NESECRET 1 din 38

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

Nr. _________ din ________________

NESECRET Exemplar nr.__

Inspector principal de poliţie George-Ciprian GÎRLEANU

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Tema: „PREVENIREA ŞI CONTRACARAREA FINANŢĂRII TERORISMULUI”

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT Colonel (r) prof. univ. dr. Lucian STĂNCILĂ

BUCUREŞTI, 2012

NESECRET

NESECRET 2 din 38

Pagină albă

NESECRET

NESECRET 3 din 38

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

Capitolul 1 PARADIGMA TERORISMULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

1.1. Societatea postmodernă este bolnavă 1.2. Terorismul ca formă de manifestare a anomiei în societate

1.2.1. Definiţia, apariţia şi evoluţia fenomenului terorist 1.2.2. Caracteristicile şi formele de manifestare ale terorismului

contemporan 1.3. Tendinţele evoluţiei fenomenului terorist 1.4. Entităţi teroriste 1.5. Relaţia dintre terorism şi crima organizată 1.6. Vulnerabilizarea securităţii naţionale a statelor de către

terorism 1.7. Ameninţări teroriste în România

Capitolul 2 PREVENIREA ŞI COMBATEREA TERORISMULUI, COMPONENTĂ PRINCIPALĂ A SECURITĂŢII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

2.1. Încriminarea terorismului în instrumentele juridice internaţionale 2.2. Concepţia NATO şi a Uniunii Europene privind prevenirea şi

combatere terorismului 2.3. Lupta împotriva terorismului în sistemul de priorităţi ale strategiei de

securitate naţională a României 2.3.1. Multidimensionalitate şi atitudine proactivă 2.3.2. Formele luptei împotriva terorismului

2.4. Coordonate ale strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului

2.5. Vulnerabilităţile terorismului care pot fi exploatate pentru prevenirea şi combaterea fenomenului terorist

2.6. Principii de acţiune, misiuni şi responsabilităţi 2.7. Legislaţia penală română în materia fenomenului terorist 2.8. Prezenţa trupelor române în teatrele de operaţii ale războiului

antiterorist

NESECRET

NESECRET 4 din 38

Capitolul 3 POLITICA ANTIINFRACŢIONALĂ PENTRU PREVENIREA ŞI CONTRACARAREA FINANŢĂRII TERORISMULUI

3.1. Activitatea criminală de finanţare a terorismului 3.1.1. Definiţie, surse, metode 3.1.2. Implicaţii politice, economice şi sociale ale finanţării

terorismului 3.2. Identificarea activităţilor şi a surselor de finanţare a terorismului 3.3. Coordonate ale politicii globale de prevenire a finanţării terorismului 3.4. Combaterea terorismului pe frontul economico-finaciar 3.5. Stări de lucruri favorizante pentru finanţarea terorismului în România

Capitolul 4 IMPLICAREA FENOMENULUI SPĂLĂRII BANILOR ÎN SUSŢINEREA FINANCIARĂ A TERORISMULUI

4.1. Scurte consideraţii asupra fenomenului spălării banilor 4.2. Conexiunile dintre spălarea banilor şi finanţarea terorismului în

condiţiile globalizării 4.3. Condiţii, metode şi sisteme de spălare a banilor 4.4. Factorii criminogeni care favorizează finanţarea terorismului 4.5. Drumul banilor murdari de la sursă la grupările teroriste 4.6. Implicaţiile infracţiunii de spălare a banilor în folosul fenomenului

terorist

Capitolul 5 SISTEMUL NORMATIV ŞI INSTITUŢIONAL INTERN ŞI INTERNAŢIONAL DE COOPERARE PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR ŞI A FINANŢĂRII TERORISMULUI

5.1. Cadrul general de luptă împotriva spălării banilor la nivel internaţional 5.2. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale

organizate despre încriminarea finanţării terorismului 5.3. Recomandările Grupului Operativ de Acţiune Financiară

5.3.1. Măsuri care vizează sistemele juridice 5.3.2. Măsuri care trebuie luate de către instituţiile financiare,

activităţile şi profesiunile nefinanciare pentru prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului

5.3.3. Măsuri instituţionale şi alte măsuri necesare în sistemele de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului

NESECRET

NESECRET 5 din 38

5.3.4. Cooperarea internaţională pentru combaterea finanţării terorismului

5.4. Convenţia Consiliului Europei privind descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii pentru finanţarea terorismului

5.5. Cooperarea interinstituţională internaţională pentru prevenirea şi reprimarea spălării banilor şi a finanţării terorismului

5.6. Sistemul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului 5.6.1. Cadrul legislativ-normativ 5.6.2. Locul, rolul şi atribuţiile Oficiului Naţional de Prevenire şi

Combatere a Spălării Banilor 5.6.3. Sistemul sancţionatoriu

5.7. Implementarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări CONCLUZII ŞI PROPUNERI LISTA DE ABREVIERI BIBLIOGRAFIE ANEXE

nr. 1 – Lista Organizaţiilor teroriste străine publicată de Departamentul de Stat al SUA

nr. 2 – Documente internaţionale privind combaterea terorismului

nr. 3 – Relaţionările Sistemului Informatic Naţional de Semnalări

nr. 4 Procedura privind activităţile desfăşurate de ofiţerii de poliţie specialişti, în domeniul infracţiunilor de evaziune fiscală şi a fraudelor la regimul TVA

nr. 5 – Principalele amendamente aduse de O.U.G. nr. 53/2008 şi de H.G. nr. 594/2008 pentru modificarea şi completarea legii 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor

nr. 6 Procedura privind activităţile desfăşurate de ofiţerii de poliţie specialişti în domeniul combaterii spălării banilor

nr. 7 – Sancţiunile internaţionale

nr. 8 – Mecanismul şi structurile cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului - cadrul legal

nr. 9 – Propuneri pentru impulsionarea activităţii Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

Cuvinte cheie: terorism, prevenire, combatere, contracarare, finanţare terorism.

NESECRET

NESECRET 6 din 38

INTRODUCERE

Fenomenul terorismului constituie una din principalele forme de manifestare a

conflictualităţii societăţii postmoderne, o ameninţare gravă la adresa societăţii umane şi a stării de securitate naţională a statelor lumii, un pericol deosebit de grav atât pentru structura şi coeziunea socială, cât şi pentru securitatea indivizilor.

Această „boală a mileniului trei” are foarte multe faţete obscure sau dificil de interpretat, terorismul fiind în prezent în vizibilă ofensivă, manifestându-se pe o arie geografică considerabil extinsă, diversificat ca motivaţie, mijloace de acţiune şi resurse auxiliare.

Demersul nostru de cercetare ştiinţifică îşi propune ca, pe baza analizei fenomenului şi în special a practicilor identificate şi probabil folosite pentru finanţarea acestuia, să identifice unele soluţii privind modalităţile şi strategiile de combatere a fenomenului finanţării terorismului, pentru înţelegerea concretă a acestui „flagel” al societăţii contemporane.

România vizează combaterea oricărei forme de terorism indiferent de motivaţiile care stau la baza acestuia şi urmăreşte prevenirea producerii pe teritoriul său de acte teroriste, constituirii bazelor logistice şi a filialelor unor organizaţii extremist teroriste cu reprezentare internaţională. Statul român a aderat în anul 2002 la Convenţia Internaţională privind reprimarea finanţării terorismului, iar în anul 2006 la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005,precum şi la Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată tot la Varşovia la 16 mai şi a elaborat propria Strategie naţională privind prevenirea şi combaterea terorismului, precum şi legislaţia necesară pentru punerea în aplicare a acestei strategii, aliniindu-se astfel sistemului de norme internaţionale care vizează prevenirea şi reprimarea acestui fenomen.

Capitolul 1

PARADIGMA TERORISMULUI ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ

Civilizaţia umană este, în mod evident, cea a unei lumi multipolare. Relaţiile dintre indivizi, grupuri şi popoare sunt deseori alterate de agresivitate, violenţă şi haos. În această lume cele mai pătrunzătoare, importante şi periculoase conflicte nu par a fi cele dintre clasele sociale, ci între popoare aparţinând diferitelor entităţi culturale. Oricare ar fi însă cauzele unor astfel de stări, numitorul lor comun este violenţa, ale cărei consecinţe afectează zi de zi şi ceas de ceas viaţa a milioane de oameni.

1.1. Societatea postmodernă este bolnavă Raportat la indivizii umani, la grupurile sociale mai mari sau mai mici şi la

societate în ansamblul său, haosul apare ca un generator de dezechilibre datorită abaterilor de la normele stabilite şi acceptate de majoritatea indivizilor din societate, din care cauză el a fost asimilat sub denumirea de „anomie”.

NESECRET

NESECRET 7 din 38

Anomia socială mai poate fi analizată şi din perspectiva motivaţiilor şi a modului de apariţie a comportamentelor deviante în cadrul unor subculturi delicvente, care se constituie ca o reacţie la protest la normele societăţii. Din acest punct de vedere, există o teorie a transplantării sociale, în care dezorganizarea este privită în corelaţie cu demoralizarea indivizilor şi apariţia unei stări cvasianomice în cazul contactului dintre culturi, dintre civilizaţii.

În procesul globalizării, activităţile infracţionale tipice anomiei se dispersează, îşi schimbă locul şi metodele folosite pentru a-şi optimiza prestaţiile, confruntă oferta cu cererea de bunuri, activităţi sau servicii aidoma activităţii licite, generând apariţia unor fenomene nocive pentru societate.

Terorismul este, aşadar, una dintre manifestările anomice din societate caracterizate prin violenţă, un concept cheie aflat în centrul tuturor abordărilor care vizează un anumit tip de comportament agresiv, căruia îi sunt proprii faptele săvârşite cu brutalitatea caracteristică unor indivizi sau grupuri

Fenomenele anomice cu extindere globală, caracterizate ori nu de violenţă, au cuprins şi domeniul informaticii şi probabil nu ar fi putut căpăta o asemenea extindere fără implicarea tehnologiilor IT. Folosind tot arsenalul de mijloace şi programe informatice, reţelele criminale comit fraude şi infracţiuni fiscale, trafic de fiinţe umane prin recrutarea acestora din sursele de socializare virtuală, organizează şi desfăşoară migraţia ilegală a unui număr mare de oameni, falsifică şi fabrică documente şi bani, practică furtul intelectual şi contribuie la spălarea de bani.

1.2. Terorismul ca formă de manifestare a anomiei în societate Fenomenul terorismului are cauze ce depăşesc explicaţiile simpliste ale unor

politicieni sau analişti şi care ar trebui căutate, în adâncirea ilegalităţilor şi inechităţilor sociale şi a celor din domeniul relaţiilor internaţionale şi apoi în comportamentul maladiv al unor întregi mase de oameni sau popoare, de aceea el este un flagel care trebuie eliminat, în primul rând, pe cale politică şi economică şi abia apoi pe cale militară. Fenomenul crimei organizate este o realitate crudă şi alarmantă prin dimensiunile inimaginabile ale violenţei, fărădelegii, agresiunii la adresa demnităţii umane însăşi, ale încălcărilor celor mai elementare norme de comportament social şi, totodată, a valenţelor fundamentale ale omului ca valoare supremă a lumii.

1.2.1. Definiţia, apariţia şi evoluţia fenomenului terorist Terorismul este greu de definit, dificultatea constând în limitarea determinării

la anumiţi factori şi numai la anumite tipuri de conflicte. Prima tentativă de a defini şi de a încadra terorismul din punct de vedere juridic are o vechime considerabilă, aparţinând legiuitorilor romani care în anul 103 î.Hr. în „Lex Apuleia” au incriminat „Crimen Majestatis”, respectiv orice acţiune internă sau externă îndreptată împotriva integrităţii statului. Ulterior, termenul de „terorism” a fost consacrat în timpul Revoluţiei Franceze, când Robespierre a declarat supremaţia legii teroriste în perioada cuprinsă între martie 1793 şi iulie 1794.

Dintre definiţiile date terorismului de către specialiştii în domeniu din România opinăm că cea mai semnificativă este cea potrivit căreia terorismul „reprezintă

NESECRET

NESECRET 8 din 38

folosirea violenţei sau a ameninţării cu violenţa în scopuri politice, de către grupuri sau persoane, indiferent dacă acţionează pentru sau împotriva autorităţii guvernamentale instituite, dacă asemenea acţiuni urmăresc influenţarea unui grup-ţintă aflat dincolo de victimele imediate”1.

O definiţie complexă şi cuprinzătoare a terorismului o găsim în legislaţia României în care se spune că, terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări, care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională.

1.2.2. Caracteristicile şi formele de manifestare ale terorismului contemporan Terorismul contemporan marchează o cotitură în evoluţia fenomenului şi se

diferenţiază de formele clasice prin apariţia planificării acţiunilor şi prin diversitatea metodelor de acţiune, dintre care unele sunt recunoscute pentru amploarea efectelor şi numărul mare de victime.

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 şi apoi cele de la Madrid, Moscova, Londra etc. au evidenţiat capacitatea grupărilor teroriste de a implica indivizi extrem de bine motivaţi şi instruiţi, capabili să mânuiască în scopuri criminale chiar şi mijloace tehnice atât de complexe cum sunt cele din aviaţia civilă, cu consecinţe devastatoare asupra securităţii aeronautice.

O categorie de acţiuni teroriste întâlnită frecvent este cea prin care se urmăreşte obligarea autorităţilor să satisfacă unele cereri care interesează grupările teroriste, cum ar fi eliberarea din detenţie a unor membri importanţi ai organizaţiei, obţinerea unor mijloace financiare, materiale, ori de transport drept răscumpărare, obţinerea unor baze de retragere şi ascundere, de cazare şi pregătire2.

De pe panoplia acţiunilor teroriste nu lipsesc nici cele ce urmăresc promovarea unor interese naţionale, etnice, religioase ale grupului, cele ce vizează recunoaşterea de către stat ca fiind legale a unor organizaţii extremiste, fasciste sau cu tentă religioasă, fanatice, cele care au ca scop intimidarea sau influenţarea guvernelor sau a altor autorităţi în soluţionarea unor probleme social-politice, economice sau diplomatice, precum şi cele prin care sunt pedepsite personalităţi, în special politice, organisme sau guverne pentru măsurile luate anterior şi care contravin ideologiei şi intereselor grupurilor sau grupărilor teroriste.

În fine, unele acte teroriste urmăresc realizarea unor scopuri militare cum ar fi dezorganizarea conducerii sistemului militar al statului, diminuarea potenţialului militar al statului ţintă, dezorganizarea sistemului logistic, paralizarea sistemului de comunicaţii şi telecomunicaţii, influenţarea moralului personalului armatei.

1.3. Tendinţele evoluţiei fenomenului terorist În paralel cu eforturile de a defini terorismul, specialiştii fac eforturi să

abordeze prospectiv şi probabilistic tendinţele evoluţiei sale. Convergenţa între terorism şi crimă organizată se realizează fie prin angrenarea

nemijlocită a reţelelor teroriste în acţiuni conexe crimei organizate în scopul susţinerii

1 Gheorghe Arădăvoaice, Dumitru Iliescu, Laurenţiu Dan Niţă, Terorism. Antiterorism. Contraterorism, Editura Antet, Oradea, 1997, p. 19. 2 Cf. Tratat de ştiinţă militară, vol. 2, Editura Militară, Bucureşti, 2001, p. 233.

NESECRET

NESECRET 9 din 38

financiare a activităţilor proprii, fie prin executarea de acţiuni complexe, comune, de către structuri ale organizaţiilor teroriste şi a celor din lumea interlopă, determinate de interese conjuncturale, de moment sau de perspectivă, menite a facilita atingerea scopurilor propuse de fiecare dintre acestea3.

O tendinţă din ce în ce mai clar conturată este aceea că, indiferent de „motivaţii”, să se producă o strângere a relaţiilor dintre diverse grupări şi reţele teroriste şi de intensificare a cooperării între organizaţii, pentru a putea planifica şi pune în practică acţiuni teroriste complexe.

Cea mai îngrijorătoare şi semnificativă tendinţă a terorismului este letalitatea sa crescândă, urmare a faptului că atacurile au loc în locurile publice şi în mari aglomerări urbane, fără a ţine cont de victime.

1.4. Entităţi teroriste Entitate teroristă este orice persoană, grupare, grup structurat sau organizaţie,

motivate de interese politice, economice, ideologice, religioase sau concepţii extremiste care comite sau participă la acte teroriste, se pregăteşte să comită acte teroriste, promovează sau încurajează terorismul, sprijină, sub orice formă, terorismul4.

În sensul aceleiaşi legi, „terorist” este persoana care a săvârşit o infracţiune prevăzută şi sancţionată de lege, ori intenţionează să pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism; „grupare teroristă” este grupul structurat mai mare de două persoane, înfiinţat de o anumită perioadă de timp şi care acţionează concertat pentru comiterea de acte teroriste; „grupul structurat” este un grup format pentru săvârşirea imediată a unui act terorist şi care nu necesită definirea, în prealabil, a rolului membrilor lui, precum şi continuitatea calităţii de membru; „organizaţia teroristă” este structura constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare şi acţiune, având reprezentare atât la nivel naţional, cât şi internaţional şi care, pentru realizarea scopurilor foloseşte modalităţi de acţiune violente şi/sau distructive.

Mijloacele specifice de acţiune teroristă (folosite de entităţile teroriste în lovirea ţintelor operaţionale) cuprind, de regulă, mijloace letale/vătămătoare biologic (arme albe, armament de infanterie şi armament greu, explozibili, substanţe, dispozitive şi arme chimice, biologice, nucleare), mijloace vătămătoare psihic (dispozitive fizice şi substanţe incendiare, alte instrumente de sabotaj fizic, chimic, electronic, informatic etc.).

1.5. Relaţia dintre terorism şi crima organizată Identificarea terorismului, crimei organizate şi proliferării armelor de

distrugere în masă ca principale ameninţări la adresa securităţii statelor a impus nu numai conjugarea eforturilor comunităţii internaţionale în prevenirea şi combaterea

3 Cf. Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului, Bucureşti, 2002, p. 17. 4 Cf. Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, Monitorul Oficial nr. 1161, din 8 decembrie 2004, art. 4(1).

NESECRET

NESECRET 10 din 38

acestora, dar şi găsirea şi aplicarea de forme şi metode noi de acţiune, ce constituie o nouă provocare pentru lumea civilizată modernă5.

Convergenţa organizaţiilor criminale cu cele teroriste reprezintă o importantă şi periculoasă evoluţie a celor două fenomene, legătura dintre terorism şi criminalitate căpătând o nouă dimensiune datorită reducerii în ultimii ani a finanţării de către unele state a grupărilor teroriste şi a declanşării, la iniţiativa SUA, a războiului global împotriva terorismului internaţional. În urma interferenţei dintre crima organizată şi terorism, în contextul globalizării, apar noi factori de risc la adresa securităţii statelor lumii prin faptul că mijloacele financiare obţinute de către grupările teroriste din activităţi specifice crimei organizate, facilitate de globalizare, permit finanţarea bazei materiale, logistice, umane şi a acţiunilor proprii, dar pot genera totodată conflicte de interese pentru a căror rezolvare, cele două tipuri de entităţi ar putea apela la violenţă extremă.

În sfârşit, finanţarea terorismului atât prin metodele aparent legale, dar şi prin metodele asociate crimei organizate, în condiţiile în care fenomenul globalizării a facilitat acest lucru, are nenumărate implicaţii de ordin politic, economic şi social, resimţite de către cetăţenii statelor prin scăderea veniturilor la bugetul consolidat al statului şi implicit prin scăderea nivelului de trai.

1.6. Vulnerabilizarea securităţii naţionale a statelor de către terorism Este cunoscut faptul că teroriştii lovesc mai ales în statele democrate, în astfel

de ţări, spre deosebire de statele cu regim dictatorial, teroriştii având mai multe posibilităţi de a culege informaţii şi de a acţiona, fără a se teme de consecinţe. Printre principalele ameninţări de natură teroristă care vulnerabilizează securitatea naţională a statelor în societatea postmodernă se regăsesc: posibilitatea folosirii armelor de distrugere în masă; pregătirea şi efectuarea unor atacuri asupra bazelor nucleare, chimice şi biologice; proliferarea acţiunilor punitive sau de răzbunare împotriva celor care au declanşat campania antiteroristă; continuarea acţiunilor de natură teroristă individuale, de grup, de mică sau mare amploare împotriva democraţiilor occidentale; continuarea şi diversificarea asasinatelor politice; atacarea sistemelor de valori şi a instituţiilor de cultură; atacarea şcolilor, a instituţiilor de cercetare, a laboratoarelor şi unităţilor economice de importanţă naţională sau internaţională pentru a produce panică şi teroare.

1.7. Ameninţări teroriste în România Chiar dacă în prezent în România nu există organizaţii teroriste autohtone,

principalele ameninţări teroriste la adresa securităţii naţionale a României pot proveni din evoluţiile pe plan extern. Existenţa în România a unor reprezentanţi ai diferitelor organizaţii teroriste a fost semnalată organelor abilitate ale statului, astfel evidenţele Brigăzii Antiteroriste conţinând date care arată faptul că organizaţii ca Fraţii Musulmani, organizaţia Abu Nidal (OAN), Hamas şi Hezbolah au nuclee active în România încă din timpul regimului lui Nicolae Ceauşescu. De exemplu „Hezbollah”

5 Cf. Lucian Stăncilă, Dimensiunea militară a operaţiei antiteroriste, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti 2006, p. 11

NESECRET

NESECRET 11 din 38

ar avea cea mai puternică organizaţie în Bucureşti. Mişcarea de rezistenţă Islamică „Hamas” – ramura palestiniană a organizaţiei egiptene „Fraţii Musulmani” activează sub acoperirea „Ligii Islamice şi Culturale din România” (LICR), a fundaţiei Umaniste „Al-Taib” – România, a Societăţii Umanitare „Semilun” şi a Asociaţiei „As Salam”, având filiale în cele mai importante centre universitare precum Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara. Majoritatea membrilor acestor organizaţii sunt studenţi care promovează ideologia fundamentalist-islamică extremistă. Atât „Hamas”, cât şi „Fraţii Musulmani” au în posesie mai multe imobile, al căror scop declarat este acela de centre islamice, case de rugăciuni şi moschei6.

Aşadar, până în prezent România nu a fost o ţară ţintă a atacurilor teroriste. Ea a jucat oarecum rolul de ţară de tranzit sau ca bază logistică, materială, financiară şi de pregătire umană, pentru unele atacuri teroriste din lumea întreagă.

Capitolul 2

PREVENIREA ŞI COMBATEREA TERORISMULUI, COMPONENTĂ PRINCIPALĂ A SECURITĂŢII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

În condiţiile în care lumea traversează o situaţie fără precedent, marcată de

acţiunile iraţionale ale unor forţe ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunităţii internaţionale şi de slăbire a stabilităţii mondiale, caracterul global al luptei împotriva terorismului a devenit componenta neaşteptată, mai puţin dorită, dar necesară a fenomenului globalizării, constituind deja un imperativ de luptă şi atitudine al tuturor democraţiilor, căruia statul român i s-a asociat fără nicio ezitare7.

Luarea unor măsuri, atât pe plan legislativ, cât şi în plan militar, economic, financiar, bancar şi în alte domenii, pentru combaterea fenomenului terorist, atât de nociv pentru societate, care se manifestă ca purtător al unei ideologii totalitare şi absurde ce pune în pericol securitatea tuturor statelor lumii şi civilizaţia umană în ansamblul său, reprezintă o necesitate obiectivă pentru democraţiile responsabile şi o dovadă a eficienţei lor.

2.1. Încriminarea terorismului în instrumentele juridice internaţionale În cartea Europa şi ideea de naţiune, publicată în 1998, Jean Ortega y Gaset

menţiona şi demonstra că există pericolul real al victoriei crimei organizate, care devine tot mai prezentă şi mai puternică, întrucât prin puterea sa financiară enormă aceasta influenţează în secret viaţa economică, ordinea socială, administraţia publică şi justiţia, iar în unele ţări ea dictează legile, sistemul de valori şi politica8.

Forţa acestui fenomen creşte când acţionează la nivel internaţional, mai ales în era globalizării, care a reuşit nu numai globalizarea beneficiilor locuitorilor Planetei,

6 Cf. Ameninţări teroriste în România, Raport SRI din anul 2004. 7 Cf. General prof. univ. dr. Mircea Mureşan, general de brigadă (r) prof. univ. dr. Costică Ţenu, colonel (r) prof. univ. dr. Lucian Stăncilă, locotenent-colonel lector univ. dr. Doru Enache, locotenent-colonel instr. sup. drd. Doina Filote, Securitatea europeană la începutul mileniului trei, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, p. 28. 8 Cf. Jose Ortega y Gaset, Europa şi ideea de naţiune, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, pp. 222-223.

NESECRET

NESECRET 12 din 38

ci şi globalizarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii, inclusiv în ceea ce priveşte crima organizată. Drept urmare, la 15 noiembrie 2000 a fost adoptată, sub auspiciile ONU, Convenţia de la New York împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată şi de România la 16 octombrie 2007 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 813/2002. Amploarea fenomenului şi varietatea formelor de manifestare a terorismului a făcut ca societatea internaţională să adopte mai multe convenţii şi rezoluţii de limitare a anumitor aspecte specifice ale terorismului.

După 11 septembrie 2001 reacţia antiteroristă nu mai este ca înainte o acţiune a statului –ci o acţiune de securitate colectivă împotriva uneia din infracţiunile cele mai periculoase pentru existenţa şi progresul societăţii mondiale. Prin Rezoluţia nr. 1368 din 12 septembrie 2001 a Consiliului de Securitate, actele teroriste au fost calificate ca fiind acte de agresiune armată directă în sensul propriu al cuvântului, ceea ce dă, în conformitate cu art. 51 al Cartei Naţiunilor Unite, dreptul la legitimă apărare individuală şi colectivă..

2.2. Concepţia NATO şi a Uniunii Europene privind prevenirea şi

combaterea terorismului Având în vedere că principalele riscuri şi ameninţări la adresa securităţii statale

şi a comunităţii de state democratice îşi află originea în triada terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă, regimuri nedemocratice sau instabile în lupta cu terorismul, ele au stabilit strategii complementare, care beneficiază de virtuţile coerenţei acţionale, ale cooperării interorganizaţionale şi dezvoltării congruente a capabilităţilor militare, pe principiul „capacităţi separabile, dar nu separate”9.

După septembrie 2001, în cadrul NATO şi al Uniunii Europene au fost redefinite strategiile privitoare la lupta cu terorismul în baza cărora Alianţa a amplificat conlucrarea cu statele partenere şi cu alte state şi le-a acordat asistenţă de specialitate la diferite niveluri, a întărit cooperarea cu SUA şi interoperabilitatea forţelor, a sporit rolul parteneriatului cu ţări central-asiatice în problema Afganistanului, şi-a modernizat procesul decizional şi-a adaptat mecanismele, atribuţiile şi capacităţile la specificul noii ameninţări.

În data de 19 martie 2004, ca urmare a atentatelor de la Madrid, s-a desfăşurat o reuniune extraordinară a Consiliului Justiţiei şi Afaceri Interne al Uniunii Europene, ocazie cu care a fost adoptat proiectul de Declaraţie privind lupta împotriva terorismului, în care se consfinţeşte consensul deplin al statelor UE, care sunt ferm decise să întărească cooperarea operaţională prin intermediul unui angajament reînnoit de a folosi mai bine organisme ca Europol, Eurojust şi Taskforce al Şefilor Poliţiilor Europene, precum şi alte măsuri menite să împiedice grupările teroriste să aibă acces la instrumente care le-ar putea permite comiterea de noi atentate,

În cursul anului 2009, pe baza recomandărilor unui grup de experţi constituit la solicitarea UE, Comisia a întocmit un plan de acţiune cu durata de trei ani, care cuprinde peste 130 de măsuri cu menirea de a preveni viitoarele acţiuni teroriste şi să asigure un nivel ridicat de pregătire în această eventualitate.

9 Cf. Guvernul României, Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004, p. 2.

NESECRET

NESECRET 13 din 38

Opinăm că în lupta cu terorismul Europa trebuie să intensifice cooperarea pe toate planurile şi să stabilească obiective concrete pe termen lung atât cu NATO, cât şi cu fiecare stat membru sau nemembru al Uniunii Europene, întrucât măsurile individuale antiteroriste nu vor putea avea un efect important în combaterea acestui flagel în contextul amplului proces de globalizare.

2.3. Lupta împotriva terorismului în sistemul de priorităţi ale strategiei de

securitate naţională a României Globalizarea nu generează acţiuni teroriste, însă, teroriştii utilizează şi

exploatează facilităţile pe care aceasta le oferă. În acest context, pericolul cel mai mare care vine dinspre terorism, pentru securitatea naţională a statelor îl reprezintă dezvoltarea reţelelor teroriste la nivel internaţional şi apropierea de aceste reţele a unor indivizi cu o înaltă pregătire ştiinţifică şi tehnică, buni organizatori şi capabili să dea coerenţă acţiunilor, punând în pericol grav securitatea naţională a statelor lumii, care se văd nevoite să-şi adapteze în mod corespunzător strategiile de securitate.

2.3.1 Multidimensionalitate şi atitudine proactivă Securitatea naţională este o condiţie fundamentală a existenţei naţiunii şi a

statului român, ce are ca domeniu de referinţă valorile, interesele şi obiectivele naţionale, un drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului. Ea vizează, cu prioritate starea de legalitate, siguranţa cetăţeanului, securitatea publică, prevenirea şi contracararea terorismului şi a altor ameninţări asimetrice, capacitatea de apărare, protecţia împotriva dezastrelor naturale, degradării condiţiilor de viaţă şi accidentelor industriale şi se realizează prin măsuri adecvate de natură politică, economică, diplomatică, socială, juridică, educativă, administrativă şi militară, prin activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate, precum şi prin gestionarea eficientă a crizelor, în conformitate cu normele de conduită ale comunităţii europene şi euroatlantice şi prevederile dreptului internaţional10.

Proliferarea noilor riscuri şi ameninţări amplifică aspectele de insecuritate ale mediului global, astfel că, în perspectiva următorilor 10-15 ani, ordinea mondială va arăta sensibil diferit, în condiţiile în care noua dinamică a relaţiilor internaţionale favorizează eforturile comunităţii euroatlantice care vizează construcţia unui nou echilibru internaţional, capabil să asigure expansiunea şi consolidarea libertăţii şi democraţiei11.

Principalele riscuri şi ameninţări, de natură politică, economică, socială şi militară, capabile să pună în pericol siguranţa cetăţeanului şi securitatea naţională a României, valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităţii europene şi euroatlantice sunt: terorismul internaţional structurat în reţele transfrontaliere; proliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele regionale; criminalitatea transnaţională organizată; guvernarea ineficientă12.

10 Cf. Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007, p. 7. 11 Ibidem, p. 10. 12 Ibidem, p. 13.

NESECRET

NESECRET 14 din 38

În plan extern, obiectivele majore ale strategiei de securitate naţională a României se înfăptuiesc prin participarea activă politică, diplomatică, economică, militară şi în planul activităţii de informaţii la promovarea democraţiei, securităţii şi prosperităţii în vecinătatea României şi în alte zone de interes strategic,

În plan intern, securitatea naţională a României se realizează printr-un ansamblu de activităţi de protecţie, pază şi apărare a locuitorilor, comunităţilor umane, infrastructurii şi proprietăţii împotriva ameninţărilor asimetrice de factură militară sau nonmilitară, precum şi a celor generate de factori geofizici, meteoclimatici ori alţi factori naturali sau umani care pun în pericol viaţa, libertăţile, bunurile şi activităţile oamenilor şi ale colectivităţilor, infrastructura şi activităţile economico-sociale, precum şi alte valori, la un nivel de intensitate şi amploare mult diferit de starea obişnuită.

2.3.2. Formele luptei împotriva terorismului Lupta împotriva terorismului reprezintă un concept generic, folosit pentru a

defini sau descrie totalitatea măsurilor circumscrise eforturilor de menţinere sub control a fenomenului şi presupune existenţa unei concepţii de contracarare a acestuia, precum şi măsurile corespunzătoare, unele de tip pasiv cunoscute sub denumirea de antiterorism, iar altele de tip ofensiv, sub forma contraterorismului.

Antiterorismul reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru a preveni apariţia terorismului ca fenomen sau a unui anumit act terorist.

Contraterorismul cuprinde totalitatea măsurilor ofensive luate pentru a preveni, a contracara şi a lovi terorismul şi teroriştii.

Majoritatea structurilor guvernamentale care elaborează în diferite ţări planuri de combatere a terorismului (implicit în ţara noastră) au minim patru obiective de bază în lupta împotriva acestui fenomen, şi anume: prevenirea, descurajarea, reacţia şi previziunea acţiunilor teroriste.

Prevenirea se realizează prin iniţiative internaţionale şi prin diplomaţie. Descurajarea se realizează prin întărirea securităţii obiectivelor care ar putea

deveni ţintă. Reacţia la o acţiune teroristă, constituie elementul central al

contraterorismului şi intră în sfera de acţiune a structurilor de informaţii, a celor de ordine şi de securitate şi a celor care trebuie să acţioneze în situaţii de urgenţă.

Previziunea sau prevenirea acţiunilor şi evenimentelor teroriste, se realizează prin luarea de măsuri informative şi contrainformative.

2.4. Coordonate ale strategiei naţionale de prevenire şi combatere a

terorismului Prevenirea şi combaterea unui fenomen atât de grav şi de complex cum este

terorismul şi care poate afecta securitatea naţională a României a avut şi are nevoie de reglementări specifice clare, de natură legală şi procedurală, în măsură să coaguleze eforturile unui întreg sistem naţional constituit în acest scop.

La baza strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului stă cadrul normativ în vigoare, constituit din Constituţia României, normele legale interne aplicabile în problematici subsumate ori asociate terorismului, reglementările

NESECRET

NESECRET 15 din 38

generale şi specifice privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor componente ale sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite, Convenţia Europeană privind reprimarea terorismului, precum şi acordurile internaţionale în materie, la care România este parte, precum şi Strategia de securitate naţională a României13.

Prevederile strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului fundamentează, se exprimă prin şi sunt substanţiate în instrumente derivate, dintre acestea principale fiind: protocolul general de organizare şi funcţionare a sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, programele speciale interdepartamentale, care stabilesc configuraţia şi regulile de interrelaţionare funcţională a mecanismelor formate din două sau mai multe instituţii/organisme din compunerea sistemului care derulează, în cooperare, anumite categorii de activităţi pe diverse coordonate ale demersului general de prevenire/combatere a terorismului, programele speciale departamentale, prin care fiecare instituţie/ structură din compunerea sistemului fundamentează transpunerea în propria activitate curentă a prevederilor Strategiei, Protocolului general şi Programelor speciale14.

2.5. Vulnerabilităţile terorismului care pot fi exploatate pentru prevenirea

şi combaterea fenomenului terorist Având caracterul unei mişcări de neadaptare socială, contestatară, sub aspectul

ideilor, terorismul contemporan este un amestec al conceptelor preluate de la Marx, Lenin, Mao şi de la anarhişti, iar din declaraţiile diferitelor organizaţii rezultă confuzia şi răstălmăcirea acestora, numitorul comun fiind proclamarea violenţei ca unică soluţie15. Din aceste motive, principalele vulnerabilităţi ale organizaţiilor teroriste sunt:

Incapacitatea de a propune un program politic coerent şi o perspectivă pentru viitor,caracterul său nihilist, principiul centralismului, dirijismului şi aglomerării. Printre vulnerabilităţile terorismului mai trebuie enumerate cele psiho-morale, etice şi religioase, vulnerabilităţile organizaţionale, informaţionale şi doctrinare, vulnerabilităţile materiale, financiare şi tehnologice, vulnerabilităţile datorate cadrului juridic internaţional pentru combaterea terorismului16.

Cea mai accentuată înclinaţie către terorism cu tentă religioasă poate fi întâlnită în mediul islamic, extremiştii islamişti considerând că această religie ar trebui să fie dominantă pe întregul glob, fiind în accepţiunea lor, singura religie care îl reprezintă pe „Dumnezeul cel adevărat”.

Vulnerabilitatea terorismului din punct de vedere organizaţional, este dată de faptul că orice grupare teroristă are o puternică coeziune de grup datorată unităţii de motivaţii personale, omogenităţii naţionale, unităţii ideologice sau religioase, gradului de fanatism al membrilor, structurii pe sexe, comportării liderilor şi satisfacţiei pe care o conferă membrilor săi, fiind structurată ierarhic, pe baza 13 Cf. Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului, Bucureşti, 2002, p. 8. 14 Ibidem, p. 10. 15 Cf. Ion Bodunescu, op. cit., p. 25. 16 Cf. Lucian Stăncilă şi Ioan Burghelea, Războiul fără fronturi şi fără frontiere, Editura F&F Internaţional, Gheorgheni, 2005, p. 88.

NESECRET

NESECRET 16 din 38

funcţiilor deţinute de membrii acestora, ceea ce face ca acţionând în mod distructiv asupra unuia sau mai multora dintre aceste elemente, coeziunea grupului să fie grav afectată.

2.6. Principii de acţiune, misiuni şi responsabilităţi Eficienţa luptei împotriva terorismului depinde, în bună măsură, de aplicarea în

toate etapele şi demersurile procesului de edificare şi operaţionalizare, precum şi în funcţionarea curentă a sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, a trei principii majore17:

Principiul deplinei legalităţi impune aplicarea exclusivă şi strictă a prevederilor Constituţiei şi legilor în vigoare operante în materie, precum şi ale documentelor internaţionale la care România este parte. Principiul prevenirii consacră caracterul imperativ al necesităţii identificării anticipate şi înlăturării în timp util a premiselor de apariţie în raza de acţiune a instituţiilor sistemului, a unei ameninţări de natură teroristă.Principiul complementarităţii şi coerenţei în cooperare impune instituţiilor din sistem ca să se interrelaţioneze în cadrul sistemului de o manieră care să asigure un statut egal şi relaţii echilibrate pe toate coordonatele activităţii.

În conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor legale, instituţiilor din sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului le revin următoarele categorii generale şi tipuri specifice de misiuni şi responsabilităţi18: misiuni de prevenire, care includ activităţi informativ-operative, activităţi directe contra fluxurilor de alimentare cu resurse umane a organizaţiilor teroriste, activităţi directe contra fluxurilor de alimentare cu resurse auxiliare şi cu mijloace specifice de acţiune a entităţilor teroriste, activităţi de descurajare armată, precum şi alte activităţi specializate din diferite domenii şi misiuni de combatere, care includ diverse acţiuni de tip activ.Acestea sunt: activităţi informativ-operative, activităţile directe contra fluxurilor de alimentare cu resurse umane ,activităţi directe contra fluxurilor de alimentare cu resurse auxiliare, precum şi cu mijloace specifice de acţiune a entităţilor teroriste,activităţile de descurajare armată,activităţi specializate din diferite domenii .Structura organizatorico-funcţională care asigură continuitatea şi coerenţa funcţionării sistemului naţional de protecţie contraterorismului (SNPCT) este Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA).

2.7. Legislaţia penală română în materia fenomenului terorist După 11 septembrie 2001, legislaţia statului român menită să pedepsească

actele de terorism s-a îmbogăţit continuu, pornind de la O.U.G. nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice şi continuând cu O.U.G. nr.159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării actelor de terorism, legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, completată cu legea nr.

17 Cf. Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului, Bucureşti, 2002, p. 24. 18 Ibidem, pp. 25-28.

NESECRET

NESECRET 17 din 38

182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi, nu în ultimul rând, legea nr. 656/2002, privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

În contextul proliferării actelor de terorism în plan internaţional, Parlamentul şi Guvernul României au adoptat, începând cu anul 2001, o serie de acte normative, care definesc, analizează şi incriminează actele de terorism.

În ordine cronologică, menţionăm mai întâi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice, potrivit căreia erau considerate acte de terorism şi se pedepseau cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, faptele de a introduce sau a răspândi în atmosferă, pe sol, în subsol sau în apă produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor şi a animalelor ori mediul înconjurător, precum şi ameninţările cu bombe sau cu alte materiale explozive dacă acestea au ca scop tulburarea gravă a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei ştiri de panică precum şi tentativa de a produce astfel de fapte19. Ulterior, în noiembrie 2004, această ordonanţă de urgenţă a fost înlocuită cu Legea nr. 535/2004, care a încorporat şi prevederile unui alt act normativ, care se referă la operaţiuni financiar-bancare interzise, anume Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării actelor de terorism.

2.8. Prezenţa trupelor române în teatrele de operaţii ale războiului

antiterorist România participă la războiul antiterorist, atât din obligaţia pe care o are ca

membru NATO şi UE, dar şi pentru a proteja valorile democraţiei. În acest sens, statul român a întreprins acţiuni concrete pentru crearea unor angajamente internaţionale menite de a combate această ameninţare neconvenţională, participând activ la toate acţiunile antiteroriste.

Alături de SUA şi aliaţii săi, Armata României a arătat capacitatea sa de a contribui efectiv la soluţionarea problemelor majore ale securităţii internaţionale actuale privite din perspectiva combaterii fenomenului terorist20.

În anul 2004, România a semnat unele acorduri de cooperare bilaterală în scopul prevenirii şi combaterii terorismului internaţional, acceptând codul internaţional pentru securitatea navei şi facilităţi portuare privind măsurile de securitate împotriva terorismului.

Prin participarea efectivă, dar şi indirectă la războiul împotriva terorismului şi prin sprijinirea coaliţiei antiteroriste, statul român a demonstrat că este un stat responsabil, care generează siguranţă şi stabilitate regională şi internaţională, fiind pregătit şi putând participa şi acţiona în orice regiune de pe glob cu forţe umane, tehnice şi logistice alături de SUA şi aliaţii săi pentru combaterea celei mai mari ameninţări la adresa securităţii globale reprezentată de terorismul contemporan.

19 Cf. Ordonanţa de Urgenţă de Guvernului nr. 141/2001, art. 2, alin. 1. 20 Cf. Lucian Stăncilă, Ioan Burghelea, Războiul fără fronturi şi frontiere, Editura F&F Internaţional S.R.L., Gheorgheni, 2005, p. 164.

NESECRET

NESECRET 18 din 38

Capitolul 3 POLITICA ANTIINFRACŢIONALĂ PENTRU PREVENIREA

ŞI CONTRACARAREA FINANŢĂRII TERORISMULUI

Terorismul şi crima organizată, considerate astăzi cele mai mari ameninţări la adresa securităţii şi stabilităţii statelor lumii se impune a fi stopate prin efortul general, ferm, hotărât, neîntrerupt şi multidimensional al lumii civilizate21. Războiul împotriva terorismului, un adevărat război al începutului mileniului trei trebuie dus prin toate mijloacele posibile, printre care se numără şi încercarea statelor de a stopa finanţarea organizaţiilor teroriste, pentru a limita astfel posibilităţile acestora de organizare, recrutare de noi adepţi şi dotare cu tehnică, dar şi posibilităţile de mişcare, acţiune şi lovire a ţintelor din diferite state ale lumii.

3.1. Activitatea criminală de finanţare a terorismului Faptul că terorismul contemporan a devenit un fenomen extrem de complicat şi

de sofisticat pentru că face uz de tehnologii de ultimă oră din domenii precum informatica şi cibernetica, transporturi, comunicaţii etc., are drept consecinţă nevoia de a folosi pentru pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea şi coordonarea actului terorist, precum şi a altor activităţi desfăşurate ulterior comiterii acestuia, de resurse financiare consistente constând în fonduri realizate direct sau indirect, precum şi în conturi aparţinând unor persoane fizice sau juridice, ori în depozite bancare ale acestora.

3.1.1. Definiţie, surse, metode După atacurile teroriste din New York, caracterizate nu doar de numărul mare

de victime, ci şi de folosirea pentru prima oară în istoria fenomenului a unor mijloace atât de complexe cum sunt avioanele de linie, precum şi a unui personal cu înaltă calificare tehnică şi cu o cultură generală peste medie a apărut necesitatea de a se combina eforturile şi experienţa în războiul contra finanţării terorismului, în scopul de a observa mai clar mozaicul creat pentru finanţarea terorismului şi circulaţia fondurilor teroriste suspecte.

Principalul obiectiv urmărit în lupta antiteroristă prin prevenirea şi combaterea finanţării fenomenului este limitarea puterii de acţiune şi de mişcare a organizaţiilor teroriste.

Finanţarea terorismului comportă pe de o parte, finanţarea atacurilor teroriste, iar pe de altă parte, asigurarea fondurilor pentru reţelele teroriste. Nici Financial Action Task Force (FATF) recunoscută ca emitent de standarde internaţionale în efortul de combatere a finanţării terorismului, nu defineşte în mod expres termenul de finanţare a terorismului în Recomandările Speciale privind finanţarea terorismului, emise după evenimentele din 11 septembrie 2001.

Alte aspecte importante legate de finanţarea terorismului care fac detectarea mai dificilă se referă la mărimea şi natura tranzacţiei implicate, întrucât finanţarea

21 Cf. Joseph Zacoub, Minorites nationales et proliferation etatique, în La Revue Internaţionale et strategique, nr. 37/2000, p. 24.

NESECRET

NESECRET 19 din 38

necesară pentru declanşarea atacurilor teroriste nu este făcută cu sume mari de bani, iar tranzacţiile asociate nu sunt, de obicei, complexe.

3.1.2. Implicaţii politice, economice şi sociale ale finanţării terorismului Revoluţia tehnologică şi tendinţa spre integrare economică internaţională au

stimulat o consecinţă subsecventă negativă, constând în dezvoltarea nestăpânită a vectorilor transnaţionali ai criminalităţii, mondializarea criminalităţii organizate şi a terorismului o dată cu apariţia noilor forme de activităţi infracţionale pentru finanţarea terorismului asociate crimei organizate, generând numeroase implicaţii negative asupra societăţii democratice22.

Implicaţiile politice ale finanţării terorismului sunt generate de faptul că se creează o stare ilegală de guvernare privată în stat.

Implicaţiile economice derivă din faptul că apelând la instrumente ale crimei organizate pentru finanţare, terorismul stimulează dezvoltarea acesteia ca economie clandestină.

Implicaţiile sociale sunt o consecinţă a promovării unui tip de relaţii în care crima este mijloc de ascensiune, a instaurării unui climat social ce dă prioritate nonconformismului social, al lipsei de respect faţă de normele sociale.

3.2. Identificarea activităţilor şi a surselor de finanţare a terorismului Analiza riscurilor în domeniul finanţării actelor de terorism, vizează trei

activităţi distincte, corelate între ele: colectarea fondurilor, transferul (mişcarea banilor) şi cheltuirea banilor.

Activităţile de colectare a fondurilor se realizează în majoritatea situaţiilor din surse ilicite (de multe ori având legătură cu activităţile de crimă organizată), donaţii, şi prin asigurarea suportului logistic (cazare, transport, instruire etc.).

Cheltuirea fondurilor colectate se realizează la nivel transfrontalier, fondurile fiind direcţionate pentru crearea infrastructurii entităţilor teroriste, instruirea teroriştilor, eforturi întreprinse pentru achiziţionarea armelor de distrugere în masă, coruperea în scopul asigurării suportului guvernamental etc.

Finanţarea activităţilor teroriştilor din surse ilicite, se află în multe cazuri, în conexiune directă cu activităţile de crimă organizată sau cu cele asociate crimei organizate, cum ar fi: spălarea banilor, traficul de fiinţe umane, traficul de droguri etc., riscurile în acest domeniu fiind moderate, luând în considerare numărul mare de instituţii cu atribuţii în aplicarea legii, acest fapt asigurând un control relativ al acestui fenomen.

Finanţarea terorismului din surse aparent licite reprezintă un domeniu de activitate ce implică riscuri şi vulnerabilităţi care vin, în special, dinspre domeniul organizării şi funcţionării organizaţiilor, asociaţiilor şi fundaţiilor nonprofit.

22 Cf. Ciprian George Gîrleanu, Securitatea şi apărarea europeană în contextul crizei economico-financiare, în volumul Strategie Militară, Implicaţiile criminalităţii asupra societăţii în contextul globalizării, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti 2010, p. 285.

NESECRET

NESECRET 20 din 38

Asigurarea suportului logistic (cazare, transport, comunicaţii, sisteme IT etc.) reprezintă una dintre sursele majore din acest domeniu, fiind una dintre activităţile de finanţare care implică atât sursele licite, cât şi pe cele ilicite.

3.3. Coordonate ale politicii globale de prevenire a finanţării terorismului Obiectivul combaterii terorismului la nivel global presupune, în primă instanţă,

prevenirea fenomenului şi a efectelor sale negative asupra deplinei respectări a drepturilor omului şi, în special, a dreptului la viaţă, atât prin intermediul unor măsuri ce trebuie luate la nivel naţional, cât şi în cadrul cooperării internaţionale, ţinându-se cont de tratatele şi acordurile bilaterale şi multilaterale existente cu privire la toate dimensiunile actului de prevenire, inclusiv la prevenirea finanţării structurilor teroriste

Provocarea publică de a comite o infracţiune de terorism înseamnă distribuirea sau punerea la dispoziţie, în alt mod, a unui mesaj către public, cu intenţia de a instiga la comiterea unei infracţiuni de terorism, dacă acest comportament, direct sau indirect, creează un pericol ca una sau mai multe dintre aceste infracţiuni să fie comise.

Recrutarea pentru terorism înseamnă solicitarea ca o altă persoană să comită o infracţiune de terorism sau să participe la comiterea unei infracţiuni de terorism ori să se alăture unei asociaţii sau unui grup, cu scopul de a contribui la comiterea uneia ori mai multor infracţiuni de terorism de către acea asociaţie sau acel grup.

Pregătirea pentru terorism înseamnă furnizarea de instrucţiuni cu privire la fabricarea sau folosirea explozibililor, a armelor de foc ori a altor arme sau substanţe nocive ori periculoase sau cu privire la alte metode ori tehnici specifice, cu scopul de a comite o infracţiune de terorism sau de a contribui la comiterea acesteia, având cunoştinţă de faptul că pregătirea efectuată este menită să servească acestui scop.

3.4. Combaterea terorismului pe frontul economico-financiar După atacurile teroriste din data de 11 septembrie 2001, guvernul SUA a luat o

serie de măsuri în vederea blocării finanţării activităţilor teroriste. În acest sens, la 23 septembrie 2001 preşedintele George W. Bush a semnat Hotărârea de Guvern numărul 13224, care oferea un instrument pentru anihilarea reţelei de susţinere financiară a teroriştilor şi a organizaţiilor teroriste, autorizând guvernul SUA să identifice şi să blocheze fondurile persoanelor şi organizaţiilor străine care comit acte de terorism sau care prezintă un risc ridicat de comitere a unor astfel de acte.

De asemenea, după 11 septembrie 2001 Grupul Operativ de Acţiune Financiară (FATF), la care participă 29 de naţiuni, a stabilit o serie de norme internaţionale de bază privind reglementarea şi bunele practici financiare, astfel încât naţiunile din lumea întreagă să fie încurajate să adopte şi să aplice normele respective pentru a putea împiedica accesul teroriştilor la instituţiile financiare, oficiale şi neoficiale, pe care reţelele teroriste le-au folosit în trecut în scopul de a strânge, păstra sau transfera fonduri.

Contracararea finanţării terorismului în politica antiinfracţională internaţională în materia prevenirii şi combaterii acestui fenomen nu a fost însă una ce datează doar după evenimentele de la 11 septembrie 2001, numeroase alte convenţii şi rezoluţii

NESECRET

NESECRET 21 din 38

incluzând în textul lor prevederi care incriminau această practică, în ianuarie 2000 fiind deschisă spre semnare Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului, care fusese adoptată la New York la 9 decembrie 1999.

Fiecare stat parte adoptă, conform principiilor dreptului său intern, măsurile necesare pentru identificarea, descoperirea, îngheţarea, sechestrarea sau confiscarea oricăror fonduri utilizate ori alocate în scopul comiterii infracţiunii de finanţare a terorismului, precum şi a produselor acestor infracţiuni, în vederea unei posibile confiscări.

Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului obligă statele care au aderat la ea să coopereze pentru a preveni infracţiunile prevăzute prin luarea tuturor măsurilor posibile, inclusiv prin adaptarea legislaţiei lor interne, dacă acest lucru este necesar, pentru a preveni şi contracara pregătirea pe teritoriile lor a comiterii acestor infracţiuni atât în interiorul, cât şi în afara acestor teritorii.

3.5. Stări de lucruri favorizante pentru finanţarea terorismului în

România Potrivit datelor oficiale, în România criminalitatea organizată asociată

terorismului prin infracţionalitatea de toate genurile, inclusiv cea economico-financiară, se află în linie ascendentă, făcându-şi simţită prezenţa în rândul societăţii, şi aducând o gravă atingere a ordinii de drept, chiar prin proliferarea economiei subterane.

Începând cu anul 1990, în România s-au desfăşurat afaceri ilegale de mari proporţii, uriaşe fraude cifrate la sute de milioane de dolari săvârşite la Banca „Dacia Felix”, Credit Bank, Bankcoop, Bancorex, privatizarea frauduloasă a unor societăţi comerciale, contrabanda cu ţigări derulată prin portul Constanţa, Aeroportul Otopeni şi punctele de trecere a frontierei de la Giurgiu, Borş, Albiţa etc.; traficul de droguri şi substanţe radioactive, contrabanda cu produse petroliere, alcool şi cafea,; prostituţie; trafic ilegal cu opere de artă etc.23

În acelaşi timp au apărut activităţi particulare de transport-taxi, apoi comercializarea în regim de alimentaţie publică a unor produse de calitate îndoielnică, mici tonete, puncte volante sau preluarea din depozitele statului la preţuri modice a unor mărfuri deficitare şi comercializarea lor imediată la preţuri de speculă

Pentru combaterea infracţiunilor de natură economico-financiară, România a luat o serie de măsuri înfiinţând instituţii cu atribuţii în monitorizarea fenomenului şi pentru o eficientă coordonare a organelor abilitate de control în domeniu.Astfel, prin hotărârea CSAT nr. 64/2010 au fost înfiinţate grupuri de lucru operaţionale, cooperarea interinstituţională căpătând o nouă dimensiune în combaterea faptelor de natură economică (Grupul de Lucru Instituţional – GLO, la nivel de ţară şi Grupul de Lucru Operativ – GLO, la nivel de judeţe).

.

23 Cf. Nicolae Hoanta , Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, p. 27.

NESECRET

NESECRET 22 din 38

Capitolul 4

IMPLICAREA FENOMENULUI SPĂLĂRII BANILOR ÎN SUSŢINEREA FINANCIARĂ A TERORISMULUI

Ca fenomen anomic, criminalitatea corespunde ansamblului comportamentelor

considerate infracţiuni, incriminate şi sancţionate ca atare, în anumite condiţii, în cadrul unui sistem de drept penal determinat concret24. La rândul său, ca fenomen şi infracţiune, spălarea banilor reprezintă una dintre cele mai mari probleme create de criminalitatea organizată cu care se confruntă societatea contemporană, din acest motiv în cvasitotalitatea statelor lumii fiind luate măsuri prin care se încearcă combaterea fenomenului prin mijloace legislative, precum şi prin înfiinţarea de organisme specializate în combaterea unor infracţiuni aflate în conexiune cu acesta.

4.1. Scurte consideraţii asupra fenomenului spălării banilor Fenomenul spălării banilor afectează toate statele lumii, acesta ameninţând

transparenţa, stabilitatea şi eficienţa sistemelor financiare naţionale şi internaţionale, care sunt vulnerabile nu numai faţă de activităţile de camuflare a veniturilor obţinute din activităţi infracţionale, ci şi faţă de activităţile prin care anumite persoane care sunt dispuse să rişte orice, inclusiv viaţa, finanţează actele de terorism.

În dreptul românesc, infracţiunea de spălare a banilor, sub această denumire, are o istorie normativă scurtă, deoarece prima reglementare a faptei de spălare a banilor a avut loc în anul 1999, prin adoptarea Legii nr. 21/1999, act normativ care după aproximativ trei ani de existenţă a fost abrogat prin Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, actualmente în vigoare, lege care a suportat modificări şi completări la rândul său prin O.U.G nr. 53/2008 şi de H.G. nr. 594/2008 (Anexa nr. 5). Astfel, în data de 30 aprilie 2008, precum şi în data de 07 august 2008, Oficiul Naţional Pentru Combaterea Spălării Banilor a notificat Comisia Europeană, prin Departamentul de Afaceri Europene, cu privire la transpunerea deplină în legislaţia română privind CSB/CFT a aquisului comunitar.

24 Cf. Alexandru Dinicu, Bazele criminologiei, Editura Proarcadia, Bucureşti, 1993, p. 123. În anul 2008, prin aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 53/2008 pentru modificarea şi completarea Legii 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism si a Hotărârii de Guvern nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, au fost întreprinse măsurile adecvate pentru transpunerea în întregime în legislaţia naţională privind CSB/CFT, a prevederilor Directivei 2005/60/CE a Consiliului Europei şi Parlamentului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului, precum şi prevederile Directivei 2006/70/CE privind stabilirea măsurilor de implementare a Directivei 2005/60/CE.

NESECRET

NESECRET 23 din 38

4.2. Conexiunile dintre spălarea banilor şi finanţarea terorismului în condiţiile globalizării

Globalizarea este procesul ireversibil prin care lumea tinde să devină treptat un sistem statal planetar, suveranitatea naţională nemaifiind legată strict de configuraţia geografică a frontierelor datorită modului de manifestare şi acţiune a migraţiei populaţiilor, pieţei libere de capital, investiţiilor străine, terorismului, crimei organizate transnaţionale şi fluxului rapid şi bogat de date, ştiri, informaţii, idei, valori culturale, tranzacţii financiare etc., care a pus tehnologia aproape la îndemâna tuturor cetăţenilor planetei.

Accesul la tehnologii ce pot fi utilizate în acte teroriste sau alte activităţi infracţionale, datorat apropierii tehnologiilor civile de cele militare, folosirea sistemelor GPS, a telefoniei prin satelit şi a comunicaţiilor securizate prin Internet oferă reţelelor criminale, dar şi grupurilor teroriste, accesul la acelaşi nivel de informaţii, care odată era disponibil doar celor mai dezvoltate naţiuni.

Alianţele pot include acorduri pe termen lung sau scurt şi sunt de obicei utilizate pentru a câştiga experienţă sau sprijin operaţional (acces la rutele care facilitează activitatea de contrabandă) şi sunt asemănătoare celor din economia reală, fiind definite prin scop, perioade şi mod de finanţare.

Extinderea tacticilor operaţionale a dus la acţiuni cu scop politic desfăşurate de reţelele crimei organizate şi respectiv la acţiuni infracţionale specifice crimei organizate, dar desfăşurate de grupările teroriste, aceste preluări reciproce de metode având totuşi utilizări de o altă natură şi motivaţie.

Convergenţa motivaţională face ca unele entităţi să treacă prin acţiunile desfăşurate de la postura iniţială specifică, în celălalt domeniu al binomului crimă organizată – terorism.

Crearea unor „găuri negre” vizează convergenţa dintre motivaţia criminală şi cea politică din cadrul unei singure grupări care să îi permită să câştige controlul economic şi politic asupra unui stat, care devine astfel prizonier al infractorilor. Gaura neagră poate consta în apariţia unui stat care nu are autoritate şi manifestă caracteristicile specifice anarhismului sau a unui stat criminal.

4.3. Condiţii, metode şi sisteme de spălare a banilor Atât grupările teroriste, cât şi cele infracţionale inovează şi folosesc permanent

noi metode şi tehnici de „reciclare” a fondurilor provenite din activităţi ilegale asociate crimei organizate, fiind într-o permanentă adaptare la evoluţia societăţii contemporane.

Anonimatul este una din regulile spălării banilor prin care tranzacţia cu valori obţinute din infracţiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacţii legale din mediul sau locul unde acestea au loc.

Accelerarea, constă în circulaţia rapidă a valorilor pentru a nu putea fi detectate, presupune ca odată ce numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în ţara de origine, să fie pus rapid în circulaţie utilizând avantajele create de progresele uriaşe făcute în informatizarea sistemului bancar pentru a-i pune rapid în circulaţie.

NESECRET

NESECRET 24 din 38

Complicarea circuitului reprezintă altă metodă, prin care se împart fondurile în mai multe tranzacţii, iar prin viteza acestor operaţiuni, spălătorul face dificilă şi uneori imposibilă munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor.

Ascunderea provenienţei banilor se realizează disimulând originea ilicită a veniturilor prin tehnici precum supraevaluarea preţului unui bun, tranzacţii comerciale false, tehnica împrumutului returnat, poliţele de asigurare.

Un alt procedeu folosit pentru ascunderea provenienţei ilicite a banilor îl reprezintă implicarea unor avocaţi, notari, contabili şi alţi liber-profesionişti care realizează un număr semnificativ de activităţi în sprijinul clienţilor lor, organizând şi administrându-le afacerile financiare şi comerciale.

Alte procedee folosite sunt: folosirea sistemelor alternative de transmitere rapidă a banilor (SAT), cazinourile şi Internetului, societăţile cu titluri nominale şi la purtător, constituirea şi funcţionarea organizaţiilor nonprofit.

4.4. Factorii criminogeni care favorizează finanţarea terorismului În opinia noastră, printre factorii care favorizează săvârşirea infracţiunii de

finanţare a terorismului se găsesc: situaţia economică pe plan internaţional, cât şi naţional; insuficienţa controlului intern şi extern în domeniul afacerilor aplicat de către organele şi instituţiile abilitate ale statului; gradul şi modalitatea de intervenţie a statului asupra pieţei, asupra economiei în general; sistemul de taxare; lipsa de preocupare a statului în domeniul reglementării stricte a importurilor şi exporturilor; modalitatea de funcţionare a sistemului juridic şi legislativ.

Cele mai reprezentative cazuri în care situaţia economică este considerată drept factorul criminogen determinant pentru amplitudinea criminalităţii afacerilor sunt cele înregistrate în ţările care au trecut de la o economie centralizată la una de piaţă.

În perioadele de prosperitate, finanţarea terorismului se bazează în mare măsură pe posibilităţile de a realiza profituri mari prin înfiinţarea de societăţi fictive. Atât în perioadele de recesiune economică, cât şi în perioadele de prosperitate, în urma desfăşurării de activităţi infracţionale rezultă fonduri ale căror provenienţă nu poate fi justificată legal.

Insuficienţa controlului intern şi extern în domeniul afacerilor constituie un factor criminogen important. Controlul intern slab organizat şi defectuos executat al agenţilor economici permite ignorarea de către aceştia a prevederilor legale, funcţia controlului intern fiind cel mai adesea voit ignorată de administratorii societăţilor, îndeosebi la nivel contabil şi cel al conturilor, absenţa acestuia ori excluderea formală a activităţii de control lăsând loc folosirii unor practici ce pot favoriza alimentarea conturilor care au ca destinaţie finală unele structuri teroriste. Criminalitatea afacerilor, ca factor criminogen ce favorizează finanţarea terorismului, nu este influenţată numai de situaţia economică, de ciclul economic al societăţii, ci şi de gradul şi de maniera de intervenţie a statului asupra pieţei, asupra economiei, în general.

Sistemul de taxare progresiv prea accentuat este, de asemenea, considerat un factor criminogen, pentru că dezvoltă tentaţia agenţilor economici să se orienteze spre contrabandă şi evaziune fiscală. Un factor care poate favoriza ori, dimpotrivă, poate

NESECRET

NESECRET 25 din 38

contribui la diminuarea drastică a posibilităţilor entităţilor sponsor ale fenomenului terorist de a alimenta organizaţiile teroriste cu bani îl constituie intervenţia directă a statului în domeniul reglementării stricte a importurilor şi exporturilor prin licenţele pe care le eliberează25.

Acestuia i se alătură sistemul juridic şi legislativ dacă acesta este unul învechit, neadaptat realităţilor din mediul social intern şi internaţional şi tendinţelor de evoluţie a fenomenului de anomie socială.

În sfârşit, potrivit unor specialişti în domeniu forma juridică de societate cu răspundere limitată constituie şi ea un factor criminogen, deoarece, deşi are o răspundere limitată, administratorul, care de cele mai multe ori este şi asociat unic al societăţii, se consideră proprietarul de drept şi de fapt al patrimoniului26, atitudine care l-ar putea încuraja să adopte regula bunului plac în administrarea banilor şi întrebuinţarea unor fonduri pentru sponsorizarea unor organizaţii teroriste.

4.5. Drumul banilor murdari de la sursă la grupările teroriste Activitatea de reciclare a fondurilor provenite din infracţiunile economico-

financiare urmăreşte ascunderea provenienţei banilor murdari pentru a se pierde sursa acestora şi pentru a putea fi folosiţi ulterior în diferitele acţiuni financiare legale sau pentru finanţarea organizaţiilor teroriste.

Circulaţia banilor prin sistemul financiar internaţional face dificilă, iar uneori, chiar imposibilă identificarea originii acestora, astfel încât după epuizarea circuitului de spălare, banii sunt readuşi „acasă” pentru a putea fi cheltuiţi sau utilizaţi „la vedere” drept capital pentru desfăşurarea unor afaceri legale, iar o altă parte ar putea lua calea finanţării terorismului.

Fondurile pot fi repatriate printr-o carte de credit sau de debit emisă de o bancă off-shore. În acest caz, retragerile de la bancomate sau cheltuielile făcute prin utilizarea cardului pot fi plătite fie prin extragerea automată dintr-un cont al unei bănci off-shore, fie prin intermediul deţinătorului cardului care transferă periodic fondurile solicitate dintr-o bancă străină în alta.

Cea mai curată soluţie de a aduce banii “acasă” şi a putea fi ulterior folosiţi pentru finanţarea organizaţiilor teroriste este considerată însă împrumutul de afaceri. În acest caz, organizaţia aranjează ca banii deţinuţi într-un cont off-shore să fie împrumutaţi entităţii on-shore (în ţara de reşedinţă), aşa încât prin această operaţiune nu numai că banii se întorc într-o formă complet neimpozabilă, dar chiar pot fi folosiţi într-o manieră în care să reducă taxele datorate strict pentru venitul legal intern.

4.6. Implicaţiile infracţiunii de spălare a banilor în folosul fenomenului

terorist Spălarea internaţională a banilor implică costuri considerabile economiei

mondiale prin deteriorarea operaţiunilor eficiente ale economiilor naţionale, promovarea unor politici economice mai proaste, în special în anumite ţări, coruperea

25 Ibidem, p. 89. 26 Ibidem, p. 90.

NESECRET

NESECRET 26 din 38

lentă a pieţei financiare şi reducerea încrederii publice în sistemul financiar internaţional, mărind astfel riscurile şi instabilitatea acestui sistem. Nu în ultimul rând, ca o consecinţă a celor enunţate se reduce ritmul de creştere a economiei mondiale, întrucât activităţile desfăşurate de organizaţiile criminale atrag resurse economice considerabile, aceste resurse fiind sustrase din economia normală, reducându-se astfel productivitatea şi ritmul ei de creştere.

În opinia noastră, nu este un scenariu cu totul nerealist dacă ne închipuim că, prin utilizarea mandatarilor, elemente criminale asociate terorismului ar putea căuta, în mod intenţionat, să distrugă pieţele financiare prin coruperea unora dintre legiuitori şi administratorii legilor care reglementează pieţele bancare, de valută şi pieţele financiare din anumite ţări şi a unor administratori ai pieţei financiare, un scenariu în care un cartel de organizaţii criminale şi organizaţii teroriste puternice, care controlează mari resurse financiare, ar putea încerca să destabilizeze o economie naţională prin coordonarea intenţionată a unui transfer de fonduri în afara acestei economii.

Capitolul 5

SISTEMUL NORMATIV ŞI INSTITUŢIONAL INTERN ŞI INTERNAŢIONAL DE COOPERARE PENTRU PREVENIREA

ŞI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR ŞI A FINANŢĂRII TERORISMULUI

Spălarea banilor proveniţi din activităţi ilegale afectează în mod direct liberul

acces la investiţii, piaţa muncii legale, desfacerea, consumul, dar şi producţia propriu-zisă şi de aceea a fost abordată în mod organizat în conţinutul Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, care a fost adoptată la data de 20 decembrie 1988, la Viena, în contextul sensibilizării comunităţii internaţionale pentru combaterea traficului de droguri, iar mai apoi în Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, din decembrie 2000 (Convenţia de la Palermo).

5.1. Cadrul general de luptă împotriva spălării banilor la nivel internaţional Complexitatea mediului de securitate, efect al proceselor de globalizare,

precum şi al unor procese complexe de subminare a economiei prin activităţi criminale de spălare a veniturilor ilicite în vederea finanţării terorismului, generează noi riscuri şi ameninţări la adresa statelor democrate. Aceste fenomene şi procese au dus la creşterea complexităţii naturii relaţiei dintre problemele interne şi cele externe ale statelor, ceea ce complică şi mai mult calea spre identificarea cauzelor negative din mediul de securitate şi a modalităţilor de influenţare a acestora27.

În prezent şi în viitorul imediat, tema securităţii, cu particularităţile sale care derivă din evoluţia relaţiilor sociale şi dintre state, este dominată de găsirea unei

27 Cf. Mircea Mureşan, Costică Ţenu, Lucian Stăncilă, Doru Enache, Doina Filote, Securitatea Europeană la începutul mileniului trei, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, p. 41.

NESECRET

NESECRET 27 din 38

strategii globale de combatere a terorismului, inclusiv pe planul stopării finanţării acestuia, care a devenit una dintre cele mai grave ameninţări la adresa civilizaţiei însăşi28.

Spălarea internaţională a banilor se bazează pe exploatarea, prin operatori financiari subtili, a diferenţelor dintre reglementările financiare şi bancare ale ţărilor de pe întreg globul şi are efecte nocive considerabile asupra economiei mondiale prin deteriorarea operaţiunilor eficiente ale economiilor naţionale, coruperea lentă a pieţei financiare şi reducerea încrederii investitorilor în sistemul financiar internaţional, creşterea riscurilor şi deteriorarea stabilităţii acestuia, efecte care duc în final la reducerea ritmului de creştere economică mondială29.

5.2. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale

organizate despre incriminarea finanţării terorismului Obiectul Convenţiei, adoptată la data de 15 noiembrie 2000, îl reprezintă

promovarea cooperării în scopul prevenirii şi combaterii eficiente a criminalităţii transnaţionale organizate30, statele părţi executând obligaţiile ce le revin în mod compatibil cu principiile legalităţii suverane şi a integrităţii teritoriale a statelor şi fără să intervină în afacerile interne ale statelor membre, niciun stat neputând să exercite pe teritoriul altui stat competenţe şi funcţii care sunt rezervate exclusiv acelui stat de către dreptul său intern31.

Convenţia respectă dreptul statelor de a lupta prin legislaţia lor, împotriva criminalităţii organizate. Din acest motiv majoritatea statelor semnatare a convenţiei şi-au adaptat legislaţia la cea internaţională. Astfel, în concordanţă cu prevederile Convenţiei, România a adoptat Legea nr. 565 publicată în Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002 şi Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, fiind un cadru legislativ unitar bine închegat care prevede concret lupta antiteroristă şi instituţiile abilitate în acest sens.

5.3. Recomandările Grupului Operativ de Acţiune Financiară Grupul Operativ de Acţiune Financiară (FATF) este un organism

interguvernamental care stabileşte standarde, dezvoltă şi promovează politici de combatere a finanţării terorismului. Ţări de pe întreg mapamondul s-au afiliat grupului pentru a crea o strategie comună, acesta având în prezent 33 de membri.

Deoarece statele europene se simţeau din ce în ce mai neputincioase în războiul mondial împotriva criminalităţii economico-financiare, acestea şi-au îndreptat atenţia mai mult asupra infracţiunilor „subterane”. Astfel a luat fiinţă Grupul de Acţiune Internaţională (GAFI - FATF) la Paris în anul 1989. Obiectivul principal al grupului era acela de a împiedica utilizarea sistemului bancar pentru spălarea banilor proveniţi din infracţiuni. Pe scurt, GAFI a pus bazele cooperării mondiale în lupta contra 28 Cf. Mircea Mureşan, Lucian Stăncilă, Doru Enache, Aspecte ale conflictelor militare ale viitorului, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, p. 25. 29 Cf. Daniel Dăianu, Radu Vrânceanu, România şi Uniunea Europeană, Editura Polirom, Bucureşti, 2002, p. 87. 30 Cf. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, art. 1. 31 Ibidem, art. 4.

NESECRET

NESECRET 28 din 38

spălării banilor, motiv pentru care lupta împotriva criminalităţii economico-financiare are astăzi drept componentă fundamentală combaterea fluxului ilegal de bani. În conformitate cu recomandările emise de GAFI, majoritatea statelor au pus în funcţiune sisteme care să permită semnalarea tranzacţiilor financiare suspecte, preocupându-se de continua lor perfecţionare.

5.3.1. Măsuri care vizează sistemele juridice Grupul Operativ de Acţiune recomandă ca fiecare ţară să ia acele măsuri care

să permită încriminarea spălării banilor pe baza Convenţiei ONU din anul 1988 împotriva Traficului Ilegal de Droguri şi Substanţe Psihotrope (Convenţia de la Viena) şi a Convenţiei Naţiunilor Unite din anul 2000 privind Crima Organizată Transnaţională (Convenţia de la Palermo) şi să extindă infracţiunea de spălare a banilor la toate infracţiunile grave, în vederea includerii în cadrul acesteia a celei mai vaste game de infracţiuni predicat. Lista infracţiunilor predicat trebuie să cuprindă toate infracţiunile care sunt sancţionate cu pedeapsa maximă de mai mult de şase luni de închisoare32.

Indiferent de tipul de abordare adoptat, fiecare ţară trebuie să includă cel puţin o serie de infracţiuni din fiecare categorie desemnată de infracţiuni, acestea fiind: participarea la un grup de crimă organizată şi racheţi; terorismul, INCLUSIV FINANŢAREA TERORISMULUI; traficul cu fiinţe umane şi contrabanda cu imigranţi; exploatarea sexuală, inclusiv exploatarea sexuală a copiilor; traficul ilegal de droguri şi substanţe psihotrope; traficul ilegal de arme; traficul ilegal de bunuri furate şi alte bunuri; corupţia şi mita; frauda; falsificarea de bani; falsificarea şi pirateria de produse; infracţiunile de mediu; omorul şi vătămarea corporală gravă; răpirea, reţinerea ilegală de persoane şi luarea de ostatici; jaful şi furtul; contrabanda; extorcarea; falsificarea; pirateria; pătrunderea în piaţă şi manipularea acesteia33.

În sfârşit, cu referire la sistemele juridice, recomandările sugerează statelor să aibă în vedere adoptarea de măsuri care să permită confiscarea unor astfel de câştiguri sau a instrumentelor de realizare a acestora, fără să necesite o condamnare penală sau să ceară unui infractor să demonstreze originea legală a proprietăţii pretinse de a fi pasibilă de confiscare, în măsura în care o astfel de cerinţă este în conformitate cu principiile legilor interne.

5.3.2. Măsuri care trebuie luate de către instituţiile financiare şi de

activităţile şi profesiunile nefinanciare pentru prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului

Această categorie de măsuri ocupă locul central în cadrul Recomandărilor FATF şi are legătură directă cu domeniul studiului nostru şi de aceea ne oprim asupra lor în detaliu.

Recomandările sugerează instituţiilor financiare să verifice identitatea clientului şi proprietarului-beneficiar real, înainte sau în cursul stabilirii unei relaţii de afaceri sau efectuării unei tranzacţii pentru clienţii ocazionali, permiţând instituţiilor

32 Cf. Cele 40 de recomandări ale Grupului Operativ de Acţiune (RATF), măsura A.1. 33 Ibidem, cap. Definirea termenilor.

NESECRET

NESECRET 29 din 38

financiare completarea verificărilor, cât de urgent posibil, după stabilirea unei relaţii, acolo unde riscurile de spălare a banilor sunt administrate în mod eficient, şi acolo unde este necesar să nu fie întrerupt cursul normal al tranzacţiei. Instituţiile financiare trebuie să păstreze, pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, toate înregistrările necesare privind atât tranzacţiile interne, cât şi cele internaţionale, care să permită autorităţilor competente să răspundă urgent la cererile de informaţii primite de la autorităţile competente.

Atunci când legislaţia şi reglementările legale aplicabile pe plan local interzic implementarea acestora, autorităţile competente din ţara instituţiei mamă vor fi informate de către instituţiile financiare că ele nu pot aplica recomandările FATF34.

5.3.3. Măsuri instituţionale şi alte măsuri necesare în sistemele de combatere

a spălării banilor şi finanţării terorismului În vederea combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, statele trebuie

să înfiinţeze o unitate de informaţii financiare (FIU) care să servească drept centru naţional pentru primirea şi, după caz, de solicitare, analizare şi difuzare a Rapoartelor de tranzacţii suspecte (RTS) şi a altor informaţii privind potenţiale cazuri de spălare a banilor sau finanţare a terorismului.

Pentru că activitatea de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului este una înalt specializată, statele trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor lor competente, implicate în această activitate, resursele umane, financiare şi tehnice adecvate şi să pună în aplicare acele mecanisme care să asigure integritatea personalului acelor autorităţi.

De asemenea, statele trebuie să se asigure că autorităţile competente pot revedea eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului prin păstrarea de statistici complete referitoare la eficacitatea unor astfel de sisteme, care trebuie să cuprindă statistici referitoare la rapoartele de tranzacţii suspecte primite şi transmise, la investigaţiile financiare privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului, cursul urmăriri penale şi condamnările, bunurile blocate, sechestrate şi confiscate, asistenţa juridică reciprocă sau alte cereri de cooperare internaţională.

Asigurând transparenţa persoanelor juridice şi a aranjamentelor legale, ţările trebuie să ia totodată măsuri pentru a preveni folosirea ilegală a entităţilor juridice de către spălătorii de bani, asigurându-se că informaţiile cu privire la beneficiarul real şi cel care deţine controlul persoanelor juridice, care pot fi obţinute sau accesate la timp de către autorităţile competente sunt adevărate, nu sunt eronate şi sunt de actualitate.

În fine, fiecare stat trebuie să ia măsuri de prevenire a folosirii ilegale a aranjamentelor legale de către spălătorii de bani, iar pentru aceasta trebuie să se asigure că există informaţii adecvate, neeronate şi de actualitate despre societăţile de administrare create, pe baza unor instrucţiuni precise, inclusiv informaţii despre fondator, administrator şi beneficiari, care pot fi obţinute sau accesate la timp de către autorităţile competente35.

34 Ibidem, Recomandarea 22. 35 Ibidem, Recomandarea 34.

NESECRET

NESECRET 30 din 38

5.3.4. Cooperare internaţională pentru combaterea finanţării terorismului Pentru a se integra în efortul general internaţional de combatere a spălării

banilor şi a finanţării terorismului, fiecare stat trebuie să implementeze în legislaţia proprie în întregime Convenţia de la Viena, Convenţia de la Palermo şi Convenţia Internaţională a Naţiunilor Unite din anul 1999 privind reprimarea finanţării terorismului. De asemenea, ţările sunt încurajate să ratifice şi să implementeze alte convenţii internaţionale relevante, cum ar fi Convenţia Consiliului Europei din anul 1990 privind spălarea, depistarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi Convenţia Inter-Americană din anul 2002 împotriva terorismului şi să acorde în regim de urgenţă, constructiv şi efectiv, cea mai largă gamă de asistenţă juridică reciprocă în legătură cu investigaţiile privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului, urmăririle penale şi procedurile legate de acestea. Pentru a evita conflictele de jurisdicţie, trebuie acordată atenţie alegerii şi aplicării mecanismelor pentru determinarea celui mai bun loc de desfăşurare a urmăririi penale a acuzaţilor, în interesul aplicării legii, în cazurile care fac obiectul urmăririi penale în mai multe ţări36.

Grupul Operativ de Acţiune Financiară recomandă ca ţările să-şi acorde asistenţă juridică reciprocă, pe cât posibil, chiar în condiţiile în care infracţiunea nu este încriminată în legislaţia ambelor ţări.

În baza acordurilor internaţionale, ţările trebuie să recunoască spălarea banilor ca o infracţiune pentru care se aplică legislaţia privind extrădarea, fiecare ţară trebuind să extrădeze proprii cetăţeni, iar în cazurile când nu fac acest lucru numai pe motive de naţionalitate, la cererea ţării care solicită extrădarea, să transmită fără întârziere cazul la autorităţile sale competente în scopul urmăririi penale a infracţiunilor precizate în cerere.

5.4. Convenţia Consiliului Europei privind descoperirea, sechestrarea şi

confiscarea produselor infracţiunii pentru finanţarea terorismului Încă din 1990, Consiliul Europei a elaborat proiectul unei Convenţii privind

spălarea, depistarea, sechestrarea şi confiscarea câştigurilor provenite din infracţiuni. Documentul a fost elaborat în cursul a nouă reuniuni ale Comitetului de experţi astfel că, la reuniunea din septembrie 1990, Comitetul Miniştrilor a aprobat textul propus şi a decis să-l deschidă spre semnare la 8 noiembrie 1990.

Unul dintre scopurile acestei Convenţii era de a facilita cooperarea internaţională în ceea ce priveşte asistenţa în scop de investigare, depistare, sechestrare şi confiscare a produsului oricărui tip de infracţionalitate, îndeosebi infracţiunile grave şi în special cele în materie de stupefiante, trafic de arme, acte de terorism, trafic de copii şi de femei tinere, precum şi alte infracţiuni care aduc profituri importante. Convenţia prevedea un ansamblu complet de reguli aplicabile tuturor fazelor procedurii, de la primele investigaţii, până la pronunţarea şi executarea hotărârilor de confiscare şi punea în aplicare de mecanisme suple, dar eficace, care să permită o cooperare internaţională cât mai largă posibil, pentru a priva elementele

36 Ibidem, Recomandarea 36.

NESECRET

NESECRET 31 din 38

criminale de instrumentele şi foloasele activităţii lor criminale, stopând astfel folosirea acestora ulterioară.

Un alt obiectiv important urmărit de această Convenţie a fost crearea unui instrument care să oblige statele să introducă măsuri eficace în legislaţia lor internă pentru a combate criminalitatea gravă şi a-i priva pe infractori de produsul activităţii lor ilicite

Noua Convenţie a fost adoptată de statele membre ale Consiliului Europei şi de celelalte ţări semnatare, convinse de necesitatea de a aplica o politică penală comună, urmărind totodată protecţia societăţii, considerând că lupta contra criminalităţii grave, care a devenit o problemă internaţională tot mai mare, impune folosirea unor metode moderne şi eficiente la nivel internaţional.

Cu privire la infracţiunile de spălare a banilor, Convenţia Consiliului Europei din 2005 menţionează că fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune, conform dreptului său intern.

Statele care aderă la Convenţie trebuie să se asigure că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru spălare de bani, că este posibilă condamnarea pentru spălare de bani acolo unde se dovedeşte faptul că bunurile provin dintr-o infracţiune predicat, precum şi că infracţiunile predicat de spălare de bani acoperă şi activităţi desfăşurate într-un alt stat, constituind astfel o infracţiune în statul respectiv şi ar fi constituit o infracţiune predicat dacă ar fi avut loc pe teritoriul statului respectiv sau că singura condiţie este ca fapta să fi constituit o infracţiune predicat dacă ar fi avut loc pe teritoriul propriului stat37.

Statele care au ratificat Convenţia Consiliului Europei din 16 mai 2005 s-au mai angajat să coopereze în vederea amânării tranzacţiilor suspecte, iar în acest scop fiecare parte a adoptat măsurile legislative şi alte măsuri necesare care permit iniţierea rapidă a unor acţiuni de către UIF, la cererea unei unităţi de informaţii financiare străine, pentru suspendarea sau neacordarea acceptului pentru derularea unei tranzacţii pe perioadele şi în condiţiile prevăzute de legislaţia internă pentru amânarea tranzacţiilor.

5.5. Cooperarea interinstituţională internaţională pentru prevenirea şi

reprimarea spălării banilor şi a finanţării terorismului Statele care au ratificat convenţiile care au fost sintetizate anterior în studiul

nostru cooperează strâns, conform sistemelor lor juridice şi administrative în vederea îmbunătăţirii eficacităţii descoperirii şi reprimării tuturor infracţiunilor incriminate ca făcând parte din spectrul de infracţiuni circumscrise celor două fenomene – spălarea banilor şi finanţarea terorismului – care deşi sunt puternic interconectate, nu se identifică, aşa cum am demonstrat anterior.

Cooperarea internaţională în domeniul contracarării spălării banilor şi a finanţării terorismului implică, în actualele condiţii de evoluţie a fenomenului, dezvoltarea şi amplificarea activităţilor de consultator şi asistenţă tehnică.

37 Ibidem, art. 9, alin. 5-7.

NESECRET

NESECRET 32 din 38

Cooperarea statelor vizează şi domenii precum planificarea şi executarea programelor de cercetare şi de formare concepute pentru schimbul de cunoştinţe specializate.

5.6. Sistemul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a

finanţării terorismului România este una dintre ţările cu o legislaţie completă în domeniul combaterii

finanţării terorismului şi a spălării banilor, implementând în aquis-ul legislativ intern toate recomandările organismelor internaţionale de profil, ceea ce îi permite să prevină şi să combată eficient actele şi faptele de finanţare a terorismului prin metode de criminalitate economico-financiară.

Complexitatea aspectelor ce influenţează această problematică şi vulnerabilităţile potenţiale sau manifeste generate de evoluţiile economice şi sociale impun ca, în cadrul mecanismului naţional de cooperare să fie atrase structuri civice, neguvernamentale şi comerciale, care pot contribui la asigurarea echilibrului mediului intern – economic, social, civil şi militar – necesar pentru prevenirea şi contracararea eficientă a tentativelor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. În acest scop, mecanismul naţional de cooperare în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului însumează totalitatea mijloacelor, reglementărilor, autorităţilor şi instituţiilor publice naţionale, cu competenţe în domeniu.

5.6.1. Cadrul legislativ - normativ Ca stat membru al ONU, al OSCE şi al altor organisme internaţionale care

veghează la menţinerea păcii şi securităţii în lumea contemporană, pentru prevenirea şi reprimarea terorismului, în general, şi a finanţării acestuia, în particular, prin Legea nr. 206 din 29 iunie 2005, România a pus în aplicare unele sancţiuni internaţionale instituite prin rezoluţiile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptate în baza cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi destinate menţinerii păcii şi securităţii internaţionale şi a unor sancţiuni internaţionale sau măsuri restrictive ale Uniunii Europene, adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comune38.

Astfel, pachetul legislativ care încriminează activităţile infracţionale de acest gen include: Legea 656/07.12.2002 modificată prin Legea 39/21.01.2003 publicată în M.O. nr. 50/29.01.2003, privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor; Legea nr. 230/2005 pentru modificarea şi completarea Legii 656/2002 „legea pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism”; codul penal; codul de procedură penală; Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Legislaţia din România sancţionează şi alte infracţiuni care pot avea legătură cu finanţarea terorismului, între care: traficul de stupefiante – art. 312 din Codul Penal, care se referă la producerea, obţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia produselor ori

38 Cf. Legea nr. 206 din 29 iunie 2005, privind punerea în aplicare a unor sancţiuni internaţionale, art. 1, alin. 1.

NESECRET

NESECRET 33 din 38

substanţelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau a substanţelor toxice; prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanţelor stupefiante; falsificarea de monede sau alte valori – art. 282 din Codul Penal; proxenetismul – art. 239 C.P.; Contrabanda – art. 175 şi 176 Cod Vamal; şantajul – art. 194 C.P.; înşelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări – art. 215 C.P.; bancruta frauduloasă – art. 276 – Legea nr. 31/1990.

5.6.2. Locul, rolul şi atribuţiile Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere

a Spălării Banilor Luând în considerare faptul că spălarea banilor este una dintre metodele prin

care se finanţează terorismul, armonizarea legislaţiei naţionale cu standardele internaţionale în domeniu, precum şi întărirea capacităţii instituţionale a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), în calitate de componentă proactivă a sistemului naţional pentru prevenirea şi combaterea terorismului au fost absolut necesare.

În cadrul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor un rol important îl are Serviciul de Analiză şi Sinteză, ale cărui principale obiective sunt: analiza, sinteza şi prognoza fenomenelor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului la nivel naţional şi internaţional, supravegherea modului de implementare a actelor normative internaţionale privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, evidenţa datelor referitoare la sechestrări, confiscări şi condamnări cu privire la cazuri de spălare a banilor şi solicitarea periodică unităţilor de Parchet, de informaţii pentru actualizarea datelor, crearea unor programe de instruire, pregătire şi desfăşurare a seminariilor pentru entităţile raportoare şi, nu în ultimul rând, realizarea unor sinteze şi statistici pe diferite tematici specifice activităţii Oficiului39.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 78/2004 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, au fost cuprinse în sfera obiectului de activitate al Oficiului şi infracţiunile generatoare de fonduri ilicite care pot fi supuse procesului de reciclare, infracţiunile de corupţie, cele aflate în legătură directă cu infracţiunile de corupţie şi cele asimilate acestora, aşa încât acesta are obligaţia de a informa agenţiile statului cu atribuţiuni în domeniu ori de câte ori deţine date şi informaţii despre comiterea unor astfel de infracţiuni.

Pentru dezvoltarea capacităţii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, strategia naţională în acest domeniu a stabilit pentru perioada care urmează trei obiective majore, iar în cadrul fiecăruia dintre ele un număr de direcţii de acţiune40.

Primul obiectiv vizează întărirea capacităţii naţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.

39 Cf. Theodor Mrejeru, Dumitru Andreiu, Petre Florescu, Dan Safta, Marieta Safta, Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, pp. 199-208. 40 Cf. Strategia naţională de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, Bucureşti, 2007, pp. 6-7.

NESECRET

NESECRET 34 din 38

Al doilea obiectiv vizează optimizarea instrumentelor disponibile şi creşterea gradului de specializare a personalului din instituţiile cu competenţe în domeniu

În sfârşit, cel de-al treilea obiectiv este consolidarea rolului României în mecanismele şi organismele internaţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, prin care se preconizează participarea activă la dezvoltarea mecanismelor internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi creşterea contribuţiei naţionale la demersurile organismelor internaţionale de identificare, prevenire şi contracarare a activităţilor unor entităţi implicate în operaţiuni de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.

5.6.3. Sistemul sancţionatoriu Regimul sancţionatoriu pentru spălarea de bani, bancruta frauduloasă, actele de

corupţie, traficul de persoane, traficul ilicit de droguri şi precursori, contrabanda, traficul cu autoturisme furate, contrafacerea de monedă sau de alte valori, precum şi alte infracţiuni care au ca finalitate realizarea unui profit în folosul unei entităţi teroriste se majorează cu 3 ani, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii..

De asemenea, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare şi interzicerea unor drepturi fapta persoanei care administrează, cu ştiinţă, bunuri ce aparţin unor entităţi teroriste, în nume propriu, prin tăinuire sau prin transfer către alte persoane, ori care sprijină, în orice mod, astfel de fapte41.

Drept urmare, datele ONPSCB arată că în perioada ianuarie – octombrie 2010, în urma activităţilor de inspecţie fiscală, au fost stabilite obligaţii suplimentare cu 53% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009 şi au fost înaintate organelor abilitate pentru continuarea cercetărilor 2.660 de sesizări penale. În aceeaşi perioadă de timp, valoarea confiscărilor de bunuri şi numerar realizate de Garda Financiară a fost de 159,9 mil. lei, cu 29,7% mai mare decât în primele zece luni ale anului 2009, iar activitatea Autorităţii Naţionale a Vămilor în domeniul combaterii traficului şi al nerespectării obligaţiilor fiscale şi vamale a avut ca rezultat, în perioada ianuarie – octombrie 2010, stabilirea de obligaţii suplimentare cu 298,8% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009, fiind aplicate 8891 amenzi, având o valoare cu 75,9% mai mare faţă de perioada precedentă, iar numărul sesizărilor penale s-a ridicat la 396, prejudiciile însumând 334,2 mil. lei, cu 21,3% mai mult decât în perioada ianuarie – octombrie 200942.

5.7. Implementarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări Pentru statul român, aderarea la spaţiul Schengen reprezintă un deziderat care

dă măsura adâncirii integrării sale cât mai depline în sistemul politic, economic şi de securitate al Uniunii Europene şi care creează cetăţenilor români sentimentul apartenenţei nediscriminatorii la acest spaţiu, iar statului român avantaje pe multiple planuri. În acest scop, Uniunea Europeană are criterii extrem de stricte de natură tehnică privind aderarea la spaţiul Schengen, care presupune îndeplinirea unor

41 Ibidem, p. 35. 42 Idem.

NESECRET

NESECRET 35 din 38

standarde referitoare la 5 domenii, care vor fi supuse procesului de evaluare Schengen: controlul frontierelor (terestru, aerien, maritim), cooperarea poliţienească, vizele, protecţia datelor personale şi implementarea sistemului informatic de semnalări (SIS).

Implementarea acestui sistem în România s-a realizat, din punct de vedere tehnic, în trei etape.

Prima etapă a cuprins următoarele activităţi legate de realizarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări (SINS): promovarea actelor normative cu privire la organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări compatibil cu SIS, respectiv SIS II; Ordonanţa de Urgenţă nr. 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări, aprobată şi modificată prin Legea nr. 345/2005; Hotărârea de Guvern nr. 769/2006 privind aprobarea Planului de Implementare al SINS; Hotărârea de Guvern nr. 1411/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 128/2005; promovarea unui act normativ privind înfiinţarea unei structuri în cadrul MAI, responsabilă cu realizarea şi gestionarea SINS; implementarea SINS.

A doua etapă a cuprins activităţile legate de: modernizarea sistemelor informatice ale autorităţilor cu competenţe în domeniul SIS în vederea compatibilizării, interconectării şi a respectării constrângerilor impuse de SIS, respectiv SIS II; conversia tuturor datelor care trebuie să fie translatate în SINS.

A treia etapă a cuprins activităţile legate de: interconectarea SINS la CS.SIS şi realizarea copiei tehnice a bazelor de date CS.SIS, respectiv N.SIS II; operaţionalizarea Biroului SIRENE (partea operativă şi tehnică); realizarea soluţiei de „Disaster Recovery” aferentă SINS şi a componentei naţionale N.SIS II.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Terorismul este un fenomen social complex, cu determinări multiple şi care a

devenit în societatea contemporană atât de prezent, încât a cuprins întreg mapamondul, de la nord la sud şi de la est la vest, atingând deopotrivă ţări bogate sau sărace, democraţii moderne sau ţări din lumea a treia.

În prezent, multe păreri autorizate, la care aderăm şi noi, consideră că terorismul nu va putea fi combătut eficient doar prin protecţie individuală şi prin acţiuni de forţă de implementare a unei securităţi naţionale draconice care ar duce la transformarea unui stat democrat într-un stat poliţienesc, ci printr-o politică de veritabilă democratizare a vieţii publice, prin identificarea nemulţumirilor religioase, etnice şi teritoriale şi încercarea soluţionării acestora pe cale paşnică, creşterea nivelului de trai, a nivelului de şcolarizare şi cultură din ţările „lumii a treia”, reducerea decalajului dintre ţările industrializate şi cele în curs de industrializare, începerea unei campanii de informare a minorităţilor religioase cu privire la adevăratul sens al religiei şi nu prin blamarea învăţăturilor diverselor religii şi confesiuni, şi, nu în ultimul rând, prin conştientizarea statelor cu privire la efectul de bumerang pe care îl poate avea un astfel de sprijin în contextul fenomenului globalizării.

NESECRET

NESECRET 36 din 38

În consecinţă politica României în materia combaterii criminalităţii economico-financiare şi a criminalităţii, a terorismului şi a finanţării acestuia prin procesul de spălare a banilor, este în concordanţă cu întregul aquvis legislativ comunitar prin care se încearcă crearea unei „centuri de siguranţă” în jurul Uniunii Europene prin securizarea frontierelor de est. În acest context se integrează şi întregul efort de aderare a României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, prin securizarea frontierelor, implementarea Sistemului Informatic Schengen (SIS) la cel naţional (NSIS) şi, nu în ultimul rând, prin combaterea terorismului, criminalităţii, corupţiei şi reformarea Justiţiei.

BIBLIOGRAFIE

*** Constituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, republicată de Consiliul Legislativ

*** Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, New York, 15.11.2000

*** Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului *** Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007 *** Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului, S.R.I.,

Bucureşti, 2002 *** Codul penal român, 2005 *** Codul de procedură penală român, 2005 *** Drept internaţional al conflictelor armate, instrumente internaţionale, Editura

Şansa, 2000 *

* * Alecsander, Y. Terorismul internaţional – perspective regionale şi globale,

Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Arădăvoaice, Gh.; Iliescu, D.; Niţă, D.

Terorism, antiterorism, contraterorism, Editura Antet, Bucureşti, 1997

Bădălan, E.; Arsenie, V.; Văduva, Gh.

Strategia militară contemporană, Editura CTEA, Bucureşti, 2006

Blum, J. A.; Levi, M.; Naylor, R. T.; Williams, Ph.

Financial havens, banking secrency and money laundering, United Nations Publications, 1998

Bodunescu, I.

Terorismul – fenomen global, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1997

Broyer, Ph. La nouvelle economie criminelle, volume „La criminalité financière”, Editura DOrgamsation, Paris, 2002

Broyer, Ph. La nouvelle economie criminelle, volume „La criminalité financière”, Editura DOrgamsation, Paris, 2002

Dascălu, I. Centrele financiare off-shore, paradisurile fiscale şi secretul bancar, Editura Argument, Bucureşti, 2001

NESECRET

NESECRET 37 din 38

Dumitrescu, F.; Gaborean, I.; Voinea, M.; Prună, M.

Terorismul înainte şi după Bin Laden, Editura Mediauno, Bucureşti, 2001

Dunnigan, F.J. Noua ameninţare mondială, ad-terorismul, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010

Frunzeti, T. Diplomaţia apărării, Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti, 2011

Frunzeti, T.; Buşe, D.

Relaţii internaţionale, Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti, 2011

Frunzeti, T.; Zodian, V. (coordonatori)

Lumea 2011. Enciclopedie politică şi militară, Editura CTEA, Bucureşti, 2011

Frunzeti, T.; Mureşan, M.; Văduva, Gh.

Război şi haos, Editura CTEA, Bucureşti, 2009

Geamănu, G. Drept internaţional penal şi infracţiunile internaţionale, Editura Academiei, Bucureşti, 1977

Hartman, W. J. Globalization and asymmetrical warfare, Air command and staff college, Air University, Maxwell Air Force Base, Alabama, april 2002

Hedeşiu, E. Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005

Maxim, I. V. Terorismul: cauze, efecte şi măsuri de combatere, Editura Politică, Bucureşti, 1989

Melicianu, V.S.; Stăncilă, L.; Burghelea, I.

Teroriştii cu laptop, Editura Moroşan, Bucureşti, 2011

Păun, C.; Nistoreanu, Gh.

Criminalitatea financiar-bancară: „Spălarea banilor”, studiu la Societatea Română de Criminologie, Bucureşti, 1993

Stăncilă, L. Terorismul, provocare a secolului XXI, Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti, 2007

Sutherland, E. H.; Cressey, D. R.

Principies of Criminology, J.B. Lippincott, Philadelphia

Tamara, M. Conexiunile între terorism şi criminalitate, „Jane’s Intelligence Review”, Marea Britanie, 2004

Voicu, C. Spălarea banilor murdari, Editura Sylvi, Bucureşti, 1999

NESECRET

NESECRET 38 din 38

Pagină albă