Ghid pentru pãrinþi · împreunã cu un profesor. Exemplu: un program de training al pãrinþilor...

„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Vârsta preºcolarãGhid pentru pãrinþi

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiVârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi /

Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti : Speed Promotion, 2008 ISBN 978-973-8942-67-7

343.541:3-053.2

Autori:Domnica PetrovaiAdina BotiºDiana TudoseSorina Constandache

Expertizã ºi coordonarea activitãþii de scriere a ghidului:

Domnica Petrovai

Coordonare Proiect:Georgeta Pãunescu

3

Vârstapreºcolarã.

Ghid

pentrupãrinþi

CUPRINS

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani)

Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”?

Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã

2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului?

2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului?Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitateaemoþionalã a copiilor

2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºiemoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilorinfluenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVÃ

ªedinþa 1 Introducere

ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?

ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional

ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor

ªedinþa 5 Bariere în disciplinare

ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor?

ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii

ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilorÎmpãrþirea jucãriilorDisputele ºi agresivitatea Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor

4

Vârs

tapr

eºco

larã

.Ghi

dpe

ntru

pãrin

þi

MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE

„Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu, caadult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþiacu copilul meu!“

Mama lui Alex, de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþicomportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate

„Regret cã nu am învãþat aceste lucruri, cum sã mã comportcu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã. Acum mã bucurcã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.“

Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale,de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public

„Când am venit la acest workshop eram convins cã cel caretrebuie sã se schimbe este copilul meu... acum îmi dauseama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe. M. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseamatunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã sedescurce. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþelescã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facãfaþã furiei!“

Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate

PARTEA I

DISCIPLINAREA COPILULUIDE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ(2-7 ani)

6

Vârs

tapr

eºco

larã

.Ghi

dpe

ntru

pãrin

þi

Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor“?

Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþinecesare zi de zi. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nusunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. Fiecare dintrenoi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru, de la pãrinþiinoºtrii, din informaþiile pe care le auzim sau le citim. Uneori însã ceeace învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fipãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru acreºte sãnãtos fizic ºi mental. De multe ori, pãrinþii au întrebãri la carenu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la carenu ºtiu cum sã reacþioneze. Acest ghid este construit pentru a oferiun sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce arputea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor.

nn Cum a fost construit acest ghid?Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale

Salvaþ Copiii - România ºi a autoarelor, care au dorit sã ofere tuturorcelor care lucreazã cu pãrinþii, o resursã cu cele mai relevanteinformaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºidespre parenting. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºieducaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid caresintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrintepentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu.

Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºiabilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesareºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic,cât ºi emoþional ºi social. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelorcunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizareadezvoltãrii cognitive, sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilita-rea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor.

nn Cui se adreseazã ghidul?Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un

spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile,cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare acopilului lor, educatori, profesori, psihologi, medici.

7

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

nn Cum este structurat ghidul?Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile

disciplinãrii copiilului, cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºiun program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. Acestesesiuni sunt orientative, ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºide prioritãþile pãrinþilor.

nn De ce un training al pãrinþilor?Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un

context de învãþare esenþial pentru copil. Comportamentele copiilorse învaþã în interacþiunea cu alþi copii, în interacþiunea cu pãrinþii ºicu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comporta-mente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºisociale a acestora, este necesarã implicarea tuturor celor careinteracþioneazã cu copilul – pãrinþi, profesori, colegi, media.

Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. Înconsecinþã, schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºischimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi, profesori,colegi, prieteni.

nn Care sunt modalitãþile de încurajare de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor în educaþia copiilor?Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de

implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar caaceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã sesimtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. Dacãpãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul areprobleme de indisciplinã, atunci pãrintele va asocia ºcoala cu cevanegativ, ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Similar, dacãpãrintele este criticat, judecat, apostrofat în ºcoalã, atunci va aveatendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfortemoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament acopilului. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentrua învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportamentproblematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modificeacel comportament, prin modificarea propriului comportament.

8

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unuldin mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicareal pãrinþilor. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt:

a) întâlniri individuale cu pãrinþii, planificate la intervale mici detimp (ex. lunar sau sãptãmânal), pentru a le oferi acestorainformaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NUse recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceeace Nu ºtie sau NU poate copilul);

b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentareaºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – deexemplu, metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãmtimpul liber al copilului etc.;

c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziarelectronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate deactivitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii; acestproiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor;

d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progreselecopiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar, cu accent pe aspectelepozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþiisã le încurajeze la rândul lor.

e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate deºcoalã, festivitãþi, campanii de strângere de fonduri.

f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþiiprofesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sãorganizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor înviaþa ºcolarã a copilului lor.

nn Cum putem organiza sesiunile/workshop-urileeducaþionale cu pãrinþii?Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale, de tipul întâlnirilor cu o

anumitã tematicã.

Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutulºcolii, în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãtevaprobleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºirecomandãri de gestionare a acestor probleme.

A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structuratecu un anumit numãr de ºedinþe, organizate de consilierul ºcoarîmpreunã cu un profesor.

Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã, cu unnumãr de 8-10 ºedinþe. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþi-nuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni detraining cu pãrinþii.

9


nn Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe laaceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale? Cum îi anunþãm? Pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca pãrinþi sã

perceapã beneficiile directe ale sesiunilor, cum ar fi de exemplu,faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au îngestionarea anumitor comportamente ale copiilor (ex. reacþiiagresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizezedezvoltarea cognitivã, socialã sau emoþionalã a copilului.

Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educecopilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul, cum sãrecþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copiluluiun mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. Oferirea unui cadruîn care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiuimediat al participãrii într-un astfel de program.

nn De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri? Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor în legãturã cu aceste întâlniri?Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la

aceste întâlniri pot fi multiple:n fiind un proiect nou, pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în

care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingãideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajutaaceste întâlniri;

n unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acestprogram cu respectivele experienþe; ei pot sã aibã convingereacã „o sã fie la fel de rãu pentru mine, mã voi simþi umilit ºineputincios”;

n unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascãdepre dificultãþile lor, gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtieîntotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”; cea mai frecventãconvingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mãdescurc cu copilul meu!”;

n unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poatespune cum sã îmi cresc copilul!”, „nu am nevoie de sfaturi!”.

10

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

nn Cum putem sã modificãm aceste temeri sau convingeri?Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în

cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi,pentru o prezentare a programului. Altele pot fi modificate prinprezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care auparticipat deja la întâlniri. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doarlectura unor materiale informative transmise de ºcoalã.

Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Cu siguranþã suntpãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin, uneori mai intensiv. Deexemplu, pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cudeficit de atenþie) acest program nu este util; în acest caz estenecesar un program specializat.

nn Cine poate participa la aceste întâlniri?Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri?Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã

dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºicomportamentale minore. Acest program nu este suficient pentrupãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionalemoderate; ei au nevoie de un program mai specializat pe care îlpoate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat înpsihologia copilului ºi adolescentului. De asemenea, pãrinþii ai cãrorcopii au probleme clinice emoþionale (ex. anxietate, depresie) saucomportamentale (ex. agresivitate, ADHD) au nevoie de spijin despecialitate oferit de psihiatru, medicul de familie ºi psihologulclinician.

nn Comportamentul copilului se schimbã dacãpãrinþii participã la aceste workshop-uri?Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor

reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. Estenecesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe dedezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat;ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamentalla clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sãîl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social.

11


nn Cum structurãm training-ul cu pãrinþii? Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor? Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile

acestora. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de celpuþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã.Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acestmanual; sunt identificate de asemenea, cele mai frecvente nevoi detraining ale pãrinþilor: n disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comporta-

mentelor problematice;n elemente de psihologia dezvoltãrii;n abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor; managementul furiei

sau a altor emoþii negative intense;

Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii!

12

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentelesociale ºi emoþionale?Disciplinarea ca formã de învãþarecomportamentalã

2.1 Cum putem construi un context sãnãtosde învãþare a comportamentelor copiilor?

Ce este disciplinarea? Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor.

Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însãau nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt celepotrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. Modul în care adultulreacþioneazã într-un anumit context (de exemplu, felul în care secomportã când este furios sau supãrat), reprezintã pentru copil uncontext de învãþare involuntarã.

Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã deînvãþare comportamentalã a copiilor. Reacþiile noastre ca adulþi, emoþionaleºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil!

Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã, este nevoie sã nepropunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþareadecvat. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãriineadecvate a comportamentelor noi. De exemplu, dacã un copilobservã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiuneverbalã sau fizicã, va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþieintr-o astfel de situaþie. În consecinþã, copilul învaþã o modalitateneadecvatã de gestionare a unei emoþii negative.

Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce aînvãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pecare le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare.Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul, este modulîn care noi, ca adulþi, pãrinþi sau educatori, interpretãmcomportamentul copiilor. Semnificaþia pe care o dãm comporta-mentului copilului, determinã modul în care ne raportãm la o anumitãsituaþie, felul în care reaþionãm - emoþiile pe care le simþim (ex.suntem furioºi, enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pecare le avem (ex. plângem sau ridicãm tonul etc.).

13


Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în carepercepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copiluluideterminã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avemîntr-un context anume.

Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii pentru discplinarea copilului lor?Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea

copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sausoluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente alecopiilor, cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei, copilul nu îºiface temele, copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã,copilul este timorat, retras etc. Percepþia pãrinþilor cu privire la„rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatãde obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuieoprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã, astfel încât sãnu mai realizeze acel comportament. Astfel, pãrinþii încearcã sãaplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã,însã de cele mai multe ori fãrã rezultate.

Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentulcopilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþieiproblematice? În primul rând, comportamentul copilului este oreflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acelmoment. De exemplu, comportamentu timorat sau retras al unuicopil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi omanifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poatefi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã(temperament) în situaþii noi, cu persoane necunoscute, poate fi unrezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acelmoment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine, careîl face neîncrezãtor ºi nesigur.

Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copiluluiinfluenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul.Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudinicorecte despre cauza comportamentului copilului.

14

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

2.2 Care sunt cauzele sau ce determinãcomportamentul copilului?

Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce secomportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþiau comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copilare comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul secomportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori careinfluenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorulgenetic, contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei –comunitatea, media, ºcoala.

2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentulcopilului?

Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitateaemoþionalã a copiilor

Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic careconstituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu; tot el este responsabilºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comportaîntr-un anumit fel, adicã de tipul de temperament pe care îl avem.Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice, cum ar ficuloarea ochilor sau textura pãrului, dar ºi caracteristici emoþionaleºi comportamentale. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi,ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional.Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil, cum arfi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decâtalþii, sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului,plâng mai uºor ºi mai des, au dificultãþi în a învãþa o rutinãcomportamentalã cum este somnul sau mâncatul.

Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate? Dacã da, cum facem diferenþa între un comportament modificabil

ºi unul ce nu poate fi modificat?Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie

pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foartesociabil, iar celãlalt mai retras. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi deaceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi alecopilului, sã-l facã de exemplu mai curajos, mai dificil de speriat;aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãratepedepse; de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”.

În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþaîntre un comportament problemã ºi temperamentul copilului.

15


La ora actualã, literatura de specialitate prezintã douã dimensiuniale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãriipsihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat, reactivitateaemoþionalã ridicatã-scãzutã; aceste tipuri de temperament semanifestã prin comportamente specifice, în orice situaþie, fiindconstante pe parcursul vieþii. Dacã un pãrinte remarcã un anumitcomportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este„hiperactiv”, este important sã ºtie cã acel comportament esteexpresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fimodificat sau schimbat. O eroare frecventã care se face este aceeacã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care suntexpresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã, iaracestea NU sunt modificabile. Ceea ce însã poate fi modificat, estemodul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care aparcomportamentele ce nu pot fi schimbate.

Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare,nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nupot modifica un comportament al copilului. Alternativa este însã dea crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinãproblematic. De exemplu, dacã copilul are tendinþa de a plânge maiuºor când este supãrat, atunci pãrintelep poate sã nu încerce sãschimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”, „nuai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. Acestedouã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor potdetermina reacþii exagerate ale copilului (ex. creºte perioada de timpîn care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundareasociate cu plânsul (ex. þipã sau vorbeºte urât, se retrage).Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în faptcomportamente problematice menþinute de reacþia acestora.

Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului saureactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive,sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment!

Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºiîntre pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestordiferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem, nu le-am sesizat, nule acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile, ba mai mult, leinterpretãm într-un mod personal, negativ. Uneori adulþiiinterpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã saumotivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”, sau ca fiind intenþionate:„intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.

16

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi, pãrinþi ºieducatori/profesori, sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoilecopilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºicompetenþe care îl fac funcþional acasã, la ºcoalã ºi în timpul lui liber.

Temperamentul inhibat ºi dezinhibat

Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat

(Fox ºi colab., 2001; Schwartz, 2003)

Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii,dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive, tensiune la nivelulcorzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stresmoderat, nivelul de cortizol din salivã. Ele persistã pânã la vârstaadultã (Schwartz, 2003). Copiii diferã ºi din punctul de vedere alpragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit detoleranþã la stimulare senzorialã - mai mic sau mai mare.

Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþiîn termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. Înconsecinþã, este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un contextdiferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip demetodã de disciplinare pentru toþi copiii.

TEMPERAMENTUL INHIBAT TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT

§ comportamente vigilente atuncicând sunt confruntaþi cu situaþii,contexte noi, manifestând emoþiinegative; comportamente de evitaresau retragere din situaþie;

§ manifestã puþine iniþiative de interac-þiune socialã în situaþii nefamiliare,necunoscute;

§ sunt percepuþi de familie ºi prietenica fiind mai „fricoºi” sau „timizi”;

§ activare EEG la nivelul lobului frontaldrept;

§ activare mai mare la nivelul amigdaleidrepte ºi stângi în situaþii noi.

§ reacþioneazã în situaþiile noi princomportamente de explorare amediului ºi manifestã emoþii pozitive;

§ manifestã tendinþa spre impulsivi-tate;

§ frecvenþã ridicatã de implicare încontexte noi;

§ socialbilitate crescutã;§ nivel scãzut al fricii;§ activare EEG la nivelul lobului frontal

stâng.

17


Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere altoleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã, ei au nevoie de contexte de învãþarecomportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale.

Ce ne învaþã aceste diferenþe? Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul?

Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sauale partenerului. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observecare este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi careeste cea care îl inhibã. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate maijoasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin acestediferenþe de prag senzorial. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele maimulte ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul.

Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este unalt indicator care relevã nevoile copilului. Unii copii au nevoie de unmediu mai liniºtit, cu foarte puþine stimulãri (sunete, zgomote,luminã, cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator(mai multe sunete, mai mult zgomot). Gradul de stimulare senzorialãeste un context care trebuie adaptat nevoilor copilului.

Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efectediferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate tem-peramentului diferit.

Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativla comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor, comparativ cu copiiicu un temperament dezinhibat, care au nevoie de un context cureguli clare, stricte, fermitate (Maccoby, 2000 apud Bates, 1998).Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentruapariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentuldezinhibat, în prezenþa anumitor carcteristici de mediu, se asociazãcu probleme de externalizare, comportamente impulsive, agresive, întimp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþiaanxietãþii ºi depresiei (Schwartz, 2003; Fox ºi colab., 2001).

Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi, cât ºidiscontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului!

Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã uncontext de schimbare comportamentalã pentru copii!

18

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NUse manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cãexistã ºi situaþii de discontinuitate. Într-un studiu realizat de Fox ºiHenderson (1999) se observã o mai mare continuitate atemperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat(27%). Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat deacþiunea factorilor de mediu, ceea ce susþine convingerea cã atitudi-nea ºi comportamentul adulþilor, pãrinþi ºi educatori/ profesori joacãun rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor.

Reactivitatea emoþionalã Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului,

reactivitate care este determinatã la nivel biologic. Reactivitateaemoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care opersoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. În aceeaºi situaþie,doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. Copiii cureacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºiregla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). Deexemplu, la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã, unii copiisunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã,în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense.

Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai marepentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere; deexemplu, un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã vadepune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. maiîntâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). Copiii cureactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþiape o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie; aceºtia se vorconforma mai uºor cererilor adultului. Copiii care au dificultãþi în a-ºiinhiba unele comportamente, sunt mai predispuºi spre a dezvoltaprobleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale.Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai multtimp pentru a-ºi interioriza regulile.

Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prinurmãtorii indicatori comportamentali:n timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului; unii

copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumitecontexte/situaþii;

n intensitatea reacþiei emoþionale; unii copii manifestã oreacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã oreacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie;

n metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei –copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadãmai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã,în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin maiuºor la starea emoþionalã iniþialã; strategiile de autoreglare aemoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor.

19


În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportamentidentificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecventemanifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului.

! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului

Tip detemperament

Nivel ridicat de activare

Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi

Energetic,viguros;Exploreazãmediul; Rãmâne activchiar ºi însituaþiiplictisitoare.

Neliniºtit,hiperactiv. Se comportãimpulsiv ºi esteuºor de distras.

Anticipaþi comportamentelede hiperactivitate ºi luaþimãsuri de protecþie, dacã ecazul. Utilizaþi distragereaatenþiei. Oferiþi copiiloroportunitãþi de manifestaresãnãtoasã a hiperactivitãþii,cum ar fi sportul sau locuride joacã special amenajate.Evitaþi sã-l implicaþi înactivitãþi statice.

Nivel scãzut de activare

Rareori producedificultãþi încadrul unoractivitãþi.

Lentoare înrealizareasarcinilor; estenumit de multeori “leneº”.Lasã impresiade indiferenþã.

Oferiþi timp suplimentarpentru terminarea unorsarcini. Daþi sarcini realistedin punctul de vedere altimpului necesar efectuãriilor. Evitaþi criticismul faþãde aceastã trãsãturã.

Nevoia destructurã ºiregularitatescãzutã

Face faþãmodificãrilecare apar inrutina zilnicã.Nu are nevoiede un mediufoartepredictibil.

Manifestã untipar impre-dictibil în ceeace priveºtemâncatul,dormitul ºimersul latoaletã.

Identificaþi pe cât posibil oregularitate în comporta-mentul copilului ºi þineþicont de ea. Evitaþi sãforþaþi copilul sã mãnâncesau sã doarmã dacã el nueste pregãtit; introduceþirutine pentru ora mesei ºiînainte de culcare.

Retragereiniþialã

Manifestãprecauþie însituaþii riscante.

Respinge con-texte/ persoanenoi ºi refuzãmâncarea sauobiectele noi.Se “agaþã” deadult ºi acceptãcu dificultateschimbarea.

Introduceþi lucrurile noi înmod treptat, vorbiþi despreele înainte ºi lãsaþi copilulsã se adapteze în ritmulpropriu.

20

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Tip detemperament

Adaptabilitatescãzutã


Probabilitatemicã de a fiafectat deinfluenþenegative.

Dificultãþi în ase adapta laschimbare saula momentelede tranziþie dela o activitate laalta. Îi ia multtimp sã seadapteze.

Stabiliþi un program zilnicpredictibil. Evitaþi schim-bãrile inutile ºi pregãtiþicopilul înainte dacãacestea sunt inerente.Expuneþi copilul treptat laschimbare ºi pentrumomente scurte de timp.

Intensitateemoþionalãridicatã

Copilul îºiexprimã înpermanenþãnevoile faþã deadult.

Mai degrabãplânge în loc sãvorbeascã.Intensitateareacþiei esteadesea confun-datã cu intensi-tatea dorinþei.

Învãþaþi sã fiþi toleranþi.Modelaþi rãspunsuriadecvate, daþi copiluluifeedback ºi oferiþialternative. Nu criticaþimodul de exprimare anevoilor copilului. Oferiþipermanent alternative deexprimare a nevoilor.

Dispoziþienegativã

Tendinþa de ase implica maimult în viaþacopilului, de asesiza mai uºornevoile lui.

Pare adesea“cu toane”, seplânge mult,pare foarteserios ºi mani-festã rareoribucurie în timpulacþiunilor sauactivitãþilor.Pãrinþii potsupraestimanemulþumirilecopilului.

Înþelegeþi cã aceasta esteo dispoziþie detemperament; nu este vinadumneavoastrã ºi nici acopilului. Modificaþicerinþele care aþi observatcã îi intensificã stareanegativã. Încurajaþirãspunsurile pozitive alecopilului.

Neatenþie ºiuºurinþã îndistragereaatenþiei

Copilul poate filiniºtit ºi calmatfoarte uºor.

Nu ascultã. Aredificultãþi deconcentrare.Este uºor dedistras dinsarcinã ºi arenevoie sã i sereaminteascã înpermanenþã ceare de fãcut.

Formulaþi sarcini, cereri,instrucþiuni, scurte ºi simple.Eliminaþi pe cât posibilelementele de distragere aatenþiei din mediu. Folosiþitehnici eficiente de comu-nicare cu el: adresaþi-vã penume, stabiliþi contactulvizual ºi sumarizaþi lucrurilediscutate.

21


(Adaptat dupã Bantam, 1999)

Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor, pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteris-

ticile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identi-ficarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþipãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale aceluicomportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriulcomportament în contextele în care copilul manifestã un anumitcomportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextulîn acord cu nevoile copilului.

Tip detemperament

Neatenþie ºiuºurinþã îndistragereaatenþiei(cont.)


Oferiþi copilului pauzefrecvente. Atunci când estecazul, redirecþionaþicomportamentul copiluluifãrã a vã simþi ruºinaþi saufurioºi. Lãudaþi copilulpentru persistenþa în sar-cinã ºi finalizarea acesteia.

Prag senzorialscãzut

Abilitate ridicatãde a identificaschimbãrile dinmediu,nuanþele dinsentimentele ºigândurilecelorlalþi.

Reacþii exage-rate chiar ºi lastimuli (luminã,zgomot, miros,durere) sauevenimentesocio-emoþio-nale obiºnuite.

Reduceþi nivelul de stimu-lare. Anticipaþi problemeleposibile ºi pregãtiþi copilul.Respectaþi preferinþelecopilului pe cât posibil.

22

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Observaþi ºinotaþi carac-teristiciletemperamen-tale ale copi-lului d-voastrãdupã tabelulde mai sus

Ex. nivelridicat deactivare „Este tottimpul înmiºcare,foarte activºi energic”.

Punctele tariidentificate

Puncteleslabe

identificate

Comportamentuld-voastrã încontextul în carese manifestãcaracteristica detemperament alcopilului

Este implicatîn multeactivitãþi ºise plictiseºtefoarte rar.

Are multepreocupãriextraºcolare.

Nu duce labun sfârºitunelelucrurile pecare le-aînceput.

Este uºor dedistras deactivitãþi/jocuri noi ºireacþioneazãimpulsivcând îi esterestricþionatcomporta-mentul.

Comportamentepozitive: „îi încu-rajez activitãþilede miºcare/sportive, apreciezcomportamentullui de explorareºi curiozitatefaþã deactivitãþile noi”.

Comportamentenegative: „mãenervez ºi îlcritic când nuduce lucrurile labun sfârºit ºiuneori mã iritãhiperactivitatealui ºi îl pedepsescspunându-i sãstea locului, sãnu se maimiºte...!”

Care este celmai adecvatcontext pentrucomportamentulcopilului d-voastrã?

Un mediu maipuþin restrictivde miºcare ºide explorare.

Sprijinireacopilului în afinaliza sarcinileîncepute.

Evitareacriticiilor ºijudecãþilor laadresacomportamentului lui hiperactiv.

...................

.........................................................

...................

...................................................................

........................

........................

...................

.........................................................

...................

...................................................................

........................

........................

23


2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiilecomportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicilegenetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sauschimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factorcare determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþãcopilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii,educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã dinmediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã decomportamentele sale.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºieducatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazãatitudinea acestora în disciplinare.

Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ceface copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent,reprezintã un context de învãþare pentru copil.

Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diversecontexte

Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale? Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor

emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când estebucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile încare se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiileemoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului degestionare a emoþiilor de cãtre copil.

În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintãpentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. Deexemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã decomportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã oanumitã percepþie asupra propriului comportament.

Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un modindirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentrucã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi

24

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. De exemplu, când unpãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimãemoþia de bucurie indirect, printr-un gest de tandreþe (ex. îlîmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foartebucuros pentru ceea ce ai fãcut!”), copilul nu ºtie ce simte pãrintelelui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul luisau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros;el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândicã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fiemândru de el.

Copiii au nevoie de exprimarea directã, în cuvinte, a aprecierilor pozitivedin partea pãrinþilor!

„Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”, „Pentru mine, desenul tãu este cel mai frumos!”, „Te iubesc!”

Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâteadresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe deviaþã pentru copil. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiindincapabil, fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va aveanicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive, dezirabile.

Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”, „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiilede învinovãþire - „cum ai putut sã faci asta?”- au consecinþe negative, severeasupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia.

Cercetãrile aratã cã, atunci când pãrinþii pedepsesc, au o stareemoþionalã negativã. Copilul manifestã un comportament care vineîn contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. „Copilul ar trebui sã mãasculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupãsine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþio-nalã negativã, adicã pedeapsa, pentru a stopa comportamentulnedorit al copilului. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu dincare reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei, afectivitateanegativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa.

Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos; compor-tamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtiecum sã se joace. Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze, însã copilulcontinuã; în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºirde gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile!

25


Face asta intenþionat, ca sã mã enerveze!”; simte treptat cum îicreºte furia, merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã, iar copilulîncepe sã plângã. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat întimp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºitºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace; el rãmâne doar cupedeapsa ºi cu emoþiile negative. Aceeaºi situaþie ar fi avut alt finaldacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului:„Copilul se plictiseºte, are nevoie de ajutorul meu!”; gândind astfel, elrãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sãconstruiascã ceva, sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. 1).

Figura nr. 1. COMPORTAMENTUL COPILULUI

Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor(pãrinþi, educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului!

Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea cepriveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii carepedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare.Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul

COMPORTAMENTUL COPILULUIEx. Copilul aruncã cuburile lego pe jos

INTERPRETAREAEx. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile!

Face intenþionat ca sã mã enerveze!

EMOÞIAEx. Furie, enervare, ostilitate, depresie

REACÞIE ADECVATÃ PEDEAPSÃEx. Îi redirecþionez comportamentul Ex. Il lovesc ca sã înceteze

prin oferirea de alternative

26

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

copiilor (ex. „eu nu sunt responsabil, copilul e de vinã”), aºteptãrinerealiste privind dezvoltarea copilului, abilitãþi scãzute de empatieºi înþelegere a perspectivei copilului, ataºament deficitar în relaþia cucopilul (Milner, 2003). Integrarea rezultatele acestor cercetãri înprogramele de training al pãrinþilor, de prevenþie a abuzului sau dedezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã, conferindintervenþiei validitate ºtiinþificã. La ora actualã, modelul cel maiinfluent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002),model descris mai jos.

Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºieducat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinareacopilului

Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþialdescris de Crick ºi Dodge (1994), pentru a explica modul în carecopiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã.Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este celcare manifestã comportamente agresive. Informaþiile din sferacogniþiei sociale, care vorbesc despre modul în care oameniiinterpreteazã situaþiile sociale, aratã cã în urma experienþeipersonale, adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþinsãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii, convingeri globale (ex.„Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. „Cumtrebuie crescut copilul meu”).

Pin urmare, comportamentul pãrinþilor este influenþat de acesteconvingeri precum ºi de factori situaþionali, cum ar fi nivelul de stresal pãrintelui. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelulconvingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiiiºi cei care nu recurg la asfel de metode, iar ele pot fi clasificate pe3 domenii:n convigerile despre abilitãþile copiilor;n convingeri despre intenþiile copiilor;n convingeri despre propriile abilitãþi parentale;

În urma experienþelor personale, pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult saumai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii.

Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã - emoþii trãiteîn experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. Emoþiileasociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în careinformaþia este perceputã, interpretatã, organizatã în memorie ºiaccesatã. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic,

27


se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative(ex. furie, ostilitate, anxietate, depresie). Aceste convingeri seactiveazã cu precãdere în situaþii ambigue, atunci când copilulmanifestã un comportament problematic, dar normal în dezvoltare,când copilul manifestã un comportament problematic, dar minor saudacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. Aceste erori se manifestã în maimulte etape, prezentate în cele ce urmeazã.

În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide, nesãnãtoase?Primul context este percepþia comportamentului copilului Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele

comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentulpãrinþilor. În primul rând, convingerile determinã o atenþie redusãasupra comportamentelor funcþionale ale copilului; de exemplu,pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese încomportamentul copiilor, cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului,faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. „S-a îmbrãcatatunci când i s-a spus”).

Copilul învaþã comportamentele funcþionale, pozitive când pãrintele leremarcã ºi le apreciazã. Ignorarea acestor comportamente funcþionale ducela creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului.

În al doilea rând, aceste convingeri determinã o atenþie selectivã,adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor,congruente cu convingerile „preexistente”; de exemplu, este multmai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decâtcomportamentele adecvate, funcþionale, deoarece sunt în acord cuaºteptãrile lor (ex. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu, doar te ºtiueu cum eºti”). Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil,despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte, pe care adultul le-a interiorizatîn urma experienþelor prin care a trecut. Odatã formate eleinfluenþeazã percepþia evenimentelor actuale.

De exemplu, sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privescnorii; la un moment dat una spune „Uite, norul acesta seamãnã cuun iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. O altãpersoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. Caredintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este:amândouã; aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multeperspective. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne suntactivate în minte la un moment dat, noi tindem sã interpretãmexperinþele zilnice prin prisma lor.

28

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþimºi în care reacþionãm într-un anumit moment.

De cele mai multe ori, interpretãm realitatea din jurul nostru înfuncþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþiesau context. De exemplu, dacã certãm ºi criticãm mai des un copilpentru cã nu îºi pune hainele în dulap, facem adesea generalizãri cuprivire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat,afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea; dacã spun despre cinevacã este dezordonat, asta înseamnã cã tot timpul, în orice situaþie,acea persoanã se comportã aºa; având însã aceastã reprezentare înminte, vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºipune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãmsituaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. „Le-apus altcineva în locul lui”).

Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm, „citim” realitatea,devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri.

Cercetãrile aratã cã, pãrinþii care abuzeazã copiii adesea, fizic ºiemoþional, au convingeri negative despre aceºtia, comportamentelelor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþiipozitive (Caspi ºi colab., 2004). În acest sens, atenþia pãrinþilor devineselectivã, axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor.

În al treilea rând, convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºisã codãm informaþia în mod neadecvat; poþi sã faci mai multe eroriîn recunoaºterea emoþiilor copilului, dacã aceste emoþii au intensitãþimici, ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. Abilitãþile scãzutede empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului, precum ºi unataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealisteprivind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specificefiecãrei vârste, cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului(Milner, 2003).

Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comporta-mentului copiilor.

Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentulcopiilor ca fiind mai grav, foarte greºit iar copilul ca fiind uniculresponsabil. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturiinterne, stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evaluezecomportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile.

29


Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. (2002) privindevaluarea comportamentelor pozitive, negative ºi ambigue alecopiilor de cãtre mame, experiment în care erau folosite înregistrãricu copii necunoscuþi, mamele cu risc de abuz au evaluatcomportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile; au fãcutmai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raportcu comportamentele ambigue ºi negative, iar mamele din lotul decontrol au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori careinfluenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºinegative faþã de cele ambigue. Aceste erori se fac în special însituaþii ambigue, de comportament problematic, dar normal îndezvoltare ºi comportament problematice minore, deoarece seactiveazã convingerile nesãnãtoase.

Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor deabuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului.

De exemplu, un tatã poate sã recunoascã faptul cã, copilul lui s-a comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã, dardatoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cuunii bãieþi”, comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prinurmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice,ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar puteareacþiona diferit, mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþiesimilarã. Dar dacã apare un comportament minor - „ copilul nu curãþãmasa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiriinterne, globale stabile ºi ostile (ex. „Copilul ãsta e încãpãþânat,niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”), pãrintele poateaplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate.

Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc proba-bilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului.

Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate, cu cât stareaemoþionalã negativã este mai intensã. Comportamentul nostru esteîn concordanþã cu starea emoþionalã. Cu toþii trecem din când încând prin stãri de furie în urma unui conflict, nu ne putem scoate dinminte acel lucru, avem impresia cã toþi ne enerveazã, cã toatelucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili, adicã nufacem decât sã ne alimentãm furia (ex. „Azi toþi au ceva cu mine, toþivor ceva de la mine”, „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”); ca ºiconsecinþã, se activeazã mai multe gânduri specifice furiei, ceea ce

30

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi, foarte rigizi ºi sã numai evaluãm corect eveniemntele. A doua zi vedem lucrurile dintr-oaltã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore, regretãmconflictul cu colegii, copiii sau partenerul de cuplu.

Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stareemoþionalã, ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iarevenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor dejaactivate, adicã în mod eronat. În urmãtoarea zi, gândurile specifice furiei„se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil, din mai multe perspective.

Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat

informaþia despre copil. Acest proces este considerat a fi un factormediator în selecþia rãspunsului, separat de convingerilepreexistente. Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþiadespre contextual situaþional în care apare comportamentulcopilului, factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþiipentru apariþia comportamentului problematic.

De exemplu, pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsatpaharul cu lapte, dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex.„Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicãmãsura disciplinarã (ex. „Îl poate lovi, ridicã tonul sau sã îl criticãpentru cã nu este atent”), ceea este o reacþie neadecvatã, deoareceAndrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament.Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuriposibile ºi alegerea rãspunsului.

Cu cât nivelul de stres este mai mare, cu atât pãrintele ia mai puþin înconsiderare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic.

Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele

de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente.

Comportamentulproblematic:

Descrierea contextului în care a apãrut comportamentulUnde a apãrut comportamentul, cine era prezent, care a fostcomportamentul celorlalþi, când a apãut comportamentul,cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului

...........................

.....................................................................................................................................................................................................

31


Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi demonitorizare a acesteia

Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului,monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie,aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilornegative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionaleintense care nu permit implementarea unor metode adecvate, cumar fi explicarea regulilor într-o situaþie.

Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri suntautomate, iar odatã declanºate merg pânã la capãt, ducând laactivarea comportamentului; repetarea lor duce la apariþiainstantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Pãrinþii curisc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºtecomportamentul copilului în viaþa de zi cu zi, în situaþii ambigue saude stres. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei, necesitão atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. Ele sunt foarte utile însituaþii noi, ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptareapermanentã a rãspunsului. În situaþia de faþã, procesãrile conºtientesunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentuluicopilului. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legatede copil, pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate, vor luaîn considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate.Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi derãspunsul fiziologic individual la stres; cu cât reactivitatea fiziologicãeste mai ridicatã la stimulii stresanþi, cu atât este mai probabilãdeclanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor(Dadds, 2003).

În concluzie, folosirea programelor care se bazeazã doar pedezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existãdificultãþi în procesarea informaþiei. Pãrintele ar învãþa doarcomportamentul, dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. Deaceea e important atunci când construim un program de trainingpentru pãrinþi, sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicãcomportamentul pãrintelui.

32

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale

Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi

Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cãacþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupraacþiunilor/ comportamentelor celorlalþi. Modul în care adulþiireacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestoraun anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºieducatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comporta-ment problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþiaacordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet saucomunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale(ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-unjoc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacãaccidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãritaccidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvintevulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã dinnou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui.

Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtrepãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelornegative, nedezirabile

Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri saufeedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentelepozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decâtsã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai princomportamente nedezirabile/ negative.

Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþiiºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune saucomportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament seînvaþã dacã spunem copiilor ce au greºit!

Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextullor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale alecopilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cãadeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru

33


copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu aufost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneorio învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sãcunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþiiconcrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþãfuriei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acelecomportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cuceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentelepãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele decomportament pentru copil.

Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi

Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului,cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui procesimplicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diversesituaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pecare le-a observat la ceilalþi.

Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al moduluide formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor compor-tamentale.

Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã oinstrucþiune influenþeazã comportamentul copilului. Cele maifrecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt:

a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urmainstrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!”sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni deîntrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, careîi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU;

b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i sedau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi facicurãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termeniidoriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dãoportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are opercepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); lapolul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþineinstrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comporta-mentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe.

c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã,socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentrucomportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile

34

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare,copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu potrealiza un comportamentul aºteptat;

De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cuprivire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îidepãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a facepromisiuni sau de a lua decizii nerealiste.

d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în caresunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i sespune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, vafi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va aveaun anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai odiscuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmaiurmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºireaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã.

e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care suntcomunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiunetrebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacãzâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvândnepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagãgreºit mesajul.

Modelul ABC – instrument de modificarecomportamentalã pentru pãrinþiComportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau

într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumiteconsecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).

Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)

A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextuluispaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºicresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii,gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºiamintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.

AA BB CC

35


De exemplu, este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atuncicând primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joaceîmpreunã cu jucãria.

Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate - apar înainte decomportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent, dar careinfluenþeazã comportamentul actual (ex. faptul cã un copil este obositface mai probabilã apariþia unor comportamente problematice, cum arfi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii).

B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour, în limbaengleazã), ceea ce face, spune, simte copilul.

C – Consecinþele comportamentului - sunt stimulii care apardupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de ascãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. Reacþia adultului(consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: deîncurajare a comportamentului copilului sau de descurajare.

De exemplu, dacã un copil face un comportament (ex. îºi adunãjucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult, el va aveatendinþa de a repeta acel comportament; dacã el este penalizat decãtre adult sau este ignorat, copilul va avea tendinþa de a eliminaacel comportament din repertoriul lui.

Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupracomportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici;de multe ori, atunci când face un comportament, el cãutã privireaadultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. Consecinþele suntresponsabile de menþinerea în timp a unui comportament!

Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman: dacã fac comportamentul X, atunci primesc Y sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z

Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente.Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comporta-mentul copilului (ex. „Nu e frumos ceea ce faci, nu mai face asta”).

De pildã, eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântulãsta”, dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. Cuvintele melenu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ,deoarece, ceea ce îl menþine este reacþia mea, faptul cã eu râd;astfel, copilul se simte valorizat. Deci, deºi din punctul de vedere alcomportamentul este greºit, ceea ce menþine acel comportamenteste chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul.

36

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportamenteste esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm dinrepertoriul comportamental al copilului. Ele pot fi identificate în urmadiscuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului, pe baza urmãtoarelorîntrebãri:

Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament esteprimul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. Uncomportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºipozitive. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentulprezent.

Situaþia Antecedentedepãrtate

Antecedenteimediate

Comporta-ment

Consecinþe Efect

S-a întâmplatceva deosebilîn aceastãperioadã ce arputea influenþacomporta-mentul?

Când apare?Unde apare?Cu cine apare?Când nu apare?Unde nu apare?Cu cine nuapare?

Ce se întâmplãimediat dupã?Reacþiaadultului ºi acelor din jurReacþiacopilului

Ce doi fraþi se joacã

Mihai seapropie decalculator ºi îlvede pe Sergiucã se joacã la el.

Mihai îi indicãceasul carearatã cã erândul lui acum

Sergiu îºi încheieactivitatea ºi îllasã pe Mihai.Mama îi laudãcã se joacãfrumos împreunã.

Încurajareacoportamen-tului deaºteptare arândului

Ce doi fraþi se joacã

Sergiu a stattreaz aproapetoatã noapteadin cauza unorcrize de astm

Sergiu seapropie decalculator ºi îlvede pe Mihaicã se joacã

Sergiu îlloveºte ºi îlîmpinge pecopil

Mihai pãrãseºtecalculatorul ºi îllasã pe Sergiusã se joace.Mama observãºi nu spunenimic.

Încurajareacomportamentului agresiv a luiSergiu

PARTEA a II-a

PROGRAM DE DEZVOLTAREA ABILITÃÞILOR PARENTALEDE DISCIPLINARE POZITIVÃ

38

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

ªEDINÞA 1 INTRODUCERE

n prezentarea participanþilor;n prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor);n identificarea unor convingeri preexistente de bazã;n resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã

comportamentul copilului.

I. Identificarea convingerilor pãrinþilor privind comportamentele copiilorPrimul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea

convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în carecopiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. Aspecteleteoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþãcopiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea caformã de învãþare comportamentalã.”. Puteþi oferi informaþiile dincapitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri.

Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educa-torilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudineaacestora în disciplinare.

Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare la vârsta preºcolarã?Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial

de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. Sãnãtateamentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã stareade bine a persoanei, capacitatea sa de învãþare, succesul ºcolar/matu-ritatea ºcolarã, sãnãtatea în general. Calitatea educaþiei la aceastã vârstãeste doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace. Acumcopiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi, cum sã ia decizii, cum sã facãfaþã emoþiilor pozitive sau negative, cum sã negocieze. Acestea suntabilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte cafiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului.

Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovareasãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã.

39


Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã, ci la unproces, motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despretrasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã, ºi nu despreindivizi rezilienþi - cu atât mai mult cu cât caracteristicile individualeale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintreacesta ºi mediul sãu, iar factorii de risc acþioneazã cumulativ îndeclanºarea psihopatologiei dezvoltãrii.

Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Nu estecorect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi, ci despre copii cutrasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã.

Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarãeste datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei,informaþii prezentate în tabelul de mai jos:

Shore, R. (1997). Rethinking the Brain

Informaþii vechi Informaþii noi

Modul în care se dezvoltãcreierul depinde de moºtenireageneticã.

Modul în care creierul se dezvoltã esterezultatul interacþiunii complexe dintregenele cu care te naºti ºi experienþele deînvãþare de-a lungul primilor ani de viaþã.

Experienþele pe care un copil leare pânã la vârsta de trei ani auun impac limitat asupradezvoltãrii ulterioare.

Experienþele de pânã la vârsta de trei ani auun impact decisiv asupra arhitecturiicreierului (structurilor cerebrale) ºi asupracompetenþelor ca adult.

Relaþiile securizante cu un adultcreeazã un context favorabildezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii.

Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã uncontext, ci afecteazã în mod directdezvoltarea structurilor cerebrale care facposibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi.

Dezvoltarea creierului este unproces liniar. Capacitatea creie-rului de a învãþa ºi de a seschimba creºte gradat dinperioada copilãriei pânã înperioada de viaþã adultã.

Dezvoltarea creierului nu este un procesliniar. Existã perioade sau “ferestre dedezvoltare” în care achizitionarea decunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim.

Creierul unui preºcolar estefoarte puþin activ în comparaþiecu creierul unui student.

În jurul vârstei de trei ani, creierul unuicopil este de douã ori mai activ decât cel alunui adult

40

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului.În perioada preºcolarã, creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierulunui adolescent.

Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe bazainformaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sauworkshop-urile cu pãrinþii. Este recomandat ca pentru o sesiune sauworkshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii.

Exerciþiu pentru pãrinþi:Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâniconvingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor, maiales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportamenteste una negativã, de furie, nemulþumire, mânie, tristeþe.

Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sãmodifice anumite convingeri nefuncþionale, nerealiste ºi nesãnã-toase cu privire la comportamentul copilului. Uneori pãrintele arenevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri.Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau unpsihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens.

Comportamentulproblematic alcopilului

Reacþia emoþionalã(cum mã simt cândcopilul are un anumitcomportament)Evaluaþi intensitateaemoþiei pe o scalã dela 1 la 10 (10 estefoarte intensã)

Ce gândesc desprecomportamentulcopilului?Care cred cã este cauzacomportamentului?De ce cred cã facecomportamentulrespectiv?

.............................

.......................................................................................

.............................

.............................

41


II. Resemnificarea comportamentului copilului: Diferenþe individuale în temperament ºi reactivitate emoþionalãAºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate

primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii esteresemnificarea comportamentului copilului. Atunci când pãrinþiiînþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult maiuºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã.

Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºiîntre pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestordiferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem, nu le-am sesizat, nule acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile, ba mai mult, leinterpretãm într-un mod personal, negativ (vezi capitolul 2.2.1 „Cuminfluenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe indivi-duale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”.).Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã devoinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”, sau ca fiindintenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.

Exerciþiu pentru pãrinþi:Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului,observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care estecomportamentul lui la masã, la ora de somn, la teme, la joacã, în situaþii noi,necunoscute, în situaþii de conflict, cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber,ce activitãþi/ jocuri îi plac, ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere.Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionatecu temperamentul.

Ce comportamente problematice apar? În ce contexte? Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte?........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

42

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale alecopiilor în termeni de comportamente modificabile (ex. cum sã îºi exprimefuria sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile(ex. nevoia de timp de adaptare la stimuli noi, necunoscuþi!)

.................................................................................................................

.................................................................................................................

.................................................................................................................

.................................................................................................................

.................................................................................................................

.................................................................................................................

.................................................................................................................

.................................................................................................................

Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipulde temperament al copilului:n sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca,

copilul are un anumit tip de temperament; de exemplu, uncopil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediuluiºi va învãþa multe lucruri noi;

n sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau„fel de a fi” al fiecãrui copil; fiecare tipar de comportament areavantajele ºi beneficiile lui; comparaþiile nu fac decât sã scadãîncrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºineiubiþi de cãtre pãrinþi.

Din perspectivã geneticã, comportamentul copilului poate fidescris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuiafaþã de situaþii noi, necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibatsau dezinhibat, ºi alta este reactivitatea emoþionalã, definitã caintensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþionalla stimulii din jur.

43


Exerciþiu pentru pãrinþi:Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului, observându-l,timp de o sãptãmânã, în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete,luminã, situaþii sau contexte noi (ex. dacã gustã cu uºurinþã alimente noi saudimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãriiacelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului.

Copiii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþiiºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comporta-ment. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacãspunem copiilor ce au greºit!

Comportamentulcopilului

Contextul descrissenzorial

Care este nevoiacopilului

Se joacã lego încamera lui.

Fãrã stimuli auditivi –nu dã drumul la muzicãîn timp de se joacã;

Stimulare auditivãscãzutã

Îºi face temele De cele mai multe ori,ascultã muzicã în timpce îºi face temele;

Nevoia de stimulareauditivã.

................................. ................................. .................................

44

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Exerciþiu pentru pãrinþi:Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmânicomportamentele funcþionale, pozitive ale copilului. Notaþi progresele pe carele-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã. Realizaþi o listã cumesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã.

Comportamente funcþionale:.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Progresele în comportamentul copilului:.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Mesaje de apreciere:.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

45


ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞÃ COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI?

n despre importanþa relaþiei de ataºament;n relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi;n cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu.

I. Despre importanþa relaþiei de ataºament Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii

mentale a copilului.

În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei deataºament, relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani.Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferãsprijin emoþional, fizic (ex. îi ajutã sã meargã singuri, sã se îmbrace)ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. Formarea relaþiei deataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºtemesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspundnevoilor copilului. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilorcopilului, este necesarã o permanentã observare a comportamen-tului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului dinperspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare.

Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie deataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede opersoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacãpersoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtiesigur dacã se va mai întoarce sau nu); acest comportament poate sãaparã pe întreaga perioadã preºcolarã.

Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. Deexemplu, un copil cu un ataºament insecurizant poate avea uncomportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. poatã sãverse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei; dacãmama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are desprerelaþii; dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic, semai întâmplã”, primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta, iarîn timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui.

Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influen-þeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiilecu ceilalþi.

46

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constituibaza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã.Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant,anxios-dependent, rezistent ºi dezorganizat. În urma interacþiunii cupersoanele semnificative din viaþa lor, copiii îºi formeazã teoriidespre relaþiile cu ceilalþi (ex. “Sunt o persoanã care meritã sã fieiubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”).

Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vomface urmãtorul exerciþiu:

Exerciþiu pentru pãrinþi:Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot formacopiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte oricopilul plânge, va fi luat în braþe ºi mângâiat; b) copilul începe sã plângã ºi esteignorat, sau uneori este certat; c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat înbraþe, alteori e certat. Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã suntimportanþi, valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult(„adulþii sunt de încredere, te poþi baza pe ceilalþi”, sau „ nu te poþi baza penimeni”).

Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri deataºament. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãriirelaþiei lor cu copiii.

Situaþii Convingeri despre sine(cum se percep copiii)

Convingeri despre relaþii (ce credcopiii despre relaþiile cu adulþii)

Situaþia 1

Situaþia 2

Situaþia 3

47


Ataºamentsecurizant

Copiii învaþã cãorice s-arîntâmpla, cinevaeste lângã ei ºi leacordã grijã;învaþã sãperceapãcontextul familieica fiind unulsecurizant.

Când pãrinþiilipsesc perioademai lungi de timp,copiii îi cautã.

Copiii învaþã sãpercepã relaþiilesociale ca pe uncontext pozitiv,plãcut ºi simt cãle pot face faþã.

Copiii învaþã sãîºi exprime directnevoile ºiemoþiile. Învaþãcã este sãnãtossã îþi exprimiemoþiile.

Ataºamentanxios-evitativ

Copiii învaþã cãnu se pot bazape o persoanã ºievitã uneoripersoanasemnificativã(pãrintele).

Copiii învaþã sãse simtãconfortabili doaratunci când suntîn atenþia sau înapropiereapersoanelorsemnificative.

Copiii învaþã sãîºi exprimeemoþiile negativedin contextestresante prinreacþii emoþionaleºi comportamen-tale exagerate(ex. neliniºtiþi,impulsivi).

Copiii învaþã sãfie reticenþi însituaþii noi.

Ataºamentanxios-ambivalent

sau rezistent

Copiii învaþã sãnu cearã ajutoratunci când au oproblemã sau sesimt inconfortabil.Învaþã sã îºirezolve doarsinguri proble-mele ºi resimtadesea furie faþãde ceilalþi.

Copiii învaþãdespre ceilalþi cãnu sunt deîncredere ºi cã numeritã sã fieiubiþi. Audificultãþi destabilire a unorrelaþii apropiate,de încredere.

Copiii învaþã sãminimalizezeceea ce simt(“Oricum nu-miera aºa de bunprieten, nu-miplãcea aºa demult de el”.)

Ataºamentdezorganizat

Comportamentulcopilului nu estecoerent ºipredictibil înrelaþiile cuceilalþi.

Persoanele dinjurul lui nu potsã anticipezereacþiilecopilului într-oanumitãsituaþie.

48

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

II. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu ziModul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile

cu ceilalþi din viaþa adultã. De asemenea, relaþiile de ataºamentdevin foarte importante în momentele stresante din viaþã, momentepe care, persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant leabordeazã cu încredere. Copiii cu ataºament insecurizant se vorsimþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã.Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþiaagresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. Atunci când copii austabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanãsemnificativã, au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã sepot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin.

Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunilelor cu ceilalþi, atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi alegprietenii. Pe mãsurã ce copiii cresc, aceste percepþii despre relaþiidevin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiiiinterpreteazã relaþiile cu cei din jur.

Cum se manifestã convingerile formate din relaþia de ataºament?

Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cuteoriile, convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte desprerelaþii.

Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticatCopilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever

pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”;Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai

sever. Am ºtiut cã nu mã iubeºti”

Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie deconvingerile lor despre relaþii.

Situaþie: Copilul cere ajutorul.Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc”Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai

multe ori lângã tine la nevoie”

Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor deataºament.

O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat demultumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cãmenþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii.

49


Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã secomporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi.

Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãmunul pe celãlalt, dar în general ne simþim bine împreunã”.

Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipulde ataºament format.

Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. Nusunt bun de nimic!”

Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine; deobicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã.”

III.Cum construiesc o relaþie de ataºamentsãnãtoasã?Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în

rândul populaþiei. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare. Tulburãrilede ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic dinpopulaþie. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºidespre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþiinoastre mentale, emoþionale ºi sociale. Rolul pãrinþilor este acela dea le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în carecopiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþiºi valoroºi indiferent de comportamentul lor.

Cum construim un context sãnãtos pentru copil?Recomandãri pentru pãrinþi:Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi

relaxante cu copiii, activitãþi preferate de copii în care ei se simtconfortabili ºi pe care ei le aleg. Astfel copilului i transmite mesajulcã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sãpetreacã timp cu el. Mesajul central este cã ei sunt persoane valo-roase ºi iubite de cãtre ceilalþi, indiferent de comportamentul lor.

„Pentru mine eºti cel maiimportant copil!”„Pentru mine ai desenat cel maifrumos!”„Pentru mine eºti special!”

„Pentru mine....”

50

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente, întrebaþi copilulce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate; astfel copilulse va simþi cu adevãrat important. Cunoaºterea intereselor,preferinþelor, activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatãacestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloaceprin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentrunoi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. Manifestarea unorgesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri, îmbrãþiºãri):

Te iubesc! – o expresie care oferã confort, absolut necesarã între copil ºi pãrinte. În multe familii, aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. În alte, se exprimã

cu dificultate, mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã.

Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controlasau manipula, te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cuproprii tãi copii.

Uneori, aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri; când pãrinþii spun“ te iubesc!”, aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. Astfel, propoziþia poatesã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat.

Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte cevaimportant pentru el; stabilirea contactului vizual cu copilul de laacelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). Oferirea delaude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau aunor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizareaalternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copiluluiatunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazãformarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã.

Cum comunicãm eficient cu copilul? Recomandãri pentru pãrinþiDaþi instrucþiuni clare ºi logice!De ce mai multe ori, copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni

date în acelaºi timp: n folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã, când

prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile;n exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil;n evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp.

Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele depe podea ºi pune-le în coº, apoi pune-þi jocul video în camera de zisub televizor”.

51


Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul!Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i

place, despre preocupãrile sau problemele lui. Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul. Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere,

ideile ºi povestirile sale sunt importante. Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile.

Aºezaþi-vã la nivelul copilului!Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii

vorbesc de la acelaºi nivel. Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi

nivel cu al copilului);Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi. Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex.îl

tineþi pe genunchi sau în braþe).

Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui!Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al

copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul.Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comporta-mentului. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste:n comportamentul cu care nu sunteþi de acord;n comportamentul care este împotriva regulilor familiei;n comportamentul pe care doriti sã-l facã în locul

comportamentului nepotrivit.Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!”

Observaþi-vã comunicarea nonverbalã!Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal

ºi acþioneazã, transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune.Limbajul nonverbal include:n Expresiile facialen Gesturile si poziþia corpuluin Tonul vociin Miºcarea corpului.Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Prin acþiunile

lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste.

Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât maifrecvent cu putinþã copiilor!Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural

cuvintele care exprimã iubirea.

Ascultã! Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de

care ne pasã. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã

52

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

tu îl iubeºti. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multelucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. Asta este important!

Dar, a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a oexprima. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. Sentimentele deiubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimentenu sunt cuvinte de iubire. ªi acestea sunt foarte importante, deasemenea. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte, fiedatoritã faptului cã vã sunt nefamiliare, fie datoritã fricii derespingere, începeþi încet (cu paºi mici).

Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele luipentru câteva zile, înainte de a-i spune copilului. O mamã a începutsã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care leascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. Înambele situaþii, rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune“te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte.

“Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos”sugereazã cã iubeºti copilul datoritã comportamentului saurealizãrilor lui. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã elnu ar face acel lucru (ex. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar facepatul). Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericitîn ceea ce priveºte comportamentul, dar evitã comunicarea faptuluicã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritãfaptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine.

Fãrã aºteptãri! Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. Spui

deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. Spui pentru cãte simþi bine sã o spui. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi defoarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte.Dar, anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”,este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltãpersoanã. Copilul simte dacã aºteptarea existã. Dacã el rãspunde, oface probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã, decâtsa dea un rãspuns autentic. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãinu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”, este foarte bine sã le spui cãai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. Apoi, dã-le cevatimp sã riºte, sã practice ºi sã înveþe. Dar, de departe cea mai bunãlecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã.

Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. Învaþã sã criticicomportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil.Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili înmomentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã, sã-i mintã, sãnu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. Prin urmare adultul trebuiesã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod degândire sãnãtos.

53


ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL

n despre rezilienþa emoþionalã a copilului; n managementul emoþiilor copiilor.

I. Despre rezilienþa emoþionalã Cum învaþã copiii despre emoþiile lor?Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte, înþelege, accepta ºi

exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi)este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului, a stãrii lui debine emoþionale ºi sociale. Modul de exprimare ºi manifestare aemoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori.Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratãcã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentrucompetenþele emoþionale ale copiilor. Manifestarea constantã aemoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat alcompetenþelor emoþionale la copiii. Exprimarea emoþiilor pozitive faþãde copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºifuncþionarea socialã în clasele primare.

Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii, bucurie,tristeþe, veselie, furie, teamã. Sprijinul copiilor în gestionarea acestorstãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi.Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-unmod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi, de a fi empatic ºi atent la nevoilecelorlalþi, de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adaptasãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazãdiscomfort.

Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin : n observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi

copii: de exemplu, un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furiaobservând ce face pãrintele când este furios;

n imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu, un copilînvaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros!sau „sunt trist”, dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el încuvinte emoþiile;

n modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu, uncopil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit depãrinþi, de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºidesene animate;

54

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

n consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: deexemplu, un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprimeemoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã,îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi, cã te-ai lovituºor!) sau o ignorã (ex. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni numerge la el sã-l întrebe ceva”).

Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie detemperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. Abilitãþile de bazãînsã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. Mai jos vã prezentãm descriereaabilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvoltacopiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor, exprimarea adecvatãa emoþiilor ºi managementul emoþiilor.

1. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilorAcceptã diferitele emoþii

În primul rând, este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fiemoþiile de bucurie, tristeþe, teamã, furie ca fiind normale ºi sãnãtoase.Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative, desupãrare sau tristeþe. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sãschimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Fãrãemoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. Învãþaþicopiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii.

Exprimã-þi propriile emoþiiCând pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt

bucuros/ã”, „sunt trist”, „sunt furios”), copiii învaþã cã exprimareaemoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. Unii pãrinþi au convingereacã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii, ºidin dorinþa de a-i proteja, nu spun cum se simt sau nu discutã despreemoþii. Sau unii pãrinþi considerã, într-un mod nesãnãtos pentrucopii, cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciuneºi nu o normalitate.

Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele, ele exprimã un mod derelaþionare cu contextul prezent. Ceea ce simþim este determinat de modulîn care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru!

Discutã despre emoþii Discuþiile cu copiii despre emoþii, despre cum pot fi ele recu-

noscute la propria persoanã sau la ceilalþi, formeazã copilului oatitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. De asemenea, este sãnãtos

55


sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile, care este cauza lor,de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentrua depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort.

Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii

sau contexte. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este unmesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. Dacãobservaþi cã, copilul are dificultãþi în a numi emoþia, încercaþi sã-idescrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucatlego cu tine”. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascãemoþii este sã citiþi cãrþi, poveºti în care pesonajele au diferite stãriemoþionale. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþisã facã acest lucru.

Ignorarea, critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumossã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn devulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine!

2. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvatCopiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat

emoþiile, ce cuvinte, expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare.De asemenea, copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþileneadecvate de exprimare a emoþiilor, cum este þipatul, folosirea unorcuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte, sparge,loveºte etc.).

Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelorsocio-culturale despre emoþii. De exemplu, modul în care oamenii îºiexprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierdereaunei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºiexprime emoþiile.

Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despreexprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazãsãnãtatea copiilor. Cum ar putea fi prevenit acest lucru?

Ce poate provoca discomfort sau distres copilului?Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale

copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile. A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre

problemele personale.

56

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematicepentru copil, în care s-a simþit supãrat sau întristat.

Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul.Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri

minore.Încurajarea evitãrii cognitive (ex. „nu te mai gândi la asta”) sau compor-

tamentale (ex. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”).

Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiileÎntreabã copilul cum se simte în diferite contexte. Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea

ce a fãcut. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l. Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite

mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. „Îmispui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara debalet pentru cum te-ai miºcat la ora, nu?”, sau „Îmi spui cã te-aiîntristat când Maria þi-a vorbit urât, nu?.”

Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea cesimte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile.Astfel, scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil.

Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. „Cum crezi cã s-a simþit George când a terminat de constuit castelul?”

Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. Este falsã ideea cã oamenii aucapacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi.

Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilorObservaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul

îºi exprimã emoþiile. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat, þi-ailuat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ceapreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie.

Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvateale emoþiilor

Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cumar fi þipatul, lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate(ex. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentrupãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor.

Primul pas în modificarea acestor comportamente esterecunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comporta-mentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios cândMatei îþi ia jucãria!”.

57


Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea cefac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei, îl doare”, „Oana este tristãcând þipi la ea”).

Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul compor-tamentului neadecvat. „Opreºte-te din þipat. Ai nevoie sã te liniºteºtiºi apoi vorbim despre ce doreºti.”

Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã unmodel pentru copil. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atuncicând este nemulþumit sau supãrat, atunci este mai probabil ca ºi elsã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sausupãrat.

Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre elºi despre situaþie

Aºa cum este prezentat în primul capitol, emoþiile sunt rezultatulmodului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context.Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþiireflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingeriledespre propria persoanã. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã oatitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lorde viaþã. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriileabilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºirezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”).Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul deîncredere faþã de nou ºi neprevãzut. Blocarea copiilor în a încercasau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este oameninþare ºi un pericol, care reprezintã un factor de risc pentruanxietatea copilului. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fiecreativ în abordarea unor situaþii.

Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copiluluiCopilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a

rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context.Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez...” copilului.Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtãcomfortabil. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simtecompetent ºi valoros.

58

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

3. Managementul emoþiilorAdaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional

negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. Alte abilitãþi sunt cele derezolvare de probleme, schimbarea atitudinii faþã de situaþie,atitudinea pozitivã faþã de sine, cãutarea sau solicitarea ajutorului,relaxarea, distragerea atenþiei de la contextul care a declanºatemoþia negativã.

Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii observând

comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. Pãrinþii îi pot ajutape copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferitesituaþii problemã. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în modadecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte osoluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþialcreea dificultãþi).

Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanãAtitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a

copilului. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivãprin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortuluide a rezolva o situaþie, aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutareadespre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altãsituaþie; explicarea faptului cã, gânduri diferite faþã de aceeaºisituaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Învãþaþi copii sãfoloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!”

Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite.

Învaþã copilul strategii de management al stresuluiCopiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau

se simt obosiþi, cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil.Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simtstresaþi sau trãiesc emoþii negative. Strategii cum sunt: a asculta omuzicã plãcutã, a face o plimbare, a vorbi cu cineva sau a faceexerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii.Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil.

59


Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative? Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. Ceea ce

poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþiinegative. Emoþiile negative, cum sunt tristeþea, teama, frica, furia,supãrarea, vinovãþia, ruºinea au un rol esenþial în a semnalizacopilului cã ceva din context, atitudinea sau din comportamentul luieste necesar sã fie schimbat.

Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului:n identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare

emoþionalã negativã;n acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi);n întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat, rugati-l sã vã descrie

contextul în care s-a simþit supãrat sau furios;n ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã;n sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai

înþeles ceea ce a spus;n transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte,

„înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”;n dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare

„ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea cespun”;

n întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „cecrezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”, „cecrezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþimulþumit/ã”;

n discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor,„poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”;

n evitã sã accentuezi, sã ignori sau sã negi ceea ce simtecopilul;

n fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentulcopilului; dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atuncistai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul;

- discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci cândapare (ex. „copilul trânteºte jucãriile atunci când estenemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau sesimte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atuncicând eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”.

Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalãîn perioada de vârstã de 2-7 ani. Puteþi utiliza aceastã grilã cainstrument de observare a comportamentului copilului pentru aidentifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. Pentru o evaluareacuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (veziwww.cognitrom.com pentru un exemplu de astfel de instrument).

60

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Grilã de observaþie pentru pãrinþi:

Abilitãþi emoþionale. Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului:

§ Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”, „sunt trist”); ..........................................................................................................................................................................................................................

§ Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie,tristeþe, teamã,furie), cu expresii faciale corespunzãtoare; ..........................................................................................................................................................................................................................

§ Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie, tristeþe,furie, teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine, vinovãþie, mândrie);..........................................................................................................................................................................................................................

§ Identificã ºi diferenþiazã emoþiile, iniþial pe baza expresiilor faciale, ulteriorºi pe baza altor indicii (ex. tonul vocii, gesturi);..........................................................................................................................................................................................................................

§ Exprimã emoþii complexe (ruºine, vinovãþie, mândrie) dupã vârsta de 4 ani;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament;.............................................................................................................

§ Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii deataºament nesecurizante);..........................................................................................................................................................................................................................

§ Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie, pãrinþi ºilocuri familiare;..........................................................................................................................................................................................................................

61


§ Manifestã fricã faþã de anumite lucruri;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele);..........................................................................................................................................................................................................................

§ Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care sediferentiazã mai greu între ele;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unorfactori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþiade viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei);..........................................................................................................................................................................................................................

§ Începând cu 7 ani, copiii spun cã sunt triºti, din motive psihologice(interne);..........................................................................................................................................................................................................................

§ Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Dupã 5 ani, fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea eiexternã; ..........................................................................................................................................................................................................................

§ Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp;..........................................................................................................................................................................................................................

62

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

§ Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferitepentru persoane diferite; ..........................................................................................................................................................................................................................

§ Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurulvârstei de 7 ani se definitiveazã);..........................................................................................................................................................................................................................

§ La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã, de tipul:cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor, cãutarea privirii adultului; ..........................................................................................................................................................................................................................

§ Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã:identificarea de soluþii, solicitarea ajutorului adultului, distanþarea de sursade stres, distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi, raþionalizareasau minimizarea;..........................................................................................................................................................................................................................

§ Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii dejoc, de interacþiuni sociale...........................................................................................................................................................................................................................

63


II. Cum poate observa pãrintele prezenþaacestor comportamente? Emoþiile în cuvinteUtilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale –

„sunt bucuros”, „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu”(ex. Cum te simþi – bine/ rãu).

Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros), fie prindescrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. Îmi bate inima mai tare).

Emoþiile ºi comportamentul nonverbalÎºi adapteazã mimica, postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia

pe care o exprimã. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã decea nonverbalã (ex. bucuria este exprimatã prin þopãieli). Urmãreºteexpresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. Asociazã în modcorect termenii emoþiilor de bazã (bucurie, tristeþe, teamã, furie), cuexpresii faciale corespunzãtoare. Denumeºte corect emoþiile pe bazaexpresiilor faciale (feþe desenate, pãpuºi). Identificã ºi diferenþiazãemoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. tonulvocii,gesturi), dar numai dupã vârsta de 5 ani; nu þin seama decontext sau situaþie. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine,vinovãþie, mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale.

Exprimã emoþii complexeSe ruºineazã foarte uºor. De exemplu, se simt ruºinaþi dacã sunt

certaþi în faþa altor persoane. Se simt vinovaþi pentru comportamentelenecorespunzãtoare, dar numai dupã 4 ani. Îºi cer scuze pentru greºeli.Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat lacurãþenie, am fãcut treabã cu mama, am fãcut un desen frumos, etc).Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. Identificã douã emoþiipe care le-a trãit în acelaºi timp. Dã exemple de emoþii diferite, simþitede oameni diferiþi, în situaþii diferite. Îºi identificã propriile stãri de furie.

Emoþii ºi contexteSpune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt

bucuroasã “. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului,strigãtelor, miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor; loveºte,trânteºte, smulge jucãriile din mâna altor copii, aruncã jucãriile pejos, trage copiii de pãr. Manifestã stãri de furie când este lãsat cualte persoane. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. Refuzã sãexploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. Insistã sã doarmã cupãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentrua verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). Se separã de pãrinþifãrã dificultate.

64

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Emoþiile celorlalþiPune întrebãri despre ce simt, cum se simt alþi oameni? Foloseºte

în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazãgreu între ele (ex. eºti supãrat?- nu sunt supãrat, sunt îngrijorat!).

Cauza emoþiilorDacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect, responsabil pentru

disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteazasituaþia. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamentemanifestate: bate obiectul de care s-a lovit, cautã sã vadã ce reacþieare adultul. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei,modului în care el se simte, este externã (emoþiile sunt cauzate desituaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). La5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care ofac, considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire,loviturã). Începând cu 7 ani, copiii spun cã sunt triºti, din motive interne.

Emoþiile ºi consecinþele lorNumeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã

situaþie. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile propriicât ºi de la ale celorlalþi. Dupã 4 ani, manifestã tendinþa de asubstitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitiveatunci când nu le simt. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru aobþine ceea ce doreºte. Dã exemple de consecinþe pozitive ºinegative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii.

Managementul emoþiilorModul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un

indicator important pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþiiemoþionale: nu îl intereseazã, pune întrebãri - “de ce plânge copilul”,merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Cautãsuportul adultului: privirea adultului, solicitã ajutor din parteaadultului. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinãapariþia emoþiilor negative. Rezolvã divergenþele care apar în cadruljocurilor prin solicitarea ajutorului. Refuzã sã meargã în locuri în carenu s-a simþit bine. Pleacã singur din camera unde a avut o disputãcu un alt copil. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã laalta. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþieinegative. Copilul micºoreazã, minimizeazã impactul evenimentuluineplãcut (ex. pentru frica de injecþii - “nu poate sã doarã aºa de tare!Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile - ”oricum nu îmiplãcea prea mult jucaria“). Dacã este învãþat, desfãºoarãcomportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisareabraþelor la piept, punerea bãrbiei în piept, lipirea picioarelor unul de

65


altul; respirã profund de trei ori, spune cu voce tare “pot sã mãliniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”; analizeazã situaþia ºi alege osoluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sauidentificate cu ajutorul adultului; ieºirea din carapace – corpul îºi reiapoziþia iniþialã; implementeazã soluþia aleasã. Este capabil sãrespecte regulile jocului.

De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele facialeexterioare. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupãurmãtoarele semne exterioare – lacrimi, colþurile gurii lasate în jos.Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copiluldumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatoricomportamentali. De exemplu, copilul nu poate identifica tristeþeapãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur. Ø Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi

discutaþi despre modul în care se simt personajele.Ø Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii.

Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºiinterpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelorlui. Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizareacomportamentelor necorespunzãtoare. Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit?

Ø Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-latunci când îºi cere iertare.

Ø Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºtegreºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitatede învãþare. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul.

Ø Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor(accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã).

De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor.Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil,iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare capersoanã (imaginea ºi stima de sine). Evitaþi etichetãrile (eºti bun,eºti rãu, etc), faceþi distincþie între comportamentul ºi persoanacopilului (nu copilul vã enerveazã - „mã enervezi!”, ci ceea ce faceel - „ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”), evitaþiameninþãrile cu abandonul - ”dacã mai faci aºa, te dau la þigani”sau ameninþarea cu pierderea iubirii - „dacã nu încetezi, nu maivreau sã aud de tine!”Ø Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse

situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni.Ø Percepeþi evenimentele negative (ex. manifestãrile de furie) ca

fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu ocatastrofã. Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri.

66

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

• Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (caurmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) anecesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame, somn), puteþiînlãtura furia prin acordarea sprijinului în vedereasatisfacerii acestor nevoi.

• Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþiaîn care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplunu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþasã exprime în cuvinte ceea ce doreºte.

• În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – deexemplu ºi-a stricat jucãria preferatã, ºi-a pierdut jucãriaetc, pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri,mângâieri. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copiluluisau sã ironizaþi trãirea lui.În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantajapentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºidoreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin, ºtiindcã pãrintele, ca sã evite situaþia jenantã, îi va cumpãra acellucru. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcutcalm dar ferm, comportamentul copilului ignorat, iar refuzulasociat cu îmbrãþiºarea copilului. În caz contrar copilul s-arputea simþi respins.

Ø Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi cedoreºte, prin folosirea întrebãrilor deschise.

Ø Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã.Ø Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea

emoþionalã a copilului.

Recomandãri practice pentru pãrinþiMulte din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte

repede, fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens.Ø Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor

reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazãlimbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica,furia, tristeþea.

Ø Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul esteagresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. Orice comporta-ment care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat.

Ø Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiilenegative.

Ø Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare careau rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultuluiimportant pentru ei este doar temporarã. De exemplu, mergeþiîntr-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Cândvã întoarceþi, spuneþi-i copilului “m-am întors”.

67


Ø Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. Copilul are nevoiesã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comporta-mentului de a merge la gradiniþã - ce va face acolo, cât va sta,cum trebuie sã se comporte, accentuînd ideea cã pãrintele vaveni sã-l ia.

Ø Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva.Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de...sau la ora... ºispuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. Nuplecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. Dupã ce vãluaþi la revedere, ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi.

Ø Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã).Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii, sã se prezinte ºidaþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea.

Ø Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cualte persoane (cu educatoarea, cu bona, etc.).

Ø Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã,prin discuþii despre noile sarcini, vizite la ºcoalã.

Ø Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea estecondiþionatã de comportamentul copilului. De exemplu: „dacãmai plângi... nu te mai iubesc, dacã nu eºti cuminte, te dau laþigani”.

Ø Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cuei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea, împreunãcu colegii.

Ø Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi, precizându-i ora la carese va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!).

Ø Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã alumii; astfel, orice îºi imagineazã, pentru ei este adevãrat;pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune încamera copilului o veioazã cu o luminã difuzã.

Ø Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumittimp în camera lui (de exemplu, citiþi-i o poveste).

Ø Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvatea emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºticopiii, ei nu se vor mai juca cu tine”).

Ø Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor demanifestare. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele.Emoþiile noastre sunt fireºti. De exemplu, este normal sã mãsimt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzãa faptului cã am lovit pe cineva. Un copil de 5 ani poate sãrealizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþio-neazã agresiv, acel copil va refuza sã se mai joace cu el.

Ø Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care aulegãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni;

Ø Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezicã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?”

68

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Ø Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor,sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii.

Ø Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþiacestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare.Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-irãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!”

Ø Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când... ?” Înacest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sãverbalizeze ceea ce simte.

Ø Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþade situaþie. De exemplu, într-o situaþie în care copilul cade,dacã adultul spune “nu-i nimic, abia te-ai atins”, copilul îºi vacontinua liniºtit jocul, dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare te-ai lovit! “copilul va începe sã plângã.

Ø Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitãreacþie emoþionalã. De exemplu, dacã copilul spune – “Suntsupãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc, ce ai fi simþit?Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fostalta – cea de indiferenþã.

Ø Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate defactori externi sau de reacþiile lor corporale

Ø Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþieemoþionalã. De ex. Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãriala care þineai cel mai mult. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la carenu þineai deloc, ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cãreacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã.

Ø Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºiacceptabile, ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor demanifestare (ex. este normal sa fii trist când cineva te loveºte,este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucrunu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!).

Ø Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane înanumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti,punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestoraîn plan social (ex. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fostsmulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute?Vor mai fi ele prietene?)

Ø Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþiicât ºi pe ale celorlalþi (ex.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?,Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?).

Ø Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Dacã copilulîntreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþiisimple referitoare la comportamentul celorlalþi.

69


Ø Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþeevidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. Deexemplu, situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi seemoþioneazã atât de tare, încât începe sã plângã.

Ø Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. situþia în care potfi tristã ºi furioasã în acelaºi timp).

Ø Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãriemoþionale negative neadecvate. Un copil de 5 ani poate sãrealizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþio-neazã agresiv, acel copil va refuza sã se mai joace cu el.

Ø Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþiidiferite. De exemplu, situaþia unui joc de competiþie în careeste un învingãtor, care este fericit ºi un învins care este trist.

Ø Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii;“Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?”

Ø Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbitpe un ton ridicat “,

Ø Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate lapersoana a II-a: “Mã enervezi Matei!”

Ø Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor, expresivitatea parentalãpozitivã (recompensarea celorlalþi, exprimarea admiraþiei ºimulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului.

Ø Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþaproprie, din observarea comportamentului celorlalþi ºi prininteriorizarea ghidajului oferit de adulþi.

Ø Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturateprin mângâieri, acordarea atenþiei, îmbrãþiºãri (acesteaînlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã - calm, relaxare,siguranþã. În acest sens pãrinþii trebuie :- sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest

moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprimeadecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal.

- sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copilpentru a nu intensifica trãirea emoþionalã; de exemplu,pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi estefricã.

- sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul înrezolvarea problemelor cu care se confruntã.

- sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul estesupãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajulcopilului de a spune adevãrul.

- sã îmbrãþiºeze copilul, când acesta trãieºte o emoþienegativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului).

- sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instru-ment de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani).

70

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare aemoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltareatulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc oprãjiturã!”. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã. Ø Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când

situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestoraîn alte activitãþi (alte jocuri, activitãþi recreative).

Ø Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã, gãsind altemodalitãþi de exprimare a acesteia, cum ar fi verbalizareaadecvatã;

Ø Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat uneisituaþii, precizându-i ceea ce a fãcut.

De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului învederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Abia la3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarãaplicãrii acestora în mod spontan. Ø Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare, arãtându-

le diferite modalitãþi de reglare emoþionalã, verbalizând modulde aplicare a acestora. În acest fel copiii le vor interioriza ºi levor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã.

Ø Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitândmodul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii.

Ø Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru a-i învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. De exemplucopilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alteaspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. Astfelun copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul, poatefi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã, prinreorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-auprodus emoþia negativã, cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit, cãa respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”.Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la careþinea cel mai mult, pãrintele poate sã aducã în discuþiereclama de la un anumit detergent care face minuni.

Ø Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori estesupãrat iar dvs. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºireamomentelor de tristeþe sau furie.

Ø Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor. Ø Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de

copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajuloferit în anumite situaþii. De exemplu, puteþi sã ghidaþi un copilcare este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþienegativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã, sã ne

71


jucãm cu ceilalþi copii, vei mai fi la fel de furios?” Pentru uncopil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau dinsituaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire, ghidajuldin partea pãrintelui este esenþial.

Ø Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicatespontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilulastfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor.

Ø Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã înpaginile anterioare).

Ø Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe bazaexpresiilor emoþionale (expresii faciale, gesturi). De exemplu,când observaþi apariþia unui acces de furie, descrieþi verbalcopilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana, obrajii îþi suntroºii, îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi, simþi lacrimile?

Ø Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitateimediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurãîn obraji etc). Dacã nu pot sã se opreascã, trebuie sãinterveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã.

Ø Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþiide rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei).

Ø Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimareemoþionalã. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cusucces.

Ø Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sãghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concretede viaþã. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acestareuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare.

72

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALEALE COPIILOR

n despre abilitãþile sociale ale preºcolaruluin ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului.

I. Despre abilitãþile sociale ale preºcolaruluiCum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate?Abilitatile sociale se învaþã prin : ü observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu, un copil

învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele careface acest lucru

ü prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu, uncopil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitândcomportamentul adulþilor din jurul sãu.

ü prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu, uncopil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã.

ü prin consecinþele pe care un comportament le are: deexemplu, un copil alege sã se joace cu un copil pentru cãacesta împarte jucãriile cu el, comportamentului « îl întreb peMihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « sejoacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datãsã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai.

Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada devârstã 2-7 ani § Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani

interacþioneazã doar cu un copil odatã, la 3 ani se poat jucacu mai mulþi copii odatã.; la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþiecu 2-3 copii deodatã, în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºimenþine o conversaþie.

§ Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil.§ Învaþã sã asculte activ.§ La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu

ajutor din partea adultului, la 4-5 ani împarte obiecte ºiîmpãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreagagrupã.

§ La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi. § Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani, cu ajutorul

pãrintelui, ºi singur la 6-7 ani.

73


§ Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani, iar la5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din parteaadultului.

§ Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de laadult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani.

§ Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. Intra desin conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc sisimt lucrurile la fel ca ei 2-4

§ Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor dinpartea adultului la 5-7 ani.

§ La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie.

Cum observ prezenþa acestor comportamente? Indicatori comportamentali:Ø Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. Le

spune pe nume, foloseºte formule tipice pentru deschidereaunei conversaþii (pe tine cum te cheamã, tu câþi ani ai), atrageatenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. uitece avion am!).

Ø Îºi alege prietenii pe considerente de sex, vârsta, modul încare se joacã.

Ø Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succesîntr-un grup de copii care deja se joacã.

Ø Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de laeducatoare sau alþi copii.

Ø Invitã copiii la joacã.Ø Creºte toleranþa la persoanele necunoscute.Ø Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana

semnificativã pleacã de lângã el.Ø Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi

îndreaptã corpul spre ea.Ø Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva, zâmbeºte, dã

din cap în semn de aprobare/ dezaprobare. Ø Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el; dacã un copil îi

cere jucãria, i-o oferã.Ø Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere

(îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºigãseºte altceva de fãcut.

Ø Poate sã împartã materiale comune (jucãrii, creioane colorate).Ø Îºi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe

ceilalþi, îi mângâie, îi ia de mânã pe copiii de la grupã, peeducatoare, face remarci de genul “îmi place de tine, eºtidrãguþ”. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºise simt mândri atunci când cineva le face un compliment.

Ø Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal.

74

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Ø Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri.Ø Cere permisiunea de a folosi obiecte, jucãrii care nu îi aparþin,

în 75% din cazuri. Ø Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. De

exemplu, acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vinerândul sã se joace cu camionul.

Ø Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte. Ø Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu

ºtie cere asistenþa pãrintelui. De exemplu, îi sugereazã unuicopil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmidai cãsuþa?”

Ø Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor:ignorarea (se face cã nu aude cererea), distragerea atenþiei,negocierea, compromisul.

Ø Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îlsupãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze.

Ø Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte. Ø ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie.Ø Îºi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. Se

supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil;stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã terminejocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el, fãrã a plângesau smulge jucãria din mâna acelui copil.

Ø Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex.: dupã ceterminaþi de pictat, curãþaþi masa).

Ø Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului, împarte materiale cualþi copii.

Ø Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sãdesenez o casã?”; ridicã mâna când au nevoie de ajutor; ajutãpe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru.

Ø Îºi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativsau poruncitor.

Ø Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex.: poþisã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei).

75


II.Ce pot face pãrinþii pentru a facilitadezvoltarea abilitãþilor sociale ale copiluluiCâteva recomandãri pentru pãrinþi

Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur? Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe

comportamentele specifice de interacþiune.Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii, este

bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doardacã se va simþi confortabil. Dacã se observã însã cã, copilul doarpriveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea,este nevoie de suportul pãrintelui.

Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un altcopil: îl va întreba cum îl cheamã, câti ani are. Având sprijinulpãrintelui, scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. Dacã refuzulapare totuºi, pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acesteisituaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic, o sã ne jucãm cu altcineva”.

Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii:§ Folosirea mesajelor nonverbale - zâmbete, gesturi prin care

manifestã interes, observarea de cãtre copil a jocului celorlalþicopii. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþiemodul în care copilul observã jocul celorlalþi. Intervenþiapãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în modconstant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc.

§ Implicarea copilului într-un joc paralel, asemãnãtor celui dingrupul celorlalþi copii. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralelsperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra îngrup, rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. Dinaceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui.

§ Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?.§ Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc.Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes

a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare(vorbesc cu cei ce se joacã, înþeleg regulile jocului, replicilecelorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poatecontribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii(crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi).

Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sãse implice în joc. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþecum sã interacþioneze cu ceilalþi copii.

76

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active.Contactul vizual este foarte important. Dacã copilul prezintã

probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îighideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-ispunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte.

Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putemintroduce regula “Vorbim pe rând“. În plus, pãrintele îi va explicacopilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela dea-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii aifamiliei. De exemplu, îi puteþi spune:

“Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”;sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”.

Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultareactivã. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. Lãudaþi copilulori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea despus. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. Estenevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fiinteriorizatã.

Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi?Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea

materialelor în comun. De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul

trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Este important sã sestabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sãprimeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?”

• Dacã rãspunsul este “da”, persoana care l-a cerut spune„Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte.

• Dacã rãspunsul este “nu, încã nu am terminat”, atuncipersoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºteptapuþin ºi voi colora altceva”.

• Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. De exemplu:“Bravo, ai spus foarte frumos mulþumesc; Bravo, ai aºteptatîn liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!”

• Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastãabilitate.

Cum oferim feedback negativ copilului Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul

copiilor, mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pecomportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. Orice etichetare degenul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte.Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi

77


preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cuceilalþi copii.

Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte:1. mã simt....(descrierea modului cum vã simþiþi);2. atunci când....(descrierea comportamentului copilului);3. pentru cã...(descrieþi modul în care vã afecteazã

comportamentul copilului);4. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament);5. îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea

comportamentului copilului);

Exemplu: Paul, mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig.Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi maiputea vorbi. Îþi mulþumesc!

Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lorPãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul

care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. De exemplu: “Cosmin,spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacãlui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?”

Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamenteloragresive ale altor copii sunt :

- ignorarea (nu i se acordã atenþie); cel ce provoacã agresiuneanu obþine nici un rezultat;

- rãspunsul cu umor; - exprimarea emoþionalã;

Exemplu: Dan, Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva.Când Dan se apropie de final, i se dãrâmã tot castelul din cuburi.Andrei spune: „Uite la el, ce fraier!”

Dan poate rãspunde în mai multe feluri:- cu umor: „Nu-i nimic, aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!”- agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!” - ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte;- îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”.

Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial.Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþãacestor situaþii din viaþa lor. Aceste metode pot fi învãþate ºi prinintermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþiiasemãnãtoare. Într-o situaþie similarã, când copilul este agresat de unalt copil, reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personajedin poveste sau din film. De exempluã, îi puteþi spune: “Îþi maiaminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?”

78

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã esteajutat ºi i se reaminteºte regula.

Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºipuneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex. pe frigider). Este importantsã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului.Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoiedeoarece capacitatea copiilor de memorare este micã.Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când suntstabilite clar regulile ºi limitele.

Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor deurmãtoarele recomandãri:

n sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula.n sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii.n sã formuleze regula într-o formã pozitivã.

Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei.În consecinþã, pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã.

De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþiaacordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat. Atenþie înseamnã cãadultul îl priveºte sau face o remarcã, pozitivã sau negativã; critica,moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie.

Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelornegative, copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie.

Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi maimultã atenþie, completând tabelul de mai jos:

Când ºi pentru ce îl laud? Cu ce frecvenþã?

.........................................................

.........................................................

.........................................................

Când ºi pentru ce îl critic? Cu ce frecvenþa?

.........................................................

.........................................................

.........................................................

79


ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE

n bariere în disciplinaren metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate.

I. Bariere în disciplinareAºa cum am prezentat în primul capitol, disciplinarea este un

proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor, aabilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor.În consecinþã, comportamentele problematice pot sã aparã înurmãtoarele situaþii:§ în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o

serie de abilitãþi cognitive, sociale sau emoþionale; deexexmplu copilul „þipã” - comportamentul problematic; cândeste furios – contextul - pentru cã nu are exersate abilitãþile demanagement al furie;

§ în contextul în care comportamentul copilul este interpretatsau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiindproblematic, datoritã convingerilor personale; de exemplu,hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþicopii de vârstã preºcolarã, dar sunt adulþi care interpreteazãcomportamentul copilului ca fiind sfidãtor, convingerii cã „uncopil trebuie sa stea cuminte”;

§ în contextul în care comportamentul copilului afecteazãcomportamentul pãrintelui la un moment dat; de exemplu: încamerã, copiii construiesc un castel din cuburi, vorbesc tare,se amuzã deci fac „gãlãgie”; pãrintele se aflã în bucãtãrie ºinu vã perturbã joaca copiilor; la un moment dat sunãtelefonul, pãrintele merge în camerã ºi rãspunde, însã dincauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului; în acestmoment, joaca copiilor devine deranjantã.

80

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Care sunt cele mai frecvente convingeri care pot influenþa în mod negativ atitudineapãrinþilor în disciplinare? Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau

atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unormetode corecte de discplinare. Cele mai frecvente sunt:

- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”; - „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”;- „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu

existã conflicte”;- „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”.

Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori sã perceapã cauza realã a comportamentuluiproblematic al unui copil?§ Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de

dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice.Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþiiale copiilor, care pot fi dificile pentru pãrinþi. Unele dintrecomportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copiluluipun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce însituaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns. De exemplu, este dificil pentru un pãrinte, când copilul de doiani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”, cel de trei ani insistãsã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare, celde 4 ani îi spune “ te urãsc, mamã!” iar cel de 5 ani, dupã cei-ai repetat continuu, refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos.

§ Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºireactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. Oparte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºieducatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþiiemoþionale a copiilor. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sãproducã comportamente problematice suplimentare. Deexemplu, dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adaptasituaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid,copilul poate avea reacþii problematice, de exemplu devine multmai retras, datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor.

§ Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-unanumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþãa unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate.Contextul ne determinã adesea comportamentul, de exemplu,putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când

81


atunci este criticat (ex. „nu eºti în stare de nimic”) sauetichetat („prostule”). Comprotamentul lui agresiv este oreacþie la criticã ºi etichetare. Schimbarea comportamentuluicopilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comporta-mentului din context care i-a declanºat reacþia. Este nerealistsã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresivla toate contextele în care este criticat sau etichetat.

Exerciþiu pentru pãrinþi:Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneorireacþii de furie, teamã sau vinovãþie. Identificaþi alternative de a gândi/interpreta comportamentele copiilor.

II.Metode neadecvate vs metode adecvate de disciplinare

Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã uncomportament se schimbã prin pedeapsã.

Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convin-gerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã. Pedeapsastopeazã comportamentul dar NU produce o modificare încomportament. Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cãaplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite, acela de schimbare aunui comportament. Studiile de specialitate din ultimii 50 de aniaratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicareaconsecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor. Maijos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificarecomportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului.

Situaþii/contexte

..................

..................

Comporta-mentul

copilului

..................

..................

Reacþia d-voastrã

emoþionalã (pe o scalã de

la 1 la 10)

..................

..................

Ce gândiþidespre com-portamentulcopilului?

..................

..................

Alternativeexplicative

ale comporta-mentului

..................

..................

82

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Tehnici de modificarecomportamentalã

Disciplinarea este o metodã de învãþare.Ea implicã drepturi egale ºi respect reci-proc. Copilului i se oferã posibilitateade a lua decizii, de a alege singur modulîn care doreºte sã se deruleze acþiu-nea. Astfel el devine responsabil depropriul comportament ºi de consecin-þele acestuia.

Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimi-neaþa ºi urmãreºti la televizor deseneletale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãmsã dormim, deci te rog sã dai televizorulmai încet sau dacã nu, joacã-te afarã.

Pedeapsa

Pedeapsa se exprimã prin putereaautoritãþii, copilul fiind forþat sã adopteun anumit comportament. De aseme-nea, pãrintele se va simþi responsabilºi vinovat pentru comportamentulcopilului.

Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºifraþii tãi încercãm sã dormim.

În acest caz, cererea de adoptare acomportamentului dorit este formulatãca un ordin ce trebuie executat,deoarece pãrintele deþine “puterea”.

Disciplinarea este asociatã în modlogic cu comportamentul inadecvat.

Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele.Nu voi putea aspira în camera ta cutoate jucãriile ºi hainele care suntîmprãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, levoi pune în sacoºe ºi le voi duce înpivniþã.

Pedeapsa este arbitrarã, adicã esteaplicatã dupã bunul plac al pãrintelui,fãrã sã aibã o legãturã logicã cu uncomportament inadecvat.

Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-amspus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordineaîn camerã. Nu pot sã aspir covoarele cutoatã mizeria care este pe jos. Poþi uitade filmul la care ai dorit sã mergisâmbãtã seara.

Disciplinarea se adreseazã comporta-mentului, nu persoanei ºi nu implicãjudecata moralã. Aceasta permite copi-lului acceptarea ideii cã s-a comportatinadecvat ºi dorinþa sã se schimbe.

Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrãsã cearã permisiunea, iar acum acestas-a pierdut. Mama a abordat situaþiacentrându-se pe comportament, ºianume pe modul cum va fi înlocuitciocanul.Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?

Pedeapsa se adreseazã persoanei, nucomportamentului ºi presupune judeca-tã moralã. Aceasta poate duce laatitudini sau comportamente derãzbunare din partea copilului.

Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiu-nea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cumai fura? Sã furi este un lucru greºit,urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primibani dulciuri pânã când ciocanul nu vafi plãtit.

83


Tehnici de modificarecomportamentalã

Disciplinarea transmite copilului cãeste acceptat ºi iubit, în pofida compor-tamentului sãu inadecvat.

Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cucopiii!Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ceîþi aduni hainele.

Pedeapsa

Pedeapsa ameninþã persoana cu pier-derea respectului sau a iubirii. Uneoripãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel,fãcându-l sã se simtã respins.

Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatãcasa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acumvrea sã se joace fotbal afarã cu copiii.Mama: (pe un ton moralizator): Pentrucã ai fãcut aºa dezordine, mama nu temai iubeºte!

Disciplinarea permite libera alegere.

Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi,sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vãliniºtiþi.

Pedeapsa cere supunere. Ea implicãfolosirea forþei, iar copilul învaþã cãpoate sã obþinã ceea ce doreºte dacãdominã prin agresivitate.

Maria ºi Ana deranjeazã servirea cineilovindu-se cu picioarele pe sub masã.Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi mergeamândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!

Disciplinarea stimuleazã ºi compor-tamentul dorit, nefiind orientatã doarspre comportamentele – problemã.

Dan se joacã liniºtit în camerã. Mamaobservã acest lucru ºi îi spune:

Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile,Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cutine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan).

Pedeapsa poate încuraja comporta-mentul indezirabil, în cazul în care estefolosit de cãtre copil pentru a atrageatenþia pãrintelui, chiar dacã aceastapresupune ca pãrintele sã îl certe.

De câte ori Dan se joacã liniºtit încamera lui, mama îl lasã în pace ºi seocupã de treburile casnice, fãrã sã-iacorde atenþie. El a observat cã de câteori face o boacãnã, mama îi dã atenþie.Deodatã, copilul începe sã trânteascãjucãriile pe jos ºi sã facã zgomot.Atunci mama vine în camerã ºi îi spune:Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie,cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriileºi nu le mai primeºti pânã mâine!

84

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. Deexemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adeseaperceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are oreacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face maipuþin atent la ceea ce spune pãrintele.

85


ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESCCOMPORTAMENTELE COPIILOR

n înþelegerea comportamentului copiluluin stabilirea unei relaþii pozitive cu copiluln instrumente de analizã a comportamentelor copiilor.

I. Explicarea funcþiilor comportamentelor copiluluiConvingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã înspatele fiecãrui comportamentComportamentul este un rezultat al unei nevoi, dorinþe sau

convingeri. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul neajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament.

De exemplu, un copil poate învãþa cã atunci când þipã sautrânteºte lucrurile din jur, primeºte atenþie de la pãrinte, care renunþãla ceea ce face pentru a fi în preajma lui. Dacã acest copil nuprimeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute,adecvate, atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atuncicând face „prostii” sau „boacãne”.

Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului,este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãreinevoi rãspunde comportamentul.

Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadec-vatã a unei nevoi, dorinþe sau convingeri a copilului.

De exemplu, când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþeacopilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã(sã-l mângâie, sã-l ia în braþe), îi interzice sã plângã (“nu maiplânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi, te dau la þigani!”),încrederea copilului în adult se deterioreazã. Toate aceste aspectecare þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoriaafectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºidespre ceilalþi. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nu-i pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþãºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”.

De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. Fiecare dintre noi avem nevoie deatenþie, de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale.

86

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Funcþiilepe care orice comportament problematic le poate avea la un momentdat sunt prezentate în tablelul de mai jos.

Funcþii ale comportamentelor

Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au, precumnevoia de apreciere, de stimã ºi statut, de valorizare, nevoia de control,de aprobare, de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale.

Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã afiecãruia dintre noi. De aceea, funcþiile pe care comportamenetele leau nu, pot fi evaluate, nu pot fi considerate bune sau rele. În schimb,comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºiconsiderate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile.

Funcþii ale comportamentelor

Funcþia de a obþine ceva:− beneficii sociale sau emoþionale

(atenþie, laudã, confort emoþional etc);− beneficii tangibile (accesul la o acti-

vitate preferatã, o carte, intimitateetc.);

Exemple

Vorbeºte neîntrebat pentru a obþineatenþia pãrintelui.

Funcþia de a evita ceva sau de a scãpadin ceva:− sarcini aversive sau consecinþe ne-

gative (sarcini dificile, plictisitoare,care neceºitã timp îndelungat,criticã etc.);

− stãri emoþionale negative (fricã,ruºine);

− situaþii neplãcute (interacþiuni cuadulþi, colegi etc);

Iese din camera în care este suntmusafirii ca sã nu fie vãzut plângândpentru cã a fost certat de pãrinþi.

Funcþia de a obþine ºi de a evitasimultan

Îl împige pe fratele mai mic pentru aobþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cuactivitatea de a-l supraveghea ºi a sejuca cu el.

Funcþia de a comunica ceva Face doar o parte din sarcinã pentru acomunica faptul cã nu a înþelesexerciþiul.

87


Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot serviaceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. Diferenþadintre aceste douã comportamente este cã primul este uncomportament evaluat ca adecvat/ acceptabil, în timp ce al doileaeste considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui.

Ca urmare, identificarea funcþiei comportamentului care se doreºtea fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea uneistrategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comporta-mente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din parteaadulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate.

Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor pentru disciplinarea pozitivã a copiluluiØ Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie, indiferent

de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate.Ø Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã

un alt comportament, dezirabil, care îndeplineºte aceeaºi funcþie. Ø Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în

absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilorpe care ele le au – comportamente alternative dezirabile.

Ø Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodãde disciplinare eficientã.

II.Cauzele comportamentelor problematice în preºcolaritatePentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor, este

important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã:moºtenirea geneticã, mediul familial, ºi comunitatea în care trãiesc.Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilorsociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea, determinã apariþiaproblemelor de comportament.

Comportamentul copilului este influenþat de caracteristicile sale temperamentale Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un

risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. Deexemplu, un copil care se agitã, plânge foarte mult, îi este dificil sãstea într-o activitate, prezintã dificultãþi de adormire, este mult maidificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. Studiile aratã cã

88

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã oreactivitate emoþionalã mai ridicatã, sunt mai greu de liniºtit sau audificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp), potridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al, 1987)1 ºi suntpredispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multereacþii negative din partea acestora (Barron & Earls, 1984)2.

Studiile aratã cã, în dezvoltarea problemelor de comportament,temperamentul are doar un caracter predispozant. Pentru ca uncopil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþifactori, cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. Dacã un copileste pedepsit, certat, apostrofat, deci trãieºte într-un contextnesãnãtos, este mult mai probabil sã dezvolte comportamenteproblematice.

Cum putem explica problemele emoþionale ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor?Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma

ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtatementalã. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Springºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicilesale biologice, psihologice ºi sociale. Aceste caracteristici pot fi atâtpuncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei.

O varietate de factori biologici, factori din contextul de viaþã alpersoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea uneipersoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. Toþi aceºtifactori sunt consideraþi factori de risc. Tulburãrile de sãnãtatementalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitateacrescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescutede stres. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi, lipsa lor esteconsideratã un element de protecþie, alãturi de alte asemeneaelemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei, încazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã.

1 Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, Child Development,58, 505-529;

2 Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to behaviorproblems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33;

3 *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness, Mental Illness Fellowship of Australia;www.mifellowshipaustralia.org.au

89


Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping

Exerciþiu pentru pãrinþi:Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care suntcaracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului,caracteristicile cognitive, sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres aleacestuia. Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acestexerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor. Recomandaþipãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilitafuncþionarea optimã a copilului.

Vulnerabilitate biologicãsau caracteristici

biologice

Ex. temperamentul saureactivitatea emoþionalãa copilului

Vulnerabilitate saucaracteristici cognitive,sociale ºi emoþionale

Ex. abilitãþile sociale sauemoþionale ale copilului

Stresul sau sursele destres (contextul deviaþã al copilului)

Ex. un context abuziv sau sãnãtos, evenimentetraumatice de viaþã(pierderea unui pãrinte,divorþul pãrinþilor, abuz)

Vulnerabilitate biologicãsau caracteristici

biologice

.................................

.................................

Vulnerabilitate saucaracteristici cognitive,sociale ºi emoþionale

.................................

.................................

Stresul sau sursele destres (contextul de viaþã al copilului)

.................................

.................................

90

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Comportamentul copilului depinde de reacþia celor din jurEfectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra

dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. S-a constat cã, acei copiicare trãiesc acasã într-un mediu stresant, prezintã într-o mãsurã multmai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu auaceastã experienþã (Creasey, Mitts& Catanzaro, 1995)4.

Care sunt efectele mediului stresant de acasã: n unii copii pot manifestã probleme de internalizare, incluzând

simptome depresive: dependenþa, hipersensibilitate, retrageresocialã;

n unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiper-activitate, agresivitate, cãutarea atenþiei, lispa complianþei.

Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factorpredictor pentru problemele comportamentale. Studiile aratã cãcearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress,care conduce la probleme comportamentale de externalizare(agresivitate), dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale(Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,2003)5. Înplus, cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de lacomportamentul provocator al copiilor.

Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi potconcentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult maivulnerabili la efectele stresului, decât cei cu temperament inhibat.Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã.

Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazãnivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili laconsecinþele negative ale stresului familial. Aceasta poate conducela un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºtereanivelul de stres din familie, iar nivelul de stres are o influenþãnegativã asupra comportamentului copilului. Astfel, factorii stresori,printre care ºi certurile zilnice cu copilul, pot exacerba oricedificultate existentã între pãrinþi ºi copii, crescând astfel ºi mai multnivelul de stres (Belsky, Crnic,& Gable, 1995)6.

4 Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S., (1995) Association among daily hassles, coping,and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of Clinical Child Psychology,24, 311-319.

5 Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Daily hassles,child temperament, and social adjustment in preschool, Early Childhood Research Quarterly18, 376-395.

6 Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families withtoddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66, 629-642.

91


Recompensarea accidentalã a comportamentelorinadecavateComportamentul unui copil produce o serie de consecinþe. De

exemplu, bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã dea le comunica pãrinþilor cã au o problemã. Pãrinþii învaþã cã trebuiesã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge.Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate suntinfluenþate de consecinþele pe care le genereazã. Copiii învaþãrepede cã prin comportamentul lor pot afecta ºi controlacomportamentul celorlalþi. Comportamentul problematic tinde sãcontinue dacã, copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte.Acest mod inadecvat de comportament este în accidentalrecompensat de cãtre adulþi, ceea ce duce la creºterea frecvenþei cucare apare. De exemplu, dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrieºi peste câteva minute, pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sãtacã, copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”.

Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul, a zâmbi, oferireade jucãrii, implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copiluluiprin implicarea într-un joc), alimente speciale - prãjituri, îngheþatã.

Exercþiu pentru pãrinþi:Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul areun comportament inadecvat, care se repetã. De asemenea, pãrintele poateobserva ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa. Un altobiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung, precum ºi afrecvenþei comportamentului.

Comportamentulproblematic al

copilului

.................................

.................................

Reacþia pãrintelui –emoþionalã ºi

comportamentalã

.................................

.................................

Consecinþa asupracomportamentului

copilului

.................................

.................................

92

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate)Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele

negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie.Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie, poatepentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme.

Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã semanifeste din ce în ce mai puþin.

Ignorarea comportamentelor pozitive, adecvate ale copilului, duce lamanifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade).

Observarea ºi imitarea pãrinþilor Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora. De exemplu, dacã

copilul observã cã pãrintele þipã când este furios, este probabil ca ºicopilul sã foloseascã acceaºi strategie. Copiii ai cãror pãrinþi lovesc,vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovipe cei din jurul sãu. Comportamente precum þipatul, înjurãturile,lovirea, sunt comportamente învãþate.

Exercþiu pentru pãrinþi:Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acelecomportamente proprii, care sunt similare cu ale copilului – atât compor-tamentele funcþionale, adecvate, cât ºi pe cele disfuncþionale, neadecvate.

Comportamentele funcþionale ale pãrinþilor, similare cu cele ale copiilor

Ex. atunci când sunt furios merg înaltã camerã sã mã liniºtesc; copilulmeu face acelaºi lucru, merge încamera lui sã se liniºteascã atuncicând este furios;........................................................................................................

Comportamentele disfuncþionaleale pãrinþilor, similare cu cele ale copiilor

Ex. atunci când sunt obosit ºi iritatþip dacã mã deranjeazã ceva saucineva; observ cã Maria face acelaºilucru, þipã când fratele ei îi iajucãria.........................................................................................................

93


III. ABC-ul comportamental – instrument deînvãþare comportamentalã destinat pãrinþilorºi educatorilorAºa cum este descris pe scurt în primul capitol, modelul ABC este

un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extremde eficient. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutãsã înþelegem comportamentul copilului, vom analiza situaþia de mai jos:

George, un bãiat de 4 ani, este afarã ºi se joacã cu prietenii lui; la unmoment dat, unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit latelevizor, iar ceilalþi încep sã râdã. George merge acasã, unde îi gãseºte pebunicii lui; dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen, buniciirâd, copilul fuge la el în camerã. Au trecut deja 4 sãptãmâni, iar pãrinþii luiGeorge sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar înprezenþa musafirilor.

Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãmurmãtoarele:

Exerciþiu pentru pãrinþi:Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus. Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic? Dupã realizarea acestui exerciþiu, completati fiºa a doua cu un comportamentproblematic al copilului d-voastrã. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauzacomportamentului?


Antecedenteimediate

Compor-tament Consecinþe Efect

Când apare?Unde apare?Cu cineapare?Când nuapare?Unde nuapare?Cu cine nuapare?

„rostireacuvântuluiobscen”

Ce seîntâmplãimediatdupã?

94

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme compor-tamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestãmai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab., 2004).

Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal TwinStudy” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþãde copil este un factor de risc în apariþia problemelor decomportament la copii – variabilã confirmatã.

Recomandãri pentru pãrinþi10 paºi cheie în disciplinarea copilului

1. Recompensarea verbalã imediatã - îi spun concret în cuvinte:„excelent desen”, „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe frateletãu.”

2. Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºiimportant.Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sãle cereþi sfatul, sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã, sã îlimplicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi.

3. Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentuluiÎntrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie.Dacã adulþii intervin când nu este nevoie, îi luãm copilului ºansa dea învãþa din consecinþele propriilor acþiuni. Aplicând consecinþelenaturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitateapropriului comportament. Aplicarea acestei metode se face doar însituaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol. De exemplu,


Antecedenteimediate



..................


95


când copilul nu îºi strânge jucãriile, consecinþa logicã este cã sepoate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se potpierde sau se pot strica.

4. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentuluiUneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru aputea fi folosite. În acest caz, consecinþele logice sunt eficiente.Pentru a fi eficientã, o consecinþã trebuie sã fie în mod logiclegatã de comportamentul copilului. De exemplu, dacã copilulstricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentruceea ce a fãcut, copilul poate sã aibã resentimente. Dacã îireturnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitãsumã din banii de buzunar, pentru a acoperi paguba ºi pentru a-ipermite copilului sã scape de datorie, acesta va reuºi sã vadãlogica acþiunii de disciplinare.

5. Retragerea din conflictUneori, în situaþii de conflict, este eficient sã scoatem copilul dincontext pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentulproblematic numai dupã ce s-a liniºtit.

6. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanãExersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºicomportament. Comportamentul este cel care vã afecteazãemoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. Evitaþi folosireaetichetelor cum ar fi „rãu”, „obraznic”, „neascultãtor” etc.

7. Fii blând dar ferm în acelaºi timpAsigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã aiun ton adecvat, moderat dar ferm. Orice regulã faþã de care noinu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã.

8. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat!Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlulasupra situatiei. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sãopreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. Adeseacopiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi.

9. Fii consecventDacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. nu cumpãrãm bom-boane când mergem la magazin), nu ceda în faþa rugãminþilor,lacrimilor, cererilor cu insistenþã, protestelor. Copilul tãu va învãþasã te respecte mai mult, dacã tu acorzi importanþã, semnificaþiecelor spuse de tine.

10. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copiluluiExerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acestaface un comportament pozitiv sau de fiecare datã când faceprogrese sau învãþã un comportament nou.

96

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

IV. Când copilul „nu vrea”! Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu

structurat prin rutine de comportament - ora mesei, ora de culcare,ora de plimbare, de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã seîntâmple, sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple.Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ceavem de fãcut. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decâtacasã unde de regulã ne relaxãm. În mod similar, ºi pentru copil estemai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îiactiveazã/ reaminteºte comportamentul.

Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie derutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale!

Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele ºi sã urmeze instrucþiunile?Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea

ce le cerem. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurãne schimbã comportamentul.

Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc, cum ar fifumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul estenesãnãtos, aceastã informaþie NU schimbã comportamentul.

Copiii de vârstã preºcolarã, devenind mult mai independenþi, aunevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. Prin consecinþelepropriilor lor alegeri, copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sãreacþioneze într-un context sau altul.

Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã?Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a

faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii înlocul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”.Implicarea copilului în decizie, prin oferirea de alternative (poþi sã teîmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi), îlajutã pe copil sã ia decizii responsabile.

Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriuluicomportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºiasumarea propriilor decizii.

97


De ce unii copiii refuzã sã facã ceea ce le spun pãrinþii?Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament.

Uneori se întâmplã ca, copilul sã refuze ca metodã de a scãpa desarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu, sã-ºi strângã jucãriiledupã ce a terminat jocul). Este important ca pãrinþii sã fieconsecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor decomportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. În altesituaþii, solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºiface dificilã respectarea sarcinilor. De exemplu, dacã unui copil i sespune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatãprea general pentru un copil de 3-4 ani.

O altã explicaþie a acestui comportament de refuz esteneimplicarea lui în decizie. De exemplu, dacã îi spunem copilului „du-te ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoiade predictibilitate) ºi ce va face el acolo, atunci e mai probabil sãrespingã ceva vag ºi general, care îi dã o stare de nesiguranþã.

Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi?Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. Este foarte important

sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pecare le aºteptaþi sã le facã copilul). Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþipregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. Nu esterezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. Cânddoriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã, când este posibil, lãsaþicopilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respec-tiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare.Dacã apare o problemã de comportament, actionaþi imediat.

Vorbiþi cu copilul aproape de el, în proximitatea lui fizicã. Cândîi vorbiþi copilului, aplecaþi-vã la nivelul lui, stabiliþi contactul vizual(priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i captaatenþia. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã(strigaþi), fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul, poateînþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu esteimportant pentru d-voastrã.

Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. Fiþi foarte specific, spuneþiexact ce doriþi sã facã copilul. De exemplu, “Diana, este timpul sãmergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele, te rog!” Dacã doriþi sãopriþi copilul din ceea ce face, asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului cepoate sã facã în schimb. De exemplu, „Dorin, opreºte-te cu cãþãratulpe mobilã. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!”

98

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Daþi timp copilului sã coopereze. Daþi copilului timp sã înceapãceea ce i-aþi cerut. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Staþiaproape de copil ºi uitaþi-vã la el.

Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. Spuneþi-i copilului cãapreciaþi ceea ce a fãcut. Fiþi foarte specific. De exemplu, “ Eliza,mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!”

Repetaþi cererea. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã(de ex. sã se pregãteascã de culcare), repetaþi încã o datã cerereadacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. Dacã i-aþi cerutcopilului sã se oprescã dintr-o activitate, nu mai repetaþi cererea.

De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã, oferindu-iposibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege.

99


ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII

n de ce au copiii momente de furien cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor.

I. Despre furie Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie, ca o etapã în

dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. În aceste momente, copiiiîncearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitãfrustrare. Cel mai adesea, furia se exprimã în episoade scurte de 5-10min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului,strigãtelor, miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor, dar poatedura ºi o orã. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionareaunor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþareacopilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie.

Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului

Când devine problematic acest comportament?Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani,

când 80% dintre copii manifestã acest comportament. Putem vorbide un comportament problematic când, dupã vârsta de 4 ani, copilulmanifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile încare furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru aobþine ceea ce îºi doreºte (ex. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face ocrizã de furie în magazin, ºtiind cã pãrintele, ca sã evite situaþiajenantã, îi va cumpãra acea jucãrie).

De ce au copiii accese de furie?Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. Datoritã

posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor,copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi(foame, somn, atenþie, joacã etc). Identificând corect cauza, pãrinþiipot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. dacãcopilului îi este foame, i se dã mâncare).

Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. „copilul ºi-apierdut jucãria preferatã”). Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºiironizarea lui (ex. ”plângi ca un bebeluº, lasã teatrul!”) afecteazãdezvoltarea emoþionalã a copilului.

100

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºipot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportamentnedorit de ei, dar cerut de pãrinte (ex.le este dificil sã accepte cãpãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). Ei nu înþeleg de ce nupot întotdeauna sã atingã, sã guste, sã exploreze orice din jurul lorsau sã primeascã ceea ce-ºi doresc.

Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care aparefrecvent furia

Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental oatenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. „Crizele defurie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte oricepãrinte. Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþiepe care ei o oferã copilului, având valoare de recompensã, ceea ceconduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. Aceastaînseamnã cã, ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie dinpartea pãrinþilor, se va comporta în aceastã manierã: þipete, urlete,obiecte aruncate, contorsionãri violente ale corpului.

Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furieale copilului. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoareacopilului (ex. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie saupentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). Înaceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sãobþinã ceva (atenþia pãrintelui, o jucãrie pe care ºi-o doreºte, etc).

II. Cum învãþãm copilul sã-ºi controlezereacþiile de furie?Oferiþi copiilor exemplul personal. La acestã vârstã, copiii învaþã prin observare ºi imitare. Dacã veþi

reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie, ei vor învãþa acest modelde rãspuns. Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioaseale copilului. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex.bucuria se exprimã prin râs, mângâieri, îmbrãþiºãri, tristeþea ºi furiaprin plâns, etc).

Þineþi cont de particularitãþile de vârstã. Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul, ei folosesc furia ca un

mijloc de comunicare. Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprimenevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. dacã nu ajunge la ojucãrie - sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”).

101


Identificaþi corect cauza furiei. Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în

funcþie de cauza care le-a declanºat. Dacã furia apare ca urmare aunei pierderi (ex. ºi-a pierdut jucãria preferatã), ignorarea(neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. Copilul arenevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. Este nevoie sãliniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. Ignorarea supãrãriicopilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºimai mult decât atât, copilul poate învãþa sã devinã insensibil laemoþiile altor persoane (tristeþe, supãrare) deoarece în aceeaºimanierã a fost tratat ºi el.

Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceeace-ºi doreºte, ignorarea este o soluþie eficientã.

Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã. Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos), în prezenþa

copilului, pentru a-i permite acestuia sã observe comportamenteleasociate fiecãrei emoþii (ex.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã leimite. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi subformã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corectmodul în care se simte (ex. dacã copilul spune: “eºti cea mai reamamã din lume!”, puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foartesupãrat pe mine!”).

Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia. Când îi vorbiþi copilului, aplecaþi-vã la nivelul lui, stabiliþi contactul

vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-icapta atenþia.

Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventãpentru dobândirea controlului emoþional. Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie, prin

observarea comportamentului adulþilor ºi prin interiorizareaghidajului oferit de adulþi. Ca pãrinþi, trebuie sã aveþi în vedereurmãtoarele aspecte: n sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este

furios, nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs.), n sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul, n sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când

situaþiile frustreazã copilul (ex. când copilul este furios cã nupoate primi jucãria de sus, puteþi sã îi distrageþi atenþiaarãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate),

n sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocatfuria (ex. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã, sã te jocicu un alt joc vei mai fi la fel de furios?).

102

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie defrustrare. Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din

comportamentul copilului.

Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folositecu scopul de a obþine ceea ce vea?Refuzaþi calm, dar ferm îndeplinirea cererii copilului. De exemplu, dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de

acolo!”, rãspundeþi: “îmi pare rãu, dar nu þi-o pot cumpãra astãzi, amdiscutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã”ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. În acest modasiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. În cazcontrar el s-ar putea simþi respins, iar scopul este de a combatecomportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. Lãudaþicopilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nupoate face anumite lucruri.

Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei. Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã.

Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau unalt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!).

Folosiþi ignorarea. Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã,

plânge, se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte,nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi, nu-i adresaþi nici uncuvânt). Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã.Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. în magazinul cu jucãrii)luaþi distanþã faþã de el. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþitot timpul ce face. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimicdespre cele întâmplate. Dacã copilul foloºeste criza de furie caºantaj emoþional, în curând va renunþa sã mai folosescã aceastãtehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie).

Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani, care plânge cã nu primeºte

lucrul dorit de el, deºi i s-a explicat calm care este motivul pentrucare nu se poate (ex. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”), puteþi folosiconsecinþele logice. De exemplu, îi puteþi spune cã dacã nuînceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin, pânã se liniºteºte. În acestcaz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul undea avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur(stradã, maºini, etc.) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþiacelorlalþi oameni, care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri).

103


Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin, lãsaþi copilul

sã se liniºteascã 4-5 minute. Dacã copilul s-a liniºtit, intraþi înmagazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþicumpãrãturile. Dacã copilul acceptã, rugaþi-l sã vã ajute, dându-isarcini precise (ex. sã þinã lista de cumpãrãturi, sã punãcumpãrãturile în coº). Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat(ex. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Dacã dupã ce reveniþi înmagazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie, atunci nu vã rãmânedecât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm), sã-l scoateþi afarã dinmagazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatãcalma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturicu mijloacele de transport în comun). Este posibil sã aºteptaþi cevatimp pânã copilul se calmeazã, dar apoi mergeþi direct acasã. Pentruunii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie, deoarece lor le placesã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângãscopul lor nu era sã fie duºi acasã.

Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie(excluderea). În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin, ignorarea

nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþineatenþia celorlalþi oameni. În acest caz, dacã nici metodaconsecinþelor logice nu a funcþionat, puteþi încerca sã ieºiþi cu copiluldin magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Unii copiise liniºtesc mai greu. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºorºi sã vorbiþi calm cu ei.

Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. Ni se întâmplãtuturor. Eu sunt aici ºi te iubesc!”

Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NUcopilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtãfurios. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie caurmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. copilulþipã, dã din picioare, se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sãîi dea o jucãrie).

Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. Nu încercaþi sãfaceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi înbaie. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. acum eºti foartenervos, vei sta aici 3 minute pânã te calmezi, dupã care vom vorbi).

Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai micide trei ani. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþiani are copilul). Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facãun puzzle în camera unde are loc excluderea. Este important pentruel sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. Dacã copilulîncearcã sã reducã timpul de excludere, îl puteþi întoarce cu calm la

104

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã,trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). Dacã copilul se întoarce lajocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã, aplicaþi încã o dataexcluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere.

Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat. Dupã ce a avut loc excluderea, dacã copilul s-a calmat, este

important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. Înprimul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze delocul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atâtpentru copil cât ºi pentru pãrinte). În funcþie de situaþie, daþi-icopilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. dacã a rãnit pecineva, sã-ºi cearã scuze, dacã a aruncat obiectele pe jos, sã leridice). Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi luasingur o pauzã sau un timp de liniºtire, folosind spaþiul respectiv,când simte nevoia sã se calmeze.

Cum putem preveni crizele de furie? ü Planificaþi activitãþile în avans. Planificaþi orice activitate cu

copiii: de exemplu, când mergeþi la cumpãrãturi, spune-þicopilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile decomportament în acel context.

ü Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vãde ea pentru a ghida comportamentul copilului.

ü Þineþi cont de starea în care se aflã copiii, nu-i scoateþi în oraººi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi

ü Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþiocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea.

ü Fiþi corect, trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþinedreptãþiþi.

De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emo-þionala a copilului. Identificaþi corect care este cauza comporta-mentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nuinfluenþeze sãnãtatea lui emoþionalã.

105


Paºi de succesü Oferiþi copiilor exemplul personal!ü Identificaþi corect cauza furiei!ü Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi

consecventã pentru dobândirea controlului emoþional!ü Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante!ü Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului! ü Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei!ü Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu

pun copilul într-o situaþie riscantã!ü Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale!ü Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie

(excluderea)!ü Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur

metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze!ü Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul!

Exerciþiu pentru pãrinþi:Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment defurie al copilului d-voastrã. Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrãaþi trãit un acces de furie. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copiluld-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie?


Antecedenteimediate



un acces de furie


106

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

ªEDINÞELE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR

n Împãrþirea jucãriilorn Disputele ºi agresivitatean Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului.

I. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile sau lucrurile cu ceilalþiA împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate

socialã. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi formaaceastã abilitate. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivicu lucrurile lor. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilniccu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cuceilalþi. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altorcopii, îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzãsã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. Problemele apar când înfamilie sunt doi sau mai mulþi copii, când vin în vizitã alþi copiii, sauîn locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui.

Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul lafel cã ei. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. În pluscopiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii, dar laînceput preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. În modnormal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joacecu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cãlucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri.

Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsaabilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi?Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-isupravegheaþi. Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i

în activitãþi diferite, lãsând un spaþiu între ei. În mod regulat esteindicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi, sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþipentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!)

Fiþi corect. Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei.

Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã, nu permiteþisã o ia pe principiul “dã-i lui, cã este mai mic”. Învãþaþi copilul cel mic

107


sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. În funcþie de cât de binepoate sã se exprime verbal, va învãþa sã cearã jucãria fie printr-uncuvânt - ”te rog “ sau printr-o propoziþie - “te rog sã-mi dai jucãria”.Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celormai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã), ei sevor simþi frustraþi. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel.Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i deacelui mic din jucãriile lui. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sãvã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt.

Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe propriidumneavoastrã copii. Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile

de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecteregulile (ex. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã; când dorim sãne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai...”; cine smulge jucãriadin mânã, nu o primeºte; ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând).

Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi? Oferiþi un bun exemplu personal. Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. Faceþi exerciþii simple,

folosind materiale diverse (ex. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi dinporþia dumneavoastrã).

Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosireamaterialelor în comun. Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii, implicaþi-i în activitãþi care

presupun folosirea în comun a materialelor (ex. sã desenaþiîmpreunã cu o singurã cutie de culori, contruiþi un puzzle, construiþiun bloc). Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dauunul altuia materialele.

Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata. De exemplu, implicând copiii într-o activitate de desen în care se

pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate, îi puteþi învãþa cumsã facã schimbul de creioane. Regula de a obþine creionul este: ”Îmidai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA, copilul care a cerutmultumeºte ºi primeºte creionul; pentru rãspunsul NU, ÎNCÃ NU AMTERMINAT, copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timppot colora altceva.”

Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii facschimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortuldepus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinãrândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul dela George).

108

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cucopilul la schimbul de creioane.

Subliniaþi importanþa acestui comportament social. Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii

privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi(ex. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foartebucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sãdãm jucãrii altor persoane).

Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii. Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul, împarte

obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui:“Fetelor, ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana, eºti draguþã cã ai lasat-o pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!”

Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãriadin mânã unui copil. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacãvedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil. Mergeþispre el ºi imobilizaþi-i mâna. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cãtrebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. Lãudaþi copilulpentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul. “Bravo, Corina! Aiaºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc cândai primit jucãria de la George”

Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sãîmpartã jucãriile cu ceilalþi?Spuneþi copilului ce sã facã. Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta

jucãrie, daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius,nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei, cât timp Corina se joacã cu ea”ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”.

Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple. De exemplu: - Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã; - Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie, spunem: te rog sã-mi dai...; - Cine smulge jucãria din mâna altui copil, nu o primeºte pentru

o anumitã perioadã de timp (câteva minute); - Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã. În cazul copiilor mai mari, peste 4-5 ani, se poate stabili ca regulã

generalã, sã folosescã formula “te rog sã-mi dai...” pentru a obþineceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii:dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ, va spune “mulþumesc”;

109


dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu, încã nu am terminat”copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi întretimp pot face altceva”. Acest ultim rãspuns este foarte greu de datde cãtre copiii mai mici de patru - cinci ani deoarece ei vãd lucruriledoar din perspectiva proprie. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel caei. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþaimediatã de a se juca cu un lucru. Ei pot sã-ºi orienteze singuriatenþia spre un alt obiect, o altã activitate, doar dacã anterior auexersat cu adultul aceastã tehnicã.

Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde, folosiþi

consecinþele logice. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei, deexemplu, luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþicopilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingeaCorinei”, consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã sejoace cu mingea”.10 minute de întrerupere a unei activitãþi estedestul de mult pentru un copil. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Nudiscutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). Pur ºi simplu aplicaþiconsecinþa.

Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã. Dupã ce timpul a expirat, reîntoarcerea copilului la activitatea sau

jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a sejuca. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã dinnou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea,repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fiimposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai jucacu acea jucãrie în cursul zilei respective; aþi mai putea folosi deasemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea).

Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea(scoaterea copilului din situaþie). Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria,

la o orã dupã folosirea consecinþei logice, folosiþi ”timpul deliniºtire”. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºiai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercatsã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul deliniºtire “.

Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copiluluiºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioadascurtã de timp. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. Anunþaþi-l cã trebuiesã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Dacã copilul arepeste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai statliniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”.

110

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-apetrecut comportamentul problematic, pentru puþin timp. Trimiteþicopilul într-o altã camerã, care sã nu prezinte nici un risc (ex. îndormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute(numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani aicopilului). Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiiimai mici de 3 ani. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire.Reamintiþi copilului, chiar dacã este supãrat sau furios, cã nu sepoate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. sã sejoace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat.

Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care odesfãºura anterior momentului excluderii. Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã,

permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplicaexcluderea. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sãse comporte adecvat. Lãudaþi comportamentul copilului dacãîmparte jucãriile cu ceilalþi copil, îºi aºteapã rândul, coopereazã.Dacã problema apare din nou, repetaþi “timpul de liniºtire” ºiexcluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sãîmpartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul.

Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartãjucãriile cu ceilalþi, în situaþiile în care problemeleapar în absenþa dumneavoasta?Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar

dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizatcine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. Încercaþi sã evitaþi sãdaþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria cândacesta protesteazã. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foartetare poate obþine ceea ce vrea, folosind aceastã metoda ºi pe viitor.Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru aobþine o reacþie. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-aîntâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Copiii de 2-4 ani nu suntcapabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat.

Pentru copiii mai mari, peste patru ani, aceastã disputã poate ficontextul propice în care, cu ajutorul dumneavoastrã, sã înveþemodalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarteimportantã).

111


Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid, opriþi activitateacopiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare:

1. Descrierea faptelor, fãrã a-i învinovãþi (ex. Ionuþ mi-a smulsjucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). Ca pãrinte, trebuie sã-i învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nudespre persoanã, sã evite blamarile ºi etichetarile.

2. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-aîntâmplat (ex.Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovitcu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã acopilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate.

3. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putearezolva situaþia (ex. Ionuþ ºi Mihai, cum credeþi cã puteþi facesã rezolvaþi cearta dintre voi?)

4. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problemaatunci când copiii se luptã pentru o jucãrie:- Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex.“Andrei ºi

Robert, opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile.Andrei, tu te joci primul timp de cinci minute! Robert, tuaºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe niciunul dintre copiii. Fiecare trebuie sã primeascã în timpposibilitatea de a se juca primul cu jucãria.

- Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo,Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumosmulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”.

- Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi niciun cuvânt dacã plâng sau protesteazã).

- Dacã problema continuã, luaþi jucãria disputatã. Dupã 5minute, o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cinese va juca primul ºi cine va aºtepta. Lãudaþi copilul pentrucã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul.

- Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îiseparaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire”sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiuniledescrise anterior.

- Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã, dupã ce timpulalocat liniºtirii a expirat, pentru a le da ºansa sã se comporteadecvat. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile, coopereaza ºiîºi aºteaptã rândul; ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã!“Bravo, Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foartefrumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”.

De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti, ci devin cu ajutorul ºi ghidareadumneavoastrã.Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale(ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti, sã-ºi astepte rândul, sãcoopereze)

112

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Paºi de succesü Trataþi copiii în mod egal.ü Implicaþi copiii în activitãþi separate, atunci când nu îi puteþi

supraveghea.ü Oferiþi-le un bun exemplu personal.ü Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare, care presupun împãr-

þirea materialelor ºi aºteptarea rândului, când puteþi sã-isupravegheati.

ü Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea.ü Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un

comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex.smulge jucãria din mânã).

ü Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul.ü Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul, fãrã sã

favorizaþi pe cineva.ü Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a

conflictelor.ü Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor.ü Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã

jucãriile ºi nu respecta regulile.ü Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul

protesteaza sau refuzã sã împartã.ü Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o

desfãºura înainte, pentru a avea ºansa sã se comporteadecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi, sã îºi astepte rândul).

II. Disputele ºi agresivitateaEste un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în

conflict ºi sã se certe. Cel mai mare risc care apare atunci cândcopiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. Dacã nu intervenim detimpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate desoluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a eliminamodalitãþile agresive, consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fidezastroase. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din parteapãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºide a-ºi rezolva conflictele.

Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã?Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt:

lovirea, împingerea, smulgerea jucãriei din mânã, trasul de pãr,adresarea de cuvinte nepotrivite, cearta pe jucãrii etc.

113


Când agresivitatea devine o problemã?Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al

copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltãlimbajul; creºte agresivitatea verbala, care se manifestã prin certuride la jucarii ºi obiecte. Reacþiile agresive devin o problemã înmomentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cão modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: aobþine o jucãrie, a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. În plus,comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate, careinclud agresivitate faþã de animale, alþi copii sau proprietatea altuia,pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalatde timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþãºi la vârstã adultã ( Loeber, Lahey, & Thomas, 1991)7.

De ce se bat copiii?Copiii se bat sau devin agresivi datoritã : § Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se

întamplã aºa cum vor ei. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinãde regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii, înamânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau dea face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi,ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. Abiadupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazão scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazãatât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-unmod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºiamâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã seimplice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult).

§ faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare aconflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºteexprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc.

§ geloziei ºi competiþiei, în special cu fraþii sau surorile.§ dorinþei de a testa reacþiile celor din jur; ei pur ºi simplu vor

sã vadã ce se întamplã, agresivitatea de regulã declanºând oreacþie puternicã din partea victimei.

§ dorinþei de a obþine ceea ce vor; de exemplu în aceastãmanierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãriesau poate obþine atenþia pãrinþilor.

§ modelului pe care îl observã ºi îl îmitã; dacã copilul observãcã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc, el va fi maipredispus sã se comporte în acest mod când se va confruntacu o problemã similarã.

7 Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiantdisorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390

114

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Uneori, pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea dinjoacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Dacã limta nu esteclar trasatã, va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþiadecvate, paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezovaproblemele cu care se confruntã.

Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi în cadrul jocului ?Explicaþi copilului regulile. Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze

comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul.Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur.Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºinu “ce sã nu facã”.

De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi; ne aºteptãm rândul; cumâinile putem sã ne atingem uºor, sã ne mângâiem; folosim voceade interior când vorbim unii cu ceilalþi.

Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul sã-ºi aºtepte rândul. Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împartã

lucrurile/jucãriile cu ceilalþi, sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºiaºtepte rândul. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea, deexemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie,“de-a magazinul”, în care copilul are posibilitatea de a învãþacomportamente diverse cum ar fi: formulele de salut, cum sãformulez o cerere “vã rog sã-mi daþi... mulþumesc!”, sã îºi aºtepterândul etc.

Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat). Când copilul respectã regulile jocului, împarte jucãriile cu ceilalþi

copii ºi coopereaza cu ei, acordaþi-le atenþie. Vorbiþi cu copiii ºiîntrebaþi-i despre ceea ce fac. De exemplu : “ Aþi construit un turnuriaº împreunã. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiiispecific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi, Dragoº!”

Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare a unui comportament nou. În special la început, în etapa de învãþare a comportamentului

nou, de exemplu, când învaþã sã îºi aºtepte rândul, sã formuleze ocerere, sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului, acordaþi copiilor,timp de câteva zile, recompense speciale. Acestea ar putea fi: opoveste, un joc, o bãutura preferatã, o prãjiturã. Spuneþi-le copiilorcât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã.

115


Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele. Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi

înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. Unii copii pot avea dificultãþiîn comunicarea dorinþelor. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vorfolosind câteva cuvinte. De exemplu îi puteþi spune “Robert, spune-iDianei cã trecut rândul ei, ºi este rândul tãu acum”. Lãudaþi copilulpentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte.Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cinese joacã primul cu jucãria: “Fetelor, trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Cinese joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Evitaþisã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe elpentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã, lãudaþi copilulpentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul.

Cum gestionãm situaþiile în care copiii se luptã/îºi disputã cevaAcþionaþi imediat. Când observaþi orice semn de intrare în conflict, acþionaþi cu

rapiditate.

Spuneþi copiilor ce sã facã. Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi

Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru aþine pãpuºa în braþe!”. Este contra-recomandat sã spuneþi copiluluice sã nu facã, de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !”Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi.

Folosiþi consecinþele logice. Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut, folosiþi o consecinþã

logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Când este posibil,retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþicopilului de ce aþi acþionat astfel. Dacã problema începe de la uncopil care refuzã sã împartã o jucãrie, luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilaltsã se joace cu ea. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii carenu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie, folosiþio consecinþã adecvatã situaþiei. De exmplu, retrageþi jucãria sauactivitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi, nu aþi împãrþit maºinuþa,aºa cã, o voi pune sus timp de 5 min.” De regulã, 5-10 minute suntsuficiente pentru preºcolari. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Nudezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. Pur ºisimplu aplicaþi consecinþa.

116

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate. Dupã expirarea timpului, returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe

care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Astfel, le oferiþicopiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat(împãrþirea jucãriei, cooperarea în cadrul jocului etc). Lãudaþiîmpãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiileacestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie!Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptatfoarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”.

Când problema se repetã! Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi,

repetã comportamentul problematic, repetaþi aplicarea consecinþeilogice pentru o perioadã mai mare de timp (ex.retragerea jucãrieipentru tot restul zilei).

Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportãagresiv (lovesc un alt copil, îl trag de pãr, îl împing)? Acþionaþi imediat. Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte, trage de pãr,

împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate.

Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie sau farã intenþie. Uneori, copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei

pentru a ajunge la o jucãrie, ca urmare a faptului cã au o experienþãsocialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþelecomportamentului lor. Dacã adultul înþelege faptul cã împingereaunei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþieagresivã din partea acesteia, copilul nu poate sã facã acest lucru. Elnu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar puteareacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Dacãcopilul a împins un alt copil cu intenþie (ex.:l-a împins pe celãlalt copilpentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþiimediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Dacã copilul aîmpins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui, atunciputeþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost dingreºealã”. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiiinici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionateºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui.

Spuneþi copiilor ce sã facã. Adresaþi-vã copilului care agreseazã, pe un ton ferm, spunându-i sã

se opreascã din ceea ce face: “Mihai, opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facãîn schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã elface ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!”

117


Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentulcopilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii. De exmplu, cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor, sã ne

mângâiem, sã ne jucãm”.

Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul

de liniºtire”.

Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele socialeale propriilor lor comportamente: “Lucian, spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai,

cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovipe Lucian, crezi cã el se va mai juca cu tine?”

Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out). Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de

liniºtire“. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa:“Mihai, l-ai lovit din nou pe Lucian. Acum vei merge sã te liniºteºti!”.În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit, pentru operioadã scurtã de timp, într-un loc sigur, care nu prezintã riscuri ºinici nu îi oferã beneficii suplimentare, unde sã se poatã liniºti (ex.camera lui). Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timpde câteva minute, dupã care se poate întoarce la ceea ce fãceaanterior. Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie, nu deschideþiusa, ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul încare s-a liniºtit. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câtevaminute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului–1 minut pentru fiecare an), chiar dacã copilul pare supãrat saufurios. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit, îi puteþi spune:“Pentru cã te-ai liniºtit, poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”.

Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat. Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire,

daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii.Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comportaadecvat. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii(împarte jucãriile, cere adecvat o jucãrie, spune când îºi doresteceva, îºi aºteaptã rândul). În condiþiile în care copilul recurge din noula agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele, va fi nevoie sã repetaþiexcluderea. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori, pânã copilulva ajunge sã înlocuiascã comportamentele agresive cu celeadecvate. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii, sãpermiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-llãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive.

118

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltareacopilului mic. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani, pemãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar, pentru ca acest lucrusã se întâmple, este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui.

Paºi de succesü Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu

toatã seriozitatea, având în vedere consecinþele pe care le potavea la adolescenþã ºi la vârstã adultã.

ü Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv cape o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comporta-ment care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. cumsã formuleze o cerere, cum sã exprime ceea ce vrea, etc.).

ü Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºipe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv.

ü Implicaþi copiii în activitãþi separate, atunci când nu îi puteþisupraveghea.

ü Oferiþi-le un bun exemplu personal.ü Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare, care presupun

împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului, când puteþi sã-i supravegheaþi.

ü Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºicooperarea.

ü Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã uncomportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex.smulge jucãria din mânã).

ü Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul.ü Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul, fãrã sã

favorizaþi pe cineva.ü Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor.ü Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã

regulile ºi se comportã agresiv.ü Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã

agresiv în mod intenþionat.ü Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o

desfãºura înainte, pentru a avea ºansa de a se comportaadecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi, sã îºi astepte rândul,sã coopereze).

ü Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comporta-mentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate.

119


III. Vizionarea TV – factor de risc pentruprobleme comportamentaleConform unui studiu realizat pe un eºantion de 2.707 copiii

preºcolari cu vârste cuprinse între 2.5 ºi 5.5 ani, impactul vizionariiTV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale,variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea.

În acest sens, s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa înmod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstãfoarte fragedã (la doi ani sau mai micã), iar perioada de expunereeste mai mare de douã ore. Efectele expunerii timpurii (cazul în carecopilul se uitã la televizor mai mult de douã ore, în jurul vârstei dedoi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºilimiteazã, pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii, timpul alocatvizionãrii sub douã ore zilnic.

Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintãcopiii care s-au uitat la televizor zilnic, douã sau mai multe ore, petoatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºijumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent. Încazul acestor copii, pe lângã apariþia problemelor comportamentale,s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale.

Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorullor, prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. Înstudiul menþionat anterior, 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtateaveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme.

Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentrucopii. Pentru cele mai multe familii, reprezintã una din “jucãriile” pecare copiii o folosesc foarte des. De câte ori nu ne-am surprins copiiiabsorbiþi de micul ecran, uitând sã se mai joace, sã mai vorbeascã sausã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuiestimulatã prin activitãþi cât mai variate, afarã sau în exterior. Copilultrebuie sã alerge, sã sarã, sã meargã cu bicicleta, sã construiascã, sãse joace în nisip, sã deseneze, sã asculte muzicã, sã asculte poveºti,sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. Televiziunea oferã într-omãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. Este o activitatepasivã, care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersarea abilitãþilor sociale, cognitive, emoþionale ºi motrice.

Când devine o problemã vizionarea TV? Studiile aratã cã, în mica copilãrie, vizionarea pe o perioadã de

timp mai mare de 2 ore zilnic, poate sã conducã la apariþiaproblemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilorsociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii, de integrare înjoc, de rezolvare a conflictelor etc).

120

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Ce putem face? Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa televizorului.Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai

mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV, iar pentru copiii mai maride doi ani, timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic.

Oferiþi copilului un bun exemplu. Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o

activitate beneficã pentru el, dacã dvs. vã uitaþi în mod excesiv. Esterecomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã vaîndeletniciþi cu acest tip de activitate. Altfel poate deveniomniprezent. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special.Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni dinfamilie nu se uitã la televizor. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºisã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþimembrii familiei. Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã cecopiii s-au culcat.

Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii. La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele.

Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modelezecomportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc,care se ajutã reciproc, care se joacã împreunã, care îºi rezolvãconflictele pe cale paºnicã). Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filmeºi discutaþi comportamentul personajelor punând accent peconsecinþele lor în plan social. Este contraindicat sã lãsaþi copilul laacestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã).Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei maivulnerabili (Bushman, 2001). Acest lucru se întâmplã din cauzã cã :

- sunt mult mai uºor impresionabili;- nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real;- nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei;- învaþã observând ºi imitând;

Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor estesã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nuexistã abuzuri fizice sau verbale.

Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat. Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit

program (selectat de dvs.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (laemisiuni selectate tot de dvs). Dacã alege cea de-a doua varintã îiputeþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau“te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”.

121


Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectãînþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV.Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în

mod automat. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc cândsunteþi acasã, astfel încât sã-i puteþi supraveghea.

Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli. Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat

(menþionaþi momentul, în funcþie de alegerile fãcute de copil pevariantele date de dvs.) ”

Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie. De exmplu, consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide

televizorul în afara timpului special alocat, ar putea fi reducerea timpuluide vizionare cu 5-10 min. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºizi, se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã.

Dupã expirarea timpului alocat vizionarii, închideþi imediat televizorul.

Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber. Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã

creativitate pentru a putea concura cu el. Câteva sugestii vã pot ajutaîn acest sens:ü Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind

desenul). Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”.Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã decãtre copil (ex.pe frigider). Încurajaþi copilul sã consulte listaori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentrua-ºi alunga plictiseala. În cazul în care copilul întâmpinãdificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac, oferiþi-iposibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþicare îi plac: picturã, colorat, decupare, ascultat muzicã,confecþionare obiecte din hârtie, carton, lipire,modelaj, puzzle,inºirare mãrgele sau paste fãinoase, jocuri de construcþie,ascultat poveste, etc.

ü Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. Învãþaþi-i ghicitori (copiilorle plac foarte mult).

ü Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. Copiilorle place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii, decât sã seuite la un desen animat. Chiar dacã timpul dvs. este preþios, separe cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor.

ü Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru.

Controlaþi mediul copilului. Locul televizorului trebuie sã fie încamera de zi sau în sufragerie, în niciun caz în dormitorul copilului.Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul

lor, prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire.

122

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copiiºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. Dacã privimlucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelorde care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersaabilitãþile - cognitive, emoþionale, sociale, motrice, vizionarea TVrãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferãºansa de a se dezvolta corespunzator.

Paºi de succesü Oferiþi copilului un bun exemplu. ü Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa

televizorului.ü Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii.ü Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat.ü Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã

înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV.ü Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli.ü Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie.ü Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber.ü Controlaþi mediul copilului. Locul televizorului trebuie sã fie în

camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului.

Exerciþii pentru pãrinþi: 1. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice alecopilului lor din perspectiva lui. 2. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frec-venþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp),intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10), durata comporta-mentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupãapariþia stimulului activator). 3. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentrustadiul lui de dezvoltare, este un comportament rezultat al temperamentului, esteun comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportamentrezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate. 4. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre compor-tamente. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. “este prea activpentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. “iarvrea sã mã enerveze, copilul ãsta e rãu”). 5. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente proble-matice ca exerciþiu de modificare comportamentalã.6. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul saudouã comportamente.

123


BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ

Dadds, M. R., Mullins, M. J., McAllister, R. A., Atkinson, E. R. (2002). Attributions,affect, and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study, Child Abuse &Neglect, Nr. 27, pag. 21–45;

Dietz, T.L., 2000, Disciplining Children: Characteristics Associated with the use ofcorporal punishment, Child Abuse and Neglect, Vol. 24, Nr. 12, pag. 1529-1542;

Fox, N.A., Henderson, H.A. ºi colab., 2001, Continuity and Discontinuity of BehavioralInhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences acrossthe First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21;

Fox, N.A., Henderson, H.A, 1999, Does Infancy matter? Predicting Social behaviorFrom Infant Temperament, Infant Behavior and Development, Vol. 22, Nr. 4, pag.445-455;

Lorber, M.F., O Leary, S.G., 2005, Mediated Path to Overreactive Discipline: MothersExperienced Emotions, Appraisals, and Physiological Responses, Journal ofConsulting and Clinical Psychology, Vol. 73, Nr. 5, pag. 972-981;

Maccoby, E.E., 2000, Parenting and its effect on children: on reading and misreadingbehavior, Annual Review of Psychology, pag. XIV;

Milner, J.S., 2003, Social information processing in high-risk and physically abusiveparents, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 7–20;

Schwartz, C E. ºi colab., 2003, Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: AdultAmygalar Response to Novelty, Science, Vol. 300, pag. 1952-1953;

Shore, R. Rethinking the Brain,1997;Aucoin, J., Katherine, Frick, J. Paul, Doug Bodin, S., (2006) Corporal Punishment and

Child Adjustment, Journal of Applied Development Psychology, 27, p.527-541;Banez, G. A., & Compas, B., E., (1990), Children’s and parents’ daily stressful events

and psychological symptoms, Journal of Abnormal Child Psychology, 18, 591-605;Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to

behavior problems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33;Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families

with toddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66,629-642;

Cynthia S. Kamila B. Mistry, MPH; Minkovitz,(2007) Children’s Television Exposureand Behavioral and Social Outcomes at 5.5 years: Does Timing of ExposureMatter?” , Issue of Pediatrics;

Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S.,(1995)Association among daily hassles,coping, and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of ClinicalChild Psychology, 24, 311-319;

Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Dailyhassles, child temperament, and social adjustment in preschool, Early ChildhoodResearch Quarterly 18, 376-395;

Critchley, R. Christine, Sanson, V. Ann, (2006), Is parent disciplinary behavior enduringor situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextualinfluences on power assertive and inductive reasoning behaviors, Journal ofApplied Development Psychology, 27, 370-388;

124

Vârs

ta p

reºc

olar

ã. G

hid

pent

ru p

ãrin

þi

Dadds, M. R., Mullins, M. J., McAllister, R. A., Atkinson, E. R. (2002). Attributions,affect, and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study, Child Abuse &Neglect, Nr. 27, pag. 21–45;

Dietz, T.L., 2000, Disciplining Children: Characteristics Associated with the use ofcorporal punishment, Child Abuse and Neglect, Vol. 24, Nr. 12, pag. 1529-1542;

Fox, N.A., Henderson, H.A. ºi colab., 2001, Continuity and Discontinuity of BehavioralInhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences acrossthe First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21;

Fox, N.A., Henderson, H.A, 1999, Does Infancy matter? Predicting Social behaviorFrom Infant Temperament, Infant Behavior and Development, Vol. 22, Nr. 4, pag.445-455;

Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, ChildDevelopment, 58, 505-529;

Jenkin, J., M., & Smith, M.A., (1991). Marital disharmony and children’s behaviorproblems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. Journal of ChildPsychology and Psychiatry, 32, 793-810;

Lorber, M.F., O Leary, S.G., 2005, Mediated Path to Overreactive Discipline: MothersExperienced Emotions, Appraisals, and Physiological Responses, Journal ofConsulting and Clinical Psychology, Vol. 73, Nr. 5, pag. 972-981;

Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositionaldefiant disorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390;

Maccoby, E.E., 2000, Parenting and its effect on children: on reading and misreadingbehavior, Annual Review of Psychology, pag. XIV;

Milner, J.S., 2003, Social information processing in high-risk and physically abusiveparents, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 7–20;

Rodriguez, C.M., Richardson, M.J., 2007, Stress and Anger as Contextual Factorsand Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk,Child Maltreatment, Vol. 12, No. 4, 325-337;

Strauss,C., C., Forehand, R., Smith, K.,& Framme, C.,L.,(1986), The associationbetween social withdrawal and internalizing problems with children, Journal ofAbnormal Child Psychology,14, 252-535.

Schwartz, C E. ºi colab., 2003, Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: AdultAmygalar Response to Novelty, Science, Vol. 300, pag. 1952-1953.

Ghid pentru pãrinþi · împreunã cu un profesor. Exemplu: un program de training al pãrinþilor...

Documents

Transcript of Ghid pentru pãrinþi · împreunã cu un profesor. Exemplu: un program de training al pãrinþilor...