Patrascu Gheorghe Cristian

Globalizarea si guvernanta globala

Master Admnistrarea si Finantarea Proiectelor de Dezvoltare

2

Globalizarea:Notiuni generale

Globalizarea este cel mai intins proces de transformare social-istorica din istoria omenirii,

cea mai mare provocare a secolului al XXI-lea, antrenand intr-o diretie comuna întreaga societate

umanasi intregul spatiu corespunzator planetei noastre. Termenul este de origine anglo-saxonă

(globalization), sinonim cu frantuzescul mondialisation, si se gaseste astazi pe buzele tuturor. S-

au dat diferite definitii globalizarii, niciuna insă pe deplin satisfacatoare si aceasta deoarece,

afirma Tiberiu Braileanu in cartea sa Globalizarea: Nenumele nimicului, „este greu sa definesti

un fenomen confuz incă si atat de complex, fiecare autor evidentind o anumita latura sau

dimensiune a sa”. George Soros a dat globalizarii o definitie preponderent economica. Dupa el,

globalizarea „reprezinta mişcarea libera a capitalului, insotită de dominatia crescanda a

pietelor financiare globale si a corporatiilor multinationale asupra economiilor nationale”. O

defintie asemanatoare da si sociologul Geoge Ritzer, acesta afirmand că „globalizarea este o

perspectiva care pune accentul pe capacitatea unor state moderne si organizatii in mare

masuracapitaliste de a-si spori puterea si influenta pe glob, este cel mai important si amplu

fenomen al prezentului, fiind greu de imaginat un scenariu in urma caruia sa-si incetineasca

ritmul sau sa inceteze”. In general, lucrarile care se ocupa de acest subiect au in vedere latura

economica a globalizării. Asadar, este evident că economia constituie obiectul principal al

acesteia. Anthony Giddens oferă o definitie conţinând elemente preponderent sociologice:

„Globalizarea schimba fundamental natura experienţelor nostre cotidiene. Cum societatile in

care traim sufera transformari profunde, institutiile intemeietoare care le sustineau au devenit

nepotrivite. Aceasta indeamnă la redefinirea aspectelor sociale personale si intime ale vietilor

noastre, precum familia, rolurile de gen, sexualitatea, identitatea personala, interactiunile

noastre cu ceilalti si relatiile de munca.Modalitatea in care gandim despre noi insine si

legaturile noastre cu ceilalti sunt profund modificate de globalizare”. În literatura de specialitate

se prezintă şi distincţia trinomului „globalizare” (definită ca proces), „globalism” (definit ce

ideologie) şi „globalitate” ce se refera la societatea mondiala, multidimensionala, policentrista,

contingenta şi politica. De asemenea, se vorbeste si despre o „grobalizare” (ambitiile si dorinta

natiunilor, corporatiilor, organizatiilor de a se impune în diverse arii geografice) si despre o

„glocalizare” (intrepătrundere a globalului si localului, cu rezultate unice in arii geografice

3

diferite), termeni propusi de sociologul George Ritzer, in cartea sa Globalizarea nimicului:

cultura consumului si paradoxurile abundentei.

Guvernanta globala – Notiuni generale

Etimologic, termenul de guvernanta provine din grecescul “kubernan”, care inseamna “a

pilota sau a carmui”.Termenul a fost utilizat pentru prima data de Platon, făcand referire la

proiectarea unui sistem de guvernamant.Conform definiţtei data de Concise Oxford Dictionary,

acest termen are acelasi inteles cu cel al cuvantului “guvernare”: “maniera de a guverna”,

“funcţia sau calitatea de a guverna”. Insa, in anii ’80 ai secolului XX, politologii l-au separat de

intelesul său ingust, integrandu-i în definitie pe actorii societatii civile.Astfel, Rhodes defineste

guvernanta ca fiind acele “retele auto-organizatorice si interorganizationale, caracterizate de

interdependenta, schimb de resurse, reguli ale jocului şi autonomie semnificativa fata de stat”.In

opinia lui Rosenau, guvernanta globala“include sisteme de conducere la toate nivelurile

activitatii umane: de la nivelul familiei pana la nivelul organizatiilor internationale iar

exercitarea controlului, in vederea atingerii obiectivelor, implica repercusiuni

transnationale”.Aceste definitii ale conceptului de guvernantă reprezinta doar cateva exemple de

care ne ciocnim atunci cand evaluăm literatura de specialitate. Actualmente, putem afirma ca

guvernanta se refera la ceva mult mai larg decat guvernarea, că implica dirijare si reguli ale

jocului, incluzand chiar toate activitatile din cadrul unei entitati care intra in sfera

managementului.

Harold James considera liberalizarea comertului mondial drept o componenta principala a

globalizarii asociata cu cealalta componenta-liberalizarea fluxurilor de capital. In timp ce

comertul international a traversat o perioada de crestere remarcabila, liberalizarea sa a intampinat

mari greutati si dificultati in cadrul sistemului multilateral, iar liberalizarea fluxurilor de capital a

fost mai pregnanta in ultimele doua decenii, dar a fost acompaniata de intensificarea activitatilor

speculative si de cresterea volatilitatii pietelor financiar-valutare. Liberalizarea comertului

international s-a manifestat prin diminuarea considerabila a taxelor vamale, eliminarea

restrictiilor cantitative, reducerea progresiva a restrictiilor la produsele sensibile, reglementarea

drepturilor de proprietate intelectuala, realizarea unui acord pe servicii(GATS), in timp ce

liberalizarea fluxurilor de capital s-a produs prin eliminarea restrictiilor la operatiunile de cont

4

curent in peste 150 de tari (articolul VII al statutului FMI) si liberalizarea contului de capital si a

tranzactiilor valutare in multe economii emergente.

Pentru John Naisbitt globalizarea reprezinta o tranzitie de la economia nationala la

economia mondiala, fiind de fapt o megatendinta de ”integrare economica a tarilor si

comunitatilor nationale, prin care economiile nationale in principiu independente devin o parte a

unei economii globale interdependente”. El apreciaza globalizarea ca un proces de trecere de la

economia nationala la economia mondiala globala sau la satul global planetar. John Naisbitt si

Alvin Töffler asociaza globalizarea cu revolutia informationala, care a avut un impact deosebit

asupra economiei. Pentru Alvin Töffler globalizarea inseamna un nou sistem de creare a bogatiei

si de mondializare a productiei realizata de corporatiile transnationale, dar si transformarea

interdependentelor internationale dintre tari in interdependente interconexiuni cu contributia

tehnologiilor de varf, precum si dislocarea natiunii sub presiunea integrarii la nivel global si a

descentralizarii la nivel regional si local(subnational).

Crizele care s-au succedat in ultimii ani in economia mondiala – cea a alimentelor, cea a

petrolului, criza financiara, criza economica – precum si agravarea problemelor globale legate de

protectia mediului, insuficienta resurselor naturale, cresterea demografica nesustenabila,

accentuarea decalajelor economice si a inechitatilor sociale, raspandirea pandemiilor, au

accentuat importanta guvernantei globale, a rolului pe care trebuie sa-l joace institutiile

internationale in supravegherea si reglementarea pietelor globale, in promovarea progresului

economic, tehnologic, social, ecologic, in asigurarea unei distribuiri echitabile a resurselor si

bogatiei. Odata spulberat mitul pietei complet libere, al autoreglarii si corectarii mecanismelor

sau fortelor pietei, apare cerinta gasirii unor solutii viabile, pragmatice pe calea cooperarii si

solidaritatii internationale, pe calea formularii unor obiective realiste pentru guvernanta

globala(cum este cel al dezvoltarii durabile), pe calea reformarii radicale a institutiilor

internationale, mai ales a celor financiare, pe calea democratizarii tuturor societatilor sau statelor,

pe calea recunoasterii si impunerii rolului dreptului international.

Pentru Pascal Lamy globalizarea, caracterizata prin accentuarea interdependentelor, nu

are doar o dimensiune economica si doar aspecte pozitive, ea reprezentand o realitate care

impune cerinta eficientei guvernantei globale si a unor noi forme ale acesteia. Solutionarea

problemelor globale prin mijloace adecvate impune o guvernanta globala eficace si extinsa, nu

5

neaparat un guvern mondial si nici implicarea unor organizatii secrete sau discrete. Definirea si

asumarea unor valori la nivel global, implicarea unor actori cu legitimitate si responsabilitate,

intronarea unor mecanisme eficiente de guvernanta sunt elemente esentiale pentru gestionarea

problemelor globale. Chestiunea valorilor colective, recunoscute la nivel regional si universal,

este legata de bunurile comune care trebuie promovate si protejate la nivel global, chestiunea

actorilor legitimi si responsabili priveste implicarea structurilor parlamentare si a organizatiilor

societatii civile, reprezentarea tuturor grupurilor de interese relevante, problema mecanismelor

guvernantei este conexata cu autonomia decizionala si dreptul de initiativa al

institutiilor/organizatiilor internationale, care ar trebui sa joace un rol mai important si sa dispuna

de mijloace, instrumente si responsabilitati politice corespunzatoare, de asemenea ea se refera la

modul de arbitrare a disputelor sau conflictelor legate de valori sau de interese si a modului in

care se respecta sau aplica dreptul international si deciziile luate de instantele de arbitraj.

O expresie a globalizarii o reprezinta intensificarea schimburilor comerciale si implicit a

interdependentelor economice intre state, iar OMC care administreaza practic sistemul comercial

multilateral este un actor important al guvernantei globale. Sistemul comercial multilateral ar fi

un bun public international, iar OMC ar fi singurul instrument ce poate fi folosit pentru a asigura

acest bun public. Valoarea de baza promovata de OMC este deschiderea pietelor, care asigura o

diviziune internationala avantajoasa a muncii si o alocare adecvata a resurselor. Sistemul de

comert administrat de GATT/OMC a contribuit la cresterea eficientei economice si la reducerea

costurilor prin principiile importante introduse: nediscriminarea, transparenta, sporirea

certitudinii relatiilor comerciale, diminuarea coruptiei si a proastei guvernante. Abaterea de la

deschiderea sau accesul pe piata a fost acceptata pe baza valorilor moralei publice, protectiei

sanatatii, securitatii, conservarii resurselor naturale. Fiecare stat membru OMC este liber sa

determine valorile carora le acorda prioritate si nivelul de protectie considerat adecvat pentru ele.

In ce priveste actorii, in afara statelor membre, se remarca participarea Comunitatii Europene

prin intermediul Comisiei Europene, a reprezentantilor societatii civile si a ONG-urilor. In

privinta mecanismului guvernantei din cadrul sistemului comercial multilateral se poate

mentiona mecanismul de reglementare a disputelor, care se bazeaza pe obligativitatea regulilor si

reglementarilor stabilite de GATT/OMC, pe necesitatea acceptarii deciziilor luate de specialisti,

pe sanctiunile ce pot fi impuse in cazul neconformarii. OMC a incercat sa mentina un anumit

echilibru intre valorile comerciale si cele necomerciale, iar in unele cazuri actiunea guvernelor

6

nationale a fost necesara pentru protejarea valorilor necomerciale, dar exista o Curte a OMC care

poate decide daca masurile adoptate sunt necesare si nu sunt prea restrictive sau distorsionante.

In viziunea lui Pascal Lamy OMC dispune de o autonomie redusa ca organizatie

internationala, deciziile se iau prin consens dar trebuie ratificate la nivel national, nu exista

structuri institutionale care sa initieze schimbari legislative, Secretariatul, Consiliile si

Comitetele OMC neputand impune regulamente sau norme in afara tratatelor. OMC a promovat

unele principii, cum sunt cel al dezvoltarii durabile, care include si alte valori in afara celor de

piata, cum sunt protectia mediului, drepturile omului, protectia sociala, cel al prohibirii actiunilor

unilaterale ale statelor membre, orice violare a obligatiilor internationale ale unui stat nu poate

justifica contramasuri ci trebuie sa faca obiectul procesului de reglementare a disputelor din

cadrul OMC, cel al apartenentei OMC la sistemul global, care include mai multe obligatii si

drepturi, exclude prioritatea normelor OMC si izolarea organizatiei, implica asigurarea unei

coerente globale in interpretarea tuturor valorilor, drepturilor si obligatiilor.

Statele dezvoltate au beneficiat mai mult de liberalizarea comertului si de sistemul

multilateral decat statele in curs de dezvoltare, dar distributia diferita a beneficiilor intre state a

fost acompaniata si de o distributie inegala sau inechitabila la nivel national, de aici necesitatea

cooperarii mai stranse si mai coerente a OMC cu alte organizatii internationale in interesul unei

guvernante globale mai bune. Deschiderea pietelor a implicat insa si costuri mari de ajustare

pentru tarile in curs de dezvoltare si cele aflate in tranzitie. Deschiderea pietelor, liberalizarea

comertului si globalizarea au atat impact pozitiv cat si negativ, de aici reactia diferita a

castigatorilor si pierdantilor. In ce masura ele contribuie la promovarea dezvoltarii durabile si la

eradicarea saraciei se poate discuta numai avand in vedere contributia guvernantei globale la

atingerea celor doua obiective. Daca liberalizarea comerciala si economica afecteaza negativ

unele zone sau state atunci efectele ei trebuie contracarate prin masuri sau programe de sprijinire

a dezvoltarii economice, cum sunt cele de ajutor/asistenta economica. Guvernanta globala

trebuie sa vizeze atenuarea decalajelor sau dezechilibrelor create de globalizare si sa sprijine

imbunatatirea guvernantei nationale. Globalizarea impune o noua viziune asupra guvernantei

globale prin promovarea cooperarii internationale extinse, prin vointa politica, prin negociere a

unor obiective comune, prin implementarea de politici adecvate la nivel global, prin reformare

institutionala complexa si rapida.

7

Guvernanta globala nu presupune un guvern mondial sau o autoritate dominanta care sa

reglementeze societatea mondiala, sa asigure promovarea si aplicarea unor norme internationale

pentru toate statele lumii. La nivel international constrangerile reflecta presiunea partenerilor,

mai ales a marilor puteri, care modeleaza comportamentul actorilor implicati si care se reflecta in

justificarea actiunii lor prin referirea la principii normative. Dupa al doilea razboi mondial s-a

dezvoltat treptat cadrul normativ al relatiilor internationale manifestat printr-un proces de

multilaterializare a politicilor mondiale, cu accent pe protejarea drepturilor omului, evitarea

conflictelor, promovarea cooperarii, intarirea institutiilor multilaterale. Carta ONU a

universalizat principiul suveranitatii in articolul 2 asociat cu principiul neinterventiei in afacerile

interne ale unui stat. Suveranitatea trebuie insa insotita de responsabilitatea statelor de a-si

proteja cetatenii si drepturile lor. Institutiile internationale s-au implicat puternic in promovarea

democratiei si in protectia drepturilor omului pe plan mondial. Razboiul impotriva terorii a dus

in discutie dreptul de a folosi forta in combaterea terorismului, inclusiv prin interventii militare

in alte state, ceea ar putea slabi normele care reglementeaza ordinea si justitia in relatiile

internationale. UE sprijina multilateralismul, rolul institutiilor internationale si al marilor puteri

in promovarea securitatii, justitiei si valorilor democratice, in rezolvarea pe cale pasnica a

disputelor intre state pe calea cooperarii, consultarii si consensului.