ACTUALITATEA 32019 MUZICAL~MUZICAL~Simfonia Fantas-tica rămâne pentru toţi ... Compozitorii s-au...

Serie nouãMARTIE 2019

3(CCXII)

48 paginiISSN

1220-742X

D i n s u m a r:

�Poeticitate şi virtuozitate cu Viniciu Moroianu�Oscar-urile Operei�Adio, Doru Popovici!�Portret componistic - Capriel Dedeian�Eurovision... România?�Festivalul “Florin Bogardo”

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

În imagine: Gabriel BEBEŞELEA

foto: Ionuţ Macri, https://www.gabrielbebeselea.com/gallery

ACTUALITATEA

MUZICAL~MUZICAL~

Întunericul din lumină, tăcerea din sunet...

Cele mai multe interpretări sunt aleochiului. Imaginea lumii ţine de vizibilitate.Lumina este condiţia fundamentală. Lumina albăe la fel de inaccesibilă ca şi lumina ocultată.Cromatica ne satisface nevoia de a distinge. Ceanume, însă? Conturul de contur, asemănătorulde neasemănător, chipul de nechip. Dar şiaproapele de departe, lăntricul de exterior, susulde jos. În câmpul cromaticii ne exersămversatilitatea limbajului – de a privi, de a rosti, dea gestualiza, de a ne masca intenţia ori,dimpotrivă, de a o invedera. Vorbim deci, pentrucă vedem. Dar şi simţim tot pentru că vedem.Fără vedere toate celelalte facultăţi ale percepţieisunt obligate să compenseze imaginal, să viseze.

Dar fără lumină? Ei, fără lumină întunericulînsuşi ar fi inconceptibil. Căci cine s-a născut dincine? Dacă la început era doar lumina, o lumină animicului ca tot, prin care totul se vedea ca nimic,ca nefiind? Atunci, tocmai ca ceva să fie, necreatăşi dintotdeauna fiind doar lumina, s-a iscat în eaîntunericul. Graţie întunericului, toate au devenitdintr-o dată posibile: şi adevăratul şi falsul, darşi omul şi neomul. Chiar şi sunetul şi tăcerea. Oinfinită hărmălaie pigmentată cu oaze de tăcere,la fel cum întunecimea cerului cu sclipiri de stele.Urechea interioară, reflexivă, a apărut ca săasculte tăcerea din netăcere, la fel cum muzicadin zgomot, frumosul din nefrumos saudezordinea dintr-o anume ordine. Ca şi luminaalbă, ordinea totală uniformizează, reliefurile seaplatizează, mişcarea însăşi rămâne infertilă. Fărăasimetrie, aşa cum ştim, expresia artistică nu seprofilează. Fără întunericul care să moderezedistanţele prin grade de apropiere, universul s-arvedea în dispersie, lumea în depresie, timpul încurgere iar spaţiul doar ca îndepărtare.

Vine raţiunea şi zice: „La început era o starede ordine, astfel că nimic nu se putea iviimpredictibil. Şi totuşi, la un moment dat, dinafara lucidităţii mele, s-a întâmplat o stricăciune,o alterare a stării iniţiale, o denivelare sau ofractură. O catastrofă care nici acum nu a încetat.”Vine conştiinţa spre a spune şi ea: „La începutnimic nu era în absenţa mea, până nici eu,diferind în sinele-mi. Deodată însă, am devenitprezentă şi lumea a prins a se ivi, înstrăinându-mi-se.” Mai vine şi sufletul: „Şi eu, la început eram oinfinitate inconturnabilă; o trăire absolută. În

DIN SUMARSimfonicele Filarmonicii..........................2-5

Pe scenele bucureştene...........................6-11

Oscar-urile Operei.................................12-13

Aniversări: G. Bălan, Al. Bădulescu......14-15

Adio, Doru Popovici............................18-20

Lansări discografice: Savoy, V. Filip......21-22

Premiile “Stela Popescu”.....................24-25

Eurovision... România?.......................28-30

Sanremo - Istoria unui festival (VIII).....46-47

Festivalul “Florin Bogardo”.................34-36

Portret componistic - Capriel Dedeian.40-41

mod neştiut, ceva s-a desprins în mine şi m-aprins cu durere. De atunci m-am tot risipit închipuri fără de număr, sporind necontenitîntr-o mare de suflete, fiecare cu propria-inemuritoare durere. Doar întunericul şizgomotul nu spuneau nimic, căci, afectate denostalgia stării originare, de ar fi clipit,întunericul s-ar fi înceţoşat de lumină precum olacrimă, iar zgomotul s-ar fi descoperit ca tăcereasemenea unei muzici. Dar, oare, aşa să fi fost?

George BALINT

Editorial

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2019 1

AM

Mozart/ Adrian Enescu/ Berlioz la Ateneu

Filarmonica bucureşteană a propus pentru unuldintre simfonicele lunii februarie un program deosebit deatractiv, nu numai pentru că a figurat fabuloasa SimfonieFantastică de Berlioz, ci şi pentru că a fost inclusă o lucrareconcertantă românească în primă audiţie – eveniment rarîn ultimii ani - aparţinând compozitorului Adrian Enescu.Şi, pentru că seara s-a anunţat a fi una deosebită, îndeschiderea concertului au răsunat temele unei simfoniimozartiene care se desfăşoară în sol minor, alta decât K 550- cuprinsă în celebra Trilogie Finală-, şi anume cea catalogatăcu nr.25 K. 183/173db, scrisă în 1773, cunoscută şi ca Micasimfonie în sol minor. Tonalitatea aleasă are o semnificaţieoarecum specială în opera sa, metamorfoza acesteiaemiţând stări mult mai subtile decât celebrul “re” sau “Ré”.Păstrarea culorii în trei din cele patru mişcări estehotărâtoare pentru mesajul transmis, sol minor fiindconsiderată tonalitatea în care Mozart a exprimat plenartristeţea (vezi ariaPaminei Ach, ich fühl’sdin Flautul fermecat K.620, care este un tip delamento ce te transpuneîn sfera unei mariînsingurări, a unei″inimi frânte″) sautragicul. Efectuldramatic este susţinutde la început deaspectul crenelat altemei principale – cudouă salturi (de cvartăşi de septimă micşorată)– desfăşurată pe un ritmsincopat în Allegro conbrio, o combinaţie foartepotrivită cu temperamentul dinamic al dirijorului HoriaAndreescu. Maestrul a subliniat de facto acelaşi dualismmozartian al tonalităţii: delicateţea cumva reţinută dinmişcarea secundă – Andante - şi dramatica temă iniţială alecărei elemente se regăsesc în celelalte părţi, cu veşmintearmonice diversificate - pe care tonalităţile minore le oferăîn general. Punctul de maxim interes l-a reprezentatlucrarea concertantă, unul dintre ultimele opusuri scrise deAdrian Enescu, Concertino pentru orchestră, duduk şi violă.Cunoscută fiind extraordinara diversitate a preocupărilorsale în domeniul artei muzicale, privită în integralitateagenurilor şi a surselor sonore pe care le-a investigat şistăpânit cu un imens interes, nu este de mirare că AdrianEnescu s-a arătat foarte deschis la oferta timbrală ainstrumentelor orientale arhaice precum duduk-ul,aparţinător patrimoniului cultural armean. Ca timbru,acesta are o emisie particulară, cumva guturală, cuprinsăîntre fagot şi corn englez, care evocă Orientul în toatădrama şi melancolia lui. Concertino, aşa cum este numit înprogramul de sală, se desfăşoară în două secţiuni distincte,cea de-a doua având la rândul ei mai multe ″episoade″,înlănţuite contrastant. Orchestra este de fapt eroinaprincipală, foarte bine reprezentată, cu un ansamblu depercuţie alcătuit din cinci protagonişti, harpă, pian şi

coarde, la care se adaogă instrumentele soliste a cărorperformanţă se evidenţiază prin suprafeţe aerisite sau princadenţe interioare. Oricum, acest polistilism extrem deevident nu este unul de tip schnittkean, ci toate maselesonore, divers colorate, se află într-o fascinată concordiecreând o atmosferă mirifică. Soliştii, Cosmin Rafael Bălean(duduk) şi Cynthia Păuna (violă) sunt reprezentanţi ai şcoliitimişorene şi activează ca solişti-şefi de partidă laFilarmonica ″Banatul″. Ambii au o remarcabilă activitatesolistică, mai ales de când s-au constituit ca duo şi de cândpromovează un repertoriu dedicat instrumentului duduk,acesta din urma beneficiind de o literatură deja cunoscutăinternaţional prin filiera compozitorilor armeni. Dacă înprima secţiune a Concertino-ului cele două instrumentesunt tratate egal în ce priveşte lirismul specific, pe parcursse depărtează din punct de vedere expresiv, duduk-ulmenţinând caracterul cantabil, iar viola întrând pe structurisonore şi ritmice mai apropiate de expresionism. Ascultândacest opus, interesul este captat de extraordinara diversitatecare este armonizată precum irizările marelui vitraliu de laNôtre Dame de Paris. La bis, cei doi interpreţi au oferit un

foarte cunoscut liedadaptat pentru instru-mentele alese înacompaniamentul acor-durilor de harpă. Cuplulartistic R.C. Bălean - C.Păuna evolueazăechilibrat, cu oinstrumentistică foarteîngrijită şi esteticăscenică mai mult decâtagreabilă.

Simfonia Fantas-tica rămâne pentru toţimuzicienii o lucrare ″desuflet″, care nu numai căoferă satisfacţii publi-cului ascultător, dar

reprezintă o continuă provocare pentru şefii de orchestră,indiferent de epocă şi experienţă. După cum se ştie, lucrareadevine din ce în ce mai tensionată, conform programuluipropus de autor, prilej cu care dirijorii sunt puşi în faţaadoptării unor strategii care să le releve cât mai bineconcepţia şi trăirile personale în acelaşi timp. MaestrulHoria Andreescu s-a arătat adeptul unei viziuni încărcatede o mare fluenţă chiar dacă orchestra este mai solicitată,dar în cazul Filarmonicii George Enescu acest demers aantrenat interesul şi participarea afectivă a întreguluiansamblu. Dintru început superbele teme s-au concentrat,devenind asemenea Nilului plin de cataracte, într-ungigantic fluviu dezlănţuit, culminând cu expresia

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2019

Simfonicele Filarmonicii

Cynthia Păuna

Cosmin Rafael Bălean

3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2019

Simfonicele Filarmoniciisolemnităţii - Marche au supplice, partea a IV-a - şivirtuozităţii în Songe d΄une nuit de sabbat, partea V-a. Pertotal, a fost un concert deosebit de reuşit, de mare interesatât prin alcătuirea programului, cât şi pentru faptul că,deşi lucrările au fost foarte diferite ca stil, ele s-audesfăşurat concentrat, într-o viziune artistică unitară.

Corina BURA

Concerte simfonice la FilarmonicăÎn 14 şi 15 februarie 2019, pe scena Ateneului Român

au fost prezentate două concerte simfonice de înaltă ţinutăartistică. Sub bagheta experimentatului dirijor Jin Wang,Orchestra simfonică a Filarmonicii “George Enescu“ aabordat lucrări importante din repertoriul european şiasiatic. În postură solistică a evoluat Gabriel Croitoru, carea oferit publicului o adevărată surpriză prin intermediulconcertului pentru vioară şi orchestră Butterfly lovers scrisde compozitorii chinezi Chen Gang şi He Zhanhao.

În deschiderea programului, am avut privilegiul dea asculta o lucrare valoroasă din repertoriul românesc:Preludiu şi fugă de Constantin Silvestri. Excelentcompozitor, dirijor şi pianist,Silvestri continuă să polarizezeatenţia specialiştilor şi a publicului,graţie complexităţii personalităţiisale artistice, a tezauruluidiscografic lăsat posterităţii, cât şicreaţiilor sale muzicale. Din ciclulMetamorfoze op. 17, elaborat pentrupian în 1938, compozitorul atranscris în anul 1955 o fugă pentruorchestră - op. 17a nr.2 -, precedatăde un preludiu în varianta finală(din 1956). Din modul în care arealizat aceste piese, inspirate dinmelodii bihorene, percepemviziunea originală a autorului înutilizarea procedeelor compo-nistice. În preludiul conceput înformă variaţională, compozitorul aintrodus o succesiune inedită demăsuri (de 4/4, 3/4, 2/4 şi 1/4), cu construcţii diferite. Încazul fugii elaborate pe cinci voci, în tempo rapid, autorulse îndepărtează de modelul clasic (ce are la bază planultonal), alternând secţiunile polifonice cu cele de facturăomofonă, aspect care apropie lucrarea de forma de toccata.Compozitorul însuşi menţiona că a dorit să transmită ”unsentiment de vivacitate, monumentalitate şi voioşie” încadrul unui gen muzical ale cărui ”canoane” nu le-a ”urmatîn chip dogmatic”. Tema fugii este prezentată în modul dere, în timp ce în divertismente apar suprapuneri de linii şiacorduri politonale. Orchestra a redat cu măiestrietrăsăturile originale ale discursului sonor, remarcabil prinimpetuozitate, pregnanţă ritmică şi rafinament timbral.Performanţa de înalt nivel artistic realizată pe scenaAteneului a reliefat plenar frumuseţea şi profunzimeasemantică a lucrării extrem de complexe şi expresive.

În continuare, l-am ascultat pe Gabriel Croitoruîntr-o creaţie fascinantă aparţinând compozitorilor ChenGang/ He Zhanhao, intitulată sugestiv Butterfly lovers -Concert pentru vioară şi orchestră. Alcătuit din mai multe

mişcări, bazate pe contrastul de atmosferă şi pe alternanţapărţilor lente cu cele rapide (Adagio cantabile, Allegro, Adagioassai doloroso, Pesante, Lacrimoso, Presto resoluto, Adagiocantabile), concertul are un pronunţat caracter evocator.Compozitorii s-au inspirat din povestea tragică a iubiriidintre doi tineri, care nu-si pot împlini visul şi sfârşescasemenea lui Romeo şi Julieta. Îmbinând cu fanteziesecţiuni cantabile cu momente energice, pline devirtuozitate, lucrarea aminteşte melodii popularechinezeşti, de un farmec romantic aparte. Publicul aadmirat dialogul inspirat dintre solist şi instrumentele desuflat şi violoncel, varietatea imaginilor muzicale (derulateca într-un scenariu cinematografic) şi nobleţeasentimentelor întruchipate de artiştii de pe scenă. GabrielCroitoru a abordat partitura cu multă responsabilitate şifantezie, reuşind să evidenţieze, pe lângă trăsăturileinstrumentale specifice, profunzimea semnificaţiilor şimesajul transmis. Publicul a apreciat şi de această datăcalităţile sale de excepţie: arta violonistică de cel mai înaltnivel, sensibilitatea, bunul gust, sinceritatea exprimării,mobilitatea, dinamismul şi vigoarea. Artistul a reliefat într-o manieră cuceritoare particularităţile creaţiei originale, denespusă frumuseţe în simplitatea ei. În demersul artistic,i-a avut ca valoroşi parteneri pe maestrul Jin Wang şi pe

membrii orchestrei Filarmonicii.Împreună au realizat o versiunefascinantă, plină de nobleţeexpresivă, de culoare şi elansentimental a lucrării concertantechinezeşti. La bis, Gabriel Croitorua prezentat Sarabanda din Partitaîn si minor de J. S. Bach, lucrarecare a întruchipat plenar măiestriaartei interpretative şi profunzimeagândirii muzicale.

Partea a doua a programuluia fost dedicată capodoperei compo-zitorului Modest Musorgski -Tablouri dintr-o expoziţie(orchestrată după 50 de ani deMaurice Ravel). Dirijorul Jin Wangare un rafinat simţ poetic, multăfantezie şi o muzicalitate înnăscută,

care-i facilitează comunicarea directă cu orchestra şi cuspectatorii. Versiunea entuziasmantă, realizată încolaborare cu muzicienii orchestrei Filarmonice –caracterizată prin elanul, prin forţa, bogăţia şi rafinamentulpaletei sonore, a impresionat puternic audienţa. Ea avalorificat în egală măsură originalitatea muzicii luiMusorgski, ca şi adevărul rostit de Constantin Brăiloiu, careîl considera pe Ravel ”un virtuoz orchestrator”. Princontribuţia compozitorului francez, lucrarea lui Musorgskişi-a amplificat potenţialul sonor şi timbral. Promenada, cele10 tablouri ce evocă picturile lui Victor Hartmann şi Mareapoartă a Kievului şi-au găsit o magistrală întruchiparea înconcertele de pe scena Ateneului. Publicul a admiratdiversitatea şi fantezia cu care au fost creionate personajeleşi atmosfera specifică din tablourile respective: Gnomus,trubadurul din Vechiul castel, copiii din grădina Tuilleries,Samuel Goldenberg şi Şmil, Baba-Yaga, mulţimea pestriţă dinTârgul din Limoges. Tema Promenadei a cunoscut varianteexpresive diferite, în conformitate cu atmosfera tablourilorce urmau a fi vizionate în expoziţie. Am apreciat la modul

Jin Wang

AM

superlativ maniera cu care dirijorul Jin Wang a abordatlucrarea în totalitatea ei; gestica sa sugestivă, spectaculoasăşi eficientă a contribuit la realizarea fiecărei imaginimuzicale (integrate în contextul general), la dozareaculminaţiilor şi valorificarea timbralităţii compartimentelororchestrale. Evenimentele de la Ateneul Român constituiemodele de măiestrie şi originalitate interpretativă, realizatede reprezentanţi străluciţi ai elitei artistice actuale.

Carmen MANEA

Gabriel Bebeşelea şi Filarmonica “George Enescu”

Concertele Filarmonicii “George Enescu” –Bucureşti, din 21 - 22 februarie 2019, de la Ateneu, au fostconduse de Gabriel Bebeşelea, ”unul dintre cei mai talentaţidirijori români ai generaţiei sale”.

Gabriel Bebeşelea a absolvit, în anul 2010, Academiade Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secţia dirijatorchestră şi cursurile de master şi stilistică dirijorală laUniversitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A studiatcu dirijori eminenţi: Petre Sbârcea, Horia Andreescu,Christian Badea, Michael Jurowski, Jeffrey Meyer. Aefectuat un stagiu de perfecţionare la Orchestra RegalăConcertgebouw, frecventând repetiţiile şi concertele unormari dirijori precum Mariss Jansons, Bernard Haitink,Herbert Blomstedt ş.a. A absolvit studiile post universitarela Universität fűr Musik und darstellende Kunst din Viena;în prezent este doctorand la U.N.M.B. sub îndrumarea prof.univ. dr. Dan Dediu.

Programul concertelor Filarmonicii “George Enescu”din 21 - 22 februarie 2019 a cuprins Simfonia a III-a Eroica deLudwig van Beethoven şi Simfonia Harold în Italia de HectorBerlioz.

Compusă după Simfoniile întâia şi a doua,strălucitoare şi mozartiene, pe alocuri, şi după Testamentulde la Heiligenstadt, regăsit în hârtiile rămase după moarteasa, Simfonia Eroica înseamnă o nouă etapă, un nou stil, încreaţia lui Beethoven, înseamnă o serie de înnoiri alediscursului muzical, de exemplu: în prima parte , Allegrocon brio, prima tema este amplificată cu o nouă idee, lirică– romantică, motivele ce o alcătuiesc fiind expuse, succesiv,de oboi, clarinet, flaut, viorile prime, iar expoziţia,obligator, se repetă; dezvoltarea amplă, aduce o nouă temă,tema episod ce se reia şi în repriză, iar coda,supradimensionată, se prezintă ca o a doua dezvoltare.Partea a doua, Marcia funebre, se înscrie în programulsimfoniei, “compusă pentru a sărbători amintirea unuimare om”. Cea de a treia parte a Sonatei pentru pian, op.26,în la bemol major, este un Marş funebru, care prin trăsăturişi solemnitate prefigurează Marşul funebru al Eroicii, urmatde Chopin, de Wagner în Amurgul zeilor, de Mahler înSimfonia a V-a, care începe cu un marş funebru. O altănoutate, Beethoven adaugă “vechii orchestre” a lui Haydnşi Mozart, un al treilea corn, iar cornii, în secţiunea centralăa părţii a treia, devin solişti. Finalul înseamnă o succesiunede variaţiuni, strălucitoare, pe o temă (un contradans) pecare Beethoven deja o folosise în finalul baletului Creaturilelui Prometeu şi în Variaţiunile pentru pian, op.35. În fine,Simfonia Eroica depăşeşte cu mult dimensiunile normale aleunei simfonii clasice.

Cum a fost cântată Eroica în concertul Filarmonicii“George Enescu” din seara zilei de 22 februarie 2019?Splendid. Gabriel Bebeşelea este un tânăr dirijor talentat,inteligent şi cu mare ştiinţă de carte. A condus orchestra cuun gest precis, sobru şi elegant, respectând tot ce este notatîn partitură, tempo, melodii principale şi secundare,armonia, nuanţele, contrastele, pregătirea culminaţiilor şirezolvarea acestora; cât despre frazare, a fost desăvârşită,am remarcat proporţia directă între înălţimea şi intensitateasunetelor muzicale, discursul devenind astfel o continuăunduire. Orchestra, în întregul ei, a sunat excelent, fiecarecompartiment merită o felicitare şi o felicitare în plus pentrusolourile emoţionante ale oboiului şi “vocalizele” flautuluidin finalul simfoniei.

În partea a doua a concertului, am ascultat SimfoniaHarold în Italia de Hector Berlioz. Beethoven şi Berlioz, uniţiprin afinităţi elective, aduc în arta sunetelor o lume nouă.Schumann îl considera pe Berlioz, un autentic discipol allui Beethoven, un simfonist constructor de operemonumentale, ce comportă mari noutăţi privind melodia,

ritmul, armonia, orchestraţia. Berlioz este expresia cea maiînaltă a Romantismului muzical francez. Heinrich Heine îlnumea “ciocârlia cu aripi de vultur” sau “privighetoareacolosală”.

După audierea Simfoniei fantastice op.14, Paganini,fermecat de Berlioz, i-a comandat acestuia o lucrare pentruviola sa “un Stradivarius scump”. Berlioz s-a conformat şia compus Simfonia Harold în Italia, op.16. Este inspirată decel mai celebru poem al secolului XIX , Child Harold, deByron. Byron l-a imaginat pe eroul său, pelerinul rătăcitorprin ţările mediteraneene, folosind stanţa spenseriană, iarBerlioz îl prezintă pe Harold al său printr-o melodie amplăgeneroasă, intonată de violă şi harpă, mereu prezentă îndesfăşurarea acţiunii orchestrale, comparabilă cu ideea fixădin Simfonia fantastică.

Simfonia Harold în Italia este în fapt o succesiune depatru scene pentru orchestră, Harold în munţi, Marşulpelerinilor, Serenada şi Orgia briganzilor ; viola solistă are ovaloare axială susţinând întreaga construcţie narativă. Violaeste când solistă, când acompaniază (vezi rugăciunea deseară-coralul, din partea a doua), când se integreazăorchestrei, când tace. Este o lucrare dificilă, deopotrivăpentru solist şi orchestră, însuşi Berlioz nota în Memoriilesale următoarele: “în finalul Simfoniei Harold, ritmul ba seîmpiedică, ba o ia razna, ca ieşit din minţi”.



Gabriel Bebeşelea

Solistul concertului a fost Răzvan Popovici. Aînceput studiul violei mai întâi cu tatăl său, MugurPopovici, continuându-l la Salzburg, Paris, Freiburg. Acântat ca solist sau instrumentist în mari şi importanteorchestre din Berlin, Műnchen, Köln, Bucureşti, Cluj-Napoca ş.a. Susţine cursuri de măiestrie în România,Japonia, Italia, Ucraina, Germania. Răzvan Popovici este unmuzician complex, un artist cu un sunet frumos, expresiv,vibrant şi cu o tehnică perfectă.

Concertul Filarmonicii “George Enescu”, din searazilei de 22 februarie 2019, condus de Gabriel Bebeşelea,eminent şef de orchestră, a fost un real succes. Dirijor, solist,şi orchestră, cu toţii, au fost la mare înălţime.

Veturia DIMOFTACHE

Korngold/ Şostakovici/Christian Badea/ Ioana Cr. Goicea

Primăvara s-a făcut simţită cu vigoare, vremearelativ blândă pentru sfârşitul lui februarie invitândmelomanii la un minunat concert care a avut loc la Ateneu,într-o prezentare de extra-clasă atât în ce priveşteprogramul, cât şi interpreţii: dirijorul Christian Badea,violonista Ioana Cristina Goicea în paginile Concertuluipentru vioară şi orchestră în Re major op.35 de Erich WolfgangKorngold şi Simfonia nr.5 în re minor op.47 de DmitriŞostakovici. Fiind mereu atenţi la felul în care este alcătuită

structura unui act de cultură, remarcăm această trecere dela olimpianul Re în care sunt scrise cele mai mari concerteale literaturii violonistice la profunzimea lui re minor, cuimplicaţiile sale dramatice – a nu se uita că celebrul Recviemde Mozart este conceput tot in re minor… Firesc ar fi fost sătrecem de la tenebre la lumină, dar acest ″tranzit″ nu estedeloc întâmplător dacă privim cu ochi critic, dar mai alesiniţiatic, timpurile pe care trăim cu toţii. Lăsând la o parteaceste considerente, remarcăm o intensă re-aducere înactualitate a acestui concert pentru vioară. În ultimii ani,generaţia interpreţilor care se încadrează între 30-45 de aniau realizat multe înregistrări ale acestui frumos opus,printre care amintim Vilde Frang, James Ehnes, RenaudCapuçon, Arabella Steinbacher, Hilary Hahn, chiar RayChen, în toamnă la viitorul festival George Enescu.Violoniştii români s-au orientat şi ei spre această lucrare,

nu de mult la Radio, Alexandru Tomescu, iar acum laFilarmonică, multi-laureata Ioana Goicea aplecându-seasupra paginilor korngoldiene. Istoria acestui concert adevenit astfel foarte cunoscută, paginile sale încărcate de onobilă expresie oferind multiple interpretări. De fapt este omuzică elaborată în acord cu sensibilitatea autorului, cuvasta sa experienţă în domeniul muzicii de film, care are uncaracter pictural, indiferent că este vorba despre ceea ce stăîn spatele unui ″portret sau peisaj″. Solista concertului asesizat foarte bine dimensiunea pe care se dezvoltălucrarea, imprimându-i o notă virtuoză, antrenantă, grefatăpe o tehnică foarte sigură, de mare vocaţie solistică. Sunetulfoarte frumos, egal, ca rezultat al unui echilibru dintresupleţea arcuşului şi a unui seducător vibrato diferenţiat, acaracterizat această prezenţă violonistică într-o permanentăcreştere şi afirmare. Ca violonist solist, a cânta sub baghetalui Christian Badea este un privilegiu, astfel că orchestraţiadeosebit de colorată a partiturii a constituit un participantde primă calitate la acest demers artistic. Bisul oferit,selectat din Sonata I de Eugène Ysaÿe, a descoperit o altăfaţetă a paletei coloristice de care dispune Ioana Goicea:timbruri rafinate, sunet catifelat, atmosferă intimă, trăirinobile…

Partea a doua a serii a reprezentat o adevăratădezlănţuire a energiilor şostakoviciene, în celebrul opus 47,scris, nota bene în 1937, cu care autorul a câştigat definitivaprecierile criticii şi ale publicului, aceasta petrecându-sedupă nefastul episod cu Lady Macbeth din ţinutul Mţensk din1936. Cronicile vremii menţionează aplauzele la scenădeschisă care au durat o jumătate de oră…publicul arecepţionat corect mesajul plin de suferinţă legat de epocastalinistă, spre marea tulburare a unor oficiali care au făcuttotul să submineze autoritatea mereu crescândă acompozitorului. Lăsând la o parte istoria tragică a acelortimpuri, fără a uita însă nimic, astăzi ne bucurăm de mareavocaţie expresivă a acestei muzici, care poartă ecouri pecare le regăsim mereu în propriile existenţe. Interpreţii, încazul nostru dirijorul Christian Badea şi orchestra pe care acondus-o, şi-au asumat ″predarea mesajului″ în puritatealui, accentuându-i trăsăturile până la ultra-dramatic, oviziune de forţă, cu nuanţe excesive tocmai pentrudetermina o participare emoţională deplină, adică aşa cummărturisea Rostropovici referindu-se la finalul Allegro nontroppo că este un act de ironie subversivă care ″celebrează″ unmarş forţat către o victorie găunoasă, lipsită de conţinut, aceastapentru a infirma întrucâtva ideea că acel Re major cu care setermină partitura ar sugera un traseu al întunericului sprelumină. Cele aproape 45 de minute în care s-a desfăşuratsimfonia au prezentat un ansamblu cu care s-a lucrat multpentru omogenizare sonoră, pentru obţinerea aceleifluidităţi a frazelor care trec de la un compartiment sauinstrument la altul, însoţite de o orchestraţie plină defantezie, cu superb realizatele solo-uri de la flaut, clarinet,oboi, vioară solo, însoţite de delicatele timbruri ale celestei,harpei sau dimpotrivă ale percuţiei foarte bogate. Ca un fincunoscător al ethosului şostakovician, Christian Badea aimprimat în conştiinţa publicului acele trăsături esteticecare-i străbat întreaga creaţie, ale unor extraordinareprocedee tehnice generând expresia dominantă: un fel desarcasm captivant, molipsitor, contrabalansat de omelancolie strivitoare. Genială interpretare! În ovaţiiprelungite!

Corina BURA



Ioana Cris�na Goicea

AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 3 � Martie 2019

Pe sceneConcert simfonic la Sala Radio

Orchestra Naţională Radio, aflată sub baghetacunoscutului dirijor israelian Noam Zur, a susţinut pe 1februarie a.c. un concert simfonic ce poate fi inclus încategoria manifestărilor artistice prestigioase organizate laRadiodifuziunea Română. Soliştii serii au fost doi interpreţiapreciaţi la modul superlativ de publiculbucureştean: violonistul Gabriel Croitoruşi violoncelistul Răzvan Suma.Repertoriul, alcătuit din lucrări scrise decompozitori aparţinând unor epocicreatoare diferite – de la romantism lacontemporaneitate –, a atras un numărmare de spectatori. În deschidereaprogramului a fost prezentată lucrareacompozitorului Şerban Nichifor intitulatăCries from earth to heaven elaborată înanul 2007. Autor al unui număr importantde opusuri în diverse genuri muzicale,Şerban Nichifor a dedicat acest poemsimfonic impresionant memoriei victi-melor holocaustului; lucrarea face partedin ciclul SHOAH, alături de cantatele Remember (pe versurilelui Victor Bârlădeanu) şi Memoria verii (inspirat dintr-unpoem scris de Leon Volovici).

În această monumentală lucrare autorul imagineazăun schimb universal de mesaje – tulburătoare şi profunde,învăluite de lumină oriîntuneric –, existenteîntre pământ şi cer. Însistemul gândiriimitologice şi cosmo-gonice, cerul şi pământulalcătuiesc polaritateaprimordială. Sacrificareaa milioane de vieţiomeneşti în timpulholocaustului constituieo tragedie ce nu maitrebuie repetată. Esteunul din mesajeleemoţionante transmisede muzica lui ŞerbanNichifor, care militeazăpentru iubire şisolidaritate între oameni. Interpretarea plină de patos, în caream remarcat contribuţia organistei Simona Săndulescu şivaloarea ansamblului orchestral, a evidenţiat caracterulmajestuos al muzicii, profunzimea ei expresivă şi bogăţiasemantică. Dirijorul Noam Zur a înţeles bine mesajul acesteioriginale creaţii, pe care a redat-o convingător, subliniindexpresiv momentele importante, imaginile muzicale(integrate într-o inedită succesiune cinematografică), efectelesonore insolite şi solemnitatea discursului simfonic.Ascultând lucrarea, îmi aminteam cuvintele lui HectorBerlioz care considera că ”muzica cere celui care o cultivă,interpret sau compozitor, o inspiraţie naturală şi cunoştinţe cenu se dobândesc decât prin îndelungate studii şi profundemeditaţii”.

În continuare, a fost prezentat Dublul concert în laminor pentru vioară, violoncel şi orchestră, opus 102 deJohannes Brahms, creaţie de anvergură, considerată de uniicercetători drept simfonie cu două instrumente obligate.

Prima mişcare, Allegro, dezvăluie măiestria compozitoruluiîn îmbinarea procedeelor tradiţionale ale concertuluipreclasic (bazat pe alternanţa secţiunilor destinate orchestreişi cele interpretate de solişti), cu concepţia modernă adezvoltării simfonice din cadrul formei de sonată. Tema întâi,expusă de orchestră, s-a remarcat prin pregnanţa ritmică, prinenergia şi caracterul ei monumental. A urmat apoi episodulemoţionant redat cu multă sensibilitate şi dăruire de Răzvan

Suma la violoncel şi comentariul cu alurăcadenţială expus la vioară de GabrielCroitoru. Publicul a fost fascinat de tonulcald al celor doi solişti, de dialogul lorinspirat, de incandescenţa sentimentelortransmise de aceştia în cadrul unuisuperb duo instrumental. Pe parcursulîntregii mişcări am perceput excelentacolaborare artistică dintre dirijor, soliştişi orchestră, precum şi profunzimeamesajului pe care l-au transmis. Unitateastilului brahmsian a fost evidenţiată prinintermediul diversităţii expresive şibogăţiei semnificaţiilor. Mişcarea a doua,Andante (în formă de lied, în tonalitateaRe major), a adus o schimbare semni-

ficativă a atmosferei. Interpreţii au reliefat cu rafinamentcaracterul lirico-narativ al muzicii, într-o manieră sensibilă şifirească, marcată de nobleţe şi serenitate. Am admiratevoluţia celor două instrumente soliste (antrenate uneori înmers paralel, în terţe şi sexte), precum şi colaborareaexcelentă cu dirijorul şi orchestra. Cu toţii au transmisarmonia, liniştea şi contemplarea ce caracterizează aceastăminunată pagină brahmsiană. Finalul, Vivace non troppo,constituie o inedită combinaţie a formelor de scherzo şi rondo.Am admirat fantezia şi graţia cu care a fost redat refrenul maiîntâi la violoncel, preluat apoi, în aceeaşi manieră, la vioară şiorchestră. Publicul a fost fascinat de colaborarea plină devervă şi dăruire al celor doi solişti, precum şi de frumuseţeadiscursului simfonic realizat graţie măiestriei dirijorale şinivelului înalt al ansamblului orchestral. Interpretarea la cote

artistice foarte înalte apartiturii brahmsiene aavut meritul de aevidenţia inventivitateamelodică a compozi-torului, bogăţiaexpresivă, precum şioriginalitatea arhitecturiiîn care sunt integratearmonios episoadesolistice şi orchestrale.

În partea a doua aconcertului au fostinterpretate Preludiilelui Claude Debussy, învarianta orchestralărealizată de dirijorul

Noam Zur. Transcripţia celor 12 Preludii pentru pian, aflate înprimul caiet elaborat de Debussy, a urmărit să redeaexpresivitatea, rafinamentul şi atmosfera specifică a pieselororiginale. Publicul a perceput impresionanta varietate adecorului sonor, alcătuit dintr-un inedit caleidoscop deimagini contrastante şi stări sufleteşti diverse. Preludiileconstituie comentarii muzicale libere şi subtile asupra vieţiinaturii (dar şi a autorului), a unor poezii sau picturi; pieselesunt remarcabile prin bogăţia nuanţelor, prin originalitate

Noam Zur

Gabriel Croitoru

Răzvan Suma


Pe sceneconstrucţiei, în care celulele şi motivele muzicale sunt supusepermanent unor transformări. Dirijorul-compozitor a reuşitsă reliefeze caracterului pictural-impresionist al muzicii, săcomunice sentimente şi stări sufleteşti referitoare la natură,legende, poezii, creaţii ale artelor plastice. În preludiulDansatoarele din Delphi am admirat imaginile sugestive aleunei procesiuni desfăşurate în vechea cetate Attica; amremarcat subtilitatea sonorităţii şi varietatea tempo-urilor dinpreludiul Voaluri (în sens de corăbii cu pânze). În preludiulVântul în câmpie (inspirat de un poem de Verlaine), orchestraa realizat o superbă imagine descriptivă, iar în Sunetele şimiresmele plutesc în aerul serii, a creionat atmosfera senină aunei seri de vară, care are pe fundal muzica unui vals graţios.A impresionat, de asemenea, evocarea muzical-picturală dinColinele de la Anacapri (în ritm frenetic de tarantelă), urmată detristeţea şi gravitatea din Paşi pe zăpadă şi de redareaaspectului fantastic al preludiului Ce a văzut vântul de apus. În

transcripţia ciclului de preludii, Noam Zur a alesinstrumentele şi sonorităţile orchestrale adecvate fiecăreipiese în parte. Publicul a fost cucerit de modul în care a fostreliefată frumuseţea şi nobleţea expresivă a preludiului Fatacu părul bălai, de interpretarea subtilă a Serenadei întrerupte (cuinflexiuni de muzică spaniolă), dar şi de întruchipareagrandioasei şi misterioasei Catedrale scufundate. În finalulconcertului am ascultat preludiile Dansul lui Puck şiMenestreli, redate cu fantezie, lejeritate şi rafinament artistic.Orchestraţia realizată de dirijorul Noam Zur a urmăritîndeaproape linia stilistică a pieselor originale, cuprogramatismul, cu inspiraţia lor liberă, cu imaginile vizualesugestive, cu limbajul impresionist. Prezentarea Preludiilor luiDebussy în versiune orchestrală a captivat publicul şi l-aconvins să fie deschis faţă de noi experienţe şi abordărioriginale.

Carmen MANEA

Călătorie cu succes în lumea filmului şi a musicaluluiPe lista spectacolelor apreciate şi cu o recomandare de vizionare pentru un public divers şi cu o paletă largă de vârste

se înscrie şi spectacolul Călătorie în lumea filmului şi a musicalului aflat în stagiunea 2018-2019 a Teatrului Naţional de Operetă şiMusical „Ion Dacian”.

Reprezentaţia din 17 februarie 2019 a fost una reuşită din mai multe puncte de vedere întrucât, inedita concepţie aspectacolului reuşeşte să îmbine în mod armonios muzica, dansul şi arta vizuală exprimată direct prin proiecţia de imaginivideo. Piesele propuse audiţiei şi vizionării fac parte din coloanele sonore ale unor producţii cinematografice devenite

emblematice printre care amintim Star Wars, Saving Private Ryan, Harry Potter,Schindler’s List, Spider Man, The Phantom of the Opera, Titanic, The Mission, NotreDame de Paris, South Pacific, Evita, Gladiator, The Godfather, Romeo and Juliet,Pirates of Caribbean, şi West Side Story.

Vocile care au emoţionat publicul şi au dat strălucire acestor partituriminunate aparţin unor tineri foarte talentaţi - Daniela Bucşan, Florin Budnaru,George Ionuţ Vîrban şi Alexandru Constantin şi care alături de colegii lor cuo experienţă semnificativă şi notabilă în genul operetei precum, BiancaIonescu-Ballo, Anton Zidaru, Daniel Madia, Marius Mitrofan, Gabriela Dahaşi Valentino Tiron, au realizat o prestaţie de excepţie în cadrul acestuispectacol.

Aceleaşi notabile aprecieri se adresează şi conducerii muzicale realizatăsub bagheta dirijorului Alexandru Ilie, care a marcat cu această ocazie debutulsău la pupitrul acestei orchestre. Tânărul dirijor s-a remarcat printr-o atitudinedinamică, energică, sigură, manifestând vizibil o emoţie vibrantă care conectaarmonios întregul ansamblu muzical (solişti, cor şi orchestră).

Să asculţi muzica unui film preferat este o plăcere şi poate fi foartereconfortant. Însă, să o asculţi live şi foarte bine interpretată este mai multdecât o încântare, este o acumulare de emoţii, o împlinire a unor trăiri marcatede frumoase vibraţii artistice.

Partiturile complexe au solicitat un amplu aparat orchestral cucompletări la anumite partide (corzi grave, suflători, în special alămuri şipercuţie) obţinând astfel un sunet plin, curat şi în echilibru cu acustica sălii.

Intervenţiile solistice ale flautului (Liliana Birciulescu), oboiului (Ana Maria Radu), sau viorii (Gianina Meragiu) au evidenţiatinterpretări profund expresive şi impecabile din punct de vedere tehnic.

Remarcabilă a fost şi prestaţia corului care, sub îndrumarea tânărului dirijor Aurel Muraru, a convins prin intervenţiilesale în lucrări precum Star Wars, Harry Potter sau Evita contribuind în mod cert la îmbogăţirea calităţii sonore, prin preciziaexecuţiei şi culoarea deosebită a vocilor chiar şi în cazul abordării unor registre extreme.

Divertismentul vizual a fost completat, alături de proiecţia imaginilor video (cu secvenţe din filmele amintite) demomentele coregrafice originale interpretate de balerinii Denisa Anastasiu, Relu Dobrin, Andreea Toma şi Astrid Tomescu.Cu graţie şi rafinament dansatorii au creat tablouri complete, sensibile şi extrem de sugestive, reuşind, prin ingeniozitate şiprofesionalism, să capteze şi să stârnească imaginaţia spectatorului în căutare de frumos.

Spectacolul în sine este o reuşită nu doar prin conţinutul abordat şi interpretarea cu succes a partiturilor propuse, cişi prin frumoasa simbioză realizată între lucrările muzicale şi interpreţi. Această strânsă legătură dintre solişti, orchestră, corşi dansatori a fost resimţită pe întreg parcursul spectacolului oferind evenimentului un caracter organic, energic şi unitar.Apreciem în mod deosebit această abordare în spectacol a muzicii de film, care schimbă oarecum rolurile în relaţia dualăimagine-sunet, cu un accent special de această dată pe componenta sonoră, demers important care poate deschide gustulpublicului larg şi pentru alte spectacole muzicale.

Iliana VELESCU

La Ateneul Român – o rară performanţă!

Un recital de muzică românească a fost oferit laînceput de februarie de pianista Ilinca Dumitrescu. Trebuierecunoscut, întregul recital, programul acestuia s-aconstituit într-un act pe cât de temerar pe atât de salutar. Areadus în atenţia publică pagini demult uitate de muzicăromânească din a doua jumătate de secol XIX, din primajumătate de secol XX, de la miniaturile semnate de CiprianPorumbescu sau Tiberiu Brediceanu, momente de o

savoare, de un pitoresc fermecător, la creaţii importanteaparţinând lui Filip Lazăr, Paul Constantinescu sau GeorgeEnescu.

Au fost prezente cele două orientări stilistice cetrasează drumuri paralele în creaţia romnească, anumeinfluenţa vest-europeană de secol XIX, influenţă deconsitenţă romantică, prezentă în miniaturile pentru pianale lui Ciprian Porumbescu; ...un mare talentartistic care nu a avut şansa unei educaţiimuzicale potrivite. Nocturnele pentru pian şi –pe de altă parte – Hora Brşovului, au ilustrat pedeplin aceste începuturi ale profesionalismuluicomponistic din creaţia sfârşitului de secol XIX,în Ţările Române. Cele Patru jocuri româneşti deTiberiu Brediceanu şi Suita Impresii de la ţară deMarţian Negrea, conturează în schimborientarea pitoresc-naţională drept o opţiuneprivind dobândirea unei amprenteinconfundabile de marcă autohtonă. Era deaşteptat, momentul de vârf al serii l-a constituitprezentarea celebrei Sonatine de Mihail Jora,lucrare pe care, cu decenii în urmă, maestrulînsuşi i-a dedicat-o; ...pe atunci tinerei pianiste.Structura neoclasică a lucrării a fost etalată cuo fervoare entuziasmantă a comunicării.Recitalul a mai cuprins Sonata pentru pian op.15de Filip Lazăr, lucrare de temeinică elaborare componistică,pagini de orientare neoclasică ce aparţin perioadeiinterbelice; ...de asemenea marea capodoperă enesciană,Carillion nocturne, precedată de Mélodie din Suita de ”pieseinedite”, op. 18. Patru fabule, Trei piese şi celebrul Dansdobrogean – Toccata, de Paul Constantinescu, au

concluzionat acest inedit program dedicat în întregimecreaţiei româneşti.

Am menţionat, am asistat la un act temerar oferit cugenerozitate de pianista Ilinca Dumitruescu. Generalvorbind, este drept, paginile cu valoare de pionierat dinmuzica românească necesită o investiţie specială îndomeniul performanţei, o originală marcă de creativitateprivind parcurgerea textului; mă refer inclusiv la definireacomplexului timbral, la o anume doză de atractivitatea decare, în mod evident, muzica acelei peroade dispune în maimică măsură; dar pe care muzicianul performer o poateimagina, o poate crea, o poate investi. In mod cert, valoarea

istorică nu poate fi confundată cu cea artistică.Dumitru AVAKIAN

Poeticitate şi virtuozitate cuViniciu Moroianu

În istoria pianisticii universale, DinuLipatti şi Frederic Chopin sunt două dintrenumele ce au fascinat cel mai mult atât publiculcât şi specialiştii, atracţia pentru muzica celor doiprecum şi pentru activitatea interpretativăvenind din modul tainic în care fragilitatea fizicăse metamorfoza în forţă artistică odată ce ambiise aşezau în faţa claviaturii. Fascinat la rândulmeu încă din timpul anilor de studiu de muzicalui Chopin şi descoperindu-l tot de atunci peLipatti interpretul (m-a impresionat încă de la

prima audiţie înregistrarea celebrului coral bachian Jesu, Joyof Man’s Desiring, titlul în limba engleză fiind cel maicunoscut), am mers cu o anumită încântare la recitalulsusţinut de Viniciu Moroianu în al cărui program s-auregăsit lucrări din creaţia celor doi compozitori-pianiştiamintiţi. Format în cadrul Conservatorului bucureştean,unde astăzi este cadru didactic, Viniciu Moroianu s-a

conturat încă de la primele sale apariţii ca un pianist erudit,cu o tehnică desăvârşită şi o deosebită ştiinţă a construcţieifrazărilor. Înalt, cu o anumită bonomie pe care o transmitede fiecare dată, Viniciu Moroianu este un demn continuatoral lui Lipatti prin modul în care îşi modelează tuşamelancolică ce îl caracterizează fiecărui opus, reuşind să


Recitaluri

Ilinca Dumitrescu

Viniciu Moroainu


Recitaluritransmită deopotrivă sensibilitate şi forţă artistică. Aşa s-aîntâmplat şi în cadrul recitalului din 9 februarie 2019, de laAteneul Român ce a debutat chiar cu un opus din creaţialui Dinu Lipatti: Sonata pentru pian în re minor, primul succesnotabil al compozitorului. Dominată de o expresie muzicalăa cărei ambianţă poate fi subsumată stilului post-romantic,Sonata în re minor i-a prilejuit lui Viniciu Moroianu odemonstraţie de virtuozitate şi de expresivitate pianisticăîn care a surprins, prin alegerea unor frazări de o deosebitămuzicalitate, atât influenţe ale unor compozitori romanticipreferaţi de Lipatti cât şi rafinate ecouri ale elementuluinaţional. De asemenea, Viniciu Moroianu a construit cueleganţă contrastul dintre cele trei mişcări ale sonateipunând în evidenţă melodia suavă din partea secundă darşi complexitatea Allegro-ului final în care remarcăm şimăiestria stăpânirii construcţiei polifonice a discursuluimuzical pe care o dovedea Lipatti la doar 15 ani.

După ce publicul a fost introdus în universul sonor allui Dinu Lipatti, Viniciu Moroianu ne-a propus apoi oincursiune în lumea muzicii lui Chopin dezvăluindu-necâteva dintre faţetele personalităţii artistice a acestuia. Maiîntâi, l-am întrezărit pe visătorul, melancolicul, sensibilulChopin în Balada nr. 2 op. 38 în Fa major, în care ViniciuMoroianu a alternat cu o remarcabilă ştiinţă a construcţieisonore momentele de dificultate tehnică foarte binerealizate cu episoadele lirice, în care melodia lui Chopineste încărcată de profunde ecouri nostalgice, întregdiscursul muzical reliefând alura specială pe care o areaproape orice baladă de Chopin, cel care conferă genului operspectivă originală, neabordată până atunci. Au urmatapoi cele Trei mazurci op. 50 în care îl regăsim pe Chopin,luptătorul pentru independenţa naţiunii poloneze şipromotorul elementului naţional polonez în muzicaromantică. În acest sens, Viniciu Moroianu a realizat oversiune energică, dinamică a celor Trei mazurci în care s-aremarcat preocuparea pentru evidenţierea caracteristicilorprovenite din folclorul polonez, aici detaşându-sepregnanţa ritmului tipic mazurcilor şi desenul melodiccomplex. În penultimul opus inclus în programulrecitalului susţinut în Sala Mare a Ateneului Român, Sonatanr. 2 op. 25, Viniciu Moroianu a realizat o variantăinterpretativă menită a puncta complexitatea partiturii cereuneşte în cele patru mişcări ale sale aproape toateaspectele tehnicii pianistice şi dovedeşte odeosebită construcţie estetică ce se înscrieîn ideea mai generală a frumosului artisticdar cuprinde aspecte ce se apropie desublim, tragic, dramatic ori energic, într-undiscurs ce poate fi considerat un veritabilexemplu de pianistică romantică. Alegândfrazări rafinate, care se asociază cuelegantul său tuşeu, Viniciu Moroianu asurprins în versiunea sa acesteparticularităţi, remarcându-se o dată înplus prin tehnica desăvârşită, muzicalitateaconstrucţiei desenului melodic şi excelentasimbioză dintre sensibilitate şi forţăartistică. Reprezentând punctul de greutateal Sonatei nr. 2, celebrissimul Marş funebrua căpătat în viziunea lui Viniciu Moroianuo alură mai degrabă dramatică decâttragică, finalul implacabil sugerat de tonulgrav al muzicii fiind de această dată văzut

ca o posibilă eliberare din frământările interioare ce nu îidau pace artistului romantic neînţeles de semeni. De altfel,veritabilul perpetuum mobile din finalul lucrării pare asugera tocmai existenţa unui nou început necunoscutmuritorilor dincolo de ceea ce majoritatea consideră a fimomentul ultim al existenţei umane.

Recitalul şi-a consumat ultimele minute însonorităţile Polonezei-fantezie op. 61 în La bemol major, în careViniciu Moroianu a surprins atmosfera interiorizată alucrării precum şi rafinamentul linilor melodice, în care pede o parte apar ecouri ale folclorului polonez iar pe de altase impune pregnant atmosfera melancolic-onirică pe care oputem regăsi şi în nocturnele compozitorului, ViniciuMoroianu alegând o astfel de lucrare pentru încheierearecitalului său tocmai pentru a desăvârşi comuniunea cupublicul pe care a susţinut-o pe tot parcursul serii.

Mădălin Alexandru STĂNESCU

Armonii contemporane subcupola Palatului Cantacuzino -

recital Violetta Ştefănescu, creaţiide Livia Teodorescu-Ciocănea

Generosul spaţiu al Aulei Palatului Cantacuzino afost din nou amfitrionul unui eveniment deosebit. Searadedicată portretului componistic Livia Teodorescu-Ciocănea a cuprins integrala creaţiei sale pentru pian.Compozitoare şi pianistă, profesor universitar doctor lacatedra de compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzicădin Bucureşti şi, de curând, profesor asociat la MonashUniversity din Melbourne, Australia, protagonista esteautoare unor CD-uri, înregistrări şi evoluţii apreciate atâtîn ţară cât şi în străinătate.

Recitalul din 18 februarie 2019 a debutat cu primaaudiţie absolută a Suitei Cortege de Nymphes. Formată dinpatru lucrări datând din perioada 2013-2018, aceastămuzică evocă figuri mitologice. Piesa Calypso e inspirată dinpovestea lui Homer despre frumuseţea nimfei care-l ţinecaptiv pe erou, în mrejele farmecului ce înfrânge glasulraţiunii. Atmosfera admirabil creată de pianista Violetta

Livia Teodorescu-Ciocănea, Viole�a Ştefănescu, Andreea Carmen Marin


RecitaluriŞtefănescu, interpreta serii, a sugerat timbral pânze sonore,efecte de vibraţie, adâncurile mediului lichid, lupta cu vraja,biruinţa isteţimii asupra magiei. A doua piesă, Briseis,inspirată din Odiseea homeridă, deapănă sonor povesteacelebrei regine devenită sclavă favorită a eroului Achile.Muzica, minunat realizată de pianistă, a izbutit să ilustrezesplendoarea delicată a prinţesei, în contrast cu forţa şicaracterul belicos al oşteanului. Figuraţii împletite ca şuviţedin părul frumoasei, acorduri brutale şi dense, lamentări şiclipe de poezie, exprimate adecvat prin interpretare, auasigurat o dinamică specială configuraţiei sonore. Structuramozaicată cu secţiuni contrastante viguros a fost bineevidenţiată în concert. Piesa a treia, Aphrodite, transparentăca scriitură, invocă frumuseţea, iubirea, măreţia,splendoarea. Din evoluţia muzicală se desprindcantabilitatea, imponderabilitatea, dematerializareasunetului, topirea lui în unduiri vocale. În mijlocul pieseise desfăşoară un marş pe fond ostinat, ce sugerează efectede apropiere şi îndepărtare a legiunilor războinice.Pedalizarea abil utilizată a jucat un rol determinant pentrua sublinia amplitudinea rezonatoare a pianului. Enceladus(Geysers on icy moon) redă lupta gigantului cu Zeus şi cuAtena pentru supremaţia asupra cosmosului. Răspunzătorde mişcările şi erupţiile vulcanului Etna, sub care a fostîngropat, gigantul are parte de un portret muzical sugestiv,marcat de singurătate, pustietate îngheţată precum şi de unsentiment al posibilei vieţi subacvatice. Tălmăcirea a avutun caracter impetuos, dramatic şi a demonstrat capacităţileremarcabile de virtuozitate ale interpretei.

Lucrarea Endeavours Bells, datând din anul 2008,evocă bogăţia sonoră a clopotelor şi simbolistica lorpregnantă. Titlul aminteşte numele corabiei care l-a aduspe descoperitorul James Cook în Australia.

Sonatina, compusă în anul 1985, are două părţi – unaidilică şi ludică, amintind de copilărie, a doua – rapidă,agitată, după care atmosfera nostalgică a începutuluirevine, pentru a rotunji încheierea ciclului. I s-a dat ointerpretare frumoasă, convingătoare.

Sonatina buffa (Omagiu lui Charlie Chaplin) e o piesăpentru pian la patru mâini, compusă în anul 1980, ceportretizează vestitul personaj cu năzdrăvăniile şiaventurile sale comice. Tema eroului, în caracter de rag-time, a fost exprimată cu verva şi humorul cuvenite de cătreVioletta Ştefănescu şi de compozitoarea piesei, LiviaTeodorescu - Ciocănea.

Melancolie, piesă bazată pe versurile lui MihaiEminescu, a fost creată în anul 1989, fiind dramatică şiexpresionistă. Autoarea sugerează clopote în noapte şiîntinderi înzăpezite. Reveria şi misterul au dominatdiscursul liric.

Evanghelia toamnei, compusă în anul 2003, este un liedpe versuri de Nichita Stănescu, imaginând o conversaţieîntre cei patru evanghelişti despre „căderea frunzei întoamnă”. Sunt prezente aici, într-o mixtură încântătoare,ecouri din culturile bizantină, catolică, iudaică şiromânească.

S’amor non e, piesă pentru voce şi pian compusă înanul 2007, are la bază Sonetul 132 de Francesco Petrarca.Muzica ilustrează convingător una dintre cele maiprofunde meditaţii asupra iubirii din cultura universală.Dicţia clară şi frumuseţea glasului de soprană au fostdemne de preţuire în interpretarea tinerei studenteAndreea Carmen Marin. Publicul a preţuit, de asemenea,

contopirea inspirată a vocii cu pianul într-o unitatearmonioasă.

La capătul unei succesiuni captivante de lucrărioferite în primă audiţie publică, se cuvine să apreciemtranspunerea devotată, sinceră şi pasionată a VioletteiŞtefănescu, artistă care a dat reuşit să dea valoare şi farmecprogramului, acordându-ne privilegiul să ne bucurăm deun eveniment muzical memorabil.

Lavinia COMAN

Ansamblul Archaeus la UNMB

În peisajul muzicii contemporane autohtone existăîncă de la sfârşitul deceniului al nouălea al veacului trecuto serie de formaţii şi ansambluri constituite special pentrua asigura promovarea lucrărilor din repertoriulcontemporan românesc şi universal, de-a lungul timpuluiTraiect, devotioModerna, Archaeus sau mai recentSonoMania câştigându-şi un binemeritat loc printre cei maiimportanţi protagonişti ai muncii de promovare şipopularizare a unui gen muzical considerat de mulţi elitistdar cu multe sensuri profunde şi o subtilă modalitate detranslatare a unor principii valabile şi în alte arte, în ceasonoră.

Fondat de regretatul compozitor şi profesor LiviuDănceanu, Ansamblul Archaeus este astăzi un reper înlumea muzicală contemporană autohtonă şi nu numai,munca depusă în comun de fondator şi de muzicienii cealcătuiesc şi astăzi ansamblul impunând Archaeus drept unexemplu de profesionalism şi dăruire în ceea ce înseamnăinterpretarea lucrărilor aparţinând compozitorilorcontemporani, de multe ori aceştia dedicând ansambluluimulte dintre opusurile lor. În sprijinul afirmaţiilor mele vin

calitatea şi complexitatea recitalului susţinut pe 24 februarieîn Sala George Enescu a UNMB, instituţie în cadrul căreiaam avut şansa să-l cunosc pe Liviu Dănceanu încă dinprimul an de studenţie, în calitate de profesor de istoriamuzicii, şi ulterior să-i ascult creaţiile. Desfăşurat sub titlulAntonimii, a cărui semnificaţie sugerează alăturarea unortermeni cu semnificaţii opuse, recitalul celor de la Archaeusne-a propus tocmai un program în care fiecare lucrare avenit să aducă semnificaţii opuse cele precedente într-unexcurs muzical complex ce a valorificat cele mai variatetehnici specifice muzicii contemporane.

Liviu Dănceanu


RecitaluriSeara de muzică nouă a început cu lucrarea Duplum

for Traiect pentru vioară şi clarinet de Valentin Petculescu,în care cei doi protagonişti, Marius Lăcraru şi Ion Nedelciuau realizat o variantă interpretativă ale cărei atribute au fostlirismul, emoţia şi rafinamentul, toate acestea fiindsubsumate intenţiei estetice de a accentua conceptul destare pe care compozitorul îl valorifică în lucrarea sa. Deasemenea, în construcţia conceptului amintit, ValentinPetculescu face uneori trimitere la unele inflexiuni folcloricearhaice care de această dată sunt transfigurate într-ocurgere sonoră aproape imponderabilă.

După emoţionantul şi vibrantul omagiu muzicaladus memoriei fondatorului Ansamblului Archaeus prinlucrarea In Memoriam DA*CEA** de Pieralberto Cattaneo,interpretată chiar de membrii ansamblului - RodicaDănceanu (pian), Ion Nedelciu (clarinet), Şerban Novac(fagot), Ana Radu (oboi), Marius Lăcraru (vioară), SorinRotaru (percuţie) – cărora li s-a alăturat pentru recitalul din24 februarie violoncelistul Bogdan Popa, am putut asculta

chiar o lucrare a lui Liviu Dănceanu, Exerciţii de admiraţieop. 101, Englezi. Parte dintr-o succesiune de 21 de pasajemuzicale însoţite în varianta iniţială de scurte intervenţiiverbale, care propun o călătorie în istoria muzicii şi a lumiiprin portretizarea a douăzeci şi una de naţiuni de pe totglobul, secvenţa intitulată Englezi, scrisă pentru fagot şipian şi interpretată de această dată de Şerban Novac şiRodica Dănceanu, propune un portret relaxat al poporuluienglez în care sonorităţile baritonale ale fagotului evocă,printre momentele de tehnică instrumentală contemporanădesăvârşită, pasaje din muzica lui Purcell şi Händel,consideraţi compozitori emblematici pentru Barocul englez,din care răzbat şi elegante ecouri ale regalităţii ceguvernează de secole viaţa insularilor.

Contrastant cu ceea ce am ascultat anterior, AlfaOmega de Octavian Nemescu ne-a introdus dintr-o dată înlumea curentului avangardist contemporan, compozitorulalegând în acest opus să valorifice valenţele expresive aleunuia dintre arhetipurile esenţiale ale gândirii filosofice şiartistice, cel al începutului şi sfârşitului, ce a constituit opreocupare aparte a lui Octavian Nemescu. Pornind de laantonimia Alfa-Omega prezentă inclusiv în Biblia creştinăsub forma cuvintelor „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şiSfârşitul”, Octavian Nemescu a creat un discurs muzicalcondensat din punct de vedere spaţio-temporal, în careieşirea din limitele temporalului creează impresia recreerii

începutului şi evoluţiei treptate spre implacabilul sfârşit.De asemenea, varianta ascultată a accentuat dialogul celordouă teme ce domină partitura care par a evoca nu doargeneza fiinţei umane ci, prin intercalarea unor crâmpeiemelodice încărcate de ethosul popular autohton, chiargeneza poporului român. Nu în ultimul rând, OctavianNemescu atribuie cadenţelor armonice tradiţionale noisensuri ce le transformă în meta-cadenţe ce esenţializeazăfie explozia primordială a începutului (cadenţa IV-I), fieimplozia finală ce marchează sfârşitul (cadenţa V-I), astfelîncât atmosfera întregii lucrări este una ce sugerează ocălătorie în spaţiu, acest aspect fiind potenţat deintervenţiile benzii magnetice.

Spre deosebire de partitura lui Octavian Nemescu cene-a translatat într-un univers atemporal, dincolo devremuri, Apfelwürmer VI (Viermi de măr VI) de Dan Dediune-a readus în cotidian şi în spaţiul nostru est-european atâtde fascinant prin eterogenitatea sa culturală. Descrisă chiarde către compozitor ca fiind „un fel de Alborada del gracioso

balcanică, unde circul, agitaţia, lejeritateagraţioasă şi burlescul abscons sunt reperezilnice ale unui modus vivendi”, seria delucrări Viermi de măr se încheie cu ovariantă de sinteză a celorlalte cinciîntruchipări sonore ale viermilor de mărce îşi fac loc să iasă din fruct prin diversemişcări sugerate de aspectul liniilormelodice, într-un discurs muzical din carenu lipsesc verva şi umorul fincaracteristice lui Dan Dediu.

În finalul serii, ansamblul Archaeusa cărui conducere muzicală a fostasigurată şi în acest recital de către tânăruldirijor Mircea Pădurariu, ne-a propus spreaudiţie lucrarea Do-mi-no compusă deAdrian Iorgulescu şi prezentată în primăaudiţie absolută în cadrul Festivalului

Internaţional Meridian desfăşurat la finalul anului trecut.Lucrare prin care Adrian Iorgulescu a revenit în repertoriulcurent al celor de la Archaeus, Do-mi-no reflectă pe deplinstilul său componistic care pendulează între liric şidramatic, între ludic şi o profundă seriozitate ce defineşteanaliza lucidă a societăţii contemporane realizată prinintermediul resurselor limbajului muzical. De asemenea,am putut remarca soliditatea construcţiei acestui demerscomponistic în care Adrian Iorgulescu realizează oîncântătoare abordare sonoră a jocului evocat de titlu încare logica specifică acestuia spune că odată ce una dintrepiese cade încep să cadă şi restul, acelaşi principiu fiindvalabil în orice aspect al vieţii în care un detaliu cât de micse îndepărtează de rigoare şi echilibru poate atrage cădereaîntregii construcţii realizate până în acel moment.

La capătul unui recital ale cărui perspective estetico-semantice au impresionat prin diversitate, putem consemnacă membrii Ansamblului Archaeus s-au autodepăşit încă odată, demonstrându-şi valoarea interpretativă personală şicolectivă într-un excurs muzical ce l-ar fi încântat princalitatea sa şi pe Liviu Dănceanu, fondatorul formaţiei demuzică contemporană, care probabil în chip nevăzut avegheat şi acest recital fiind încântat că unul dintre cele maidragi proiecte ale sale îşi continuă drumul la un înalt nivelartistic.

Mădălin Alexandru STĂNESCU


Corespondenţe

Oscar-urile OpereiDupă modelul Premiilor Academiei Americane de

Film, şi lumea spectacolului de operă a avut iniţiativaacordării unor premii de excelenţă, International OperaAwards, rapid botezate de către public şi mass-mediaPremiile Oscar ale Operei, având în vedere similitudinileconceptuale şi prestigiulinternaţional.

Anual, la Londra, primăvara(după o deliberare de mai multe luni)sunt prezentate nominalizărilepentru Cel mai bun interpret, Ceamai bună interpretă, Cel mai bunregizor, scenograf, designer decostume etc. etc., premii propuse şivotate (la fel ca la Los Angeles) dereprezentanţi ai presei de specialitateşi de cei mai reputaţi specialişti dinlumea operei de pe întregmapamondul.

Ceremonia de decernare vaavea loc anul acesta în splendidulteatru Sadler’s Wells, din inimaLondrei, fondat în 1683, şi care areastăzi o modernă sală de peste 1500de locuri. Ceremonia va fi transmisăîn direct de BBC3 iar reportaje vor firealizate de echipe din multe ţări alelumii.

Pentru prima dată în istoriaacestor premii (care au recompensatpână acum celebrităţi de primămărime) în juriul mondial a fostcooptat şi un român, muzicologul prof.univ.dr. MihaiCosma. Urmare a acestui fapt, am putut afla din timpnominalizările, pe care vi le prezentăm în continuare.

Cel mai bun interpret (voci feminine)Anna Caterina Antonacci/ Daniela Barcellona/ SabineDevieilhe/ Rosa Feola/ Asmik Grigorian/ Pretty Yende

Cel mai bun interpret (voci bărbăteşti)Charles Castronovo/ Alex Esposito/ Brandon Jovanovich/John Osborn/ Xavier Sabata/ Georg Zeppenfeld

Cel mai bun regizorVasily Barkhatov/ Calixto Bieito/Rodula Gaitanou/ Katie Mitchell/David Pountney/ KrzysztofWarlikowski

Cel mai bun spectacol(montare nouă)Barber: Vanessa, d. Keith Warner(Glyndebourne)/ Britten: Gloriana, d.David McVicar (Teatro Real)/Janáček: From the House of the Dead, d.Krzysztof Warlikowski (Royal OperaHouse)/ Janáček: Jenůfa, d. KatieMitchell (Dutch National Opera)/Verdi: La traviata, d. Deborah Warner(Théâtre des Champs-Elysées)/Wagner: Tristan und Isolde, d. DmitriTcherniakov (Staatsoper Berlin)

Cel mai bun spectacol designerPaolo Fantin/ Johannes Leiacker/Rebecca Ringst/ Katrin Lea Tag/Leslie Travers/ Pierre-André Weitz

Cea mai bună companie deoperă

Deutsche Oper am Rhein/ Gothenburg Opera/ HoustonGrand Opera/ Opéra National de Paris/ OperaVlaanderen/ Theater an der Wien

TRANSILVANIA – AMERICAÎn 22 feb. a.c., la sala Schaver a Universităţii de Stat Wayne din Detroit, Michigan (SUA) s-a desfăşurat un recital de

cvartete de coarde, având ca interpreţi protagonişti instrumentişti din cadrul orchestrei simfonice din Detroit: MarianTănău, vioară; Sujin Lim, vioară; Michael Chen, violă, Jeremy Crosmer, violoncel. Sub genericul ”Classical Music from

TRANSILVANIA - Bartók & Terényi”programul a cuprins două opusurisemnate de doi reputaţi compozitorimaghiari de sorginte transilvăneană:Cvartetul de caorde nr. 5 de Béla Bartók(1881-1945) şi Cvartetul de coarde nr. 1 deEde Terényi (n. 1935).

Caietul-program consemnează:„Compus în 1974, Cvartetul nr. 1 al luiTerenyi continuă tradiţia compozitorilornaţionali maghiari, precum Bartók şiLigetti. Lucrarea este scrisă în cinci mişcărişi include tehnici neobişnuite, melodiiciudate şi imitaţii de sunete naturale.

Cvartetul de coarde nr. 5 de Béla Bartók are cinci mişcări şi este conceput într-o formă de arc cu o simetrie în jurulmişcării de mijloc, un scherzo scris în stilul ritmic al muzicii populare bulgare, cu o formulă de 4 + 2 + 3. Lucrarea a fostscrisă graţie unei comenzi adresate de Elizabeth Sprague Coolidge, pianist american şi mecena al muzicii. Prima audiţiepublică a avut loc în 1934, în Washington, DC, sub semnătura interpretativă a Cvartetului Kolisch.” (G. B.)


CorespondenţeCel mai bun festival

Festival della Valle d’Itria/ Garsington Opera/ Janáček Brno Festival/ Opera Holland Park/ Prototype Festival/Ruhrtriennale

Cel mai bun dirijorMarc Albrecht/ Myung-Whun Chung/ Diego Fasolis/ René Jacobs/ MicheleMariotti/ Mark Wigglesworth

Cea mai bună orchestrăLA Opera/ MusicAeterna/ Novaya Opera/ Royal Danish Opera/ RoyalOpera House/ Staatsoper Berlin

Cel mai bun corBolshoi Opera/ Dutch National Opera/ Opéra de Lyon/ Royal Opera House/Semperoper Dresden/ Teatro alla Scala

Cel mai bun debutJulia Burbach (director)/ Maxim Emelyanychev (conductor)/ Ben Glassberg(conductor)/ Thomas Guggeis (conductor)/ Joana Mallwitz (conductor)/ ZouShuang (director)

Cel mai bun tânăr solistJulien Behr/ Benjamin Bernheim/ Jodie Devos/ Kangmin Justin Kim/Soraya Mafi/ Siyabonga Maqungo/ Amanda Woodbury/ Marina Viotti

Cel mai bun spectacol în premieră absolută (lucrare nouă)Beecher: Sky on Swings (Opera Philadelphia)/ Benjamin: Lessons in Love andViolence (Royal Opera House)/ Debussy/Van Parys: Usher (StaatsoperBerlin)/ Kurtág: Fin de partie (Teatro alla Scala)/ Langer: Rhondda Rips ItUp! (Welsh National Opera)/ Larcher: Das Jagdgewehr (Bregenz Festival)/Raskatov: GerMANIA (Opéra de Lyon)/ Wainwright: Hadrian (CanadianOpera Company)

Cea mai bună operă redescoperită (opera rara)Donizetti: L’Ange de Nisida (Opera Rara)/ Goldschmidt: Beatrice Cenci

(Bregenz Festival)/ Hasse:Artaserse (Pinchgut Opera)/ Mascagni: Isabeau (Opera Holland Park)/Paderewski: Manru (Polish National Opera)/ Stanford: The TravellingCompanion (New Sussex Opera)/ Tate: The Lodger (StadttheaterBremerhaven)/ van Gilse: Thijl (Utrecht Student Orchestra)

Cel mai bun disc (recital)Javier Camarena: Contrabandista (Decca)/ Max Emanuel Cencic: Porpora Arias(Decca)/ Stéphane Degout: Enfers (Harmonia Mundi)/ Elsa Dreisig: Miroir(s)(Erato)/ Anita Rachvelishvili: Anita (Sony)/ Stuart Skelton: Shining Knight(ABC Classics)

Cel mai bun disc (operă completă)Dean: Hamlet (Opus Arte)/Halévy: La Reine de Chypre(Palazzetto Bru Zane)/Monteverdi: Il ritorno d’Ulisse in

patria (Soli Deo Gloria)/ Rossini: Semiramide (Opera Rara)/ Verdi: Giovannad’Arco (Decca)/ Wagner: Die Meistersinger von Nürnberg (DeutscheGrammophon)

Educaţie & impactEnglish Touring Opera/ Festival d’Aix-en-Provence/ Komische Oper/ Opérade Lyon/ Pittsburgh Opera/ Umculo Cape Festival

Premiul publicului (votat online de melomanii din întreaga lume)Ildar Abdrazakov/ Sarah Connolly/ Michael Fabiano/ Vittorio Grigolo/Thomas Hampson/ Barbara Hannigan/ Ana María Martínez/ Sonya Yoncheva


AniversăriGeorge Bălan – 90

Muzicologul George Bălan ocupă un locprivilegiat în galeria maeştrilor care au îndrumatgeneraţii de studenţi la Conservatorul bucureştean, darşi în memoria acelora care i-au citit cărţile şi au asistat laconferinţele sale dedicate înţelegerii muzicii (de laAteneu, Sala Palatului, Palatul Cotroceni). Născut la

Turnu Măgurele în 11 martie 1929, domnia sa a urmatstudiile Facultăţii de Litere şi Filosofie, ale ConservatorulCiprian Porumbescu şi ale Facultăţii de Teologie dinBucureşti, obţinând titlul de “Doctor în Filosofie” laUniversitatea Lomonosov din Moscova (1960). De-alungul timpului s-a remarcat prin abordareainterdisciplinară a temelor dezbătute, prin formaţia saenciclopedică, prin maturitatea şi rafinamentul analitic,prin libertatea interioară şi angajarea spirituală.Activitatea didactică – însumând peste două decenii lacatedra de Muzicologie a Conservatorului bucureştean,unde a predat disciplina Estetică -, s-a îmbinat armonioscu aceea de autor a numeroase volume valoroase, pe carespaţiul restrâns nu ne permite să le menţionăm integral.Amintim totuşi câteva cărţi ale maestrului Bălan,publicate în ţară: Muzica – temă de meditaţie filosofică(1960); Enescu – mesajul, estetica (1959-1960); GustavMahler (1962); Sensurile muzicii (1965); Înnoirile muzicii(1966); O istorie a muzicii europene (1975); NebănuitulEminescu (1975); Demnitatea melomanului, purtândsubtitlul O introducere în disciplina care face din oricemeloman al treilea creator al muzicii (2013). Până în 1977,anul în care a plecat definitiv din România, a susţinutnumeroase conferinţe de succes destinate iniţieriimuzicale şi cultivării gustului estetic al auditorilor dinsăliile de concert. A continuat demersul ”ascultăriiconştiente a muzicii” şi în Germania, unde a înfiinţatşcoli speciale şi Fundaţia Internaţională de Musicosophie,cu sedii în multe ţări europene şi în America de Sud.

Pentru generaţiile de studenţi pe care le-a îndrumat cupasiune şi devotament, George Bălan rămâne unexemplu de pedagog, de artist şi intelectual erudit,capabil să prezinte şi să reevalueze arta sunetelor mereudin noi perspective. Promoţia ’72 considera cursul deestetică (de la ora 8 dimineaţa), un adevărat privilegiu, osărbătoare dedicată muzicii, culturii, filozofiei şi libertăţiispirituale. Graţie formaţiei umaniste şi inegalabilului săutalent oratoric, George Bălan fascina auditorii cărora li

se adresa, fie că era vorba destudenţi sau melomani.Prezenţa sa luminoasă nesugera o Ariadnă înveşmântatăsomptuos în firul ei călăuzitor,pasionată să descopereesenţialul şi caracteristiculcreaţiilor evaluate. Seminarulde Estetică reprezenta omodalitate originală, inter-disciplinară de tratare a temelorlegate de muzică, pe care,ilustrul pedagog le aborda înconexiune cu literatura, arteleplastice, filosofia, istoria şicivilizaţia. Vorbea desprecuceririle spiritului, desprelumina care transfigureazătotul, schimbând chiar şi răul înbine. La aniversarea celor 90 deani, îi transmitem maestrului

George Bălan întreaga noastră admiraţie şi recunostinţăpentru rolul esenţial pe care l-a avut în formarea noastrăprofesională şi umană.

Alexandru Bădulescu - 90

În 20 februarie 1929, în satul Dara, judeţul Buzău,vedea lumina zilei Alexandru Bădulescu, personalitatepolivalentă şi respectată, care activează cu devotamentşi abnegaţie de mai bine de 7 decenii în slujba muzicii şiculturii prahovene. Parcursul profesional al domnieisale – de la învăţător, director de cămin cultural, dirijorde cor, profesor de muzică în comuna Pietroasele, ladoctor în muzicologie şi coordonator al secţiei de culturăa regiunii Ploieşti (mai târziu a judeţului Prahova) -, estesemnificativă pentru activitatea neobosită desfăşurată cuprofesionalism şi tenacitate în toate instituţiile unde alucrat. Domnia sa nu doar a avut iniţiative excepţionalelegate de cultura şi arta muzicală românească, dar a găsitşi modalităţile de a le pune în practică cu rezultatebenefice, chiar dacă a trebuit să depăşească adeseoribariere şi dificultăţi ce păreau a fi insurmontabile.Realizările sale de excepţie îmbină contribuţiilemuzicologice, cu numeroasele realizări în culturaprahoveană şi naţională precum: organizarea unorevenimente artistice (concerte, concursuri muzicale, încare un loc de frunte îl ocupă Concursul Naţional deInterpretare Paul Constantinescu), iniţierea unor


Aniversărimanifestări culturale în cadrul muzeelor din Ploieşti şidin judeţul Prahova, a cursurilor de măiestrie dedicatetinerilor dirijori, înfiinţarea unor muzee şi edificiiculturale în judeţ, omagierea unor personalităţi artisticede frunte, organizarea unor întâlniri cu muzicieni,scriitori şi poeţi, participarea la numeroase conferinţe,mese rotunde, lansări de carte şi de CD-uri, simpozioaneprestigioase organizate în ţară (menţionăm prezenţa saconstantă la ediţiile Simpozionului Internaţional GeorgeEnescu, de la UCMR). Imensa activitate a domniei sale,entuziasmul şi puterea de muncă fără egal,devotamentul faţă de nobila misiune asumată în posturăde slujitor al muzicii şi culturii naţionale nu poate fievocată decât parţial. Poetul Paul Valéry spunea că toatepoemele scrise vreodată ar putea fi atribuite unui singurpoet atemporal, nimeni altul decât spiritul creator.Personalitatea complexă şi activitatea prodigioasă ailustrului reprezentant al culturii prahovene şi româneştine face să apreciem cum se cuvine valoarea excepţionalăşi inegalabilul spirit creator al domniei sale. În activitateasa bogată, cărturarul şi artistul generos s-au întâlnit şiau colaborat cu specialistul riguros, cu organizatoruleficient şi entuziast, cu criticul muzical, cu slujitorulneobosit al culturii. În întreaga sa existenţă, arta

condeiului s-a împletit armonios cu arta predării, cuiniţierea şi coordonarea pasionată a numeroase instituţiişi evenimente culturale.

Omul. În cazul profesorului AlexandruBădulescu, totul este energie, viaţă, mişcare, flacără,tumult. Mereu zâmbitor, entuziast, activ, competent,

însufleţit de iubire şi încredere în semeni, acesta a avutîntotdeauna o atitudine pozitivă, armonioasă şiprietenoasă. Generozitatea sa proverbială a fostdemonstrată de-a lungul timpului faţă de prieteni, dediscipoli, de colaboratori, faţă de oameni de rând, dar şifaţă de neprieteni. În tot ce a întreprins, a pus gând şisuflet, ştiinţă şi generozitate, pasiune, talent şi dăruire.Profesorul Al. Bădulescu nu este doar un om; este oinstituţie culturală atotcuprinzătoare.

Autorul. Lucrările sale impresionează princompetenţă şi seriozitate, prin bogăţia documentării,prin creativitate. În tot ce a publicat există o combinaţiefericită de har şi minte clară, cuprinzătoare,sintetizatoare, remarcabilă prin puterea de intuiţie şi deprelucrare a datelor.

Talentul este punctul de plecare în creaţie, îneducaţie şi în orice domeniu de activitate. Pentruprofesorul Bădulescu, talentul reprezintă o problemă deadâncime şi de responsabilitate, o stăruinţă îndârjită,răbdătoare, entuziastă şi cinstită, o cauză tenace pentruatingerea unui nivel cât mai înalt în zborul însufleţirii.Talentul, alături de alte multe calităţi ale sale, l-amenţinut tânăr, teafăr şi optimist.

Oratorul. Pe lângă avantajul de a scrie frumos,domnul Bădulescu posedă calităţi oratorice de excepţie,fiind un inegalabil vorbitor, înzestrat cu har şi cu untimbru vocal particular, inconfundabil. În spatelearmoniei vorbelor se ascunde multă înţelepciuneprecum şi o armonie de gândire şi de simţire, care mergeîn acelaşi pas cu ritmul cuvintelor. Discursurile salefarmecă, emoţionează, conving, cuceresc prin vervascânteietoare şi prin firescul exprimării. Îmbinândadevărul cu metafora, ştiinţificul cu liricul, discursurilesale se remarcă prin acurateţe şi stil, prin eleganţă,rigoare şi creativitate, dezvăluind vocaţia umanistă aoratorului.

Umanistul. De-a lungul vremii, domnulBădulescu şi-a dedicat toate forţele slujirii culturii şimuzicii româneşti. Umanistul şi omul de cultură aumilitat permanent spre o largă arie de cunoaştere şicuprindere, spre multilateralitate. În peisajul culturalromânesc, maestrul Al. I. Bădulescu reprezintă o sintezăunică, foarte rar întâlnită: profesionist, cu odocumentare remarcabilă, investigând exhaustivdomeniile de care s-a ocupat; artist, ştiind să îmbracegândirea şi simţirea într-un chip impresionant, în carecăldura sentimentelor se îmbină fericit cu frumuseţeaimaginilor şi cu vigoarea cuvintelor; inegalabil managercultural, având darul competenţei, al sintezei şi alconstrucţiei armonioase; gânditor, căutând răspunsuriunor probleme importante legate de fenomenul culturalpe o perioadă de mai bine de 7 decenii.

Profesorul Alexandru Bădulescu este o carte devizită care cinsteşte nu doar numele său, ci şi al judeţuluiPrahova, al muzicii româneşti, al UCMR, al MuzeuluiPaul Constantinescu din Ploieşti, al Muzeului Peleş dinSinaia. De aceea, la aniversarea vârstei de 90 de ani şi a7 decenii de activitate fructuoasă, în faţa sa, ne închinămcu nemărginită admiraţie şi recunoştinţă.

Pagini de Carmen MANEA

Memorabilă întâlnire cu maestrul György Kurtág

Miercuri, 30 ianuarie a.c., paşii ne-au purtat, pe mineşi pe Aura Twarowska – filomela Banatului –, la Budapesta,la Budapest Music Center, la o inedită şi emoţionantăîntâlnire cu maestrul György Kurtág şi soţia sa, pianistaMárta Kurtág. Trecuseră mai bine de zece ani de la prima şiultima noastră regăsire fizică, la Lugoj, în cetatea lui IoanVidu, unde corifeului muzicii europene de avangardă i seconferise titlul de Cetăţean de Onoare. O atmosferăelectrizantă, emoţionantă, cu o fastuoasă ceremonie deacordare a titlului de doctor honoris causa al UniversităţiiNaţionale de Muzică din Bucureşti (cu prezenţa staffuluiprestigioasei instituţii academice în sala profesorală aColegiului „Coriolan Brediceanu” – fapt unic în analeledesfăşurării unui asemenea eveniment, manageriat cu harşi pricepere de actualul primar al urbei). Era o regăsiretardivă a orăşelului natal, în care văzuse lumina zilei, în 19

februarie 1926, o retrăire a mirificei copilării, într-un burgde o pilduitoare unicitate, o citadelă cu vocaţia europeanăa multiculturalităţii şi a armoniei etnice şi interconfesionale.Ne-am reamintit spusele maestrului, rostite cunedisimulată fală lugojană, prin care se autodefinea caintelectual format, la venerabilul colegiu lugojean, în limbalui Eminescu. O mărturisire care a avut darul să contrariezeşi chiar să bulverseze lumea muzicală occidentală, ai căreireprezentanţi aflau cu surprindere, pentru prima oară,detalii despre matricea spirituală a marelui creator. Unartist care refuză artificialele şi anostele etichete, ce cu greupoate fi definit, caracterizat şi încadrat în corsetul unei epocisau stil. De altfel, pentru publicul larg european, nu există

certitudinea cărei etnii îi aparţine: evreiască, română,germană, maghiară sau franceză, maestrul întruchipândprototipul bănăţeanului autentic. Recenta premieră a opereiFin de Partie, un adevărat testament (versiune dramaturgicădupă piesa omonimă a lui Samuel Beckett), în 15 noiembrie2018, pe scena de la Teatro alla Scala, a marcat încă o datăuniversalitatea şi actualitatea mesajului creatoruluilugojean, viitoarele montări (anul acesta, la Dutch NationalOpera din Amsterdam şi la Paris) trezind deja un uriaşinteres din partea publicului meloman.

În amintirea mirificelor momente trăite la Lugoj, înprimăvara lui 2008, când maestrul, avântat, victorios, cu ofebrilitate adolescentină, în vârful turnului CatedraleiGreco-Catolice, privise cu nesaţ, ca în anii copilăriei,panorama vechiului târg, primarul Lugojului ne-a delegatcu transmiterea unui mesaj de felicitare, cu prilejulapropiatei aniversări a celor 93 de ani. Unul din cele maisensibile momente retrăite a fost, poate, amintirea legată depraznicul marii sărbători Pascale, când maestrul Kurtágobişnuia să bată toaca, alături de tovarăşii săi de joacă

(evrei, români, germani şi maghiari –toaca reprezentând o fascinaţie şipentru copiii de altă etnie!), la Bisericaortodoxă cu hramul „Adormirea MaiciiDomnului” şi la Catedrala unită. Înmod uimitor, aflându-ne în curteafamiliei Teleman, de pe strada Xenopol,unde maestrul petrecuse, alături defamilia sa, câţiva frumoşi ani dinperioada gimnaziului, fiica distinseifamilii a avut fericita inspiraţie de acoborî din pod şi a instala o toacă şia-şi exersa talentul de percuţionistă,anunţând, parcă, apropierea MareluiPraznic. Darul de preţ oferit, laceremonia acordării titlului de doctorhonoris causa – partitura unei

capodopere: Colinda-Baladă op. 46, în amintirea profesoruluinostru Felician Brînzeu –, şcolii care l-a format, prof. PiaBrînzeu (nepoata charismaticului său dascăl de limba şiliteratura română) şi subsemnatului („ca cercetător asiduu,care, prin mii de dificultăţi, ai găsit şi ai scos la ivealătrecutul oraşului nostru, dar şi trecutul meu uitat”),cuprindea, în structura aparatului orchestral, şi o toacă! Însufletul unui genial evreu lugojean vibrau dulcile,inimitabilele, angelicele sunete de toacă, nemurite de VictorVlad Delamarina în Toaca la Lugoj: „Toc! Ticotoc! Toc!Ticotoc!”

La mulţi şi fericiţi ani, Maestre!Constantin-T. STAN


Aniversări

Impresii despre volumul „Preocupările noastre comune” de Daniel Prallea-Blaga

De obicei, profesorii, mai ales cei universitari, sunt distanţi faţă de elevi, respectiv, faţă de studenţi. Implicarea înacţiunile celor tineri se produce foarte rar. Timpul domnului Daniel Prallea-Blaga, de la Universitatea Naţională de Muzicădin Bucureşti, nu pare a fi drămuit, din contră, este dedicat cu plăcere studenţilor pentru a-i îndruma nu doar în teatrulliric, ci şi în alte arte, dacă observă chiar minime înclinaţii ale discipolilor săi pentru poezie, pictură sau realizarea unorcolecţii. Aşa s-a născut „Culegerea de poezii, portrete şi scene lirice”, adică „Preocupările noastre comune” sub baghetadomnului profesor, la Editura „Amurg sentimental”, luându-şi drept colaboratori pe câţiva dintre ciracii săi. Efortuls-a dovedit considerabil şi multiplu, dar satisfacţia promovării frumoşilor şi talentaţilor săi elevi este pe măsură. Poeţii

Aura Twarowska, Márta Kurtág, Constan�n-Tufan Stan, György Kurtág


Recenziicuprinşi în această carte a debutanţilor sunt aceiaşi cuparticipanţii la realizarea operei Dido şi Aeneas de HenryPurcell, sub regia aceluiaşi neobosit şi bine intenţionatdascăl Daniel Prallea-Blaga.

În această intervenţie urmărim decât proiectareatalentului lor în versuri. Iat-o pe Diana-Florentina Alexe,poetă selenară, (luna, legământ selenar, noaptea, stelelestrăluce, amurg...), îndrăgostită de-un bărbat, îndrăgostităde iubire, folosind versuri lungi, ample, cuprinzătoare aleunei dorinţe amânate, cu imagini vizuale deosebite ( „cândluna grea s-o dezmierda sub stelele străluce”, „şidezmierdaţi o noapte-ntreagă/ de raze-atât de selenare...”Descoperim formulări promiţătoare: „M-ai durut şi m-aimângâiat,/ Refren frumos cu ochi căprui.../ Din ochii tăimă modelam sub forme lungi/ De infinit... ( Simţiri, 11 )

Ramona Corbu este o feministă. În concepţia ei„Femeia (e) o torţă de iubire ce arde pe altar neîncetat/ Aşaeşti tu, femeie, dulce, suavă Primăvară/ Ce vrea sădăruiască din suflet pentru suflet, tot/ Eşti Mamă şi Soţiesau poate doar o tânără copilă/ Din dragoste şi din dorinţă

se converteşte în păcat/ Aşa eşti tu, femeie, emoţie zglobie,căldură şi lumină/ Din viaţa ta o altă viaţă vrei să naşti şi tejertfeşti/ Ca o regină te-ncoronezi cu titlul cel maiimportant/ Alegi să fii cuvântul cel mai rostit din lume...MAMĂ !!!”( Aşa eşti tu, femeie!!! )

Pentru Ovidiu-Andrei Hâncu „Când tu râzi, inima-mi tresară,/ Când tu plângi, ea suspină,/ Vino-n visul meudiseară/ Şi fă-mi dimineaţa mai senină... (Visul) Poetulfoarte tânăr are lumină în condei, totuşi, în subsidiarulversului său se simte un gol: „ Cât ne mai bate inima tare/Să ascultăm suave melodii/ Să pătrundem în visare/ Câtputem, cât suntem vii.”( Lumina )

Adrian Rădulescu se manifestă „dur” faţă de femeie.Se arată atât de lezat în sentimente, încât se referă lapartenera cu care-şi petrece timpul într-o după amiază a

avea sufletul-beci, molimă ce arde, cuvinte seci, falsereverii...( Când voi pleca )

Atitudini diferite, aşa cum este firesc, talent incipientcare are nevoie de stăruinţă în cultivarea lui cum s-aprocedat şi în şlefuirea vocii de altistă sau de soprană, detenor sau de bas.

Toţi aceşti „nebuni ai marelui oraş”, frumoşi şimultiplu-talentaţi se cultivă sub bagheta profesoruluiDaniel Prallea-Blaga pentru scenă, element definitoriu alteatrului, sub orice formă s-ar manifesta el, ca, de altfel, şipentru o altă artă – poezia. Au în vedere, de asemenea,teatrul vieţii cu diversele lui etape. Ca oameni ai spirituluicultivat, artiştii dirijaţi de profesorul lor îşi imaginează căexistă binele undeva în Univers, dar, mai ales foarteaproape: „ Lăsaţi-mă să cânt în Ţara Mea,/ Voi toţi care îmistaţi doar împotrivă,/ În graiul dulce şi-atât de românesc/După cum ştiu şi cred că este bine.// Lăsaţi-mă să cântmereu în limba mea/ Aceeaşi dragoste să port în inimă şi-n suflet,/ Să-mi plâng trecutul, tot ce-am avut cândva,/Dorul de ROMÂNIA, frumoasă şi stăpână...” ( RamonaCorbu, Lăsaţi-mă să cânt )

Dar poeziile cu vers lucrat, rafinat, cu adevăratşlefuit sunt sonetele lui Daniel Prallea-Blaga, pe caredomnia sa le numeşte „Sonete nicidecum perfecte”. Ele suntalcătuite după schema dantescă, de data aceasta. Ideatic,sunt rupte din talent, cultură, din iubire, din prietenie, dinîmbinare a artelor, din spirit, vis şi modestie, din realitate...Maestrul artelor modelează cuvântul pentru a fi perfect:„Sunt lutierul, sonetistul – / Remodelând CORPULIUBIRII/ Sunând viorile simţirii – / Transform în ARTĂ –Universul // Te lasă-n mâna mea măiastră/ Încrede-te-narcuşul suplu/ Cu trup şi suflet să-mi fii cuplu/ Duetuluidin viaţa noastră// ACORDUL dă-mi-l din mulţime/ Devise tandre-n armonie,/ Din cunoscuta simfonie//Recompunând aceleaşi ştime –/ În felul nostru unic sună/Eterna rezonanta strună!” ( Sonetul VIII ) Da. Constatămcât de distinsă, delicată, diafană ( sunt sinonime, dar cecontează! ) este poezia domnului Daniel Prallea-Blaga,pentru că aşa a promis şi pentru că nu poate altfel: „Îţi scriudespre iubire, Doamnă,/ Ce amiciţia îţi îndeamnă/ Să ducădorul meu departe/ Purtat prin vers din astă carte ...” (Sonetul I ) Iubita este perfecţiunea însăşi: „O umbră scriu pedalba-ţi gură/ Cercel cu litere-n ureche/ Mătasea filei nedesparte...// Cum să descriu a ta făptură/ Ce doar oglinda-i-e pereche/ Şi-i nepereche între arte? ”

Fotografiile expuse sunt bine lucrate, model de artăfotografică. Iar spectacolele pentru care se depune atâtaefort sunt gratuite. S-a ajuns la această manieră de lucru, decultivare a publicului spectator prin artă adevărată. Seîncearcă o contracarare a zgomotoaselor spectacole aleperioadei contemporane susţinute de tobe, surle şi trâmbiţe,de alămuri ca la bâlci. Dar pentru asemenea întruniri cu zecide mii de suflete, uneori pe câte o ploaie torenţială, seplăteşte foarte mult. Orice mărginaş al altei culturi esteacceptat la noi pe scene foarte bine amenajate. Aşa a evoluatomenirea..., de la luptele cu gladiatori, la... altceva. Şi totuşi,cartea prezentată acum are succes printre cei cu simţulestetic foarte dezvoltat, printre cei cărora le place frumosulnezgomotos. Mulţumim domnului profesor pentru totefortul depus! La fel tinerilor studenţi azi, mâine – artişticelebri ai scenei lirice naţionale şi, poate, poeţi la aceleaşicote...

Cleopatra LUCA


DespărţiriAdio, Doru Popovici!

Este incredibil să ne aflăm loviţi puternic de crivăţulunei veşti năpraznice. Da, trebuie să acceptăm că DORUPOPOVICI, membru al Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România, Membru al SocietăţiiInternaţionale de Compoziţie SACEM din Paris, nu maiface parte din lumea vie a muzicii. S-a stins o stea de primămărime, ce strălucea pe firmamentul viselor unui destinnepereche. I-am urmărit drumul, plin de evenimente, de-alungul celor peste opt decenii de existenţă. Greu să credemcă ne-a părăsit pentru totdeauna, că darurile sale minunatesunt acum învăluite de negură.

Personalitate complexă, compozitor, scriitor,profesor, critic muzical, muzicolog şi radiofonist, DoruPopovici face parte din generaţia marilor creatori şigânditori ai secolului XX. Născut la Reşiţa acum aproapenouă decenii, începe propriaexistenţă cu dorinţa profundă dea intra în lumea muzicii. Celedintâi studii muzicale care îideschid propriile orizonturi vordebuta cu primii săi dascăli,Jaroslav Lang şi Eduard Pavelka.În continuare, personalitatea samuzicală s-a format apoi laConservatorul Municipal dinTimişoara, în 1942, , în particular,sub îndrumarea lui Liviu Rusu(armonie, contrapunct, formemuzicale), pornind cătreBucureşti, la Conservatorul“Ciprian Porumbescu”, unde afost discipolul lui Mihail Jora,Mihail Andricu, TheodorRogalski, Marţian Negrea, PaulConstantinescu şi Zeno Vancea. S-a perfecţionat, ca urmare astudiilor în Germania, laDarmstadt (1968), cu GyörgyLigeti, Erhard Karkoschka,Günter Becker şi ChristophCaskel. Viitorul său contureazădevenirea unui muzicolog de mare clasă, intransigent şiimparţial, al cărui discurs inspirat a marcat creşterea dinanii primari până la maturitate, devenind mai târziu uncălăuzitor al şcolii de creaţie în contemporaneitate,promovând cu însufleţire destinele muzicii româneşti,compozitorilor români, colegi de generaţie şi aleinterpreţilor tineri pentru care arta este a doua natură.Simbol al artei muzicii, colaborator permanent alRadiodifuziunii Române, în ultimii ani a onorat prinprezenţa sa posturile de Radio România Cultural şiMuzical, cu emisiuni a căror tematică se inspira din Lucrăriinstrumentale şi Corespondenţe Spirituale, emisiuni deadâncă profunzime şi împărtăşire muzicală, poetică, decultură românească şi universală. Pentru ascultătorii săi,Doru Popovici a fost vocea blând curgătoare care-şimanifesta vehemenţa pe aceeaşi frecvenţă şi lungime deundă cu bucuria. Era vocea imparţialităţii, a apartenenţei laspiritualitatea geografică românească, fără condiţionări sauinterdependenţe, în general fără nici un fel de rezerve în a-

şi exprima părerile, opiniile şi crezul. După cum singurdeclara la maturitate, cu mândrie combativă: “am fost antişi pe vremea comuniştilor, sunt şi acum”.

Profesor asociat la Universitatea Naţională deMuzică şi la Universităţile particulare “Luceafărul” şi“Spiru Haret” din Bucureşti, cunoaşte generaţii întregi deviitori interpreţi sau creatori, pe care-i îndrumă consecventspre universul muzicii româneşti. A publicat mii de studii,articole, cronici, recenzii în toate ziarele de mare tiraj şi înrevistele de specialitate (muzicale şi literare) din toată ţara,fiind considerat recenzentul “numărul 1” al manifestăriloreditoriale româneşti. În muzicologia românească, ctitor aloriginalităţii literare şi creatoare lansează ideea de interviutematic, al dezbaterilor istorice cu Dimitrie Cuclin camemorialist (“Falimentul verde”) sau de corespondenţăestetică cu Ion Piso (”Antifonarul epistolar”) şi scriitor demonografii (Nicolae Kirculescu, Mircea Popa, NicolaeBrânzeu, Ruxandra Donose, Miltiade Nenoiu). Doru

Popovici este, după cum l-anumit în trecut Zeno Vancea,“ultimul zimbru”, al epocii. Înacest fel se impune careprezentant de seamă şi totodatăpromovator asiduu al generaţieisale, menţinând starea de forţăculturală românească prindiscursul său fluent, princondeiul inspirat, prin muzica saadânc şi pozitiv naţionalistă, prinînsăşi existenţa sa înrădăcinată înfelul românesc de a fi.Istoriograful Viorel Cosmasintetizează în magistralul săuLEXICON - Muzicieni dinRomânia: “Drumul creator al luiDoru Popovici a mers – timp de ojumătate de veac – într-un perfectparalelism între compoziţie şimuzicologie, între literatură şi criticămuzicală, iar după 1990 cu accentemai pronunţate şi spre pedagogie...Dacă până către 1975 – 1980 amanifestat o atenţie sporită cătremuzica de operă şi simfonică, ulterior

s-a orientat mai mult spre muzica vocală, corală şi camerală”.“Am pledat şi pledez pentru o creaţie înrădăcinată

în spiritualitatea românească - mărturisea Doru Popovici -cu o întrepătrundere între tradiţie şi inovaţie, întru etic şiestetic şi cu teme majore. Pledez pentru protecţie socială,pentru cultură şi pentru răspândirea preceptelor christice.”

“Sensibil la majoritatea curentelor estetice avangardistela limbajele, sonore îndrăzneţe – comentează în Lexicon, ViorelCosma - Doru Popovici a trecut printr-o fază de dodecafonismautohton, printr-o sinteză serial bizantină, printr-un limbaj tono-modal, nefiind străin de influenţele impresioniste şi expresioniste,pe care le-a subsumat adeseori diatonicului modal de esenţăfolclorică românească.”

Ca muzicolog a dorit să teoretizeze, în prima etapă avieţii, experienţe şi cuceriri de compozitor privitoare lamuzicile Evului Mediu şi Renaştere. În componistică sesimte stilul poetic din care însă nu lipsesc accentesociopolitice ale complexei sale personalităţi creatoare.Considerăm că Doru Popovici, maestru care a dăruit ţării


Despărţirisale multe capodopere, nu este încă suficient debinecunoscut. Creaţiile sale componistice pe de o parte,scrierile sale muzicologice şi literare, de altă parte, nedezvăluie un artist bogat prin cultura şi măiestria cu carene-a cucerit, cu o forţă de muncă ce nu-şi află egalul printrecontemporani. Totodată, pentru cel ce ştie cum estealcătuită, din metal preţios, personalitatea ilustrului artist,descoperă un temperament ardent, capabil de inspiraţiimultiple în domeniul dramaturgiei muzicale şi poeziei,urcând mereu spre înalt, capabil să sufere stările nefericiteale drumului Golgotei, dar şi să intuiască frumuseţileparadisiace oferite de ceasurile reveriilor. De-a lunguldeceniilor, preocupările sale de creator s-au îndreptat cătregenuri şi ţeluri diferite, fie muzică de cameră,instrumentală, vocală, corală, muzică de orchestră oridestinată scenei de operă. Inspiraţia spiritual artistică atrecutului nostru, investiga pentru el adevărurile credinţeicreştine prin implicarea în bizantinism.

Privim cu admiraţie suita muzicii destinată Operelorce au urmat primelor două compoziţii de tinereţe,Prometeu, Mariana Pineda. Nunta, op. 30, Interogatoriuldin zori op. 47; Noaptea cea mai lungă, op.52; Statornicie,op. 102, libret propriu; Prostituata, op. 145; Întâlnire cuGeorge Enescu, op154; Giordano Bruno, op.155, ultimelepatru lucrări pe libret propriu. O viziune proprie a atrasascultătorii către numeroasele lucrări vocal-simfonice:Porumbeii morţii, În marea trecere, Patria mea, Omagiului Palestrina, In memoriam poetae Mariana Dumitrescu,Cântec de speranţă şi rezidire, Va fi odată…

Muzică simfonică – Simfoniile sale aparţin căutărilorcreatorului, preţuind retrospectiv gândirea premergătorilorîmbinată cu propria viziune cu sensurile unor fapte în cepriveşte perspectiva viitorului. Ecourile tematice lumineazăistoria omenirii, sensurile unor atitudini memorabile, fărăca prin aceasta Doru Popovici să cultive modalităţiprogramatice. Dacă nu a ignorat nuanţele modale alemelosului, structurile formale şi de limbaj orchestral însimfonism, a aşteptat revelaţia adevărurilor prezentului,valabil în continuare pentru el încontemporaneitate. Fiecaresimfonie este un capitolexistenţial, o filă scrisă în jurnalulde creator al compozitorului.Cine a citit parcursul celor patrusimfonii, astfel cercetate, capătădeja o temelie necesară încunoaşterea împlinirii artistului.Trecerea în timp aduce mereuceva nou, audiţia convinge şiimpune personalitatea oglindităîn partitură. Poem bizantin,Simfonia I; Simfonia II,“Spielberg”; Codex Caioni;Simfonia III-a Bizantină;Simfonia IV-a, Nicolae Iorga;Pastorale din Oltenia;Pastoraledin Transilvania.

Amintim din creaţiainstrumentală camerală: Frescăbizantină; Sonata bizantină; Inmemoriam Tristan Tzara. lucrăricorale, piese vocale, numeroasepiese inspirate de poeţi români,

muzică religioasă (Învierea Domnului), Madrigale,lieduri. Totodată, muzicologia, ca şi scrierile literare,întregesc peisagistica, elaborările oferind imagini deoriginalitate surprinzătoare a subiectelor abordate.Muzicologul Viorel Cosma caracterizează astfel acestescrieri în volumul citat anterior, al acestui gen particular deliteratură: “Uşurinţa mânuirii condeiului de compozitormuzicolog, scriitor şi critic muzical l-a singularizat pe acestfrecvent creator contemporan, ancorat în mişcarea noastrăculturală cu o forţă şi o putere de muncă surprinzătoare.” Aprezentat comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare, fiinddistins pentru valoarea susţinerilor publice pe întregteritoriul european. În acelaşi timp a fost Preşedinte alSocietăţii Muzica din Bucureşti (1972), fiind distins cuPremiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia (1953; 1969; 1972; 1975; 2004), cu Premiul UniuniiCompozitorilor din Jugoslavia, cu Premiul Pro Muzica alRadiodifuziunii Ungare (1971) cu Premiul AcademieiRomâne şi distins cu titlul de Comandor al RepubliciiItaliene.

Mi se pare imposibilă o atât de mare pierdere, acumcând cunoaştem suferinţa despărţirii. Chiar dacă noi vommai vorbi despre respectul faţă de artist, posibil deidentificat de la detaliu şi până la ansamblul unei vieţi, cumvom îndrăzni să-i pronunţăm numele, să-i ascultămînregistrările, în cartea de aur a muzicii româneşti, rămasemărturie, fără a şterge lacrima tristeţii fără seamăn a uneilumini întunecate de tragic, a unei flori care nu mai există.Cum să avem puterea să pronunţăm „adio Doru Popovici”,când tăcerea ne învăluie cu faldurile sale cernite...

Grigore CONSTANTINESCU

In memoriam Doru PopoviciAm scris cândva în presa muzicală că dacă nu ar fi

existat Doru Popovici, ar fi trebuit să fie inventat. Este ofrază ce am putea-o prelua ca motto al acestei evocări.

Nu îi voi pomeni şi dezvoltabiografia artistică, lucru laîndemâna oricui interesat desubiectul muzicii contemporaneromâneşti. Doru Popovici ne-alăsat o voluminoasă producţie departitură, eseuri şi critică muzicalăcare îmbracă câteva bune deceniide mărturie despre tot ce s-aîntâmplat în viaţa noastrămuzicală, la care acesta a participatactiv, fiind întotdeauna prezent.

Venit din România de Vestşi vlăstar al unei familii deintelectuali şi muzicieni de seamă,Doru Popovici s-a afirmat în modstrălucit în generaţia sa demuzicieni, care după anii 1950 aupus bazele unei expansiuni fărăprecedent a capacităţii şi talentuluicreator românesc în culturamuzicală internaţională a acesteiperioade de maximă efervescenţă.Este vorba despre o ralieresubstanţială şi originală a creaţiei

AM

Adio, pică frunza...Au trecut multe toamne de când Marian

Nistor a început să compună şlagăre pentruformaţia sa, Savoy, fireşte că milioane de frunze s-au aşternut de atunci pe sol, părăsind triste şi elecrengile copacilor, dar am fost fericiţi să constatămcă n-a “picat” ce este mai important: amintirearefrenelor de altădată, rămase la fel de popularepeste timp. S-a întâmplat la lansarea a două CD-uride către casa de discuri Eurostar, Venera şi PaulStîngă afirmându-şi încă o dată supremaţia faţă decelelalte case de producţie, cel puţin în ceea cepriveşte muzica uşoară tradiţională românească. Eibine, spaţiul de la etaj al magazinului Muzica a fostarhiplin, melomanii reluând laolaltă cu MarianNistor şi soţia sa, Dorin Paraschiv Nistor, absolutincredibil, fiecare refren al celebrelor “Domnişoară,domnişoară”, “Mulţumesc, iubită mamă!”, “Frunzamea albastră”, “Fă-mă, Doamne, o lacrimă”,


Despărţiri

Lansări discografice

muzicale româneşti la principalele tendinţe alemodernismului perioadei respective, cu apariţii de certăvaloare creativă, ducând uneori până la tulburătoaresingularităţi...

În generaţia sa de compozitori, Doru Popovici s-aafirmat prin vocea sa pătrunzătoare şi non-conformistă,prin protestul împotriva pompierismelor şi anacronismelorrezistente în mentalitatea unei epoci în care toate “ismele”şi mai ales paseismul stilistic se manifestau în mai toateformele de artă împotriva cărora D.P. s-a manifestat cuvehemenţă. În felul său, devenise un fel de porta-voce acelor mai actuale orientări din avangarda muzicii acelor anişi apariţiile sale fie în public, fie în presă, fie în radio şiteleviziune produceau stupoare şi scandal! Pe bunădreptate, evident, într-o epocă de „îndrumare“ politică aculturii de către tot felul de ajunşi în funcţii de decizie şidotaţi în mare parte cu o imbecilitate funciară şi agresivă„conform liniei Partidului”... De cele mai multe ori înbreaslă, „indicaţiunile” politice se afirmau ca o luptă petărâm stilistic, o opresiune de gândire şi limbaj artisticcondimentată cu frazeologie politică spre „a face bine” laautorităţi... Autorităţi care oricum nu ştiau ce şi cum estemuzica şi erau sfătuite de decidenţii în funcţie politico-administrativă din breslele artistice atât cât rezistau înfuncţii. În Uniunea Compozitorilor problema era mai multdecât la ordinea zilei în perioada acelor ani, când se închegao altă direcţie estetică în noua muzică românească. Marelematematician Grigore Moisil devenise în perioada anilor’60-’70 a Concertelor-Dezbatere de la Sala Radio (o acţiuneiniţiată şi organizată, printre alţi muzicieni importanţi, deDoru Popovici) un frecvent participant, de cea mai înaltăţinută intelectuală, la discuţiile despre noul fenomenmuzical ce se desfăşurau în urma prezentărilor în primăaudiţie a muzicii celor mai tinere generaţii (şi nu numai).Acesta susţinea, printre butadele sale celebre, şi faptul că„până acum niciun parlament nu a emis o lege care săinterzică omului să fie imbecil”!!! Câtă actualitate a acesteiconstatări, dacă privim şi astăzi prin jur...

Doru Popovici a trecut prin faze contradictorii înviaţa sa, fiind un personaj intens temperamental, lucru care

i-a creat şi simpatii şi adversităţi, uneori ireconciliabile. PeDoru Popovici era inutil şi nesemnificativ să te superi. Nicipe sine nu a reuşit să se supere vreodată. Deoarecefunciarmente a fost un om bun, generos şi incapabil săinvidieze succesele unui coleg. A sprijinit şi a promovat fărărezerve tot ce apărea interesant în lumea noastră muzicală,cu precădere tineretul artistic (nu numai muzical!). A fosttot timpul pretutindeni ca să vadă, să audă şi apoi să scrie,să scrie, să scrie... Se considera un liric incorigibil şi înmuzica sa distingem pagini de cea mai înaltă calitateartistică. Îmi amintesc că în urma unei întâlniri de la AurelStroe acasă, întâlniri săptămânale în anii ’50, în carediscutaserăm despre sistemul dodecafonic, la următoareaîntrevedere Doru Popovici a venit cu Trei Cântece deSupliciu, scrise în limbaj dodecafonic pentru pian solo, pecare mi le dedicase. Nu am mai ajuns să i le cânt deoarecepreocupările mele luaseră altă direcţie. DanConstantinescu, cu umorul său fin, spunea că lucrarea ar fi„un supliciu inutil”... Dar oricum, la acea vreme DoruPopovici se considera primul dodecafonist român (nimenipe atunci însă nu cunoştea Sonata pentru pian de Matei Socorscrisă în perioada interbelică…). Mult mai târziu, prin anii’70, ascultându-mi cantata Domnişoara Hus, pe lirica lui IonBarbu, Doru Popovici m-a marcat cu o sintagmă pe care ampetrecut-o toata viaţa ca un fel de etichetă, şi anume eufoniabalcanică în care se încadrează muzica mea. Nu ştiu dacămulţi au avut o intuiţie de aceeaşi pătrundere în ceea ce amscris. Doru Popovici avea o memorie prodigioasă desintagme celebre pe care le disemina în toate discursurilesale şi care deveniseră un fel de marote. Din voluminoasa saproducţie pe toate planurile nu ştiu întrucât totul s-ar puteasitua pe acelaşi plan valoric. Dar toate la un loc reflectă maimult decât orice o prezenţă de neînlocuit în perimetrulnostru cultural. Dispariţia sa şi boala care l-a ţinut departede noi în ultimii ani constituie pentru toţi cei care l-auadmirat şi l-au iubit o mare şi inevitabilă pierdere.

Dumnezeu să-l odihnească şi să-i dea liniştea pe careîn viaţă nu şi-a găsit-o nicicând. Asta-i lumea noastră!

Nicolae BRÂNDUŞ

Marian Nistor alături de soţia sa


Lansări“Noapte de mai”. Şi au făcut-o nu numai interpreţii AurelMoga şi George Cantea, pentru care aceste cântecereprezintă o parte însemnată din viaţa lor de artişti, dar şi,spre surpriza noastră, participanţi tineri, atraşi de muzicauşoară cu valenţe melodice şi poetice ce corespundsufletului românului. Se înţelege, însă, bună parte din ceiprezenţi crescuse cu aceste refrene, se vedea asta nu numaidupă părul încărunţit, dar şi după emoţia vizibilă şi chiardupă lacrimile şterse pe furiş din colţul ochilor. Mulţi dintreei sunt nelipsiţi de la aceste lansări discografice, făcândparte din Asociaţia culturală “Credinţă şi demnitate”,condusă de o admirabilă animatoare, Valentina Spânu. Lamicrofon fiecare a depănat o poveste legată de MarianNistor şi Savoy: Aurel Moga despre faptul că de fiecare dată

în turneele de peste hotare, mai ales în SUA şi Canada, i secere să cânte unele din melodiile amintite mai sus, iar LuciaPopescu-Moraru despre anii frumoşi de la Radio România.Binecunoscuta realizatoare ne-a amintit cât de solicitateerau toate cântecele formaţiei Savoy în scrisorile trimiseRadiodifuziunii şi cât de actuale s-au dovedit ele, un timp(până când totul s-a degradat la postul public), şi după1990, difuzarea acestora bătând adevărate recorduri. Aşacum s-au petrecut lucrurile şi peste hotare, cu piesa“Domnişoară, domnişoară”, difuzată intens şi prezentă întopurile muzicale de la BBC şi de la posturi din Suedia.Inginerul Doru Chiriacescu, fost vecin de bloc cu MarianNistor, la un moment dat, pe str.Făinari, a povestit un episodamuzant. În noaptea când, lasfârşitul anilor ’80, un cutremur azguduit serios Capitala, evident cătoţi locatarii au coborât speriaţi înstradă, dar atmosfera a fost rapiddestinsă de Marian, care venise cuchitara sub braţ şi a început săcânte! Primul album din cele două,Best 7, poartă titlul “Mulţumesc,iubită mamă!” şi marchează 55 deani de activitate a lui Marian Nistor,care semnează 17 dintre cele 19titluri, celelalte fiind piesainstrumentală “Arrival” (ABBA),respectiv “Până la lacrimi” (titluoriginal “Ca prima oară”) de IonAldea Teodorovici, piesă cântatăfrecvent de Savoy în concerte.Pentru că este cazul să amintim că

formaţia Savoy a bătut toate recordurile în ce priveştenumărul de spectacole şi de spectatori în cursul carierei,acompaniind, înafara recitalului propriu, toate marilevedete ale genului, în funte cu Angela Similea, MirabelaDauer, Dan Spătaru, Corina Chiriac, Marina Voica, CornelConstantiniu, atât în turnee, cât şi pe scena festivalurilorimportante, Mamaia sau “Melodii”. Cel de-al doilea album,Best 8, intitulat “Pe lumea asta tu eşti un inel”, este dedicataniversării a 35 de ani de activitate a Dorinei ParaschivNistor. De subliniat că deşi ea este la bază solistă de muzicăpopulară, pe ambele discuri îşi împleteşte armonios şiconvingător glasul cu acela al lui Marian Nistor. Pe acest aldoilea album el semnează 18 din melodii, a 19-a fiind oprelucrare a unui colind maramureşean. Pe CD-uri, înafaracelor deja amintite figurează şi alte titluri de referinţă, ceeace a făcut ca solicitarea de albume cu autograf să fie foartemare. Ne referim la “Iertările”, “Balada izvorului”,“Povestea lui Păcală”, “Nostalgie”, “Pădurea fermecată”,“Într-un sat de pescari”, “O viaţă şi încă o zi”, “Ultimulromantic”, “Luntrea”. Cum spuneam, după fiecare melodiecântată de cei doi pe scenă intervenea unul din invitaţii deonoare, cele mai consistente luări de cuvânt fiind alecompozitorilor în studiourile cărora s-au realizatînregistrările, fiecare istorisind câte ceva din colaborarea dedecenii cu muzicianul omagiat. Este vorba de Jolt Kerestely(studioul Midi Sound, unde el se află la pupitru alături defiul său Andrei), respectiv Mircea Drăgan (“DrăganMusic”), ambii fiind extrem de volubili şi sac fără fund deîntâmplări amuzante. Fireşte, ultima intervenţie a fost cea aproducătorului Paul Stîngă, după care doamna VeneraStîngă a invitat pe toţi cei prezenţi la gustarea oferităîmpreună cu cofetăria Claus, precum şi, fireşte, la obişnuitasesiune de autografe.

Cu puţin timp în urmă, Marian şi Dorina ParaschivNistor au fost invitaţi la un club, unde, spre surprindereachiar şi a lor, sutele de spectatori de până la 30 de ani aucântat cu foc împreună cu ei toate marile hit-uri Savoy. Astaînseamnă cu adevărat popularitate, iar această neuitare şimai ales actualitate a succesului în rândul tinerei generaţiidovedesc din plin că adevăratele valori ale muzicii uşoareromâneşti sunt perene şi nu vor îmbătrâni niciodată...

Octavian URSULESCU

Familia Nistor alături de Mircea Drăgan


LansăriFără vacanţă!

Aşa s-ar putea caracteriza, pe drept cuvânt,activitatea prodigioasă a Viorelei Filip, chiar când are...vacanţă oficială de la Şcoala populară de artă, unde esteprofesoară. Fiindcă este evident că nu stă o clipă: absolventăde Conservator şi membră a UCMR, are la activ circa 2000de texte pentru cântece, mai bine de 100 de compoziţii,lansând în paralel, ca dascăl de canto, zeci de elevi care au

devenit binecunoscuţi. Plus că este membră în jurii şiorganizează şi un festival ce-i poartă numele! Aşa încât nustă o clipă, desigur înafara momentelor dedicate soţului ei,Cristian Bîrlădeanu, doctor în muzică, albumul lansat decasa de discuri Eurostar fiind de altfel un dar la aniversareaa 25 de ani de căsătorie. Albumul poată titlul care ne-ainspirat şi pe noi, “Dragostea nu ia vacanţă”, după piesa luiFrancisc Reiter, şi include mai toate şlagărele lansate deinterpreta cu voce impresionantă într-o carierăexemplară. Este vorba de cântece compuse deDumitru Lupu (cele mai multe), dar şi de JoltKerestely, Marcel Dragomir, Dan Iagnov,Corneliu Meraru, Gh. E. Marian, Ioan Ona,Nicolae Caragia şi Vicenţiu Perniu. Acesta dinurmă este actualul dirijor al orchestrei Teatrului“Al. Davila” din Piteşti (cu care colaborează PaulSurugiu-Fuego), fiind în urmă cu trei deceniijunele pianist al orchestrei în turneele de maresucces ale instituţiei argeşene, la care luau parte,înafară de Viorela Filip şi Dumitru Lupu - GabrielDorobanţu, Cătălin Crişan, Ileana Şipoteanu,Daniel Iordăchioae, Otilia Rădulescu. Esteimpresionant gestul interpretei de a nu lăsa uităriinumele unor autori valoroşi, cum ar fi CorneliuMeraru (fost trombonist în marea orchestră Radioa lui Sile Dinicu), Ioan Ona (profesor la Ploieşti,unde a lansat câteva voci foarte bune), Gh. E.Marian (în egală măsură valoros realizator laTVR), nemaivorbind de Dan Iagnov, a căruimemorie este din fericire cinstită prin albumelelansate în regie proprie de Mirela Briţchi. Conform tradiţiei,toţi cei prezenţi la foarte reuşita lansare de la magazinulMuzica au venit la microfon şi au creionat personalitatea

artistei, istorisind şi episoade mai puţin cunoscute dincolaborarea lor. Echipa de elită a compozitorilor de pe disca fost reprezentată la cel mai înalt nivel de Jolt Kerestely,care fie vară, fie iarnă, fie ploaie, fie ninsoare soseşte la toateevenimentele pe... bicicletă, fiind un adevărat campion lacei 84 de ani ai săi! Dintre colegii textieri a ţinut să nulipsească Marian Stere, care este şi redactor la RadioRomânia Internaţional. Un “trio formidabil”, cum se chemao emisiune TV celebră a lui Titus Munteanu, a fost alcătuitdin glorii ale Radio România...de altădată, fiindcă maitinerii realizatori de azi nu vin la evenimente privindmuzica uşoară românească nici să-i pici cu ceară (oricum n-o cunosc şi n-o difuzează, aşa că nu e nici o pagubă). Estevorba de Titus Andrei, care a condus redacţia despecialitate a postului public până când un “reformator”a... desfiinţat-o, şi de colegele sale Lucia Popescu Moraru şiAdriana Marian. Toţi trei, absolvenţi de Conservator, audovedit încă o dată ataşament faţă de genul muzical şiartiştii promovaţi cu devoţiune şi respect decenii la rând,elogiind, ca şi Kerestely, muzicalitatea şi calităţile vocale aleViorelei Filip. În discursul fiecăruia dintre ei, dar şi al altorinvitaţi, s-a simţit amărăciunea faţă de starea de lucruri dela Radio România, unde o mână de neaveniţi şinecunoscători sfidează pe faţă muzica uşoară românească,şi asta, repetăm, la Radio ROMÂNIA! Se înţelege, cele mainumeroase prezenţe, înafara admiratorilor şi elevilor săi,au fost înregistrate din tabăra colegilor de breaslă, care audovedit încă o dată o pilduitoare solidaritate. Au venit şiau elogiat personalitatea sărbătoritei (fiindcă asta era defapt) Marina Florea, Natalia Guberna, Ioana Sandu, AurelMoga, Carmen Anton, Camelia Florescu, mulţi dintre ei larândul lor colaboratori apropiaţi ai casei de discuriEurostar. Fireşte, “concluziile” au fost trase de Venera şiPaul Stîngă, care la final i-au invitat pe cei prezenţi la oprelungită sesiune de autografe şi la tradiţionalul cocktail.Acest album, binevenit, marchează revenirea Viorelei Filipîn prim-plan, pentru că ar fi fost păcat ca ea să semulţumească cu rezultatele de la catedră şi cu premiile de

la festivaluri, mai ales că, printr-o cuceritoare interpretare-surpriză, i-a “ameninţat” pe soţii Stîngă că următorul eialbum va fi unul de muzică populară!

Lelia PRUNDU

Viorela Filip

Gheorghe Sărac: „A venit aseară mama”

Binecunoscutul interpret de romanţe Gheorghe Sărac ne propune, sub egidaBiharia Internaţional, această frumoasă colecţie de 16 lucrări clasice, intrate înpatrimoniul genului. În booklet sunt tipărite versurile tuturor cântecelor, din păcatefără a fi menţionaţi autorii acestora, dar nici compozitorii... Redactor muzical:Daniela Roxana Gibescu; maestru de sunet – Vasile Sibana; postprocesare-FlorentinaHerghelegiu. Acompaniază formaţiile orchestrale conduse de George Carabulea,Paraschiv Oprea, Marius Olmazu.

Nicolae Niţescu: „Mi-e dor de acasă”

La standul special pe care l-a avut laFestivalul naţional al romanţei “Crizantema deaur” de la Târgovişte, casa de discuri Eurostar a

lansat sau a reeditat o serie de albume mult gustate de melomani. Între acestea, la locde cinste, discul de faţă, cu regretatul interpret Nicolae Niţescu. Acesta a scris paginide neuitat pe scena festivalului, reamintite ascultătorului de azi de câteva romanţecu parfum de toamnă. Dar, înainte de toate Niţescu a fost una din marile voci alemuzicii noastre uşoare, drept care CD-ul include creaţii memorabile semnate de IonVasilescu, Elly Roman, Vasile Veselovski, Henry Mălineanu, Gelu Solomonescu,Gherase Dendrino. Între titlurile care vă vor trezi dulci reverii se numără “Primulnostru tango”, “Cele mai frumoase fete”, “Hai acasă, puişor!”, “Iubesc femeia”, “Cecauţi tu în viaţa mea?”, “Astăzi e ziua ta”, “Fetiţele din Bucureşti”... (O. G.)


Albumul cu amintiriEdiţia de azi a albumului este una mai specială,

aşa cum se va vedea, chiar dacă toate cele trei imagini,exclusive, sunt legate de istoria muzicii uşoare româneşti.În prima fotografie regăsim familia Cristinoiu într-unuldin momentele fericite, compozitorul Ion Cristinoiu şisoţia sa Mariana încadrându-l pe viitorul muzicianBogdan, dedicaţia înscrisă în colţ (“De la cei mici pentrucei mari şi dragi de la familia Cristinoiu”) fiindemoţionantă, dar şi amuzantă, cunoscând staturaminionă a celor trei. Cum reputatul compozitor, dirijor,instrumentist, autor al unui valoros manual de percuţie,textier şi poet s-a stinsdin viaţă cu ani înurmă, văduva sa facenaveta anual în SUA,unde este stabilitBogdan împreună cufiica sa. Reamintim

faptul că Bogdan Cristinoiu a semnat câteva melodiifoarte reuşite, între care autenticul şlagăr “Un actorgrăbit”. În a doua imagine figurează o bunicuţăcăreia rock-ul autohton îi datorează imens. Estevorba de legendara “Tuşi”, mătuşa lui NicolaeCovaci, liderul formaţiei Phoenix, fotografiată chiarîn faţa căsuţei din str. Moţilor nr. 2 din Timişoara,în care Nicu îngrămădise lângă toţi pereţii neuitateleboxe Marshall. “Tuşi”, care se declara, din tot ce seasculta acolo, fan... Jethro Tull, îşi diviniza nepotul,pe care-l proteja de vizitatori. Povestea MirceaBaniciu cum a bătut într-o zi la uşă, de dincolo decare s-a auzit glasul mătuşii, cu accentul bănăţeaninconfundabil: “Şine-i? Nicu nu-i acasă, dorme!”. Însfârşit, în a treia imagine îl regăsim pe Paul Surugiu-Fuego acum două decenii, într-o postură pe care cu siguranţă a perfecţionat-o în acestrăstimp, aceea de bucătar – aoleu, ne iertaţi, îi jignim dacă le spunem acum altcumvadecât “chefi”! Apropiaţii declară că Paul este un maestru al artei culinare, talentmoştenit de la mama sa.


LauriPremiile “Stela Popescu”

Aflată la prima ediţie, Gala Premiilor “StelaPopescu” a premiat femeile de succes cu o carieră îndomeniile în care Stela Popescu a performat. Astfel, pescena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” au fostdecernate Premiile “Stela Popescu” pentru Excelenţă înTeatru, Cinematografie, Muzică, Televiziune, Premiul

pentru întreaga carieră, precum şi Trofeul de Excelenţă“Stela Popescu”. Iniţiat de Doina Maximilian, evenimentula fost organizat de Spider Group, în colaborare cu DropiaFilm şi cu sprijinul Teatrului de Revistă „ConstantinTănase”. În aceeaşi seara, a avut loc în foyerul Sălii Savoy şivernisajul expoziţiei de fotografie dedicată actriţelor StelaPopescu şi Cristina Stamate, expoziţie semnată de DragoşZaharia.

Gala a fost prezentată de actorii teatrului Tănase,Ana Maria Donosa şi Cristian Simion, care au evocatpersonalitatea marii actriţe printr-un dialog emoţionant:

Cristian Simion: “Toţi cei care o cunoşteam ştiam cât demult doamna Stela Popescu iubea viaţa. Întotdeauna dornică sătransmită celor din jur încredere, voie bună, curaj... De câte orimă aflam în preajma ei n-aveam cum să nu mă fi molipsit deenergia, optimismul, de căldura ei... Spune şi tu Ana dacă asuprata prezenţa ei nu avea aceeaşi impact”.

Ana Maria Donosa: “O studiam, mă gândeam mereucum să îi descopăr secretul – ce anume o face unică şiincomparabilă… Am aflat cred: sinceritatea ei, plăcerea pe care oemana atunci când se afla în faţa publicului… Doamna Stelaiubea oameni, îi plăcea să fie înconjurată de lume, să iasă mereudin casă, îi plăcea să ajute pe toţi, era dependentă de aplauze şi dezâmbetele publicului”.

Premiul de excelenţă pentru Teatru a fost acordatactriţei Adriana Trandafir de către actorul şi regizorul DanTudor, cel care a regizat şi spectacolul dedicat marii actriţeintersectat la 80 de ani de viaţă şi peste 60 ani de carieră.Premiul pentru muzică a fost decernat Andrei de cătrecompozitorul Horia Moculescu. “Toată lumea fuge debătrâneţe… Bătrâneţea îmi dă voie să vă spun câte zeci despectacole am avut împreună cu Stela” - a spus compozitorul

Horia Moculescu. “Am un nod în gât… Am cunoscut-opersonal pe doamna Stela Popescu. Am reuşit să o ţin în braţe, să-i spun cât de mult o iubesc şi o admir. Ştiu că multă lume şi-adorit acest lucru. Eu mă simt mândră că am reuşit să o strâng înbraţe”, a spus, la rându-i, Andra.

“Dacă aş putea să cânt emoţiile pe care le-am trăit pe scenasălii Savoy a Teatrului Tănase, piesa ar fi o combinaţie de versurişi acorduri fericite” – a scris Andra pe blogul său. “Pentru că

am primit un premiu care măonorează: premiul Stela Popescupentru excelenţă în muzică. Deasemenea, cuvintele unui prietendrag şi artist, Horia Moculescu,m-au făcut să îmi dau seama, încăo dată, că sunt o norocoasă să facceea ce îmi place, dar şi să am înjurul meu oameni speciali, calzi,care au crezut mereu în mine şi m-au susţinut. Da, dragilor, amprimit două premii seara trecută,premii la care nu mă aşteptam,pentru că sunt legate dedoi oameni pe care îi preţuiescnespus şi cumva simt că, pe lângăei, eu mai am încă multe deînvăţat. Unul dintre ei nu mai eprintre noi: Stela Popescu. Cutoate acestea, la Gala PremiilorStela Popescu ne-am amintit cudrag de prietena, actriţa,

Horia Moculescu, Andra

Dan Dimitriu, Alexandru Arşinel


Lauricântăreaţa, talentata şi minunata Stela. Fiecare cu poveşti, culacrimi, cu bucurie şi tristeţe – am rememorat clipe în care aceastăfemeie minunată a apărut în viaţa noastră şi, cu siguranţă, ne-afăcut-o mai frumoasă. Stela Popescu a fost şi este o sursa deinspiraţie pentru toţi artiştii… Se spune că artistul aparţineoperei sale şi nu opera artistului. În cazul Stelei Popescu, aceastaa aparţinut, fără îndoială, publicului său, care a iubit-o şiadmirat-o într-un mod cu totul aparte. Puţini au fost actorii de lanoi care au avut puterea de a descoperi care sunt frământările

sufletului şi de a-l emoţiona cu atât de multă uşurinţă, să-l facăsa râdă atunci când lui îi vine să plângă. Avem multe de învăţatde la Stela Popescu… Am privit-o mereu cu admiraţie şi de fiecaredată când dădeam una peste alta la diverse emisiuni, nu puteamsă nu îi observ eleganţa, energia pozitivăpe care o emana, şarmul ei boem, dar maiales umorul. Mă simt onorată pentruacest premiu şi sper ca prin muzica measă duc mai departe ceea ce Stela şi mulţiartişti de la noi, au încercat să facă: săbucure, să emoţioneze, să aline doruri şidorinţe neîmplinite. Discursul care mi-arăpit cuvintele şi m-a emoţionat: iubireacelor dragi valorează mai mult decât oricepremiu. Al doilea premiu a fost faptul cpdomnul Horia Moculescu a urcat pescena să îmi ofere acest premiu şi m-aprezentat într-un mod în care, eu ştiamcă mă iubeşte!, dar mi-a depăşitaşteptările. Şi faptul că el mă vede aşacum m-a prezentat m-a emoţionat foartetare şi a fost foarte greu să-mi găsesccuvintele de mulţumire pe scenă. Dupăatâţia ani de carieră, uite că se întâmplă şiacest lucru. M-am blocat de emoţie. Deşiaveam un speech pregătit în care să spunmai multe lucruri, am vorbit din suflet şi din tot respectul şidragostea mea faţă de Stela Popescu, faţă de Horia Moculescu,care a fost acolo şi mi-a înmânat acest premiu. Sunt foarte multevoci frumoase în România. Şi totuşi, eu am fost aleasă să primescacest premiu. Mulţumesc din toata inima pentru aceste momente

aparte! Stela Popescu, rămâi în sufletele noastre drept una dintrecele mai talentate actriţe din România! Te iubim!”

Lauren iu Damian, preşedinte UCIN a oferitPremiul pentru Televiziune binecunoscutei prezentatoareTeo Trandafir care a spus: “Stela doar şi-a rărit apariţiilepublice. Un artist de o asemenea talie nu are vreme de muritniciodată”.

Premiul de Excelenţă “Stela Popescu” pentruîntreaga activitate a fost acordat de către Adrian Titieni

marii artiste Tamara Buciuceanu Botez,una dintre cele mai bune prietene, de-oviaţă, a actriţei. Alexandru Arşinel afost cel care a decernat Trofeul deExcelenţă pentru merite deosebiteAdelinei Toncean.

Gala s-a încheiat cu premierafilmului “Popeasca”, un documentardespre o Stela Popescu pe care doarcineva care o cunoaşte atât de bine capropria nepoată ar putea-o scoate laiveală. Regizoarea Stanca Radu ne-apropus un film despre bunica sa, cumateriale de arhivă, interviuri şi cusecvenţe de teatru şi film. “Deşi amajuns la finalul premierilor, nu ne luămrămas bun de la Stela” – a spus actorulCristian Simion. “Este greşit să spui căartişti precum Stela Popescu, TomaCaragiu, Amza Pelea sau Dem Rădulescuse nasc doar odată la 50 de ani. În realitateei nu se mai nasc. Cu siguranţă vin alţii...Însă ca viitoare generaţii de artişti să poată

să ne dăruiască măcar o parte din câte ne-a dăruit şi a făcut Stelaei trebuie să afle cine a fost Stela Popescu. Vă oferim în aceastăseară o mărturie despre cine a fost marea Stela, un filmdocumentar realizat de nepoata artistei Stanca Radu în ultimii

doi ani a vieţii bunicii sale şi pe care a apucat să-l vadă în varaanului în care a plecat dintre noi”. A rămas profundimpresionata şi cuvintele ei au fost “Pare-se că de-acum încolonu prea mai am ce face …”

Oana GEORGESCU

Vasile Muraru

Lauren�iu Damian, Teo


Punctul pe j... azzNobleţea unui gest

Cu excepţia Aurei Urziceanu, poate că muzicianulromân de jazz cel mai acreditat pe plan internaţional a fostPeter Herbolzheimer, venit pe lume în ultima zi a anului1935, pe strada Câmpineanu din Bucureşti (în promiximitateaactualei Săli a Palatului). Fiu al unui etnic german originar dinNürnberg şi al mamei născută la Brăila, Peter Herbolzheimera emigrat în Germania împreună cu familia în 1951, dupăabsolvirea liceului. Din Germania a plecat în 1953 pentrupatru ani în SUA, acolo a fost şi ucenic la fabrica deautomobile Ford, a cântat ca acompaniator la ghitară alcâtorva grupuri şi orchestre, însă – spirit european get beget– nu a fost foarte atras de ambientul de peste ocean, revenindpe bătrânul continent în noua sa patrie. A renunţat la ghitarăşi a optat definitiv pentru trombonul cu pistoane (valvetrombone) pe care l-a studiat la Conservatorul din Nürnberg,adoptându-l în calitate de instrumentist de jazz practicant.Până spre finele anilor ’60 a evoluat în mai multe combo-uri şiorchestre, inclusiv în vestitul colectiv orchestral al lui BertKaempfert. Pentru ca în 1969 să pună bazele ansamblului carei-a conferit celebritatea: „Rhythm Combination & Brass”(RC&B); big band cu o componenţăaparte, incluzând un numărmultiplicat de instrumentişti latrompete, tromboane (Brass Section),în secţia ritmică (Rhythm Section) şirenunţînd în schimb la saxofonişti(cu excepţia unuia singur ca solist,Herb Geller, mai târziu şi FerdinandPovel), întrucât pe atunci, pentruenergicul stil jazz rock cultivat cuasiduitate de acest ansamblu,saxofoanele – instrumente de suflatcu ancie (Reed Section) – nu i sepăreau suficient de incisive! Ulterior,formula iniţială a fost completată şicu saxofoane, devenind astfel un lineup de big band clasic, dar păstrându-se genericul RC&B.

Într-un articol publicat derevista „Actualitatea muzicală” înmai 2008 (anul când PeterHerbolzheimer a dirijat Big band-ulRadiodifuziunii Române, prilej cucare el a primit din partea DirecţieiFormaţii Muzicale a SRR o Diplomăde Excelenţă), mi-am permis a-l numi a giant of jazz – ungigant al jazz-ului, fără teamă de a exagera cumva. Căci nudoar dirijor de excepţie al unor big band-uri europene cumuzicieni având vârste cuprinse între 14 şi 75 de ani –orchestre ale căror repetiţii meritau a fi socotite tot atâteaetape ale unui masterat în jazz –, nu doar mentor al tinerelortalente, dăruit cu genuin tact pedagogic, Peter Herbolzheimers-a impus totodată ca măiastru aranjor / orchestrator şiprolific compozitor... De amintit în acest sens acordareaPremiului I la ediţia 1974 a Concursului Internaţional îndomeniul Creaţiei de Teme de Jazz de la Monaco şi selectareaunei compoziţii care-i purta autograful, drept melodieinaugurală a Olimpiadei de la München. Mai putem adnotadespre prestigioasele conlucrări în concerte şi în studiouri deînregistrări discografice cu staruri ale jazzului de peste oceanşi din Europa, despre numeroasele colaborări cu diferiteposturi de radio, de televiziune şi cu diverse orchestre care i-au solicitat periodic prezenţa. Dintre numele interpreţilor demarcă ce au beneficiat prin ani de realizări împreună cuilustrul muzician, sunt de menţionat Stan Getz, Nat

Adderley, Esther Phillips, Gerry Mulligan, TootsThielemans, Albert Mangelsdorff, Clark Terry, DianneReeves, Chaka Khan. Iar printre remarcabilii instrumentişticare au făcut parte din faimosul „Rhythm Combination &Brass” considerat de top timp de mulţi ani în jazzulcontinental, să-i numim pe Allan Botschinsky (Danemarca),Art Farmer (SUA), Dusko Goykovich (Bosnia), PalleMikkelborg (Danemarca), Ack van Rooyen (Olanda) _i JiggsWhigham (SUA) la instrumente de suflat din alamă, iar dinaugmentata secţie ritmică (două instrumente cu claviatură,ghitară, bas, baterie, percuţie) pe notorii Dieter Reith, HorstMühlbradt (ambii din Germania), Philip Catherine (Belgia),Niels-Henning Ørsted Pedersen, Bo Stief şi Alex Riel (toţitrei din Danemarca), Grady Tate (SUA), Nippy Noya(Indonezia).

Să nu omitem a consemna că între anii 1987 şi 2006,Peter Herbolzheimer a condus Big band-ul de tineret alGermaniei – Bundes Jazz Orchester (BuJazzO) cu care arealizat câtva discuri şi a întreprins zeci de turnee pe multemeridiane, inclusiv în România în trei rânduri (în 1995, 1998şi 2005), acest excelent colectiv susţinând concerte înPortugalia, ţările baltice, Rusia, Statele Unite ale Americii, ţăriale Africii de Sud, Austria, Croaţia, Namibia, Turcia, Cehia şi

fireşte, în Germania. Până la sfârşitulanului 2006, Peter Herbolzheimer afost prim-preşedinte al FederaţieiGermane de Jazz (Union DeutscherJazzmusiker – UDJ), cu sediul înBonn. Ilustrul senior al baghetei adirijat şi alte big band-uri de tineret,precum Yamaha Jazz Orchestra,după cum memorabil va rămâne şiturneul întreprins sub conducerea saîn perioada 18 aprilie - 7 mai 2009,încheiat în ţara noastră, al renumiteiEuropean Jazz Orchestra (EJO). Latoate cele spuse, adăugaţi valoareade patrimoniu a peste 30 de albumediscografice sub nume propriudestinate prezentului şi posterităţii!

Peter Herbolzheimer a iubitcu pasiune România, fără a uitanicicând limba maternă, neocolindnici un prilej de a reveni în ţaranatală. În ultimii ani ai existenţei salepământene (s-a stins din viaţă la 27martie 2010, la Köln, în vârstă de 74de ani), marele nostru contemporan

a acceptat de mai multe ori invitaţia Big band-ului Radio dea-l dirija în concert (fiecare prezenţă pe podium precedată decinci - şase consistente repetiţii), ultimul recital având loc înSala Radio în seara de 19 octombrie 2008. A lăsat pentrubiblioteca muzicală a Radioului zeci de partituri proprii – fieacestea inspirate compozţii, fie măiastre orchestraţiireînveşmântând teme din repertoriul de largă circulaţie algenului. Această preţioasă zestre a constituit unul dintreprincipalele argumente ce au legitimat configurareaconcertului – tribut (urmat anul acesta, mai mult ca sigur, deun disc – tribut) datorat memoriei marelui dispărut, concertsusţinut în seara de 31 ianuarie a. c. de Big band-ul Radio subautorizata conducere a lui Ionel Tudor.

Denumit „Remember Peter Herbolzheimer”, acestomagiu postum, acest emoţionant gest de nobleţe şi trăireafectivă sublimată în expresie, în nuanţe şi culoare de sunet,a cuprins cinci minunate creaţii / aranjamente alemuzicianului, purtând genericele „Just Like That”,„Filibuster”, „Small Hours”, „Ballad For A Friend”, „Blues InMy Shoes” (unul din cele mai performante bluesuri ale

RememberS-au adunat opt decenii de la naşterea lui Richard

Oschanitzky. A fost un muzician al timpului său, un muzician alviitorului. Şi-a însuşit ca autodidact cele mai valoroase tipuri decompoziţie din secolele trecute. L-a impresionat pe profesorul MihailJora, de la Conservatorul bucureştean, şi prin înţelegereaconcepţiilor de scriitură academică din secolul XX (Stravinski,Bartok). A fost un excelent muzician de jazz (compozitor,orchestrator, aranjor, pianist, vibrafonist). Cultivând permanentmuzica academică şi jazz-ul, a găsit mijloacele de a împăca cele douămoduri de închegare a ideilor prin Dublul Concert pentru pian,saxofon tenor, orchestră simfonică şi bigband. A fost un herald aletno-jazzului, gen muzical care a cuprins astăzi aproape toată lumea.A scris multă muzică de film, a fost poet. Totul în numai 20 de ani deactivitate. A fost un artist despre care mai rămân multe de aflat.

Alex VASILIU


Punctul pe j... azzjazzului românesc) şi şase admirabile orchestraţii „desenate”pe portative de pana sa de maestru: „Billie’s Bounce” (CharlieParker), „Emily” (Johnny Mandel), „Milestones” (MilesDavis), „My Foolish Heart” (Victor Young, NedWashington), „Cherokee” (Ray Noble), „Anthropology”(Charlie Parker).

Pastelatele policromii timbrale, învăluitoarele armoniiambientale, mobilitatea, swingul ritmurilor alerte, dinamicasuplă a creşterilor / descreşterilor de intensitate au fostpigmentate odată în plus prin creativitatea spontană dovedităcu notabilă eficienţă, cu sinceritate, asumare afectivă şi patosde soliştii instrumentişti Sebastian Burneci, Silviu Groaza,Silviu Albei (cu toţi cântând la trompetă, alternativ laflugelhorn), Paolo Profeti, Dan Marin Ioniţă (ambii lasaxofoane alto), Diana Suciu (saxofon tenor), George Natsis(pian), Liviu Negru (ghitară), Laurenţiu Zmău (baterie)... ei şicolegii lor coordonaţi cu aplomb de gestul dirijoral ferm al luiIonel Tudor.

A fost, la început de an, un concert – eveniment!

După 20 de ani„Fugit irreparabile tempus” – acest celebru dicton (de

fapt versul 284) înscris acum mai bine de două milenii deilustrul poet latin Vergiliu în capodopera sa „Georgicele”, mi

s-a revelat subit în seara de 1 februarie a anului în curs când,în sala de la etajul al III-lea al blocului construit în curtea dinspatele clădirii (str. Ştirbei Vodă) adăpostind UniversitateaNaţională de Muzică din Bucureşti, a avut loc un concert dejazz cu o dublă semnificaţie: scurgerea pe apa timpului a douădecenii de la primele colaborări ale pianistului - profesor -

compozitor - publicist român Mircea Tiberian (născut în 4mai 1955) cu percuţionistul - baterist - multiinstrumentist -compozitor - organizator de evenimente muzicale germanMaurice de Martin (născut la 1 octombrie 1969); şi lansareanoului lor disc de duo numit „Dance Around The DragonTree”, înregistrat în ziua de 28 aprilie 2018 şi realizat / apărutspre finele anului trecut, cu suportul Ambasadei Germanieila Bucureşti. De sesizat că toate înregistrările editate pe CD aufost realizate pe criteriul muzicii improvizate, nepremeditat,titlurile pieselor fiind dispuse ulterior, cu caracter orientativ.

Animaţi de benefica intenţie a cunoaşterii maiîndeaproape / a conlucrării jazzmen din estul şi vestulEuropei, izolaţi în vremea de tristă amintire a comunismuluide odioasa „cortină de fier”, Mircea Tiberian şi Maurice deMartin (împreună şi cu basistul german HorstNonnenmacher) au întemeiat în anul 1998 Interzone – o reţeaculturală şi totodată un grup cu componenţă variabilă,deschisă, avându-i drept nucleu pe amintiţii ctitori. A saexistenţă s-a extins până în anul 2004, răstimp fructuos în carecei doi citaţi instrumentişti, cu colaborarea periodică a unuiapreciabil număr de invitaţi – peste patruzeci – din patriieuropene ca şi de peste ocean (Germania, Polonia, România,Republica Moldova, Bulgaria, Grecia, SUA etc.) au susţinutzeci de concerte şi au realizat 6 (şase!) albume discografice derelevabilă ţinută, stilul, conceptul promovat de ei cupredilecţie fiind instant composing, acela al muziciiimprovizate, bazată pe creativitate spontană, pe implicareafectivă, tehnică instrumentală bine stăpânită şi aşanumitulinterplay (libera interacţiune – ştafetă a ideilor muzicale) întrecoechipierii grupului respectiv. Oportunitatea acestui temerarproiect a fost unanim recunoscută şi ca atare răsplătită în anul2000 de Senatul Oraşului Berlin! Faptul că şi după anul 2004Mircea Tiberian şi Maurice de Martin (care în perioada 1997– 1999, investit cu o bursă, a studiat folclorul românesc şi est-european în Transilvania, astfel că el şi actualmente vorbeşteîncă foarte bine româneşte) au realizat în continuare proiectecomune, s-a concretizat între altele în spectacolul - happeningnumit „Unfortunately The Show Must Go On” (2016), ca şi înCD-ul recent lansat, ce a prilejuit edificatorul concert din 1februarie, aplaudat de publicul alcătuit mai ales din studenţidar şi în prezenţa Excelenţei sale ambasadorul Germaniei.

Vibrante stări emotive, eclatante înlănţuiri de soluţii şiîntruchipări muzicale izvorîte instantaneu, fără preparative,intersectate volubil de Mircea Tiberian (pian acustic şi pianelectric) şi Maurice de Martin (baterie şi percuţie – un întregarsenal de surse de sunet) au făcut deliciul audiţiei justificândmeritatul elogiu apoteotic al inventivităţii generatoare devaloare intrinsecă.

Florian LUNGU

foto

: Em

anue

l Tîn

jeal

ă

Mircea Tiberian & Maurice de Mar�n


ConcursEurovision... România?

Ne-am exprimat nu o dată nedumerirea faţă de re-gulamentele (dacă or exista unele, aşa cum este normal)concursurilor TV “Vocea României” sau “Românii au ta-lent”, unde mulţi dintre concurenţi n-au nici o legătură cuţara noastră, venind doar pentru câştigul pus în joc, pe carenu o dată şi l-au şi adjudecat, românii rămânând cu talen-tul şi vocea, iar străinii cu banii... Mai potrivit ar fi, dacă totsunt deschise internaţional, să se cheme “Vocea” (cum esteîn alte ţări, “The Voice”) şi “România descoperă talente”.În fine, acestea sunt show-uri cu un specific anume, forma-tele fiind cumpăratede postul TV comer-cial respectiv dinstrăinătate, deşi astanu cred că ne-ar îm-piedica să promo-văm doar concurenţiautohtoni. În schimbla Eurovision nimenide la EBU (organiza-ţia europeană la caresunt afiliate toate te-leviziunile de stat,publice) nu impunemodalitatea de selec-ţie, fiecare post o facecum vrea, fie princoncursuri, ca la noi,fie chiar prin desem-nare publică, iar Ita-lia trimite automatmelodia câştigătoarela Sanremo (deci anul acesta va fi acolo Mahmood, solist cutată egiptean şi mamă italiancă). În aceste condiţii, ne în-trebăm, pe drept cuvânt: câtă legătură mai are cu Româniaselecţia “naţională”? Promovează această competiţie, în vi-ziunea organizatorică TVR, aşa cum ar fi normal, talentelemuzicale din ţara noastră? Nicidecum, aşa încât ni se parefiresc să tragem încă o dată un semnal de alarmă, mai alescă TVR nu este, ca ProTV (post pe care-l copiază la greu, in-clusiv prin “importul” de material uman), un post privat,comercial, ci din contră, are rolul de a face educaţie, de aîntări spiritul naţional. Nu e vorba nicidecum de xenofobie,acest lucru se înţelege de la sine. Consultaţi lista reprezen-tanţilor fiecărei ţări, nu numai de anul acesta, ci şi din aniitrecuţi, ca să vedeţi câţi artişti, compozitori, textieri NU pro-vin din ţara respectivă şi veţi avea o mare surpriză: mai niciunul! Dar, încă o dată, aceasta este o normalitate, nu o ex-cepţie, fiindcă melodia (reamintim că este un concurs decreaţie, nu de interpretare, ceea ce moderatorii de la noi secuvenea să sublinieze apăsat) şi interpretul reprezintă oţară, un popor, o identitate culturală, un spaţiu geografic,de unde bucuria şi mândria care îi animă pe telespectatorila anunţarea punctajelor. Nu mai spunem că nu o dată aufost câştigători care n-au renunţat la limba maternă, cazulSerbiei, iar în finala “noastră” 2019 a fost o singură piesă cutitlu în limba română, “Destin” – un sincer bravo formaţieirock Trooper! Ca să se înţeleagă mai bine demersul nostruîn favoarea talentelor româneşti, marginalizate la ele acasă,am avut la finala din februarie (observaţi că nu mai folosim

termenul “naţională”, n-are rost) solişti veniţi din Filipine,SUA, Belgia, Canada, Germania, ş.a., iar din cele 12 piesefinaliste (nu trebuia să cânte şi Nicola? Iar un “wild card”pentru Mihai Trăistariu ar fi fost un act de recunoaştere ameritelor Eurovision ale acestuia!) nu mai puţin de 7 au au-tori străini! Am înţeles că ni se impune dinafară o globali-zare agresivă, dar chiar şi numele ţării noastre intră subaceastă incidenţă? Se pare că da...

Eurovision a devenit tot mai mult un show TV şi totmai puţin un concurs de cântece, cum era cândva. Acumtotul e să fii cât mai ciudat, mai bizar, mai provocator, mai“divers” (vezi victoriile Israelului sau Austriei, în trecut) şiai voturile asigurate, aşa încât nu vedem nici o şansă pen-tru melodia care ne va reprezenta la Tel Aviv (când a tri-umfat, anul trecut, Netta a anunţat: “Ne vedem laIerusalim!”, dar se vede treaba că s-a schimbat oraşul-gazdă), mai ales că “On a Sunday” este o piesă mediocră,monotonă, cu o construcţie oarecare. Blonda solistă este fo-togenică, dar asta nu ajunge, fiind mult inferioară, în planvocal, altor finalişti. Remarcabila cântăreaţă Elena Cîrstea,stabilită de ani buni în SUA, s-a arătat, într-un interviu dinziarul “Click”, profund indignată de rezultatul competiţiei,taxând drastic prestaţia solistei Peony: “Mă bucur că nusunt în România, ca să vă zic de drag. Dacă nici Laura Bre-tan n-a putut reprezenta România, cu vocea ei minunată,apoi lăsaţi-vă de muzică. Domnişoara Peony cântă ca pan-tofii mei. Nu pierdem nici o ocazie să ne facem de râs!”.

Culmea este căaproape nimeni nuştia cine este aceastăEster Peony, co-au-toare a piesei câşti-gătoare, aşa încâtchiar TVR a înţelescă trebuie imediat s-o prezinte şi aşa aaflat lumea că ocheamă Ester Ale-xandra Creţu şi căfamilia ei locuieşte laMontréal, în Ca-nada. Titlul comuni-catului este: “Atrecut Oceanul pen-tru o carieră muzi-cală”, dar nuasemeni altor vocidin România, careau reuşit perfor-

manţa firească, de a se afirma dincolo de Ocean, ci... în sensinvers, venind în România în urmă cu câţiva ani pentru în-registrări şi unele concerte alături de artişti hip-hop. Ori-cum, e o performanţă, fiindcă după finală toată lumea seîntreba cine este solista cu pricina! Anormal este faptul că încomunicatul dat chiar a doua zi, “echipa Eurovision Ro-mânia” nu oferă o ierarhie clară, cu punctajele totale îndreptul fiecărei piese. Astfel, ordinea apare aşa, a doua cifrăapărând pe coloana a doua: Peony 65 (3), Bretan 60 (12),Bella Santiago 58 (8), Linda 42 (6), Letiţia 40 (5). Peony să filuat doar 3 puncte din partea publicului, iar Bretan 12 (dar,reamintim, este o competiţie a cântecelor, nu a interpreţi-lor)? Asta dă o palmă, din partea publicului, juriului! Ori-cum, la un moment dat, cu mult înaintea terminării

Ester Peony

Laura Bretan


Concursspectacolului, a apărut pe ecran punctajul (final? Interme-diar?), ceea ce, dacă nu se încheiase televotingul, ar fi in-fluenţat decisiv.

În ce o priveşte pe Laura Bretan, considerăm că s-aexagerat cu reclama insistentă, fiind anunţată pretutindeni

ca marea favorită, ceea ce, probabil, a ajuns să deranjeze. Înacea perioadă Bucureştii erau împânziţi cu afişe ce anunţauun fel de concert Eurovision, dominat doar de fotografiaşi numele ei, în josul posterului fiind trecuţi cu literemici artiştii de mare valoare care ne-au reprezentat cuadevărat în finala Eurovision, unde promotorii o şivedeau deja pe Bretan, dar după cum se vede n-a fost săfie... Şi mai e ceva: Eurovision este un concurs demuzică uşoară, iar adolescenta născută în SUA aevoluat până acum pe alte coordonate muzicale. Posedăo voce superbă, pusă în valoare plenar de redutabilulcompozitor Mihai Alexandru, profesionist remarcabil(a fost în finală singurul membru al UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România, ceea cespune multe...), în piesa “Dear Father”. Cineva spuneacă Mihai Alexandru, cu o uriaşă experienţă Eurovision,inclusiv în finala europeană, îşi merită soarta, fiindcăştia bine în ce se bagă, cum se spune, cunoscând perfectjocurile de culise făcute de un juriu din care, n-o să văvină să credeţi, n-a făcut parte nici un membru al UCMR,compozitor sau muzicolog, în schimb au fost aduşi de peste

hotare doi... bloggeri (“influenceri”), Deban Aderemi şiWilliam Lee Adams, deci persoane pentru care Eurovisioneste un frumos hobby, ei „influenţând” (iată cum!) publicul.

Şi tot din străinătate au mai fost invitate Tali Eshkolu,directoarea finalei din mai (ideea nu e rea, poate ne ajutăcu ceva, contează!) şi câştigătoarea din 2013, Emmelie deForest, care a şi susţinut un microrecital. De la Chişinău avenit instrumentistul Alex Calancea, iar ţara noastră l-a

avut în juriu doar pe Şerban Cazan, producător laHaHaHa Production, firma lui Smiley (mulţi însă aureclamat faptul că unii finalişti au contract cu aceasta,chestiune care se putea evita). Pe undeva a fost bine căam avut juriu internaţional, notele acestuia dovedindu-ne încă o dată ce aranjamente jenante se fac la acestconcurs sau mai bine zis ce competenţi sunt unii juraţi.Nota publicului, exprimată prin televot, n-a reprezentat50% din total, aşa cum ar fi fost normal la un concurspopular, ci a fost doar a 7-a, adăugată celor 6 alemembrilor juriului. În aceste condiţii au fost multenemulţumiri. Reacţie pe o reţea de socializare, cutrimitere la învingători: “Nu înţeleg de ce s-a mai votatprin sms, dacă nu a contat. Ar trebui să vă dea de gânditde ce nu aţi luat nici un punct de la “prostimea” din faţatelevizorului. Al 7-lea jurat? Ar fi trebuit să cântărească50%, nu 1/7”. Piesa “Underground”, cântată de Mirela

Boureanu Vaida, însărcinată în luna a 8-a (!), cunoscută şi caprezentatoare TV, a ocupat locul 6, iar solista şi-a exprimat

nemulţumirea: “Din păcate nu au mers liniile de votare, celpuţin în cazul meu. A trebuit să trimit 3 sms-uri la 1264 cu

nr. 12, ca să primesc confirmarea că am votat. Alţii auprimit mesaj că televotingul e închis. Fără cuvinte...Eurovision România!”. Chiar nu se poate găsi ocompanie serioasă de telefonie, ca să nu mai existemereu plângeri? Dacă n-a câştigat, aşa cum era normal,compoziţia lui Mihai Alexandru, cu siguranţă ar fi făcuto bună figură, datorită ritmului antrenant şi inserţiilorfolclorice, cu specific românesc, piesa “Daina” de MihaiOgăşanu şi Marian Enache, cântată de Letiţia Moisescu(vestimentaţie neinspirată însă, designerul Liza Panait i-ar fi făcut sigur o ţinută potrivită cu specificul piesei) şiSensibil Balkan. De fapt, concursul Eurovision nuîntâmplător este ocolit tot mai mult de numeleimportante ale genului, compozitori sau interpreţi, eldevenind, inclusiv prin faptul că se cântă doar înengleză, o copie a show-urilor muzicale de care am maiamintit, căci finaliştii sau chiar laureaţii îşi fac o

adevărată meserie nu în susţinerea de concerte, ci înparticiparea la înfruntări TV cu premii consistente. Astfel,Laura Bretan a triumfat la “Românii au talent” şi a fost

Bella San�ago

Trooper

Le�ţia Moisescu & Sensibil Balkan

finalistă, în SUA, la “America’s Got Talent”; Bella Santiagoa concurat şi anul trecut la Eurovision, dar a câştigat “XFactor” şi a fost finalistă la “Românii au talent”; LindaTeodosiu a participat la “Germania caută un superstar” (şiîncă o face, altminteri solistanu şi-ar fi încercat norocul,după 11 ani, în ţara natală atatălui ei...). Mai este o altăchestiune de mare gravitate,o încălcare flagrantă nu aoricărui regulament, dar aeticii în general. S-a făcut oselecţie, s-au reţinut titlurilepentru cele 2 semifinale (n-aumai fost... 5, ca anul trecut,bine că ne-au ascultat!), dupăcare şefii de la TVR auintrodus cu de la sine putere,peste rând, piesele cântate deSantiago şi Linda!! În acestecondiţii, câţiva dintreselecţionaţi s-au retras(pilduitor era dacă o făceau toţi, în semn de solidaritate),dar neclarităţile n-au dispărut: în semifinala de la Iaşi s-adecis trimiterea în finală a unei a 7-a piese, ceea ce impuneaca şi la Arad să se procedeze la fel, ceea ce ar fi dus la 14piese finaliste, dar au fost doar 12.Ne-am întrebat mai sus unde a fostNicola, de asemenea am şi pledatpentru acordarea unui “wild card”,ca la tenis, solicitat de el, luiTrăistariu, măcar pentru faptul cărămâne până acum solistul care aadus culorilor noastre cel mai marepunctaj într-o finală Eurovision...

Ambianţa a fost unafrumoasă, cu public (venit doar pebază de invitaţii) instruitcorespunzător, civilizat şiparticipativ. S-a cheltuit evidentfoarte mult, meritul principalrevenind Primăriei Capitalei (prinARCUB), ceea ce a permis dotăritehnice impresionante şi prezenţaatâtor invitaţi străini. Cel maiconvingător microrecital a fost cel al

albanezei Inis Neziri, premiul I la “Cerbul de aur”2018. Apariţie mai mult decât comică (regretatulGeorge Stanca a fost atunci mai tranşant, dar noine abţinem, nu e... “politically correct”!) anultrecut, la Eurovision, când spre uimirea (sau nu?)tuturor a fost declarată câştigătoare, Netta a fostla fel de, hai să zicem doar “amuzantă”, şi laapariţia ei pe scena Polivalentei bucureştene: aaşteptat minute bune să pornească banda, a cântatşi.. a plecat după un singur cântec! Acesta a fost“recitalul” datorat, cum spune TVR, unui numărde... 5 sponsori importanţi? Publicul aştepta măcardouă melodii... Aurelian Temişan a fost ca deobicei elegant, sobru, la obiect, din păcateorganizatorii i-au alăturat două colege deprezentare probabil cu “pile” mari, una dintre ele,Ilinca Avram, fiind la fel de nepotrivită şi la

“Cerbul de aur” 2018. Dezamăgirea generală a fostexprimată convingător de Mihai Alexandru, compozitorulmelodiei clasate pe locul 2: “Am pierdut cea mai mare şansă

de a aduce anul următorEurovision-ul în România.Românii au votat LauraBretan, doi juraţi ne-auacordat note maxime (darceilalţi patru de ce nu şi ei?-N.A.), prestaţia ei şi tot“pachetul” au fost impecabile.Draga mea Laura, ai strălucitpur şi simplu, ai cântatimpecabil şi îţi mulţumesc dintot sufletul pentru aceastăexperienţă pe care am trăit-oîmpreună!”. Asta e, a trecut,acum, ca buni patrioţiromâno-canadieni să-i ţinempumnii Esterei Peony în mai,în show-urile de la Tel-Aviv,

în Israel, dorindu-i să ajungă... “On A Sunday” în finală şisă obţină un punctaj cât mai ridicat!

Ana-Maria SZABOMarius GHERMAN


Concurs

Linda

Mirela Boureanu-Vaida


RuineA fost cândva leagănul

muzici uşoare româneşti...În anul 1963 Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor

din România “lansa la apă” (pentru că tot era la câţiva metride mare) Festivalul naţional al muzicii uşoare româneşti, cuaceastă ocazie inaugurându-se şi Teatrul de vară din Mamaia,o bijuterie pentru acele vremuri. Istoria zbuciumată afestivalului este cunoscută: întrerupt între 1976 şi 1983 şi apoiîngropat (definitiv? Să sperăm că poate nu, deşi...) în 2012.Din momentul în care UCMR, cu prestigiul ei, a fost eliminatădintre organizatori şi nu s-a mai implicat în organizare,selecţie, jurizare, festivalul a încăput pe mânaincompetenţilor, la început, sau falşilor “producători” înstraie de lup, ulterior, iar nivelul valoric a scăzut dramatic ande an, audienţa de asemenea, specificul şi identitatea au

dispărut, ajungându-se ca în ultimii ani să fie doar o umbrăa manifestării celebre de altădată. De fapt, la alt nivel, estepovestea cunoscută a “Cerbului de aur”, doar că acela,festival internaţional, a revenit anul trecut, după multăvreme, la cinci decenii de la inaugurare, cu ediţia a... 17-a,făcându-ne să ne întrebăm după câţi ani va fi ediţiaurmătoare! Cum spuneam, declinul festivalului de la Mamaiaa început în clipa când organizatorii locali au crezut că potface ei singuri totul, fără colaborarea cu breaslaprofesioniştilor muzicii, ceea ce s-a dovedit fatal manifestării(mai e nevoie să amintim că acelaşi lucru se petrece, curezultatele cunoscute, la cele două competiţii organizate deTVR, Eurovision şi “Cerbul de aur”?). Ne aducem aminte căla un moment dat Trofeul concursului de la Mamaia, unautoturism acordat de un sponsor, nu era decis de juriu, cide... consilierii judeţeni, care fireşte n-aveau nici o vină(înafară de trufie şi inconştienţă), pentru că de competenţănici nu putea fi vorba! Acelaşi Consiliu judeţean încredinţasela vremea respectivă cultura locală, inclusiv festivalul, pemâna unei persoane care a bulversat total instituţiile artisticedin Constanţa, celebrul teatru de revistă “Fantasio” fiind unadintre victime. Dar, să revenim la subiectul articolului de faţă.După cum se ştie, festivalul de la Mamaia era programatîndeobşte la sfârşitul lunii august, când, cât o fi el de litoral,se mai întâmpla să şi plouă. De aceea vreo două ediţii, 1969şi 1971, parcă, s-au ţinut la Teatrul Dramatic, respectiv laFantasio, în Constanţa, motiv pentru care neuitatul cerber alimpresariatului estival, Sebastian Taşcă, de la ARIA locală, aconvins autorităţile că se impune acoperirea Teatrului de varădin Mamaia. S-a montat o copertină, care însă n-a rezistatfoarte mult alternanţei ploaie-soare torid. Oricum, între timpse inaugurase, pe malul Lacului Tăbăcărie din Constanţa (nu

foarte departe de Mamaia), o grădină de vară mult maiîncăpătoare, de peste 2000 de locuri (cea din Mamaia are camjumătate), “Soveja”. Inaugurarea s-a făcut cu o ediţie estivalăa concursului TV “Şlagăre în devenire”, pe 4 august 1983,ulterior având loc aici şi câteva ediţii ale festivalului de laMamaia. Cert este că a venit şi Revoluţia, a mai şi plouat,slavă Domnului, dar nici una dintre cele două arene n-acăpătat copertina dorită şi meritată. Intemperiile, dar mai alesindiferenţa criminală a autorităţilor locale au dus încet-încetla degradarea lor. Am aflat că şi Soveja este într-o staredeplorabilă (ce să ne mai mirăm, când ştim bine situaţiatragică a Cazinoului din Constanţa?), nu avem încă fotografiide acolo, în schimb corespondentul nostru Mircea Nicolau,bun cunoscător al fenomenului şi pasionat de istoria muziciiuşoare româneşti, ne-a trimis câteva zeci de imagini aleTeatrului de vară din Mamaia. Acestea, mărturisim, ne-auîngrozit, ce vedeţi alăturat este doar o mică parte adezastrului. Pe vremuri, când la Teatrul de vară aveau loccâte două spectacole pe seară, solicitările erau atât de mariîncât unele erau programate la cinematograful Albatros.Probabil şi acesta este o ruină, aşa încât în vara trecută s-afolosit o scenă improvizată la... AquaMagic. E drept, şiimpresarii au vina lor, coborând tot mai mult ştachetacalităţii, aliniind-o gusturilor celor mai îndoielnice, afişelefiind dominate de manelişti, între care cu greu mai poţi zăriun artist respectabil, aşa încât şi interesul publicului a scăzut.Cauză şi efect, fiindcă la festivalul de la Mamaia unul dinmotivele decăderii a fost renunţarea la muzica uşoarăromânească tradiţională şi introducerea a tot felul de secţiunice n-aveau nici cea mai mică legătură cu substanţa originarăa manifestării (aţi vedea aşa ceva la Sanremo?). Să ne maimirăm că tradiţionalul festival naţional “Mamaia copiilor”, omanifestare excelentă, după primele ediţii găzduite deaceastă grădină, cum era normal, fusese “exilat” în Casasindicatelor din... Constanţa, pentru ca acum să ajungă pe oscenă montată pe faleză, în faţa Cazinoului din Mamaia?

După cum, doar parţial, se poate constata, leagănul muziciiuşoare româneşti a ajuns un Rai nu al artei şi al melomanilor,ci al şobolanilor (boschetarii n-au acces, am înţeles, s-aumontat gratii şi grilaje!) şi al mizeriei de nedescris. E de plâns,dacă n-ar avea grijă autorităţile locale să ne smulgă zâmbete.Într-o declaraţie recentă, un reprezentant al acestora declaracă a fost nevoie să se retrocedeze... pilonii, stâlpii şi bazineledin faţa teatrului (!!), dar că în curând (cunoaştem acestetermene “imediate”!) se va trece la renovarea teatrului devară. Citeşti, asculţi, vezi şi te cruceşti, dacă n-am şti că trăimîn România...

Octavian URSULESCU

Regal muzicalSala Savoy a Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase”

a găzduit spectacolul-eveniment ”Romanţa ne uneşte”,organizat de Primăria Capitalei prin Centrul pentru Seniorial Municipiului Bucureşti (CSMB), un concert de excepţie ceface parte din Programul Naţional de Concerte iniţiat deCentrul Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanţei”Târgovişte (Alina Mavrodin Vasiliu, Teodor Vasiliu).Acesta şi-a propus să unească „marile spiritenaţionale pentru susţinerea muzicii şi a poezieiromâneşti care slujesc dragostea de ţară, de locurilenatale, de valorile creştine, morale şi spirituale alepoporului român”.

Desfăşurat sub patronajul ComisieiNaţionale a României pentru UNESCO, acestconcert i-a adus pe aceeaşi scenă pe DanielaVlădescu, Florin Georgescu, Alina MavrodinVasiliu, care a fost şi prezentatoareaspectacolului, alături de laureaţi ai FestivaluluiNaţional „Crizantema de aur” - DomniţaMoroşanu, Marian Stere, Nicoleta Vasile,Daniel Pop, Ina Dincă, Mădălin Băldău, TudorBărbos, Iulian Bratu. Interpreţii au fostacompaniaţi de Orchestra „Romanţa”, dirijorLucian Vlădescu, iar momentele artistice,”Poeme printre Romanţe”, au fost susţinute deactorul Silviu Biriş şi harpista CristinaMunteanu („De ce-ai fi tristă?” de Grigore Vieru şi „Primulfior”, muzica Dan Mizrahy, „Pentru tine” şi „Cum aşputea” de Eduard Zalle şi „Ceasul mărturisirilor”, muzicaHenry Mălineanu, „N-am să mai pot” şi „Obsesie” de EvaConstantinescu, „Dă-mi mâna în tăcere”, muzica DanMizrahy şi „Ebb Tide”, muzica Robert Maxwell, „LaSteaua” şi „Dorinţa” de Mihai Eminescu, „Romanţa la

Târgovişte”, muzica Laurenţiu Profeta şi „Romanţa meatârzie”, muzica Dan Mizrahi.

Repertoriul a fost unul foarte bine ales, spreîncântarea tuturor spectatorilor seniori care, nu odată, aufredonat alături de Alina Mavrodin Vasiliu („Bătrânelăutar”, muzica Dan Stoian, versuri Mircea Block, „Dinsânul maicei mele”, muzica Anton Pann, versuri Grigore

Alexandrescu, „Ai revenit”, muzica Ioan Tomescu şiversuri Stelian Filip, „Romanţa-Rugăciune”, muzica DanStoian, versuri Mircea Block, „Romanţa inimii mele”,muzica Paraschiv Oprea, versuri Eugen Rotaru, „Dragătoamnă”, muzica Vasile Veselovski, vesuri MihaiMaximilian, „Anii vin, anii trec”, muzica Paraschiv Oprea,versuri Eugen Rotaru), de Florin Georgescu („Îţi mai aduciaminte doamnă?”, muzica Ionel Fernic, versuri CincinatPavelescu, „Frumoasa mea cu ochii verzi”, versuri CincinatPavelescu, „Car frumos cu patru boi”, versuri Vasile

Militaru şi „Iubesc femeia”, pe muzica şi versurile lui IonelFernic) şi de Daniela Vlădescu („Romanţa crizantemelor”,muzica V.S.Gold, versuri I.Gabriel, „Îţi aminteşti”, muzicaAlexandru Corfescu şi versuri Harry Negrin, „De tinenu-mi mai este dor”, muzica Florentin Delmar, versuriAurel Felea şi „Mai spune-mi că nu m-ai uitat”, muzicaGherase Dendrino, versuri Mihai Maximilian).

De excepţie au fost şimomentele artistice susţinute delaureaţii cu Trofee şi Premiul I aidiferitelor ediţii ale Festivalului deinterpretare şi creaţie „Crizantema deAur” de la Tărgovişte: Nicoleta Vasile– Trofeul „Crizantema de aur” 2018(„Bătrânul tei”, muzica Dan Mizrahy,versuri Mariana Ionescu şi „Viaţa-i jocde noroc”, muzica Constantin Bardan,versuri Angela Georgică), Ina Dincă –Trofeul „Crizantema de aur” 2011(„Amândoi”, muzica şi versuri IonelBratu-Voicescu şi „Nu mai veni dacănu rămâi”, muzica Constantin Bardan,versuri Angela Georgică), DomniţaMoroşanu – Trofeul „Crizantema deaur” 1993 („Vioara”, muzica şi versuriMia Braia, „Romanţă, romanţă”,

muzica Paraschiv Oprea, versuri Eugen Rotaru), MădălinBăldău – Premiul I „Crizantema de aur” 2017 („Cântaţiromanţele”, muzica Alexandru Mateeaş, versuri IoanaDiaconu, „Romanţa înstrăinării”, muzica Paraschiv Oprea,versuri Eugen Rotaru), Iulian Bratu – Premiul special„Crizantema de aur” 2017 („Să treci prin lume fără dor”,muzica Alexandru Leon, versuri Grigore Perieţeanu,„Crizantemă, te ador”, muzica şi versuri Mircea


Seniorii

Alina Mavrodin, Orchestra “Romanţa”, dirijor Lucian Vlădescu

Alexandra Dobre

Ioana Sandu: „Tu şi eu”

După Marius Ţeicu, probabil Ioana Sandu posedă cea mai bogatădiscografie la casa de discuri Eurostar, o performanţă firească, având învedere numărul mare de concerte, premii, apariţii radio şi TV ale acesteisoliste nu îndeajuns de mediatizate, pe măsura talentului ei. Albumul defaţă este subintitulat deloc întâmplător “Tu y yo”, pentru că ne oferă numai puţin de 8 (din totalul de 17) piese cântate în limba spaniolă, între carecelebra “Besame mucho” sau mult-cântata “Bamboleo”. Cum în concerteabordează numeroase limbi de circulaţie, artista include aici şi neuitatul“Volare” (Nel blú dipinto di blú) al lui Domenico Modugno, dar esenţa oconstituie creaţiile inspirate ale compozitorului Francisc Reiter,responsabil de asemenea cu orchestraţiile, mixajul şi masterizarea. IoanaSandu, textieră la piesa “C-un prieten şi-un pahar”, nu uită că a condus dedouă ori către premii melodii la festivalul de romanţe “Crizantema de aur”şi ne propune o sensibilă creaţie a unui autor specializat, MirceaAndreescu. Maturitatea interpretativă a Ioanei Sandu a atins o cotăindiscutabilă, alături de cea a compozitorului Francisc Reiter.


SenioriiAndreescu), Marian Stere – Premiul I Creaţie „Crizantemade aur” 2017 („Voi nu vedeţi că deranjaţi”, muzicaDumitru Lupu, versuri Marian Stere, „Inima”, muzicaTemistocle Popa, versuri Mircea Block), Daniel Pop –Premiul I „Crizantema de aur” 2011 („Mi-e dor”, muzicaNelu Danielescu, versuri Ghe. Preda şi Mircea Ionescu-Quintus, „Deschide, deschide fereastra”, muzica IosifPaschill, versuri Mihai Eminescu) şi Tudor Bărbos –Premiul I „Crizantema de aur” 2016 („Să treci prin lumefără dor”, muzica Alexandru Leon, versuri GrigorePerieţeanu, „Crizantemă, te ador”, muzica şi versuri MirceaAndreescu). Toţi soliştii au cântat la finalul spectacolului„Ciobănaş cu 300 de oi”, muzica Mihai Lydie, pe versurilelui Pascal G. Alexandru.

De remarcat faptul că, în cadrul ProgramuluiNaţional au fost organizate o serie de concerte de romanţăîn zonele istorice ale ţării, în mari oraşe din România şi dinRepublica Moldova şi care a culminat cu evenimentul de laBucureşti. Au participat laureaţi ai Festivalului Naţional„Crizantema de aur”, alături de prestigioşi interpreţi deromanţe din fiecare zonă istorică, acompaniaţi de orchestreprofesioniste. Deschiderea oficială a avut loc pe 20octombrie 2018, la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte,în cadrul Galei Festivalului Naţional „Crizantema de aur”,

ediţia a 51-a. Au urmat patru concerte la Alba-Iulia (28octombrie, Casa de Cultură a Sindicatelor), Constanţa (9noiembrie, Teatrul Naţional de Operă şi Balet „OlegDanovski”), Craiova (25 noiembrie, Cercul Militar, înparteneriat cu Opera Română Craiova) şi la Chişinău,Republica Moldova (29 noiembrie, Filarmonica Naţională„Serghei Lunchevici”)

Înfiinţat cu scopul de a promova Romanţa în ţară şi înstrăinătate, alături de alte valori ale patrimoniului naţionalmaterial şi imaterial, Centrul Cultural pentru UNESCO„Cetatea Romanţei” a iniţiat în 2018, programul „CasaRomanţei - Ambasadă a culturii la Târgovişte”, aflat subpatronajul Federaţiei Europene a Asociaţiilor, Centrelor şiCluburilor pentru UNESCO, program în cadrul căruia suntorganizate evenimente dedicate promovării ROMANŢEIca gen muzical de patrimoniu al culturii naţionale.

Romanţa este un gen muzical care se află în genezaImnului Naţional al României şi care figurează înRepertoriul naţional de patrimoniu cultural imaterial alComisiei Naţionale pentru Salvgardarea PatrimoniuluiCultural Imaterial. Numeroase instituţii prestigioase dinRomânia susţin demersul de înscriere a Romanţei Româneştipe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterialal Umanităţii UNESCO, demers ale cărui proceduri se

desfăşoară în prezent laMinisterul Culturii şiIdentităţii Naţionale, laComisia Naţională aRomâniei pentru UNESCO şila Comisia Naţională aMoldovei pentru UNESCO.

În 2019, prima escală aProgramului Naţional deConcerte a fost tot Capitala,când, în luna februarie totPMB, prin Centrul pentruSeniori al MunicipiuluiBucureşti, împreună cuCentrul Cultural pentruUNESCO „Cetatea Romanţei”,a iniţiat şi organizat cea de-adoua ediţie a concertului„Romanţa ne uneşte”.

Oana GEORGESCU

AM

Florin Bogardo, proiecţie internaţională

Puţini s-ar fi aşteptat la un asemenea succes încă de laprima ediţie! Public (plătitor!) numeros, sala arhiplină laGala laureaţilor, câţiva concurenţi de peste hotare, artişti derenume în recitaluri, toţi veniţi din respect faţă de memoriamarelui compozitor - aşa s-a prezentat Festivalul-concursinternaţional de muzică uşoară “Florin Bogardo”, găzduit desala Savoy a Teatrului de revistă “Constantin Tănase”, gazdăospitalieră, pe scena căruia refrenele lui Bogardo au răsunatde atâtea ori. Evenimentul a fost organizat impecabil dePrimăria Capitalei, primarul general Gabriela Fireadovedind încă o dată dragoste şi respect faţă de muzică. Dinacest motiv, Stela Enache a găsit aici uşă deschisă,propunerile ei transformându-se în tot atâtea realizărinotabile, puse în pagină cu ajutorul bunului prieten PaulSurugiu Fuego, care a semnat regia şi scenografia. Decorulacestuia, dominat de câteva din tablourile sale şi scăldat înlumini atractive, a creat ambianţa ideală pentru cele peste 10ore de muzică de înaltă clasă. Un rol foarte important l-ajucat scenaristul manifestării, scriitorul şi omul de

televiziune Narcis Avădănei, acest “trio de aur” fiindresponsabil pentru reuşita deplină a festivalului, căruiaîi prevedem viaţă lungă. Între iniţiativele demne detoată lauda am mai nota standul permanent al Casei dediscuri Eurostar, la care melomanii au putut găsialbumele duble consacrate lui Florin Bogardo şi SteleiEnache, CD-ul în premieră al lui Alexandru Arşinel, caşi apariţiile discografie consacrate majorităţii invitaţilorîn recitaluri – Corina Chiriac, Marina Florea, SergiuCioiu, Oana Sîrbu, Aurel Moga, Silvia Dumitrescu,Marian Stere. De asemenea a surprins plăcut, princonsistenţă, profesionalism şi calitate tipografică,programul de sală, distribuit gratuit spectatorilor. Încuprinsul său pot fi citite mărturii ale Stelei Enache,fireşte, ale lui Paul Surugiu Fuego, ale MargareteiPâslaru şi ale compozitorului Dan Dimitriu, care aacompaniat, în fruntea orchestrei sale, concurenţii. Pecopertă, o pilduitoare profesiune de credinţă a lui FlorinBogardo: “Sunt aici marile frumuseţi, ca şi marileadevăruri pe care trebuie să le transmitem o dată cusemnătura notată în dreptul unui cântec”…

Născut în 1942, Florin Bogardo a urmat cursurileConservatorului din Bucureşti, absolvit în 1967, dar încă din

1963 se impune ca un talent de excepţie, fiindlaureat, cu piesa “Cum e oare?”, la prima ediţie afestivalului de la Mamaia. Plurivalenţa înzestrărilorsale a fost remarcabilă, fiind şi interpret,instrumentist, orchestrator, textier, regizor muzicalla Radioteleviziune (între 1967 şi 1982). A compusnu numai muzică uşoară şi de film (peliculele lacare a colaborat cu regizorul Nicolae Corjos aufăcut epocă), dar şi muzică simfonică, vocal-simfonică, electronică, de cameră, corală, cântecepentru copii. S-a căsătorit cu Stela Enache întoamna anului 1971, compunându-i acesteia numai puţin de 76 de melodii de succes, parte din elereluate în versiuni cuceritoare, proaspete de tineriifinalişti ai competiţiei de faţă. S-a stins din viaţă înaugust 2009.

Festivalul, cum spuneam, a fost unul special şioriginal, inclusiv sub raport regizoral, secvenţele de concursalternând cu microrecitaluri muzicale sau coregrafice,valoroasa trupă de dans sportiv Destiny din Piteşti realizând


Festival

Stela Enache, Paul Surugiu-Fuego

Lorena Muntenaş, Anton Bogardo


Festivalşi o serie de inspirate ilustraţi dansante alături de concurenţi.Inafara Primăriei Capitalei, Teatrului de revistă “ConstantinTănase” şi casei de discuri Eurostar se cuvin mulţumirifirmelor Nidec ASI Romania (familia Livia şi Ioan Gauzin,mereu alături de artişti) şi Maison d’Or, pentruaranjamentele florale. Juriul a fost unul de mare competenţă,fiind alcătuit din Jolt Kerestely, Horia Moculescu, StelaEnache, Paul Surugiu Fuego şi Dan Dimitriu, acesta dinurma deschizând fiecare din cele 6 părţi ale concertelor cu oscurtă versiune orchestrala a şlagărului “Să nu uităm săiubim trandafirii” (1968). Nota principală a concursului a fosttinereţea, uimind literalmente uşurinţa şi plăcerea cu careadolescenţii s-au apropiat de melodii lansate pe vremea cândnici părinţii lor nu erau născuţi. Dacă însă e ceva ce trebuieevitat la ediţia viitoare este permisiunea acordată unorfinalişti de a cânta, la festivalul Florin Bogardo, piese…străine, care n-au avut nici în clin, nici în mânecă, evident,cu creaţia acestui mare compozitor român. La 14-15 ani ecazul ca soliştii să înveţe să cânte cât mai corect în limba

natală piese româneşti, căci au vreme destulă să abordeze,graţie păgubosului globalism, refrene străine la concursurileTV de la posturile comerciale… unde nu se lanseazăniciodată vedete autohtone. Din fericire, finaliştii auinterpretat obligatoriu o piesă compusă de Florin Bogardo,iar cei mai apreciaţi au fost tocmai cei care au dat viaţăambelor melodii româneşti. Este şi cazul câştigătoareiTrofeului, Nora Filipoiu, 15 ani, care studiază (pian, flaut) laLiceul de arte “Ionel Perlea” din Slobozia. În cazul ei sevădeşte importanţa emulaţiei create de un puternic festivallocal, fiind vorba de cel de la Amara, unde a şi fost premiată,în 2017, la secţiunea pentru copii. Ea a primit Trofeul dinmâna Stelei Enache, în timp ce premiul I a fost înmânat defiul compozitorului, Anton Bogardo, venit special dinGermania. Laureata cu premiul I a dat viaţă la rândul ei unorşlagăre româneşti, fiind vorba, de această dată, de o solistă cumare experienţă, Lorena Muntenaş, 26, din Focşani, care areşi ea acasă un festival de tradiţie, “Florentin Delmar”.Premiul 2 a revenit solistei de 19 ani Miruna Diaconescu dinPloieşti, care are la activ distincţii la ambele concursuriamintite anterior, dar şi un premiu UCMR la “GeorgeGrigoriu”, la Brăila. Podiumul a fost completat de unul dinmezinii concursului, Octavian Theodor Andrei, 14, dinBucureşti. Cu o versiune adorabilă a şlagărului “Ani deliceu”, studentul la Teatru Danuţ Kozak, 20, Braşov, a primitun meritat Premiu de popularitate din partea firmei NidecAsi România. Alte două premii speciale au fost primite cu

aplauze. Premiul “Art by Fuego” a plecat la Sibiu, fiindcucerit de Dominique Simionescu, 17, iar premiul revistei“Actualitatea Muzicală” a răsplătit talentul cert al solistei dinRepublica Moldova Cristina Simion, 24, absolventă aUniversităţii naţionale de arte “George Enescu” din Iaşi,clasa de canto clasic. Tot de dincolo de Prut, de la Chişinău,vine Petronela Donciu, 15, recompensată cu premiul RadioRomânia Internaţional. Cele trei Menţiuni au confirmat şi elemedia de vârstă foarte scăzuta a festivalului, fiind acordatesolistelor Catinca Popa, 16, Bucureşti; Claudia IoanaDumitru, 15, Constanţa; rockeriţei Daria Cojocaru, 15, dinCraiova. Interesant este faptul că tocmai concurenţii cu maimare experienţă n-au convins juriul, între aceştianumărându-se şi bulgăroaica Vasilia Stoicikova. Laureaţilorle-a fost oferit şi volumul de integrame muzicale semnat deVeronica Stroe. Dintre creaţiile lui Florin Bogardo cele maimulte sufragii din partea tinerilor de azi au fost întrunite de“Tu eşti primăvara mea”, “N-ai să mă poţi uita”, “Cumplouă azi peste iubirea noastră”, “Să nu uităm să iubimtrandafirii”, “În casa foşnetului mut”, “Balada pescăruşiloralbaştri”, “Ca soarele, ca floarea”, “Vorbe banale”, “Care dinnoi”, “Întâia oară”, “Un fluture şi-o pasăre”, “Dacă iubeştifără să speri”, realizatorii reuşind să evite repetarea obsesivăa titlurilor de mare circulaţie. În aceasta autentică paradă amuzicii uşoare româneşti au mai fost cântate creaţii de HoriaMoculescu, Marius Ţeicu, Titel Popovici, Adrian Romcescu,Dan Dimitriu, Andrei Tudor, Cristian Faur, Ovidiu Anton,Daniel Alexandrescu, dar, cum spuneam, se putea mai multşi mai bine.

În primele două seri au fost programate 3 recitaluriample, de mare atractivitate şi spectaculozitate. Stela Enachea avut şi câteva apariţii separate, dar clou-ul festivalului l-aconstituit show-ul susţinut alături de Paul Surugiu Fuego.Adevărat campion al popularităţii, dar şi al respectului faţăde tezaurul de aur al genului, acesta din urmă, după cum amconsemnat şi noi, a bătut toate recordurile cu recentele salespectacole “Gramofonul cu amintiri” şi “Tu eşti primăvaramea”, impresionând şi de aceasta dată reverenţa făcută înfata marilor compozitori români de muzica uşoară. Fuego a

mai propus manifestării două talente tinere viguroase,violonistul Iulian Băluşel, 18 ani, şi naista Mădălina Lupu,aceasta din urma sprijinită prin proiectul “Art by Fuego”,drept care artistul a urcat pe scenă pentru un duet-surpriză.În cele două spectacole-eveniment amintite figurează, alăturide Paul Surugiu şi de Stela Enache, Marina Florea, care şi deaceastă dată a făcut, într-un recital incendiar, dovada formeiexcepţionale în care se află. Este şi cazul trubadurului cu

Nora Filipoiu, Stela Enache

Cris�na Simion


Festivalsuflet tandru Gabriel Dorobanţu, care a încheiat apoteotic adoua seară de festival. În rest au fost aplaudaţi soliştivaloroşi, care au ţinut la rândul lor să îşi înscrie numele pegenericul primei ediţii a acestei manifestări emblematice.Înafară de cei amintiţi deja: Dorin Anastasiu (formidabilrecital, aducându-ne aminte de “Cerbul de aur” 1970!),Sanda Ladoşi, Cătălin Crişan, Ianna Novac şi OctavianDobrotă, valoroşii reprezentanţi ai teatrului gazdă, BiancaSârbu şi Alin Gheorghişan (acesta aflat într-o formă vocalăde graţie).

Au venit iubitori ai muzicii din Franţa, din alte oraşeale ţării, dar din păcate, mediatizarea n-a post pe măsuracalităţii şi importanţei evenimentului, mass media ignorând,

trist, acest emoţionant remember. Cu o excepţie, RadioRomânia Bucureşti fm, Liliana Popa postând acest caldmesaj: “Florin şi Stela, cei doi pescăruşi albaştri ai muzicii deieri, păstrându-se ca un ecou permanentpentru cei atenţi la calitatea componistică amelosului autohton… Ce dar mărinimos i-afăcut propria soţie, călăuza şi mesagerulacestor armonii şi simţiri cuprinse într-unsuflet prea vibrant şi cald pentru omenireaeşuată în uitarea de sine! Gala de la Teatrul“Constantin Tănase” nu a fost numai“aducere-aminte”, ci expresia înaltă afrumuseţii muzicale şi sufleteşti în nişte ani“strâmţi” şi totuşi nemărginiţi în redarea unuisoi de libertate, pe care astăzi mulţi nu ogăsesc în tot verbiajul democratic al realităţii.Prezenţa discretă şi prea tăcută a fiului sau,copie fidelă a tatălui, a părut în egală măsurăfascinantă, dar şi amară, amestec de nostalgieşi exil. Se pare că numai youtube-ul poatederula, delirant şi salutar, rotirile melodiceale “stelei” din proximitatea celui purtândnumele de floare, căci “cei ce iubesc mai aproape sunt dezbor”…

Prezent pentru câteva săptămâni în ţară (după cum seştie este stabilit în Canada), actorul-cântăreţ Sergiu Cioiu asusţinut la rându-i un microrecital în limba franceză şi ne-aîncredinţat câteva rânduri scrise în urmă cu câţiva ani:“Trecerea în nefiinţă a unuia dintre cei mai talentaţi, sensibili,cultivaţi şi prolifici compozitori, în persoana distinsului,delicatului Bogardo, m-a umplut de o imensă şi iremediabilă

tristeţe. Un foarte mare talent, un excelent melodist, uninspirat orchestrator, armonist excepţional şi un nepreţuitmaestru de sunet întrutotul dedicat creaţiei muzicale.Întotdeauna am avut un gând ales şi o mare admiraţiepentru Florin Bogardo. Revăd privirea-i caldă, uşormelancolică, aerul plutitor şi enigmatic, imagine a unuipersonaj romantic, parcă desprins din paginile unui romandin literatura antebelică. Prezenţa lui, ca interpret alpropriilor sale compoziţii, făcea bine aşa-zisei muzici uşoareromâneşti, multă vreme sub influenţa tangourilorargentiniene de altădată, apoi a standardelor americane saua hit-urilor italieneşti “sanremiste”. Bogardo s-a apropiat depoezie, a avut simţire şi dăruire poetică. Cântecele sale sunt

muzică şi poezie fără să fie folk şi fără aceasuperficialitate pe care o aduc în ureche şlagărelelecu texte potrivite doar ca să rimeze şi să respecteritmul dorit. N-am putut rezista şi am ales douădintre cele mai cunoscute cântece ale cantautoruluispre a le interpreta în franceză. Cu unul din ele amparticipat la unul din festivalurile francofone dinBelgia, la Spa Francorchamps (unde în prezent areloc o celebră cursă de Formula 1- N.A.). RomulusVulpescu a echivalat în franceză “Tablourile” luiMarin Sorescu, pentru muzica lui Bogardo, iarcelalalt cântec este varianta franţuzească aemblematicului “Să nu uităm trandafirii” -“N’oublions pas les roses”. Nu ştiu dacă “Iubireacea mare”, în interpretarea lui Aurelian Andreescu,a fost primul cântec de autor-compozitor alcreatorului atâtor cântece de iubire. Am dorit sădedic “Pescăruşului albastru” câteva rânduri,plecând de la acest prim cântec pe care l-am auzitîn foarte multe interpretări din ’64 până astăzi. Într-

o bună zi, prin vara lui ’64, ajungând pe litoralul românescspre a da curs unui contract, întâlnesc muzicanţii cu careurma să repet. Pianistul, un tip simpatic, Bebe Lambertini,

era şi vocalist; tocmai începuse să cânte “Iubirea se cerepăzită”… Am ascultat acest cântec de sute de ori, se cânta întoate barurile, melodios, amplu, cu armonii bogate. A fostprimul contact cu un univers muzical care mi s-a părut cătrece rampa cu brio: Bogardo, “Iubirea cea mare”…”.

Festivalul internaţional “Florin Bogardo” a fost unomagiu peste timp adus nu numai unui mare compozitor,dar şi muzicii uşoare româneşti în întregul ei.

Octavian URSULESCU

Dorin Anastasiu

Alin Gheorghişan


LansăriCasa primitoare a muzicii

Spaţiul rezervat evenimentelor, de la etajulmagazinului “Muzica”, a fost încă o data neîncăpător. Lainvitaţia casei de discuri Eurostar (producător Paul Stîngă),numeroşi melomani au ţinut să fie prezenţi la întâlnirea cucunoscuta cantautoare Corina Elena Badea, care îşi lansa

cel de-al 6-lea album, “Casa noastă armânească”. Să nucredeţi că am “mâncat” un “r”, am vrut doar, notând titluloriginal al albumului, să vă convingeţi cât de mariasemănări există cu dialectul celor numiţi greşit aromâni,corect este armâni, altminteri s-ar nega românismul lor.Apreciat medic primar la Tulcea, instrumentistă (pian,chitară), poetă cu premii internaţionale, desigur

compozitoare, artista este şi o talentată pictoriţă, câteva dinlucrările sale figurând în cuprinsul albumului. Indiscutabil,Corina Elena Badea este un adevărat port-drapel al etnieiarmâne, aşa cum de altfel a demonstrat în consistentulrecital de la Palatul Şuţu, filmat de TVR, cu o zi înainte delansare, ca şi la emisiunea “Prietenii de la 11”, la Antena 1.Debutul său în postura de compozitoare a avut loc în 1992,cu melodia “Prota vreari” (Prima dragoste), care în timp adevenit atât de circulată, în postură anonimă, în diversevariante, încât artista a descoperit recent şi o versiune închip de… manea. Cunoscută şi sub pseudonimul “Elena divreari” (Elena de dragoste), Corina Elena Badea se află laal treilea album editat de casa de discuri Eurostar, după“Autograf de cantautoare” şi “Colinde cu aromă deSărbători”. Într-un cântec emoţionant găsim aceste versuri:“Armânul nu piere/ Armânul e născut din munte/ Cusoarele pe frunte!”. Am avea foarte multe de învăţat de laaceastă etnie care-şi păstrează tradiţiile, portul şi mai aleslimba, în imnul armânilor existând aceasta strofă grăitoare,într-o traducere ce-mi aparţine: “Blestem s-aibă în casă/ Celcare de limba lui se lasă/ Care-şi lasă limba lui/ Să-l ardăpara focului!”. Poate vor citi şi cei de la posturile de radioşi televiziune care transmit orice, numai muzică în limbaromână nu…La lansarea de care amintim au participatnumeroase personalităţi, unele din ele urcând pe scenă:Vasile Topa, membrii grupului vocal “Vocea Pindului”,Stere Paris, membrii asociaţiei “Credinţă şi demnitate”,George Cantea, s.a. Recitalul protagonistei, aplaudat cucăldură, a precedat o lungă sesiune de autografe şifotografii, plus tradiţionalul cocktail.

Alla: „Secretul meu”

Originară din Republica Moldova, Alla Cebotari este de peste două deceniiactriţă la Craiova. Absolventă a Academiei de arte frumoase “Gavriil Musicescu”din Chişinău, ea abordează cu egal succes muzica uşoară, cum este cazul pe disculde faţă, şi cea populară (de altfel una din recomandările din booklet aparţinecunoscutului cântăreţ Ion Ghiţulescu). Aici îi descoperim şi înzestrările decompozitoare, în nu mai puţin de 10 piese, şi de textieră, ca şi gustul în alegerearepertoriului. Pentru că, inspirat, ea alătură pieselor proprii două creaţiibicentenare semnate Anton Pann, melodii aparţinând unor autori basarabeni (PetreAldea Teodorovici, Mihai Dolgan, Ion Enache), un celebru cântec popular(“Basarabie frumoasă”) şi un refren internaţional, rezultând un album echilibrat şiatractiv. Evident, fire romantică, visătoare, ea preferă stilul clasic, dovadă şiapelarea la o faimoasă melodie interbelică lansată de Cristian Vasile. Un album decalitate editat de casa de discuri Eurostar. Înregistrările s-au făcut la StudioProduction Nordika Multimedia, în Republica Moldova.

Robert George: „Como agradecer”

Încă de la vârsta de 10 ani, Robert George, astăzi jurist, a activat în cadrulAsociaţiei artistice “Cantores animae” (preşedinte: Lucica Muşat) din Oneşti,perfecţionându-şi înzestrările muzicale. Având ocazia să viziteze deseori Spania, aîndrăgit nu numai limba, dar şi tradiţiile şi muzica acestei ţări de care se simte atâtde legat. Între cele 12 titluri, interpretate cu multă căldură în limba spaniolă,celebrul cântec cubanez “Besame mucho”. Interpretul este recomandat cu căldurăîn booklet de cunoscuta actriţă Adriana Trandafir şi de reputatul textier şi interpretMarian Stere. Casa de discuri Eurostar ne oferă încă o dată o mostră de inspiraţierepertorială, cu un album editat în remarcabile condiţii grafice. Orchestraţii: CiprianGurgu. Înregistrări, mixaj şi masterizare: Doru Marian Dima (Dimas Production).

Pagina de Lelia PRUNDU

Corina Elena Badea, Venera şi Paul Sngă


Pop-rockFormaţiile noastre

“Garoafa roşie”, un nou single Reşiţa Rocks alăturide Călin Pop (CELELALTE CUVINTE). MediaPro MusicDigital Distribution a lansat single-ul “Garoafa roşie”,rezultatul noii colaborări dintre proiectul REŞIŢA ROCKSşi solistul şi chitaristul formaţiei CELELALTE CUVINTE,Călin Pop. La fel ca şi în cazul primei lor colaborări(“Povestea şoaptelor”) şi această piesă a fost interpretată înoriginal de grupul reşiţean TRANSROCK, înfiinţat în 1983de Călin Pop (voce, chitară), Remus Spiridon (chitară),Adrian Cazacu (bass) şi Sorin Chirculescu (baterie).Proiectul REŞIŢA ROCKS a fost înfiinţat în anul 2016 demuzicienii Toni Dijmărescu, Adrian Niţulescu şi FlaviusSuciu, ce ţi-au propus să promoveze trupele rock dinBanatul Montan. Cei trei locuiesc în ţări diferite (România,Spania şi Germania), iar înregistrările sunt efectuateseparat, fiind apoi mixate şi masterizate de Flavius Suciu înstudioul DadiuStudio, din localitatea spaniolă Alcossebre.

Grafica este realizată de artistul Radu Damian, cunoscutpentru colaborările sale cu GOODBYE TO GRAVITY pealbumul “Mantras Of War” sau BUCIUM pe albumul“Mioriţa”.

Formaţia Fierbinţeanu a susţinut,împreună cu coregrafele Smaranda Găbudeanuşi Cristina Lilienfeld un concert/performanceart-pop, ocazie cu care a fost lansat unvideoclip. Cel mai recent album Fierbinţeanu,The Great Scheme Of Things, a fost produs înultimii trei ani şi a fost prezentat ca spectacolde dans contemporan în festivaluri de gen. Deasemenea, au fost lansate sub formă devideoclip trei dintre piesele de pe album.Fierbinţeanu este un duo art-pop format dinGabriela Fierbinţeanu (voce) şi CristianFierbinţeanu (computer, bass, voce).

The Kryptonite Sparks ne propulseazăîn mijlocul unui intens proces de introspecţie şioferă piesa şi videoclipul ”Până acasă la ai mei”.The Kryptonite Sparks înseamnă: Răzvan Diaconu // RareşDiaconu // Răzvan Anton.

Jinxy Von D’Ers a lansat “TØ” - primul album destudio al formaţiei, cu 9 piese, iar ca stil se încadrează înzona alterantive rock cu influenţe metal. Albumul estedisponibil în variantă fizică - CD Digipak şi în formatdigital. Până în prezent, JINXY VON D’ERS a lansat trei

single-uri extrase de pe albumul „TØ”: „Glow“, „Away“ şi„Sugar Rush“, iar anul acesta au câştigat titlul de “BestAlternative Newcomer” la Metalhead Awards. Phaser şiOctavian “Vita” Horvath lansează împreună “Erou”, unsingle manifest cu un mesaj puternic şi mobilizator. Muzicaşi versurile au fost scrise de cei de la Phaser şi definitivateîn urma colaborării cu Octavian “Vita” Horvath. Mixajul şimasterizarea au fost asigurate de Attila Lukinich, de laDStudioPro din Timişoara. Din componenţa formaţiei facparte Carina Dumitru (voce), Radu Racz (bas), SebiBârzeianu (chitară), Lucian Oprişan (clape) şi Arnold Birta(tobe).

Pasărea Rock lansează ”COMETA STEA”, cu text deFlorin Dumitrescu, pe muzica lui Josef Kappl (realizată subegida casei de producţie Revolver), care pune în evidenţăapartenenţa noastră creştină şi invită la dezvoltarea puterii

de a iubi şi de a dărui. Odată cu această nouă melodie,trupei i se alătură Narcis Tran-Korsar, un nou colaborator,


Pop-rockla chitară cu 12 corzi, dar şi backing vocal. După succesulprimului albumul, intitulat ”Legenda”, Josef Kappl, MirceaBaniciu, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Nicu Patoi şi SorinVoinea lucrează la definitivarea celui de-al doilea materialdiscografic, ce urmează a fi lansat anul viitor cu prilejulîmplinirii celor 5 ani de la debutul proiectului Pasărea Rock,pornit în 2014 de Mircea Baniciu, Josef Kappl şi OvidiuLipan Ţăndărică, care îşi doreau să continue ceea ce auînceput împreună cu Phoenix, iar apoi s-au alăturat SorinVoinea şi Nicu Patoi. De-a lungul acestei perioade, artiştiiau lansat primul album, intitulat LEGENDA. De laînfiinţare, Pasărea Rock a mai lansat două EP-uri,Caluşandra şi Hora fără de hotar.

Iris a început în februarie 2019 în clubul Quantic dinBucureşti turneul „Lumea toată e un circ”, inspirat dealbumul cu acelaşi nume, lansat în octombrie 2018 în formatCD şi dublu vinyl. Această nouă producţie este oreinventare a trupei în componenţa actuală, care oferăacordurile clasice marca IRIS, totul pentru a inspira nouageneraţie a publicului rock, dar şi fanii susţinători de-oviaţă ai formaţiei. IRIS este: Nelu Dumitrescu – baterie

(membru fondator), Costi Sandu - voce, NuţuOlteanu – chitară (membru fondator), AndreiBălaşa - chitară solo, Relu Marin - clape, GeorgeCostinescu - chitară bas, Cristi Dumitrescu -tobe. Concerte viitoare: Alba Iulia, Zalău,Vatra Dornei, Oradea, Băişoara, RâmnicuVâlcea, Craiova, Băicoi, Cluj, Timişoara,Braşov, Suceava, Călăraşi.

Coma construieşte, din segmentemetaforice, un întreg univers mitologic, odatăcu lansarea videoclipului piesei „Icar”, unmaterial vizual regizat de Vasile Alboiu, careîi prezintă în rolurile principale pe MariusManole (Icar, Minotaur) şi pe Cristina Diatcu(Ariadna). Scenografia şi costumele au fostasigurate de Oana Radu, iar imaginea estesemnată de Adi Dinu. Coma înseamnă: CătălinChelemen (voce principală) // Răzvan Albu(baterie) // Dan Costea (voce, chitară) // SorinPetrescu (bas) // Răzvan Rădulescu (aka Hefe,DJ) // Călin Marcu (chitară)

Al doilea material de studio lansat de Jurjak, BluesBerry, este însoţit de patru modele de tricouri, unisex, în

ediţie limitată. Materialul conţine 11 track-uri, printre caresunt incluse şi single-urile „Vântul”, „Imnul minerilor”.Muzica este semnată de George Petroşel (Jurjak), muzician,regizor, artist vizual şi licenţiat în dreptul proprietăţii

intelectuale. Stilul muzical abordat de artist esteelectro-blues, cu influenţe art rock, post punk şiexperimental rock. Jurjak a lansat până în prezentpiese ca „Şoapte”, „Timp de iubit”, „Bucureşti”, iarla începutul anului 2018 a fost nominalizat la premiileGopo pentru soundtrack-ul filmului “PlanetaPetrila”, care a fost desemnat “Cel mai bundocumentar”. Proiectul Jurjak este prezentat înformula live alături de Daniel Olteanu (tobe,producţie, mix şi master), Daniel Minel Stoica (chitarăşi clape) şi Narcis Axinte (chitară şi bas)..

Formaţia Blackbeers a susţinut concertulaniversar – 20 de ani de muzică irlandeză.Blackbeers a fost înfiinţată în 1999 în Oradea ca primaformaţie de muzică irlandeză din România. Peparcursul a 20 ani configuraţia trupei s-a schimbat de

mai multe ori, la fel şi stilul abordat, de la muzicatradiţională la rock-celtic şi influenţe punk.

Gabi MATEI

Iris

Blackbeers

Capriel DedeianNăscut la 19 decembrie 1960 în Bucureşti, într-o

familie de origine armeană, Capriel Dedeian este în egalămăsura compozitor şi un valoros chitarist de jazz. Încă din1983 a fost cooptat în cunoscuta formaţie a compozitoruluiAlexandru Vilmanyi, cu care cântă aproape un deceniu,participând la toate festivalurile importante (Mamaia,“Melodii”), nemaivorbind de înregistrări şi concerte alăturide vedetele muzicii uşoare. Începând cu anul 1986 CaprielDedeian compune mult muzică uşoară, figurând pe afişultuturor manifestărilor importante. De pildă, în 1990 obţinePremiul special al juriului la secţiunea de Creaţie afestivalului “Bucureşti ’90”, cu “Eşti minunea vieţii mele”,text Eugen Rotaru, solistă valoroasa Mihaela Marinache(actuala Miki). Peste doi ani este finalist la Mamaia, cu piesa“Paradisul s-a născut şi pentru noi”, text Angel Grigoriu,solista Samira Pop. Între timp s-a calificat de două ori înfinala concursului TV lunar “Omelodie dintr-o sută”, cu melodiile“Uită-mă!” (text Claudia Delean,solist Constantin Bruj), respectiv“Doar pentru noi” (text propriu,solist Daniel Iordăchioae). Notabilecolaborările compozitorului, în altelucrări, cu Silvia Dumitrescu,(“Uită-mă”- o altă versiune,“Scrisoare pentru Moş Crăciun”),Angela Stoica (“Iubire de-ovacanţă”), Mihaela Marinache(devenită, cum spuneam, Miki dela K-pital), Mihai Băjenaru (“Credcă m-am îndrăgostit de tine”),Alexandra Crăescu (“Dă-mi iardragostea”, melodie prezentată cusucces în finala concursului“MuzicADA” de la Sala Radio), ş.a.O primă confirmare internaţionalăa talentului său este dată departiciparea la FestivalulInternaţional “Bucureşti ’92”, undeorchestrează varianta în limbastrăină a piesei lui MarcelDragomir “E bine, bine, e foarte bine!” (premiul III), cântatăde solistul A.T.K. (Ateka) din Zair. Colaborarea cu acesta acontinuat, Dedeian orchestrând 5 din cele 8 piese alealbumului “Jungla Africa”, editat de Electrecord în 1994. În2011 s-a înscris la “Thomann Christmas Song Competition”,în Germania: din 237 de titluri înscrise, creaţia sa “Whenthe Christmas time is near”, pe un text de Eugen Constantinşi cântată de Nicoleta Oancea (din grupul vocal Pinky) estereţinută pentru finala de 10, mai mult, este distinsă cu omenţiune. Pe lângă preocupările sale legate de jazz, muzicapop, de film, de teatru sau pe tărâmul altor genuri (asemnat peste 200 de lucrări), cu implicare la nivel decompoziţie, texte, orchestraţii, interpretare instrumentală şivocală, nu putem să omitem o realizare aparte, albumulElectrecord din 1990 “Carun, carun” (Primăvară,primăvară), conţinând piese armeneşti de muzică uşoarăinterpretate în limba natală, realizat în colaborare cu fratelesău Garbis. În ce priveşte muzica de film, cinci producţii secer menţionate: “The Tell-Tale Heart” (2013), regia Vlad

Genescu; “Armenopolis” (2014), regia Izabela BostanKevorkian şi Florin Kevorkian (film despre înfiinţareaoraşului Gherla, premiat la FIFE - Festivalul internaţional alfilmului etnografic de la Zlatna); “Noravank” (2014), aceiaşiregizori; “Hagigadar-Regăsirea speranţei” (2015) - aceiaşiregizori; “Booking my last Dance” (2015) - regia VladGenescu, muzica tuturor acestor pelicule fiind semnată,evident, de Capriel Dedeian. A mai compus muzica pentruspectacolul teatral “Strunga dintre moarte şi viaţă”, în regialui Florin Kevorkian, a cărui premieră a avut loc la Botoşaniîn anul 2015. În egală măsura teoretician rafinat al muziciide jazz, a publicat câteva lucrări foarte apreciate: “Teme dejazz, vol. 1”, “Teme de jazz, vol. 2”, “Acorduri de chitarăfolosite în jazz”, “Teme de jazz-Compozitori români”.

Membru al UCMR, Capriel Dedeian este un creatorşi un artist activ, neobosit, plurivalent, crescut într-unmediu familial încărcat de muzică, tatăl sau fiind clarinetist,iar fratele, Garbis - saxofonist de prim rang, şef de formaţie,compozitor şi orchestrator. Capriel a început studiul

chitarei, ca autodidact, la 14 ani,debutând peste doi ani încvartetul fratelui său, alături de ceidoi Dedeian fiind bateristul TudiZaharescu şi bass-istul MarioDumitrescu. Avea doar 16 aniatunci când a cântat pentru primadată în clubul de jazz condus deMihai Berindei, împreună cu ceidoi fraţi evoluând atunci pianistulPuiu Pascu şi cei doiinstrumentişti amintiţi anterior.Începutul anilor ’80 aduce şiprimele sale compoziţii(“Noaptea”, “Amintiri ’82”,“Cafeaua de dimineaţă”). Lanumai 22 de ani îşi alcătuia uncvartet jazz-rock din care maifăceau parte Sorin Raicovescu(pian), Dragoş Docan (chitară-bas), Eugen Nichiteanu (baterie),cântând cu acest combo până prin1984. Între timp, numele său estetot mai apreciat şi solicitat, aşaîncât îl găsim pe afişul Galelor

jazz-ului de la Costineşti (1984, 1986, 1987), “Danubianjazz” de la Galaţi (1992), festivalul internaţional de jazz dela Chişinău (1993), Festivalul internaţional de jazz de laBucureşti (2003), “Porgy and Bess jazz club festival” de laViena (2004), “Europalia Jazz-Music village jazz club” de laBruxelles (2007), Festivalul internaţional de jazz “Days andNights” de la Galaţi (2009) sau la festivalul internaţional dejazz de la Braşov (1984, 1986, 1990). La această ultimămanifestare susţine un recital de chitară solo, în timp ce încelelalte făcuse parte din diferite formule de grup condusede Garbis Dedeian. În intervalul 1993-1997 a evoluat înGermania şi Austria împreună cu “Solo Group”, apărândşi pe scena unor cluburi de jazz din München, BadReihenhall, Berchtesgaden, Regensburg, Salzburg. GarbisDedeian, fratele său, l-a sprijinit întotdeauna şi l-a îndrumatîn formarea ca instrumentist de jazz, colaborarea dintre eifiind extrem de strânsă. În devenirea şi perfecţionarea sa,Capriel recunoaşte importanta colaborării, în ţară sau peste


Portret componistic

hotare, cu instrumentişti de elită cum ar fi Dan Mândrilă,Nicolas Simion, Cătălin Milea, evident Garbis Dedeian(saxofon), Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Ion Baciu jr.,Puiu Pascu, Petrică Andrei, Marius Vernescu, Petru Popa(pian), Decebal Bădilă, Ovidiu Bădilă, Gopo Popescu,Cătălin Rotaru, Pedro Negrescu, Ionuţ Baranga, LaurenţiuHorjea, Arthur Balogh (contrabas-chitară bas), TudyZaharescu, Eugen Nichiteanu, Titi Herescu, AdrianŞtefănescu, Dinu Simon, Lucky Pais, Liviu Pop (baterie),Emil Bâzgă, Ion Leonte, Nelu Marinescu, Sebastian Burneci(trompetă), ş.a. Aşa cum de asemenea consemna colegulnostru Florian Lungu, secvenţele în care Capriel Dedeianapare în postura de chitarist, în studio său live, au fost

difuzate în emisiuni radiofonice, precum şi, începând cu2009, în popularul serial de emisiuni TV “Unora le place”.Un disc de autor meritat îşi aşteaptă apariţia, fiind dejaefectuate înregistrările cu noul său grup fusion, CaprielDedeian & Jazz Challenge. Ca un amănunt foarte onorant -de la sfârşitul anului trecut este şi membru al UniuniiCompozitorilor din Armenia. Iar de patru ani, datorităperformanţelor, este “endorsser” (artist-imagine),promovând chitarele de jazz ale celebrei firme Ibanez, unadintre cele mai mari producătoare de chitare din lume.Toate acestea completează portretul unui muziciancomplex, cu performanţe extrem de diverse.

U. OCTAVIAN


Portret componistic

Drumurile noastre...Puţini interpreţi se pot lăuda, chiar şi după dispariţie,

de popularitatea lui Dan Spătaru – adevărat fenomen almuzicii noastre uşoare. Dovadă stă faptul că el a făcut,pentru a doua oară după moartea sa, arhiplină SalaPalatului, la un spectacol “In memoriam”, în organizareaaceluiaşi impresar cu fler, care nu-şi uită colaboratorii,

Stoian Anghel. Dacă primul concert,desfăşurat la câţiva ani de la trecerea înnefiinţă a artistului, a beneficiat de mai multevedete pe afiş şi retransmiterea ulterioară laTVR (e drept, fragmentată), cel de faţă,retransmis integral pe Etno TV în prima lună aanului (producător mai mult decât merituos:Cosmin Man), a avut câteva atù-uriindiscutabile. În primul rând faptul că pescenă s-a aflat redutabila orchestră dirijată decompozitorul Viorel Gavrilă (s-a repetat intensla Ploieşti cu fiecare participant), apoi prinprisma dotărilor tehnice moderne. Scena eradominată de trei ecrane (video-led-uri) pe careau fost proiectate permanent imagini, citate şideclaraţii (Stela Popescu, Horia Moculescu,

Jolt Kerestely, Cornel Constantiniu, Marius Ţeicu, PaulSurugiu-Fuego, ş.a.) ale personalităţilor despre artistul

omagiat, fotografii (carieră, familie, colaboratori), imaginidin sală, nemaivorbind că primirea spectatorilor s-a făcutpe un fundal sonor asigurat de cântecele artistului, multedin ele reluate de soliştii invitaţi, iar altele reunite într-uncolaj în semnalul muzical al orchestrei “Majestic”. Şi cumorice spectacol serios trebuie să înceapă în forţă, nu gradat,prima apariţie a fost a unei mari vedete care şi-a împletitcariera cu aceea a lui Spătaru. Marina Voica a reluatcompoziţia pe care i-a dedicat-o colegului ei la acel prim

concert de care aminteam, “Inima ta”, după care adat viaţă, cu graţie fermecătoare, unui alt titluemblematic pentru întreaga “Generaţie de aur” acântecului, pe care am dori-o nemuritoare: “Să nune despărţim” de Gherase Dendrino. Spătaru afost un artist român 100%, nu şi-a datorat succesulreluării unor piese străine, chiar dacă astăzi mulţiîl asociază cu piesa sârbească devenită, pe un textpropriu, “Drumurile noastre”. Pasiunea sa a mers,când a fost cazul, doar către muzica uşoarăpeninsulară, aşa încât italianul stabilit în ţaranoastră Ciro de Luca nu putea ocoli “Ştrengarul”(Un vagabondo come me), alături de care a aşezathit-ul nr. 1 lansat în filmul “Cântecele mării”, “Săcântăm chitara mea” de Temistocle Popa. CumTemistocle Popa i-a scris peste 70 de melodii

solistului, un alt şlagăr al său, “În rândul 4, banca dela geam”, s-a regăsit în recitalul Mirabelei Dauer,care a mai cântat, alături de un cor de copii,“Speranţa” şi “Prieten bun”. Marele actor AlexandruArşinel a colindat lumea alături de Dan, aşa încât ne-a reamintit un scheci umoristic ce a făcut epocă (demare actualitate... prietenii ştiu de ce!), dar ne-a şicântat un şlagăr sprinţar, “Hai, zâmbeşte!”, de perecentul său album Eurostar, casă de discuri ce aavut 5 artişti în spectacol. Pe când era student la IEFSşi încă juca fotbal, Spătaru a început să studiezemuzică uşoară cu compozitoarea CameliaDăscălescu, la Casa studenţilor, alături de prietenasa apropiată Pompilia Stoian. Aceasta vine dinGermania la fiecare eveniment ce-i aminteşte detandra prietenie a studenţiei, aşa a făcut şi acum,

cântând “Ionel, Ionelule” de Claude Romano şi, inevitabil,“Prieten drag” de Radu Şerban. Mai mult, i-a dăruit o


Omagiu

Silvia Dumitrescu

Alexandru Arşinel

Marina Voica


Omagiu

oictură proprie nepoatei pe care Dan n-a apucat s-oţină în braţe, Măriuca, astăzi o domnişoarăîncântătoare (evident că în sală s-au aflat văduvaartistului, Sida, implicată în organizare în postură deco-producător, şi fiica Dana). Foarte modernă, tânăraAnnes a ales din repertoriul lui Dan (mai toţi au făcutacest lucru) piesa “Prietene” de Temistocle Popa,alături de “Nu vreau să plângi” de Ionel Tudor. Ca şiîn spectacolul dedicat Mădălinei Manole, AurelianTemişan a fost indiscutabil în prim-plan, nu numaifiindcă ambele melodii cântate erau din repertoriullui Spătaru (“Te-aşteaptă un om” de Ion Cristinoiu şi“Măicuţa mea” de Temistocle Popa), dar şi prinemoţionanta tălmăcire a celei de-a doua piese alăturide... fiica sa! Nu o dată Spătaru a făcut parte din

colectivele artistice peregrinate de impresarulAlexandru Mihu pe meridianele globului, aşa încâtsoţia acestuia, Maria Dragomiroiu, a ţinut la rândul eisă nu lipsească de pe afiş, cu atât mai mult cu cât şi eaa colaborat cu Temistocle Popa, imprimând chiar unîntreg album cu creaţiile acestuia. Ne amintim căanteriorul show “In memoriam Dan Spătaru” fusesedeschis de apariţia-surpriză a solistului din RâşnovCostel Lăzăroiu, căruia Sida Spătaru i-a încredinţat,datorită timbrului asemănător, toate “negativele”starului, deşi, de necrezut, nu l-a întâlnit niciodată(chiar nu s-a dus, ca admirator, la nici un concert allui?). De această dată el a fost introdus în scenă de

Mihai Constantinescu, preluând “Fanfara militară”,după ce cantautorul oferise cunoscutele sale compoziţiiproprii “Şi te-am iubit” şi “Iubiţi-ne că suntem flori”.Temperamentala Silvia Dumitrescu a fost colegă cu Danla Ansamblul “Tinerimea română”, aşa încât ne-areamintit, în stilu-i personal, şlagărele compuse deTemistocle Popa “Când merg copii la şcoală dimineaţa”şi “În rândul patru” (deh, amintiri din copilărie!), cărorale-a adăugat “Cred în tine” de Adrian Enescu. GabrielCotabiţă a mărturisit cu sinceritate că n-a mai cântatniciodată cele două melodii lansate cândva de Spătaru,dar a făcut-o cu profesionalismul obişnuit, cu atât maimult cu cât l-a legat dintotdeauna o strânsă prietenie decompozitorii acestora, Cornel Fugaru (“De vrei să ştiice înseamnă român”) şi Ionel Tudor (“La 5 şi jumătate”).

La acelaşi gest de firească reverenţă a recurs şiCarmen Rădulescu, cu “Nici o lacrimă” de IonCristinoiu şi “Cine te-a iubit” de Dan Dimitriu,alăturându-le şlagărul propriu “Nu ştiu”, de ŞerbanGeorgescu. Fiecare invitat a căutat să-şi agrementezeapariţia cu elemente inedite , ceea ce a făcut şi DanielIordăchioae, care la piesa “Eu, tu şi-o umbrelă” deTemistocle Popa (alt mare succes impus de filmul“Cântecele mării”, ce a născut o frumoasă poveste dedragoste între Spătaru şi partenera sa, superba actriţărusă Natalia Fateeva) a adus un ansamblu coregrafic,fireşte... cu umbrele, după care a cântat în duet cuNico “Florile iubirii noastre”; chiar dacă a lăsat-osingură la microfon, ploieşteanca i-a declarat fărăechivoc după aceea “Mi-ai furat inima”... În foyer-ulSălii Palatului s-au găsit la dispoziţia publicului

Anca Ţurcaşiu

Mihai Constan�nescu

Viorel Gavrilă, Pompilia Stoian

Aurelia Temişan şi fiica sa

cartea “Dan Spătaru, regele aplauzelor”, apărută la EdituraMilitară, precum şi două CD-uri de ultimă oră ale lui Raoul(Rareş Borlea).

Anunţând că după spectacol va acorda autografe peele în holul sălii, cantautorul a oferit din cuprinsul lor pie-

sele “Inimă de floare” şi“Mă blestem să te iu-besc”. De fiecare dată laasemenea evenimente,frumoasa Anca Ţurcaşiurespectă întrutotul tema-tica manifestării, ceea cea făcut şi de această dată,evocând marile şlagăre“Ţărăncuţă, ţărăncuţă”de Ion Vasilescu şi “Num-am gândit la despăr-ţire” de Dan Dimitriu.Chiar aşa, cine s-ar figândit la despărţire,atunci când Dan Spătaruera în plină formă? Dar,aşa cum îşi doreşte şi Ma-

rina Voica, îndemnul ei “Să nu ne despărţim”, speranţă viea oricărui artist vis-à-vis de publicul său, a fost adus la

rampă de artiştii care rămăseseră în cu-lise după mai bine de patru ore despectacol (totuşi, contractul ar trebui săconţină prevederi ferme în acest sens,ca la teatru!). Cu toţii, acompaniaţi devaloroasa orchestră şi de cele două ex-celente componente ale backing-uluivocal, dar mai ales de glasurile celor4.000 de spectatori în picioare au datviaţă cântecului care, aşa cum spu-neam, este un adevărat imn legat denumele lui Dan Spătaru, “Drumurilenoastre”. Inevitabil, vrând-nevrând,drumurile noastre se vor întâlni într-obună zi în Ceruri, unde ne aşteaptă ar-tistul, alături de alţi îngeri ai muziciinoastre uşoare...

Octavian URSULESCU


OmagiuMirabela Dauer

Gabriel Cotabiţă

Nico, Daniel Iordăchioae

Recitalurile autohtone de la “Cerbul de Aur” au fost dominate de cele trei soliste care susţin, de câţiva ani, concerte“sold out” la Sala Palatului: Loredana, Andra, Delia. Este un semn clar că “partea feminină” a interpreţilor de muzică popeste foarte puternică, aşadar un tur de orizont în lumea “fetelor” ne poate indica actuale şi viitoare vedete.

Dacă pe plan intern lucrurile par clare, foarte puţini ştiu că o mai cunoscută solistă româncă peste hotare este… INNA:de altfel, ea dă spectacole în România foarte rar (nu are timp? sau este o idee de management?). INNA a lucrat în ultimii doi

ani pentru a crea noul album “YO”, în limba spaniolă, compus deartistă şi produs de David Ciente, cu 11 piese. Prima piesă pe careo lansează se numeşte “RA” şi este un mesaj de empowerment, dea ieşi dintr-o relaţie toxică şi a căpăta încredere în forţele proprii.Videoclipul pentru “RA” a fost regizat şi filmat de Bogdan Păun şiAlexandru Mureşan (NGM Creative) cu care INNA a mai lucratpentru “Nirvana” şi “No Help”. Discul apare la ROC NATION,casa de discuri a lui Jay-Z, importantă la nivel internaţional, carereprezintă artişti de top precum Rihanna, Shakira, Mariah Carey.Nu demult, INNA a susţinut un turneu în Statele Unite ale Americiişi Canada, turneu care a inclus 9 concerte în Montréal, Long Island,Washington DC, Los Angeles, Seattle, San Francisco, Scottsdale,Miami şi Chicago. Unul dintre single-urile anterioare ale INNEI,“Yalla”, are 300 000 000 de vizualizări, “Cola Song” feat. J Balvinpeste 200 000 000 vizualizări, la fel şi “In Your Eyes” feat. Yandel.

La segmentul pop-folclor pregătit de Iuliana Tudor la “Cerb” ar fi avut loc, indiscutabil, şi NARCISA SUCIU. Eacolaborează din nou cu Mircea Rusu şi lansează melodia „Ai suflet trist”. După ce anul trecut a lansat un album de colinde,intitulat „Crăciunul meu”, Narcisa Suciu prezintă acum publicului o melodie pop-folk. De-a lungul anului 2018, Narcisa, mutată de câţiva ani în Finlanda, a fostprezentă constant în România; a fost concurentă într-o emisiune TV, a participat încadrul ediţiei aniversare a Cerbului de Aur (numai în ziua Remember), dar şi cumulte alte activităţi. În luna decembrie a revenit în România şi a fost prezentă peparcursul lunii în mai multe oraşe din ţară cu o serie de concerte dedicateCrăciunului.

Înainte de seria spectacolelor “Acadelia” de la Sala Palatului, DELIA a lansatşi o piesă nouă, compusă de ea, care se încadrează în acelaşi concept “dulce”:„ACADELE”, cu un videoclip antrenant. Adrian Tapciuc, regizorul spectacolelorDeliei, a gândit un show de mare amploare: un decor multifuncţional impresionant,o trupă numeroasă de balet, ţinute extravagante, 10 aparate laser de mare putere,130 de metri pătraţi de ecran led, peste 300 de aparate de lumină inteligentă, zeci decostume şi machiaje speciale, coregrafii sau elemente dulci.

O solistă de top este şi NICO (Nicoleta Matei), care s-a transformat total încadrul filmării noului videoclip pentru piesa „Oare cine?”. compusă de soţul interpretei, Laurenţiu Matei, pe versurile luiOvidiu Iordache. Pentru videoclip, NICO a colaborat cu regizorul Silviu Mîndroc şi a filmat la studiourile din Buftea. Cântecul

face parte dintr-o serie de melodii de dragoste pe care NICO le-a lansat în 2018. Aînceput în februarie cu „Suflet pereche”, a continuat cu „Nebuni îndrăgostiţi”, iartoamna a adus-o romantică şi melancolică în „Oare cine?”. NICO îmbină cu succescariera muzicală cu scena teatrului din Ploieşti şi a spectacolelor.

LORA lanseazã single-ul „Soare negru”, compus de Alex Pelin, Andrei Platon,Andrei Tostogan, Adi Colceru şi Lora, iar în videoclipul regizat de Ionuţ Trandafir oputem identifica pe Lora în trei ipostaze. LORA are milioane de vizualizãri pe YouTubeşi hit-uri ca “Rãmas bun”, “Ne împotrivim”, “Floare la ureche”, “Cinci” sau “Binemersi”, piese ce au ajuns pe primele poziţii în toate topurile muzicale. LORA a lansat şihitul “Dor sã te ador”, alãturi de Doddy, piesã ce a adunat într-un timp scurt peste 50de milioane de vizualizãri pe YouTube şi a stat aproape o lunã în topul Trending, apoia colaborat cu Shift pentru single-ul „Pânã în Rai” şi a lansat piesa „Pleacã” pe canalulei de YouTube (compusă de Lora, Dorian Oswin, Mihai Gruia, Anastasia Sandu, ŞerbanCazan şi Florin Boka).

IULIANA BEREGOI, idol pentru mulţi copii şi adolescenţi, lansează o nouăpiesă, “Cine sunt eu”, produsă de Mixton Music, care se anunţă a fi încă un hit alGeneraţiei Z. În premieră, în videoclip fanii vor vedea imagini din filmul de cinemaLARA, care a fost lansat şi vizionat odată cu SUPERSHOW-UL ,,Lara şi CrăciunulJucăriilor”, de la Sala Palatului. Totodată, Iuliana a îndeamnat fanii veniţi la spectacol

să dăruiască hăinuţe şi jucării, care au ajuns de Crăciun, la copiii mai puţin norocoşi.Dupã succesul trilogiei „Iubiri secrete” şi al albumului „Despre el”, IRINA RIMES deschide „Trilogia II” cu piesa

„Beau”. Filmãrile videoclipului au avut loc la Joben Bistro şi în platourile Kanal D, iar videoclipurile au fost realizate deNGM Creative, în conceptul lui Dan Floroiu şi al lui Bogdan Păun. Întreaga serie de videoclipuri lansate în cadrul filmului„Despre el” a intrat încã din momentul lansãrii în Trending Youtube, cumulând împreunã aproximativ 40 de milioane devizualizãri.

Dan CHIRIAC


Femina

Inna

Delia

Lora


Cei mai frumoşi aniSanremo - Istoria unui festival (VIII)

Monştrii sacriItalia şi festivalul de la Sanremo nu păreau pregătite încă să-l recunoască pe Adriano Celentano, celebrul său hit

“24.000 baci” (cântat atunci şi de Little Tony) fiind de puţin învins în 1961 de “Al di la” (Luciano Tajoli, Betty Curtis).Istorică este ediţia 1962, când se întâlnesc pe coordonatele cântecului învingătordoi monştri sacri ai festivalului, Claudio Villa şi Domenico Modugno (“Addio...addio”, cu versurile acestuia din urmă). În continuare voi puncta doar acei anicare au văzut lansarea unor şlagăre de largă circulaţie sau a unor nume intrate înlegenda cântecului italian, dar şi internaţional. Iat-o de pildă în 1964 pe GigliolaCinquetti (membră în juriu şi vedetă la “Cerbul de aur” 2018, revenind la Braşovdupă aproape 5 decenii...), cu “Nonho l’età”; în 1965 “Se piangi, se ridi”- Bobby Solo; în 1966, “Dio, come tiamo”, cu Modugno şi Cinquetti; în1967 “Non pensare a me”, cu IvaZanicchi şi Claudio Villa; în 1968“Canzone per te”, cu SergioEndrigo şi brazilianul RobertoCarlos (din 1964 puteau participa şiartişti străini, doar cântecele erauitaliene); în 1969 “Zingara”, cuBobby Solo şi Iva Zanicchi... Iar în1970 vine unica victorie anonconformistului Celentano, cu“Chi non lavora, non fa l’amore”(cântată şi de soţia sa ClaudiaMori), piesă total diferită de ce seprezenta în mod normal pe scena

concursului. Doamne, am putea spune că a fost un adevărat “Deceniu deaur”! Urmează două ediţii ale lui Nicola di Bari: victorii în 1971 cu “Il cuore è uno zingaro” (cealaltă versiune: Nada, lanumai 15 ani şi 78 de zile!) şi 1972 cu “I giorni dell’arcobaleno”. În 1973 ajunge pe prima treaptă alt solist sobru, cu alurăintelectuală, cu ochelari, Peppino di Capri; cu vocea sa delicată triumfă cu “Un grande amore e niente più”. În 1974 Iva

Zanicchi avea să-şi încununeze cariera fantastică printr-un nou succes, cu “Ciao,cara, come stai?”. Greva din 1972 (un sindicat al cântăreţilor a contestatregulamentul) anunţa declinul ce avea să intervină din 1975, chiar dacă în 1976Peppino di Capri recidivează spectaculos, cu “Non lo faccio più”.

Triumf şi declinÎncep să-şi facă loc pe poziţiile fruntaşe formaţiile vocal-instrumentale,

cum li se spunea atunci: în 1977 câştigă Homo Sapiens cu “Bella da morire”, iarîn 1978 Matia Bazar cu “...E dirsiciao”. În ’79, la o ediţie cenuşie, mairăsărit se dovedeşte Mino Vergnaghi,cu “Amare”, pentru ca abia în ’80 săreînceapă să urce la nivelul dealtădată. Este anul singurei victorii alui Toto Cutgno, cu “Solo noi”, dupăce anterior mai participase în calitatede component al formaţiei Albatros! Îlurmează pe lista pieselor învingătoare“Per Elisa” (Alice), pentru ca în 1982opţiunile să conveargă către fostulsolist vocal al grupului I Pooh,Riccardo Fogli (spectatorii noştri l-auputut aplauda într-un recital la

“Cerbul de aur”), cu “Storie di tutti giorni”, deşi marele şlagăr al ediţiei rămâne“Felicità” (Al Bano şi Romina Power), clasat pe locul 2. În 1983 e iarăşi o ediţiedestul de oarecare (victorie pentru “Sarà quel che sarà”- debutanta TizianaRivale), pentru ca în 1984 să se consacre trei nume fără de care nici nu s-arputea scrie istoria muzicii uşoare italiene: după nu mai puţin de 16 ani revineca prezentator Pippo Baudo (şi o va mai face, după cum se ştie, de nenumărate

Al Bano

Bobby Solo

Riccardo Fogli

Alice


Cei mai frumosşi aniori), triumfă Al Bano şi Romina Power, cu “Ci sarà”, iar la secţiunea “Nuove proposte”, înfiinţată în acel an, se impunetânărul de 21 de ani Eros Ramazzotti, cu “Terra promessa” (peste 2 ani va câştiga, la cei mari, “Big”, cu “Adesso tu”). În1985 îi găsim în frunte pe Ricchi e Poveri (familiari publicului nostru înultimii ani, cu multe concerte în România), iar în 1987 juriul este cucerit pedrept cuvânt de originalul trio alcătuit din celebriti Gianni Morandi,Umberto Tozzi şi Enrico Ruggeri (“Si puo dare di più”). În 1988 triumfăactorul-cîntăreţ Massimo Ranieri, cu minunatul “Perdere l’amore”, în timpce în 1989 se impune prin originalitate duetul Anna Oxa (de originealbaneză) - Fausto Leali, cu “Ti lascerò”.

Martor la a 40-a ediţieSanremo este un oraş

al florilor, cu mii de sere, târgfloral, bursă de profil.Tocmai de aceea ediţia a 40-a, festivă, din 1990, a fostpusă sub genericul primuluititlu învingător în concurs,“Grazie dei fiori”, asupraacesteia urmând a reveni,fiindcă am fost acolo. Dar,întorcându-ne în timp, văreamintesc că nu mereu totuleste roz...floral la festival. Săne gândim doar la drama din1967, când Luigi Tenco şi-a pus capăt zilelor în urma eliminării compoziţieisale “Ciao amore, ciao!”. Tulburătoare coincidenţă: piesa a fost cântatăatunci şi de Dalida, care peste ani îşi va lua şi ea viaţa... Tragedia a marcatfestivalul, discutându-se asupra corectitudinii selecţiei şi a posibilităţii de avota just în doar câteva minute. În prima seară, prezentatorul MikeBongiorno trebuise să-l convingă pe Tenco să intre în scenă; acesta, vizibildescurajat (evident, trecea printr-o gravă depresie), i-a spus “Cânt şi apoiam terminat-o...”.

Aşadar, am avut ocazia unică şi fericită pentru un comentator de gen (în schimb se află acolo an de ancorespondenta noastră, cântăreaţa şi actriţa Ileana Popovici, dar şi Ştefan Naftanailă, de la Radio România, iar pe vremurimai ajungeau la Sanremo Gabriel Basarabescu sau BogdanCruţescu) de a fi în miezul pasiunilor, comerţului, speranţelorunui festival extraordinar, la care visasem cu ochii deschişi pânăîn 1989, când viza pentru Occident îmi era refuzată sistematic.Fiind o ediţie specială, de mare amploare, ea a fost mutată într-

un hangar imens,Palafiori, destinat înrestul timpului, aşacum îl trădeazănumele, târgurilor flo-rale. Zeci de vedete aufost invitate pentru unrecital... de o piesă,fiind plătite gras, de laRod Stewart la TinaTurner, dar au parti-cipat şi superstaruricântând versiuneastrăină a pieselor dinconcurs (de atunci s-a renunţat din nou, evident din motive de economie). Întreacestea: Ray Charles, Dee Dee Bridgewater, La Toya Jackson, Leo Sayer. În ciclisma existat pe vremuri un mare campion, Raymond Poulidor, care era “eternul nr.2”, pentru că avea neşansa de a fi devansat mereu de Jacques Anquetil şi alţii.Asemeni lui a fost la Sanremo Toto Cutugno, care şi în 1990 a ocupat poziţiasecundă cu superbul cântec “Gli amori”, fiind întrecut de justeţe de “Uomini soli”,al formaţiei I Pooh, al cărui text a stârnit multe controverse. Anecdotic, Cutugnos-a situat de nu mai puţin de 5 ori pe locul 2, ca şi Gino Latilla.

Octavian URSULESCU

Toto Cutugno

Li�le Tony

Gigliola Cinque�

Enrico Ruggeri

Marian GeorgescuŞocantă vestea despre moartea la vârsta deplinei

maturităţi a compozitorului, orchestratorului şi chitaristuluiMarian Georgescu, component din 1990 al Big-band-uluiRadio condus de Ionel Tudor! S-a născut în 1959, laBucureşti, iar din 2010 era membru al UCMR. A absolvit

facultatea de profil la Universitatea “Spiru Haret”, a cântatmult peste hotare, nemaivorbind de concertele şi emisiunileRadio-TV alături de prestigiosul ansamblu orchestral dincare făcea parte. După 1994 a compus zeci de pieseorchestrale pentru big-band-ul radio, fiind un maestruindiscutabil al jazz-ului, în această ipostază fiind de neuitatcolaborările sale cu Aura Urziceanu, Johnny Răducanu,Marius Popp, Alin Constanţiu, Anca Parghel. De asemeneaa fost nelipsit, alături de colegii săi, de pe scena marilorfestivaluri de muzică uşoară: “Cerbul de aur”, “Trofeultinereţii” (Amara), “George Grigoriu” (Brăila), “Dan

Spătaru” (Medgidia), Mamaia. Între fireştile sale mândriiprofesionale se număra pe drept cuvânt faptul de a fiacompaniat pe scenă monştri sacri cum ar fi Ray Charles sauShirley Bassey. În cariera sa prodigioasă se disting albumuldiscografic “Remember 26”, precum şi compoziţii cum ar fi“Class one”, “Confide în me”, “Enjoy”, “Final game”, “Foryou”, “Generic”, “Minor blues”, “Murphy”, “Nova salsa”,“Party line”, “Rittle”, “Star blues”, “Still of the night”,“Story”, “Take to”, “To you”, “Vision”, “You must chose”.Pe masa sa de lucru au rămas neterminate două proiecte lacare ţinea imens: un album cu piese swing, funk, soul,baladă, bossanova pentru big-band-ul Radio, precum şi oMetodă de studiu al jazz-ului (orchestraţie, armonie,improvizaţie). Una din emisiunile TV în care a fost implicatîn mod consistent (documentare, orchestraţii, coordonaremuzicală) s-a chemat “Cei mai frumoşi ani”, pentru că el apreţuit întotdeauna muzica de calitate de altădată. MarianGeorgescu a plecat dintre noi după trei decenii petrecute înslujba artei sunetelor, fiind la loc de frunte între cei care aumarcat, prin talentul şi pasiunea lor, aceşti ani frumoşi...

Jerry SchwartzTimişorean, veteran al muzicii noastre rock-folk,

basist în formaţiile AMICII (concerte la Costineşti, PoianaBraşov), FLAPO (a Cenaclului Flacăra), COMPANIA DESUNET (din 1985, lider - Vali Sterian, în formula „de aur” cuAdrian Ilie şi Doru Istodur, ulterior membri fondatori aigrupului Voltaj, alături de care a înregistrat “Zori de zi”,“Fericire” şi “Speranţe vii”). Din 1993 redactor la Radio

Tinerama (înfiinţat de Max Bănuş, repatriat de la EuropaLiberă), de unde vine pe post de director adjunct la RadioRomânia Tineret (director - Florian Pittiş). Cunoştinţemuzicale solide, documentarist serios, redactor inspirat. Deun calm perfect, nu era niciodată nervos, amabil, generos, cuzâmbetul pe buze, o persoană cum rar se mai întâlneşteastăzi. Avea 71 de ani, incinerat pe 6 februarie 2019.

George StancaZiarist, poet şi publicist; a murit pe 4 februarie 2019, la

ora 15:00, după un stop cardio-respirator, la Spitalul „SfântaMaria”. S-a născut în 1947 în Buftea, 1973 - absolvent alInstitutului de Construcţii Bucureşti, 1971 - debut ca publicistîn revista „Săptămâna”, devenind „comentator muzical”,1973-1975 - redactor „Flacăra”, şef pagină muzicală, secretarmuzical al Cenaclului Flacăra şi reporter. În decembrie 2013,Ghenadi Strungar, aşa cum era cunoscut în mediul literar, aprimit un an cu suspendare pentru că şi-a însuşit traducerearomanului „Jurnal” de Lev Tolstoi. În ultimii 11 ani apublicat “Scrisori” în ziarul Click. A scris şi un volum cuamintiri folk-rock recenzat în paginile “A. M.”.

Dumnezeu Să-i odihnească !Florin-Silviu URSULESCU

Despărţiri

A C T U A L I T A T E AMU Z I C A L Ă

Redactor şef:George BALINT

Redactori: Mihai COSMA, Octavian URSULESCU Editorialist: George BALINT

Secretar de redacţie: Costin ASLAM

Colegiu redacţional: Mariana POPESCU, Vasilica STOICIU�FRUNZĂ,

Cristina ŞUTEU, Petre�Marcel VÂRLAN

Semnează în acest număr:Dumitru AVAKIAN, Nicolae BRÂNDUŞ, Corina BURA,

Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, Veturia DIMOFTACHE, Oana GEORGESCU, Cleopatra LUCA,Florian LUNGU, Carmen MANEA, Constantin-Tufan STAN,Mădălin Alexandru STĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU,

Alex VASILIU, Iliana VELESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureţti, Calea Victoriei 141, sect. 1, 010071,România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - INTERSIGMA-ERICOM SRLTEL: 021-242.30.32 ISSN: 1220-742x

Revistă lunară de informare, opinie şi dezbatere editată de UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

şi finanţată cu sprijinulMINISTERULUI CULTURII ŞI IDENTITĂŢII NAŢIONALE

ACTUALITATEA 32019 MUZICAL~MUZICAL~Simfonia Fantas-tica rămâne pentru toţi ... Compozitorii s-au...

Documents

Transcript of ACTUALITATEA 32019 MUZICAL~MUZICAL~Simfonia Fantas-tica rămâne pentru toţi ... Compozitorii s-au...