, puterea şi interesele contează în schimbarea internaţională, arătând importanţa a două concepte adesea greşit înţelese şi neglijate în relaţiile internaţionale: cultura politică şi legitimitatea. Legitimitatea politică este conceptualizată şi contestată prin intermediul culturii politice. Având în vedere faptul că legitimitatea are atât o dimensiune internă, cât şi una internaţională, sistemul internaţional se poate spune că are cultură distinctă, o cultură politică sistemică.

Mlada Bukovanski defineşte cultura sistemului internaţional drept un set de propoziţii implicite sau explicite, împărtăşite de actorii majori ai sistemului cu privire la natura autorităţii politice legitime, identitatea statală şi puterea politică, precum şi cu privire la normele şi regulile derivate din aceste propoziţii care prevalează în relaţiile interstatale din sistem. Cu alte cuvinte, termenul de cultură trebuie înţeles ca referindu-se la cunoaşterea împărtăşită a regulilor şi a normelor care au rol constitutiv în structurarea sistemului internaţional. Aceste reguli şi norme sunt fundamentate în concepţiile împărtăşite cu privire la legitimitatea politică, aceasta fiind o componentă critică a puterii politice, întrucât un guvern perceput drept ilegitim de către propriii cetăţeni va avea dificultăţi în alocarea resurselor într-o competiţie internaţională4.

Guvernele democratice se legitimează prin consimţământul celor guvernaţi şi conceptualizează comunitatea politică printr-un număr de persoane care formulează legi şi se autoguvernează prin reprezentanţi. Voinţa poporului – oricât de nebulos ar fi definită – şi-a început

4 M. Bukovansky, Legitimacy and Power Politics: The American and French Revolutions in International Political Culture, New York, Princeton University Press, 2002, pp. 1-5.

Mlada Bukovanski defineşte cultura sistemului internaţional drept un set de propoziţii implicite sau explicite, împărtăşite de actorii majori ai sistemului cu privire la natura autorităţii politice legitime, identitatea statală şi puterea politică, precum şi cu privire la normele şi regulile derivate din aceste propoziţii care prevalează în relaţiile interstatale din sistem.

93


ascensiunea de la jumătatea secolului al XVIII-lea spre a fi considerată sursa ultimă a autorităţii legitime5.

În privinţa legitimităţii, Ian Clark este de părere că aceasta reprezintă un concept central pentru disciplina academică a relaţiilor internaţionale şi o caracteristică aparte a practicii relaţiilor internaţionale6. Legitimitatea are un rol major în configurarea relaţiilor internaţionale. Actorii societăţii internaţionale sunt implicaţi permanent în strategii de legitimare cu scopul de a prezenta anumite activităţi sau acţiuni ca fiind corecte. Ian Clark este interesat de studierea practicilor de legitimare regăsite la nivel internaţional în anumite perioade istorice. Preocuparea acestui autor se axează pe modul în care noţiunile legitimităţii au fost prezentate, dezbătute şi aplicate în contextul unor evenimente particulare din istoria mondială şi cum aceste practici ar putea evolua în societatea internaţională contemporană. Acesta identifică trei domenii în interacţiune: principiile-cheie de legitimare ale societăţii internaţionale, practicile de legitimare şi strategiile de legitimare ale actorilor. Locul în care legitimitatea şi legitimarea se suprapun este sfera politică, spaţiul de întâlnire a normelor, distribuţiei puterii şi de căutare a consensului. Cercetătorul apreciază că noţiunea consensului este crucială, însă deosebit de problematică, pentru că ridică semne de întrebare cu privire la legătura dintre legitimitate şi consens. Nu este foarte clar de ce anumite idei obţin consensul. O explicaţie ar fi că acestea sunt inerent persuasive şi că statele sunt convinse că este de dorit să subscrie; o alta este că practica legitimităţii se susţine pornind de la un număr de alte norme, precum cele legale, morale şi constituţionale7; o altă explicaţie pentru care anumite idei obţin consensul are mai puţin de-a face cu aspectele normative, deşi rămân prezente în lupta pentru legitimare, dar sunt produse ca parte a unui proces al calculelor politice şi al contingenţelor, ca rezultat al negocierilor şi al presiunilor diplomatice în care diferenţele de putere, atât materiale, cât şi ideaţionale, îşi spun cuvântul. Astfel, concepţiile dominante privind legitimitatea, în special cele exprimate la sfârşitul marilor războaie, tind să reflecte viziunea celor victorioşi, ceea ce arată existenţa unei relaţii importante

5 Ibidem, p. 3.6 I. Clark, Legitimacy in International Society, Oxford University Press, 2007, p. 34.7 Ioana Leucea, op. cit., p. 21.

Legitimitatea are un rol major în configurarea

relaţiilor internaţionale.

Actorii societăţii internaţionale sunt implicaţi

permanent în strategii

de legitimare cu scopul de

a prezenta anumite

activităţi sau acţiuni ca fiind

corecte.





între putere şi legitimitate. Din perspectivă critică, se poate afirma că ceea ce este adevărat sau drept depinde de jocul puterii şi al dominaţiei. Între principiile de legitimare, pe de o parte, şi strategiile de legitimare, pe de altă parte, se găseşte practica legitimării prin intermediul căreia aceste norme sunt interpretate, dezvoltate, reconciliate, transcrise şi mediate consensual8.

Un alt teoretician al legitimității internaționale consideră că obiectul-cheie al istoriei acestei problematici este noțiunea de scop moral sau de ordine constituţională a statului9. Scriitorii contemporani au tendința de a urmări acestă logică prefigurînd o stabilitate sporită unui sistem de putere legitim. Tema centrală este că o astfel de stabilitate derivă dintr-o ordine care nu este coercitivă10, iar o ordine legitimă diferă de una obținută prin forță tocmai prin rezultatul stabilității. Esența acestui argument, preluat din domeniul ştiințelor politice, a fost importată în domeniul relațiilor internaționale şi de către Henry Kissinger, care aprecia că stabilitatea sistemului post-napoleonian a rezultat din aprecierea acestuia, la nivel general, ca fiind legitim. Kissinger era de părere că o ordine a cărei structură este acceptată de toate marile puteri este legitimă11. Accentul cade pe existența consensului, o ordine trebuind să nu pară opresivă sau inacceptabilă unui mare actor, pentru că atunci actorul va adopta o politică revoluționară.

De asemenea, Raymond Aron a atras atenţia asupra relaţiei dintre stabilitate şi legitimitate, considerând că un sistem omogen este unul legitim. Autorul apreciază că sistemul statal european a rămas esenţialmente omogen până la Primul Război Mondial, dar această calitate a fost pierdută odată cu Revoluţia Rusă din 1917. Autorul caracterizează această situaţie prin heterogenitatea principiului legitimităţii şi a ajuns la concluzia că un sistem omogen conferă o mai mare stabilitate12.

8 Ibidem.9 C. Reus-Smith, The Moral Purpose of the State. Culture, Social Identity, and Institutional

Rationality in International Relations, Princeton University Press, Princeton New Jersey, 1999, p. 35.

10 M. Barnett, Bringing in the New World Order: Liberalism, Legitimacy, and the United Nations, în World Politics, 49 (4), 1997, p. 548.

11 H. Kissinger, A World Restored, Londra, 1977, apud. I. Clark, op. cit. , p. 16; Ioana Leucea, op. cit., p. 23.

12 R. Aron, Peace and War: A Theory of International Relations, New York, 1966; Ioana Leucea, op. cit., p. 36.

Henry Kissinger era de părere că o ordine a cărei structură este acceptată de toate marile puteri este legitimă. De asemenea, Raymond Aron a atras atenţia asupra relaţiei dintre stabilitate şi legitimitate, considerând că un sistem omogen este unul legitim.

95


Mai recent, Osiander argumentează că stabilitatea nu derivă dintr-un echilibru material al puterii, ci din gradul de congruenţă între asumpţiile principale pe baza cărora este construit sistemul şi, în mod particular, pe adeziunea la o agendă consensuală13.

Printre autorii reprezentativi care abordează problema legitimării în relaţiile internaţionale îi menţionăm pe Ian Hurd, care apreciază că legitimitatea determină relaţia dintre actor şi instituţie14. În cazurile în care legitimitatea, ca fenomen psihologic bazat pe internalizare, este o calitate care există în mintea indivizilor, atunci validitatea este o calitate a unui sistem care există atunci când aşteptările generale coincid. Într-un sistem social validat de către oameni, cei care nu cred nu pot, pur şi simplu, ignora regulile şi instituţiile pe care le percep ca ilegitime. Faptul că mulţi alţii cred în legitimitatea acestora înseamnă că acele persoane care nu cred trebuie să ia în considerare acest lucru atunci când estimează efectele anumitor acţiuni. Prin urmare, deşi validitatea derivă din psihologia membrilor societăţii, aceasta este văzută de către ceilalţi actori ca element obiectiv a structurii sistemului15.

Stacie Goddard tratează chestiunea politicilor de legitimare în relaţie cu disputele teritoriale, teritoriile fiind percepute, în general, de actori drept indivizibile, şi are în atenţie retoricile politice radicale care au promovat ideea indivizibilităţii16. Negociind teritoriile, politicienii utilizează o anumită argumentaţie şi au în vedere audienţa din interior, ajungându-se la pretenţii incompatibile, astfel teritoriile sunt construite drept „indivizibile”. Semnificaţia Ierusalimului ca teritoriu indivizibil cu greu poate fi subestimată, fiind un exemplu tipic de conflict persistent şi care subminează posibilitatea creării unei păci durabile, israelienii insistând că un Ierusalim unit va fi capitala eternă a statului Israel17. În Asia de Est, chestiunea Taiwanului este un alt exemplu de teritoriu indivizibil. Problema majoră constă în costurile „severe” pe care aceste teritorii indivizibile le presupun. Alt exemplu este cel al Kashmirului,

13 A. Osiander, The States System of Europe 1640-1990: Peacemaking and the Condition of International Stability, Oxford University Press, 1994, pp. 5-10; Ioana Leucea, op. cit., p. 43.

14 I. Hurd, After Anarchy: Legitimacy and Power in the United Nations Security Council, Princeton and Oxford, Princeton University Press, 2007, p. 44.

15 Ibidem, p. 46.16 S. Goddard, Indivisible Territory and the Politics of Legitimacy: Jerusalem and Northern Ireland,

Cambridge University Press, 2010, p. 25.17 Ibidem, pp. 1-2.

Stacie Goddard tratează

chestiunea politicilor de

legitimare în relaţie cu

disputele teritoriale,

teritoriile fiind percepute, în

general, de actori, drept

indivizibile.





pretenţiile asupra acestui teritoriu par ireconciliabile, unii considerând acest loc unul dintre cele mai periculoase din lume.

Ceea ce autoarea demonstrează este că „indivizibilitatea” teritoriilor a determinat eşecul negocierilor. Indivizibilitatea este percepută drept naturală, un rezultat inevitabil al identităţilor care se ciocnesc şi al ataşamentului dezvoltat faţă de pământ. Însă, atrage atenţia asupra faptului că, în alte perioade istorice, teritoriile erau percepute ca fiind „divizibile”18. Prin urmare, caracterul indivizibil al teritoriului este construit de o cultură politică internaţională şi se întreabă în ce condiţii actorii sunt inabili să negocieze compensaţii sau să apeleze la alte mecanisme de negociere. Argumentul central al autoarei este că teritoriul indivizibil este un construct social19 şi, prin urmare, indivizibilitatea nu este inevitabilă sau inerentă teritorialităţii. Când negociază teritoriile, politicienii se angajează într-un proces de legitimare, susţinând de ce pretenţiile anumitei părţi sunt justificate. Strategiile de legitimare utilizate sunt cele care le pot conferi avantaje în comparaţie cu pretenţiile oponentului. În majoritatea cazurilor, politicienii nu încearcă să instige la violenţe, la un conflict incontrolabil, ci ei doar utilizează strategii retorice care îi ajută să le promoveze interesele politice. Strategiile de legitimare pot orienta actorii spre o capcană, conferindu-le o poziţie de negociere din care să nu fie în stare să admită legitimitatea cerinţelor oponentului. Când acest lucru se întâmplă, actorii vin la negociere având pretenţii incompatibile, construind teritoriul drept indivizibil, iar soluţiile adesea pot fi tragice. În funcţie de modul în care actorii aleg să-şi legitimeze interesele, se poate crea sau distruge posibilitatea medierii conflictului teritorial.

Aşa cum arată Stacie Goddard, teritoriul nu este singurul element indivizibil. Războiul de Treizeci de Ani a fost purtat ca urmare a indivizibilităţii religiei; nici protestanţii, nici catolicii nu voiau să abandoneze pretenţiile la autoritatea religioasă, chiar distrugând şansa ajungerii la un compromis. Teritoriul este un obiect interesant de studiu, întrucât negociabilitatea acestuia variază în timp şi în spaţiu. Actorii sunt mai predispuşi la a negocia anumite teritorii şi nu altele, chiar teritorii comparabile din punct de vedere economic20.

18 Ibidem, p. 3.19 Ibidem, p. 5.20 Ibidem, p. 4.

Strategiile de legitimare utilizate sunt cele care le pot conferi avantaje în comparaţie cu pretenţiile oponentului.

97


2. PSYOPS, STRATEGII RETORICE ŞI RĂZBOI HIBRIDÎnţelegând războiul în termenii utilizării forţei, a hard power,

pentru realizarea unor obiective politice, războiul hibrid presupune utilizarea unor mijloace soft pentru obţinerea obiectivelor vizate. În cazul operaţiunilor psihologice, având în vedere importanţa strategiilor de legitimare discutate aici, putem asuma că, în centrul operaţiunilor psihologice, regăsim campaniile de comunicare care vizează transmiterea unor mesaje care să „legitimeze” şi să „normalizeze” realizarea obiectivelor politice vizate. Dacă avem în vedere războiul hibrid desfăşurat de Rusia în recenta anexare a Crimeei, din perspectiva operaţiunilor psihologice, o importanţă deosebită a avut-o legitimarea anexării peninsulei prin organizarea „democratică” a referendumului prin care populaţia din peninsulă să-şi poată exprima liber opţiunea alipirii la Rusia, reprezentând exact strategia de argumentare etică a schimbării.

În acest război hibrid, Rusia, speculând contradicţiile inerente ale dreptului internaţional, care legitimează, totodată, dreptul statelor la apărarea integrităţii teritoriale, un principiu clar şi greu de manipulat, dar şi dreptul popoarelor la autodeterminare naţională, şi-a construit comunicarea strategică exploatând în interesul ei maleabilitatea conceptuală a „identităţii naţionale”. Principiul autodeterminării naţionale a acţionat, de-a lungul timpului, în sensul întăririi sistemului statal prin oferirea unei justificări puternice din punct de vedere moral şi politic pentru a trăi într-o lume formată din state naţionale. Însă, pe de altă parte, principiul autodeterminării naţionale a reprezentat o provocare profundă pentru societatea statelor prin generarea de surse de conflict, prin împuternicirea şi legitimarea mişcărilor secesioniste21. Procesul prin care autodeterminarea naţională a devenit o normă politică internaţională şi, apoi, o normă legală internaţională, plecând de la a fi un principiu politic, este unul complex şi contestat22. Acest principiu conferă drepturi politice şi morale grupurilor naţionale, care încurajează şi legitimează pretenţiile pentru retrasarea graniţelor statale. Aplicarea principiului autodeternimării naţionale, ca normă politică, a fost întotdeauna selectivă din motive ce ţin de dificultatea

21 Andrew Hurrell, On Global Order: Power, Values, and the Constitution of International Society, New York, Oxford University Press, 2007, p. 122; J. Mayall, Nationalism and International Society, Cambridge, Cambridge University Press, 1990, p. 36.

22 Andrew Hurrell, ibidem.

În centrul operaţiunilor

psihologice, regăsim

campaniile de comunicare care vizează

transmiterea unor mesaje care să „legitimeze” şi să „normalizeze”

realizarea obiectivelor

politice vizate.





de a identifica naţiunea sau ca urmare a importanţei altor criterii (economice, strategice, geopolitice) în trasarea graniţelor şi, mai presus de toate, de imperativele şi interesele marilor puteri. În pofida ambiguităţilor existente, autodeterminarea naţională a fost implicată în aproape toate marile retrasări ale graniţelor din ultimii 150 de ani – cele patru mari valuri ale decolonizării, unificarea Germaniei, destrămarea Iugoslaviei etc. Ideea şi practica principiului autodeterminării naţionale au fost centrale pentru extinderea sistemului statal în lumea neeuropeană şi pentru extinderea la nivel global a societăţii internaţionale23. Din punct de vedere juridic, acest principiu de organizare reprezintă o provocare directă la adresa stabilităţii ordinii internaţionale bazate pe stat. Acceptarea dreptului oricărei minorităţi de a se retrage din comunitatea căreia îi aparţine, pentru că aşa doreşte, ar însemna distrugerea ordinii şi stabilităţii din interiorul statelor şi inaugurarea anarhiei în viaţa internaţională; ar însemna susţinerea unei teorii incompatibile cu ideea de stat ca unitate teritorială şi politică24. Problema teoretică intervine ori de câte ori devine necesar să se decidă care dintre pretenţiile naţionale la statalitate ar trebui să fie recunoscute25.

Analizând anexarea Crimeii, strategia comunicaţională a Rusiei a fost de a se axa pe acele elemente ale culturii internaţionale care-i legitimează acţiunile, în acelaşi timp ocultând aspectele care îi erau defavorabile. Un aspect nediscutat, spre exemplu, a fost cel al organizării unui referendum fragmentat şi ilegal într-o provincie a unui stat suveran. Dincolo de discuţia cu privire la probabila manipulare a rezultatelor referendumului din Crimeea organizat în 16 martie 2014, ilegitimitatea organizării acelui referendum fără a consulta opinia tuturor ucraineenilor vizavi de anexarea acestei părţi a ţării lor este un fapt ce a însemnat încălcarea normelor constituţionale. Ceea ce este important însă este tocmai recursul autorităţilor ruseşti la principiile democratice pentru a-şi legitima anexarea: recursul la votul popular.

Deşi rezultatele alegerilor sunt contestabile, existând informaţii că prezenţa la vot a fost sub 30%, că alegerile s-au desfăşurat fără prezenţa observatorilor internaţionali, observatorii OSCE fiind întorşi

23 R. Higgins, Problems and Process: International Law and How We Use It, Oxford, Oxford University Press, 1994, p. 64.

24 A. Hurrell, op. cit., p. 129.25 J. Mayall, Politica mondială. Evoluţia și limitele ei, Editura Antet XX Press, Filipeştii de Târg,

2000, p. 33.

Analizând anexarea Crimeii, strategia comunicaţională a Rusiei a fost de a se axa pe acele elemente ale culturii internaţionale care-i legitimează acţiunile, în acelaşi timp ocultând aspectele care îi erau defavorabile. Un aspect nediscutat, spre exemplu, a fost cel al organizării unui referendum fragmentat şi ilegal într-o provincie a unui stat suveran.

99


din drum de două ori, că referendumul a fost organizat prin încălcarea Constituţiei Ucrainei, în campania de comunicare făcută de Federaţia Rusă s-a insistat numai pe aspectele care legitimau anexarea peninsulei, iar elementele care delegitimau referendumul au fost ocultate, spre exemplu Memorandumul de la Budapesta, din 1994, prin care se garanta integritatea Ucrainei, semnat de Rusia, SUA şi Marea Britanie. În linia susţinerii legitimităţii organizării referendumului din Crimeea, Vladimir Putin s-a prevalat de declaraţia adoptată de SUA în legătură cu Kosovo, şi anume că declaraţiile de independenţă pot încălca legislaţia internă a ţărilor, însă aceasta nu înseamnă că are loc o încălcare a dreptului internaţional. Dreptul internaţional este implicit încălcat prin, spre exemplu, nerespectarea Memorandumului de la Budapesta.

Se mai ignoră, de asemenea, nu doar operaţiunea militară sub acoperire, care, în februarie 2014, a precedat şi a condiţionat secesiunea Crimeii. Mai mult, diverse detalii despre „referendumul” organizat de Rusia în martie 2014 pun în discuţie şi mitul că a existat o cerere covârşitoare de „reunificare” în rândul locuitorilor din peninsulă. În acest sens, unul dintre primele cele mai critice rapoarte ale pseudo-referendumului a venit de la trei reprezentanţi ai Consiliului pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Drepturile Omului, instituţie aflată sub umbrela preşedinţiei ruse. Unul dintre reprezentanţii acestui organism oficial de stat rus a vizitat Crimeea în aprilie 2014. În raportul său, se estimează că prezenţa la referendum nu a fost de 83,1%, aşa cum au raportat oficial autorităţile de la Kremlin despre Crimeea, ci, mai degrabă, 30-50%. Sprijinul pentru anexare printre alegătorii din Crimeea care s-au prezentat la vot nu a fost de 96,77%, ci în jur de 50-60%26.

În acest mediu internaţional bazat pe principii contradictorii, actorii apelează la diverse strategii de legitimare a acţiunilor militare sau nonmilitare în vederea promovării anumitor interese politice. Cercetătorii constructivişti sunt preocupaţi, spre exemplu, de găsirea acelor interpretări care legitimează şi permit anumite comportamente în sistemul internaţional. Principiul suveranităţii permite anumite comportamente27. Spre exemplu, analiza constructiviştilor referitor

26 Andreas Umland, „De ce nu are Rusia drepturi asupra Crimeii”, la adresa https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/de-ce-nu-are-rusia-drepturi-asupra-crimeii, accesat la 17.06.2019.

27 M. Barnett, Social Constructivism, în J. Baylis, Steve Smith şi Patricia Owens (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations, New York, Oxford University Press, 2008, p. 166.





la invazia americanilor în Irak nu are în atenţie să descopere interesele „reale” ale intervenţiei, care sunt presupuse: petrolul, armele de distrugere în masă, drepturile omului etc. Ipotezele formulate în sensul depistării motivelor individule ale lui Bush sau ce anume a determinat luarea deciziei de a invada Irakul caută o explicaţie care să corespundă adevărului. Dar, adevărul în privinţa intereselor avute în vedere este greu de stabilit, după cum afirmă constructiviştii. Motiv pentru care cercetările constructiviştilor se îndreaptă spre evidenţierea argumentului invocat pentru persuadarea publicului şi a soldaţilor americani că invazia era un act legitim. Motivaţia a fost întărită de legătura presupusă între atacul terorist de la 11 septembrie şi regimul de la Bagdad. Premisa că Saddam deţinea arme de distrugere în masă, deşi bazată pe date false, a creat un context pentru găsirea unei justificări pentru intervenţie28.

Întrebările propuse de constructivişti, de tipul „Cum a fost posibil?”, examinează felul în care înțelesurile sunt produse şi ataşate subiecților şi obiectelor sociale, construindu-se dispoziții interpretative particulare care determină anumite posibilități şi le exclud pe altele. Relațiile internaționale sunt inextricabil legate de practicile discursive care pun în circulație reprezentări care sunt considerate „adevăruri”. Scopul analizării acestor practici nu este de a se revela adevăruri esențiale care au fost ocultate, ci de a revela cum anumite reprezentări legitimează anumite acțiuni.

În fond, în cazul operațiunilor militare, retorica utilizată se subscrie logicii legitimării acțiunilor, aflându-se în competiție cu „propaganda” adversarului. Astfel, în cazul intervenției din Afganistan, din 2001, principalele obiective ale operațiunilor psihologice au fost schimbarea retoricii utilizate de talibani şi de rețeaua Al-Qaeda că intervenția vizează islamul cu promovarea mesajului că sunt vizate combaterea terorismului şi anihilarea grupărilor teroriste29.

Din analiza realizată de autorul studiului intitulat U.S. Military Information Operations in Afganistan: Effectiveness of Psychological Operations 2001-2010 privind eficacitatea operațiunilor psihologice desfăşurate în Afganistan s-au desprins câteva concluzii legate de faptul

28 K. Fierke, Constructivism, în T. Dunne, M. Kurki şi Steve Smith (eds.), International Relations Theories. Discipline and Diversity, Oxford University Press, 2007, p. 177.

29 A. Munoz, U.S. Military Information Operations in Afganistan: Effectiveness of Psychological Operations 2001-2010, RAND Corporation, 2012.

În cazul operaţiunilor militare, retorica utilizată se subscrie logicii legitimării acţiunilor, aflându-se în competiţie cu „propaganda” adversarului.

101


că temele şi mesajele utilizate în campaniile PSYOPS trebuie să fie coerente cu obiectivele de securitate națională în sens larg, precum şi cu temele şi mesajele valabile la nivel național. Se menționează faptul că aceste camapanii sunt adesea reactive, în loc să fie proactive30. Studiul insistă asupra ideii că strategia de comunicare trebuie să aibă în vedere opinia publică şi obținerea sprijinului popular pentru guvernare, ca o precondiție a victoriei. Victoria nu se poate obține doar prin uciderea insurgenților, ci prin atragerea sprijinului poporului şi prin limitarea utilizării forței armate. Câmpul de luptă nu mai este în mod necesar cel clasic, ci este cel din mintea oamenilor. Este timpul să se acorde o atenție deosebită comunicării strategice. Liniile de departajare între nivelul operațional, tactic şi cel strategic sunt aproape inexistente, iar ceea ce trebuie sporit este credibilitatea mesajelor31.

Aşadar, în termenii războiului hibrid, strategiile comunicaționale ale diverşilor actori care încearcă să-şi realizeze anumite obiective politice ar putea fi identificate din timp dacă se asumă legătura indisolubilă între cultura politică internațională şi principiile de legitimare general împărtăşite la un moment dat. Presupunem, aşadar, că strategia de comunicare în scopul legitimării acțiunilor militare ce sunt vizate de un anumit actor poate fi începută cu mult înainte ca adversarul să conştientizeze că războiul, hibrid fiind, este în plină desfăşurare. Înaintea desfăşurării anumitor acțiuni tipice unei intervenții militare clasice, de tip hard power, există o probabilitate crescută ca strategia de tip soft power să fie în desfăşurare în sensul legitimării rezultatelor vizate.

O amplă dezbatere care are loc în prezent se referă la interpretarea şi decriptarea intențiilor Chinei pe termen lung. Este China un actor benevolent, aşa cum se declară, sau strategia ei de soft power face parte dintr-un război hibrid? În linia de argumentare susținută mai sus, analizând chiar superficial mesajele lansate de China, putem suspecta că politica externă a acesteia se subscrie unei logici similare competiției desfăşurate de marile puteri în timpul Războiului Rece, scopul acesteia fiind consolidarea imaginii pozitive a acestei țări pentru a-şi câştiga aliați strategici şi detronarea SUA din poziția dominantă deținută pe scena internațională. Nu întâmplător, în încercarea de a oferi o alternativă la visul american, China propune visul chinezesc în discursurile acesteia

30 Ibidem, p. 2.31 Ibidem, pp. 3-4.

În termenii războiului hibrid,

strategiile comunicaţionale

ale diverşilor actori care

încearcă să-şi realizeze

anumite obiective politice

ar putea fi identificate din

timp dacă se asumă legătura

indisolubilă între cultura politică internaţională

şi principiile de legitimare

general împărtăşite la un

moment dat.





de politică externă. Dorind să se delimiteze de posibila interpretare negativă a ascensiunii sale economice şi militare, China se prezintă drept un tip nou de superputere (ex. Hu Angang, China, A New Type of Superpower, Brookings Institution Press, Washington, 2011), care va lupta pentru eradicarea sărăciei şi a inegalității la nivel global, dar nu va purta războaie32.

O multitudine de lucrări de specialitate apărute în edituri occidentale prezintă dezvoltarea Chinei drept o soluția miraculoasă, excepțională, o revelație, deşi prin această strategie retorică se poate legitima, în subsidiar, regimul politic comunist. Mesajul că cea mai surprinzătoare transformare economică din istoria umanității a fost condusă de un partid comunist, exact în aceeaşi perioadă în care comunismul european cădea, promovat într-o carte scrisă de Martin Jacques (When China Rules the World, Penguin Books, Londra, 2012), este relevantă în acest sens, în special în combinație cu un alt titlu de carte, How China`s Authoritarian Model will Dominate the 21st Century (Basic Books, New York, 2010)33.

Apelând la statistici economice şi aducând în atenţie date care să probeze faptul că acest stat a identificat soluţia adecvată pentru dezvoltarea internaţională, China insistă pe ideea originalităţii reformelor economice, sociale şi politice realizate. Pe când Francis Fukuyama proclama, în anii �90, sfârşitul istoriei, bineînţeles referindu-se la succesul indubitabil al regimului democratic, al ideologiei liberale şi al principiilor economiei de piaţă, China vine să demonstreze că regimul comunist a reînviat, paradoxal, după „trei zile” de la căderea acestuia în ţările Europei de Est. În aceste strategii retorice utilizate de China se remarcă faptul că se încearcă prevenirea perpetuării unor interpretări care să identifice obiectivele politicii externe ca fiind circumscrise unei logici a politicii de putere: China nu vizează realizarea unor interese naţionale egoiste, ci ea lucrează în interesul întregii umanităţi, nu urmăreşte echilibrarea sau depăşirea puterii SUA, ci urmăreşte binele global. Comunicarea strategică a Chinei nu aduce în atenţie aspectele mai puţin plăcute ale acestei dezvoltări fulminante precum poluarea, corupţia, încălcarea drepturilor omului, nerespectarea libertăţilor individuale etc. China vrea să-şi prezinte ascensiunea ca fiind departe de logica unei politici desfăşurate cu scopul maximizării puterii statale,

32 A. Marga, Ascensiunea globală a Chinei, Editura Niculescu, Bucureşti, 2015, p. 37.33 Ibidem.

Pe când Francis Fukuyama proclama, în anii `90, sfârşitul istoriei, bineînţeles referindu-se la succesul indubitabil al regimului democratic, al ideologiei liberale şi al principiilor economiei de piaţă, China vine să demonstreze că regimul comunist a reînviat, paradoxal, după „trei zile” de la căderea acestuia în ţările Europei de Est.

103


ci prin faptul că originalitatea dezvoltării ei serveşte binelui comun, serveşte umanităţii, per ansamblu. China transmite că nu se află într-un „război rece”, ci duce o politică de tip nou, excepţională, fără precedent în istorie.

Ca exemplu de discurs prin care se încearcă poziţionarea unui actor la celălalt spectru faţă de o logică a unei politici de putere egoiste, preşedintele Chinei, Xi Jinping, în primul său discurs public ţinut după declanşarea războiului comercial cu SUA, a făcut un apel către deschidere între ţări, denunţând supremaţia rasială şi catalogând-o drept „stupidă”. Acesta a afirmat că diferitele civilizaţii nu sunt destinate a se ciocni, iar a gândi că rasa şi cultura proprie sunt superioare, precum şi insistenţa în a transforma sau în a înlocui alte civilizaţii reprezintă ceva stupid ca înterpretare şi dezastruos în practică. „Nu există ciocniri între civilizaţii, [noi] avem nevoie de a ne forma ochiul pentru a aprecia frumuseţea din toate civilizaţiile”, a mai spus preşedintele Xi Jinping, adăugând faptul că China se va deschide din ce în ce mai mult spre lume în viitor: „China de astăzi nu aparţine doar Chinei. China aparţine Asiei şi aparţine lumii. China în viitor va adopta o poziţie şi mai deschisă pentru a îmbăţişa lumea”. („Today’s China is not only China’s China. It is Asia’s China and the world’s China. China in the future will take on an even more open stance to embrace the world”)34.

CONCLUZIIAvând în vedere că operațiunile psihologice înseamnă aproape

acelaşi lucru cu comunicarea persuasivă sau cu „orice program care sprijină un efort pe termen lung pentru realizarea unor obiective naţionale sau regionale de politică externă prin persuasiune”35, susținem relevanța subiectului discutat în acest articol, şi anume importanța studierii operațiunilor psihologice şi a retoricii utilizate în diverse contexte în conexiune cu concepte precum legitimitatea şi cultura politică internațională, concepte centrale analizate în literatura

34 ***, China’s Xi Jinping urges openness amid US trade war, 15.05.2019, la adresa https://www.bbc.com/news/world-asia-china-48285993, accesat la 17.06.2019.

35 F. Walker, Strategic Concepts for Military Operations, în F. Goldstein & B.F. Findley (eds.), Psychological Operations. Principles and Case Studies, Air University Press, Maxwell Air Force Base, Alabama, 1996, p. 17.

Operaţiunile psihologice

înseamnă aproape

acelaşi lucru cu comunicarea

persuasivă sau cu „orice

program care sprijină un efort pe termen lung

pentru realizarea unor obiective

naţionale sau regionale

de politică externă prin

persuasiune”.





specifică disciplinei academice relații internaționale, fie teoria relațiilor internaționale sau istoria relațiilor internaționale.

După cum am mai precizat, militarii din formațiunile PSYOPS conduc o serie întreagă de activități din spectrul politic, militar, economic sau ideologic prin dezvoltarea, producerea şi diseminarea de informații credibile către diverse segmente de public în sprijinul realizării obiectivelor de securitate națională. Din cauza dificultății sarcinilor implicate de aceste tipuri de activități, suntem de părere că este nevoie de crearea unui cadru mai larg de înțelegere a arenei internaționale, a structurii sistemului internațional, a imperativelor morale, a modelelor de gîndire a politicilor externe etc., cu scopul de a putea integra nivelurile operațional, tactic şi strategic în momentul planificării şi desfăşurării campaniilor de comunicare, precum şi în conceperea mesajelor care vor fi utilizate în activitățile specifice.

Remarca regăsită în lucrarea U.S. Military Information Operations in Afganistan: Effectiveness of Psychological Operations 2001-2010, şi anume că liniile de demarcare între nivelul operațional, tactic şi strategic sunt aproape indistincte şi că trebuie să fie crescută credibilitatea mesajelor36, o considerăm ca fiind foarte importantă. Arena internațională a fost caracterizată, de-a lungul istoriei, de neîncredere, de teamă şi de agresivitate, prin urmare este dificil să fii persuasiv şi credibil, având în vedere că mulți oameni sunt înclinați să fie pesimişti sau „realiști”.

Teoria relațiilor internaționale aduce în atenție dilemele persistente ale politicii internaționale şi principalele subiecte ale disciplinei relații internaționale încearcă să răspundă la întrebările: Cum poate fi crescută încrederea şi Cum poate fi construită o ordine internaţională justă? Obiectivele PSYOPS sunt similare acestor preocupări şi, în consecință, recomandăm un studiu interdisciplinar al comunicării persuasive dedicate PSYOPS.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE1. R. Aron, Peace and War: A Theory of International Relations, New

York, 1966.2. M. Barnett, Bringing in the New World Order: Liberalism, Legitimacy,

and the United Nations, în World Politics, nr. 49 (4), 1997.

36 A. Munoz, U.S. Military Information Operations in Afganistan: Effectiveness of Psychological Operations 2001-2010, op. cit., p. 17.

Militarii din formaţiunile PSYOPS conduc o serie întreagă de activităţi din spectrul politic, militar, economic sau ideologic prin dezvoltarea, producerea şi diseminarea de informaţii credibile către diverse segmente de public în sprijinul realizării obiectivelor de securitate naţională.

105


3. M. Bukovansky, Legitimacy and Power Politics: The American and French Revolutions in International Political Culture, New York, Princeton University Press, 2002.

4. I. Clark, Legitimacy in International Society, Oxford University Press, 2007.

5. N. Crawford, Argument and Change in World Politics. Ethics, Decolonization and Humanitarian Interventions, Cambridge University Press, 2004.

6. S. Goddard, Indivisible Territory and the Politics of Legitimacy: Jerusalem and Northern Ireland, Cambridge University Press, 2010.

7. R. Higgins, Problems and Process: International Law and How We Use It, Oxford, Oxford University Press, 1994.

8. I. Hurd, After Anarchy: Legitimacy and Power in the United Nations Security Council, Princeton and Oxford, Princeton University Press, 2007.

9. Andrew Hurrell, On Global Order: Power, Values, and the Constitution of International Society, New York, Oxford University Press, 2007.

10. H. Kissinger, A World Restored, Londra, 1977.11. Ioana Leucea, Constructivism şi securitate umană, Institutul European,

Iaşi, 2012.12. A. Marga, Ascensiunea globală a Chinei, Editura Niculescu, Bucureşti,

2015.13. J. Mayall, Politica mondială. Evoluţia şi limitele ei, Editura Antet XX

Press, Filipeştii de Târg, 2000.14. A. Osiander, The States System of Europe 1640–1990: Peacemaking

and the Condition of International Stability, Oxford University Press, 1994.

15. C. Reus-Smith, The Moral Purpose of the State. Culture, Social Identity, and Institutional Rationality in International Relations, Princeton University Press, Princeton New Jersey, 1999.

16. ***, China’s Xi Jinping urges openness amid US trade war, 15.05.2019, https://www.bbc.com/news/world-asia-china-48285993.




DISTANDISTANÞÞA FAA FAÞÃÞÃ DE PUTERE DE PUTERE, , EVITAREA INCERTITUDINII EVITAREA INCERTITUDINII

ªªI I NIVELUL DE CUNOANIVELUL DE CUNOAªªTERE LINGVISTICTERE LINGVISTICÃÃ – DIMENSIUNI ESEN– DIMENSIUNI ESENÞÞIALE ALE FUNCIALE ALE FUNCÞÞIONIONÃÃRII RII ÎN COALIÎN COALIÞÞIILE MILITARE MULTINAIILE MILITARE MULTINAÞÞIONALE –IONALE –

Dr. Rita PALAGHIALector universitar asociat, Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, Brașov

Ierarhizarea strictă, orientarea spre respectarea regulilor şi regulamentelor militare (caracteristice grupării latine), elitismul şi respectul deosebit acordat poziţiei (caracteristic grupării anglo-saxone), orientarea excesivă spre îndeplinirea obiectivelor, „evitarea incertitudinii” şi exagerarea regulilor (caracteristice americanilor), diferitele abordări în ceea ce priveşte modul de soluţionare a conflictelor militare (luptă sau abordare umanitară), regulile naţionale privind protecţia forţei, condiţiile de cazare şi salarizare, politicile de personal, modul de comunicare, toate acestea generează neînţelegeri de diferite grade într-o coaliţie de forţe.

În urma cercetării extensive realizate în teatrul de operaţii din Afganistan, în perioada 2012-2018, consider că trei dimensiuni culturale au un impact major asupra interoperabilităţii: nivelul de cunoaştere lingvistică, distanţa faţă de putere şi evitarea incertitudinii, aspecte care ar trebui să fie mai mult studiate și armonizate.

Organizaţiile militare care funcţionează perioade îndelungate împreună dezvoltă un izomorfism rezultat din experienţe comune (izomorfism experenţial), prin standardizarea politicilor, doctrinelor, resurselor şi a programelor de pregătire, ceea ce duce la o creştere a interoperabilităţii militare. Aceste experienţe comune reprezintă oportunităţi de învăţare a ceea ce înseamnă multiculturalitate în mediul militar multinaţional şi oferă prilejul studierii legăturii între diferenţele culturale şi efectivitatea interoperabilităţii.

Cuvinte-cheie: cunoaştere lingvistică, incertitudine, distanţa faţă de putere, coaliţie militară, interoperabilitate.

107

Distanţa faţă de putereDistanţa faţă de putere, , evitarea incertitudiniievitarea incertitudinii şi şi nivelul de cunoaştere lingvisticănivelul de cunoaştere lingvistică – dimensiuni esenţiale ale funcţionării în coaliţiile militare multinaţionale –– dimensiuni esenţiale ale funcţionării în coaliţiile militare multinaţionale –

INTRODUCEREÎncă din anul 1995, R.H. Palin1 remarca faptul că, pe lângă

dificultăţile care se referă la deciziile politice şi la interoperabilitatea echipamentelor militare, factorii culturali au un rol activ în realizarea interoperabilităţii în coaliţiile multinaționale. Steward Bonner şi Arthur Woolgar Verrall (2001), K. Leung şi M.H. Bond (2004), William Hardy (2007), precum şi un grup de cercetători reuniţi în cadrul a Research Task Group 120, au studiat problema interoperabilităţii culturale şi modul în care diferenţele culturale afectează eficienţa misiunilor militare multinaţionale.

Diferenţele culturale generează stiluri diferite de leadership, posibile fricţiuni atât în coaliţie, cât şi în ceea ce priveşte interacţiunea cu populaţia pe teritoriul căreia se desfăşoară intervenţia militară, cu ONG-urile etc.

Cei implicaţi au nevoie de o bază de descentrare, pentru a vedea lumea prin „lentila culturală” a aliaţilor lor, iar pentru a se realiza acest lucru, sunt necesare cunoaşterea şi armonizarea elementelor care afectează interpretările situaţionale.

Acest articol oferă o prezentare a particularităţilor culturale din teatrul de operaţii din Afganistan, din perspectiva a trei variabile: distanţa față de putere, evitarea incertitudinii şi nivelul de cunoaştere lingvistică.

1 R.H. Palin, Multinational military forces: Problems and prospects, International Institute for Strategic Studies, Adelphi Paper Number 294, 1995.

Diferenţele culturale

generează stiluri diferite

de leadership, posibile fricţiuni atât în coaliţie,

cât şi în ceea ce priveşte

interacţiunea cu populaţia pe teritoriul căreia

se desfăşoară intervenţia militară, cu

ONG-urile etc.




Rita PALAGHIARita PALAGHIA

În acelaşi timp, prezintă posibile efecte ale acestor diferenţe în procesul de interacţiune din coaliţiile militare. De asemenea, reprezintă un instrument de cunoaştere culturală pentru orice tip de organizaţie multinațională, dar se adresează îndeosebi militarilor2.

Studiul lui Geert Hofstede cu privire la dimensiunile culturale, deşi criticat de sociologi cu reputaţie (B. McSweeney, O. Shenkar, S.H. Schwartz, W. Bilsky, Mansour Javidan), care spuneau că, în analiza unui fenomen, ar trebui folosite tehnici calitative mult mai variate şi că au fost luate în considerare insuficiente aspecte ale culturii, rămâne totuşi modelul dominant al cercetărilor culturale încrucişate. Conform teoriei culturale a acestuia3, există şase dimensiuni care explică modul în care diferite culturi motivează oamenii şi organizaţiile. În acest material, ne vom opri doar asupra a două dintre ele, şi anume:

a) Distanţa faţă de putere (Power Distance – PD) reflectă gradul în care oamenii din cultura respectivă percep inegalitatea socială. Acest item are o valoare crescută în societăţile sau în organizaţiile care au o structură socială puternic stratificată şi implică o distribuire inegală a puterii politice şi economice în rândurile populaţiei.

b) Evitarea incertitudinii (Uncertainity Avoidance – UA) reprezintă uşurinţa cu care cultura respectivă face faţă noului, îşi asumă riscuri şi, în acelaşi timp, reprezintă gradul de anxietate al naţiunii respective. Societăţile cu un nivel ridicat al acestui indice tind să fie foarte structurate, cu legi extinse şi reguli menite să atenueze efectele schimbărilor şi incertitudinilor cât mai mult posibil. Culturile cu un nivel scăzut al acestui indice tind să adopte o abordare relativistă pentru a permite mai multor puncte de vedere să coexiste, ferindu-se de instituirea prea multor reguli.

Elron Shamir şi Eyal Ben-Ari (1999) întăreau importanţa dimensiunilor lui Hofstede în analiza operaţiilor multinaţionale: „...în organizaţii ierarhice cum sunt armatele, indicele distanţa faţă de putere poate influenţa multe aspecte ale interrelaţionării”4.

Schimbările sociale, evoluţia tehnologică, migraţiile masive sunt doar câteva elemente care generează modificări ale valorilor

2 Subiectul legat de diferențele culturale a fost detaliat în teza mea de doctorat – „The effects of cultural differences over the military mission from the Theatre of Operations Afghanistan”, 2018.

3 Geert Hofstede, National cultures revisited, Behavior Science Research, 18(4), 1983, pp. 285-305. Idem, A case study for comparing apples and oranges: International differences în values, în M. Sasaki (ed.), Values and Attitudes Across Nations and Time, Brill, Leiden, 1998.

4 Keith Stewart, Mark Bonner şi Neil Verrall, Cultural factors in future multinational military operations, prezentat la întâlnirea specialiştilor RTO HFM „Factorii umani în secolul 21”, 2008, pp. 16-20.

Conform teoriei culturale a lui Geert Hofstede există şase dimensiuni care explică modul în care diferite culturi motivează oamenii şi organizaţiile. Ne vom opri doar asupra a două dintre ele, şi anume: distanţa faţă de putere (Power Distance – PD) și evitarea incertitudinii (Uncertainity Avoidance – UA).

109


dimensiunilor PD şi UA. Spre exemplu, valoarea PD pentru România, conform studiului lui Hofstede, este 90. Cercetări realizate de diferite instituţii de studii sociologice româneşti în ultimii ani poziţionează această valoare în jur de 60.

Este demonstrată legătura între stilul de leadership şi tipul de cultură, respectiv valorile PD şi UA. Studiul GLOBE evidenţiază dimensiunile care determină stilul de conducere şi modelele comportamentale din cadrul organizaţiilor multinaţionale, cele două aspecte menţionate având un rol major în determinarea stilurilor şi modelelor.

În figura nr. 1 sunt prezentate cele şase stiluri de conducere şi poziţionarea, pe scala intensităţii, a ţărilor cuprinse pe grupe. Importanţa acestor stiluri de conducere este deosebită, deoarece uşurează interacţiunea în organizaţia militară multinaţională.

Orientare spre performanțăÎnalt

Orientare spre echipăÎnalt

Participanți

Înalt

Uman

Înalt

Autonom

Înalt

Auto sau grup protectivÎnalt

AngloGermanicNordicAsia SEL. EuropeanL. American

Asia SEConfucianL. AmericanE. EuropeanAfricanL. EuropeanNordicOrientul MijlociuGermanic

GermanicAngloNordic

Asia SEAngloAfricanConfucian

GermanicE. EuropeanConfucianNordicAsia SEAngloAfricanOrientul MijlociuL. EuropeanL. American

Orientul MijlociuConfucianAsia SEL. AmericanE. European

ConfucianAfricanE. European

L. EuropeanL. AmericanAfrican

GermanicOrientul MijlociuL. AmericanE. European

African L. European

Orientul Mijlociu

E. EuropeanSE AsianConfucian Orientul Mijlociu

L. European Nordic

AngloGermanicNordic

ScăzutOrientare spre performanță

ScăzutOrientare spre echipă

ScăzutParticipativ

ScăzutUman

ScăzutAutonom

ScăzutAuto sau grup protectiv

Figura nr. 1: „Grupările societale şi stilurile de conducere”, Robert J. House, 2004

În urma cercetării desfăşurate în teatrul de operaţii din Bosnia pe o perioadă de 12 luni, E.K. Bowman a publicat un model valid

Studiul GLOBE evidenţiază

dimensiunile care determină

stilul de conducere

şi modelele comporta-

mentale din cadrul

organizaţiilor multinaţionale,

cele două aspecte

menţionate având un

rol major în determinarea

stilurilor şi modelelor.





al relaţiei dintre dimensiunile culturale şi elementele care favorizează performanţa echipelor/grupurilor5. Bowman a concluzionat că, dacă, în cadrul echipelor, membrii acestora provin din societăţi a căror dimensiune Distanţa faţă de putere este crescută, probabilitatea transmiterii informaţiei este foarte limitată, iar aşteptarea membrilor echipei este ca liderul să ia toate deciziile. Dacă liderul provine din societăţi cu indice în Distanţa faţă de putere înalt, atunci el este obişnuit să ia deciziile singur, iar membrii echipei se vor simţi nevalorizaţi, rezultând o slabă coordonare, o scăzută utilizare a aptitudinilor echipei şi o cunoaştere precară a situaţiei operaţionale.

Cadrul de înțelegere a diversității culturale şi a cunoaşterii în muncă de echipă

Dimensiunileculturilor naționale

Elementele care favorizeaza performanțele grupurilor

Gradul (scala)

Analiza situației

Coordonare

Desemnarea rolurilor şi a responsa- bilităților

Comporta- mentul de bază

Distanța față de putere

Ridicat Vertical Centralizat Grad Lider

Scăzut Orizontal Decentralizat Expertiză Echipă/grup

Evitarea incertitudinii

Nevoie înaltă de certitudine

Informații detaliate

Bine definităFoarte specializat

Formal

Nevoie scazută de certitudine

Informații generale

Ad-hocMulti-funcțional

Informal

Orientarea spre activitate

Indepen-dent

Implicare directa

A faceAptitudini şi abilități

Misiune

Inter-dependent

Implicare indirectă

A fi Conexiuni Relații

Figura nr. 2: Cadrul de înţelegere a diversităţii culturale şi cunoaşterii în muncă de echipă (Bowman, 2002)

Consecinţe negative importante se înregistrează în cazul extremelor dimensiunii Evitarea incertitudinii. Astfel, dacă membrii echipelor provin din societăţi cu un nivel înalt al acestui indice, vor avea nevoie de foarte multe informaţii de coordonare şi nu vor dovedi creativitate în interacţiune şi planificare operaţională. Dacă acest indice este mărit la nivelul liderului, atunci acesta se va pierde în detalii, iar opusul este insuficienţa detaliilor, ambele cu consecinţe negative asupra eficienţei în coaliţie. Dacă membrii echipei au un stil independent de îndeplinire

5 E.K. Bowman, Cultural factors affecting MNT communications in the SFOR environment, Unpublished Manuscris, 2002.

Dacă liderul provine din societăţi cu indice înalt în Distanţa faţă de putere, atunci el este obişnuit să ia deciziile singur, iar membrii echipei se vor simţi nevalorizaţi.

111


a obiectivelor, ei le vor indeplini unul câte unul, fără a dezvolta o muncă de echipă sau o cunoaştere situaţională complexă. Dacă liderul echipei are un stil independent, el nu va aprecia activitatea membrilor echipei care lucrează creativ, complex şi în afara obiectivului clar al acesteia.

Faţă de cercetările dimensiunilor culturale ale lui Hofstede, aspectul de noutate a cercetărilor realizate de E.K. Bowman este dat de faptul că acestea au fost verificate şi confirmate în cadrul organizaţiilor de tip militar şi în condiţii operaţionale reale.

Trecând de la dimensiunile culturale la dimensiunea lingvistică, cel de-al treilea element urmărit în acest articol, consider important de menţionat contribuţia lui Boene6, referitoare la sursele unor relaţii interculturale problematice, în care nivelul de cunoaştere lingvistică ocupă primul loc (46,1%) în topul surselor unor relaţii interculturale problematice. Limba oficială, într-un context multinaţional, este un instrument de putere individual pentru cei care sunt experţi în limba engleză, deoarece această cunoaştere le permite să domine interacţiunea şi decizia7. A comunica într-o limbă secundară, chiar pentru vorbitorii fluenţi de limbă engleză, poate constitui o problemă, din cauza ritmului vorbirii, a termenilor tehnici şi a abrevierilor. Problemele de comunicare pot fi exacerbate de stresul şi lipsa de odihnă, inerente într-un teatru de operaţii.

COALIŢIA MILITARĂ MULTINAŢIONALĂ DIN AFGANISTAN – PERSPECTIVA CULTURALĂ RESTRÂNSĂ (PD, UA și limba oficială)În anul 2006, Corpul Aliat de Reacţie Rapidă – Allied Rapid

Reaction Corps, ARRC (NATO, Rheindalen), a preluat comanda ISAF. A fost o misiune complexă, care a reprezentat colaborarea strânsă a 37 de ţări membre ale NATO şi partenere, guvernul afgan şi ministerele subordonate acestuia, „lorzii războiului” aliaţi ai NATO, numeroase ONG-uri, organizaţii internaţionale, ONU şi media internaţională.

ARRC, fiind un cartier general britanic cu preponderenţă, a avut particularităţi culturale. Generalul Richards, la preluarea comenzii ARRC, a venit cu experienţa, pregătirea profesională şi propria cultură. Faptul că ARRC era cartierul general al misiunii, format din ofiţeri

6 B. Boene, Relations with officers from other nation’s în military operations other than war and în the impact of comparisons on professional self-perceptions. În G. Caforio (ed.), The flexible, Artistic & Publishing Company, Roma, Italia, officer, 2002, pp. 89-105.

7 S.D.N. Cook, D. Yanow, Culture and organisational learning, în Journal of Management Inquiry, nr. 2, 1993, pp. 373-390.

Trecând de la dimensiunile

culturale la dimensiunea

lingvistică, este de menţionat

contribuţia lui Boene

referitoare la sursele

unor relaţii interculturale problematice, în care nivelul de cunoaştere

lingvistică ocupă primul loc (46,1%) în topul surselor

unor relaţii interculturale problematice.





britanici, vorbind aceeaşi limbă, având aceeaşi cultură militară şi pregătire, a creat toate premisele pentru ca serviciul „planificare” să poată adapta doctrina militară existentă la motivele, raţionamentul practicilor şi conceptelor întrebuinţate în planificare. În misiunile în care experienţa de formare şi expertiza sunt diferite, este dificil ca ofiţerii să fie uniţi în jurul aceluiaşi stil de planificare şi de executare a operaţiilor militare. Improvizaţiile duc, în timp, la fragmentarea concepţiei, acţiunii şi scăderea eficienţei misiunilor. Acesta este doar unul dintre exemplele care ilustrează impactul major pe care un lider (ce provine dintr-o cultură militară diferită, care este ajutat de experienţa ofiţerilor ce vorbesc aceeaşi limbă şi au o expertiză profesională comună) îl are asupra cursului misiunii. Este un mecanism care funcţionează eficient, coordonat şi coerent.

În februarie 2019, participarea statelor membre ale NATO şi partenere cu militari în teatrul de operaţii din Afganistan se prezenta astfel:

Figura nr. 3: Ţările membre ale NATO şi partenere, în februarie 20198

De la începutul intervenţiei şi până în 2019, participarea şi contribuţia au variat pe ani. Studiul ale cărui rezultate sunt prezentate aici a fost realizat în perioada 2012-2018.

Personalului militar menţionat i se adaugă personal civil NATO, personal civil aparţinând Ministerului american al Apărării, angajaţi civili aparţinând

8 Disponibil la adresa https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2019_02/ 20190215_2019-02-RSM-Placemat.pdf, accesat la 18 martie 2019.

113


diferitelor companii locale şi internaționale, ONG-uri cu care misiunea militară colaborează etc. Această enumerare are drept scop crearea unei imagini de ansamblu a masei umane de diferite naţionalităţi care intră in interacţiune în această amplă organizaţie militară internaţională ce funcţionează în teatrul de operaţii din Afganistan.

Pentru a crea ideea iniţială a unor posibile surse de fricţiune în coaliţie, în tabelul nr. 1 voi prezenta valori ale PD şi UA, extrase din studiul dimensiunilor culturale al lui Hofstede, pentru ţările membre ale NATO şi parteneri de coaliţie din teatrul de operaţii din Afganistan.

ŢARA PD UA ŢARA PD UA ŢARA PD UAAlbania 56 14 Georgia 31 55 Polonia 68 93Armenia Germania 35 65 Portugalia 63 104Australia 36 51 Grecia 60 112 România 90 90Austria 11 70 Ungaria 46 82 Slovacia 104 51Azerbaidjan Islanda Slovenia 71 88Belgia 65 94 Italia 50 75 Spania 57 86Bosnia-Herțegovina

Letonia Suedia 31 29

Bulgaria 70 85 Lituania Macedonia de Nord

Croația 73 80 Luxemburg 40 70 Turcia 66 85R. Cehă 57 74 Mongolia UcrainaDanemarca 18 23 Muntenegru Marea

Britanie35 35

Estonia 40 60 Olanda 38 53 SUA 40 46Finlanda 33 59 Noua

Zeelandă22 49 Canada 39 48

Franța 68 86 Norvegia 31 50

Media valorilor mondiale, conform studiilor realizate de către Geert Hofstede9 pentru cele două dimensiuni, sunt următoarele: 55 pentru PD şi 65 pentru UA. Din tabelul de mai sus reiese că aproximativ 40% dintre ţările membre ale coaliţiei au o valoare a IPD >55, ceea ce generează efecte la nivelul relaţionării lider – subordonat şi al participării la construirea şi luarea deciziilor. De asemenea, diferenţele cu privire la IUA pot cauza îngreunarea construirii planurilor operaţionale prin nevoia sporită de informaţii a militarilor aparţinand culturilor cu IUA>65.

Naţiunea lider – SUA are numărul cel mai mare de forţe şi mijloace în operaţii, asigură comanda misiunii şi deţine un rol important

9 Geert H. Hofstede, Cultural Dimensions Resources, disponibil la adresa http://www.geerthofstede.com:80/geert_hofstede_resources.shtml, accesat la 15 iunie 2019.





în procesul de luare a deciziilor. Nu trebuie omisă nici influenţa factorului politic şi a mass-mediei internaţionale în luarea unor decizii militare.

Diferenţele culturale devin vizibile şi acute în procesul planificării operaţionale chiar între naţiuni vorbitoare native de limbă engleză (britanicii şi americanii) atunci când concepţia se realizează în comun. O explicaţie ar fi faptul că modelele de învăţare mentală diferă. O altă explicaţie plauzibilă se referă la stilul de muncă şi/sau modul cum militarii conceptualizează „calitatea” planului. Conform dimensiunilor culturale ale lui Geert Hofstede, diferenţa între SUA şi Marea Britanie, în ceea ce priveşte dimensiunea Distanţa faţă de putere, este mică, ceea ce ne-ar putea duce la concluzia că, în coaliţie, relaţiile dintre cele două naţiuni ar trebui să funcţioneze fără fricţiuni majore: „Modelul mental al planificării conţine conceptele persoanei, relaţiile cauzale între concepte, antecedentele şi consecinţele planurilor. Influenţează aşteptările individuale asupra modului în care procesul trebuie să se desfăşoare şi furnizează cadrul de selectare a comportamentului şi a obiectivelor în procesul de planificare”10. Realitatea demonstrează că nuanţele lingvistice şi valoarea IUA influenţează planificarea operaţională.

Conducerea misiunii Resolute Support (RS) este asigurată preponderent de ofiţeri aparţinând grupului ABCA (SUA, Marea Britanie, Canada şi Australia). Desigur, reprezentarea la vârf a celorlalte state membre ale NATO există, dar în proporţie mai redusă, comparativ cu grupul menţionat anterior.

Exemplificând, SUA au un rating sub medie pentru itemul Distanţa faţă de putere, evidenţiind o cultură mai puţin formală în relaţii sociale şi în care puterea este destul de uniform distribuită. Prin urmare, vorbim de o societate orientată pe termen scurt, care tolerează destul de bine incertitudinea. Planificatorii americani acordă atenţie detaliilor, în timp ce britanicii consideră că prea multe detalii duc la o structură rigidă şi limitează abilitatea de a reacţiona la circumstanţe neaşteptate.

În contrabalanţă, România are un rating crescut al itemului Distanţa faţă de putere (90), românii preferând să nu interfereze cu liderii şi doar să urmeze ordinele primite de la aceştia, fără a avea responsabilitatea deciziilor. Deşi comportamentul general este încă cel menţionat, urmare a perioadei îndelungate de regim totalitar, generaţiile sub 40 de ani doresc un stil de conducere participativ, cooperativ. Indicele Evitarea

10 Louise J. Rassmusen, R. Sieck Winston, Paul Smart, US/UK Mental Models of Planning: The relationship between plan detail and plan quality, Applied Research Associates, RTO-MP-HFM-142, to 9-10, 2008, pp. 9-11.

Diferenţele culturale devin vizibile şi acute în procesul planificării operaţionale chiar între naţiuni vorbitoare native de limbă engleză (britanicii şi americanii) atunci când concepţia se realizează în comun. O explicaţie ar fi faptul că modelele de învăţare mentală diferă.

115


incertitudinii pentru România are, de asemenea, o valoare mare (90), ceea ce demonstrează gradul crescut de anxietate cu privire la decizii şi la viitor, populaţia preferând certitudinea zilei de azi în detrimentul celei de mâine. Există o dificultate în a gestiona situaţiile ambigue şi opţiunile prea numeroase. Disponibilitatea este de a face front comun cu părerea generală, rejectând părerile minoritare. Nesiguranţa şi anxietatea situţională generează un grad de îngrijorare nefondat şi un nivel nejustificat de emotivitate şi impulsivitate. În concluzie, valorile celor două dimensiuni afectează acțiunile atât ale liderilor, cât şi ale subordonaţilor români care funcţionează în organizaţii multinaţionale. Ideile creative vor fi frecvente, dar materializarea lor se va face doar dacă decizia vine de la lider. Liderii provenind din cultura românească aşteaptă să fie informaţi asupra tuturor aspectelor, au tendinţa să controleze puterea şi informaţia, evoluţia în carieră şi deciziile.

Nivelul de cunoaştere lingvistică reprezintă o cerinţă a Fişei postului, în acord cu responsabilităţile şi participarea fiecăruia la misiune. Competenţele sunt evaluate conform unui standard NATO, sunt testate periodic sau/şi obligatoriu înainte de plecarea în misiune, dacă militarul nu a fost testat. Situaţia în coaliţie este bună în ceea ce priveşte nivelul lingvistic, ajutată de faptul că, la nivel de concepţie, sunt vorbitorii nativi de limba engleză, iar la nivel operativ, liderii au un nivel de cunoaştere adecvat.

Cercetări anterioare realizate în coaliţii multinaţionale 1) Cercetări realizate în afara teatrelor de operaţii „Interoperabilitatea culturală – zece ani de cercetări în cadrul

Primului Corp de Armată Comun Germano-Olandez”11 constituie singurul document de cercetare realizat în epoca modernă cu participarea a două ţări membre ale NATO, pe o perioadă de 10 ani, 1995-2005. René Moelker, Joseph Soeters şi Ulrich von Hagen au vrut să determine dacă interoperabilitatea culturală este fezabilă, ce condiţii ar favoriza interoperabilitatea culturală şi în ce direcţie se va dezvolta. Ei s-au concentrat pe două bine cunoscute ipoteze ale teoriei interculturale, susţinând că frecvenţa contactelor, precum şi încrederea reciprocă sunt susceptibile a favoriza sentimentele de simpatie între diferitele culturi. Este un studiu de caz al colaborării la pace.

Conform valorilor PD şi UA, Distanţa faţă de putere a celor două culturi studiate are valori foarte apropiate (35/38), diferenţele

11 Ulrich von Hagen, René Moelker, Joseph Soeters, Cultural Interoperability. Ten Years of Research into Co-operation in the First German-Netherlands Corps, Sozialwissenschaftliches Institut der Bundeswehr. Forum Internaţional, vol. 27, pp. 15-51, 131-161, Protzeller Chausse 20, 15344 Breda & Strausberg, mai, 2006.

Nivelul de cunoaştere lingvistică

reprezintă o cerinţă a Fişei

postului, în acord cu responsabi-

lităţile şi participarea

fiecăruia la misiune.

Competenţele sunt evaluate conform unui

standard NATO, sunt testate

periodic sau/şi obligatoriu

înainte de plecarea în

misiune, dacă militarul nu a

fost testat.





înregistrându-se la variabila „Evitarea incertitudinii” (65/53). Concluziile studiului demonstrează că aceste diferenţe nu generează efecte majore în interacţiunea militară multiculturală, la pace.

Stilurile de conducere diferă în Olanda şi în Germania12. Stilul autoritar este mai frecvent în armata germană, în timp ce cel participativ este caracteristic olandezilor. Majoritatea militarilor germani au arătat preferinţa pentru stilul olandez de conducere. Poate că aceste stiluri sunt influenţate şi de diferenţele structurale, cum ar fi diferenţa dintre o armată formată din voluntari şi o armată formată din recruţi.

Interoperabilitatea la pace, în condiţiile unui nivel de stres redus, nu a ridicat probleme deosebite, deoarece procesul de colectare, analiză şi luare a deciziilor s-a petrecut într-un timp mai lung decât în situaţiile reale caracteristice teatrelor de operaţii, aspecte care ar fi putut fi dramatic influenţate de diferenţa de valori ale indicelui UA.

2) Cercetări realizate în teatrele de operaţiia) Cooperarea germano-olandeză în KabulÎn anul 2003, Comandamentul Corpului Comun a preluat comanda

misiunii din Kabul pentru o perioadă de şase luni. Colaborarea germano-olandeză s-a dovedit a avea mai puţin succes în teatrul de operaţii, deşi a fost prevăzut contrariul, având în vedere evoluţiile pozitive anterioare, la pace. De la debutul implementării acestei colaborări bilaterale, în anul 2002, în special olandezii nu s-au simţit confortabil privind dominaţia germană în ceea ce priveşte personalul, logistica şi modul de comandă. Contribuţia numerică a celor două ţări a fost clar neechilibrată13. Problemele de la Camp Warehouse au rezonat la Comandamentul corpului, în Münster, şi la Comandamentul ISAF, în Kabul. Cooperarea operaţională germano-olandeză, în Camp Warehouse, s-a încheiat în toamna anului 2003.

Pregătirea comună pre-misiune, chiar dacă este suficient de îndelungată, se dovedeşte a fi un element important, dar nu întotdeauna suficient, în situaţii de stres şi constrângeri temporale şi logistice.

b) Cooperarea militară internaţională de pe aeroportul KAIA (Kabul)Încă de la începutul misiunii ISAF, în anul 2001, o unitate de comandă

şi stat major, formată din ofiţeri şi subofiţeri din aproape toate forţele

12 M. van den Berg Dechesne, J.C. Soeters, International Collaboration Under Threath: a Field Study in Kabul (submitted for publication), 2005.

13 U. von Hagen, P. Klein, R. Moelker, J. Soeters, True Love. A Study in Integrated Multinationality within 1 (GE/NL) Corps, SOWI, Forum Internațional nr. 25, Strausberg, 2003.

Stilurile de conducere diferă în Olanda şi în Germania. Stilul autoritar este mai frecvent în armata germană, în timp ce cel participativ este caracteristic olandezilor. Majoritatea militarilor germani au arătat preferinţa pentru stilul olandez de conducere. Poate că aceste stiluri sunt influenţate şi de diferenţele structurale, cum ar fi diferenţa dintre o armată formată din voluntari şi o armată formată din recruţi.

117


aeriene ale statelor membre ale NATO, a fost însărcinată cu menţinerea în funcţiune a aeroportului. Comanda era rotită la fiecare şase luni cu reprezentanţi din diferite naţiuni. România a asigurat, printr-un detaşament al Forţelor Aeriene Române, comanda Aeroportului Internaţional Kabul în două rotaţii, prima pentru o perioadă de şase luni (2006) şi a doua pentru o perioadă de un an de zile (2011-2012). În total, 25 de naţiuni au contribuit cu trupe şi nicio ţară nu le-a dominat numeric pe celelalte.

Au existat o serie de probleme legate de limbă, normele şi reglementările naţionale diferite cauzând probleme disciplinare. Ritmul de luare a deciziilor a fost criticat, neajunsurile fiind atribuite complexului lanţ multinaţional de comandă şi control. Militarii din KAIA au fost, în general, mulţumiţi cu misiunea şi au considerat activitatea lor în Afganistan ca „doar un alt loc de muncă”. Rezultatele de succes ale operaţiilor din KAIA pot fi atribuite normativelor bazate pe tehnologie şi izomorfism profesional (Dimaggio/Powell, 1991).

Consider acest caz ca fiind un exemplu bun de cooperare militară internaţională.

c) Cooperarea canadiano-norvegiano-ungaro-belgiană în Camp JulienAl treilea studiu de caz, realizat de către Joseph Soeters şi Tibor

Szvircsev Tresch14, se referă la un grup de luptă multinaţional, format din aproximativ 230 de militari belgieni din trupele aeropurtate, un batalion de cercetare norvegian şi o companie de infanterie uşoară din Ungaria, aflaţi într-o bază în care majoritatea militarilor erau canadieni, Camp Julien. Belgienii au raportat că nu se simt confortabil în mediul de lucru şi în viaţa de zi cu zi în relaţia cu canadienii. Sondajul efectuat de către Joseph Soeters şi Tibor Szvircsev Tresch printre militarii belgieni a arătat că mai mult de jumătate dintre aceştia au indicat faptul că relaţiile lor cu militarii canadieni au fost „foarte rele”, că au fost trataţi într-un mod „condescendent”. Toate aceste divergenţe se bazează pe o acută diferenţă de „obiceiuri şi reguli militare” şi pe valori foarte diferite ale PD şi UA. Spre deosebire de interacţiunile cu canadienii, contactele cu norvegienii şi maghiarii nu au creat multe probleme pentru militarii belgieni.

Analiza celor trei studii de cazCele trei cazuri prezentate oferă trei faţete diferite ale cooperării

militare internaţionale. Niciunul dintre ele nu oferă imaginea unei

14 Joseph Soeters, Tibor Tresch Szvircsev, Towards Cultural Integration in Multinational Peace Operations, vol. 10, 2010, nr. 1-2: The Janus Face of War Counter Insurgency in the Post Modern Era, Defence Studies, mai 2010, pp. 272-287.

Militarii din KAIA au fost,

în general, mulţumiţi cu

misiunea şi au considerat activitatea lor în Afganistan

ca „doar un alt loc de muncă”.

Rezultatele de succes ale

operaţiilor din KAIA pot

fi atribuite normativelor

bazate pe tehnologie şi

izomorfism profesional (Dimaggio/

Powell, 1991).





cooperări perfecte. Chiar şi în cel de-al doilea caz, care pare a ilustra cea mai eficientă cale de interacţiune datorită standardizării maxime a procedurilor, s-au constatat neînţelegeri. Acestea sunt consecinţe ale izolării şi fricţiunilor cauzate de stereotipurilor generate de interacţiunea diferitelor arme şi armate şi a diferenţelor între valorile indicilor PD şi UA.

În toate cele trei cazuri, diferitele sarcini operaţionale au fost împărţite între unităţile naţionale participante. Fiecare unitate naţională, în studiile de caz a) şi c), avea propria zonă geografică de responsabilitate, având sarcina de a controla situaţia, de a proteja zona împotriva ostilităţilor şi de a dezvolta proiectele în cooperare cu civilii. Cu toate acestea, contingentele naţionale nu au avut aceleaşi condiţii de viaţă şi, de asemenea, comanda bazei era majoritar deţinută de o singură naţiune (studiul de caz a – Germania; studiul de caz c – Canada). La aeroport (studiul de caz b), fiecărei unităţi naţionale i-a fost atribuită o sarcină funcţională specifică. O astfel de structură se bazează pe interdependenţa cumulată, ceea ce înseamnă că fiecare unitate îşi aduce o contribuţie directă, complementară la întreg. Modul în care aceste procese sunt administrate diferă în cele trei cazuri. Administrarea presupune interdependenţă reciprocă şi ajustare reciprocă. Numai în „cazul KAIA” acest lucru s-a reglat reciproc la nivel de personal, într-o atmosferă cu adevărat internaţională, creând, astfel, ceea ce poate fi numit un spirit colectiv. În fiecare dintre celelalte două tabere operaţionale (Warehouse şi Camp Julien), doar o singură ţară a avut comanda, ceea ce a însemnat o administrare a problemelor de personal în spiritul naţional propriu.

IV. PD, UA şi nivelul de cunoaştere lingvistică – variabile studiate în teatrul de operaţii din Afganistan în perioada 2012-2018 Cea mai recentă cercetare în teatrul de operaţii din Afganistan,

care se întinde pe perioada 2012-2018, a fost realizată de autoarea acestui articol. Am utilizat metoda de cercetare calitativă, am efectuat două studii de caz, în care am folosit observaţia participativă şi pe cea neparticipativă. În cadrul acestui tip de observaţie nu am folosit o grilă, ci m-am limitat la a nota comportamentul personalului aflat în interacţiune în diferite situaţii, pe care l-am consemnat în foaia de observaţie creată în acest scop. Am urmărit frecvenţa factorilor care determină efecte şi am creat un instrument de cunoaştere şi armonizare culturală. În acest material, prezint doar efecte ale variabilelor menţionate în temă. Cu privire la declararea sau nedeclararea calităţii

Niciunul dintre cazurile analizate nu oferă imaginea unei cooperări perfecte. Chiar şi în cel de-al doilea, caracterizat de o standardizare maximă a procedurilor, s-au constatat neînţelegeri. Acestea sunt consecinţe ale izolării şi fricţiunilor cauzate de diferitele stereotipuri şi a diferenţelor între valorile indicilor PD şi UA.

119


de observator, am ales să folosesc ambele variante, în funcţie de variabila studiată şi de contextul în care s-a realizat observaţia.

Studiul de caz nr. 1 – Personal de stat major românescObservarea celor două contingente s-a desfăşurat pe o perioada de

11 luni (iulie 2016 – mai 2017) şi a început cu identificarea personalului, la începutul fiecărei misiuni în Comandamentul Misiunii Resolute Support din Kabul, Afganistan. Am cules date despre categoria din care aceştia fac parte (ofiţeri sau subofiţeri), vechimea în armată, experienţa anterioară în misiuni militare multinaţionale, participarea la cursuri şi activităţi comune multinaţionale. Toate aceste date au fost incluse ulterior în „Fişa de observaţie” creată în acest scop. Subiecţii au experienţă militară mai mare de cinci ani, 84% cu experienţă în teatre de operaţii sau în medii militare internaţionale (cursuri de lungă durată, misiuni militare externe, exerciţii multinaţionale etc.) şi în proporţie de 73% absolvenţi de studii superioare de lungă durată.

Prezentarea rezultatelor s-a realizat în formă narativă, grupate în funcţie de itemii urmăriți, astfel:

Observaţia 1: nivelul de experienţă şi competenţe profesionale la care se adaugă nivelul de competenţă lingvistică variază între naţiuni. Cel mai problematic aspect al colaborării în coaliţie este reprezentat de decalajul de comunicare lingvistică între militarii diferitelor ţări. Chiar în cazul interrelaţionării personalului aparţinând unor naţiuni cu „vorbitori nativi” de limbă engleză, tot există riscul înţelegerii greşite a unor nuanţe. Acest risc creşte proporţional cu procentul de personal nevorbitor nativ de limbă engleză introdus în lanţul de elaborare a ordinelor de luptă şi de luare a deciziilor.

Pentru verificarea concluziei am folosit construcţia: dacă nivelul de cunoaştere a limbii engleze la nivelul cerut nu este corespunzător, atunci există o mare probabilitate ca transmiterea şi/sau înţelegerea informaţiei să fie trunchiată, modul de elaborare a documentelor să fie deficitar, iar eficienţa misiunii să fie compromisă. Această construcţie am verificat-o prin comparaţie, realizată în urma studiului mai multor grupuri în care militarii români au interacţionat cu personal multinaţional. Există o mare diferenţă în ceea ce priveşte concepţia, etapă în care apar pregnant variabilele cunoaştere lingvistică şi competenţa profesională, între personalul românesc şi personalul cu vechime în structuri ale NATO vorbitor nativ de limbă engleză, diferenţe generate de nivelul de cunoaştere a procedurilor NATO şi a gradului de expertiză. În schimb, în cadrul structurilor majoritar naţionale, naţiunile care au personal minoritar integrat într-o majoritate au, în general, tendinţa de separaţie şi se vor simţi excluşi, nefolosiţi la capacitatea reală şi, în final, frustraţi.

Cel mai problematic

aspect al colaborării în

coaliţie este reprezentat de

decalajul de comunicare

lingvistică între militarii

diferitelor ţări. Chiar în cazul

interrelaţionării personalului

aparţinând unor naţiuni cu „vorbitori

nativi” de limbă engleză, tot există riscul

înţelegerii greşite a unor nuanţe. Acest

risc creşte proporţional cu procentul de personal

nevorbitor nativ de limbă engleză introdus în lanţul

de elaborare a ordinelor de

luptă şi de luare a deciziilor.





Există două faţete ale modului în care sunt percepuţi vorbitorii non-nativi. Prima este reprezentată de faptul că, exprimându-se mai puţin clar şi concis, non-nativii sunt percepuţi ca fiind incapabili să îndeplinească la cel mai înalt nivel sarcinile operaţionale. Cea de-a doua faţetă este reprezentată de volumul mai mare de muncă pe care nativii îl au prin preluarea sarcinilor suplimentare. Un alt aspect important care trebuie menţionat constă în faptul că liderul structurii este în situaţia de a gestiona problema cu diplomaţie, este nevoit să acţioneze urgent, deoarece deciziile din teatre necesită un grad înalt de claritate şi trebuie formulate şi emise oportun. Aceste aspecte îngreunează mult activitatea liderului şi generează, în timp, decizia de a lucra preponderent cu vorbitorii nativi de limbă engleză.

Observaţia 2: „Distanţa faţă de putere” şi comunicarea. Indivizii care provin din culturi cu un indice crescut al „Distanţei faţă de putere” tind să folosească un mod formal, ierarhic în comunicare, în care inferiorii din lanţul ierarhic consideră ca fiind o atitudine nepotrivită să pună întrebări sau să conteste decizia superiorului. Indivizii care provin din culturi cu un indice scăzut al „Distanţei faţă de putere” tind să folosească un mod informal de comunicare, gândesc individual, se simt confortabil să conteste decizia superiorului atunci când este cazul şi luptă pentru drepturile individuale. Militarii turci, italieni, albanezi evită, în general, participarea la şedinţe sau au o participare pasivă din cauza dificultăţilor de exprimare în limba engleză. Întâlnirile informale reprezintă cadrul de cunoaştere şi baza comunicării. La începutul acestor întâlniri, subiectele dezvoltate sunt unele generale, iar limbajul de bază poate realiza interacţiunea primară.

Observaţia 3: „Evitarea incertitudinii” şi comunicarea. Această dimensiune are următoarea semnificaţie: „Atunci când o societate se simte ameninţată de nesiguranţă şi situaţii ambigue, încearcă să le evite prin asigurarea unei cariere stabile, instaurarea regulilor formale, intoleranţa faţă de ideile şi comportamentele deviante şi credinţa în adevărul absolut şi supremaţia expertizei”15.

O valoare scăzută a acestui indice cultural semnifică o acceptare a stării de conflict, apreciind-o ca fiind naturală şi utilă. Normele sunt confuze şi flexibile, procesul de adaptare la schimbare este mai uşor. Nivelul de stres este scăzut, există tendinţa de asumare a unui nivel înalt de risc.

Liderii care provin din culturi cu un nivel înalt al acestui indice au tendinţa de a deveni foarte atenţi la detalii şi atât de structuraţi, încât

15 Geert Hofstede, Culture’s Consequences: International Differences in Work/Related Values, Beverly Hills, CA., Sage Publications, 1980.

Există două faţete ale modului în care sunt percepuţi vorbitorii non-nativi. Prima este reprezentată de faptul că, exprimându-se mai puţin clar şi concis, non-nativii sunt percepuţi ca fiind incapabili să îndeplinească la cel mai înalt nivel sarcinile operaţionale. Cea de-a doua faţetă este reprezentată de volumul mai mare de muncă pe care nativii îl au prin preluarea sarcinilor suplimentare.

121


tendinţa creativă a echipelor este anulată. Liderii controlează situaţiile şi limitează dialogul.

Observaţia 4: Falsul consens în comunicare. În grupurile multinaţionale, de obicei, există tendinţa vorbitorilor nativi de limbă engleză de a considera că întregul auditoriu a înţeles în integralitate mesajul pe care ei vor să-l transmită, ceea ce este o greşeală de comunicare.

Observaţia 5: „Distanţa faţă de putere” are implicaţii asupra interacţiunii dintre tehnologie şi operaţiile multinaţionale, în sensul că, în ţările în care acest indice are o valoare scăzută, acestea au tendinţa de a oferi acces la propria tehnologie mult mai uşor decât cele care au acest indice crescut. Acestea asociază tehnologia cu avantajele economice şi autoritatea militară.

Observaţia 6: Apartenenţa la diferite sisteme politice, sociale şi militare a generat diferenţe de proceduri, tehnică, valori foarte diferite ale dimensiunii „Distanţa faţă de putere”, diferenţe care reduc interoperabilitatea. Consecinţa formării personalului de diferite naţionalităţi în sisteme totalitare (în special, blocul est-european) sau zone de război îndelungat (Afganistan) a generat dezvoltarea unui anumit tip de comportament, pe care l-am denumit „comportament adaptativ/de supravieţuire”. Consecinţele acestui comportament sunt: lipsa încrederii în parteneri, respect doar pentru persoanele cu aptitudini militare deosebite (lideri puternici), precauţie în afirmaţii, funcţionare în grupurile deja cunoscute şi „verificate”, dorinţa de a îndeplini cerinţele postului doar atât cât este nevoie, fără iniţiative, fără a face niciun efort de a ieşi în evidenţă. Această atitudine generează frustrare la nivelul partenerilor de coaliţie, care aşteaptă o participare implicată şi activă.

Observaţia 7: Conceptul de „Lead Nation” se dovedeşte a fi cea mai eficientă abordare pentru scopul misiunii în opinia participanţilor la studiul de caz. Validitatea acestui concept a fost verificată atât prin studiul de caz realizat în baza Kaia, cât şi în Mazar al Sharif, Herat. Definirea clară a ariilor de responsabilitate, conducerea unică, procedurile unice se dovedesc a fi căile diminuării efectelor diferenţelor culturale în cadrul coaliţiei.

Studiul de caz nr. 216 – Structură multinaţionalăCu scopul de a efectua verificarea primară a instrumentului propus

(„Modelul liniar de cunoaştere şi armonizare a interacţiunii culturale”) în teza de doctorat, am decis realizarea acestui studiu de caz. A fost efectuat într-o structură multinaţională format din personal militar şi civil, pe o durată de 24 de luni.

16 Detalii în Anexa la teza de doctorat, Studiul de caz nr. 2, pp. 1-236.

Apartenenţa la diferite sisteme politice, sociale

şi militare a generat

diferenţe de proceduri,

tehnică, valori foarte diferite

ale dimensiunii „Distanţa faţă

de putere”, diferenţe

care reduc interoperabi-

litatea.





Acest articol va prezenta doar observaţiile relaţionate cu tema acestuia, astfel:

Observația 1: Nivelul de cunoaştere lingvistică (limba engleză, limba locală)

Sistemul educaţional naţional are o mare importanţă în procesul de învăţare a limbii engleze. Participarea la misiuni comune multinaţionale, cursuri, vechimea în teatre de operaţii etc. sunt elemente care favorizează perfecţionarea nivelului de cunoaştere a limbii engleze. Naţiunile vorbitoare nativ de limbă engleză înţeleg şi apreciază eforturile de comunicare ale non-nativilor vorbitori de limbă engleză şi conştientizează importanţa ritmului şi folosirea unui limbaj simplu. Interesul personal stimulează progresul învăţării accelerate a limbilor străine şi creşte nivelul interacţiunii interpersonale.

Observația 2: Distanţa faţă de putere – SUA, Marea Britanie, Germania şi Canada sunt societăţi în care acest indice are o valoare scăzută, indivizii provenind din aceste societăţi sunt foarte deschişi la dialogul constructiv, caută soluţiile inovative pentru probleme şi agreează canalele de comunicaţie informale. Ei furnizează informaţia direct la vârf, fără a considera o încălcare a statutului cuiva. Ideea despre ierarhie este foarte clară, „fiecare îndeplineşte un rol, temporar, pentru care este plătit, iar scopul final este îndeplinirea obiectivelor organizaţiei”. România, Polonia, Turcia şi Afganistan au o valoare înaltă a acestui indice, preferând o ierarhie strictă, cu o exercitare puternică a controlului. Indivizii provenind din astfel de societăţi, în cadrul grupurilor, se feresc a pune întrebări chiar dacă nu înţeleg conţinutul subiectului discutat. Ei consideră că este nepoliticos să intervină sau să „deranjeze”. Informaţia este oferită în mod formal şi se consideră ca fiind doar responsabilitatea liderilor de a lua decizii, chiar şi pe cele minore. Diferenţele în valoarea indicelui „Distanţa faţă de putere” afectează schimbul de informaţii în grupurile multinaţionale.

Există probabilitatea ca un anumit tip de comportament sau discurs al liderului provenind dintr-o societate cu o valoare scăzută a indicelui „Distanţa faţă de putere” (de exemplu, SUA) să fie perceput ca fiind critic, arogant, lipsit de respect de către indivizii provenind din societăţi cu valori crescute ale acestui indice (Afganistan).

Observația 3: Toleranţa/Intoleranţa incertitudinii (UA) – În societăţile cu un nivel ridicat al acestui indice (Germania, România, Turcia, Polonia, Afganistan), normele sunt flexibile, fiind acceptate disensiunile şi conflictele ca fiind o parte naturală a vieţii. Diferenţele la acest item au efecte asupra planificării operaţionale şi a muncii, în general. Indivizii cu un indice UA scăzut (SUA, Marea Britanie şi Canada) sunt preocupaţi de detalii din dorinţa de a evita pe cât posibil situaţiile incerte. Liderul care provine dintr-o societate cu un UA scăzut este, în general, unul care

Naţiunile vorbitoare nativ de limbă engleză înţeleg şi apreciază eforturile de comunicare ale non-nativilor vorbitori de limbă engleză şi conştientizează importanţa ritmului şi folosirea unui limbaj simplu. Interesul personal stimulează progresul învăţării accelerate a limbilor străine şi creşte nivelul interacţiunii interpersonale.

123


produce inovaţia, celălalt este, de obicei, unul care urmează regulile. Persoanele cu un nivel scăzut al UA pot să-i perceapă pe ceilalţi ca fiind înceţi, obstructivi şi ineficienţi. Ei preferă cooperarea în grup şi instrucţiunile clare. Riscul în grupul în care indivizii provin din societăţi cu indicele „Toleranţa incertitudinii” având valori scăzute sau ridicate este acela ca procesul de planificare şi cel al muncii să se desfăşoare în ritmuri diferite, ceea ce creează frustrare de ambele părţi.

V. CONCLUZIIPrincipalele probleme ale unei coaliţii multinaţionale de forţe

sunt reprezentate de deficitul de cunoaştere lingvistică, a procedurilor NATO, deficitul de încredere între partenerii de coaliţie, diminuarea scopului şi a motivației misiunii.

Diferenţa semnificativă a valorii dimensiunii „Distanţa faţă de putere” afectează grav relaţiile lider-subordonaţi, iar cele ale dimensiunii „Evitarea incertitudinii”, întregul proces de concepţie şi execuţie.

Cunoaşterea culturală, pregatirea comună, disponibilitatea de a eficientiza relaţionarea în coaliţie reprezintă elemente care trebuie educate pe parcursul unui îndelungat proces de formare profesională.

BIBLIOGRAFIE1. B. Boene, Relations with officers from other nations în military

operations other than war and în the impact of comparisons on professional self-perceptions, în G. Caforio (ed.), The flexible Rome, Italy: Artistic & Publishing Company, officer, 2002.

2. E.K. Bowman, Cultural factors affecting MNT communications in the SFOR environment, Unpublished Manuscris, 2002.

3. S.D.N. Cook, D. Yanow, Culture and organisational learning, Journal of Management Inquiry 2, 1993.

4. Ulrich von Hagen, René Moelker, Joseph Soeters, Cultural Interoperability. Ten Years of Research into Co-operation in the First German-Netherlands Corps, Sozialwissenschaftliches Institut der Bundeswehr. International Forum, vol. 27, Protzeller Chausse 20, 15344 Breda & Strausberg, 2006.

5. Geert Hofstede, Culture’s Consequences: International Differences in Work/Related Values, Beverly Hills, CA., Sage Publications, 1980.

6. Geert Hofstede, National cultures revisited, Behavior Science Research, 18(4), 285-305, 1983.

7. Geert Hofstede, A case study for comparing apples and oranges: International differences în values, în M. Sasaki (ed.), Values and Attitudes Across Nations and Time, Brill, Leiden, 1998.

8. R.H. Palin, Multinational military forces: Problems and prospects, International Institute for Strategic Studies, Adelphi Paper Number 294, 1995.

9. Keith Stewart, Mark Bonner, Neil Verrall, Cultural factors in future multinational military operations, 2008.

Diferenţa semnificativă

a valorii dimensiunii

„Distanţa faţă de putere”

afectează grav relaţiile lider-subordonaţi,

iar cele ale dimensiunii

„Evitarea incertitudinii”,

întregul proces de concepţie şi

execuţie.




CONSIDERACONSIDERAÞÞII PRIVIND CAPACITATEA II PRIVIND CAPACITATEA ACTUALULUI SISTEM DE INSTRUIRE ACTUALULUI SISTEM DE INSTRUIRE

INSTITUINSTITUÞÞIONALIZATIONALIZATÃÃ ÎN DEZVOLTAREA ÎN DEZVOLTAREA COMPETENCOMPETENÞÞELOR NECESARE VIITORILOR ELOR NECESARE VIITORILOR

PILOPILOÞÞI DE AERONAVE MULTIROLI DE AERONAVE MULTIROL

Comandor drd. Laurenţiu MITITELUStatul Major al Forţelor Aeriene

Comandor (r.) prof. univ. dr. Traian ANASTASIEIAcademia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov

Plecând de la experienţa partenerilor din Alianţa Nord-Atlantică referitoare la impactul noilor aeronave de luptă asupra sistemelor de instruire, articolul se axează pe importanţa îndeplinirii, de către Forţelor Aeriene Române, a condiţiilor impuse instruirii instituţionalizate, pentru ca studenţii-piloţi să se poată adapta rapid şi eficient la contextul creat de viitoarea achiziţie a aeronavelor de luptă de generaţia a V-a, preconizată pentru anul 2030.

Adaptarea la noile exigenţe de pregătire a studenţilor pentru viitoarele operaţii de luptă implică o analiză documentată a cerinţelor de instruire specifice noilor aeronave, identificarea tipologiei competenţelor solicitate viitorilor studenţi care vor exploata aeronavele de luptă viitoare, precum şi o evaluare a modului în care sistemul actual îi pregăteşte şi le dezvoltă competenţele necesare.

Cuvinte-cheie: competenţe, instruire instituţionalizată, operaţii, programe de instruire.

125

Consideraţii privind capacitatea actualului sistem de instruire instituţionalizat Consideraţii privind capacitatea actualului sistem de instruire instituţionalizat în dezvoltarea competenţelor necesare viitorilor piloţi de aeronave multirolîn dezvoltarea competenţelor necesare viitorilor piloţi de aeronave multirol

Viitoarele operaţii aeriene

vor determina schimbarea

sistemului de instruire a

piloţilor de luptă.

I. INTRODUCEREIntrarea în exploatare a aeronavelor de luptă de generaţia a-V-a1

a produs o schimbare majoră în domeniul instruirii instituţionalizate şi a determinat Forţele Aeriene ale statelor membre ale NATO să-şi reevalueze sistemul actual de instruire şi să îl adapteze noilor cerinţe. În acest context, Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii (United States Air Force – USAF), cea mai important forţă aeriană din cadrul NATO şi, în acelaşi timp, prima entitate care a resimţit efectele prin intrarea în exploatare a aeronavei F-22 Raptor, au solicitat Institutului de Cercetare RAND Corporation să evalueze capacitatea actualului sistem de instruire, format din binomul aeronave-programe de instruire, de a asigura pregătirea şi formarea piloţilor în acord cu noile cerinţe2. Studiul a fost finalizat după doi ani de cercetare, iar concluziile acestuia, prezentate în raportul final, au evidenţiat faptul că viitoarele operaţii aeriene vor determina schimbarea sistemului de instruire a piloţilor de luptă, dar fără a preciza ce performanţe şi capabilităţi se aşteaptă de la aeronava de şcoală pentru susţinerea noilor cerinţe de instruire. Studiul s-a dovedit a fi extrem de necesar şi a ajutat factorii responsabili în luarea unor decizii bine documentate cu privire la păstrarea sau înlocuirea programelor de instruire instituţionalizate sau a aeronavelor de şcoală actuale3.

1 Conform unor date publicate în anul 2012 în Air Force Magazine, aeronavele de luptă sunt clasificate astfel:

• Gen. I: Jet propulsion (F-80, Me 262);• Gen. a-II-a: Swept wings; range radar; infrared missiles (F-86, MiG-15);• Gen. a-III-a: Supersonic, pulse radar, Beyond-visual-range missiles (Century Series, F-105, F-4, MiG-17, MiG-21);

• Gen. a-IV-a: Pulse-doppler radar; high maneuverability; look-down/shoot-down missiles (F-15, F-16, Mirage 2000, MiG-29);

• Gen. a-IV-a +: High agility; sensor fusion; reduced radar signature (Eurofighter Typhoon, Su-30, F/A-18E/F, Rafale);

• Gen. a-IV-a ++: Active electronically scanned arrays; continued reduced signatures or „active” (waveform canceling) stealth technology, supercruise (Su-35, F-15SE);

• Gen. a-V-a: All-aspect stealth with internal weapons bays, extreme agility, full-sensor fusion, integrated avionics, some or full supercruise (F-22, F-35), disponibil la http://www.capfalcon.net/2012/01/10/us-air-force-the-quest-for-a-sixth-generation-fighter/, accesat la 2 iunie 2019.

2 John A. Ausink, Richard S. Marken, Laura Miller, Thomas Manacapilli, Wiliam W. Tailor, Michael R. Thirtle, Assessing the Impact of Future Operations on Trainer Aircraft Requirements, Santa Monica, RAND Corporation, MG-348-AF, 2005, disponibil la http://www.rand.org/pubs/monographs/2005/RAND_MG348.pdf, accesat la 2 iunie 2019 .

3 Ibidem.




Laurenţiu MITITELU • Traian ANASTASIEILaurenţiu MITITELU • Traian ANASTASIEI

Având în vedere experienţa partenerilor NATO privind impactul noilor aeronave de luptă asupra sistemelor de instruire, Forţele Aeriene Române trebuie să îşi adapteze din timp propriul sistem de instruire institu-ţionalizată.

Ca răspuns la cercetarea întreprinsă de RAND Corporation, Air Education and Training Command (AETC) a demarat propriul studiu de cercetare, privind funcţionalitatea sistemului de instruire instituţionalizată, studiu completat ulterior cu o analiză privind cerinţele prezente şi viitoare pe care trebuie să le îndeplinească acesta. Scopul acestei analize a fost să identifice cerinţele de performanţă, sarcinile de instruire şi standardele pe care piloţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi admişi în programele de calificare iniţială pentru aeronavele de generaţia a-IV-a şi a-V-a.

II. CERINŢE PRIVIND COMPETENŢELE NECESARE VIITORILOR PILOŢI AI AERONAVELOR DE LUPTĂAvând în vedere experienţa partenerilor NATO privind impactul

noilor aeronave de luptă asupra sistemelor de instruire, Forţele Aeriene Române trebuie să îşi adapteze din timp propriul sistem de instruire instituţionalizată, astfel încât, odată cu achiziţia aeronavelor de luptă generaţia a-V-a, preconizată începând cu 2030, să fie în măsură să asigure studenţilor piloţi o pregătire adecvată cerinţelor reale de instruire şi să faciliteze trecerea acestora pe aeronavele de luptă de generaţie superioară. În acest spirit, consider că abordarea acestui subiect reprezintă o necesitate pentru atât pentru prezentul, cât şi pentru viitorul Forţele Aeriene, iar găsirea unor soluţii viabile anterior achiziţiei noilor aeronave de luptă ar permite distribuirea în timp a efortului bugetar, evitându-se, astfel, o presiune financiară exercitată asupra sistemului într-o perioadă scurtă de timp. De asemenea, o abordare anticipată a subiectului oferă timpul necesar identificării disfuncţionalităţilor şi reglării eficiente a sistemului.

De exemplu, pentru îndeplinirea cerințelor de instruire anuale pentru misiuni aeriene, piloții pentru aeronave F-22 trebuie să se antreneze aproximativ întregul an. Cu toate acestea, piloții pentru aeronave F-22 nu îndeplinesc cerințele anuale minime pentru misiuni de superioritate aeriană, potrivit rapoartelor de instruire ale forțelor aeriene şi ale oficialilor. În plus, utilizarea aeronavelor F-22 pentru exerciții şi misiuni operaționale ce nu necesită capabilitățile unice ale aeronavei F-22 întrerupe instruirea piloților şi duce la reducerea competenței. Aceste restricții limitează valoarea exercițiilor şi pot avea ca rezultat deprinderea unor obiceiuri greşite4.

Pentru a evalua capacitatea sistemului actual de instruire de a asigura nevoile de pregătire şi formare a piloţilor generate

4 GAO-18-190 Force Structure, F-22 Organization and Utilization Changes Could Improve Aircraft Availability and Pilot Training, Washington, iulie 2018.

127


Începând cu 2030, Forţele

Aeriene Române intenţionează

să achiziţioneze primele

aeronave de luptă multirol

F-35 şi, implicit, să înceapă instruirea

primei serii de studenţi care, imediat după

absolvirea etapei de introducere

în tactica de bază (IFF) în

cadrul instruirii instituţionaizate,

vor accesa Cursul de

calificare iniţială pe aeronava

F-35A.

de aeronavele moderne, este necesară o analiză comparativă a competenţelor pe care actualul sistem le dezvoltă piloţilor în etapele de instruire instituţionalizată, avansată (Advanced Flight Training – AFT) şi a introducerii în tactica de bază (Introduction in Fighting Fundamentals – IFF), cu cele solicitate acestora pentru admiterea în programul de calificare pe aeronavele de luptă moderne. Etapele de instruire inferioare, Selecţia şi Instruirea iniţială în zbor (Screening and Initial Flight Training – IFT) şi Instruirea de bază în zbor (Basic Flight Training – BFT), nu sunt relevante acestei analize, deoarece acestea sunt abordate de toate categoriile de piloţi şi nu sunt influenţate de cerinţele generate de aeronavele de luptă. Prin urmare, setul minim de competenţe dorit a fi acumulat pe timpul fazelor inferioare de instruire va rămâne acelaşi pentru toţi piloţii, iar în cazul celor care vor fi orientaţi către aeronavele multirol, relevante sunt doar competenţele acumulate în fazele superioare de instruire.

Începând cu 2030, Forţele Aeriene Române intenţionează să achiziţioneze primele aeronave de luptă multirol F-35 şi, implicit, să înceapă instruirea primei serii de studenţi care, imediat după absolvirea etapei de introducere în tactica de bază (IFF) în cadrul instruirii instituţionaizate, vor accesa Cursul de calificare de iniţială pe aeronava F-35A. Această prima clasă va însemna începutul pregătirii piloţilor români pentru aeronavele de generaţia a-V-a, iar din acel moment, va fi aşteptată o creştere anuală constantă a numărului de piloţi care vor trebui calificaţi pe aeronava F-35. Aceşti piloţi vor necesita anumite abilităţi pentru a exploata această aeronavă, abilităţi care vor fi oarecum diferite de abilităţile cerute piloţilor de luptă de astăzi. În acelaşi timp, inventarul Forţelor Aeriene se va muta de la a patra generaţie la a cincea generaţie de aeronave de luptă, iar eforturile bugetare vor fi considerabile.

Planurile de instruire ar trebui alcătuite astfel încât să determine abilitățile şi competențele necesare pentru îndeplinirea misiunilor actuale, posibile şi viitoare şi să identifice lacunele – inclusiv pe acelea ce pot fi remediate prin intermediul instruirii şi al strategiilor de dezvoltare. Revizuirea periodică ar trebui să fie parte a unui efort continuu de evaluare şi îmbunătățire a instruirii, precum şi a eforturilor de dezvoltare, iar dovezile modificărilor oportune ar trebui să fie reflectate de respectivele eforturi5.

Prin urmare, actualul sistem de formare a piloţilor, de la faza selecţiei, prin etapele instruirii instituţionalizate şi finalizând cu etapa instruirii pentru calificarea iniţială pe aeronava multirol (IQT), ar putea

5 GAO-16-864 Air Force Training, Further Analysis and Planning Needed to Improve Effectiveness – Accessible Version, Washington, septembrie 2016.





Identificarea setului minim de competenţe necesare absolvirii cursului trebuie realizată prin „raţionament logic inductiv”, pornind de la abilităţile şi competenţele minime necesare, de la numărul de misiuni de antrenament în zbor și cele executate la simulator şi, nu în ultimul rând, prin asocierea unor noi competenţe necesare piloţilor pentru operarea şi utilizarea eficientă a noilor echipamente şi sisteme de generaţia a-V-a.

avea nevoie de adaptarea la noile cerinţe de pregătire a studenţilor pentru viitoarele operaţii de luptă. În acest scop, este necesară o analiză documentată a cerinţelor de instruire specifice noilor aeronave, identificarea tipologiei competenţelor solicitate viitorilor studenţi care vor exploata aeronavele de luptă viitoare, precum şi o evaluare a modului în care sistemul actual îi pregăteşte şi le dezvoltă competenţele necesare.

Deoarece, este posibil ca Programul de instruire specific aeronavei F-35 să sufere modificări odată cu viitoarele programe de dezvoltare a aeronavei, am demarat cercetarea pornind de la prevederile existente ale Programului de instruire pentru aeronava F-35, iar pentru acoperirea potenţialelor viitoare modificări ale acestuia, am formulat ipoteza că numărul de misiuni de antrenament în zbor şi durata acestora vor fi similare cu cele prevăzute pentru aeronava F-16. Pe baza acestei ipoteze, vor exista un număr finit de abilităţi şi de competenţe pe care un student va trebui să le atingă în cadrul Cursului de calificare iniţială pe aeronava multirol. Prin urmare, identificarea setului minim de competenţe necesare absolvirii cursului trebuie realizată prin „raţionament logic inductiv” pornind de la abilităţile şi competenţele minime, necesare pentru intrarea în cursul de instruire respectiv, de la numărul de misiuni de antrenament în zbor, de la numărul de antrenamente executate la simulator, precum şi a duratei acestora şi, nu în ultimul rând, prin asocierea unor noi competenţe necesare piloţilor pentru operarea şi utilizarea eficientă a noilor echipamente şi sisteme introduse pe aeronava multirol generaţia a-V-a.

Pentru determinarea eventualelor deficienţe ale sistemului de instruire, am făcut o analiză comparativă între setul minim de competenţe identificat a fi necesar piloţilor pentru a fi admişi la pregătirea în cadrul Cursului de calificare de iniţială pe aeronava multirol şi setul de competenţe acumulate şi certificate în prezent, odată cu absolvirea Cursului de introducere în tactica de bază (IFF). Pentru determinarea modului în care pot fi eliminate aceste discrepanţe, prezentul studiu a identificat siguranţa zborului ca fiind elementul principal de analiză, iar eficienţa în ducerea acţiunilor luptă, ca fiind cel secundar. Siguranţa zborului are ca obiectiv principal reducerea sau evitarea riscurilor inacceptabile, precum şi expunerea studentului pilot la situaţii în care pot apărea greşeli inerente care pot avea efecte majore nedorite.

Dacă, în urma analizei, va fi identificată o deficienţă care poate crea o problemă în domeniul siguranţei zborului, atunci modul de rezolvare a acesteia va fi transpus într-o competenţă necesar a fi dobândită înainte de abordarea cursului de calificare iniţială pe aeronavă.

129


Pentru determinarea

nivelului de pregătire a

piloţilor Forţelor Aeriene, a fost standardizată

evaluarea performanţelor

acestora în tehnica de

pilotaj, zborul instrumental,

executarea zborului în calitate de

instructor sau ca evaluator.

Întrucât domeniul formării şi pregătirii piloţilor de luptă este unul complex şi cu multe variabile, iar munca de cercetare implică o bună organizare, competenţele de bază necesare unui pilot pentru a absolvi cu succes instruirea pot fi distribuite în patru mari categorii, în funcţie de domeniul de adresare al acestora, după cum urmează:

• Categoria competenţelor necesare pilotării şi controlului aeronavei;

• Categoria competenţelor privind cunoaşterea, înţelegerea şi aplicarea principiilor zborului şi a reglementărilor;

• Categoria competenţelor necesare gestionării informaţiilor de la bordul aeronavei şi luării deciziilor corecte;

• Categoria competenţelor specifice piloţilor aeronavelor de luptă.Această sistematizare a bazei de date este indispensabilă, luând

în considerare faptul că echipa de dezvoltare a sistemului de instruire pentru aeronava F-35A a identificat peste 3.500 de sarcini individuale care trebuie executate de către un pilot de-a lungul programului de instruire pentru obţinerea calificării pentru misiune, pornind de la decolare până la întrebuinţarea armamentului pe timp de noapte. Cunoscând aceste patru categorii de competenţe, este necesară identificarea deficienţelor pe care sistemul actual le are în raport cu noile nevoi de instruire.

Cunoaşterea numărului exact de abilităţi specifice obţinerii fiecărei competenţe de bază şi a numărului de repetări conform programului de instruire, necesare dezvoltării unei anumite deprinderi, nu este atât de importantă, pe cât este identificarea unui anumit tip de abilităţi şi a nivelului de performanţă. Prin urmare, gruparea competenţelor în cele patru categorii pe baza standardelor de performanţă, corespunzător domeniilor precizate, s-a dovedit extrem de utilă şi stringentă.

Pentru determinarea nivelului de pregătire a piloţilor Forţele Aeriene, a fost standardizată evaluarea performanţelor acestora în tehnica de pilotaj, zborul instrumental, executarea zborului în calitate de instructor sau ca evaluator. În toate situaţiile, prin examinări planificate sau decise de comandanţi, sunt evaluate performanţele piloţilor în executarea misiunilor pentru care sunt calificaţi. De asemenea, conform studiului RAND Corporation, o caracteristică importantă a operaţiilor aeriene viitoare va fi abilitatea piloţilor de a gestiona o cantitate mare de informaţii primită la bordul aeronavelor, precum şi cea de interpretare a acestora.

Competenţele din categoria dedicate pilotării şi controlului aeronavei reprezintă competenţe de bază necesare oricărui pilot pentru a progresa în instruire. Pentru fiecare aeronavă, trebuie atins un anumit nivel de pregătire a pilotului pentru exercitarea controlului acesteia, dar fundamentul în tehnica pilotajului este asigurat de etapele de instruire





pe aeronava clasică de şcoală. În faza de instruire avansată, studentul continuă perfecţionarea lor, instruirea concentrându-se pe dezvoltarea altor competenţe, specifice pilotului de luptă. În cadrul IFF, instruirea este polarizată pe dezvoltarea unor competenţe din „Categoria competenţelor specifice piloţilor aeronavelor de luptă”, deoarece pilotul este deja brevetat şi deţine competenţele specifice categoriei dedicate pilotării şi controlului aeronavei, doar că acestea trebuie menţinute prin antrenament. Putem concluziona că, în raport cu cele două categorii de competenţe, actualul sistem de instruire asigură studentului, la finalul etapei IFF, nivelul de performanţă necesar abordării programului IQT pentru aeronavele de luptă multirol de generaţia a-IV-a şi a-V-a.

Competenţele din categoria privind cunoaşterea, înţelegerea şi aplicarea principiilor zborului şi a reglementărilor, la fel ca în cazul celor din categoria dedicată pilotării şi controlului aeronavei, sunt, de asemenea, bine dezvoltate de către actualul sistem de instruire. Evaluarea competenţelor din categoria privind cunoaşterea, înţelegerea şi aplicarea principiilor zborului şi a reglementărilor începe din prima zi a fazei de instruire şi continuă până la sfârşitul carierei. Forţele Aeriene polarizează instruirea desfăşurată în fiecare etapa sau fază pe dezvoltarea acestei categorii de competenţe şi urmăresc o sporire a responsabilităţii din partea studenţilor în pregătirea şi executarea misiunilor pe măsura creşterii experienţei de zbor a acestora. Aceste aşteptări sunt mult mai evidente în cazul piloţilor aeronavelor de luptă pentru zborul în simplă comandă, unde execuţia cu acurateţe a zborului şi conştientizarea situaţiei aeriene revin unei singure persoane. Misiunea acesteia devine mult mai complexă şi necesită un înalt nivel de performanţă. Pentru îndeplinirea cu succes a acestui deziderat, instructorii trebuie să evalueze şi să corecteze permanent performanţele piloţilor pe timpul instruirii, indiferent de faza sau de etapa acesteia, în acest fel asigurând studenţilor dezvoltarea competenţelor de bază din această categorie. În concluzie, putem afirma că, din punctul de vedere al acestei categorii de competenţe, nu există nicio deficienţă a sistemului actual de instruire în raport cu cerinţele specifice aeronavelor de luptă multirol de generaţia a-IV-a şi a-V-a.

Categoria competenţelor necesare gestionării informaţiilor de la bordul aeronavei (Cockpit Resources Management – CRM) şi a luării deciziilor corecte este una dintre cele două categorii pentru care există o pregătire deficitară a studenţilor pe timpul etapelor de instruire instituţionalizată, iar asumarea obţinerii unui nivel necesar de performanţă de către aceştia, după finalizarea instruirii tactice de bază şi înainte de abordarea cursului de calificare iniţială pe aeronava de luptă, este nerealistă din acest punct de vedere.

131


O componentă- cheie a

managementului informaţiilor și senzorilor este

prioritizarea. Aceasta include

cunoașterea momentului

exact de utilizare a unui senzor, a

unei arme sau a informaţiilor

primite.

Indiferent de aeronava în cauză, pe timpul zborului, pilotul este solicitat să primească informaţii şi date, să le proceseze pentru a lua decizia corectă şi pentru a executa acţiunile cu acurateţe. Mai mult decât atât, volumul informaţiilor primite la bordul aeronavelor de generaţia a-V-a va fi mult mai mare decât la oricare altă aeronavă din trecut, iar evaluarea abilităţii piloţilor de a gestiona aceste informaţii este foarte importantă în instruirea acestora. CRM include mult mai multe alte sarcini de îndeplinit la bordul aeronavelor de luptă şi nu se limitează la managementul informaţiilor şi al senzorilor, însă, datorită tehnologiei avansate în domeniul schimbului de date implementate pe aeronavele multirol, acest studiu se concentrează asupra acestor ultime aspecte ale CRM, cu scopul de a evidenţia necesitatea dezvoltării capacităţii piloţilor de gestionare a unei cantităţi mari de informaţii şi date la bordul aeronavei pe timpul zborului. Toate aceste resurse oferă o multitudine de informaţii şi este imperativ ca pilotul să fie în măsură să le gestioneze, să le interpreteze şi să identifice sursa acestora. Astfel, în cazul aeronavelor de generaţia a-IV-a şi a-V-a, pilotul va primi informaţii atât de la senzorii de la bord, cât şi prin legături de date (data Link) de la sisteme terestre şi/sau de la alte aeronave. Prelucrarea tuturor acestor informaţii, menţinerea controlului aeronavei şi monitorizarea mediului de acţiune este o sarcină complexă şi dificilă, care necesită o pregătire dedicată înainte de iniţierea pregătirii pentru calificarea pe aeronavă.

O componentă-cheie a managementului informaţiilor şi senzorilor este prioritizarea. Prioritizarea include cunoaşterea momentului exact de utilizare a unui senzor, a unei arme sau a informaţiilor primite. Prin urmare, acest studiu se concentrează asupra tipului şi asupra cantităţii de informaţii primite de un pilot în fiecare fază de formare şi cât de bine îi pregăteşte sistemul actual de instruire pentru aeronavele de luptă modern, din acest punct de vedere.

Totuşi, cea mai importantă deficienţă a sistemului de instruire înainte de iniţierea trecerii pe aeronava de luptă o reprezintă nivelul de dezvoltare a competenţelor din categoria celor specifice piloţilor aeronavelor de luptă. În primul rând, dezvoltarea acestor competenţe înainte de abordarea instruirii pe un avion doar cu varianta constructivă de simplă comandă este o problemă de siguranţă. Fără un program de instruire intermediar pe o aeronavă de dublă comandă, studenţii vor fi nevoiţi să treacă direct de pe aeronava de şcoala pe o aeronavă de luptă de ultimă generaţie. Aeronava de şcoală are caracteristici de zbor foarte bune pentru categoria de aviaţie din care face parte, dar performanţele şi sistemele de la bordul acesteia sunt departe de cele ale unei aeronave de luptă moderne. În mod concret, aeronava





Noile aeronave de luptă beneficiază de echipamente şi sisteme de control al zborului care permit atingerea unor performanţe de zbor net superioare, cu efort mult mai mic din partea piloţilor în menţinerea controlului aeronavei. În această idee ar fi necesară analiza posibilităţii eliminării unor evenimente de instruire din categoria competenţelor dedicate pilotării şi alocarea resurselor şi timpului corespunzător către categoriile de competenţe pentru care au fost constatate deficienţele sistemului de instruire actual.

de şcoală nu este în măsură să ofere studenţilor posibilitatea aclimatizării cu manevrele executate la suprasarcini mari, să ofere antrenamentul necesar executării misiunilor de realimentare în aer sau antrenamentul tactic cu noile sisteme de supravieţuire în mediu ostil, cum ar fi Distributed Aperture System6, precum şi a misiunilor de recunoaştere şi de suprimare a apărării aeriene cu baza la sol a inamicului (SEAD). Programele de modernizare a aeronavelor de luptă sunt în deplină desfăşurare, iar noile tehnologii implementate la bordul aeronavelor de luptă aduc, implicit, şi noi misiuni pentru care studenţii trebuie să fie instruiţi, fapt ce conduce la o densitate mare de evenimente de instruire ce trebuie executate într-o perioadă de timp bine definită şi nemodificată în acord cu noile cerinţe. Consecinţa acestei evoluţii este necesitatea redimensionării numărului antrenamentelor în categoriile de instruire deja existente în programul de instruire IQT şi o suprasolicitare a studenţilor prin creşterea numărului de competenţe ce trebuie acumulate într-un timp scurt. De aceea, existenţa unui sistem de instruire capabil să asigure, încă din etapa IFF, pregătirea necesară studenţilor în toate aspectele deficitare prezentate anterior ar oferi o relaxare a programului IQT, precum şi o economie de resurse, având în vedere costurile mari pentru operarea aeronavei multirol.

III. CONCLUZIIPe măsură ce tehnologia avansează, iar impactul acesteia asupra

procesului de formare şi pregătire a piloţilor este din ce în ce mai evident şi cu efecte imediate, consider că sunt necesare viitoare studii de cercetare în acest domeniu. Astfel, luând în considerare că noile aeronave de luptă beneficiază de echipamente şi sisteme de control al zborului care permit atingerea unor performanţe de zbor net superioare vechilor aeronave şi care necesită un efort mult mai mic din partea piloţilor în menţinerea controlului aeronavei, apreciem că este nevoie de un studiu de analiză a posibilităţii eliminării unor evenimente de instruire din categoria competenţelor dedicate pilotării şi menţinerii controlului aeronavei, precum şi alocarea resurselor şi timpului corespunzător către categoriile de competenţe pentru care au fost constatate deficienţele sistemului de instruire actual.

O altă soluţie de atenuare a diferenţelor între sistemul de instruire instituţionalizat şi cel operaţional este alocarea mai multor misiuni

6 DAS reprezintă o sferă protectivă a aeronavei, în materie de analiză a situației. Astfel, pilotul este avertizat cu privire la alte aeronave sau la amenințări cu rachete, precum şi la capacitatea de vizibilitate pe timp de zi/noapte, de control al incendiilor şi de urmărire cu precizie a aeronavelor amice pentru manevră tactică.

133


executate în simplă comandă pe aeronava de şcoală, astfel încât studentul să capete mai multă încredere în posibilităţile sale şi să gestioneze mai bine emoţional contactul cu instruirea pe aeronava de luptă, pe care zborul este executat în simplă comandă.

De asemenea, instruirea în modul de îndeplinire a anumitor sarcini, prevăzută a se executa în zbor, trebuie să fie transferată către simulatorul aeronavei. Studentul trebuie să execute în siguranţă toate manevrele în zbor, dar introducerea elementelor specifice CRM trebuie să se întâmple mult mai devreme, în simulatorul de zbor. Antrenamentul la simulator presupune un consum mult mai mic de resurse, iar instructorul poate concentra instruirea doar asupra unor elemente constatate ca fiind deficitare.

BIBLIOGRAFIE1. ***, Air Force Instruction 11-2T-38, vol. 3 AETC Supplement, T-38-

Operations Procedures. Washington, DC, 2 iulie 2007.2. ***, Air Force Instruction 11-202, vol. 2 AETC Supplement, Aircrew

standardization/evaluation program. Washington, DC, 8 decembrie 2006 Incorporating Change 1, 25 ianuarie 2008.

3. ***, Air Force Instruction 11-202, vol. 1 AETC Supplement, Aircrew training. Washington, DC, 6 noiembrie 2008.

4. ***, Combat aircraft fundamentals F-35A/B/C, tactics, techniques, and procedures 3-3, vol. X Draft, 12 septembrie 2007.

5. ***, F.A./Av. 7 Manualul instrucţiei personalului navigant, Bucureşti, 2000.

6. ***, F-35 Joint Strike Fighter (JSF) Program, 23 aprilie 2018, disponibil la https://fas.org/sgp/crs/weapons/RL30563.pdf.

7. ***, Programul cadru de instrucţie în zbor pe avionul IAR-99, Bucureşti, 2016.

8. John A. Ausink, Richard S. Marken, Laura Miller, Thomas Manacapilli, William W. Taylor, Michael R. Thirtle, Assessing the impact of future operations on trainer aircraft requirements. Monograph, RAND Corporation,.http://www.rand.org/pubs/monographs/2005/RAND_MG348.pdf, 2005.

9. Anthony H. Cordesman, Arleigh A. Burke, Hans Ulrich Kaeser, America’s self destroying airpower: Becoming your own peer threat. http://csis.org/files/ media/csis/pubs/081001_aircraft_modernstudy.pdf., 2008.

10. General de brigadă Richard T. Devereaux, Advanced pilot training functional needs analysis, Randolph AFB, TX: HQ AETC, 14 august 2008.

11. Harold F. O’Neil Jr., Dee H. Andrews, Aircrew Training And Assessment, Editura Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, 2000.




DE CE AU PIERDUT PUTERILE AXEI DE CE AU PIERDUT PUTERILE AXEI CEL DE-AL DOILEA RCEL DE-AL DOILEA RÃÃZBOI MONDIAL?ZBOI MONDIAL?

O PERSPECTIVO PERSPECTIVÃÃ POLITICO-MILITAR POLITICO-MILITARÃÃ ªªI SOCIO-ECONOMICI SOCIO-ECONOMICÃÃ

General de flotilă aeriană Gabriel RĂDUCANUComandantul (rectorul) Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, Braşov

Comandor Gabriel GIUVARĂComandantul Centrului de Operaţii Aeriene, București

Având în vedere amploarea forţelor participante, cheltuielile implicate şi pierderile umane şi materiale, cel de-al Doilea Război Mondial a reprezentat, de departe, cea mai mare şi mai distrugătoare conflagraţie pe o perioadă neîntreruptă din istoria umanităţii. A fost pentru prima oară când un număr considerabil de noi descoperiri tehnologice, inclusiv bomba atomică, au fost folosite la scară largă împotriva atât a militarilor, cât şi a civililor, cauzând moartea, direct sau indirect, a peste 50 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populaţia globului la acel moment1. Războiul a izbucnit la 1 septembrie 1939, cu invadarea Poloniei de către Germania Nazistă, şi s-a terminat şase ani mai târziu, cu înfrângerea completă a puterilor Axei – Germania, Japonia şi Italia – de către Forţele Aliate – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. „Râuri” de cerneală au curs pe acest subiect; cauzele şi factorii care au permis victoria Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial au fost analizaţi într-o amplă bibliografie, însă nu acelaşi lucru poate fi spus despre cauzele care au dus la înfrângerea puterilor Axei. „Vae Victis!”, după cum ar fi spus romanii, adică „Vai de cei învinşi!”.

Cuvinte-cheie: al Doilea Război Mondial, puterile Axei, Forţele Aliate, perspectiva politico-militară, perspectiva socio-economică.

1 Martin Gilbert, Second World War: A Complete History, Holt McDougal, 2004, p. 1.

Traducere din limba engleză realizată de Iulia SINGER.

135

DDe ce au pierdut puterile e ce au pierdut puterile AAxei cel de-al Doilea Război Mondial?xei cel de-al Doilea Război Mondial?O perspectivă politico-militară şi socio-economicăO perspectivă politico-militară şi socio-economică

INTRODUCEREÎn încercarea de a răspunde la întrebarea: De ce au pierdut

puterile Axei cea de-a doua conflagraţie mondială?, articolul de faţă îşi propune să identifice câteva cauze posibile care au dus la înfrângerea Germaniei, Japoniei, Italiei şi a aliaţilor acestora. Atenţia se va îndrepta asupra Germaniei, fără însă a limita cercetarea la această singură ţară. La o examinare sumară, se pare că puterile Axei au pierdut cel de-al Doilea Război Mondial din cauza greşelilor politico-militare şi socio-economice2 comise. Erorile strategice impardonabile generate în special de aroganţa şi încăpăţânarea liderilor Axei, slaba coordonare a eforturilor militare, efectele măsurilor antisociale extreme adoptate şi lipsa unui sprijin economic adecvat pentru maşina de război, toate acestea au dus la înfrângerea puterilor Axei. Totuşi, aceste aspecte trebuie analizate detaliat în combinaţie cu conceptele, teoriile şi instrumentele analitice furnizate de experţi din trecut şi moderni, care au investigat „domeniul” războiului.

Însă, înainte de a demara o analiză care să identifice motivele care au făcut ca puterile Axei să piardă războiul, este absolut necesar să vedem din ce cauze a izbucnit a doua conflagraţie mondială. La sfârşitul Primului Război Mondial, nimeni nu mai credea că un conflict atât de nimicitor va mai izbucni vreodată. Un vânt foarte pacifist, alimentat de principiile wilsoniene3, adia în lumea diplomatică: se credea că este suficient ca o organizaţie de anvergură mondială, precum Liga Naţiunilor4, să impună un set bine definit de norme internaţionale

2 Am hotărât să folosim în cercetarea noastră asocierile „politico-militar” şi „socio-economic” mai degrabă decât să facem o analiză distinctă politică, militară, socială şi economică, date fiind interdependența şi relația inerentă care se consideră că există între termenii conectați şi efectele obişnuite ale acțiunilor care îi implică.

3 Woodrow Wilson, preşedintele SUA în timpul Primului Război Mondial. În ianuarie 1918, şi-a expus propria viziune despre cum să arate lumea după conflagraţia mondială, într-o declaraţie în 14 puncte, esenţa ideilor sale făcând referire la dreptul la liberă determinare al popoarelor lumii şi răspândirea democraţiei şi a capitalismului.

4 Liga sau Societatea Națiunilor a fost înființată la 10 ianuarie 1920, în urma Conferinței de Pace de la Paris, care a pus punct Primului Război Mondial.

Erorile strategice, slaba

coordonare a eforturilor

militare, efectele măsurilor

antisociale extreme

adoptate şi lipsa unui

sprijin economic adecvat pentru

maşina de război, toate

acestea au dus la înfrângerea puterilor Axei.




Gabriel RĂDUCANU • Gabriel GIUVARĂGabriel RĂDUCANU • Gabriel GIUVARĂ

menite să prezerve pacea, iar orice acţiune iraţională şi agresivă a unui stat va fi, astfel, stopată. Nimic mai fals. Hans J. Morgenthau, când enunţa primul principiu al realismului politic, în faimoasa sa lucrare „Politica între naţiuni” (1948), şi anume că „politica şi societatea, în general, sunt guvernate de legi obiective, cu rădăcini în natura umană”5, avea în vedere, bineînţeles, latura conflictuală a individului uman, permanenta luptă interioară între impulsurile morale ale acestuia şi cele de stăpânire, de cucerire, şi considera drept iluzorie orice tentativă de a impune ca norme internaţionale reguli de moralitate internă ale individului. Adept al Realpolitik6, Morgenthau ne-a arătat că războiul trebuie citit în această cheie, a conştientizării faptului că există o luptă permanentă între putere şi pace, iar cei care nu o înţeleg riscă să repete greşelile tragice ale istoriei. Animus dominandi, dorinţa de a domina, dictează mersul lucrurilor în societatea umană, conform concepţiei lui Morgenthau, aşadar guvernează şi relaţiile internaţionale, parte inerentă a unei lumi imperfecte. Şi, cum soluţiile propuse de liberalii internaţionalişti, de certă sorginte wilsoniană – securitate colectivă, impunerea dreptului internaţional –, sunt văzute ca utopice, realiştii propun ca singură schemă de succes, în ceea ce priveşte încercarea de a prezerva pacea, teoria balanţei de putere. Esenţa acesteia este foarte simplă: când puterea unui actor aflat pe scena internaţională creşte inadmisibil de mult, ajungând astfel să ameninţe integritatea celorlaţi participanţi „de calibru” la jocul mondial, un sistem de reglaj automat, concretizat în alianţe, coaliţii sau orice alt tip de asociere cu scopul de a limita influenţa agresorului se pune în mişcare, pentru a înlătura orice posibilitate de hegemonie pe plan mondial. Având în vedere că exact în acest mod s-au derulat evenimentele în cel de-al Doilea Război Mondial, teoria lui Morgenthau pare a fi verificată.

Un alt mare teoretician al relaţiilor internaţionale, Kenneth Waltz, părintele neo-realismului şi adept al teoriei conform căreia presiunea exercitată de structurile aparţinătoare sistemului sunt cele care provoacă haosul şi violenţa, acceptă şi el teoria balanţei de putere.

5 Hans J. Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace, Editura Polirom, 2006, p. 44.

6 Realpolitik, curent politic, conform căruia nu morala, etica şi alte considerente ideologice dictează în politica internațională şi în diplomație, ci faptele şi circumstanțele date, precum şi factorii pragmatici. Reprezentanți de seamă: Carl von Clausewitz, Otto von Bismark, Henry Kissinger.

Animus dominandi, dorinţa de a domina, dictează mersul lucrurilor în societatea umană, conform concepţiei lui Morgenthau, aşadar guvernează şi relaţiile internaţionale, parte inerentă a unei lumi imperfecte.

137


„Aşa cum natura detestă vidul, aşa şi politica internaţională detestă puterea lipsită de echilibru”7, spunea Waltz. De altfel, există nenumărate exemple în istorie când, pentru a face faţă unei ameninţări iminente, naţiuni care aparent nu aveau decât interese contradictorii au convenit în a se împotrivi, împreună, agresorului comun. Acesta a fost şi cazul extraordinarei mobilizări de forţe împotriva Germaniei, precum şi a aliaţilor acesteia. Printr-o atitudine extrem de agresivă, întinsă pe toată durata celor 12 ani de existenţă ai celui de-al Treilea Reich, acesta a sfârşit în a determina coagularea unei coaliţii de forţe potrivnice care, în alte condiţii, ar fi fost imposibil de realizat. Iar momentul în care Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi URSS au decis să-şi unească forţele a însemnat începutul sfârşitului pentru puterile Axei.

Perspectiva politico-militarăÎn urma Tratatului de la Versailles, care a reglat sfârşitul Primului

Război Mondial, Germania a pierdut o zecime din populaţie şi 13% din teritoriu, coloniile i-au fost confiscate şi redistribuite de nou înfiinţata Ligă a Naţiunilor, iar proiectul de unificare cu Austria a fost interzis8. Perioada de haos şi violenţă internă extremă care a urmat a lăsat răni adânci, iar pe acest fond general, dominat de o criză economică devastatoare, de teamă, ură şi spirit revanşard, nu este de mirare că naţionalismul radical a înflorit cu repeziciune. La 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler devenea cancelarul Germaniei şi, în mai puţin de două luni, instaura o dictatură nemiloasă, impunând Reichstag-ului o lege de împuternicire9, prin care acapara atât puterea executivă, cât şi pe cea legislativă, iar Partidul Naţional Socialist devenea singurul for conducător al Germaniei.

Ascensiunea lui Hitler la putere seamănă, întru câtva, cu cea a lui Mussolini, petrecută cu 10 ani mai devreme. La început, admiraţia lui Hitler pentru dictatorul italian era sinceră, lucru care nu se poate spune că funcţiona şi din sens invers: Benito Mussolini nu împărtăşea deloc ideile lui Hitler privind supremaţia rasei ariene, şi nici politica

7 Kenneth Waltz, The Balance of Power and NATO Expansion, working paper 5.66, Berkeley University, 1998, p. 2, disponibil la www.u.arizona.edu › ~volgy › europe4.

8 Richard J. Evans, Al Treilea Reich, vol. I, Editura Rao, 2010, pp. 103-104.9 În limba germană, în versiunea prescurtată, legea se numea Ermächtigungsgesetz, titulatura

formală fiind Gesetz zur Behebung der Not von Volk und Reich, ceea ce s-ar traduce prin „Legea de înlăturare a suferinţelor poporului şi statului”.

Printr-o atitudine extrem

de agresivă, întinsă pe toată durata celor 12 ani de existenţă

ai celui de-al Treilea Reich,

acesta a sfârşit în a determina

coagularea unei coaliţii de

forţe potrivnice care, în alte

condiţii, ar fi fost imposibil de

realizat.





antisemită dusă la extrem10. Relaţia avea să se strângă abia după o serie de vizite reciproce, iar odată cu semnarea tratatului de colaborare, denumit Axa Roma-Berlin (25 octombrie 1936)11, şi aderarea Italiei la Pactul Antikomintern12, la 6 noiembrie 1937, alianţa începea să se cristalizeze. În 1940, se năştea, la Berlin, Axa Berlin-Roma-Tokio, cu un „termen de valabilitate” de 10 ani.

Foto 1: Semnarea Pactului tripartit13

Din perspectiva politico-militară, Axei i-au lipsit obiectivele generale comune („finalităţile”), strategiile viabile şi accesibile („mijloacele”) şi coordonarea eficientă a eforturilor militare („căi”). Pactul tripartit14 semnat în Berlin, la 27 septembrie 1940, de către Adolf Hitler, pentru Germania, Saburō Kurusu, pentru Japonia, şi Galeazzo Ciano, pentru Italia, a consemnat doar pe hârtie înfiinţarea Axei Berlin-Roma-Tokio. În realitate, alianţa încheiată între cele trei state era separată nu doar de distanţe geografice, ci şi de diferenţe ideologice şi culturale, de obiective generale divergente şi de căi diferite de a le atinge. Obţinerea

10 Pavel Moraru, Relaţiile internaţionale în anii 1914-1947, Editura Militară, Bucureşti, 2016, p. 120.11 Documentul a fost elaborat la inițiativa ministrului italian de externe, Galeazzo Ciano, şi a fost

formalizat în 1939, prin Pactul de Oţel (Stahlpakt).12 Semnat inițial între Germania şi Japonia, la 25 noiembrie 1936.13 Sursă: https://en.wikipedia.org/w/index.php?curid=22411034.14 Pactul tripartit, cunoscut şi sub denumirile Pactul celor trei puteri, Pactul Axei, Pactul celor

trei căi sau Tratatul tripartit, a fost semnat la Berlin, în Germania, la 27 septembrie 1940, care instituia Puterile Axei din cel de-al Doilea Război Mondial. Pactul a fost semnat de reprezentanți ai Germaniei Naziste (Adolf Hitler), Italiei Fasciste (ministrul de externe Galeazzo Ciano) şi Japoniei Imperiale (ambasadorul Japoniei în Germania Saburō Kurusu). Pactului tripartit i s-a alăturat, ulterior, Ungaria (20 noiembrie 1940), România (23 noiembrie 1940), Slovacia (24 noiembrie 1940), Bulgaria (1 martie 1941, înainte de sosirea trupelor germane), Iugoslavia (25 martie 1941) şi Croația (15 iunie 1941).

Din perspectiva politico-militară, Axei i-au lipsit obiectivele generale comune („finalităţile”), strategiile viabile şi accesibile („mijloacele”) şi coordonarea eficientă a eforturilor militare („căi”). Pactul tripartit, semnat în Berlin, la 27 septembrie 1940, de către Adolf Hitler, pentru Germania, Saburō Kurusu, pentru Japonia, şi Galeazzo Ciano, pentru Italia, a consemnat doar pe hârtie înfiinţarea Axei Berlin-Roma-Tokio.

139


spaţiului vital pentru rasa ariană germană („Lebensraum”) nu s-a potrivit niciodată cu dorinţa italienilor de a reinstaura măreţia demult prăbuşitului Imperiu Roman sau cu graba japonezilor de a obţine resurse.

Analizat din perspectiva alianţelor şi coaliţiilor de război, aşa cum sunt definite de specialiştii militari moderni15, Pactul tripartit poate fi considerat mai degrabă o înţelegere pentru asistenţă politică, militară şi economică decât o alianţă sau o coaliţie a trei puteri, deoarece fiecare dintre acestea a acţionat aproape independent pentru atingerea obiectivelor lor specifice. Chiar şi sintagma „noua ordine”, promovată de Pactul tripartit, nu reflecta ideea de comunitate, cele trei puteri delimitându-şi clar ariile de influenţă şi de acţiune – Europa, pentru Germania şi Italia, şi Asia Orientală Extinsă, pentru Japonia16. Mai mult decât atât, nu au existat consultări în cadrul Axei înainte de declanşarea ostilităţilor, şi nici un real sprijin reciproc pe timpul desfăşurării acestora. Hitler a arătat un absolut „dezinteres în a permite Japoniei să ia parte la operaţiunea Barbarossa, în timp ce liderii japonezi nici măcar nu l-au informat despre atacul iminent asupra Pearl Harbour, la fel cum nici Mussolini nu l-a avertizat pe Hitler în legătură cu atacarea Greciei, şi nici Hitler pe Mussolini despre invadarea Iugoslaviei”17. Puterile Axei nu erau dezbinate doar politic, ci şi militar, întrucât erorile strategice comise de liderii lor aveau un impact atât politic, cât şi militar şi, în cele din urmă, au grăbit sfârşitul războiului, în defavoarea lor.

Niciuna dintre cele trei puteri ale Axei nu avea o „mare strategie” a ducerii războiului, o idee coerentă referitoare la „distribuirea şi aplicarea mijloacelor militare în vederea atingerii obiectivelor politicii lor”, aşa cum a fost definită de Liddell Hart, pe care să o ridice la nivel de „artă”18. Victoriile timpurii din război ale celor trei state nu au reflectat o viziune coerentă, continuă şi uniformă a războiului, ci au fost realizări individuale. Germania a început războiul într-un mod glorios

15 Patricia A. Weitsman, Dangerous Alliances: Proponents of Peace, Weapons of War, Stanford University Press, 2003, p. 35.

16 Pactul Tripartit stipula că: Japonia recunoaște și respectă autoritatea Germaniei și Italiei în stabilirea unei noi ordini în Europa (articolul 1) şi Germania și Italia recunosc și respectă autoritatea Japoniei în stabilirea unei noi ordini în Asia Orientală Extinsă (articolul 2).

17 Andrew Roberts, The Storm of War: a New History of the Second World War, Harper Perennial; Reprint edition, 2012, p. 588.

18 Michael Howard, The Forgotten Dimensions of Strategy, în Foreign Affairs, vol. 57, nr. 5, 1979, p. 975.

Niciuna dintre cele trei puteri

ale Axei nu avea o „mare

strategie” a ducerii

războiului, o idee coerentă referitoare la „distribuirea şi aplicarea mijloacelor militare în

vederea atingerii obiectivelor politicii lor”,

aşa cum a fost definită de

Liddell Hart, pe care să o

ridice la nivel de „artă”.





şi plină de promisiuni (pentru tabăra Axei), dar l-a pierdut din cauza deciziilor lui Hitler şi a gafelor sale impardonabile. Stalin l-a considerat, la un moment dat, pe Fuhrer ca fiind „un bărbat foarte abil”, dar Hitler nu era un geniu din punct de vedere militar. Era un „diletant, interesat de detalii mărunte, şi dorea să deţină totul, încăpăţânat, sever, să controleze totul, până la cel mai mic amănunt”19. Lua deciziile impulsiv, uneori plin de furie sau nechibzuit, uneori cu aroganţa dată de succesele rapide obţinute în campaniile timpurii de război, care au rezultat în pierderea a milioane de vieţi de ambele părţi. Este cel mai probabil ca furia să-l fi împins pe Hitler să ordone Luftwaffe să atace oraşele britanice, ca răspuns la bombardarea Berlinului, însă prima sa greşeală „l-a costat” şansa ca germanii să pună piciorul pe pământ englez. Ce a început ca un „experiment extins de succes pentru testarea teoriei ‘bombardamentului strategic’, adoptată după Primul Război Mondial de […] Giulio Douhet”20, s-a terminat lamentabil, prin pierderea Bătăliei Angliei. Deşi pierderea Bătăliei Angliei a fost cauzată de o decizie necalculată, în cazul deciziei Germaniei de a invada Rusia, cu siguranţă, a fost vorba de aroganţă, iar în cazul declarării războiului împotriva Statelor Unite a fost vorba de nechibzuire – două erori care ar putea fi considerate a fi cruciale pentru înfrângerea naziştilor. Chiar şi după ce a eşuat în înfrângerea Marii Britanii în Vest, Hitler s-a lansat, în 1941, într-o „aventură” nouă şi periculoasă împotriva Uniunii Sovietice. Luând în considerare faptul că, doar cu două decenii în urmă, Germania avusese de suportat consecinţele devastante ale ducerii unui război pe două fronturi, este inexplicabil de ce a ales Hitler să rişte aceeaşi abordare. Liderii militari germani au recunoscut faptul că esenţa succesului consta în viteză, însă ideea unui război rapid (blitzkrieg), care se potrivea perfect în spaţii finite şi aglomerate pe frontul de vest, s-a dovedit a fi ineficientă, de această dată, în stepele nemărginite ale Rusiei. Combinaţia dintre rezistenţa încăpăţânată a sovieticilor pe un front extins şi vremea extrem de rea a dus la eşecul Operaţiunii Barbarossa. Acesta nu a fost începutul sfârşitului, dar sigur a fost sfârşitul începutului pentru Germania, înfrângerea sa pe frontul răsăritean punând capăt credinţei că naziştii sunt conduşi de un lider

19 Andrew Roberts, op. cit., p. 583.20 Alexander Bevin, How Hitler Could Have Won World War II: The Fatal Errors That Led to Nazi

Defeat, Broadway Books, prima ediție 2007, p. 744.

Liderii militari germani au recunoscut faptul că esenţa succesului consta în viteză, însă ideea unui război rapid (blitzkrieg), care se potrivea perfect în spaţii finite şi aglomerate pe frontul de vest, s-a dovedit a fi ineficientă, de această dată, în stepele nemărginite ale Rusiei. Combinaţia dintre rezistenţa încăpăţânată a sovieticilor pe un front extins şi vremea extrem de rea a dus la eşecul Operaţiunii Barbarossa.

141


providenţial şi invincibil. După nici şase luni, Germania a comis o altă greşeală capitală, declarând război Statelor Unite. Era puţin probabil să se considere că preşedintele Roosevelt ar fi putut obţine sprijinul Congresului pentru începerea unui război împotriva Germaniei, având în vedere că el ceruse o declaraţie de război împotriva Japoniei. Acest lucru ar fi redus considerabil implicarea americană pe teatrul de operaţii european. Deşi Germania era, la acel moment, blocată în războiul împotriva britanicilor şi sovieticilor, Hitler nu a ezitat să deschidă un conflict cu un stat care era realmente de neatins, în special după retragerea submarinelor U-boot din Oceanul Atlantic. Fie nu a luat în calcul realul potenţial militar al americanilor, fie a crezut că un război împotriva Japoniei ar slăbi puterea americanilor într-atât încât să nu reprezinte o ameninţare pe frontul european. Realitatea s-a dovedit a fi crudă pentru germani, implicarea americanilor în Europa grăbind sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În primii doi ani de război, armatele Axei au reuşit să-şi îndeplinească majoritatea obiectivelor propuse, mai ales datorită ingeniozităţii utilizării surprinderii strategice şi a concentrării de forţe, a agresivităţii de care au dat dovadă la nivel tactic, îmbinând puterea distructivă a tuturor categoriilor de forţe într-un mod nemaivăzut până atunci. Vara anului 1942 avea să consemneze însă un impas major în toate teatrele de operaţii, mai cu seamă în Rusia. Se poate spune, în asentimentul majorităţii cercetătorilor care au studiat modul în care s-a derulat cea de-a doua conflagraţie mondială, că, din cauza strategiei greşite implementate în acea perioadă la insistenţele lui Adolf Hitler, Germania a pierdut războiul începând cu noiembrie 194221, odată cu reuşita fulminantă a operaţiei Uranus a Armatei Roşii, care a dezintegrat forţele Axei masate în zona Stalingrad. În legătură cu subiectul implicării lui Hitler în planificarea strategică a armatei germane, istoricul francez Benoit Bihan ne oferă o explicaţie fără echivoc: „O discuţie asupra strategiei germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu ne face să afirmăm că Hitler a împiedicat succesul unei strategii bune, ci ne face să ne punem întrebări cu privire la resorturile care i-au permis Fuhrer-ului să atragă Germania într-un proiect a cărui evoluţie nu putea să fie diferită de ceea ce a fost”22.

21 Benoit Bihan, Germania a pierdut războiul din cauza lui Hitler, p. 286, în Jean Lopez, Olivier Wieviorka, Miturile celui de-al Doilea Război Mondial, Editura Rao, Bucureşti, 2017.

22 Ibidem, p. 287.

Vara anului 1942 avea

să consemneze un impas major în toate teatrele

de operaţii, mai cu seamă

în Rusia. Se poate spune, în

asentimentul majorităţii

cercetătorilor care au studiat

modul în care s-a derulat

cea de-a doua conflagraţie

mondială, că, din cauza

strategiei greşite implementate în

acea perioadă la insistenţele

lui Adolf Hitler, Germania a

pierdut războiul începând cu

noiembrie 1942.





Dincolo de erorile strategice ale liderilor lor, puterilor Axei le-au lipsit cooperarea şi coordonarea eforturilor lor militare. În articolul Alianţe în vreme de război versus războiul de coaliţie, Patricia A. Wiesman a afirmat: „coaliţiile şi alianţele din vreme de război sunt, ambele, subseturi ale operaţiilor multinaţionale” şi „orice operaţie multinaţională necesită coordonare în privinţa comenzii şi controlului şi cooperare reciprocă în privinţa ideilor şi acţiunilor”. Spre norocul incredibil al Aliaţilor, acesta nu a fost cazul în situaţia puterilor Axei. Încăpăţânarea şi infatuarea liderilor Axei i-au determinat să adopte o politică a „individualismului” pentru operaţiile lor, probabil în ideea de a nu împărţi cu ceilalţi laurii deja impecabilelor victorii preconizate. O „mai bună coordonare militară între Berlin, Roma şi Tokio ar fi asigurat atacarea de către japonezi nu a americanilor, dar mai degrabă a ruşilor, de îndată ce Germania ar fi fost pregătită”23. Însă, aşa cum vom vedea în continuare, gafele socio-economice ale puterilor Axei le-au „completat” pe cele politico-militare.

Perspectiva socio-economicăFiecăreia dintre puterile Axei i-a lipsit o economie suficient de

puternică, în stare să sprijine efortul de război presupus. Chiar şi înainte de război, în 1938, puterile Axei aveau, cumulat, cu tot cu colonii, un PIB mai mic decât cel al Franţei, Marii Britanii, al coloniilor acestora, Poloniei şi Cehoslovaciei: 750 de miliarde de dolari faţă de 1.02424, fără a lua în considerare China, aflată în război deja cu Japonia, şi care avea, ea singură, un PIB mai mare decât al Imperiului Nipon. Într-adevăr, produsul intern brut nu constituie neapărat un indicator al puterii militare, mai ales în cazul de faţă, în care puterile Axei îşi orientaseră economiile spre producţia de război cu ani înainte, însă oferă indicii clare asupra capacităţii de a susţine efortul de război pe termen lung. După intrarea în război a URSS şi SUA (de partea Axei se alăturaseră Finlanda, Ungaria şi România), balanţa s-a înclinat şi mai mult înspre Aliaţi, deşi, la nivelul anului 1942, datorită imenselor câştiguri teritoriale realizate de armatele germană şi japoneză, diferenţa nu era

23 Michael Howard, op. cit., p. 976.24 Mark Harrison, The Economics of World WarII: An Overview, p. 21, disponibil la http://citeseerx.

ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.590.924&rep=rep1&type=pdf

Chiar şi înainte de război, în 1938, puterile Axei aveau, cumulat, cu tot cu colonii, un PIB mai mic decât cel al Franţei, Marii Britanii, al coloniilor acestora, Poloniei şi Cehoslovaciei: 750 de miliarde de dolari faţă de 1.024.

143


uriaşă: Puterile Axei aveau un PIB cumulat (inclusiv cel al teritoriilor ocupate) de 1.552 de miliarde de dolari, iar Aliaţii 2.069 de miliarde de dolari25.

În ceea ce priveşte producţia de război, şi aici datele sunt semnificative. Dacă luăm în considerare producţia de tancuri şi tunuri autopropulsate, diferenţa este uriaşă, de 4:1 în favoarea Aliaţilor (între 1939 şi 1945, aceştia au produs peste 230.000 de unităţi, în vreme ce puterile Axei doar 55.000). La avioanele de luptă, situaţia este asemănătoare: Aliaţii au produs peste 400.000 de aparate de zbor, în vreme ce industria aeronautică a Axei doar 160.000 (doar producţia SUA, de peste 190.000 de unităţi, a depăşit cu aproape 30% întreaga producţie a Axei)26.

Dar, poate niciun alt indicator nu ar putea fi mai relevant pentru cineva care ar fi încercat să pronosticheze soarta războiului, chiar de la începutul acestuia, precum cel al petrolului: în timp ce Aliaţii aveau acces la 80% din capacităţile mondiale, Germania se baza doar pe resursele României şi pe capacitatea, limitată, de a produce benzină sintetică. Aşa cum remarca şi istoricul Jacques de Launay, din august 1944, când armata română a preluat controlul rafinăriilor din zona Ploieştiului, Germania nu va mai fi în măsură să-şi acopere nevoile decât în proporţie de 10-20%27.

Cu alte cuvinte, nu era nicio corelaţie reală între nivelul de ambiţie şi posibilităţile disponibile ale Axei. În cazul Japoniei, era vorba, cel mai probabil, de lipsa de resurse, iar în cazul Italiei, de economia nedezvoltată. În schimb, Germania avea atât capacitatea economică, precum şi resurse importante, dar nu a reuşit să le folosească în mod inteligent întotdeauna. Mai mult, dacă Germania nu ar fi amânat ad infinitum implementarea tehnologiilor avansate, ar fi fost capabilă să răspundă atacurilor forţelor aliate. Nu în ultimul rând, dacă Germania ar fi folosit resursele umane şi materiale disponibile la potenţialul lor maxim, mai degrabă decât să le distrugă sau să le folosească pentru alte scopuri decât războiul, fluxul de război ar fi fost, probabil, diferit. Hitler nu a arătat că ar fi în deplinătatea facultăţilor

25 Ibidem, p. 23.26 Ibidem, p. 26.27 Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al Doilea Război Mondial, Editura Științifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 113.

Poate niciun alt indicator nu ar putea fi mai

relevant pentru cineva care ar

fi încercat să pronosticheze

soarta războiului, chiar

de la începutul acestuia, precum cel al petrolului:

în timp ce Aliaţii aveau acces la 80%

din capacităţile mondiale,

Germania se baza doar

pe resursele României şi pe

capacitatea, limitată, de a

produce benzină sintetică.





sale mintale atunci când a ales „Soluţia Finală”. Teoria lui Clausewitz recomandă „folosirea angajamentelor în scopul războiului”28. Hitler nu a făcut asta. „Soluţia Finală” i-a atras cel mai mult atenţia şi a consumat mare parte a resurselor disponibile. Dincolo de atrocităţile comise, prin exterminarea a milioane de evrei şi de rromi şi uciderea altor milioane de civili şi prizonieri de război, Hitler a „lăsat Germania fără contribuţiile de muncă şi mentale ale unor muncitori potenţial valoroşi şi a preluat cantităţi imense de transport, resurse, personal şi energie necesare cu disperare pentru efortul de război”29. Mai mult decât atât, măsurile economice severe şi raţionalizările impuse de nazişti în teritoriile ocupate, inclusiv aliaţilor lor, au adus cu sine reacţii ostile din partea populaţiilor din aceste state, care s-au întors, mai apoi, împotriva Germaniei.

ConcluziiNu va exista niciodată spaţiu suficient pentru a permite o semnificaţie

extinsă a cauzelor care au dus la înfrângerea puterilor Axei în cel de-al Doilea Război Mondial. Sunt mulţi cei care cred că puterile Axei au fost învinse de tenacitatea Statelor Unite şi a Marii Britanii. Alţii ar putea atribui acest merit crucial Uniunii Sovietice. Oricare dintre aceste idei ar putea fi considerată viabilă, cu un sprijin adecvat.

În opinia noastră, Axa a pierdut războiul din cauza indeciziilor şi gafelor liderilor săi, a slabei coordonări a eforturilor militare, a efectelor produse de măsurile antisociale extreme adoptate şi a imposibilităţii asigurării unui sprijin economic adecvat maşinăriei de război. În această privinţă, Germania ne-a furnizat cele mai bune exemple. Totuşi, surprinzător sau nu, în ciuda deciziilor greşite ale Fuhrerului, germanii au rezistat timp de şase ani împotriva unei coaliţii a celor mai puternice state din lume. Cel mai probabil, acesta a fost meritul trupelor germane, care au demonstrat o disciplină remarcabilă pe toată întinderea războiului. Considerăm că nicio armată din lume nu ar fi putut duce la bun sfârşit planurile diabolice ale unui conducător inuman care, din momentul în care a pierdut contactul cu realitatea, s-a refugiat într-o recluziune ideologică ce s-a dovedit atât de distructivă pentru întreaga planetă.

28 Carl von Clausewitz, On War, David Campbell Publishers Ltd., 1993, p. 177.29 Michael Howard, op. cit., p. 974.

Nicio armată din lume nu ar fi putut duce la bun sfârşit planurile diabolice ale unui conducător inuman care, din momentul în care a pierdut contactul cu realitatea, s-a refugiat într-o recluziune ideologică ce s-a dovedit atât de distructivă pentru întreaga planetă.

145


BIBLIOGRAFIE1. Alexander Bevin, How Hitler Could Have Won World War II: The Fatal

Errors That Led to Nazi Defeat, Broadway Books, 2007.2. Carl von Clausewitz, On War, David Campbell Publishers Ltd., 1993.3. Richard J. Evans, Al Treilea Reich, vol. I, Editura Rao, 2010.4. Martin Gilbert, Second World War: A Complete History, Holt McDougal,

2004, p. 1.5. Michael Howard, The Forgotten Dimensions of Strategy, în Foreign

Affairs, vol. 57, nr. 5, 1979.6. Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al Doilea Război Mondial,

Editura Științifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.7. Jean Lopez, Olivier Wieviorka, Miturile celui de-al Doilea Război

Mondial, Editura Rao, Bucureşti, 2017.8. Pavel Moraru, Relaţiile internaţionale în anii 1914-1947, Editura

Militară, Bucureşti, 2016.9. Hans J. Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere și lupta

pentru pace, Editura Polirom, 2006.10. Andrew Roberts, The Storm of War: a New History of the Second World

War, Harper Perennial; Reprint edition, 2012.11. Kenneth Waltz, The Balance of Power and NATO Expansion, working

paper 5.66, Berkeley University, 1998.12. Patricia A. Weitsman, Dangerous Alliances: Proponents of Peace,

Weapons of War, Stanford University Press, 2003.




Articolul de faţă întreprinde o analiză riguroasă a spiralei terorii, guvernată de un set diferit de reguli, conform cărora valorile societale sunt considerate deficienţe și slăbiciuni la adresa ţelurilor comune stabilite de liderii mișcărilor extremiste. Tinerii simt nevoia de a aparţine unui grup social. Prin acest fapt, ei își confirmă veridicitatea propriei lor viziuni legate de identitatea ideală – sunt acceptaţi în ansamblu, nu sunt judecaţi și, cel mai important, inamicii lor devin inamicii grupului. De asemenea, în acest articol, autorii au folosit o analiză calitativă a datelor, pe baza unor studii de caz, în vederea identificării factorilor care formează portretul identităţii radicalizate a tineretului.

Cuvinte-cheie: identitate, radicalizare, incertitudini, loialitate, ISIS.

HARTA IDENTITARHARTA IDENTITARÃÃ A TINERETULUI RADICALIZATA TINERETULUI RADICALIZAT

Florentina HĂHĂIANU

Andrei-Cristian MORARUAcademia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, Bucureşti

147

Harta identitară a tineretului radicalizatHarta identitară a tineretului radicalizat

INTRODUCEREConceptul de identitate este greu de surprins, dar se referă,

în principal, la o autodefinire – un raţionament ferm şi coerent cu privire la cine eşti, încotro te îndrepţi şi ce poziţie ai în societate1. Căutarea identităţii – despre care psihologul Eric Erikson2 a fost preocupat în studiile sale – este un proces început la vârsta adolescenţei, care continuă să se intensifice din ce în ce mai mult în perioada tinereţii. În drumul său spre maturitate, individul trece prin diverse etape, stări conflictuale şi crize, mai mult sau mai puţin puternice, adolescenţa constituind vârsta construirii unei identităţi. Adolescenţa este, de altfel, şi vârsta la care există riscul ca tinerii să simtă că nu se pot integra într-o colectivitate, că nu vor sau nu pot adera la un set de norme şi valori sociale, ceea ce ar putea reprezenta primul pas pe drumul radicalizării.

Prezentul demers ştiinţific pleacă de la ipoteza conform căreia fenomenul radicalizării găseşte răspuns la tinerii care întâmpină dificultăţi în conturarea identităţii. Cercetarea din acest articol este una calitativă.

Metoda de cercetare utilizată este analiza calitativă a datelor, concentrându-se pe analiza în profunzime a datelor, a semnificaţiei acestora, a legăturii dintre date prin tehnica studiului de caz. Au fost analizate cazuri ale unor adolescenţi, extrase din articole şi postări în Social Media, în scopul conturării unei hărţi a identităţii tinerilor radicalizaţi.

CONSTRUIREA IDENTITĂŢII – ÎNTRE SATISFACŢIE ŞI EŞECPotrivit lui Erikson (1968)3, identitatea este o concepţie coerentă

despre sine, alcătuită din obiective, valori şi credinţe faţă de care persoana este ferm angajată. Prin alegerea unei ocupaţii, adoptarea valorilor după care se vor călăuzi, inclusiv conturarea unei identităţi

1 F. Golu, Manual de psihologia dezvoltării, Editura Polirom, Iaşi, 2015, p. 23.2 Erik Erikson (1902-1994) – psiholog şi psihanalist, creator al teoriei dezvoltării sociale a

individului şi al conceptului de „criză a identităţii”.3 D.E. Papalia, S.W. Olds, R.D. Feldman, Dezvoltarea umană, Editura Trei, Bucureşti, 2010, p. 56.

Conceptul de identitate este

greu de surprins, dar se referă, în

principal, la o autodefinire – un

raţionament ferm şi coerent

cu privire la cine eşti, încotro

te îndrepţi şi ce poziţie ai în

societate.




Florentina HĂHĂIANU • Andrei-Cristian MORARUFlorentina HĂHĂIANU • Andrei-Cristian MORARU

sexuale satisfăcătoare, tinerii îşi formează identitatea. Adolescenţa este perioada în care tinerii caută angajamente cărora să le poată rămâne credincioşi, construindu-şi, astfel, un sentiment de sine stabil.

Adolescenţii oscilează între a fi copil şi a se maturiza, sunt preocupaţi de viitor, trăiesc intens sentimental, dar sunt labili în relaţiile cu sexul opus4. La această vârstă, chiar dacă sunt dornici de a învăţa, efortul pentru cunoaştere nu este unul constant, lucru care conduce la superficialitate, inclusiv în conturarea sentimentului de sine. În contextul încercării de configurare a propriei identităţi, adolescentul este într-un permanent conflict cu modelele adultului, pe care nu ştie dacă să le adopte sau nu. El priveşte valorile, principiile, ideile societăţii într-un mod critic, încercând să îşi construiască propriile valori şi idei, în conformitate cu propriile sale caracteristici fizice şi psihologice. De aceea, etapa aceasta de vârstă se caracterizează prin negare şi refuz la tot ceea ce li se pare oficial, formal sau învechit.

Cei care reuşesc să îşi rezolve în mod satisfăcător criza de identitate îşi dezvoltă virtutea fidelităţii5, exprimată prin: loialitate susţinută, credinţă sau sentimentul de a aparţine unui grup sau unei persoane dragi, dar şi prin identificarea cu un set de valori, o ideologie, o religie, o mişcare politică, o activitate creativă sau un grup etnic (Erikson, 1982)6. În schimb, cei care nu îşi dobândesc o identitate fermă, confortabilă şi durabilă, au ca rezultat confuzia despre ceea ce sunt. Este o realitate faptul că tinerii din ziua de azi îşi petrec timpul conectaţi permanent la informaţie, tehnologia permiţându-le accesul la o lume virtuală, ceea ce îi determină uneori să utilizeze una sau mai multe identităţi virtuale. Această libertate în explorarea identităţii vine şi cu riscuri, unul dintre ele fiind chiar neclaritatea propriului rol. Eşecul în dobândirea identităţii poate fi accentuat şi de presiunile puternice din partea părinţilor, a altor adulţi sau a prietenilor. În final, astfel de adolescenţi pot devia de la normalitate, adoptând o identitate negativă.

4 F. Golu, op. cit., p. 38.5 D.E. Papalia et al., op. cit., p. 45.6 Ibidem.

Libertatea în explorarea identităţii vine şi cu riscuri, unul dintre ele fiind chiar neclaritatea propriului rol.

149


RADICALIZAREA – RĂSPUNS LA INCERTITUDINILE PREZENTE ÎN CONTURAREA IDENTITĂŢIIPasul către viaţa adultă poate întâmpina dificultăţi. Uneori,

depăşirea dificultăţilor găseşte răspuns într-un fenomen care este din ce în ce mai prezent în rândul tinerilor, un fenomen care face apel la sentimentele de incertitudine resimţite de aceştia şi oferă soluţii mai simple, mai rapide – un fel de scurtături în identificarea unei identităţi. Fiecare persoană în parte are motivaţii diferite pentru care acceptă radicalizarea – acestea fiind conştiente sau mai puţin conştiente. Pe tot parcursul radicalizării, tinerii beneficiază de suport emoţional, moral sau chiar financiar (bilete de avion plătite, locuri unde pot sta în ţara în care vor ajunge). Printre vulnerabilităţiile vizate putem enumera7: neadaptarea socială, probleme de comportament neacceptate de societate, probleme familiale, decese, lipsa încrederii în sine, implicarea în activităţi infracţionale.

În prezent, modalităţile prin care tinerii se radicalizează sunt diverse, internetul fiind instrumentul cel mai folosit de către terorişti pentru a-i atrage pe cei vulnerabili. Teroriştii le oferă recruţilor înţelegere, atenţie şi le dă impresia că sunt ascultaţi atunci când societatea îi înlătură.

Nu există criterii religioase, rasiale, politice, pentru care un individ este radicalizat. Procesul este simplu: identificarea vulnerabilitaţilor şi recrutarea propriu-zisă. În acest sens, merită menţionat faptul că majoritatea campaniilor teroriste au fost rezultatul unui proces de extremizare a unor mişcări religioase sau politice existente deja.

De asemenea, cercetarea evidenţiază faptul că o mişcare religioasă sau politică nu poate să apară sau să dureze fără o activare psihologică efectivă, continuă a cel puţin unui sentiment durabil al identităţii comune (dacă nu a mai multor astfel de sentimente) în rândul membrilor, agenţilor şi susţinătorilor acesteia8.

Pe lângă toate acestea, Bayb arată că martiriul (moartea pentru comunitate) este o construcţie socială de referinţă la care apelează

7 ***, Department for Education and Home Office, How do people become radicalized?, iulie 2015, disponibil la adresa https://educateagainsthate.com/parents/how-do-people-become-radicalised/, accesat la 20 mai 2019.

8 B. Klandermans, Politicized collective identity. A social psychological analysis, 56(4):319-31, 2001, disponibil la adresa https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/clipboard, accesat la 11 martie 2019.

Nu există criterii religioase,

rasiale, politice, pentru care

un individ este radicalizat.

Procesul este simplu:

identificarea vulnerabilitaţilor

şi recrutarea propriu-

zisă. În acest sens, merită

menţionat faptul că majoritatea

campaniilor teroriste au

fost rezultatul unui proces de extremizare a

unor mişcări religioase sau

politice existente deja.





comunitatea teroristului şi care dă actului de autosacrificare a unor indivizi verdictul de legalitate, cu scopul de a dezvolta statutul special al martirului9.

Un principiu foarte bine cunoscut în sociopsihologie precizează faptul că, ori de câte ori cresc disputele pe care agresorii le atribuie victimelor lor, se ridică şi nivelul de violenţă pe care aceştia îl utilizează. Aşa cum am precizat anterior, persoanele care îşi aleg organizaţiile teroriste la care doresc să adere sunt considerate a fi membrii grupului care este gata de a oferi sprijin celorlalţi. Sprijinul este şi mai mare atunci când comunitatea de referinţă a teroristului prezintă divergenţe mari între ea şi obiectivele atacului. În pofida faptului că studiul lui Bayb10 confirmă, în mod evident, faptul că aceste divergenţe se pot baza, în principal sau exclusiv, pe naţionalism sau pe religie, totuşi şi alte divergenţe sunt considerate, de asemenea, provocatoare de conflict, cum ar fi divergenţele cu privire la comportamentul politic sau la o anumită meserie (a nu se uita că atacurile sinucigaşe executate împotriva militarilor sau a marilor demnitari au primit, de obicei, un sprijin mai puternic decât acele atacuri care au fost executate împotriva civililor).

În plus, organizaţiile sinucigaşe pot încerca să înroleze persoane care şi-au pierdut anumiţi membri de familie, ca urmare a combaterii terorismului. Cu toate acestea şi în pofida existenţei unor astfel de exemple despre efectele inverse ale dificilelor operaţiuni de combatere a terorismului, în ceea ce priveşte creşterea mediei terorismului sinucigaş, putem găsi şi situaţii în care au avut loc campanii sinucigaşe în timpul unei perioade de scădere a mediei operaţiunilor dificile de combatere a rebeliunii11.

Studiile scot în evidenţă o legătură pozitivă între apariţia ameninţării şi probabilitatea apelării la modele autoritariste în gândire12 şi nevoia

9 Anja Dalgaard-Nielsen, Violent Radicalization in Europe: What We Know and What We Do Not Know, Studies in Conflict&Terrorism, 2010, pp. 797-814, disponibil la DOI: 10.1080/1057610X.2010.501423, accesat la 8 martie 2019.

10 Kai Hafez, The Myth of Media Globalization, Polity Press, Cambridge, 2007, disponibil la adresa https://books.google.ro/books?id=gbFPAQAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=Hafiz+2007&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjj_9v9xJniAhXBIVAKHXeCCyEQ6AEIMjAC#v=onepage&q=Hafiz%202007&f=false, accesat la 10 martie 2019.

11 Fran Elejabarrieta, Social Science Information, 2016, nr. 33, pp. 241-253, disponibil la DOI: 10.1177/053901894033002006, accesat la 8 martie 2019.

12 Arie Kruglanski, Shira Fishman, The Psychology of Terrorism: “Syndrome” Versus “Tool” Perspectives. Terrorism and Political Violence, 18, 2016, pp. 193-215.

Bayb arată că martiriul (moartea pentru comunitate) este o construcţie socială de referinţă la care apelează comunitatea teroristului şi care dă actului de autosacrificare a unor indivizi verdictul de legalitate, cu scopul de a dezvolta statutul special al martirului.

151


de lideri puternici care să diminueze îngrijorarea pe care o produce situaţia existentă, inclusiv lideri care să adopte valori autoritariste. Cercetători în domeniu, precum A.W. Kruglanski şi S. Fishman (2009), au considerat strădania de a obţine un sens şi o importanţă personală ca fiind „chestiunea profundă” care se ascunde în spatele numeroaselor divergenţe superficiale ale motivaţiilor teroriştilor13.

ANALIZA STUDIILOR DE CAZDatele studiilor de caz s-au concentrat în jurul vârstei adolescenţei.

Un exemplu interesant este personajul Laura, care şi-a părăsit casa aflată într-o regiune rurală a Departamentului Arauca, pentru a se alătura FARC14. Aceasta şi-a descris copilăria ca fiind plictisitoare. Ca atare, ea a perceput în mod clar că aderarea la un grup armat, în ciuda pericolelor, i-a oferit mai multe oportunităţi decât a putut găsi în comunitatea ei. Motivul pentru care a fost atrasă a fost cel al şcolarizării, acasă lipsindu-i accesul la educaţie. Interesant este că Laura, iniţial, nu ştia în ce grupare se alătura şi a aflat doar că era un nou membru al FARC atunci când a sosit la pregătirea pentru tragere. Recunoaşte că mama ei nu împărtăşea entuziasmul acesteia şi nu a acceptat înscrierea.

Un alt caz de tânără de 13 ani care a aderat la gruparea FARC este al adolescentei María Clara15. Motivul invocat a fost fuga dintr-o familie în care nu era iubită. După ce a fost crescută de bunica ei şi a servit ca informator pentru FARC, María Clara s-a alăturat mişcării. Când a fost întrebată de ce s-a alăturat, a spus că din cauza faptului că bunica nu o dorea, mama ei fiind moartă. Bunica o bătea deseori şi o încuia în casă.

María Clara descrie aderarea la FARC ca o decizie deliberată, calculată16. Ea a identificat FARC ca o scăpare de ostilitatea şi abuzul pe care le suferea în mod regulat, dar şi un mod de realizare a visurilor ei. Astfel, alăturându-se grupului, s-a îndepărtat de soarta ei, aflată în sărăcie, dorind începerea unei vieţi interesante în FARC.

13 Ibidem.14 Keith Stanski, Terrorism, gender, and ideology: a case study of women who join the

Revolutionary Armed Forces of Colombia (FARC), disponibil la https://www.academia.edu/148962/Terrorism_Gender_and_Ideology_A_Case_Study_of_Women_who_Join_the_Revolutionary_Armed_Forces_of_Colombia_FARC_, accesat la 20 mai 2019.

15 Ibidem.16 Ibidem.

María Clara descrie aderarea

la FARC ca o decizie

deliberată, calculată. Ea a

identificat FARC ca o scăpare

de ostilitatea şi abuzul pe care le

suferea în mod regulat, dar şi un mod de realizare

a visurilor ei. Astfel,

alăturându-se grupului, s-a

îndepărtat de soarta ei, aflată

în sărăcie, dorind începerea unei

vieţi interesante în FARC.





Tooba Gondal, o femeie pakistaneză de 22 de ani, născută în Franţa şi crescută în estul Londrei, a făcut o înregistrare audio în care a vrut să explice exact ce însemna ISIS pentru ea. Ea a distribuit înregistrarea pe Twitter, în anul 2013, pentru cei interesaţi, cu doi ani înainte să plece în Siria17.

Cazul acestei femei arată clar cum dificultăţile de conturare a identităţii au primit răspuns prin radicalizare. Chiar dacă provenea dintr-o familie musulmană practicantă, Tooba fuma la şcoală, avea iubiţi secreţi şi adora trupele de băieţi. În 2014, a început să posteze pe Twitter versete din Coran şi să vorbească despre religie. Pagina ei de Facebook conţine o mărturisire privind traseul identităţii sale. Aceasta mărturiseşte că era în clasa a 9-a când a început să se „abată de la cale. Am început să fumez şi mi-a intrat în obicei până când a devenit o dependenţă. Apoi, m-am împrietenit cu cine nu trebuie şi cu băieţi cu care am făcut tot felul de lucruri haram (interzise). Dar, nu a fost atât de grav, până când am ajuns la facultate. Acolo am descoperit libertatea … Mă îmbrăcam cum voiam eu şi, cu cât trecea mai mult timp, cu atât era din ce în ce mai rău: piercing-uri, fără nici măcar să mă gândesc la ce fac. Nu aveam haya (modestie), nu aveam limite”18. Ca urmare a judecării aspre a comportamentului de către unul dintre profesorii săi şi sub îndrumarea unei colege musulmane, Tooba a ales calea ISIS. Aceasta consideră că aderarea la ISIS este o binecuvântare: „cât de pierdută şi rătăcită am fost până când am fost binecuvântată şi acum totul are sens…”; „16 noiembrie 2012: Ziua în care Allah m-a călăuzit către Islam, Alhamdullilah”19.

Prima ei zi de facultate îmbrăcată în jilbab (îmbrăcămite purtată de femeile musulmane) a fost dificilă: „Am primit atât de multe priviri”, îşi aduce aminte20. Cea mai bună prietenă a ei s-a îndepărtat de ea în momentul în care a văzut schimbarea. Tooba îşi aduce aminte că unul dintre băieţii din grup i-a spus că nu o să reziste mai mult de două zile. Din ziua aceea, a renunţat la tot ce era haram. Până la sfârşitul lui 2014, Tooba absorbise complet ideologia ISIS, iar înstrăinarea de societatea britanică era totală.

17 Simon Cottee, Trackig the Online Life of a Female British ISIS Recruiter, 15 ianuarie 2016, disponibil la https://www.vice.com/en_uk/article/jma4wk/umm-muthanna-al-britania-syria- 828, accesat la 20 mai 2019.

18 Ibidem.19 Ibidem.20 Ibidem.

Dificultăţile de conturare a identităţii au primit răspuns prin radicalizare. Chiar dacă provenea dintr-o familie musulmană practicantă, Tooba fuma la şcoală, avea iubiţi secreţi şi adora trupele de băieţi. În 2014, a început să posteze pe Twitter versete din Coran şi să vorbească despre religie. Pagina ei de Facebook conţine o mărturisire privind traseul identităţii sale.

153


Cazul reflectă repulsia persoanei faţă de cine obişnuia să fie: o fată petrecăreaţă, fără griji, care era mai mult interesată de scena de dating decât de dawah* sau prozelitism. Astfel, reiese că, pentru Tooba, ISIS a fost o cale de scăpare de sinele nedorit.

Studiile de caz au avut în vedere o serie de criterii de analiză, pentru a încerca să clarificăm deciziile luate de astfel de tineri care se radicalizează. Analiza studiilor de caz a stabilit că nivelul de trai este una dintre vulnerabilităţi, alături de oportunităţile existente, precum şi de gradul de integrare în societate. Nu în ultimul rând, vulnerabilitatea comună tuturor cazurilor este lipsa de înţelegere a propriului sine.

Prin urmare, se conturează un profil psihosocial al tânărului ce tinde către radicalizare. Acesta se caracterizează prin nivel de trai foarte sărac şi probleme familiale. Este un neînţeles, un neadaptat social, cu probleme pe care societatea nu le acceptă. În general, nu are foarte mulţi prieteni, fiind izolat de societate. Este confuz în legătură cu identitatea proprie, naiv, nu are încredere în sine. Lipsa oportunităţilor de conturare a unui rol profesional este o altă vulnerabilitate.

Toate cazurile prezintă adolescenţi ce au întâmpinat dificultăţi în conturarea identităţii, au avut sentimente de incertitudine şi au căutat scurtături, soluţii rapide în identificarea unei identităţi. S-a remarcat teoria lui Erikson21, care vorbeşte despre căutarea identităţii, şi s-a constatat că acest proces al căutării se intensifică din ce în ce mai mult în perioada tinereţii.

Prin urmare, ipoteza studiului a fost confirmată, şi anume faptul că fenomenul radicalizării găseşte răspuns la tinerii care întâmpină dificultăţi în conturarea identităţii.

CONCLUZIIFormarea unei identităţi care găseşte răspunsuri la valorile sectare

şi religioase ce promovează atacurile suicidare este, în acelaşi timp, îngrijorătoare şi încurajatoare. Analiza acestor date arată că sărăcia şi analfabetismul ar putea fi vulnerabilităţi importante pentru recruţi, la niveluri inferioare ale organizaţiilor.

Pentru potenţiali recruţi, obiectivele politice ale mişcării pot fi secundare priorităţilor alegerilor acestora. Analiza a arătat că unele femei pot considera că mişcările teroriste oferă oportunităţi ce nu pot fi realizate altfel. În unele cazuri, dificultăţile şi riscurile

* Chemarea la islam, invitarea oamenilor de a înţelege islamul prin dialog.21 D.E. Papalia et al., op. cit., p. 67.

Analiza studiilor de caz a stabilit

că nivelul de trai este una dintre vulnerabilităţi,

alături de oportunităţile

existente, precum şi

de gradul de integrare în

societate. Nu în ultimul

rând, vulnerabilitatea comună tuturor

cazurilor este lipsa de înţelegere a

propriului sine.





cu care se confruntă femeile în societatea civilă pot depăşi pe cele în vederea aderării la aceste organizaţii.

În căutarea soluţiilor, am stabilit câteva idei de început care ajută tinerii, pe baza înţelegerii timpurii, a toleranţei faţă de societate şi a măsurilor de a bloca încercările de a intra în contact cu organizaţiile teroriste în faze ulterioare.

Un bun exemplu în combaterea acestui fenomen este Danemerca. În acest scop, danezii şi-au creat un centru de prevenire care aparţine serviciului secret intern. Persoanele care intră în acest program sunt indivizi deradicalizaţi, care pot fi mai bine identificaţi cu tinerii aflaţi în situaţii terminale22.

Un alt model care se luptă cu radicalizarea este Germania, reuşind să realizeze reducerea la peste 90% a recidivelor prin discuţii individuale şi de grup, cu ajutorul unor persoane radicalizate în trecut, ce au conştientizat problema la timp23.

Considerăm că ar fi de preferat, pentru a preveni posibilele situaţii de radicalizare, dezvoltarea programelor de prevenire, precum şi a programelor de deradicalizare, pentru a maximiza capacitatea autorităţilor de a reacţiona rapid şi orientat spre persoana în cauză. O soluţie poate fi modificarea algoritmului de conţinut şi de comportament al utilizatorului, dar şi luarea în considerare a impactului pe care YouTube îl are asupra conţinutului.

Astfel, se poate adopta metoda Redirect, un program de reorientare a utilizatorului. Prin afişarea în secţiunea Featured din clipurile video care aduc lămuriri în ceea ce priveşte pericolele asocierii cu organizaţiile teroriste, aceasta a dus la un număr mai mic de vizionări video. În concluzie, fenomenul radicalizării la adolescenţi ar scădea dramatic, dacă sunt luate măsuri optime.

BIBLIOGRAFIE1. Simon Cottee, Tracking the Online Life of a Female British ISIS Recruiter,

15 ianuarie 2016, disponibil la https://www.vice.com/en_uk/article/jma4wk/umm-muthanna-al-britania-syria-828.

22 Claudia Lascateu, Adelina Medeşan, Youtube şi combaterea radicalizării, ianuarie 2018, disponibil la https://intelligence.sri.ro/youtube-si-combaterea-radicalizarii/, accesat la 20 mai 2019.

23 Ibidem.

În Germania s-a reuşit reducerea la peste 90% a recidivelor prin discuţii individuale şi de grup, cu ajutorul unor persoane radicalizate în trecut, dar care au conştientizat problema la timp.

155


2. A. Dalgaard-Nielsen, Violent Radicalization in Europe: What We Know and What We Do Not Know, Studies in Conflict & Terrorism, 2010, 33:9, disponibil la DOI:10.1080/1057610X.2010.501423.

3. Fran Elejabarrieta, Social positioning: a way to link social identity and social representations, Social Science Information, 33, 2, 2016, disponibil la DOI: 10.1177/053901894033002006.

4. F. Golu, Manual de psihologia dezvoltării, Editura Polirom, Iaşi, 2015.5. Kai Hafez, The Myth of Media Globalization. Polity Press, Cambridge,

2007, disponibil la https://books.google.ro/books?id=gbFPAQAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=Hafiz+2007&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjj_9v9xJniAhXBIVAKHXeCCyEQ6AEIMjAC#v=onepage&q=Hafiz%202007&f=false.

6. B. Klandermans, Politicized collective identity. A social psychological analysis, 56(4):319-31, 2001, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/clipboard.

7. Arie Kruglanski, Shira Fishman, The Psychology of Terrorism: „Syndrome” Versus „Tool” Perspectives. Terrorism and Political Violence, 18, 2006.

8. Claudia Lascateu, Adelina Medeşan, Youtube şi combaterea radicalizării, ianuarie 2018, disponibil la https://intelligence.sri.ro/youtube-si-combaterea-radicalizarii/.

9. D.E. Papalia, S.W. Olds, R.D. Feldman, Dezvoltarea umană, Editura Trei, Bucureşti, 2010.

10. Keith Stanski, Terrorism, gender, and ideology: a case study of women who join the Revolutionary Armed Forces of Colombia (FARC), disponibil la https://www.academia.edu/148962/Terrorism_Gender_and_Ideology_A_Case_Study_of_Women_who_Join_the_Revolutionary_Armed_Forces_of_Colombia_FARC_.




ASPECTE ALE MODALITASPECTE ALE MODALITÃÞÃÞILOR PAILOR PAªªNICE NICE DE PREVENIRE A CONFLICTELOR DE PREVENIRE A CONFLICTELOR

ªªI DE SOLUI DE SOLUÞÞIONARE IONARE A DIFERENDELOR INTERNAA DIFERENDELOR INTERNAÞÞIONALEIONALE

Comandor dr. Dumitru TOADERAcademia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, Brașov

Dat fiind gradul de interdependenţă al actorilor mondiali în prezent, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale prin preîntâmpinarea conflictelor şi soluţionarea diferendelor pe cale paşnică, se impune dezvoltarea unor concepte noi, precum „prevenirea structurală” şi „alerta timpurie”, iar „diplomaţia normativă” ar trebui să recurgă la acele proceduri „soft” care să fie mai flexibile, putându-se derula atât într-un cadru particular, cât şi în cadrul organizaţiilor internaţionale. Astfel, în ansamblul metodelor politico-diplomatice şi-au făcut loc, pe lângă cele tradiţionale, şi metodele alternative, denumite, generic, „diplomaţia de rangul doi” sau „Track one and a half diplomacy”.

Cuvinte-cheie: dispute, situaţii internaţionale, conflicte, stabilitate regională,

prevenirea conflictelor.

157

Aspecte ale modalităţilor paşnice de prevenire a conflictelor şi de soluţionare Aspecte ale modalităţilor paşnice de prevenire a conflictelor şi de soluţionare a diferendelor internaţionalea diferendelor internaţionale

IntroducereAu trecut peste 70 de ani de la adoptarea Cartei Naţiunilor Unite,

iar comunitatea internaţională continuă să se confrunte cu „diferende” şi „situaţii” în relaţiile interstatale pe care încearcă să le rezolve prin mijloace paşnice sau, după caz, prin recurgerea la forţă.

Pot constitui „diferende” între state problemele nerezolvate dintre acestea, diferenţele de opinie sau divergenţele asupra unor aspecte particulare ale relaţiilor internaţionale ori asupra interpretării sau aplicării unor acorduri internaţionale de către acestea, iar tot ceea ce depăşeşte acest cadru şi pune în pericol pacea şi securitatea internaţională, aşa cum reiese din prevederile Cartei ONU, constituie „situaţii internaţionale”.

Trebuie amintit că, din punctul de vedere al terminologiei utilizate, referindu-se la soluţionarea paşnică a diferendelor, Carta ONU evocă „diferende sau situaţii cu caracter internaţional, susceptibile a ameninţa sau a aduce atingere păcii”. Astfel, se realizează o dublă distincţie: diferende – situaţii; diferende şi situaţii interne – diferende şi situaţii cu caracter internaţional. Din analiza textului Cartei ONU, rezultă că termenul de „situaţie” are un sens mai larg: „o stare de fapt care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere la un diferend” (art. 34). Deci, termenul de „situaţie” priveşte mai multe state, deoarece implică interese mai complexe şi poate genera un diferend.

Din perspectiva aplicării principiului soluţionării paşnice a diferendelor, în opinia mai multor specialişti în domeniu, distincţia diferend – situaţie este fără importanţă, deoarece noţiunea de diferend este suficient de cuprinzătoare pentru a include tot ceea ce poate fi considerat ca situaţie. În schimb, este importantă distincţia diferend internaţional – diferend intern, întrucât natura lor determină procedurile ce pot fi utilizate în vederea găsirii, pe cale paşnică a unei rezolvări juste.

Aspectul de internaţionalitate a diferendelor, potrivit opiniei unor autori, nu constă nici în dimensiunea transfrontalieră şi nici în faptul că se referă la raporturi între state. Aceasta este determinată

Pot constitui „diferende”

între state problemele nerezolvate

dintre acestea, diferenţele

de opinie sau divergenţele asupra unor

aspecte particulare

ale relaţiilor internaţionale

ori asupra interpretării sau aplicării

unor acorduri internaţionale de

către acestea.




Dumitru TOADERDumitru TOADER

de obiectul juridic al conflictului. Astfel, diferendele internaţionale sunt acelea în care poziţiile opuse ale părţilor considerate subiecte de drept internaţional se bazează pe prevederile dreptului internaţional.

Distincţia diferend internaţional – diferend internÎn opinia altor autori, diferendele internaţionale sunt acele diferende

cărora li se pot aplica normele de drept internaţional1. Se are în vedere faptul că normele internaţionale nu pot fi aplicate problemelor ce ţin esenţial de jurisdicţia internă a statelor, aşa cum se precizează şi în Carta ONU, la art. 2 (7): „Nicio dispoziţie din prezenta Cartă nu va autoriza Naţiunile Unite să intervină în chestiuni care aparţin esenţial competenţei interne a unui Stat şi nici nu va obliga pe Membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însă întru nimic atingere aplicării măsurilor de constrângere prevăzute în Capitolul VII”.

Astfel, plecând de la studiul dreptului internaţional şi al practicii internaţionale, se poate considera că internaţionalitatea diferendului este dată de:

• natura entităţilor aflate pe poziţii opuse (subiecte de drept internaţional);

• obiectul conflictului (un drept, o pretenţie, un interes cu privire la raporturi guvernate de normele dreptului internaţional);

• mijloacele folosite pentru soluţionarea conflictelor prezintă trăsături specifice raporturilor internaţionale.

Diferendul intern al unui stat poate face obiectul procedurilor de soluţionare pe cale paşnică reglementate de dreptul internaţional, atunci când amploarea şi periculozitatea sa justifică terţii (state şi/sau organizaţii internaţionale) să intervină în vederea găsirii unei soluţii acceptabile pentru părţile implicate în diferend, astfel încât pacea şi securitatea să nu fie primejduite.

Atunci când criza internă capătă accente grave, trebuie determinat momentul din care ea ameninţă stabilitatea regională şi pacea lumii, fiindcă numai din acest moment se poate acţiona în spiritul principiului soluţionării paşnice fără să se încalce un alt principiu fundamental, respectiv cel al neamestecului în treburile interne ale statelor.

1 D. Popescu, A. Năstase, Drept internaţional public, ediție revăzută şi adăugită, Casa de editură şi presă „Șansa”-S.R.L., Bucureşti, 1997, p. 320; R. Miga-Beşteliu, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional public, Editura ALL Beck, 2003, p. 325.

Diferendul intern al unui stat poate face obiectul procedurilor de soluţionare pe cale pașnică reglementate de dreptul internaţional, atunci când amploarea și periculozitatea sa justifică terţii (state și/sau organizaţii internaţionale) să intervină în vederea găsirii unei soluţii acceptabile pentru părţile implicate în diferend, astfel încât pacea și securitatea să nu fie primejduite.

159


Intervenţia terţului (stat, organizaţie internaţională, personalitate internaţională etc.) într-un diferend intern se poate face numai atunci când se ajunge la concluzia că „prelungirea diferendului sau a situaţiei ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale” (Carta ONU, art. 34).

Deosebirile între conflictele interne şi cele cu caracter internaţional constau în:

• momentul în care terţul consideră necesar să intervină într-un conflict intern este uneori mult posterior celui de declanşare a conflictului, întârziere care, uneori, face ca situaţia să scape de sub control şi să fie mult mai greu de găsit o cale de rezolvare, aşa cum s-a petrecut, de exemplu, în cazul conflictului interetnic din fosta Iugoslavie de la începutul anilor ’90;

• părţile din conflictul intern (de sorginte etnică, culturală, religioasă etc.) nefiind subiecte de drept internaţional, mijloacele ce pot fi utilizate exclud deferirea cauzei în faţa unor instanţe internaţionale cu competenţă generală, cum ar fi Curtea Internaţională de Justiţie.

Astăzi însă, în plină globalizare a relaţiilor internaţionale, se poate afirma că anumite conflicte interne nu mai pot fi considerate ca ţinând exclusiv de competenţa statelor în virtutea lor de entităţi suverane care se bucură de un drept de neingerinţă. De exemplu, în situaţia conflictului din Kosovo s-a făcut medierea între autorităţile sârbe şi reprezentanţii kosovarilor, în numele comunităţii internaţionale, de către grupul de contact.

Spre deosebire de diferend, care reprezintă un dezacord asupra unor interese negociabile ale statelor şi, de cele mai multe ori, nu are o durată îndelungată, conflictul priveşte interese incompatibile care se referă la probleme fundamentale ale statalităţii. Conflictul are deci rădăcini mult mai adânci, ca atare şi durata este mai mare, iar rezolvarea definitivă presupune să se meargă până la rădăcinile lui.

Tradiţional, termenul de conflict internaţional se referă la ciocniri de interese dintre două sau mai multe state, cu poziţii diametral opuse faţă de anumite valori de interes naţional (teritoriu de stat, decolonizare, secesiune, autonomie, putere naţională, sistem ideologic, putere internaţională etc.).

Conflictele se caracterizează printr-o durată mai mare şi presupun acţiuni violente sau care au tendinţa de a deveni violente şi a căror ţintă

Tradiţional, termenul

de conflict internaţional se referă la ciocniri

de interese dintre două

sau mai multe state, cu poziţii

diametral opuse faţă de anumite

valori de interes naţional

(teritoriu de stat, decolonizare,

secesiune, autonomie,

putere naţională, sistem ideologic, putere

internaţională etc.).





este obţinerea unei victorii unilaterale. Trebuie subliniat că, uneori, un diferend nesoluţionat la timp sau căruia nu i s-a găsit rezolvarea potrivită poate degenera în conflict. De aici, importanţa soluţionării diferendelor în cât mai scurt timp, în scopul evitării acutizării situaţiei.

În convenţiile internaţionale, în teoria dreptului internaţional şi în practică, este utilizat şi termenul de criză, care, cel mai adesea, priveşte aspecte ce aduc atingere păcii şi securităţii internaţionale. Criza reprezintă o situaţie în care cele mai importante valori statale sunt ameninţate direct. De cele mai multe ori, criza este declanşată de dispute teritoriale, boicot economic, ameninţarea regimului politic etc. şi presupune recurgerea la forţă. Pentru a izbucni, percepţia ameninţării războiului nu trebuie să fie foarte puternică, ci este de ajuns să fie calitativ mai accentuată decât în relaţiile adversariale obişnuite (decât în cazul diferendelor). De cele mai multe ori, criza internaţională provoacă destabilizarea relaţiilor dintre părţile implicate şi pune la încercare structura sistemului internaţional global ori a subsistemului.

Ca şi în cazul diferendului sau al conflictului, criza presupune un proces de interacţiune a părţilor implicate, însă cu un grad de agresivitate accentuat. Conflictul poate degenera în acţiuni armate, dar se caracterizează într-o perioadă mai lungă şi prin fluctuaţii ale intensităţii. Criza este mai apropiată de război decât de diferend, violenţele armate putând izbucni oricând, la început sau pe parcurs.

Spre deosebire de celelalte cazuri în care se recurge, de regulă, la mijloace paşnice de soluţionare, în cazul crizei internaţionale, cel mai adesea, pe lângă astfel de mijloace, se recurge şi la folosirea forţei ca instrument de stopare a ostilităţilor şi reinstaurarea calmului.

Modalităţi de prevenire şi de soluţionare a diferendelor şi conflictelorMijloacele de care dispune în prezent societatea internaţională

pentru prevenirea conflictelor şi soluţionarea diferendelor sunt concretizate în două mari concepte: conceptul de prevenire structurală şi conceptul de alertă timpurie.

Conceptul de prevenire structurală a fost prezentat ca politică oficială a Naţiunilor Unite în 1992, de către Secretarul general al ONU, Boutros Boutros-Ghali, în documentul intitulat Agenda pentru Pace2,

2 Doc. ONU A/47/277-S/24111/17 iunie 1992, An Agenda for Peace: Preventive diplomacy, peacemaking and peace-keeping, https://digitallibrary.un.org/record/144858.

Mijloacele de care dispune în prezent societatea internaţională pentru prevenirea conflictelor și soluţionarea diferendelor sunt concretizate în două mari concepte: conceptul de prevenire structurală și conceptul de alertă timpurie.

161


din care reiese că practica prevenirii violenţei presupune să se treacă de la intervenţia pe termen scurt a diplomaţiei preventive, bazată pe un set limitat de iniţiative diplomatice sau militare, către o abordare mai cuprinzătoare, care să includă iniţiative pe termen lung ce vizează originile conflictului, respectiv intervenţia să aibă un caracter mai structural şi să includă, alături de diplomaţie, operaţiile militare, precum şi instituţia construcţiei şi dezvoltării economice.

În raportul prezentat de Secretarul general al ONU în 2001, intitulat „Prevenirea conflictelor armate”, se afirma că o strategie preventivă eficientă presupune o „abordare cuprinzătoare care să includă atât măsuri pe termen scurt, cât şi pe termen lung, cu caracter politic, diplomatic, umanitar, în domeniul drepturilor omului, al dezvoltării şi în cel instituţional, precum şi alte măsuri luate de către comunitatea internaţională în cooperare cu statele şi actorii regionali”3.

Conceptul de alertă timpurie, utilizat ca mijloc de prevenire a conflictelor şi de soluţionare a diferendelor internaţionale, presupune crearea unui cadru internaţional care să permită o prevedere din timp a conflictelor şi o soluţionare ţinând cont de natura conflictului, dinamica şi contextul în care acesta a apărut.

În procesul de prevenire şi soluţionare a diferendelor, o importanţă deosebită o au integrarea şi comunicarea intra-regională, care pot să uşureze dialogul prin crearea unui climat axat pe încredere şi preocupări comune şi, în acelaşi timp, pot constitui baza pentru aplicarea unor sancţiuni, evitându-se, astfel, folosirea forţei. Sistemul de avertizare timpurie este necesar să fie inclus într-un cadru internaţional cât mai larg, de preferat în cadrul sistemului ONU. În vederea sesizării la timp a riscului declanşării unui conflict, Naţiunile Unite au creat, în 1997, un program în cadrul PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) – Sistemul de alertă timpurie pentru spaţiul sud-est european, care are drept obiectiv procesul de democratizare şi sprijinire a tranziţiei în Europa de Sud-Est prin intermediul de alertă timpurie, asistând ONG-urile şi instituţiile guvernamentale în analiza crizelor regionale. În program sunt incluse şapte state (Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Serbia cu Muntenegru şi Kosovo, Macedonia

3 Doc. ONU A/55/985-S/2001/574, Prevention of armed conflict, https://books.google.ro/books?id=Z7aQwJFOtgwC&pg=PA101&lpg=PA101&dq=ONU+A/55/985-S/2001/574&source=bl&ots=LEfXqhJiEL&sig=ACfU3U3xJ9lmbkjvy2n8wXy_fS2tTSrJ_g&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjE_f__ztTkAhUpxIsKHXmIDcUQ6AEwAnoECAgQAQ#v=onepage&q=ONU%20A%2F55%2F985-S%2F2001%2F574&f=false..

Conceptul de alertă timpurie,

utilizat ca mijloc de prevenire a conflictelor şi

de soluţionare a diferendelor

internaţionale, presupune

crearea unui cadru

internaţional care să permită

o prevedere din timp a

conflictelor şi o soluţionare

ţinând cont de natura

conflictului, dinamica şi

contextul în care acesta a apărut.





şi România), în care sunt monitorizaţi indicatorii economici, sociali şi politici în scopul analizării potenţialelor riscuri de instabilitate, a posibilelor crize la nivel naţional.

Natura intervenţiei trebuie să ţină cont de factorii contextuali şi culturali specifici fiecărui caz în parte. Terţii pot interveni fie prin acţiuni de natură non-coercitivă: suport material şi logistic pentru iniţierea şi derularea negocierilor, propuneri sau garanţii de susţinere a eventualelor acorduri (în special faţă de partea mai slabă), avansarea unor soluţii concrete de rezolvare a conflictului, promisiuni ferme de susţinere economică, fie de natură coercitivă: presiuni diplomatice cu dimensiuni politice, economice, sancţiuni sau intervenţia armată, care poate schimba decisiv raportul de forţe.

Din analiza a ceea ce înseamnă sintagma „soluţionarea diferendului”, rezultă că există trei factori fundamentali care influenţează procesul:

• interesele părţilor – reprezintă acele aspecte pe care fiecare parte urmăreşte să le obţină (beneficii financiare, economice, politice etc.);

• puterea părţilor în plan internaţional conferită de combinarea unor circumstanţe externe (dezvoltare economico-financiară, poziţie geografică, autoritate în plan internaţional etc.);

• drepturile părţilor – sunt date de cadrul extern (norme internaţionale – convenţionale sau cutumiare – ori acorduri între părţi).

Cele trei sfere interacţionează, în procesul de soluţionare a diferendelor putându-se realiza, în anumite limite, unele schimburi

163


între ele. Atât drepturile, cât şi puterea, stau la baza anumitor interese. Drepturile conferă putere, dar, uneori, în practică, puterea conferă drepturi. În procesul de soluţionare a unui diferend, este posibil ca unele drepturi sau unele aspecte legate de putere să fie cedate în favoarea satisfacerii unui anume interes.

Trebuie precizat însă că un diferend se poate acutiza şi poate deveni foarte greu de soluţionat atunci când părţile se concentrează numai pe putere şi drepturi. Rolul terţului în această situaţie este acela de a reaminti celor implicaţi că o componentă principală în efortul de găsire a unei soluţii reciproc acceptate o reprezintă interesele, bazate pe anumite drepturi. Aceasta înseamnă că elementul putere ar trebui lăsat pe ultimul plan (situaţie care, din nefericire, în practică nu se întâmplă prea des).

O soluţie de durată într-un conflict presupune să nu se dea satisfacţie numai uneia dintre părţile implicate, adică nu trebuie să se dea curs sintagmei „învingătorul ia totul”. De asemenea, în cazul conflictelor, după detensionarea stării conflictuale, poate apărea necesitatea de a fi înlăturate acele elemente care au stat la baza declanşării şi escaladării conflictului. De exemplu, înlăturarea unor lideri, cum s-a întâmplat în Iugoslavia, unde preşedintele Slobodan Milošević a fost adus în faţa Tribunalului Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, fiind acuzat, printre altele, de crime împotriva umanităţii şi genocid (procesul nu s-a finalizat, ca urmare a morţii subite a acuzatului, la 11.03.2006), sau în Irak, unde preşedintele Saddam Hussein a fost capturat de forţele armate americane, supus judecăţii tribunalului guvernului irakian interimar, în urma căreia a fost condamnat la moarte şi executat la 30.12.2006.

Calea de soluţionare a unui diferend sau conflict nu este întotdeauna facilă şi liniară. Sunt situaţii în care condiţiile se schimbă şi sunt reluate stadii care au mai fost parcurse sau acordurile de pace au fost încălcate, iar conflictele au re-escaladat. De exemplu, în cazul conflictelor din Cambodgia, Angola, Rwanda, Georgia etc.

Prin cadrul de negociere multilaterală pe care-l oferă şi prin intermediul instanţelor decizionale din interiorul lor, organizaţiile internaţionale, chiar şi atunci când nu intervin în mod direct, influenţează atitudinea statelor, precum şi procedurile nonjuris-dicţionale de rezolvare a diferendelor. Astfel, statele implicate în diferend nu mai dispun de capacitatea discreţionară de a declanşa

Un diferend se poate acutiza

și poate fi foarte greu de

soluţionat atunci când părţile se

concentrează numai pe putere

și drepturi. Rolul terţului în această situaţie este acela de a reaminti celor implicaţi că o componentă

principală în efortul de

găsire a unei soluţii reciproc

acceptate o reprezintă interesele, bazate pe

anumite drepturi.





o anumită procedură sau se pot găsi în situaţia, deloc neconfortabilă, de a nu putea respinge o soluţie preconizată de organizaţie decât prin încălcarea obligaţiilor ce-i incubă în calitate de membru al organizaţiei respective. Asistăm, în acest fel, la o serioasă îngrădire a capacităţii suverane a statului la care, de altfel, acesta a consimţit odată cu asumarea rolului de membru al organizaţiei respective.

În prezent, modalităţile prin care societatea internaţională urmăreşte să dea o soluţionare paşnică diferendelor internaţionale cuprind:

a) mijloacele politico-diplomatice, care, la rândul lor, sunt cele tradiţionale (oficiale), unde le avem incluse pe cele ce nu implică intervenţia unui terţ (consultările şi negocierile) sau pe cele ce implică intervenţia unui terţ (bunele oficii, medierea şi concilierea), şi mijloacele politico-diplomatice de tip alternativ – diplomaţia neoficială, secundară, de rangul doi, care se concentrează mai mult asupra interacţiunii poziţiilor negociate decât asupra conţinutului lor, venind în sprijinul diplomaţiei oficiale, şi diplomaţia hibridă, aflată undeva la jumătatea distanţei între diplomaţia oficială şi cea neoficială şi care, de asemenea, acoperă minusurile diplomaţiei de tip tradiţional;

b) mijloacele jurisdicţionale, care includ arbitrajul şi justiţia internaţională;

c) mijloacele cadrului instituţional oferit de organizaţiile internaţionale, organizaţii care pot fi guvernamentale sau neguver-namentale.

Diferenţa dintre mijloacele paşnice de reglementare a diferendelor se bazează pe standardele aplicate şi pe natura constrângătoare a fiecăruia dintre ele. Mijloacele politico-diplomatice se caracterizează prin inexistenţa obligaţiei de a aplica reguli de drept, prin faptul că urmăresc să reconcilieze interesele aflate în conflict, iar rezultatele lor nu au un caracter constrângător, obligatoriu. Ele oferă posibilitatea formulării succesive sau concomitente a mai multor propuneri de soluţionare şi recomandări până la acceptarea uneia de către toate părţile implicate în diferend.

Faţă de mijloacele politico-diplomatice, mijloacele jurisdicţionale presupun plasarea terţului „deasupra” părţilor şi capacitate de decizie asupra soluţionării diferendului prin aplicarea imparţială a normelor de drept internaţional, decizii care, de altfel, devin obligatorii pentru părţi.

În procedura contencioasă din dreptul internaţional, spre deosebire de dreptul intern, statele beneficiază de dreptul fundamental conform

Diferenţa dintre mijloacele pașnice de reglementare a diferendelor se bazează pe standardele aplicate și pe natura constrângătoare a fiecăruia dintre ele. Mijloacele politico-diplomatice se caracterizează prin inexistenţa obligaţiei de a aplica reguli de drept, prin faptul că urmăresc să reconcilieze interesele aflate în conflict, iar rezultatele lor nu au un caracter constrângător, obligatoriu.

165


căruia nu trebuie să-şi supună diferendul procedurilor jurisdicţionale decât dacă doresc acest lucru şi numai atunci când toate părţile implicate în diferend îşi exprimă acordul ca o instanţă arbitrală sau judiciară să capete jurisdicţie asupra diferendului în cauză.

Mijloacele politico-diplomatice sunt utilizate, cel mai adesea, într-un cadru instituţional având drept scop soluţionarea unor diferende fie de importanţă mai mică (conflicte aflate în faza de debut), fie care implică interese majore. De regulă, în această ultimă situaţie, statele refuză categoric recurgerea la un instrument care conduce la soluţii obligatorii şi executorii, preferând procedurile „soft”, flexibile, ce se pot derula atât într-un cadru particular, cât şi în cadrul organizaţiilor internaţionale. Scopul acestor mijloace este apropierea punctelor de vedere ale părţilor implicate, până la găsirea unei soluţii reciproc acceptabile.

Diplomaţia tradiţională, pentru că adeseori a fost criticată că tinde să frâneze procesul de prevenire eficientă a escaladării conflictelor, datorită obligaţiei pe care o are de a face distincţie între războaiele civile, în care nu este permisă intervenţia unei puteri străine (în baza principiilor suveranităţii şi neamestecului în treburile interne), şi conflictele internaţionale, în care sunt interesate toate statele, a lăsat loc diplomaţiei neoficiale (secundare, de rangul doi), care continuă mandatul celei oficiale, dar într-o manieră acoperită, ascunsă, prin intermediul canalelor secrete sau al dialogului oficialilor de nivel inferior.

Acest nivel doi al diplomaţiei este mai subtil şi personal, implică, de regulă, actori ce reprezintă organizaţiile neguvernamentale care acţionează la nivelul rădăcinilor conflictului, al canalelor de comunicare şi de acţiune mai puţin vizibile, are o mai mare capacitate de mişcare şi este mai eficientă în a crea punţi între părţile în litigiu, asigurând, astfel, mijloace suplimentare şi paralele pentru diplomaţia oficială.

Inconvenientul în cazul acestui tip de diplomaţie constă în faptul că discuţiile se poartă în planul relaţiilor personale, care pot oscila şi influenţa într-un fel sau altul procesul de negociere, şi în faptul că se bazează pe eforturile proprii ale unor persoane sau ONG-uri.

Prin rolurile pe care le îndeplinesc, cele două niveluri ale diplomaţiei apar ca două cercuri suprapuse parţial, care au: caracteristici şi responsabilităţi comune, dar eficienţă diferită; mijloace similare, dar care nu se pot substitui reciproc.

Diplomaţia neoficială

implică, de regulă, actori ce reprezintă organizaţiile

neguver-namentale care

acţionează la nivelul

rădăcinilor conflictului, al

canalelor de comunicare şi

de acţiune mai puţin vizibile,

are o mai mare capacitate de

mişcare şi este mai eficientă în

a crea punţi între părţile în litigiu.





Prin urmare, pe lângă cele două forme ale diplomaţiei, în ultima perioadă a apărut o formă nouă de diplomaţie, hibridă, cunoscută, în limbajul de specialitate, ca Track one and a half diplomacy – diplomaţie de rang I şi jumătate, unde reprezentanţii oficiali ai statelor implicate în diferend conferă autoritate unor entităţi nestatale de a reprezenta părţile, de a negocia şi de a acţiona în numele lor. De exemplu, în perioada războiului civil din Mozambic (1975-1992), comunitatea creştină Sant’Egidio desfăşura activităţi umanitare în zonele de conflict. Organizaţia a fost acceptată de către părţile implicate, respectiv, preşedintele Mozambicului şi rebeli (Mişcarea Mozambicană Naţională de Rezistenţă) în calitate de mediator, alături de un reprezentant al bisericii catolice şi unul al guvernului italian. Medierea s-a desfăşurat sub supravegherea Naţiunilor Unite, iar rolul lui Sant’Egidio s-a dovedit a fi unul cheie în semnarea Acordurilor generale de pace de la Roma, din 1992.

ConcluziiOrganizaţiile internaţionale constituie nu numai mijloace prin

intermediul cărora statele interacţionează, ci şi instituţii care atribuie statelor răspunderi în domeniul păcii. În ceea ce priveşte rolul lor în procesul de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale, organizaţiile pot fi analizate din punctul de vedere al raportului pe care îl au cu un anumit conflict, precum şi din punctul de vedere al acţiunilor specifice şi al abilităţii lor de a media sau administra un conflict.

În ultima perioadă a apărut o formă nouă de diplomaţie, hibridă, cunoscută în limbajul de specialitate ca Track one and a half diplomacy – diplomaţie de rang I și jumătate, unde reprezentanţii oficiali ai statelor implicate în diferend conferă autoritate unor entităţi nestatale de a reprezenta părţile, de a negocia și de a acţiona în numele lor.

167


Aplicând prevederile Capitolului VI din Cartă, Consiliul de Securitate are o funcţie de realizare a păcii, prin contribuţia sa efectivă la soluţionarea diferendelor, înainte ca acestea să escaladeze spre conflicte deschise, cu folosirea forţei armate. În îndeplinirea acestei funcţii, prerogativele sale sunt discreţionare: Consiliul poate invita părţile să-şi rezolve diferendul printr-unul dintre mijloacele paşnice prevăzute la art. 33(1)4; poate desfăşura anchete, indiferent de existenţa sau nu a consimţământului părţilor (art. 34)5; poate hotărî, în cazuri mai grave, dacă trebuie să recomande procedurile şi metodele pe care le consideră cele mai potrivite (art. 37) şi poate face recomandări la cererea tuturor părţilor implicate în conflict (art. 38).

Prin recomandările pe care le face, Consiliul de Securitate îndeplineşte funcţii de bune oficii, mediator sau conciliator. Uneori, Consiliul însărcinează un terţ (comisie sau personalitate) pentru a îndeplini servicii de bune oficii sau mediere. Deseori, misiunile de mediere şi bune oficii sunt încredinţate Secretarului general al ONU sau unor comisii interguvernamentale.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:1. ***, Documentul ONU A/47/277-S/24111/17 iunie 1992, An Agenda

for Peace: Preventive diplomacy, peacemaking and peace-keeping, https://digitallibrary.un.org/record/144858..

2. ***, Documentul ONU A/55/985-S/2001/574, Prevention of armed conflict, https://books.google.ro/books?id=Z7aQwJFOtgwC&pg=PA101&lpg=PA101&dq=ONU+A/55/985-S/2001/574&source=bl&ots=LEfXqhJiEL&sig=ACfU3U3xJ9lmbkjvy2n8wXy_fS2tTSrJ_g&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjE_f__ztTkAhUpxIsKHXmIDcUQ6AEwAnoECAgQAQ#v=onepage&q=ONU%20A%2F55%2F985-S%2F2001%2F574&f=false.

3. ***, Raportul Secretarului general al ONU – S/16433/1984.4. R. Miga-Beşteliu, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional

public, Editura ALL Beck, 2003.5. D. Popescu, A. Năstase, Drept internaţional public, ediție revăzută şi

adăugită, Casa de editură şi presă „Șansa”-S.R.L., Bucureşti, 1997.

4 În baza prevederilor art. 33, Consiliul de Securitate al ONU a depus, în 1988, eforturi timpurii pentru soluționarea conflictului din Cipru, unde, în mai multe rânduri, a cerut Secretarului general să-şi continue eforturile de bune oficii (S 17483/20.07.1985, S 20330/15.12.1988).

5 În cazul conflictului dintre Iran şi Irak, Consiliul a însărcinat Secretarul general, în baza art. 34, să desfăşoare investigații prompte, ca urmare a plângerilor Republicii Islamice Iran precum că Irakul a utilizat armele chimice şi bacteriologice (Raportul Secretarului general S/16433/1984)..

Numărul 3/2019 168

GÂNDIREA - gmr.mapn.ro reviste... · gndirea militarĂ romneascĂ numĂrul 32019 6 militarŞ...

Documents

Transcript of GÂNDIREA - gmr.mapn.ro reviste... · gndirea militarĂ romneascĂ numĂrul 32019 6 militarŞ...