Ghid introductiv CLP

Ghid introductiv privind Regulamentul CLP CLP este Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor (CLP)

2

AVIZ JURIDIC

Acest document cuprinde instrucţiuni privind Regulamentul (CE) nr. 1272/2008

(Regulamentul CLP). Utilizatorilor li se reaminteşte însă că textul regulamentului CLP reprezintă singura referinţă legală autentică şi că informaţiile din acest document nu

constituie îndrumare juridică. Agenţia Europeană pentru Produse Chimice nu răspunde de conţinutul prezentului document.

DECLINAREA RESPONSABILITĂŢII

Aceasta este traducerea de lucru a unui document al cărui original este în limba engleză. Traducerea şi controlul completitudinii sale au fost efectuate de Centrul de Traduceri

pentru Organismele Uniunii Europene. Conţinutul ştiinţific/tehnic va fi revizuit. Vă rugăm să luaţi la cunoştiinţă că numai versiunea în limba engleză, disponibilă de asemenea pe acest

site, este versiunea originală.

ISBN: nu este disponibil deocamdată

ISSN: nu este disponibil deocamdată

Referinţă ECHA: ECHA-09-G-01-RO

Dată:

Limba: RO

© Agenţia Europeană pentru Produse Chimice, 2009 Reproducerea este autorizată, cu condiţia menţionării sursei.

PREFAŢĂ Acest document oferă instrucţiuni privind elementele şi procedurile principale stabilite prin noul Regulament (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor (Regulamentul CLP sau, pe scurt, „CLP”) care a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009 în ţările UE şi care urmează să intre, de asemenea, în vigoare în viitorul apropiat în Norvegia, Islanda şi Principatul Liechtenstein. Prezentul document reprezintă modulul 1 al instrucţiunilor generale referitoare la Regulamentul CLP. Acest modul 1 de instrucţiuni se adresează în principal furnizorilor, adică producătorilor de substanţe, importatorilor de substanţe şi amestecuri, utilizatorilor din aval, distribuitorilor de substanţe şi amestecuri şi producătorilor şi importatorilor anumitor articole. Deşi se estimează că cititorii acestui ghid nu au experienţă activă în domeniul clasificării substanţelor şi amestecurilor, se presupune că deţin cunoştinţe de bază referitoare la prezentul sistem de clasificare şi etichetare, aşa cum este reprezentat prin Directiva 67/548/CEE privind substanţele periculoase şi Directiva 1999/45/CE privind preparatele periculoase. În elaborarea acestui document, obiectivul a fost prezentarea conţinutul său juridic şi tehnic într-un format uşor de asimilat, pentru a permite o orientare rapidă şi eficace asupra obligaţiilor care decurg din regulamentul CLP. În vederea clasificării şi etichetării în conformitate cu criteriile date şi pentru informarea cu privire la aspectele generale referitoare la toate clasele de risc, se recomandă consultarea textului juridic propriu-zis, inclusiv a anexelor acestuia, împreună cu instrucţiunile mai specializate prezentate în modulul 2 al instrucţiunilor generale privind regulamentul CLP. Este de asemenea posibil să fie necesară respectarea regulamentului REACH. De aceea, pe parcursul acestor instrucţiuni au fost evidenţiate obligaţiile relevante din cadrul regulamentului REACH care sunt pertinente în contextul regulamentului CLP. În plus, sunt precizate acele ghiduri referitoare la regulamentul REACH care pot fi utile în aplicarea regulamentului CLP. Acest document a beneficiat în mare măsură de experienţa şi cunoştinţele experţilor din statele membre şi ale experţilor părţilor interesate, care au dovedit un angajament puternic faţă de proiectul legat de modulul 1. Comisia şi Agenţia Europeană pentru Produse Chimice îşi exprimă recunoştinţa pentru numeroasele contribuţii valoroase primite. Sperăm că acest document vă va ajuta să respectaţi obligaţiile impuse de noul regulament.

3

Instrucţiuni de bază privind Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor

4

Cuprins Pentru a vă ajuta să vă orientaţi în cadrul acestui ghid, este prezentat un cuprins (Figura 1), ale cărui

versiuni simplificate se regăsesc pe marginea fiecărei pagini.

Figura 1: Orientare în cadrul prezentului ghid

Subiect Secţiunea (Pentru a vă deplasa la o anumită secţiune, folosiţi butonul stâng de la mouse pentru a face clic pe titlul secţiunii dorite)

Pagina

1. Introducere 6

2. Rolurile şi obligaţiile din cadrul CLP 10

3. Pregătirea pentru CLP 18

4. Tranziţia la CLP 21

5. Asemănări şi deosebiri între DSD / DPD 25

Iniţiere

6. DSD / DPD şi CLP – comparaţia principalilor termeni

32

7. Caracteristici generale ale clasificării 37

8. Folosirea clasificărilor armonizate 41

9. Folosirea tabelelor de corespondenţă 44

10. Surse de informaţii 46

11. Rolul testării în cadrul CLP 50

12. Clasificarea substanţelor 53

Clasificarea pericolelor

13. Clasificarea amestecurilor 58

Instrucţiuni de bază privind Regulamentul (CE) no 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor

5

Figura 1: Orientare în cadrul acestui ghid (continuare)

Domeniul subiectului

Secţiunea (Pentru a vă deplasa la o anumită secţiune, folosiţi butonul stâng de la mouse pentru a face clic pe titlul secţiunii dorite)

Pagina

14. Etichetarea 61

15. Aplicarea regulilor de precedenţă pentru etichetare

72

16. Situaţii specifice de etichetare şi ambalare 75

Comunicarea pericolelor

17. Fişe cu date de securitate 78

18. Inventar de clasificare şi etichetare – notificarea substanţelor

80

19. Noi informaţii despre pericole 85

20. Cerere pentru utilizarea unei denumiri chimice alternative

88

21. Înregistrări şi cereri de informaţii 91

Urmărirea clasificării

22. Propuneri pentru clasificare şi etichetare armonizată

93

23. Legislaţie în aval – prezentare generală 98

24. Produse biodestructive şi produse de uz fitosanitar

101

25. Obligaţiile privind clasificarea conform regulamentului REACH

103

26. Forumuri pentru schimbul de informaţii despre substanţe (SIEF-uri)

105

REACH şi UE Legislaţie în aval

27. Ghiduri referitoare la REACH relevante pentru CLP

108

Anexa 1. Exemple rezultate din încercările pilot ale Sistemului Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor al Naţiunilor Unite (GHS)

Anexa 2: Glosar

Anexa 3. Surse suplimentare de informaţii

Anexe

Anexa 4. Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor al ONU (GHS) şi CLP


6

Iniţiere

1. Introducere

2. 2. Roluri şi obligaţii din cadrul CLP

3. Pregătirea pentru CLP

4. Tranziţia la CLP

5. Asemănări şi deosebiri între DSD / DPD






1. Introducere Despre acest ghid Acest ghid a fost creat pentru a vă ajuta să vă orientaţi în legătură cu cerinţele

Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea

substanţelor şi a amestecurilor (regulamentul CLP sau, pe scurt, CLP), care a intrat în

vigoare la 20 ianuarie 2009, a se vedea http://eur-

lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:L:2008:353:SOM:EN:HTML. Vă veţi putea familiariza

cu caracteristicile şi procedurile principale ale CLP; se recomandă însă să consultaţi

textul legislativ pentru detalii suplimentare şi pentru verificarea sensului. Cu privire la

criteriile de clasificare propriu-zise, se recomandă consultarea ghidului pentru

aplicarea regulilor regulamentului CLP de clasificare, etichetare şi ambalare a

substanţelor şi amestecurilor (modulul 2). Documentul furnizează de asemenea

instrucţiuni specifice în funcţie de substanţă, relevante pentru o anumită clasificare, de

exemplu clasificarea metalelor pentru mediul acvatic.

Numeroase prevederi ale CLP sunt strâns legate de prevederi ale Regulamentului

1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor

chimice (REACH) şi din alte documente ale legislaţiei comunitare. Cele mai relevante

legături cu regulamentul REACH, Directiva 98/8/CE privind produsele biodestructive şi

cu Directiva 91/414/CEE privind produsele de protecţie fitosanitară sunt explicate pe

scurt în secţiuni separate ale acestui ghid. În plus, legăturile cu REACH sunt

menţionate pe scurt în secţiunile individuale ale acestui document, când este cazul.

Cui se adresează acest ghid? Acest document a fost elaborat pentru furnizorii de substanţe şi amestecuri

(preparate) şi pentru acei producători sau importatori ai anumitor articole1 care

trebuie să aplice noile reguli de clasificare, etichetare şi ambalare conform

prevederilor regulamentului CLP. Furnizorii sunt producători de substanţe, importatori de substanţe sau amestecuri, utilizatori din aval, inclusiv formulatori (producători de amestecuri), reimportatori şi distribuitori, inclusiv comercianţi cu amănuntul care introduc pe piaţă substanţe sau amestecuri. (a se vedea

secţiunea 2 a acestui ghid). Acest ghid se adresează celor care dispun deja de o

înţelegere elementară a clasificării şi etichetării, fie datorită aplicării Directivei

67/548/CEE privind substanţele periculoase (DSD) şi Directivei 1999/45/CE privind

preparatele periculoase (DPD), fie datorită cunoaşterii Sistemului Global Armonizat de 1 Ca producător sau importator al unui articol, sunteţi afectat de CLP doar dacă produceţi

sau importaţi un articol exploziv, aşa cum este descris în secţiunea 2.1 a Anexei I la CLP sau dacă articolul 7 sau 9 din REACH stipulează înregistrarea sau notificarea unei substanţe conţinute într-un articol.

http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:L:2008:353:SOM:EN:HTML

http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:L:2008:353:SOM:EN:HTML


Clasificare şi Etichetare a Produselor Chimice al Organizaţiei Naţiunilor Unite (GHS al

ONU) (a se vedea mai jos). Acest document nu explică totul de la zero, dar încearcă

să ofere o prezentare generală a caracteristicilor noului regulament CLP.

Ce este CLP şi de ce necesar? Comerţul cu substanţe şi amestecuri nu este doar o chestiune legată de piaţa internă,

ci şi de cea internaţională. Pentru a facilita comerţul internaţional, protejând în acelaşi

timp sănătatea oamenilor şi mediul, pe parcursul a 12 ani, în cadrul structurii

Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au fost elaborate cu atenţie criterii armonizate

pentru clasificare şi etichetare, alături de principii generale pentru aplicarea acestora.

Rezultatul a fost denumit Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a

Produselor Chimice (GHS al ONU:

http://www.unece.org/trans/danger/publi/ghs/ghs_welcome_e.html).

Regulamentul CLP urmează diferitor declaraţii prin care Comunitatea şi-a confirmat

intenţia de a contribui la armonizarea globală a criteriilor de clasificare şi etichetare

prin încorporarea în legislaţia comunitară a criteriilor GHS stabilite la nivel

internaţional. Întreprinderile ar trebui să beneficieze de pe urma armonizării globale a

regulilor de clasificare şi etichetare şi a coerenţei între regulile pentru clasificare şi

etichetare concepute pentru furnizare şi utilizare, pe de-o parte, şi cele pentru

transport, pe de altă parte.

Regulamentul CLP, în formă sa actuală, are la bază a doua revizuire a sistemului

GHS al ONU. CLP preia elementele şi procedurile de bază ale Directivelor DSD şi

DPD. Prin urmare, CLP va fi asemănător dar nu neapărat identic cu modul în care

este introdus sistemul GHS în cadrul juridic al ţărilor din afara UE.

Regulamentul CLP este obligatoriu din punct de vedere juridic în toate statele

membre. Acesta este direct aplicabil industriei. Cu timpul, CLP va înlocui directivele

DSD şi DPD. Aceste directive vor fi abrogate după o perioadă de tranziţie, adică la 1

iunie 2015 (a se vedea secţiunea 4 a acestui ghid.)

Ce este clasificarea pericolelor, etichetarea şi ambalarea? La fel ca în cazul directivei DSD, unul dintre principalele obiective ale Regulamentului

CLP este să determine dacă o substanţă sau un amestec prezintă proprietăţi care duc

la clasificarea sa ca produs periculos. Este de menţionat că, de câte ori se face

referire în acest ghid la „substanţe şi amestecuri”, sintagma cuprinde de asemenea

7

http://www.unece.org/trans/danger/publi/ghs/ghs_welcome_e.html


8

„anumite articole” care sunt supuse clasificării în conformitate cu partea a 2-a a

Anexei I a Regulamentului CLP.

Odată ce asemenea proprietăţi au fost identificate, iar substanţa sau amestecul au

fost clasificate în consecinţă, producătorii, importatorii, utilizatorii din aval şi distribuitorii de substanţe şi amestecuri, precum şi producătorii şi importatorii anumitor articole trebuie să comunice celorlalţi operatori din lanţul de aprovizionare,

inclusiv consumatorilor, pericolele identificate în cazul acestor substanţe sau

amestecuri.

Pericolul identificat în cazul unei substanţe sau al unui amestec semnalează

potenţialul acelei substanţe sau al acelui amestec de a produce efecte secundare.

Acesta este condiţionat de proprietăţile intrinseci ale substanţei sau ale amestecului.

În acest sens, evaluarea pericolului este procesul prin care se analizează informaţiile

despre proprietăţile intrinseci ale unei substanţe sau ale unui amestec, pentru a se

determina potenţialul lor de a produce efecte secundare. În cazurile în care

caracteristicile şi gravitatea unui pericol identificat îndeplinesc criteriile de clasificare,

clasificarea pericolului constă în atribuirea unei descrieri standardizate a acestui

pericol semnalat de o substanţă sau un amestec care dăunează sănătăţii omului sau

mediului.

Etichetarea pericolelor permite comunicarea clasificării acestor pericole către

utilizatorul unei substanţe sau a unui amestec, pentru a-l atenţiona cu privire la

existenţa unui pericol, necesitatea de a evita expunerile la acest pericol, precum şi

riscurile care rezultă.

Regulamentul CLP stabileşte standarde generale de ambalare, pentru a asigura

furnizarea în condiţii de siguranţă a substanţelor şi amestecurilor periculoase

(considerentul 49 şi titlul IV din Regulamentul CLP).

Ce este evaluarea riscului? Clasificarea produselor chimice are scopul de a descrie tipul şi gravitatea pericolelor

intrinseci presupuse de o substanţă sau de un amestec. Aceasta nu trebuie

confundată cu evaluarea riscului, care face legătura între un anumit pericol şi

expunerea efectivă a oamenilor sau a mediului la substanţa sau amestecul care

prezintă pericolul respectiv. Totuşi, numitorul comun între clasificarea şi evaluarea

riscului constă în identificarea pericolului şi evaluarea acestuia.


Care este rolul Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA sau Agenţia)?

Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (Agenţia) este un organism comunitar

înfiinţat pentru gestionarea regulamentului REACH. Agenţia joacă un rol esenţial în

punerea în aplicare a regulamentelor REACH şi CLP, pentru asigurarea coerenţei la

nivelul UE.

Prin intermediul secretariatului şi al comitetelor sale specializate, Agenţia furnizează

statelor membre şi instituţiilor comunitare consultanţă ştiinţifică şi tehnică cu privire la

întrebări legate de substanţe ce sunt de competenţa sa. În general, sarcinile specifice

ale Agenţiei sunt:

• să furnizeze industriei ghiduri şi instrumente tehnice şi ştiinţifice privind modul de

îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în regulamentul CLP (articolul 50 din CLP);

• să furnizeze autorităţilor competente din statele membre ghiduri tehnice şi

ştiinţifice privind punerea în aplicare a regulamentului CLP (articolul 50 din CLP);

• să furnizeze sprijin pentru birourile de asistenţă înfiinţate conform CLP (articolele

44 şi 50 din CLP);

• să stabilească si să întreţină un inventar de clasificare şi etichetare sub forma

unei baze de date şi să primească notificări privind inventarul de clasificare şi de

etichetare (articolul 42 CLP);

• să primească propuneri pentru clasificarea armonizată a unei substanţe de la

autorităţile competente şi furnizorii dintr-un stat membru şi să transmită Comisiei

un aviz cu privire la asemenea propuneri de clasificare (articolul 37 din CLP)

• să primească, să evalueze şi să decidă asupra acceptabilităţii cererilor de utilizare

a unei denumiri chimice alternative (articolul 24 din CLP); şi să pregătească şi să transmită Comisiei propuneri de derogare de la obligaţiile de

etichetare şi ambalare (articolul 29 alineatul (5) din CLP).

9


10

Iniţiere

1. Introducere

2. Roluri şi obligaţii din cadrul CLP









2. Rolurile şi obligaţiile din cadrul CLP Rolurile din cadrul CLP Obligaţiile impuse prin CLP unui furnizor de substanţe sau amestecuri vor depinde în

principal de rolul pe care îl îndeplinesc acestea în raport cu substanţa sau amestecul

din lanţul de aprovizionare. Prin urmare, este extrem de important să vă identificaţi

rolul conform CLP.

Pentru a vă identifica rolul, citiţi cele cinci descrieri diferite prezentate în Tabelul 2.1,

care se bazează pe articolul 2 din Regulamentul CLP. Pentru lămuriri suplimentare

privind rolurile „utilizatorului din aval” sau ale „distribuitorului”, puteţi consulta

„Ghidul pentru utilizatorii din aval” de pe pagina de internet a ECHA

(http://guidance.echa.europa.eu/guidance_en.htm).

Acolo unde descrierea prezentată se potriveşte cu activităţile dumneavoastră, rolul

dumneavoastră, conform CLP, este prezentat în dreapta acelei descrieri. Vă rugăm să

citiţi cu atenţie fiecare dintre aceste descrieri, deoarece este posibil să aveţi mai mult

de un rol, conform CLP.

Vă rugăm să reţineţi că obligaţiile CLP privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea

sunt în general în strânsă legătură cu furnizarea de substanţe sau amestecuri. Totuşi,

fără a avea nicio legătură cu orice fel de furnizare, clasificarea este de asemenea

relevantă pentru pregătirea corectă a unei înregistrări sau notificării în cadrul

sistemului REACH. Acest ghid ar trebui prin urmare să fie util celor care pregătesc

asemenea documente în cadrul REACH. Obligaţiile privind etichetarea şi ambalarea

sunt în general irelevante atunci când este pregătită o înregistrare sau o notificare

conform REACH, fără însă ca furnizarea să se producă.

Tabelul 2.1 Identificarea rolului dumneavoastră conform CLP

Descrieri Rolul dumneavoastră în conformitate cu CLP

1 O persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Comunităţii,

care produce sau extrage o substanţă în stare naturală în

interiorul Comunităţii.

Producător (1)

2 O persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Comunităţii, Importator

http://guidance.echa.europa.eu/guidance_en.htm


11

Tabelul 2.1 Identificarea rolului dumneavoastră conform CLP

Descrieri Rolul dumneavoastră în conformitate cu CLP

care este responsabilă pentru introducerea fizică pe teritoriul

vamal al Comunităţii


alta decât producătorul sau importatorul, care utilizează o

substanţă ca atare sau în amestec, în cadrul activităţilor sale

industriale sau profesionale.

Utilizator din aval (2) (inclusiv formulator/ importator)


inclusiv un comerciant cu amănuntul (detailist), a cărui activitate

vizează exclusiv depozitarea şi introducerea pe piaţă a unei

substanţe, ca atare sau în amestec, în beneficiul unor terţi;

Distribuitor (inclusiv comerciant cu amănuntul /detailist)

5 O persoană fizică sau juridică care fabrică sau asamblează un

articol pe teritoriul Comunităţii; în acest sens, un articol este un

obiect căruia i se dă, în cursul fabricaţiei, o formă, o suprafaţă

sau un aspect special care îi determină funcţia într-un grad mai

mare decât o face compoziţia sa chimică.

Fabricant de articole(3)

Note:

(1) În limbajul cotidian, termenul „producător” poate fi aplicat atât persoanei

(fizice/juridice) care produce substanţe cât şi persoanei (fizice/juridice) care realizează

amestecuri (formulator). Spre deosebire de acest limbaj cotidian, termenul „producător”

se referă în contextul regulamentelor REACH şi CLP doar la persoana care produce

substanţe. Formulatorul este un „utilizator din aval” în contextul REACH şi CLP. (2) Un distribuitor sau un consumator nu constituie un utilizator din aval.

(3) Ca fabricant sau importator al unui articol, sunteţi vizat de CLP doar dacă fabricaţi sau

importaţi un articol exploziv, aşa cum este descris în secţiunea 2.1 a Anexei I a

regulamentului CLP, sau în eventualitatea în care articolul 7 sau 9 al regulamentului

REACH menţionează înregistrarea sau notificarea unei substanţe conţinute într-un

articol.


12

Obligaţiile din cadrul CLP Regulamentul CLP impune obligaţia generală pentru toţi furnizorii din lanţul de

aprovizionare de a coopera în vederea îndeplinirii cerinţelor de clasificare, etichetare

şi ambalare prevăzute în prezentul regulament (articolul 4 alineatul (9) din CLP). În

rest, conform CLP obligaţiile dumneavoastră specifice depind de rolul pe care îl aveţi

în lanţul de aprovizionare, aşa cum este precizat în Tabelul 2.1. Tabelele 2.2 până la

2.5 prezintă obligaţiile pentru fiecare dintre aceste roluri şi indică în fiecare coloană

principalele secţiuni ale acestui ghid.

Tabelul 2.2: Obligaţiile unui producător sau importator

Obligaţiile din cadrul CLP Secţiuni principale

1 Trebuie să clasificaţi, etichetaţi şi ambalaţi substanţele şi

amestecurile conform cerinţelor CLP, înainte de a le introduce pe

piaţă

Trebuie, de asemenea, să clasificaţi substanţele care nu sunt încă

introduse pe piaţă şi care fac obiectul înregistrării sau notificării

conform articolelor 6, 9, 17 sau 18 din regulamentul REACH

(articolul 4 din CLP )

7

2 Trebuie să realizaţi clasificarea în conformitate cu titlul II al

Regulamentului CLP (articolele 5-14 din CLP ) 8 – 13

3 Trebuie să realizaţi etichetarea în conformitate cu titlul III al

Regulamentului CLP (articolele 17-33 CLP ) 14 – 16

4 Trebuie să efectuaţi ambalarea în conformitate cu titlul IV al

Regulamentului CLP (articolul 35 din CLP ) 14 şi 16

5 Trebuie să notificaţi elementele de clasificare şi etichetare în

cadrul inventarului de clasificare şi etichetare stabilit de Agenţie în

cazul în care introduceţi pe piaţă substanţe (articolul 40 din CLP )

18


13

Tabelul 2.2: Obligaţiile unui producător sau importator


6 Trebuie să luaţi toate măsurile rezonabile aflate la dispoziţia

dumneavoastră pentru a vă familiariza cu noile informaţii ştiinţifice

sau tehnice care pot afecta clasificarea substanţelor sau

amestecurilor pe care le introduceţi pe piaţă. Când luaţi cunoştinţă

de asemenea informaţii pe care le consideraţi adecvate şi sigure,

trebuie să efectuaţi, fără întârziere nejustificată, o nouă evaluare a

clasificării respective (articolul 15 din CLP).

19

7 Trebuie să actualizaţi eticheta în urma oricărei modificări a

clasificării şi etichetării acelei substanţe sau a acelui amestec, în

anumite cazuri, fără întârziere nejustificată (articolul 30 din CLP).

14 şi 19

8 Dacă deţineţi informaţii noi care ar putea duce la o schimbare a

clasificării armonizate şi a elementelor de etichetare ale unei

substanţe din partea 3 din anexa VI a CLP, trebuie să înaintaţi o

propunere către autoritatea competentă dintr-unul din statele

membre în care substanţa este introdusă pe piaţă (articolul 37

alineatul (6) din CLP)

22

9 Trebuie să colectaţi şi să puneţi la dispoziţie toate informaţiile

necesare în vederea clasificării şi etichetării, conform

regulamentului CLP, timp de cel puţin 10 ani după ce substanţa

sau amestecul a fost livrat ultima dată. Aceste informaţii trebuie

păstrate împreună cu informaţiile cerute la articolul 36 din

Regulamentul REACH (articolul 49 din CLP)

21

Notă: Importatorii şi utilizatorii din aval care introduc pe piaţă amestecuri trebuie să fie

pregătiţi să furnizeze anumite informaţii privind amestecurile către organismele statelor

membre care sunt responsabile pentru primirea unor asemenea informaţii în vederea

formulării măsurilor preventive şi curative, în special în situaţii de urgenţă privind

sănătatea (articolul 45 din CLP).


14

Tabelul 2.3: Obligaţiile unui utilizator din aval (inclusiv formulator/reimportator)


1 Trebuie să clasificaţi, etichetaţi şi ambalaţi substanţele şi

amestecurile conform CLP înainte de a le introduce pe piaţă.

(articolul 4 din CLP). Puteţi însă, de asemenea, prelua clasificarea

unei substanţe sau a unui amestec realizată, în conformitate cu

titlul II din Regulamentul CLP, stabilită de un alt operator din lanţul

de aprovizionare, cu condiţia să nu schimbaţi compoziţia

substanţei sau a amestecului.

7


Tabelul 2.3: Obligaţiile unui utilizator din aval (inclusiv formulator/reimportator) (cont.)


2 În cazul în care schimbaţi compoziţia substanţei sau a

amestecului introdus pe piaţă: Trebuie să faceţi clasificarea în

conformitate cu titlul II al CLP (articolele 5-14 din CLP )

8 – 13

3 Trebuie să faceţi etichetarea în conformitate cu titlul III al CLP

(articolele 17-33 din CLP ) 14 – 16

4 Trebuie să realizaţi ambalarea în conformitate cu titlul IV al CLP

(articolul 35 din CLP ) 14 şi 16

5 Trebuie să luaţi toate măsurile convenabile aflate la dispoziţia

dumneavoastră pentru a vă familiariza cu noile informaţii ştiinţifice

sau tehnice care pot afecta clasificarea substanţelor sau

amestecurilor pe care le introduceţi pe piaţă. Când luaţi cunoştinţă

de asemenea informaţii pe care le consideraţi adecvate şi sigure,

trebuie să efectuaţi, fără întârziere nejustificată, o nouă evaluare a

clasificării respective (articolul 15 din CLP).

19

6 Trebuie să actualizaţi eticheta în urma oricărei modificări a

clasificării şi etichetării acelei substanţe sau a acelui amestec, în

anumite cazuri, fără întârziere nejustificată (articolul 30 din CLP).

14 şi 19

7 Dacă deţineţi informaţii noi care ar putea duce la o schimbare a

clasificării armonizate şi a elementelor de etichetare ale unei

substanţe, trebuie să înaintaţi o propunere către autoritatea

competentă dintr-unul din statele membre în care substanţa este

introdusă pe piaţă (articolul 37 alineatul (6) din CLP)

22






Regulamentul REACH (articolul 49 din CLP)

21

15


16

Tabelul 2.3: Obligaţiile unui utilizator din aval (inclusiv formulator/reimportator) (cont.)


Notă: Importatorii şi utilizatorii din aval care introduc pe piaţă amestecuri trebuie să fie

pregătiţi să furnizeze anumite informaţii privind amestecurile către organismele statelor

membre care sunt responsabile pentru primirea unor asemenea informaţii în vederea

formulării măsurilor preventive şi curative, în special în situaţii de urgenţă privind

sănătatea (articolul 45 din CLP).

Tabelul 2.4: Obligaţiile unui distribuitor (inclusiv comerciant cu amănuntul)


1 Trebuie să etichetaţi şi să ambalaţi substanţele şi amestecurile pe

care le introduceţi pe piaţă (articolul 4 din CLP) 14 – 16

2 Puteţi prelua clasificarea unei substanţe sau a unui amestec

realizată, în conformitate cu titlul II din regulamentul CLP, de către

un alt operator din lanţul de aprovizionare, de exemplu dintr-o fişă

cu date de securitate care v-a fost furnizată (articolul 4 din CLP).

7 şi 14

3 Trebuie să faceţi etichetarea în conformitate cu titlul III din CLP

(articolele 17-33 din CLP ) 14 – 16

4 Trebuie să realizaţi ambalarea în conformitate cu titlul IV din CLP

(articolul 35 din CLP ) 14 şi 16


17

Tabelul 2.4: Obligaţiile unui distribuitor (inclusiv comerciant cu amănuntul)







regulamentul REACH (articolul 49 din CLP). În cazul în care preluaţi clasificarea pentru o substanţă sau un

amestec realizată de alt operator din amonte din lanţul de

aprovizionare, trebuie să vă asiguraţi că toate informaţiile

necesare pentru clasificare şi etichetare (de exemplu fişa cu date

de securitate) sunt păstrate la îndemână timp de cel puţin 10 ani

de la ultima furnizare a unei substanţe sau a unui amestec.

21

Tabelul 2.5: Obligaţiile unui fabricant de anumite articole specifice


1 În cazul în care produceţi şi introduceţi pe piaţă un articol

exploziv, astfel cum este descris în secţiunea 2.1 a anexei I la

CLP, trebuie să clasificaţi, etichetaţi şi ambalaţi acel articol

conform CLP înainte de a-l introduce pe piaţă (articolul 4 din

CLP). Aceleaşi obligaţii se aplică importatorilor, a se vedea Tabelul 2.2

de mai sus, în afară de obligaţia de a înştiinţa Agenţia

7 – 16

19, 21, 22

2 În calitate de fabricant sau importator de articole, trebuie, de

asemenea, să clasificaţi substanţele neintroduse pe piaţă, care

sunt supuse înregistrării sau notificării conform articolelor 7

alineatele (1), (2), (5) sau 9 din Regulamentul REACH (articolul 4

CLP). Trebuie să faceţi clasificarea în conformitate cu titlul II al

CLP (articolele 5-14 din CLP)

7 – 12


18

Iniţiere

1. Introducere










3. Pregătirea pentru CLP De unde să începem? Prima etapă este înţelegerea regulamentului CLP şi a implicaţiilor acestuia asupra

activităţii dumneavoastră. Prin urmare, trebuie:

• să creaţi un inventar cu substanţele şi amestecurile dumneavoastră (inclusiv acele

substanţe conţinute în amestecuri), cu substanţele conţinute în articole, cu

furnizorii şi clienţii dumneavoastră şi modul în care aceştia le folosesc. Este

posibil să fi colectat deja o mare parte din aceste informaţii conform prevederilor

REACH; • să evaluaţi necesitatea de a forma personalul tehnic şi juridic corespunzător din

cadrul instituţiei dumneavoastră;

• să urmăriţi pagina de internet a autorităţii competente din ţara dumneavoastră şi a

agenţiei pentru a fi la curent cu noutăţile în domeniul reglementărilor şi

instrucţiunilor conexe; şi

• să solicitaţi consultanţă de la asociaţiile dumneavoastră comerciale cu privire la

asistenţa pe care acestea v-o pot oferi.

Întrucât regulamentul REACH, Directiva 98/8/CE privind produsele biodestructive, Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind produsele de uz fitosanitar şi regulamentul CLP sunt strâns interconectate, se recomandă să planificaţi procesele legate de CLP împreună cu procesele legate de REACH şi de legislaţia privind produsele biodestructive şi de uz fitosanitar, dacă este cazul.

Ce trebuie să faceţi? În calitate de producător, importator sau utilizator din aval, trebuie să vă clasificaţi

substanţele şi amestecurile, care poate au fost deja clasificate conform prevederilor

directivelor DSD sau DPD, în conformitate cu criteriile CLP, şi să le modificaţi

etichetele, fişele cu date de securitate şi, în unele cazuri, chiar ambalajul (articolul 4

din CLP). Etapele caracteristice ale acestor modificări sunt prezentate în secţiunea 4 a

acestui ghid.

În legătură cu clasificarea, trebuie de asemenea să decideţi în ce măsură doriţi să

folosiţi tabelele de transpunere prezentate în anexa VIIl la CLP, convertind clasificările

actuale menţionate în directivele DSD şi DPD în clasificări care corespund


19

îndeaproape sau în mod minim prevederilor CLP (a se vedea secţiunea 8 şi secţiunea

9 a acestui ghid).

În calitate de distribuitor, aveţi obligaţia de a vă asigura că substanţele şi

amestecurile dumneavoastră sunt etichetate şi ambalate în conformitate cu titlurile III

şi IV din CLP înainte de a le introduce pe piaţă. Pentru a respecta aceste obligaţii,

puteţi folosi informaţiile care v-au fost furnizate, de exemplu, prin fişele cu date de

securitate care însoţesc substanţele şi amestecurile (articolul 4 alineatul (5) din CLP).

Termenele impuse pentru orice modificări necesare sunt enumerate în secţiunea 4 a

acestui ghid.

Pentru a înţelege volumul de lucru care trebuie parcurs, trebuie să fiţi pregătit să:

• aplicaţi criteriile CLP la substanţele şi preparatele dumneavoastră2 sau să folosiţi

clasificările lor existente şi tabelele de transpunere din anexa VII, în cazul în care

nu dispuneţi de date privind substanţele şi amestecurile dumneavoastră. În

această situaţie, trebuie să luaţi în considerare instrucţiunile privind utilizarea

acestor tabele, care sunt prezentate în partea 1.8 a modulului 2. Nu trebuie să

uitaţi să luaţi în considerare orice substanţe sau amestecuri care în prezent nu

sunt clasificate ca periculoase, conform directivelor DSD şi DPD deoarece,

conform CLP, unele substanţe sau amestecuri clasificate anterior ca

nepericuloase pot fi clasificate ca periculoase; • luaţi în considerare termenele de înregistrare pentru substanţele dumneavoastră,

prevăzute de REACH şi cantitatea probabilă de informaţii privind aceste

substanţe, care ar putea fi disponibilă pentru dumneavoastră. Este posibil să fie

necesar să vă contactaţi furnizorii pentru mai multe informaţii; şi • contactaţi furnizorii dumneavoastră pentru a vedea cum anticipează ei prevederile

CLP şi modul în care acestea vor afecta substanţele sau amestecurile pe care le

folosiţi. Dacă formulaţi noi amestecuri folosind ca ingrediente alte amestecuri

(amestecuri în cadrul unor amestecuri), va trebui să vă contactaţi furnizorii pentru

a discuta ce informaţii despre amestec şi componentele sale vor fi disponibile

pentru dumneavoastră, inclusiv prin intermediul fişelor cu date de securitate. De

asemenea, dacă furnizaţi amestecuri unor clienţi care le folosesc pentru

formularea altor amestecuri, trebuie să luaţi în considerare modul în care veţi

comunica cu ei informaţiile despre amestec şi componentele acestuia.

2 Ca fabricant sau importator al unui articol, sunteţi afectat de CLP doar dacă fabricaţi sau

importaţi un articol exploziv, aşa cum este descris în secţiunea 2.1 a Anexei I la CLP sau dacă articolul 7 sau 9 al REACH stipulează înregistrarea sau notificarea unei substanţe conţinute într-un articol.


20

Trebuie să vă gândiţi la resursele de care aţi putea avea nevoie, întrebându-vă:

• dispun de suficient personal tehnic şi juridic necesar, sau voi avea nevoie de

resurse suplimentare sau de expertiză externă?

• software de creare a fişelor cu date de securitate – este necesar să-mi actualizez

sistemul?

• cum voi genera noile etichete? şi

• ambalarea – va fi necesar ca vreunul dintre principiile de ambalare pe care le-am

aplicat conform prevederilor DSD, DPD sau cu legislaţia privind transportul să fie

modificat din cauza tranziţiei la CLP?

După ce aţi parcurs acest exerciţiu, va trebui să faceţi o evaluare a implicaţiilor pe

care le are noua clasificare a substanţelor sau amestecurilor dumneavoastră. Apoi,

puteţi întocmi o listă de acţiuni prioritare luând în considerare:

• perioadele de tranziţie pentru substanţe şi amestecuri;

• costurile şi resursele care ar putea fi implicate pentru clasificarea şi etichetarea

substanţelor şi amestecurilor dumneavoastră; şi

• implicaţii pentru aspecte legate de legislaţia din aval, de exemplu:

• cantitatea de material periculos pe care o puteţi depozita la sediul

întreprinderii dumneavoastră (Seveso II);

• cum să eliminaţi deşeurile periculoase; şi

• siguranţa la locul de muncă şi echipamentul de protecţie pentru angajaţii

dumneavoastră.


21

Iniţiere

1. Introducere










4. Tranziţia la CLP Introducere Regulamentul CLP a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009. Cu toate acestea, nu toate

prevederile Regulamentului CLP vor deveni imediat obligatorii. Există o serie de

prevederi tranzitorii, prezentate în articolul 61 din CLP, care stabilesc două date ţintă

care afectează clasificarea, comunicarea pericolelor şi ambalarea substanţelor şi

amestecurilor periculoase, respectiv 1 decembrie 2010 şi 1 iunie 2015.

Aplicabilitatea noilor legi până la cele trei date menţionate mai sus este descrisă în

continuare; relaţia între aceste date şi termenele REACH este ilustrată în Figura 4.1.

1) CLP a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009

Începând cu 20 ianuarie 2009, se aplică următoarele reguli:

• până la 1 decembrie 2010, substanţele trebuie în continuare clasificate, etichetate

şi ambalate în conformitate cu directiva DSD. O substanţă poate fi însă clasificată,

etichetată şi ambalată în conformitate cu CLP şi înainte de această dată. Când se

procedează astfel, prevederile DSD privind etichetarea şi ambalarea nu se mai

aplică substanţei în cauză. Aceasta înseamnă că etichetarea şi ambalarea trebuie

să respecte prevederile CLP; • până la 1 iunie 2015, amestecurile trebuie în continuare clasificate, etichetate şi

ambalate în conformitate cu directiva DPD. Un amestec poate fi însă clasificat,

etichetat şi ambalat în conformitate cu CLP înainte de această dată. Când se

procedează astfel, prevederile DPD privind etichetarea şi ambalarea nu se mai

aplică acelui amestec. Aceasta înseamnă că etichetarea şi ambalarea trebuie să

respecte prevederile CLP; • până la 1 iunie 2015, clasificarea unei substanţe în conformitate cu DSD trebuie

inclusă în fişa cu date de securitate. Acest principiu se va aplica atât fişelor cu

date de securitate pentru substanţele individuale, cât şi fişelor cu date de

securitate pentru amestecuri care conţin substanţele în cauză; • până la 1 decembrie 2010, dacă o substanţă este clasificată, etichetată şi

ambalată în conformitate cu CLP, clasificarea CLP trebuie să apară în fişa cu date

de securitate, împreună cu clasificarea care are la bază prevederile DSD. Un

furnizor poate însă alege să stabilească clasificarea CLP a unei substanţe înainte

de aplicarea integrală a prevederilor CLP în acest context. În acest caz, furnizorul

poate include aceste informaţii în fişa cu date de securitate anexată, la rubrica

„alte informaţii”; ni• până la 1 iu e 2015, clasificarea unui amestec în conformitate cu DPD trebuie


22

inclusă în fişa cu date de securitate.

• până la 1 iunie 2015, dacă un amestec este clasificat, etichetat şi ambalat în

furnizor

ţii”;

zate

) 1 decembrie 2010: CLP înlocuieşte DSD pentru clasificarea,

Înce rele reguli:

substanţele trebuie clasificate în conformitate atât cu prevederile DSD, cât şi cu

buie etichetate şi ambalate doar în conformitate cu CLP, însă

conformitate cu CLP, clasificarea CLP trebuie să apară în fişa cu date de

securitate, împreună cu clasificarea care are la bază prevederile DPD. Un

poate însă alege să stabilească clasificarea CLP a unui amestec înainte de

aplicarea integrală a prevederilor CLP. În acest caz, furnizorul poate include

aceste informaţii în fişa cu date de securitate anexată, la rubrica „alte informa

• începând cu 20 ianuarie 2009 se aplică titlul V, astfel încât producătorii, importatorii şi utilizatorii din aval pot prezenta Agenţiei propuneri pentru

clasificarea armonizată (articolul 37 alineatul (2) din CLP) şi vor înainta o

propunere autorităţii competente a unui stat membru în cazul în care deţin

informaţii noi care ar putea duce la modificarea clasificării şi etichetării armoni

(articolul 37 alineatul (6) din CLP, a se vedea şi secţiunea 22 a ghidului)

2etichetarea şi ambalarea substanţelor pând cu 1 decembrie 2010, se aplică următoa

•

cele ale CLP;

• substanţele tre

substanţele deja clasificate, etichetate şi ambalate în conformitate cu DSD şi

introduse pe piaţă (adică „la rafturi”) înainte de 1 decembrie 2010 vor trebui

reetichetate şi reambalate abia până la 1 decembrie 2012;

• până la 1 iunie 2015, amestecurile trebuie în continuare clasificate, etichetate şi

carea unei substanţe în conformitate cu DSD trebuie

in

lasificarea unui amestec în conformitate cu DPD trebuie

inclusă în fişa cu date de securitate.

• până la 1 iunie 2015, dacă un amestec este clasificat, etichetat şi ambalat în

conformitate cu CLP, clasificarea CLP trebuie să apară în fişa cu date de

ambalate în conformitate cu directiva DPD. Un amestec poate fi însă clasificat,

etichetat şi ambalat în conformitate cu CLP şi înainte de această dată. Când se

procedează astfel, prevederile DPD privind etichetarea şi ambalarea nu se mai

aplică acelui amestec. Aceasta înseamnă că etichetarea şi ambalarea trebuie să

respecte prevederile CLP;

• până la 1 iunie 2015, clasifi

inclusă în fişa cu date de securitate, în plus faţă de clasificarea CLP. Acest

principiu se va aplica atât fişelor cu date de securitate pentru substanţele

individuale, cât şi fişelor cu date de securitate pentru amestecuri care conţ

substanţele în cauză; • până la 1 iunie 2015, c


23

securitate, împreună cu clasificarea care are la bază prevederile DPD. Un furniz

poate însă alege să stabilească clasificarea

or

CLP a unui amestec înainte de

l

rica

stecurilor cepând cu 1 iunie 2015, se aplică următoarele reguli:

• , etichetate şi ambalate doar în conformitate cu

ambalate în conformitate cu

DPD şi

aplicarea integrală a prevederilor CLP în acest context. În acest caz, furnizoru

poate include aceste informaţii în fişa cu date de securitate anexată, la rub

„alte informaţii”.

3) 1 iunie 2015: CLP înlocuieşte DPD pentru clasificarea, etichetarea şi ambalarea ame

În

• substanţele trebuie clasificate doar în conformitate cu CLP;

amestecurile trebuie clasificate

CLP, însă amestecurile deja clasificate, etichetate şi

introduse pe piaţă (adică „la rafturi”) înainte de 1 iunie 2015 vor trebui

reetichetate şi reambalate abia până la 1 iunie 2017; şi

• clasificările substanţelor şi ale amestecurilor în conformitate cu CLP trebuie

incluse în fişa cu date de securitate.

Înregistrările trimise înainte de 1 decembrie 2010 vor conţine clasificarea şi

etichetarea în conformitate cu DSD.

Se recomandă să se includă, de asemenea, în dosarul de înregistrare

clasificarea şi etichetarea în conformitate cu CLP. În acest caz, nu e nevoie

să trimiteţi o notificare

Înregistrările trimise între 1 decembrie 2010 şi 1 iunie 2015 vor conţine

clasificarea în conformitate cu CLP. Dosarul de înregistrare poate conţine,

de asemenea, clasificarea în conformitate cu DSD

Înregistrările trimise după 1 iunie 2015 vor conţine numai clasificarea în

conformitate cu CLP


24

Figura 4.1: Etape necesare pentru CLP şi REACH

1 ianuarie 2011 Termen pentru notificare la Inventarul C&L


5. Asemănări şi deosebiri între DSD / DPD Asemănări şi deosebiri Directiva 67/548/CEE privind substanţele periculoase (DSD), Directiva 1999/45/CE

privind preparatele periculoase (DPD) şi Regulamentul CLP sunt similare din punct de

vedere conceptual, prin faptul că tratează: Iniţiere

1. Introducere


• clasificarea;

• comunicarea pericolelor prin etichetare; şi 3. Pregătirea pentru CLP


• ambalarea.


Regulamentul CLP este destinat lucrătorilor şi consumatorilor şi tratează furnizarea şi

utilizarea produselor chimice. Acest regulament nu tratează transportul produselor

chimice, deşi testarea pericolelor fizice este în mare măsură inspirată din

Recomandările ONU privind transportul de mărfuri periculoase. Clasificarea pentru

transport este tratată în Directiva cadru (2008/68/CE) referitoare la punerea în aplicare

a Acordului european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase

(ADR), Regulamentele privind transportul feroviar internaţional al mărfurilor

periculoase (RID) şi Acordul european privind transportul internaţional al mărfurilor

periculoase pe căile navigabile interioare (ADN).





Precizăm că regulamentul CLP este un act legislativ orizontal, care tratează

substanţele şi amestecurile în general. Pentru anumite produse chimice, de exemplu

produse de uz fitosanitar sau arome, elementele de etichetare introduse prin CLP se

pot completa cu alte elemente care sunt solicitate prin legislaţia specifică pentru acele

produse.


Clasificarea substanţelor UE a preluat în CLP acele clase de risc din sistemul GHS al ONU care se apropie cel

mai mult de categoriile DSD pentru pericole, a se vedea şi explicaţia privind

„abordarea pe bază de elemente constitutive” în anexa 4 a acestui document. Clasele

de pericol sunt împărţite mai departe în categorii de pericol sau diferenţieri care iau în

considerare modificări specifice ale unui anumit pericol.

Deşi obiectul general al clasificării în conformitate cu CLP este comparabil cu cel al

DSD, numărul de clase de pericol a crescut, în special pentru pericole fizice (de la 5 la

16), ducând la o diferenţiere mai explicită a proprietăţilor fizice. În ansamblu, criteriile

25


26

de clasificare pentru substanţe s-au schimbat uneori, în comparaţie cu criteriile DSD,

a se vedea de exemplu criteriile pentru explozivitate şi toxicitate acută.

Deşi CLP adoptă marea majoritate a categoriilor de pericol menţionate de sistemul

GHS al ONU, regulamentul nu include câteva categorii care depăşesc obiectul actual

al DSD (a se vedea anexa 4 a acestui document). Însă, dacă exportaţi în alte regiuni

în afara UE, s-ar putea să fie necesar să luaţi în considerare şi aceste categorii de

pericol. Mai multe informaţii se pot găsi pe pagina de internet a UNECE GHS (http://www.unece.org/trans/danger/publi/ghs/ghs_welcome_e.html).

Prin urmare, există elemente care ţin de DSD sau DPD dar care nu sunt (încă) incluse

în sistemul GHS al ONU, de exemplu clasa UE suplimentară de riscuri „Periculos

pentru stratul de ozon” (DSD: R 59) şi unele pericole care au dus la etichetare

suplimentară, în conformitate cu DSD, de exemplu „R1 – Exploziv în stare uscată”.

Aceste elemente sunt reţinute ca informaţii suplimentare de etichetare şi se pot găsi în

partea a 5-a a anexei I şi anexei II la CLP. Pentru a arăta clar că aceste elemente de

etichetare suplimentare nu provin de la o clasificare a ONU, ele sunt codificate diferit

faţă de frazele de pericol CLP. De exemplu, se foloseşte EUH001, dar nu H001,

pentru a reflecta R1 din DSD.

Acele elemente de etichetare suplimentare (fraze) care se înscriu în proprietăţile fizice

şi care afectează sănătatea menţionate în secţiunile 1.1 şi 1.2 ale anexei II la CLP se

aplică doar dacă substanţa sau amestecul are deja o clasificare în conformitate cu

unul sau mai multe criterii CLP. Ambalajele care conţin substanţe sau amestecuri care îndeplinesc criteriile pentru

clasificare în conformitate cu clasa de pericol UE „Periculos pentru stratul de ozon”

(partea 5 a anexei I la CLP) trebuie să aibă întotdeauna aplicate pe eticheta lor

elemente suplimentare de etichetare care să reflecte această clasificare.

Tabelul 5.1 prezintă clasele de pericol incluse în CLP. Fiecare clasă cuprinde una sau

mai multe categorii de pericol. Pentru informaţii detaliate despre modul în care aceste

clase de pericol corespund categoriilor de risc DSD, puteţi consulta partea 1.8 a

modulului 2.

http://www.unece.org/trans/danger/publi/ghs/ghs_welcome_e.html


Tabelul 5.1: Clasele şi categoriile de pericol CLP

Pericole fizice

Explozivi (explozivi instabili, diviziunile 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5, şi 1,6) D

Gaze inflamabile (categoria 1 şi 2) D

Aerosoli inflamabili (categoria 1 şi 2) D

Gaze oxidante (categoria 1) D

Gaze sub presiune (gaz comprimat, gaz lichefiat, gaz lichefiat refrigerat, gaz dizolvat)

Lichide inflamabile (categoria 1, 2 şi 3) D

Solide inflamabile (categoria 1 şi 2) D

Substanţe şi amestecuri auto-reactive (tipul A, B, C, D, E, F şi G) (tipurile A şi B) D

Lichide piroforice (categoria 1) D

Solide piroforice (categoria 1) D

Substanţe şi amestecuri care se autoîncălzesc (categoria 1 şi 2)

Substanţe şi amestecuri care, în contact cu apa, emit gaze inflamabile (categoria 1, 2 şi

3) D

Lichide oxidante (categoria 1, 2 şi 3) (categoria 1 şi 2) D

Solide oxidante (categoria 1, 2 şi 3) (categoria 1 şi 2) D

Peroxizi organici (tipul A, B, C, D, E, F şi G) (tipurile A la F) D

Corosive pentru metale (categoria 1)

27


28

Pericole pentru sănătate

Toxicitate acută (categoria 1, 2, 3 şi 4) D

Corodarea/iritarea pielii, (categoria 1A, 1B, 1C şi 2) D

Lezarea gravă a ochilor/iritarea ochilor (categoria 1 şi 2) D

Sensibilizarea căilor respiratorii sau a pielii (categoria 1) D

Mutagenitatea celulelor embrionare, (categoria 1A, 1B şi 2) D

Cancerigenitate, (categoria 1A, 1B şi 2) D

Toxicitate pentru reproducere (categoria 1A, 1B şi 2) D plus categorie suplimentară pentru

efecte asupra alăptării sau prin intermediul alăptării

Toxicitate asupra unui organ ţintă specific (STOT) – o singură expunere (categoria 1,2)D

şi categoria 3 doar pentru efecte narcotice şi iritarea căilor respiratorii)

Toxicitate asupra unui organ ţintă specific (STOT) – expunere repetată (categoria 1 şi 2)D

Pericol prin aspirare (categoria 1) D

Pericole pentru mediu

Periculos pentru mediul acvatic (toxicitate acută categoria 1, toxicitate cronică categoriile

1,2,3 şi 4)D

Periculos pentru stratul de ozonD

Clasificări CLP ale pericolelor (întreaga clasă de pericol sau categoriile evidenţiate) care

reflectă grupa „clasificate drept periculoase”, în conformitate cu DSD/DPD.


„Hazardous“ versus „Dangerous“ TOATE substanţele şi amestecurile care îndeplinesc criteriile uneia sau mai multor

clase de pericol din CLP sunt numite în engleză „hazardous”(periculoase). Numeroase

alte documente ale legislaţiei comunitare care fac referire la clasificări ale substanţelor

sau ale amestecurilor, de exemplu Directiva 98/24/CE privind agenţii chimici se referă

însă la substanţe sau amestecuri clasificate drept „dangerous” (periculoase), aşa cum

sunt definite în DSD. Mai multe informaţii despre acest subiect sunt disponibile în

secţiunea 23 a prezentului ghid.

Începând cu 1 decembrie 2010, termenul în engleză „dangerous”

(periculos) din cadrul REACH va fi transpus în mod explicit în clasificările

corespunzătoare CLP, cu excepţia obligaţiilor privind fişele cu date de

securitate care se aplică substanţelor ce îndeplinesc criteriile de clasificare

drept „hazardous” (periculoase). Începând cu 1 iunie 2015, SDS se va referi

şi la amestecuri clasificate drept „hazardous” (periculoase).

Clasificarea amestecurilor La fel ca în cazul DPD, clasificarea amestecurilor conform CLP se face ţinând cont de

aceleaşi pericole ca în cazul substanţelor. Ca şi în cazul substanţelor, pentru a stabili

clasificarea trebuie folosite în primul rând datele disponibile privind amestecul în

ansamblu. Dacă nu se poate face aceasta, se pot aplica pentru clasificarea

amestecurilor alte abordări, care pot diferi parţial de cele din DPD – spre deosebire de

DPD, puteţi aplica aşa-zisele „principii de corelare” în cazul unor pericole pentru

sănătate şi mediu, folosind date privind amestecuri similare testate, precum şi

informaţii despre substanţele componente individuale periculoase. În cazul calculelor,

formulele diferă adesea de cele folosite în cadrul DPD. În ce priveşte aplicarea

avizului experţilor şi determinarea forţei probante a datelor, aceste principii sunt acum

mai explicite în textul legislativ, în comparaţie cu DSD şi DPD (articolul 9 alineatele (3)

şi (4) din CLP).

Etichetarea CLP înlocuieşte menţiunile de risc, frazele de securitate şi simbolurile din DSD prin

fraze de pericol, fraze de precauţie şi pictograme cât mai apropiate de echivalenţele

acestora din sistemul GHS al ONU. În general, frazele sunt foarte similare, deşi pot

folosi formulări puţin diferite. De asemenea, CLP introduce cele două cuvinte de

avertizare ale sistemului GHS al ONU „Pericol” şi „Atenţie” pentru a indica gravitatea

29


30

pericolului, considerat element nou în legislaţia comunitară (a se vedea secţiunea 14 a

acestui ghid). CLP nu conţine însă elemente de etichetare care corespund indicaţiilor

de pericol ale DSD.


Clasificări armonizate În plus faţă de autoclasificarea prin care producătorii, importatorii şi utilizatorii din aval vor trebui să identifice singuri pericolele şi să clasifice substanţele şi amestecurile,

CLP include de asemenea prevederi pentru clasificarea armonizată a substanţelor

care trebuie aplicate direct (a se vedea secţiunea 7, secţiunea 8 şi secţiunea 27 a

acestui ghid). Propunerile pentru asemenea clasificare armonizată pot fi transmise fie

de către autorităţile competente ale statului membru, fie – iar aceasta constituie o

noutate în cadrul CLP – chiar de către înşişi producători, importatori sau utilizatori din

aval (a se vedea secţiunea 22 a acestui ghid). Asemenea propuneri vor face referire la

substanţe care sunt cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (substanţe

CMR) şi la categoria 1 de sensibilizante pentru căile respiratorii. În plus, statele

membre, producătorii, importatorii şi utilizatorii din aval ar putea de asemenea să

trimită Agenţiei propuneri pentru o clasificare armonizată, care să se refere la alte

proprietăţi ale substanţelor, dacă se furnizează o justificare pentru a demonstra

necesitatea clasificării şi etichetării armonizate la nivelul Comunităţii (articolul 37

alineatul (2) din CLP ).

Clasificările armonizate pentru acele substanţe enumerate în prezent în anexa I la

DSD au fost transpuse în noile clasificări CLP; acestea sunt prezentate în Tabelul 3.1

al anexei VI la CLP. Clasificările pe baza criteriilor DSD sunt prezentate în Tabelul 3.2

al anexei VI.

31


32

Iniţiere

1. Introducere










6. DSD / DPD şi CLP – comparaţia principalilor termeni Termeni folosiţi pentru clasificare şi etichetare Veţi constata că termenii folosiţi în CLP sunt foarte asemănători cu cei folosiţi în DSD

şi DPD, însă nu identici. Pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine regulamentul CLP,

Tabelul 6.1 prezintă termenii principali din DSD şi DPD, alături de echivalentul lor din

cadrul CLP (a se vedea glosarul din anexa 2 a acestui ghid).

Tabelul 6.1: Termenii principali ai DSD şi DPD comparaţi cu CLP

Termeni folosiţi DSD / DPD CLP

Amestec/uri Termen nefolosit în DPD; identic

cu definiţia „preparatului” în DPD

(articolul 2 DPD)

Acest termen înseamnă acelaşi

lucru ca „preparat” în cadrul

DPD; Definiţie: „Un amestec sau

o soluţie compusă din două sau

mai multe substanţe” (articolul 2

alineatul (8) din CLP). Definiţia

CLP a unui amestec diferă puţin

de cea din GHS al ONU, care se

poate aplica în afara UE.

Preparat/e Definiţie: „Amestecuri sau soluţii

compuse din două sau mai multe

substanţe” (articolul 2 din DPD).

Termen nefolosit în CLP; identic

cu definiţia „amestecurilor” în

CLP

engl. hazardous (periculos)

Termen nefolosit în DSD sau

DPD O substanţă sau un amestec

care îndeplineşte criteriile privind

pericolele fizice, pericolele pentru

sănătate sau pericolele pentru

mediu, stabilite în anexa I a CLP

este considerat/ă

periculos/periculoasă (articolul 3

CLP)


Tabelul 6.1: Termeni principali ai DSD şi DPD comparaţi cu CLP (continuare)


engl. dangerous (periculos)

Substanţe sau amestecuri care

îndeplinesc criteriile pentru

categoriile de pericol specificate

în DSD, articolul 2 alineatul (2)

Termen nefolosit în CLP;

Regulamentul REACH şi alte

documente comunitare se vor

referi explicit la clasificările CLP

care transpun aria de aplicare a

termenului „periculos”

Categorie de pericol (category of danger)

Natura unui pericol provenind de

la o substanţă sau un preparat Termen nefolosit în CLP;

Regulamentul REACH şi alte

documente comunitare se vor

referi explicit la clasificările CLP

care transpun aria de aplicare a

termenului „periculos”

Clasa de pericol / categoria de pericol (CLP) (Hazard class / hazard category (CLP))

Termen nefolosit în DSD / DPD Natura / gravitatea unui pericol

de natură fizică, pentru sănătate

sau pentru mediu (articolul 2

alineatele (1) şi (2) din CLP)

Indicaţii privind pericolele

O scurtă descriere a pericolului

prezentat de o substanţă

De exemplu, „Exploziv” sau

„Corosiv”

Fără echivalent în cadrul CLP

33


34

Tabelul 6.1: Termeni principali ai DSD şi DPD comparaţi cu CLP (continuare)


Prezentare grafică a pericolului

prezentat de substanţe sau

amestecuri periculoase (anexa II

la DSD)

De exemplu, acest simbol indică

o substanţă sau un preparat

oxidant

Termen folosit cu sens diferit în

CLP; se foloseşte în schimb,

„pictogramă”. Echivalent dar nu

întotdeauna identic cu

pictogramele folosite în CLP

De exemplu, această pictogramă

indică o substanţă sau un

amestec oxidant

Simbol de pericol

Numeroase pictograme CLP sunt similare dar nu identice cu

simbolurile privind anumite categorii de pericol din cadrul DSD şi DPD

Pictogramă (A se vedea

„Simbol de

pericol”)

Termen nefolosit în DSD; se

foloseşte, în schimb, „simbol de

pericol”. Echivalent dar nu

întotdeauna identic cu simbolurile

de pericol folosite în cadrul DSD

şi DPD

O compoziţie grafică care include

un simbol însoţit de alte elemente

grafice, cum ar fi conturul, tiparul

de fundal sau culoarea, folosită

cu intenţia de a transmite

anumite informaţii cu privire la

pericolul în cauză (articolul 2


Cuvânt de avertizare

Fără echivalent în DSD sau DPD Cuvintele „Pericol” sau „Atenţie”

se folosesc pentru a indica

gravitatea riscului (articolul 2



Tabelul 6.1: DSD şi DPD - termeni principali (continuare)


Frază de risc (Frază R)

Indicaţie a pericolelor intrinseci

(articolul 23 din DSD, astfel cum

este precizat în anexa III la DSD)

De exemplu, R38: Iritant pentru

piele

Termen nefolosit în CLP; se

foloseşte, în schimb, „frază de

pericol”. Echivalent, dar nu

întotdeauna identic cu frazele de

pericol folosite în CLP

De exemplu, H315: Produce iritaţia pielii

Frază de pericol Termen nefolosit în DSD/DPD;

se foloseşte, în schimb, „frază de

risc”. Echivalent dar nu


risc folosite în DSD (articolul 23

din DSD, astfel cum este precizat

în anexa III la DSD)

De exemplu, R38: Iritant pentru

piele

Frazele de pericol descriu natura

pericolelor pe care le prezintă o

substanţă sau un amestec,

inclusiv, când este cazul, gradul

de periculozitate (articolul 2


De exemplu, H315: Produce iritaţia pielii

Frază de securitate (Frază S)

Fraze privind utilizarea în condiţii

de siguranţă a unei substanţe

(articolul 23 din DSD astfel cum

este precizat în anexa IV la DSD)

De exemplu, S2: A nu se lăsa la

îndemâna copiilor

Termen nefolosit în CLP; se

foloseşte, în schimb, „frază de

precauţie”. Echivalent, dar nu


precauţie folosite în cadrul CLP

De exemplu, P102: A nu se lăsa

la îndemâna copiilor

35


36

Tabelul 6.1: DSD şi DPD - termeni principali (continuare)


Frază de precauţie

Termen nefolosit în DSD sau

DPD; se foloseşte, în schimb,

„recomandări de prudenţă”.

Echivalent, dar nu întotdeauna

identic, cu frazele de securitate

din cadrul DSD (articolul 10 din

DSD)

De exemplu, S2: A nu se lăsa la

îndemâna copiilor

O descriere a măsurii sau

măsurilor recomandată/e pentru

a minimiza sau pentru a preveni

apariţia efectelor adverse

rezultate din expunerea la o

substanţă sau la un amestec

periculos, ca rezultat al utilizării

sale (articolul 2 alineatul (6) din

CLP)

De exemplu, P102: A nu se lăsa

la îndemâna copiilor

Furnizor Termen nefolosit în DSD sau

DPD Orice producător, importator, utilizator din aval sau distribuitor care introduce pe

piaţă o substanţă, ca atare sau în

amestec, sau un amestec

(articolul 2 alineatul (26) din

CLP), a se vedea şi secţiunea 2

a acestui ghid.

Substanţă/e Elementele chimice şi compuşii

acestora în stare naturală sau

care rezultă din orice proces de

producţie, care pot conţine orice

aditiv necesar pentru menţinerea

stabilităţii produsului şi orice

impuritate care rezultă din

procesul de producţie, cu

excepţia oricărui solvent care

poate fi separat fără să afecteze

stabilitatea substanţei şi fără să-i

modifice compoziţia (articolul 2

din DSD)

Un element chimic şi compuşii

săi, în stare naturală sau obţinuţi

prin orice proces de producţie,

inclusiv orice aditiv necesar

pentru păstrarea stabilităţii şi

orice impuritate care derivă din

procesul utilizat, cu excepţia

oricărui solvent care poate fi

separat fără a influenţa

stabilitatea substanţei sau fără a-i

schimba compoziţia (articolul 2



7. Caracteristici generale ale clasificării Clasificare Obligaţia de clasificare se bazează pe două legi, regulamentul CLP în sine şi

regulamentul REACH Iniţiere

• Clasificarea impusă de regulamentul CLP (articolul 4 alineatul (1) din CLP)

Dacă sunteţi producător, importator sau utilizator din aval de substanţe

chimice sau amestecuri care trebuie introduse pe piaţă, trebuie să clasificaţi aceste substanţe sau amestecuri înainte de a le introduce pe piaţă, indiferent de

cantitatea produsă, importată sau introdusă pe piaţă. De remarcat că această

obligaţie cuprinde şi anumite articole explozive (a se vedea secţiunea 2.1 a

anexei I la CLP); şi

Clasificarea riscurilor

7. Caracteristici generale ale clasificării

8. Folosirea clasificărilor armonizate

9. Folosirea tabelelor de corespondenţă

• Clasificarea impusă de regulamentul REACH (articolul 4 alineatul (2) din CLP) Dacă sunteţi producător sau importator, trebuie să clasificaţi, de asemenea,

substanţele pe care nu le-aţi introdus încă pe piaţă, dacă acestea fac obiectul

înregistrării sau notificării, în temeiul articolelor 6, 9, 17 sau 18 din regulamentul

REACH. Acest lucru include clasificarea monomerilor, intermediarilor izolaţi la

locul de producţie, intermediarilor transportaţi precum şi a substanţelor folosite

pentru cercetarea şi dezvoltarea orientată spre produse şi procese (PPORD). În sfâr�it, dacă sunteţi producător sau importator al unui articol, va trebui, de

asemenea, să clasificaţi substanţele pe care acesta le conţine, în cazul în care

articolele 7 şi 9 ale regulamentului REACH prevăd înregistrarea sau notificarea

lor, iar aceste substanţe nu au fost încă înregistrate pentru acea utilizare. Aceasta

include clasificarea acelor substanţe în articole care sunt folosite pentru

cercetarea şi dezvoltarea orientată spre produse şi procese.

10. Surse de informaţii

11. Rolul testării în cadrul CLP

12. Clasificarea substanţelor

13. Clasificarea amestecurilor

Comunicarea riscului


REACH şi EU Legislaţie în aval

Clasele de pericol pentru clasificare sunt prezentate în părţile 2-5 ale anexei I la CLP.

Vă rugăm să ţineţi seama că:

• fabricantul unui articol care corespunde definiţiei unui articol exploziv, astfel

cum este descris în secţiunea 2.1 a anexei I la CLP, are obligaţia de a clasifica,

eticheta şi ambala aceste articole în conformitate cu CLP înainte de a le introduce

pe piaţă (articolul 4 alineatul (8) din CLP);

• un distribuitor (inclusiv un comerciant cu amănuntul) poate prelua clasificarea

unei substanţe sau a unui amestec realizată deja, în conformitate cu titlul II al

CLP, de către un alt operator din lanţul de aprovizionare, de exemplu dintr-o fişă

cu date de securitate (articolul 4 alineatul (5) din CLP). Un distribuitor trebuie să

se asigure însă că orice (re)etichetare şi (re)ambalare a unei substanţe sau a unui

37


38

amestec este în conformitate cu titlurile III şi IV ale CLP (articolul 4 alineatul (4)

din CLP); şi • un utilizator din aval (inclusiv un formulator de amestecuri sau un reimportator

de substanţe sau amestecuri) poate prelua clasificarea unei substanţe sau a unui

amestec, realizată deja în conformitate cu titlul II al CLP de către un operator din

lanţul de aprovizionare, de exemplu dintr-o fişă cu date de securitate, cu condiţia

de a nu modifica compoziţia substanţei sau a amestecului (articolul 4 alineatul (6)

din CLP). De asemenea, un utilizator din aval trebuie să se asigure că orice

(re)etichetare şi (re)ambalare a unei substanţe sau a unui amestec este în

conformitate cu titlurile III şi IV ale CLP (articolul 4 alineatul (4) din CLP).

Clasificările tuturor substanţelor notificate sau înregistrate în conformitate

cu REACH sau CLP vor fi incluse într-un inventar de clasificare şi

etichetare creat de Agenţie (articolul 42 din CLP). Inventarul va indica dacă

o clasificare este armonizată sau dacă a fost convenită între doi sau mai

mulţi notificatori sau solicitanţi ai înregistrării

Fabricanţii de articole trebuie să furnizeze Agenţiei informaţii despre

substanţele conţinute în articole, în măsura în care acestea sunt substanţe

care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC), sunt prezente în

acele articole în cantităţi care totalizează anual peste o tonă/fabricant sau

importator şi sunt prezente în articolele respective în concentraţie de peste

0,1 % din greutate (articolul 7 alineatul (2) din REACH). Informaţiile care

trebuie furnizate includ, de asemenea, utilizarea/utilizările

substanţei/substanţelor în articole şi utilizarea/utilizările articolelor (articolul

7 alineatul (4) din REACH).

Autoclasificarea şi clasificarea armonizată CLP include prevederi privind două feluri de clasificare: autoclasificarea şi clasificarea

armonizată. Dacă nu sunteţi familiarizat cu aceşti termeni, „clasificarea armonizată” şi

„autoclasificarea” sunt descrise pe scurt, în cele ce urmează: • Autoclasificarea: decizia privind clasificarea unui anumit pericol şi etichetarea

unei substanţe sau a unui amestec este luată de către producătorul, importatorul sau utilizatorul din aval al acelei substanţe sau al acelui amestec

sau, când este cazul, de către acei fabricanţi de articole care au obligaţia de

clasificare, a se vedea Tabelul 2.5 al secţiunii 2 a acestui document.


Cerinţa de autoclasificare este stipulată atât de DSD (şi DPD), cât şi de CLP. În

conformitate cu CLP, producătorii de substanţe, importatorii de substanţe sau amestecuri, fabricanţii sau importatorii de articole explozive sau de articole pentru care REACH prevede înregistrarea sau notificarea, utilizatorii din aval inclusiv formulatorii (care realizează amestecuri) şi distribuitorii trebuie să

autoclasifice acele substanţe care nu au o clasificare armonizată a pericolelor (a

se vedea mai jos), sau dacă clasificarea armonizată este disponibilă doar pentru

pericolele selectate. Amestecurile trebuie să fie întotdeauna autoclasificate de

către utilizatorii din aval sau de către importatorii amestecurilor.

Unul dintre obiectivele forumului pentru schimbul de informaţii despre

substanţe (SIEF) este de a conveni asupra clasificării şi etichetării pentru

aceeaşi substanţă, atunci când există o diferenţă între potenţialii solicitanţi

ai înregistrării privind clasificarea şi etichetarea substanţei (articolul 29 din

REACH)

• Clasificare armonizată: decizia de clasificare pentru un anumit pericol

prezentat de o substanţă este luată la nivel comunitar (a se vedea, de asemenea,

secţiunea 22 a acestui ghid). Clasificările armonizate ale substanţelor sunt incluse

în Tabelele din partea 3 a anexei VI la CLP.

Utilizarea clasificării şi etichetării armonizate pentru o substanţă este obligatorie.

Aceasta trebuie aplicată de către toţi furnizorii aceleiaşi substanţe, adică de

producătorii de substanţe, importatorii de substanţe sau amestecuri, fabricanţii sau importatorii de articole explozive sau de articole pentru care REACH prevede înregistrarea sau notificarea, utilizatorii din aval inclusiv formulatori (care produc amestecuri) şi distribuitori. Pentru aproximativ 8 000

de substanţe, clasificarea şi etichetarea armonizată au fost enumerate în anexa I

la DSD. Odată cu intrarea în vigoare a CLP, Anexa I a DSD a fost anulată. Pentru

a ţine seama pe deplin de munca şi experienţa acumulate în cadrul DSD, toate

clasificările armonizate precum şi cele mai specifice limite de concentraţie ale

substanţelor enumerate în Anexa I la DSD au fost transferate în Partea 3 a Anexei

VI la CLP: în Tabelul 3.1 substanţele sunt clasificate în conformitate cu CLP, iar

Tabelul 3.2 conţine clasificările originale bazate pe criteriile DSD.

Clasificarea şi etichetarea armonizată în conformitate cu DSD cuprins în mod

obişnuit toate categoriile de pericole. Pe viitor, armonizarea clasificării se va aplica

proprietăţilor CMR şi sensibilizării căilor respiratorii. În plus, armonizarea

clasificării pentru alte proprietăţi se va face în funcţie de fiecare caz în parte.

39


40

Substanţele reglementate prin Directiva 98/8/CE privind produsele biodestructive

(BPD), sau prin Directiva Consiliului 91/414/CEE privind produsele de uz

fitosanitar (PPPD) trebuie în mod normal să fie supuse clasificării şi etichetării

armonizate pentru toate proprietăţile periculoase (articolul 36 alineatul (2) din

CLP). Pentru informaţii suplimentare, a se vedea secţiunea 22 şi secţiunea 24 a

acestui ghid.


8. Folosirea clasificărilor armonizate Istoric Pentru a lua în considerare pe deplin activitatea şi experienţa acumulate în cadrul

DSD, toate clasificările DSD armonizate ale substanţelor au fost transpuse în

clasificările armonizate CLP. Rezultatul acestor transpuneri este prezentat în Tabelul

3.1 din anexa VI la CLP, iar Tabelul 3.2 din anexa VI la CLP conţine anexa I la DSD în

forma sa originală şi netranspusă, până la a 29-a ATP (adaptare la progresul tehnic),

inclusiv. Comisia intenţionează să includă a 30-a şi 31-a ATP în anexa VI a

regulamentului CLP printr-o ATP a regulamentului CLP.

Iniţiere





La întocmirea Tabelului 3.1 a anexei VI a CLP, clasificarea în conformitate cu criteriile

DSD nu a corespuns uneori integral cu o clasificare în conformitate cu criteriile CLP,

în special în cazul pericolelor de natură fizică, a toxicităţii acute şi a expunerii repetate

STOT. În cazul pericolelor de natură fizică, „transpunerile” prezentate în tabel s-au

bazat pe o reevaluare a datelor disponibile. În cazul pericolelor specifice pentru

sănătate, substanţelor le-a fost atribuită o clasificare CLP minimă. Producătorii sau importatorii trebuie să aplice această clasificare, dar trebuie să folosească o

categorie de pericol mai grav în cazul în care deţin informaţii suplimentare care arată

că aceasta este mai adecvată. Situaţiile în care trebuie aplicate alte clasificări decât

cele minime sunt prezentate la punctul 1.2.1 al anexei VI la CLP.





Comunicarea riscului Pe viitor, Tabelul 3.1 va fi actualizat odată ce Comisia va decide asupra altor clasificări

armonizate. Până la 31 mai 2015, se va adăuga şi o intrare corespunzătoare în

Tabelul 3.2. Urmărirea clasificării


Cum se folosesc clasificările armonizate Veţi găsi instrucţiuni privind modul de folosire a clasificărilor armonizate CLP în Figura

8.1 de mai jos. De menţionat că; clasificarea minimă pentru o categorie este indicată

prin referinţa * în Tabelul 3.1 al anexei VI la CLP.

Limitele de concentraţie specifice (SCL) care sunt sub sau peste limitele de

concentraţie generice definite în anexa I la CLP sunt incluse în tabelele din Partea 3 a

anexei VI la CLP. Aceasta se aplică la majoritatea SCL-urilor care au fost atribuite

anterior în cadrul DSD. Este posibil ca substanţelor cu o clasificare armonizată pentru

mediul acvatic să li se fi atribuit un factor M (factor de multiplicare) care este

echivalent cu un SCL stabilit pentru alte clase de pericol, a se vedea şi partea 1.5 a

modulului 2. Factorii M şi SCL sunt indicaţi în Tabelul 3.1 din anexa VI în aceeaşi

coloană. Acolo unde apare un asterisc (*) în această coloană, limita respectivă de

41


42

concentraţie nu se poate transfera din anexa I la DSD în anexa VI la CLP, de exemplu

în cazuri de clasificare minimă în cadrul CLP. Din nou, clasificările pentru toxicitate

acută şi STOT, expunere repetată pot fi în special afectate.

Dacă folosiţi substanţa într-un amestec, trebuie să luaţi în considerare orice SCL

şi/sau factori M atribuiţi poziţiei pentru acea substanţă în cadrul clasificării amestecului

dumneavoastră. Când nu este indicat un factor M în partea a 3-a a anexei VI pentru

substanţele clasificate ca periculoase pentru mediul acvatic, din categoriile toxicitate

acută 1 sau toxicitate cronică 1, trebuie să stabiliţi un factor M. Când un amestec care

conţine substanţa este clasificat folosind metoda însumării, trebuie folosit acest factor

M.

Spre deosebire de anexa I la DSD, Tabelul 3.2 din anexa VI la CLP nu mai conţine

limite de concentraţie generice. Acestea au fost îndepărtate pentru îmbunătăţirea

clarităţii şi coerenţei cu a 2-a ATP a Directivei 1999/45/CE (DPD). Tabelul 3.2 este

aplicabil odată cu intrarea în vigoare a CLP.

Trebuie de asemenea să vă asiguraţi că luaţi în considerare impactul integral al

oricăror instrucţiuni speciale care apar în coloana Note a Tabelului 3.1 din anexa VI la

CLP. Aceste Note pot determina ajustarea clasificării finale deoarece:

• substanţa (acizi, baze, etc.) este introdusă pe piaţă ca soluţie apoasă în diferite

concentraţii;

• calea de expunere sau natura efectelor duc la o diferenţiere a clasificării clasei de

pericol;

• substanţa este introdusă pe piaţă într-o formă care nu prezintă pericolele de

natură fizică indicate prin clasificare;

• substanţa conţine un stabilizator sau inhibitor care poate afecta clasificarea;

• pentru anumite substanţe complexe pe bază de petrol şi cărbune, substanţa

conţine mai puţin decât nivelul indicat dintr-o anumită substanţă marker; sau

• substanţa a fost clasificată doar pentru anumite proprietăţi de pericol.


Figura 8.1: Aspecte care trebuie luate în considerare la folosirea clasificărilor armonizate

43


44

Iniţiere












9. Folosirea tabelelor de corespondenţă Corespondenţa clasificărilor existente

Anexa VII la regulamentului CLP cuprinde un tabel de corespondenţă pentru ca

producătorii, importatorii şi utilizatorii din aval să poată transpune clasificările

existente din cadrul DSD sau DPD în clasificări CLP. Puteţi folosi aceste tabele de

corespondenţă în cazul în care dumneavoastră sau furnizorul dumneavoastră a

clasificat deja o substanţă în conformitate cu DSD înainte de 1 decembrie 2010, sau

un amestec în conformitate cu DPD înainte de 1 iunie 2015 şi nu dispuneţi de date

suplimentare pentru substanţa sau amestecul şi clasa de pericol respective, a se

vedea şi instrucţiunile din partea 1.8 a modulului 2. Cu alte cuvinte, utilizarea tabelului

de corespondenţă vă permite să atribuiţi substanţelor sau amestecurilor

dumneavoastră clasificările în conformitate cu CLP, în loc să le clasificaţi pornind de la

zero în conformitate cu titlul II din regulamentul CLP şi criteriile stabilite în anexa I a

regulamentului CLP (articolul 61 alineatul (5) din CLP).

Tabelul de corespondenţă cuprinde acele pericole în cazul cărora există o echivalenţă

rezonabilă între DSD/DPD şi CLP. Atunci când nu există o clasificare corespunzătoare

în cadrul CLP, trebuie să evaluaţi dumneavoastră aceste proprietăţi, folosind criteriile

din anexa I la regulamentul CLP. Corelaţia este insuficientă, de exemplu, în

următoarele situaţii:

• în cazul solidelor inflamabile nu este posibil să se coreleze criteriile directivei

DSD cu cele ale CLP. Prin urmare, corespondenţa nu este posibilă; • în cazul toxicităţii acute, intervalele de clasificare ale celor două sisteme se

suprapun şi, până când vor fi disponibile datele respective, se poate recurge la o

clasificare minimă folosind tabelul de corespondenţă. Totuşi, trebuie să procedaţi cu atenţie la revizuire în cazul în care dispuneţi de date care permit o

clasificare mai precisă a substanţei sau a amestecului.

Este necesară o atenţie deosebită atunci când folosiţi tabelul de corespondenţă pentru

amestecuri, deoarece există un număr de limitări în utilizarea sa. Pentru amestecuri

clasificate iniţial pe baza rezultatelor testelor, tabelul se poate folosi la fel ca şi pentru

substanţe. Totuşi, pentru acele amestecuri clasificate iniţial pe baza limitelor de

concentraţie stabilite de DPD sau a metodei de calcul convenţional stabilite de DPD,

rezultatul corespondenţei, propus în conformitate cu regulamentul CLP, trebuie

analizat cu atenţie, din cauza diferenţelor privind limitele de concentraţie şi metodele

de calcul impuse de CLP. În cazul special „fără clasificare” în conformitate cu directiva

DPD, tabelul nu trebuie folosit, deoarece nu există o indicaţie rezonabilă privind un

rezultat potenţial al corespondenţei produse.


Puteţi folosi de asemenea tabelul de corespondenţă pentru substanţe cu clasificări

armonizate inclus în Tabelul 3.1 al anexei VI la regulamentului CLP, atunci când

intrarea pentru acea substanţă nu acoperă clasa de pericol sau diferenţierea care

trebuie transpusă. Puteţi să verificaţi coloana Note din tabelul 3.1 pentru a verifica

dacă aceasta este situaţia (nota H).

Vă rugăm să reţineţi că oricând dispuneţi de date privind substanţa sau amestecul

respective, de exemplu din fişele cu date de securitate care v-au fost transmise,

evaluarea şi clasificarea trebuie făcute în conformitate cu articolele 9 şi 13 din CLP

(introducere la anexa VII din CLP).

Instrucţiuni mai specifice privind utilizarea tabelului de corespondenţă sunt prezentate

în partea 1.8 a modulului 2.

45


46

Iniţiere












10. Surse de informaţii Unde putem găsi informaţii? Va trebui să colectaţi informaţii despre proprietăţile substanţei sau amestecului

dumneavoastră, pentru a realiza clasificarea şi etichetarea lor. Această secţiune vă

pune la dispoziţie informaţii despre sursele unde puteţi găsi asemenea informaţii

(pentru surse suplimentare de informaţii utile, a se vedea anexa 3 la acest ghid).

Căutaţi în arhiva dumneavoastră

În cazul în care aveţi de clasificat o substanţă sau un amestec în conformitate cu unul

dintre rolurile specificate în secţiunea 2 a acestui ghid, este posibil să fi făcut deja

clasificarea respectivă în cadrul directivelor DSD sau DPD. Puteţi verifica ce fel de

informaţii sau date sunt deja disponibile în arhiva dumneavoastră.

Regulamentul REACH (substanţe) Puteţi folosi informaţiile pe care le generaţi pentru asigurarea conformităţii cu

Regulamentul REACH, sau pe care le obţineţi prin schimbul de informaţii în cadrul

unui SIEF (a se vedea de asemenea secţiunea 26 a acestui ghid). În această situaţie,

puteţi consulta de asemenea „Ghidul cerinţelor privind informaţiile şi evaluarea

securităţii chimice”, în special secţiunea R.3, unde este descrisă în detaliu colectarea

informaţiilor (a se vedea de asemenea secţiunea 27 a acestui ghid).

Puteţi, de asemenea, să obţineţi şi să folosiţi informaţii despre substanţe şi amestecuri

evaluate în cadrul altor legi comunitare, cum ar fi cele pentru reglementarea

produselor biodestructive şi a celor de uz fitosanitar. Întrucât regulamentul REACH

impune de asemenea obligaţia de comunicare a informaţiilor privind substanţele şi

amestecurile, în amontele şi în avalul lanţului de aprovizionare, trebuie să folosiţi

informaţiile conţinute în fişele cu date de securitate sau să consultaţi furnizorii

substanţelor dumneavoastră. De asemenea, veţi putea găsi pe pagina de internet a

Agenţiei informaţii relevante, neconfidenţiale, despre substanţe produse sau importate

în UE.

Directive pentru transport (substanţe)

Numeroase dintre criteriile GHS al ONU (pe clase de pericol), în special cele

referitoare la pericolele de natură fizică, sunt deja puse în aplicare prin Reglementările

model ale ONU şi instrumentele juridice conexe (ADR, RID, ADN, Codul IMDG şi


ICAO (a se vedea anexa 2 a acestui ghid) care reglementează transportul mărfurilor

periculoase. Puteţi folosi o clasificare pentru transport ca una dintre sursele de

informaţii pentru clasificarea şi etichetarea substanţei dumneavoastră, în măsura în

care aceasta nu este inclusă în anexa VI la CLP. Înainte de a folosi o clasificare

pentru transport, trebuie să aveţi în vedere următoarele:

• clasificările pentru transport nu includ toate categoriile GHS pentru pericolele

fizice, pentru sănătate şi pentru mediu, astfel încât absenţa unei clasificări de

transport pentru substanţa dumneavoastră nu înseamnă că nu trebuie să o

clasificaţi conform regulamentului CLP. În legătură cu pericolele fizice, aceasta

înseamnă că poate va trebui să efectuaţi teste pentru a obţine datele care sunt

necesare pentru o clasificare clară în conformitate cu CLP;

• în cadrul legislaţiei pentru transport, anumite prevederi speciale sunt legate de

intrările din Lista mărfurilor periculoase (ADR, partea a 3-a) care trebuie

îndeplinite pentru a fi clasificate în clasa respectivă pentru transport. În aceste

cazuri, clasificarea pentru scopuri de furnizare şi utilizare poate fi diferită. În plus,

o substanţă poate avea chiar două intrări diferite cu două clasificări diferite, una

dintre clasificări fiind în legătură cu una sau mai multe prevederi speciale; şi

• clasificarea pentru transport se poate baza pe alt set de informaţii decât cel impus

acum prin CLP pentru a se obţine o clasificare în conformitate cu CLP.

Alte surse de informaţii Informaţii despre proprietăţile periculoase ale substanţelor se pot găsi în bazele de

date accesibile prin internet şi în reviste ştiinţifice. Secţiunea R.3.4 a „Ghidul cerinţelor

privind informaţiile şi evaluarea securităţii chimice” de pe pagina de internet a ECHA

prezintă un număr mare de baze de date şi bănci de date importante disponibile

(unele sunt gratuite, dar altele necesită plata unei taxe) şi, în plus, puteţi găsi mai jos o

mică selecţie de asemenea surse. Vă rugăm să ţineţi seama că este posibil ca

acestea să nu prezinte toate sursele disponibile; orice menţiune a unei surse de date

nu implică avizarea conţinutului său.

47


48

În ceea ce priveşte sursele de informaţii şi date ale UE, dorim să menţionăm

următoarele:

• ESIS (Sistemul european de informare privind substanţele chimice) de pe pagina

de internet a JCR - Unitatea pentru siguranţa şi calitatea produselor de consum:

http://ecb.jrc.it/esis/; şi • EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, pentru substanţe

active folosite în produse de uz fitosanitar):

http://www.efsa.europa.eu/EFSA/efsa_locale-1178620753812_home.htm

http://ecb.jrc.it/esis/




În ceea ce priveşte sursele din afara UE, vă prezentăm mai jos o a doua listă. Vă

rugăm să ţineţi seama că această listă este prezentată doar pentru scopuri de

informare; orice menţiune a unei surse de date nu implică avizarea conţinutului său.

• Portalul ECHEM al OECD: http://webnet3.oecd.org/echemportal/; • RTECS (Registrul Efectelor Toxice ale Substanţelor Chimice) disponibil pe pagina

de internet a NIOHS (Institutul Naţional pentru Siguranţă şi Sănătate Profesională

din Statele Unite): http://www.cdc.gov/niosh/rtecs/; • pagina de internet a USEPA (Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite):

http://www.epa.gov/; • IRIS (Sistemul Integrat pentru Informaţii asupra Riscului), disponibil pe pagina de

internet a USEPA: http://cfpub.epa.gov/ncea/iris/index.cfm; • Pagina de internet a OSHA (Administraţia pentru Siguranţă şi Sănătate

Profesională din Statele Unite) http://www.osha.gov/; • Pagina de internet a NICNAS (Schema Naţională de Notificare şi Evaluare a

Produselor Chimice pentru Industrie - Australia): http://www.nicnas.gov.au/; • Pagina de internet TOXNET, care include baze de date cum sunt Toxline şi

HSDB: http://toxnet.nlm.nih.gov/; • Pagina de internet a INCHEM a IPCS (Programul Internaţional pentru Securitate

Chimică): http://www.inchem.org/; şi • literatura de specialitate: Portalul PubMed al Bibliotecii Naţionale de Medicină din

Statele Unite dispune de sute de jurnale relevante, numeroase din acestea fiind

disponibile gratuit.http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/.

Testarea După ce aţi studiat şi alte surse de informaţii, s-ar putea să fie necesar să luaţi în

considerare testarea. (a se vedea secţiunea 11 a acestui ghid).

49

http://webnet3.oecd.org/echemportal/

http://www.cdc.gov/niosh/rtecs/

http://www.epa.gov/

http://cfpub.epa.gov/ncea/iris/index.cfm

http://www.osha.gov/

http://www.nicnas.gov.au/

http://toxnet.nlm.nih.gov/

http://www.inchem.org/

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/


50

Iniţiere












11. Rolul testării în cadrul CLP Rolul testării Regulamentul CLP impune producătorului, importatorului sau utilizatorului din aval să colecteze informaţiile relevante şi disponibile privind toate proprietăţile

periculoase ale unei substanţe sau ale unui amestec. Aceste informaţii trebuie

evaluate riguros pentru a se decide dacă substanţa sau amestecul trebuie clasificate.

Pentru pericolele fizice, aveţi obligaţia de a produce noi informaţii pentru scopurile de

clasificare şi etichetare, exceptând cazul în care sunt deja disponibile informaţii

adecvate şi sigure. Obligaţia de testare nu se aplică însă pericolelor pentru sănătate şi

pentru mediu, a se vedea şi mai jos.

În general, dacă se produc date noi, trebuie îndeplinite anumite condiţii de calitate

pentru a asigura valabilitatea clasificării care se bazează pe acestea. Testele trebuie

efectuate pe substanţa sau amestecul aflate în forma sau starea fizică în care se

introduc pe piaţă, şi în care se poate anticipa în mod rezonabil că vor fi utilizate, a se

vedea şi partea 1.2 a modulului 2.

Testarea pentru pericolele fizice Riscurile fizice prezentate de substanţe şi amestecuri trebuie determinate prin

testarea bazată pe metodele sau standardele menţionate în partea 2 din anexa I la

CLP. Acestea se pot găsi de exemplu, în Manualul ONU de teste şi criterii, a se vedea

pagina de internet http://www.unece.org/trans/danger/publi/manual/manual_e.html,

care este folosit în mod normal la clasificarea pentru transport a substanţelor şi

amestecurilor. În cazul în care există rezultate disponibile ale testelor care se bazează

pe alte metode sau standarde, atunci aceste date se pot folosi totuşi, cu condiţia ca

ele să fie adecvate scopului de determinare a pericolelor. Pentru a conchide asupra

adecvării lor, dumneavoastră sau expertul implicat trebuie să verificaţi dacă există

suficientă documentaţie pentru evaluarea gradului de adecvare a testului folosit şi

dacă testul s-a efectuat folosind un nivel acceptabil de asigurare a calităţii.

În cazul în care trebuie să efectuaţi noi teste, vă rugăm să luaţi în considerare faptul

că, cel târziu de la 1 ianuarie 2014, noile teste vor trebui efectuate în conformitate cu

un sistem recunoscut de calitate sau de către laboratoare care respectă un standard

relevant recunoscut, de exemplu EN ISO/IEC 170253. Instrucţiuni suplimentare privind

acest subiect sunt prezentate în partea 2 din modulul 2.

3 EN ISO/IEC 17025 – Cerinţe generale referitoare la competenţa laboratoarelor de testare

şi etalonare

http://www.unece.org/trans/danger/publi/manual/manual_e.html


51

Testarea privind pericolele pentru sănătate şi pentru mediu Regulamentul CLP nu vă impune să efectuaţi noi teste. Totuşi, puteţi efectua noi teste

cu condiţia să fi epuizat toate celelalte mijloace de generare a informaţiilor, inclusiv

aplicând regulile prezentate în secţiunea 1 din anexa XI la Regulamentului REACH

(articolul 8 din CLP). Aceste reguli se referă la folosirea datelor existente, folosirea

datelor din teste care nu au fost efectuate în conformitate cu principiile bunei practici

de laborator, folosirea de date istorice umane, aplicarea forţei probante a datelor şi

folosirea modelului (Q)SAR4, a metodelor in vitro şi extrapolării. Trebuie folosită

aprecierea experţilor pentru a aplica criteriile, de exemplu pentru a evalua datele

disponibile de testare care nu se pot aplica direct criteriilor, sau pentru a exploata

datele disponibile privind amestecuri similare cu cel care urmează să fie clasificat

(articolul 9 din CLP). Testele pe animale trebuie efectuate doar dacă nu sunt

disponibile alte alternative care să asigure siguranţa şi calitatea adecvate ale datelor.

Teste noi care nu implică animale pot fi efectuate atunci când aceasta asigură o

clasificare mai adecvată, de exemplu în cazul testelor de transformare/disoluţie pentru

clasificarea pericolelor pentru mediul acvatic privind metalele şi compuşii metalici cu

solubilitate redusă. Testele pe oameni sunt interzise în sensul regulamentului CLP. Se

pot folosi însă datele obţinute din studii clinice sau epidemiologice, sau studii de caz

cu valabilitate ştiinţifică. Testarea pe primate non-umane este interzisă (articolul 7 din

CLP).

În general, orice noi teste trebuie efectuate în conformitate cu metodele de testare

prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 440/2008; alternativ, ele se pot baza pe principii

ştiinţifice solide care sunt recunoscute la nivel internaţional sau pe metode validate la

nivel internaţional.

Testele trebuie efectuate pe substanţa sau amestecul în forma/formele sau

starea/stările fizică/fizice în care sunt introduse pe piaţă şi în care se poate anticipa în

mod rezonabil că vor fi utilizate (pentru instrucţiuni suplimentare, a se vedea partea

1.2 din modulul 2). În plus, noile teste pe animale trebuie efectuate în conformitate cu

principiile bunei practici de laborator şi trebuie să respecte reglementările prevăzute

de Directiva 86/609/CEE. În mod normal, va fi necesar să apelaţi la o organizaţie

exterioară pentru asemenea teste.

Pentru amestecuri se aplică aceleaşi reguli ca şi pentru substanţe – atunci când există

deja date disponibile pentru amestecul în ansamblu, ele trebuie luate în considerare

cu prioritate. Clasificarea în legătură cu proprietăţile cancerigene, mutagene sau

toxice pentru reproducere (CMR) ale unui amestec trebuie însă să se bazeze, în mod

normal, pe clasificarea substanţelor componente, aplicând pragurile relevante de

4 (Q)SAR înseamnă relaţia calitativă sau cantitativă structură-activitate


52

concentraţie. Numai în cazuri excepţionale puteţi folosi date disponibile privind testele

pe amestecul în sine, atunci când acestea indică proprietăţi CMR care nu au fost

identificate pe baza substanţelor componente individuale (articolul 6 alineatul (3) din

CLP). Clasificarea amestecului privind pericolul pentru mediul acvatic, luând în

considerare biodegradarea şi bioacumularea, trebuie să se bazeze pe proprietăţile

substanţelor componente (articolul 6 alineatul (4) din CLP). În plus, pentru aliaje pot

exista excepţii de la această regulă, a se vedea partea 4.1 a modulului 2.

Pentru informaţii suplimentare privind pericolele individuale, a se vedea părţile 2-4 ale

modulului 2.


53

Iniţiere












12. Clasificarea substanţelor Etapele de bază pentru clasificarea substanţelor Există patru etape de bază pentru clasificarea substanţelor dumneavoastră, aşa cum

se specifică în Figura 12.1:

Figura 12.1: Patru etape de bază pentru clasificarea substanţelor dumneavoastră

Colectarea informaţiilor disponibile Trebuie să colectaţi informaţii relevante şi sigure pentru a ajuta la stabilirea clasificării

pentru fiecare dintre substanţele dumneavoastră. Aceste informaţii pot să includă:

• rezultatele testelor efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 440/208

privind metodele de testare (articolul 5 alineatul (1) litera (a) din CLP);

• rezultatele testelor efectuate în conformitate cu principii ştiinţifice solide

recunoscute la nivel internaţional sau prin metode validate în conformitate cu

proceduri internaţionale (articolul 5 alineatul (1) litera (a) şi articolul 8 alineatul (3)

din CLP). Aceasta include rezultatele testării bazate pe metode sau standarde

astfel cum sunt precizate în Manualul ONU de teste şi criterii şi care sunt

menţionate în partea 2 din anexa I;

Pasul 4:

Stabiliţi clasificarea adecvată

Pasul 3:

Evaluaţi informaţiile disponibile în raport cu criteriile de clasificare

Pasul 2:

Examinaţi informaţiile pentru a vă asigura că sunt adecvate şi sigure

Pasul 1:

Colectaţi toate informaţiile disponibile


54

• rezultate ale aplicării unor metode care nu implică testarea, cum ar fi modelul

(Q)SAR, extrapolarea, abordarea pe categorii (articolul 5 alineatul (1) litera (c) din

CLP şi secţiunea 1 din anexa XI la Regulamentului REACH) şi

• experienţa umană pentru toate tipurile de pericole, inclusiv date epidemiologice,

date provenite din baze de date referitoare la accidente şi date de la locul de

muncă (articolul 5 alineatul (1) litera (b) din CLP);

• orice informaţii ştiinţifice noi (articolul 5 alineatul (1) litera (d) din CLP); şi

• orice alte informaţii generate în cadrul programelor chimice recunoscute la nivel

internaţional (articolul 5 alineatul (1) litera (e) din CLP).

Pentru o listă a surselor de informaţii, a se vedea secţiunea 10 şi anexa 3 ale acestui

ghid. Vă rugăm să reţineţi că, în cazul în care substanţa dispune de o clasificare

armonizată şi o intrare conexă în tabelele din anexa VI la regulamentului CLP, nu vi se

cere să colectaţi informaţiile disponibile pentru acel pericol specificat. Cu alte cuvinte:

Trebuie să verificaţi anexa VI înainte de a începe să colectaţi informaţii.

Va fi necesar să se formeze unul sau mai multe SIEF-uri pentru fiecare

substanţă preînregistrată (etapizată- care beneficiază de un regim

tranzitoriu) cu aceeaşi identitate chimică. Unul dintre principalele scopuri

ale SIEF este de a conveni asupra clasificării şi etichetării unei

substanţe atunci când există o diferenţă între potenţialii solicitanţi ai

înregistrării.

În cazul în care doriţi să înregistraţi o substanţă neetapizată, puteţi avea

acces la datele de testare prin procesul de solicitare (articolele 26 şi 27 din

REACH )

Dacă alt membru al unui SIEF, sau un solicitant anterior al înregistrării, are

date privind teste la care s-au folosit animale vertebrate, acesta are

obligaţia de a partaja cu dumneavoastră aceste informaţii, în urma

rambursării unei părţi corespunzătoare din costuri (articolul 30 din REACH )

De asemenea, puteţi solicita date de testare rezultate din studii care nu

implică animale vertebrate, dacă sunt disponibile. Nu există însă nicio

obligaţie privind schimbul de date provenite din teste care nu recurg la

animale (articolul 27 din REACH ).


Examinaţi informaţiile pentru a vă asigura că sunt adecvate şi sigure Trebuie să apreciaţi dacă dispuneţi de experienţa necesară pentru a emite judecăţi

privind adecvarea şi valabilitatea informaţiilor pe care le-aţi obţinut despre pericole.

Dacă nu, s-ar putea să fie necesar să consultaţi un expert. Dumneavoastră sau

expertul implicat trebuie să examinaţi informaţiile colectate pentru a aprecia dacă sunt

adecvate şi sigure în vederea clasificării. Informaţiile trebuie să se refere la forma sau la starea fizică în care substanţa este

utilizată sau introdusă pe piaţă şi în care este de aşteptat, în mod rezonabil, să fie

utilizată (articolele 5 alineatul (1) şi 9 alineatul (5) din CLP). Pentru instrucţiuni

suplimentare, a se vedea partea 1.2 a modulului 2.

Evaluaţi informaţiile în raport cu criteriile de clasificare Mai întâi, dumneavoastră sau expertul implicat trebuie să verificaţi dacă informaţiile

colectate indică vreo proprietate periculoasă.

Vă rugăm să reţineţi că în practică, pericolele fizice prezentate de o substanţă pot diferi

de cele rezultate în urma testelor, de exemplu în cazul unor compuşi pe bază de azotat

de amoniu (proprietăţi oxidante/explozive) şi anumitor hidrocarburi halogenate

(proprietăţi inflamabile). Asemenea experienţe trebuie luate în considerare în scopul

clasificării /(articolul 12 litera (a) din CLP)/.

Apoi trebuie să verificaţi dacă informaţiile sunt direct comparabile cu criteriile

respective de pericol. Acest exerciţiu trebuie repetat pentru fiecare clasificare de

pericol definită în conformitate cu CLP, pentru care deţineţi informaţii.

Dacă criteriile de clasificare ale vreuneia dintre clasele de pericol luate în considerare

nu se pot aplica direct la informaţiile pe care le deţineţi, de exemplu în cazul în care

aceste informaţii reflectă alte entităţi şi unităţi decât cele specificate în criteriile CLP,

sau în scopul clasificării unei substanţe privind proprietăţile CMR, trebuie efectuată o

determinare a forţei probante a datelor, care necesită avizul experţilor, a se vedea

secţiunea 1.1.1 din anexa I la CLP şi secţiunea 1.2 din anexa XI la REACH. Acest

lucru este necesar pentru a stabili dacă substanţa prezintă o anumită proprietate

periculoasă (articolul 9 alineatul (3) din CLP).

O determinare a forţei probante a datelor se bazează pe toate informaţiile disponibile,

cum ar fi rezultatele testelor in vitro adecvate, teste corespunzătoare pe animale,

similitudinile cu alte substanţe (clasificare în aceleaşi grupe, extrapolare), relaţiile

cantitative structură-activitate ((Q)SAR) şi date existente privind efectele asupra

oamenilor, cum ar fi date de la locul de muncă şi date provenite din baze de date

55


56

referitoare la accidente, studii epidemiologice şi clinice, precum şi studii de caz şi

observaţii bine documentate. Trebuie ţinut seama, în mod deosebit, de coerenţa

informaţiilor din fiecare sursă, a se vedea şi secţiunea 1.1.1 a părţii 1 din anexa I la

CLP. Pentru aceasta va fi necesar să consultaţi un expert.

Dacă informaţiile la care aveţi acces nu sunt suficiente pentru a conchide asupra

pericolelor fizice prezentate de substanţa dumneavoastră, în acest caz trebuie să

efectuaţi noi teste pentru a determina pericole fizice, dacă acest lucru se impune prin

partea 2 din anexa I la CLP. Pentru stabilirea pericolelor pentru sănătate şi pentru

mediu prezentate de substanţa dumneavoastră, puteţi decide să efectuaţi o nouă

testare, cu condiţia să fi epuizat toate celelalte mijloace de generare a informaţiilor (a

se vedea şi secţiunea 11 a acestui ghid).

Decideţi clasificarea adecvată Dacă evaluarea informaţiilor privind pericolul arată că substanţa îndeplineşte criteriile

de clasificare pentru un anumit pericol, atunci trebuie să atribuiţi respectiva clasificare

(clasa şi categoria de pericol) şi elementele adecvate de etichetare pentru etichetă

şi/sau fişa cu date de securitate, adică cuvintele de avertizare, frazele de pericol,

pictogramele de pericol şi frazele de precauţie (a se vedea şi secţiunile 14 şi 17 ale

acestui ghid). Acest exerciţiu trebuie repetat pentru fiecare clasă de pericol definită în

conformitate cu CLP pentru care deţineţi informaţii. Atunci când o substanţă a fost clasificată în conformitate cu directiva DSD înainte de

1 decembrie 2010, producătorii, importatorii şi utilizatorii din aval pot, în măsura

în care nu au la dispoziţie alte date, să transpună clasificările substanţei în noul

sistem, folosind tabelele de corespondenţă (conversie) din anexa VII la CLP (a se

vedea şi secţiunea 9 a acestui document şi partea 1.8 a modulului 2).


Atunci când o substanţă este supusă înregistrării conform regulamentul

REACH în cantităţi de 10 tone pe an sau mai mult, va trebui să efectuaţi o

evaluare a securităţii chimice care, dacă substanţa este clasificată în una

dintre următoarele clase de pericol definite în anexa I (articolul 58

alineatul (1) din CLP):

• pericole fizice: 2.1 la 2.4, 2.6 şi 2.7, 2.8 tipurile A şi B, 2.9, 2.10, 2.12,

2.13 categoriile 1 şi 2, 2.14 categoriile 1 şi 2, 2.15 tipurile A la F;

• pericole pentru sănătate: 3.1 la 3.6, 3.7 efecte adverse asupra funcţiei

sexuale şi fertilităţii sau asupra dezvoltării, 3.8 alte efecte decât

efectele narcotice, 3.9 şi 3.10;

• pericole pentru mediu: 4.1;

• clase suplimentare de pericol: 5.1

va trebui de asemenea să includă etapele de evaluare a expunerii şi

caracterizării pericolului (articolul 14 alineatul (4) din REACH)

Împreună cu atribuirea unei clasificări, trebuie să stabiliţi aşa-numitele „limite de

concentraţie specifice” (SCL), când este cazul, iar informaţii ştiinţifice adecvate şi

fiabile arată că pericolul prezentat de o substanţa conţinută în altă substanţă sau

amestec este deja evident când substanţa este prezentă la un nivel mai mic decât

concentraţiile stabilite pentru orice clasă de pericol în partea 2 din anexa I, sau mai

mic decât limitele de concentraţie generice stabilite pentru orice clasă de pericol în

părţile 3, 4 şi 5 din anexa I. În circumstanţe excepţionale, atunci când pericolul

prezentat de o substanţă nu este evident peste aceste praguri, puteţi stabili de

asemenea limite mai mari de concentraţie specifică (articolul 10 din CLP). În locul SCL trebuie să stabiliţi aşa-numiţii „factori M” (factori de multiplicare) pentru

clasificările acvatice în toxicitate acută categoria 1 şi toxicitate cronică categoria 1.

Limitele de concentraţie specifice nu trebuie stabilite în cazul clasificărilor armonizate.

Factorii M pentru clasificările armonizate trebuie stabiliţi numai în cazul în care nu este

indicat nici un factor M în partea 3 din anexa VI la CLP. Alte detalii privind stabilirea limitelor de concentraţie specifice şi factorilor M vor fi

prezentate în partea 1.5 a modulului 2.

57


58

Iniţiere












13. Clasificarea amestecurilor Noi elemente în cadrul CLP La fel ca în cazul DPD, clasificarea amestecurilor în conformitate cu CLP se face

ţinând cont de aceleaşi pericole ca în cazul substanţelor. Ca regulă generală şi la fel

ca în cazul substanţelor, pentru a stabili clasificarea trebuie folosite în primul rând

datele disponibile pentru amestecul în ansamblu. Dacă acest lucru nu este posibil, se

pot aplica pentru clasificarea amestecurilor alte abordări, care pot diferi parţial de cele

din DPD – spre deosebire de DPD, puteţi aplica aşa-zisele „principii de corelare” în

cazul unor pericole pentru sănătate şi mediu, folosind date privind amestecuri similare

testate, precum şi informaţii asupra unor substanţe individuale periculoase folosite

drept componente. În cazul calculelor, formulele diferă adesea de cele folosite în

cadrul DPD. În ceea ce priveşte aplicarea avizului experţilor şi determinarea forţei

probante a datelor, aceste principii sunt acum mai explicite în textul legislativ, în

comparaţie cu DSD şi DPD (articolul 9 alineatele (3) şi (4) din CLP).

În cazul în care nu puteţi folosi datele de testare disponibile pentru amestecul în

ansamblu, esenţiale pentru clasificarea sa vor fi informaţiile suficiente privind

componentele amestecului.

Abordări flexibile pentru diferite seturi de informaţii Clasificarea amestecurilor cuprinde aceleaşi etape de bază ca şi clasificarea

substanţelor, a se vedea Figura 12.1.

În general, CLP prevede un număr de abordări diferite care se pot folosi pentru

clasificarea unui amestec. Este important să vă asiguraţi că alegeţi cea mai adecvată

metodă pentru amestecul dumneavoastră, pentru fiecare clasă sau categorie de

pericol. Aceasta va depinde de pericolul pentru care evaluaţi amestecul: pericole

fizice, pentru sănătate sau pentru mediu şi de tipul de informaţii de care dispuneţi.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultaţi partea 1.7 a modulului 2.

Ca recomandare generală, trebuie să încercaţi să obţineţi o imagine clară privind

substanţele şi amestecurile care vă sunt furnizate, în special când formulaţi chiar

dumneavoastră amestecurile. Informaţiile de bază privind substanţele trebuie să

includă identitatea substanţei, clasificarea şi concentraţia sa în amestec şi, când este

relevant, detalii privind orice impurităţi şi aditivi (inclusiv identitatea, clasificarea şi

concentraţia lor). O sursă utilă pentru asemenea informaţii ar putea fi fişa cu date de

securitate de la furnizorul substanţei.


59

Când folosiţi un ingredient care este furnizat ca amestec, trebuie să ştiţi ce substanţe

componente se află în amestec, concentraţiile şi clasificările lor, în măsura în care

este posibil, a se vedea de asemenea partea 1.7 a modulului 2. Asemenea date

privind compoziţia pot fi disponibile în fişa cu date de securitate pentru amestec, dar

poate fi necesar un dialog suplimentar cu furnizorul pentru a obţine mai multe

informaţii.

În măsura în care dumneavoastră sau furnizorul dumneavoastră aţi clasificat deja un

amestec în conformitate cu directiva DPD înainte de 1 iunie 2015 şi nu aveţi date

suplimentare disponibile, puteţi folosi tabelul de corespondenţă, în loc să vă clasificaţi

amestecul în conformitate cu titlul II din regulamentul CLP (introducere la anexa VII a

CLP). Acest tabel de corespondenţă trebuie folosit însă abia după ce consultaţi

instrucţiunile relevante prezentate în partea 1.8 a modulului 2. Instrucţiunile furnizate

vă vor informa cu privire la ce aspecte necesită o atenţie specială când folosiţi tabelul

de corespondenţă şi în ce situaţii utilizarea sa poate să nu fie potrivită (a se vedea şi

secţiunea 9 a acestui ghid).

În cazul special „fără clasificare” în conformitate cu directiva DPD, tabelul nu poate fi

folosit deoarece nu există nicio indicaţie rezonabilă privind un rezultat potenţial al

corespondenţei.

Dacă amestecul dumneavoastră nu a fost clasificat anterior, sau dacă decideţi să

faceţi clasificarea în temeiul titlului II din regulamentul CLP. În funcţie de informaţiile

pe care le deţineţi şi de pericolul luat în considerare, trebuie să faceţi clasificarea

folosind abordările de mai jos în ordinea următoare (articolul 9 din CLP):

1. clasificarea obţinută folosind datele despre amestec, aplicând criteriile pentru

substanţă din anexa I la regulamentul CLP. De reţinut că există abateri de la

această regulă în legătură cu pericolele CMR şi proprietăţile de bioacumulare şi

biodegradare, în măsura în care acestea contribuie la o clasificare ca „periculos

pentru mediul acvatic” (articolul 6 alineatele (3) şi (4) din CLP). Atunci când

criteriile nu se pot aplica direct datelor disponibile, trebuie să apelaţi la avizul

experţilor pentru evaluarea informaţiilor disponibile în cadrul determinării forţei

probante a datelor 5 (articolul 9 alineatul (3) din CLP şi secţiunea 1.1.1 din anexa I

la CLP 2. doar pentru pericole pentru sănătate şi mediu: clasificarea bazată pe aplicarea

aşa-numitelor principii de corelare, care folosesc date despre amestecuri similare

testate şi informaţii despre substanţe componente individuale periculoase. Avizul

5 Trebuie reţinut că este posibil ca pericolele indicate pentru substanţele componente să nu

indice întotdeauna periculozitatea amestecului (de exemplu la aliaje). Se recomandă atunci o evaluare atentă a amestecului, pe baza indicaţiilor specifice de la modulul 2.


60

experţilor trebuie aplicat pentru a asigura că datele existente despre amestecuri

similare se pot folosi pentru cât mai multe amestecuri posibile; şi 3. doar pentru pericole pentru sănătate şi mediu: clasificarea bazată pe calcul sau

praguri de concentraţie, inclusiv limite de concentraţie specifice şi factori M, în

cazul în care în amestecuri sunt prezente substanţe care sunt clasificate pentru

pericolul respectiv. În acest caz trebuie de asemenea să folosiţi orice clasificări

armonizate pentru substanţele prezente în amestec, inclusiv orice limite de

concentraţie specifice şi factori M care sunt specificaţi în anexa VI la CLP sau în

inventarul de clasificare şi etichetare.

Puteţi găsi instrucţiuni suplimentare privind aplicarea

• determinării forţei probante a datelor în „Ghidul cerinţelor privind informaţiile şi

evaluarea securităţii chimice” pe pagina de internet a Agenţiei

(http://guidance.echa.europa.eu/);

• principiile de corelare din partea 1.7 a modulului 2;

• metodele de calcul din partea 1.7 a modulului 2; şi

• limitele de concentraţie, inclusiv limite de concentraţie specifice şi factori M,

în părţile 1.5, 1.6 şi 1.7 ale modulului 2.

http://guidance.echa.europa.eu/


61

Iniţiere


Comunicarea riscurilor

14. Etichetarea


16. Situaţii specifice de etichetare şi ambalare

17. Fişe cu date de securitate



14. Etichetarea Ce trebuie să etichetaţi? O substanţă sau un amestec conţinute într-un ambalaj trebuie etichetate în

conformitate cu regulile CLP:

• dacă substanţa sau amestecul în sine sunt clasificate drept periculoase6; sau • dacă este un amestec care conţine una sau mai multe substanţe clasificate drept

periculoase peste concentraţiile menţionate în partea 2 din anexa II la CLP, chiar

dacă amestecul în sine nu este clasificat în ansamblu drept periculos. În acest

caz, se va aplica etichetarea suplimentară aşa cum este prevăzut în partea 2 din

anexa II la CLP (articolul 25 alineatul (6) din CLP); şi • dacă este un articol exploziv aşa cum se descrie în partea 2.1 din anexa la CLP.

Calendarul pentru aplicabilitatea obligaţiilor de etichetare în conformitate cu regulile

CLP este stabilit în detaliu în secţiunea 4 a acestui ghid.

Cine trebuie să realizeze etichetarea? În cazul în care sunteţi producător, importator, utilizator din aval (inclusiv

formulator) sau distribuitor (inclusiv comerciant cu amănuntul), trebuie să etichetaţi

orice substanţă sau amestec care necesită etichetare şi care sunt conţinute într-un

ambalaj, a se vedea mai sus, înainte de a le introduce pe piaţă (articolul 4 alineatul (4)

din CLP). Aceasta se aplică de asemenea fabricanţilor şi importatorilor de articole care sunt explozive, în conformitate cu criteriile din partea 2 din anexa I la CLP.

În cazul în care sunteţi distribuitor, nu trebuie să efectuaţi clasificarea pornind de la

zero pentru scopurile legate de etichetare, ci puteţi prelua clasificarea unei substanţe

sau a unui amestec de la furnizorul dumneavoastră, cu condiţia ca aceasta să fi fost

realizată în conformitate cu titlul II din regulamentul CLP (articolul 4 alineatul (5) CLP,

articolele 5-16 din CLP). Aceeaşi regulă se aplică dacă sunteţi utilizator din aval, cu

condiţia să nu modificaţi compoziţia substanţei sau amestecului care v-au fost

furnizate (a se vedea secţiunea 2 a acestui ghid).

6 Unele forme sunt exceptate de la etichetare, a se vedea secţiunea 1.3 din anexa I a CLP.


62

Cum trebuie să etichetaţi? Etichetele trebuie să fie aplicate ferm pe una sau mai multe suprafeţe ale ambalajului

primar al substanţei sau amestecului dumneavoastră (articolul 31 din CLP). Ele

trebuie să poată fi citite în poziţie orizontală când pachetul este aşezat normal. Etichetele dumneavoastră trebuie să aibă o dimensiune minimă în raport cu volumul

ambalajului, a se vedea tabelul 14.1 de mai jos:

Tabelul 14.1: Dimensiunile etichetei, astfel cum sunt definite în secţiunea 1.2.1 din anexa I la CLP

Capacitatea pachetului Dimensiunile etichetei / milimetri

≤ 3 litri dacă este posibil, minim 52 x 74

> 3 litri dar ≤ 50 litri minim 74 x 105

> 50 litri dar ≤ 500 litri minim 105 x 148

> 500 litri minim 148 x 210

Puteţi afişa informaţiile de etichetare pe ambalajul propriu-zis în locul aplicării unei

etichete. Aceasta înseamnă că puteţi tipări informaţiile de etichetare direct pe pachet,

în loc să aplicaţi pe ambalaj o etichetă care conţine informaţiile de etichetare. În orice

caz, trebuie respectate toate cerinţele de etichetare din secţiunile de mai jos.

Dacă eticheta dumneavoastră este destinată să satisfacă atât cerinţele CLP cât şi

regulile pentru transportul mărfurilor periculoase (ADR, RID, ICAO, IMDG) - aşa-zisa

etichetare combinată – atunci trebuie să verificaţi, în funcţie de straturile ambalajului,

când este necesară etichetarea în conformitate cu CLP, etichetarea (sau marcarea)

pentru transport sau ambele (articolul 33 din CLP).

Ce versiuni lingvistice trebuie incluse pe eticheta dumneavoastră? Etichetele dumneavoastră se scriu în limba oficială a statului (statelor) membru

(membre) în care substanţa sau amestecul se introduce pe piaţă, cu excepţia cazului

în care statul (statele) membru (membre) în cauză dispun(e) altfel. În acest sens,

trebuie să verificaţi legislaţia naţională relevantă unde sunt specificate asemenea

prevederi.


În general, puteţi folosi mai multe limbi decât cele impuse de statele membre, cu

condiţia ca în toate limbile folosite să apară aceleaşi informaţii (articolul 17 alineatul

(2) din CLP) şi ca eticheta să îndeplinească totuşi cerinţa de a fi uşor de citit (articolul

31 din CLP).

Ce informaţii sunt necesare? • Dacă substanţa sau amestecul dumneavoastră necesită etichetare şi sunt

conţinute într-un ambalaj, trebuie etichetate cu următoarele informaţii (denumite

elemente de etichetare) (articolul 17 din CLP)

• numele, adresa şi numărul de telefon ale furnizorilor substanţei sau amestecului;

• cantitatea nominală de substanţă sau de amestec din pachetele puse la dispoziţia

publicului larg, cu excepţia cazului în care această cantitate este specificată în altă

parte pe pachet;

identificatori de produs; şi, dacă este cazul:

• pictograme de pericol;

• cuvânt de avertizare;

• fraze de pericol;

• fraze de precauţie adecvate; şi

• informaţii suplimentare.

Elementele de etichetare descrise mai sus trebuie marcate pe etichetele

dumneavoastră clar şi să fie rezistente la ştergere. Trebuie, de asemenea, să vă

asiguraţi că acestea se disting clar de pe fundalul etichetei dumneavoastră şi că au o

dimensiune adecvată şi prezintă o spaţiere suficientă pentru a fi uşor de citit.

Poate fi necesar de asemenea să încorporaţi pe etichetele dumneavoastră informaţii

impuse de altă legislaţie, de exemplu, informaţii impuse prin legislaţia privind

produsele biodestructive, produsele de uz fitosanitar, detergenţii şi dozatoarele de

aerosoli; a se vedea şi mai jos.

De reţinut că cerinţele specifice de etichetare sunt prezentate în secţiunea 1.3 din

anexa I la CLP. Acestea se aplică la (articolul 23 din CLP):

• butelii de gaz transportabile;

• recipiente de gaz pentru propan, butan sau gaz petrolier lichefiat;

• aerosoli şi recipiente echipate cu un dispozitiv de pulverizare sigilat şi care conţin

substanţe clasificate ca prezentând pericol prin aspirare

63


64

• metale în stare masivă, aliaje, amestecuri care conţin polimeri, amestecuri care

conţin elastomeri; şi

• explozivi, astfel cum sunt menţionaţi în secţiunea 2.1 din anexa I la CLP, introduşi

pe piaţă în vederea obţinerii unui efect exploziv sau pirotehnic.

Identificatori de produs Trebuie să folosiţi aceiaşi identificatori de produs pe etichete ca în fişele cu date de

securitate ale produselor dumneavoastră.

Având în vedere regulile menţionate mai sus privind utilizarea limbilor, identificatorii

pentru substanţe trebuie să fie (articolul 18 din CLP):

1. o denumire şi un număr de identificare, aşa cum se descrie în partea 3 din anexa

VI la CLP; ori

2. o denumire şi un număr de identificare, aşa cum figurează în inventarul de

clasificare şi etichetare, în măsura în care substanţa nu este inclusă în partea 3

din anexa VI la CLP; ori

3. numărul CAS şi denumirea IUPAC, sau numărul CAS şi altă denumire

recunoscută internaţional7. În cazul în care substanţa nu este inclusă nici în

partea 3 din anexa VI la CLP, nici în inventarul de clasificare şi etichetare

gestionat de Agenţie; ori 4. dacă nu este disponibil niciun număr CAS şi nu se aplică niciuna din situaţiile de

mai sus, denumirea IUPAC sau altă denumire recunoscută la nivel internaţional.

Având în vedere regulile menţionate mai sus privind utilizarea limbilor, identificatorii

pentru amestecuri trebuie să fie, în egală măsură:

1. denumirea comercială sau destinaţia amestecului; şi

2. identitatea tuturor substanţelor din amestec care contribuie la clasificarea

amestecului în ceea ce priveşte toxicitatea acută, corodarea pielii sau lezarea

gravă a ochilor, mutagenitatea celulelor embrionare, cancerigenitatea, toxicitatea

pentru reproducere, sensibilizarea căilor respiratorii sau a pielii, toxicitatea asupra

unui organ ţintă specific (STOT) sau pericolul prin aspirare.

7 Atunci când denumirea IUPAC depăşeşte 100 de caractere, puteţi folosi una dintre

celelalte denumiri (denumirea obişnuită, denumirea comercială sau abrevierea) menţionate în secţiunea 2.1.1 din anexa VI la REACH, cu condiţia ca notificarea dumneavoastră către Agenţie, în conformitate cu articolul 40 din CLP, să includă atât denumirea IUPAC cât şi cealaltă denumire pe care intenţionaţi să o folosiţi.


Pentru a reduce numărul de denumiri chimice de pe etichetă, nu trebuie să folosiţi mai

mult de patru denumiri chimice decât dacă este necesar din cauza naturii şi gravităţii

pericolelor. Denumirile chimice pe care le selectaţi trebuie să identifice substanţele

responsabile în primul rând pentru pericolele majore pentru sănătate care au

determinat clasificarea dumneavoastră şi alegerea frazelor de pericol.

Dacă credeţi că identificarea unei substanţe conţinute în amestecul dumneavoastră

printr-una dintre modalităţile descrise mai sus periclitează natura confidenţială a

activităţii dumneavoastră sau drepturile de proprietate intelectuală, puteţi transmite

Agenţiei o cerere de a folosi o denumire descriptivă mai generală, care identifică cele

mai importante grupări funcţionale, sau o denumire alternativă (articolul 24 din CLP) (a

se vedea secţiunea 20 a acestui ghid).

Pictograme de pericol O pictogramă de pericol este o prezentare grafică a unui anumit pericol. În consecinţă,

clasificarea substanţei sau amestecului dumneavoastră determină pictogramele de

pericol care trebuie prezentate pe eticheta dumneavoastră, aşa cum se arată în părţile

2 (pericole fizice), 3 (pericole pentru sănătate) şi 4 (pericole pentru mediu) din anexa I

la CLP (articolul 19 din CLP). Aplicabilitatea pictogramelor de pericol în conformitate

cu clasa de pericol şi categoria de pericol specifice se poate găsi şi în anexa V la

CLP.

Culoarea şi prezentarea etichetelor trebuie să permită ca pictograma de pericol şi

fundalul acesteia să fie clar vizibile. Pictogramele de pericol trebuie să aibă forma unui

pătrat cu un vârf în jos (formă de romb) şi trebuie să prezinte un simbol negru pe fond

alb cu un chenar roşu (secţiunea 1.2.1 din anexa I la CLP). Fiecare pictogramă trebuie

să ocupe cel puţin a cincisprezecea parte din suprafaţa etichetei armonizate, dar

suprafaţa sa minimă să nu fie mai mică de 1 cm2.

Cuvinte de avertizare Un cuvânt de avertizare indică cititorului dacă un pericol este în general mai grav sau

mai puţin grav. Eticheta trebuie să conţină cuvântul de avertizare relevant în

conformitate cu clasificarea substanţei sau amestecului periculos. În cazul în care

substanţa sau amestecul dumneavoastră prezintă un pericol mai grav, eticheta trebuie

să conţină cuvântul „pericol”, iar în cazul unor pericole mai puţin grave, aceasta

trebuie să conţină cuvântul „atenţie” (articolul 20 din CLP).

65


66

Cuvântul de avertizare relevant pentru fiecare clasificare specifică este stabilit în

tabelele care indică elementele etichetei necesare pentru fiecare clasă de pericol, aşa

cum este indicat în părţile 2-5 din anexa I la CLP. Unele categorii de pericole (de

exemplu, explozivi, diviziunea 1.6) nu au un cuvânt de avertizare.

Fraze de pericol Etichetele dumneavoastră trebuie să conţină de asemenea frazele de pericol

relevante care descriu gravitatea pericolelor prezentate de substanţa sau amestecul

respective (articolul 21 din CLP).

Frazele de pericol relevante pentru clasificare sunt prezentate în părţile 2-5 din anexa

I la CLP. Dacă o clasificare a unei substanţe este armonizată şi inclusă în partea 3 din

anexa VI la CLP, fraza de pericol corespunzătoare pentru această clasificare trebuie

folosită pe etichetă, împreună cu orice altă frază de pericol pentru o clasificare

nearmonizată.

Anexa III la CLP prezintă formulările corecte pentru frazele de pericol, aşa cum trebuie

ele să apară pe etichete. Frazele de pericol dintr-o limbă trebuie grupate pe etichetă

împreună cu frazele de precauţie din aceeaşi limbă, a se vedea mai jos. Fraze de precauţie Etichetele dumneavoastră trebuie să cuprindă frazele de precauţie relevante (articolul

22 din CLP), oferind indicaţii asupra măsurilor pentru prevenirea sau minimizarea

efectelor adverse pentru sănătatea umană sau pentru mediu, care decurg din

pericolele prezentate de substanţa sau amestecul dumneavoastră. Setul complet de

fraze de precauţie relevante pentru fiecare clasificare specifică este stabilit în tabelele

care indică elementele etichetei necesare pentru fiecare clasă de pericol, aşa cum

este indicat în părţile 2-5 din anexa I la CLP.

Frazele de precauţie trebuie selectate în temeiul articolului 28 şi al părţii 1 din anexa

IV la CLP. Orice selecţie trebuie de asemenea să ia în considerare frazele de pericol

folosite, precum şi utilizarea sau utilizările intenţionate sau identificate ale substanţei

sau amestecului. În mod obişnuit, pe etichetă nu trebuie să apară mai mult de şase

fraze de precauţie, decât dacă nu este altfel necesar, pentru a reflecta natura şi

gravitatea pericolelor. Pentru a oferi asistenţă în selectarea celor mai adecvate fraze

de precauţie, se vor prezenta instrucţiuni suplimentare la momentul oportun.


Partea 2 din anexa IV la CLP prezintă formulările corecte pentru frazele de precauţie

aşa cum trebuie ele să apară pe etichetele dumneavoastră. Frazele de precauţie dintr-

o limbă trebuie să fie grupate pe etichetă împreună cu frazele de pericol din aceeaşi

limbă, a se vedea mai jos.

Coduri pentru fraze de pericol şi de precauţie Frazele de pericol şi de precauţie sunt codificate folosind un cod alfanumeric unic care

constă într-o literă şi trei cifre, astfel:

• litera „H” (pentru „frază de pericol”) sau „P” (pentru „frază de precauţie”). Vă

rugăm să reţineţi că frazele de pericol preluate din directivele DSD şi DPD, dar

care nu sunt încă incluse în GHS sunt codificate prin „EUH”; • o cifră care desemnează tipul de pericol, de exemplu „2” pentru pericole fizice; şi

• două numere care corespund numerotării secvenţiale a pericolelor, ca de

exemplu explozivitatea (coduri de la 200 la 210), inflamabilitatea (coduri de la 220

la 230), etc.

Domeniile de coduri pentru frazele de pericol şi de precauţie în cadrul CLP sunt

prezentate în Tabelul 14.2.

Tabelul 14.2. Domeniile de coduri pentru fraze de pericol şi de precauţie conform regulamentului CLP

Fraze de pericol: H Fraze de precauţie: P

200 – 209 Pericol fizic 1 00 Generalităţi

300 – 399 Pericol pentru sănătate 2 00 Prevenire

400 – 499 Pericol pentru mediu 3 00 Reacţie

4 00 Depozitare

5 00 Eliminare

67


68

Informaţii suplimentare Eticheta dumneavoastră trebuie să includă informaţiile suplimentare relevante în cazul

în care substanţa sau amestecul dumneavoastră care a fost clasificat(ă) ca periculos

(periculoase) are proprietăţile fizice sau proprietăţile referitoare la sănătate menţionate

în secţiunile 1.1 şi 1.2 din anexa II. Orice declaraţie trebuie formulată în conformitate

cu descrierea prezentată în secţiunile respective şi în partea 2 din anexa II (articolul

25 din CLP).

În mod similar, în cazul în care un amestec conţine orice fel de substanţă clasificată

ca periculoasă, acesta se etichetează în conformitate cu partea 2 din anexa II, iar

frazele trebuie de asemenea plasate în secţiunea pentru informaţii suplimentare.

Elementele de etichetare, cu excepţia pictogramei de pericol, care reflectă o

clasificare cum ar fi „periculos pentru stratul de ozon”, trebuie incluse de asemenea în

secţiunea pentru informaţii suplimentare de etichetare.

Puteţi adăuga informaţii proprii în secţiunea pentru etichetare suplimentară. În orice

caz, aceste informaţii trebuie:

• să furnizeze detalii suplimentare utile;

• să nu facă mai dificilă identificarea elementelor de etichetare impuse;

• să fie consecvente cu clasificarea substanţei sau amestecului. Aceasta implică, de

asemenea, evitarea unor fraze inconsecvente cum ar fi „netoxic”, „nedăunător”

sau „ecologic”; şi • să nu contrazică şi să nu trezească îndoieli cu privire la informaţiile furnizate de

elementele de etichetare care reflectă o clasificare în conformitate cu părţile 2-5

din anexa I la CLP.

Orice elemente de etichetare care rezultă din alte acte comunitare trebuie plasate de

asemenea în această secţiune (articolul 32 alineatul (6) din CLP). De exemplu,

elementele de etichetare suplimentare impuse pentru produsele biodestructive

autorizate în conformitate cu Directiva 98/8/CE, produsele de uz fitosanitar autorizate

în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, conţinutul de VOC (compuşi organici volatili)

din vopsele în conformitate cu Directiva 2004/42/CE sau orice etichetare impusă de

anexa XVII a regulamentului REACH trebuie incluse în secţiunea pentru informaţii

suplimentare.


Articolul 65 din regulamentul REACH prevede că deţinătorii de autorizaţie

precum şi utilizatorii din aval care introduc substanţele într-un amestec

trebuie să includă numărul de autorizaţie pe etichetă, înainte de a introduce

substanţa sau amestecul pe piaţă pentru o utilizare autorizată.

Cum trebuie să vă organizaţi etichetele? Puteţi să vă organizaţi etichetele aşa cum consideraţi că este potrivit. Cu toate

acestea, pictogramele de pericol, cuvântul de avertizare, frazele de pericol şi frazele

de precauţie trebuie grupate pe etichetele dumneavoastră.

Puteţi alege ordinea frazelor de pericol şi a frazelor de precauţie. Însă, vi se cere să le

grupaţi pe etichetă, în funcţie de limbă (articolul 32 din CLP). În cazul în care se

folosesc mai multe limbi pe etichetă, frazele de pericol şi frazele de precauţie din

aceeaşi limbă trebuie să fie tratate ca un pachet unitar şi să fie grupate pe etichetă, a

se vedea şi partea 5.1 a modulului 2. Acest lucru permite cititorului să găsească

într-un singur loc toate informaţiile relevante despre pericol şi siguranţă!

Pe pagina următoare este prezentat un exemplu de etichetă. Acest exemplu ilustrează

modul în care pot fi incluse în eticheta CLP informaţiile suplimentare impuse de alte

legislaţii. Informaţiile suplimentare din acest exemplu reprezintă tipul de informaţii

incluse în mod obişnuit în eticheta pentru produse de protecţie a culturilor. Exemple suplimentare de etichetare sunt prezentate în partea 5.1 a modulului 2.

69


70

Când trebuie să vă actualizaţi etichetele? Etichetele dumneavoastră trebuie actualizate fără întârziere în urma oricăror

schimbări ale clasificării şi etichetării substanţei sau amestecului dumneavoastră, în

cazul în care noul pericol este mai grav sau sunt impuse noi elemente de etichetare în

conformitate cu articolului 25 (articolul 30 din CLP). Acest lucru include şi amestecuri

neclasificate care conţin cel puţin o substanţă clasificată ca periculoasă.

În cazul în care sunt impuse noi elemente de etichetare, de exemplu atunci când

clasificarea revizuită va fi mai puţin gravă sau dacă a fost schimbat numărul de

telefon, furnizorul unei substanţe sau al unui amestec trebuie să se asigure că

eticheta este actualizată în termen de 18 luni. Pentru substanţe sau amestecuri care

intră sub incidenţa Directivei 98/8/CE (Directiva privind produse biodestructive) sau a

Directivei 91/414/CEE (Directiva privind produse de uz fitosanitar), etichetele trebuie

actualizate în conformitate cu aceste directive.


Figura 14.1: Exemplu de etichetă care include informaţii de etichetare impuse prin alte legislaţii

Dimensiunea etichetei

minim 74 x 105 mm

Ingredientele active sunt enumerate întotdeauna la

produsele de protecţie a culturilor. Acestea pot fi şi identificatorii de produs impuşi prin articolul 18 alineatul

(3) din CLP

Instrucţiuni specifice de

utilizare aşa cum sunt impuse în

mod obişnuit prin legislaţia de protecţie a culturilor

Pictograme 88x88 mm

Pictograme, fraze de pericol şi fraze de precauţie impuse prin CLP Detalii de

contact

Pictograme de utilizare în siguranţă şi aşa cum sunt definite în mod obişnuit de instrucţiunile FAO

Substanţe şi amestecuri neambalate În general, substanţele şi amestecurile, în special cele livrate publicului larg, trebuie să

fie livrate ambalate, împreună cu informaţiile de etichetare necesare. Când materialele

neambalate sunt furnizate unor utilizatori profesionali, informaţiile de etichetare şi alte

informaţii relevante privind pericolele sunt prezentate prin alte mijloace decât eticheta,

de obicei prin intermediul fişei cu date de securitate. În circumstanţe excepţionale,

substanţele şi amestecurile pot fi de asemenea furnizate publicului larg neambalate. În

cazul în care substanţa sau amestecul figurează în partea 5 din anexa II (în prezent,

doar ciment şi betonul în stare umedă), este necesară întotdeauna o copie a

elementelor de etichetare, de exemplu pe o factură sau chitanţă (articolul 29 alineatul

(3) CLP, partea 5 din anexa II la CLP).

71


72

Iniţiere



14. Etichetarea






15. Aplicarea regulilor de precedenţă pentru etichetare Aplicarea regulilor de precedenţă Dacă o substanţă sau un amestec prezintă mai multe proprietăţi periculoase, se

foloseşte un sistem bazat pe principii de precedenţă pentru a determina cele mai

adecvate elemente de etichetare, astfel încât să se limiteze informaţiile de pe etichetă

la cele mai importante informaţii şi să nu se producă suprasolicitarea sau confuzia

utilizatorului.

Cuvinte de avertizare În cazul în care trebuie să folosiţi cuvântul de avertizare „Pericol”, nu trebuie să apară

pe etichetă cuvântul de avertizare „Atenţie”.

Pictograme de pericol În cazul în care clasificarea unei substanţe sau a unui amestec ar avea drept rezultat

mai mult de o pictogramă pe etichetă, se aplică principiile de prioritate rezumate mai

jos, pentru a se reduce numărul de pictograme (articolul 26 din CLP). Ca regulă

generală, trebuie să includeţi acele pictograme care indică cea mai gravă categorie de

pericol pentru fiecare clasă de pericol. Acest principiu se aplică şi în cazul în care o

substanţă are atât o clasificare armonizată cât şi una nearmonizată (articolul 26

alineatul (2) din CLP).

Regulile de precedenţă privind pictogramele de pericol sunt următoarele:

• Pentru pericole fizice, dacă substanţa sau amestecul dumneavoastră sunt

clasificate cu simbolul GHS01 (bombă care explodează), atunci simbolul GHS02

(flacără) şi simbolul GHS03 (flacără deasupra unui cerc) sunt opţionale, în afară

de cazurile în care sunt obligatorii mai multe pictograme (anexa I la Regulamentul

CLP, secţiunea 2.8 substanţe şi amestecuri autoreactive de tip B şi secţiunea

2.15, peroxizi organici de tip B)…

Opţional Opţional


• În cazul pericolelor pentru sănătate, dacă se aplică simbolul GHS06 (craniu cu

două oase încrucişate), atunci nu apare simbolul GHS07 (semnul exclamării) …

• Dacă se aplică simbolul GHS05 (coroziune), atunci nu se va folosi simbolul GHS07 (semnul exclamării) pentru iritarea pielii sau a ochilor…

… dar acesta se poate folosi pentru alte pericole

• Dacă apare simbolul GHS08 (pericol pentru sănătate) pentru sensibilizarea căilor respiratorii, atunci nu se va folosi simbolul GHS07 (semnul exclamării)

pentru iritarea pielii sau a ochilor…

… dar se poate folosi pentru alte pericole

Vă rugăm să reţineţi că substanţei sau amestecului dumneavoastră li se pot aplica de

asemenea regulile de transport privind etichetarea. În unele cazuri, se poate omite de

pe ambalaj o anumită pictogramă de pericol CLP, aşa cum se prevede în articolul 33

din CLP. Fraze de pericol Toate frazele de pericol trebuie să apară pe etichetă, în afară de cazul în care există o

repetiţie sau redundanţă evidente.

Fraze de precauţie Trebuie să revizuiţi întregul set de fraze de precauţie care pot fi atribuite din cauza

clasificării de pericol a substanţei sau amestecului dumneavoastră şi să le eliminaţi

pentru cele care sunt în mod clar inutile sau redundante. Trebuie să încercaţi să nu

aveţi pe etichetă mai mult de şase fraze de precauţie, dacă nu sunt necesare mai

73


74

multe pentru a reflecta natura şi gravitatea pericolelor. Pentru a reduce numărul de

fraze de precauţie, puteţi să le combinaţi pentru a forma o singură frază (anexa IV la

CLP). Dacă substanţa sau amestecul dumneavoastră necesită etichetare şi urmează

să fie vândută/vândute publicului larg, trebuie să includeţi o frază de precauţie privind

eliminarea sa şi eliminarea ambalajului său.

Alte instrucţiuni şi exemple privind alegerea frazelor de precauţie vor fi prezentate la

momentul oportun de către Agenţie. O pregătire pentru instrucţiuni suplimentare este

prezentată în anexa V a modulului 2.


75

Iniţiere



14. Etichetarea






16. Situaţii specifice de etichetare şi ambalare Aceeaşi substanţă – diverse situaţii de etichetare şi ambalare

Cerinţele de etichetare şi de ambalare ale regulamentului CLP vizează protecţia

utilizatorilor faţă de pericolele prezentate de substanţe şi amestecuri. Anumite tipuri de

ambalaj pot fi însă inadecvate pentru etichetare. De asemenea, substanţele şi

amestecurile periculoase pot fi conţinute în diferite straturi de ambalaj; în plus, ele pot

fi reglementate atât prin cerinţele de etichetare ale CLP cât şi prin cele pentru

transport. Şi, în cele din urmă, pot fi necesare cerinţe speciale pentru protecţia

publicului larg de leziuni severe. În această secţiune se prezintă modul în care

regulamentul CLP abordează aceste situaţii.

Excepţii de etichetare pentru ambalaje mici sau dificil de etichetat Dacă sunteţi producător, importator, utilizator din aval sau distribuitor care

livrează substanţe sau amestecuri în ambalaje prea mici8 sau având asemenea

formă încât este imposibil să se respecte cerinţele articolului 31 din CLP, prezentul

regulament prevede excepţii de la cerinţele de etichetare şi ambalare (articolul 29 din

CLP). Aceste excepţii sunt prezentate în secţiunea 1.5 din anexa I la CLP. Pentru

instrucţiuni suplimentare cu privire la modul în care se pot aplica aceste excepţii la

substanţele sau amestecurile dumneavoastră ambalate, vă rugăm să consultaţi partea

5.1 a modulului 2.

Substanţe chimice furnizate publicului larg: Reguli de ambalare pentru includerea de sisteme de închidere rezistente la deschiderea lor de către copii şi de avertizări tactile. Dacă furnizaţi substanţe şi amestecuri publicului larg, poate fi necesar să dotaţi

ambalajul cu sisteme de închidere rezistente la deschiderea lor de către copii şi/sau

avertizări tactile (partea a 3-1 din anexa II a la CLP). Aceste prevederi sunt impuse fie

de o clasă/categorie specifică de pericol, fie de concentraţia substanţelor specifice aşa

cum sunt prezentate în Tabelul 16.1, respectiv Tabelul 16.2. Aceste prevederi se

aplică indiferent de capacitatea ambalajului.

8 De reţinut că un volum de ambalare de 125 ml sau mai mare nu poate fi considerat ca fiind

prea mic.


76

Tabelul 16.1: Clasificările de pericol care determină prevederile CLP privind sistemele de închidere rezistente la deschiderea lor de către copii şi/sau avertizări tactile

Clasa (categoria) de pericol Sisteme de închidere

rezistente la deschiderea lor de către

copii

Avertizări tactile

Toxicitate acută (categoria 1-3)

Toxicitate acută (categoria 4)

Expunere unică STOT (categoria 1)

Expunere unică STOT (categoria 2)

Expunere repetată STOT (categoria 1)

Expunere repetată STOT (categoria 2)

Corodarea pielii (categoria 1A, 1B şi 1C)

Sensibilizarea căilor respiratorii (categoria 1)

Pericol prin aspirare (categoria 1) *

Nu se aplică pentru aerosoli sau dacă se află în recipiente

echipate cu un dispozitiv de pulverizare sigilat

Pericol prin aspirare (categoria 1)

Mutagenitatea celulelor embrionare (categoria 2).

Cancerigenitate (categoria 2)

Toxicitate pentru reproducere (categoria 2)

Gaze inflamabile (categoria 1 şi 2)

Lichide inflamabile (categoria 1 şi 2)

Solide inflamabile (categoria 1 şi 2)


Tabelul 16.2: Substanţele care determină prevederile CLP privind sisteme de închidere rezistente la deschiderea lor de către copii şi/sau avertizări tactile

Identificarea substanţei Limită de concentraţie

Sisteme de închidere rezistente la deschiderea lor de către copii

Avertizări tactile

metanol ≥ 3%

diclormetan ≥ 1%

Reguli specifice pentru etichetarea diferitor straturi de ambalaj Articolul 33 din CLP stabileşte noi reguli pentru situaţii în care ambalarea substanţelor

sau a amestecurilor periculoase constă în ambalaje exterioare, interioare şi, eventual,

intermediare. De regulă, atunci când etichetarea unui ambalaj exterior este în principiu

supusă atât reglementărilor privind transportul cât şi celor din regulamentul CLP,

etichetarea sau marcarea în conformitate cu legislaţia privind transportul este

suficientă, iar etichetarea în conformitate cu CLP nu trebuie să apară. În mod similar,

în cazul în care o pictogramă de pericol impusă de CLP se referă la acelaşi pericol ca

şi regulile privind transportul mărfurilor periculoase, pictograma de pericol impusă de

acest regulament nu trebuie să apară pe ambalajul exterior.

77


78

Iniţiere



14. Etichetarea







Fişele cu date de securitate sunt un instrument important de comunicare în lanţul de

aprovizionare, ajutând toţi operatorii din lanţ să îşi îndeplinească obligaţiile în ceea ce

priveşte gestionarea riscurilor care decurg din utilizarea substanţelor şi amestecurilor.

Cerinţa de a furniza o fişă cu date de securitate este prevăzută în articolul

31 din regulamentul REACH. Specificaţii suplimentare privind conţinutul lor

sunt incluse în anexa la REACH, „Ghid pentru elaborarea fişelor cu date de

securitate”

Informaţiile prezentate în fişa cu date de securitate trebuie să fie coerente

cu cele prezentate în raportul de securitate chimică (CSR) acolo unde un

CSR este impus prin articolele 14 sau 37 din regulamentul REACH.

Scenariile de expunere documentate în CSR trebuie anexate la fişa cu date

de securitate pentru substanţele produse sau importate în cantitate de 10

tone sau mai mult pe an.

Când trebuie să faceţi actualizarea? În raport cu clasificarea şi etichetarea şi în contextul regulamentului CLP, o fişă cu

date de securitate existentă va necesita actualizare atunci când:

• aţi clasificat, etichetat şi ambalat substanţa sau amestecul dumneavoastră în

conformitate cu CLP, acestea fiind clasificate în prealabil în conformitate cu

DSD/DPD. În cazul în care doriţi să emiteţi o fişă cu date de securitate înainte de 1

iunie 2015 pentru asemenea substanţă sau amestec, trebuie să introduceţi în fişa

cu date de securitate atât clasificările DSD/DPD, cât şi noile clasificări CLP,

inclusiv toate limitele de concentraţie specifice sau factori M pentru substanţe.

Pentru informaţii detaliate, a se vedea şi secţiunea 4 a acestui ghid; şi • sunt puse la dispoziţia dumneavoastră noi cunoştinţe privind pericolele.

Ce trebuie să actualizaţi? Clasificările noi sau actualizate, inclusiv modificările limitelor de concentraţie specifice

sau ale factorilor M pentru substanţe trebuie incluse în secţiunea 2 (Identificarea

pericolului), secţiunea 3 (Compoziţie/Informaţii despre componente) iar noua

etichetare trebuie inclusă în secţiunea 15 (Informaţii privind reglementarea) ale fişei

dumneavoastră cu date de securitate. Textul integral al unei noi fraze de pericol

trebuie să apară în secţiunea 16 (Alte informaţii) a fişei cu date de securitate.


De asemenea, trebuie să revizuiţi celelalte secţiuni ale fişei dumneavoastră cu date de

securitate pentru a vă asigura că acestea sunt coerente cu informaţiile pe care se

bazează clasificările noi sau revizuite. De exemplu, este posibil să fi produs sau

identificat informaţii noi despre pericolele fizice, pentru sănătate sau pentru mediu ale

substanţei sau ale amestecului dumneavoastră în cadrul procesului de clasificare. Prin

urmare, trebuie să revizuiţi informaţiile prezentate în secţiunea 9 (Proprietăţi fizice şi

chimice), secţiunea 11 (Informaţii toxicologice) şi secţiunea 12 (Informaţii ecologice)

ale fişelor dumneavoastră cu date de securitate şi să introduceţi orice informaţii noi

sau actualizate.

Dacă clasificările substanţei sau ale amestecului dumneavoastră s-au schimbat

(creştere sau descreştere a gravităţii pericolului), trebuie să luaţi în considerare orice

efecte ale acestor schimbări asupra modului în care substanţa sau amestecul

dumneavoastră trebuie gestionate în condiţii de siguranţă, ţinând cont de orice efecte

provenite din legislaţia din aval (a se vedea secţiunea 23 a acestui ghid). În legătură

cu regulamentul REACH, trebuie să verificaţi dacă informaţiile din raportul de

securitate chimică (CSR) trebuie actualizate în temeiul oricărei actualizări din fişa cu

date de securitate (secţiunea 7 (Manipulare şi depozitare), secţiunea 8 (Controlul

expunerii/Protecţie personală) sau 13 (Consideraţii privind eliminarea)).

Poate fi necesar de asemenea să pregătiţi noi fişe cu date de securitate pentru

substanţe sau amestecuri care nu au fost clasificate ca periculoase în conformitate cu

DSD şi DPD, dar sunt acum clasificate ca periculoase sau conţin una sau mai multe

substanţe componente clasificate ca periculoase pentru sănătate sau având efecte

asupra mediului peste pragurile specificate de ≥ 1 % din greutate pentru preparate

negazoase şi ≥ 0,2 % din volum pentru preparate gazoase (articolul 31 alineatul (3)

din REACH).

79


80

Iniţiere




18 Inventar de clasificare şi etichetare – notificarea substanţelor

19. Noi informaţii despre pericole


21. Înregistrări şi cereri privind informaţiile

22. Propuneri pentru clasificare şi etichetare armonizate


18. Inventar de clasificare şi etichetare – notificarea substanţelor Inventar de clasificare si etichetare

Informaţiile despre identitatea substanţei, clasificarea şi etichetarea unei substanţe

trebuie notificate Agenţiei. Agenţia va introduce aceste informaţii într-o bază de date

specială, numită inventar de clasificare şi etichetare. Cine trebuie să trimită notificări? Sunteţi un producător sau importator (sau membru al unui grup de producători sau

importatori) care introduce pe piaţă o substanţă? Dacă sunteţi, trebuie să notificaţi

Agenţiei anumite informaţii (articolul 40 din CLP) dacă substanţa dumneavoastră este:

• supusă înregistrării conformi REACH (≥ 1 tonă/an) şi introdusă pe piaţă (articolul

39 alineatul (a) din CLP).Vă rugăm să luaţi în considerare că o substanţă pe care

aţi înregistrat-o deja conform REACH nu mai trebuie notificată de dumneavoastră

în cazul în care informaţiile care trebuie notificate au fost deja prezentate în cadrul

dosarului de înregistrare. Aceasta se aplică şi anumitor substanţe conţinute în

articole pentru care articolul 7 din regulamentul REACH prevede înregistrarea: • clasificată ca periculoasă conform CLP şi introdusă pe piaţă, indiferent de tonaj

(articolul 39 litera (b) din CLP); sau

• clasificată ca periculoasă conform CLP şi prezentă într-un amestec care

depăşeşte limitele de concentraţie specificate în anexa I la Regulamentul CLP

sau aşa cum se specifică în Directiva 1999/45/CE, ceea ce duce la clasificarea

amestecului ca periculos, iar amestecul este introdus pe piaţă (articolul 39 litera

(b) din CLP).

Vă rugăm să luaţi în considerare că trebuie să actualizaţi informaţiile trimise spre

notificare în cazul în care deţineţi informaţii noi care produc revizuirea elementelor de

clasificare şi etichetare pentru o substanţă (articolul 40 alineatul (2) din CLP). În cazul

în care aţi înregistrat, dar nu aţi notificat o substanţă şi deţineţi noi informaţii despre

pericol, trebuie să actualizaţi dosarul de înregistrare respectiv.

Dacă sunteţi un utilizator din aval care formulează un amestec, un distribuitor sau fabricant de articole în sensul articolului 7 din regulamentul REACH, nu trebuie

să trimiteţi notificări Agenţiei (a se vedea secţiunea 2 a acestui ghid). Aceasta,

deoarece notificarea substanţei dumneavoastră s-a produs deja într-un stadiu anterior

în lanţul de aprovizionare.


În ceea ce priveşte termenul de notificare:

Pentru substanţele care sunt introduse pe piaţă înainte de 1 decembrie 2010, sau aflate sau reintroduse pe piaţă la această dată, termenul pentru notificare către

inventar este de o lună după această dată, adică 1 ianuarie 2011. Însă, deoarece 1

ianuarie este sâmbătă, iar 2 ianuarie este duminică, termenul de notificare este practic

3 ianuarie 2011. Acelaşi lucru se aplică pentru substanţele care sunt introduse pe

piaţă pentru prima oară la 1 decembrie 2010.

De exemplu, în calitate de producător sau importator, furnizaţi o substanţă pe

30 noiembrie 2010 şi pe 1 decembrie 2010. Termenul obligatoriu de notificare

de o lună se va calcula de la 1 decembrie 2010. Luând în considerare faptul că

1 ianuarie 2011 va fi într-o sâmbătă, notificarea dumneavoastră este scadentă

cel târziu la 3 ianuarie 2011. Puteţi, desigur, transmite deja notificarea din proprie

iniţiativă înainte de 1 decembrie 2010.

Potenţialii notificatori trebuie să ţină seama că în perioada dintre 24 decembrie şi 2 ianuarie

2011 ECHA va fi în vacanţă oficială. În consecinţă, se recomandă ca, în măsura în care este

posibil, notificările să fie transmise înainte de 24 decembrie 2010, deoarece aceasta ar permite

ca eventualele probleme tehnice legate de instrumentul de transmitere să fie rezolvate în timp

util, reducând astfel riscurile de dificultăţi în realizarea cu succes a unei notificări. Pentru substanţele introduse pe piaţă după 1 decembrie 2010, perioada de o lună trebuie

calculată de la prima dată când sunt introduse pe piaţă, după 1 decembrie 2010. Aceasta se va

aplica şi substanţelor care au fost introduse pe piaţă înainte de 1 decembrie 2010, dar care nu

sunt introduse pe piaţă chiar pe 1 decembrie 2010, ci, din nou, doar ulterior.

De exemplu, în calitate de producător sau importator, furnizaţi o substanţă pe 8

noiembrie 2010, apoi încetaţi să o furnizaţi pentru un timp, şi apoi o furnizaţi din nou pe

1 februarie 2011. Termenul obligatoriu de notificare de o lună trebuie calculat de la 1

februarie 2011, astfel încât trebuie să transmiteţi notificarea cel târziu la 1 martie.

Puteţi, desigur, transmite deja notificarea din proprie iniţiativă înainte de 1 decembrie

2010.

Dacă aţi furnizat deja informaţiile care trebuie notificate Agenţiei sub forma

unei înregistrări conform regulamentului REACH, nu trebuie să mai

transmiteţi ulterior Agenţiei o notificare suplimentară (articolul 40 alineatul

(1) din CLP).

81


82

Dacă produceţi sau importaţi substanţe în cantităţi mai mici de 1 000 de

tone pe an şi nu este vorba despre o substanţă etapizată clasificată CMR

categoria 1 sau 2 în conformitate cu DSD, în cantităţi de o tonă pe an sau

peste, sau ca N; R50/53 în cantităţi de 100 tone sau mai mult pe an, se

poate să nu fi înregistrat substanţa conform regulamentului REACH până la

1 decembrie 2010 şi prin urmare, trebuie să o notificaţi până la 1 ianuarie

2011, cu condiţia să o introduceţi pe piaţă la 1 decembrie 2010.

Solicitanţii de înregistrare au şi obligaţii conform regulamentului REACH, în

plus faţă de obligaţiile impuse notificatorilor prin regulamentul CLP.

Ce trebuie să notificaţi? Dacă trebuie să notificaţi substanţa, notificarea dumneavoastră trimisă Agenţiei

trebuie să cuprindă (articolul 40 alineatul (1) din CLP):

• identitatea dumneavoastră, conform anexei VI la REACH, punctul 1;

• identitatea substanţei conform anexei VI la REACH punctele 2.1-2.3.4;

• clasificările CLP ale substanţei;

• în cazul în care o substanţă a fost clasificată ţinând seama de unele, dar nu de

toate clasele de pericol sau de diferenţieri ale CLP, o indicaţie dacă acest fapt se

datorează lipsei de informaţii, unor informaţii neconcludente sau unor informaţii

care sunt concludente, dar insuficiente pentru clasificare;

• dacă este cazul, limitele de concentraţie specifice, sau factorii M legaţi de

clasificarea ca periculos pentru mediul acvatic, adică toxicitate acută categoria 1 şi

toxicitate cronică categoria 1, împreună cu o justificare pentru utilizarea lor; şi

• elementele de etichetare pentru substanţă, inclusiv frazele suplimentare de pericol

menţionate în articolul 25 alineatul (1) din CLP.

Regulamentul CLP impune ca, în cazul în care notificarea dumneavoastră duce la o

intrare în inventar care diferă de altă intrare pentru aceeaşi substanţă, dumneavoastră

împreună cu celălalt notificator sau solicitant de înregistrare trebuie să depuneţi toate

eforturile pentru a ajunge la un acord cu privire la intrarea agreată spre a fi inclusă în

inventor (articolul 41 din CLP). Totuşi, puteţi clasifica substanţa dumneavoastră diferit

faţă de o altă intrare, cu condiţia să menţionaţi motivele în notificarea dumneavoastră.

În schimb, atunci când o substanţă are o clasificare armonizată, trebuie să clasificaţi

în conformitate cu clasificarea armonizată enumerată în partea 3 din anexa VI la CLP

şi să includeţi această clasificare în notificarea dumneavoastră (a se vedea secţiunea

8 a acestui ghid). Vă rugăm să luaţi în considerare faptul că, în cazul în care nu este


indicat un factor M în partea 3 din anexa VI pentru substanţele clasificate ca

periculoase pentru mediul acvatic (din categoriile toxicitate acută 1 sau toxicitate

cronică 1), trebuie să stabiliţi un factor M pentru substanţă, pe baza datelor

disponibile. Pentru referinţe suplimentare, a se vedea părţile 1.6 şi 1.7 ale modulului 2.

Ce format trebuie să folosiţi pentru notificare?

Notificarea trebuie să fie în formatul specificat de Agenţie. Dosarul de notificare poate

fi creat fie online folosind instrumentul REACH-IT, fie se poate crea în IUCLID 5 (Baza

de Date Uniformizată Internaţional pentru Informaţii Chimice) şi transmite via REACH-

IT (articolul 40 alineatul (1) din CLP).

Instrumentul de software IUCLID 5 şi manualele de utilizator pot fi descărcate de pe

pagina de internet a ECB: http://iuclid.echa.europa.eu/. Instrumentul REACH-IT se

poate accesa la adresa http://echa.europa.eu/reachit_en.asp.

Figura 18.1 prezintă o captură a unei imagini provenite din IUCLID 5.

Figura 18.1: Captură a unei imagini provenite din IUCLID 5

83

http://iuclid.echa.europa.eu/

http://echa.europa.eu/reachit_en.asp


84

Ce urmează apoi? Agenţia va adăuga la informaţiile transmise:

• dacă există o clasificare şi o etichetare armonizată la nivel comunitar prin

includerea în anexa VI pentru substanţa respectivă;

• dacă intrarea este o intrare comună între solicitanţi de înregistrare pentru aceeaşi

substanţă;

• dacă intrarea este convenită de doi sau mai mulţi notificatori sau solicitanţi de

înregistrare; sau

• dacă intrarea diferă de altă intrare pentru aceeaşi substanţă.

De reţinut că acele părţi ale informaţiilor notificate care corespund informaţiilor

menţionate în articolul 119 alineatul (1) din REACH vor fi accesibile public, adică

• denumirea din nomenclatorul IUPAC pentru substanţe periculoase;

• după caz, denumirea substanţei astfel cum figurează în EINECS; şi

• clasificarea şi etichetarea substanţei.

Cu privire la denumirea din nomenclatorul IUPAC pentru anumite substanţe şi

substanţe ne-etapizate care sunt periculoase, a se vedea Articolul 119 alineatul (2)

literele (f) şi (g) din REACH, puteţi transmite Agenţiei o justificare arătând de ce

publicarea acelei denumiri este potenţial dăunătoare pentru interesele dumneavoastră

comerciale (transmitere în conformitate cu articolul 10 alineatul (a) punctul (xi) din

REACH). În cazul în care această justificare este acceptată de Agenţie ca valabilă,

denumirea nu va fi accesibilă pentru public.


19. Noi informaţii despre pericole Trebuie să fiţi la curent cu privire la informaţiile despre pericol! În conformitate cu CLP, dumneavoastră, în calitate de producător, importator sau utilizator din aval, vă revine îndatorirea de a fi la curent cu noile informaţii ştiinţifice

sau tehnice care ar putea modifica clasificarea şi etichetarea substanţelor sau

amestecurilor pe care le furnizaţi, aşa cum se arată în articolul 15 din CLP:

"producătorii, importatorii şi utilizatorii din aval iau toate măsurile rezonabile de care

dispun pentru a se pune la curent cu noile informaţii tehnice sau ştiinţifice care pot

afecta clasificarea substanţelor sau a amestecurilor pe care le introduc pe piaţă.”

Iniţiere





Ce trebuie să faceţi? Trebuie să evaluaţi noile informaţii despre pericol pentru a determina dacă sunt sau

nu adecvate şi suficient de sigure pentru a realiza o nouă evaluare a clasificării

substanţei sau amestecului dumneavoastră. În caz afirmativ, trebuie să realizaţi o

nouă evaluare, fără întârziere (articolul 15 alineatul (1) din CLP). În cazul în care este

justificată o modificare în clasificarea substanţei sau amestecului dumneavoastră,

trebuie să vă actualizaţi în mod corespunzător. Această actualizare trebuie făcută fără

întârziere dacă noul pericol este mai grav sau dacă sunt necesare noi elemente de

etichetare suplimentare (articolul 30 alineatul (1) din CLP). Pentru alte modificări ale

etichetării, trebuie să actualizaţi eticheta respectivă în termen de 18 luni (articolul 30

alineatul (2) din CLP).

19. Noi informatii despre pericole




De reţinut că, în cazul unei modificări a clasificării şi etichetării unei substanţe, trebuie

să notificaţi Agenţiei orice asemenea modificare (articolul 40 alineatul (2) din CLP).


Evaluările şi rapoartele privind securitatea chimică şi fişele cu date de

securitate trebuie actualizate atunci când sunt disponibile noi informaţii

despre pericole, sau când se modifică clasificarea şi etichetarea (articolele

14 şi 31 din REACH).

Trebuie să transmiteţi următorului operator din amontele şi din avalul

lanţului de aprovizionare noile informaţii despre pericol şi orice modificări

ale clasificării şi etichetării pe care le-aţi efectuat (articolele 31, 32 şi 34 din

REACH).

Etapele pe care trebuie să le urmaţi după ce aţi luat la cunoştinţă noile informaţii

despre pericol pentru substanţa sau amestecul dumneavoastră, sunt prezentate în

Figura 19.1.

85


86

Figura 19.1: Ce trebuie să faceţi în cazul noilor informaţii despre pericol


20. Cerere pentru utilizarea unei denumiri chimice alternative Introducere În conformitate cu Regulamentul CLP, substanţele şi amestecurile introduse pe piaţă

trebuie să fie bine identificate (a se vedea paragraful despre identificatorii de produs în

secţiunea 14 a acestui ghid). Totuşi, în calitate de producător, importator sau

utilizator din aval, puteţi fi preocupat de faptul că dezvăluirea pe etichetă sau în fişa

cu date de securitate a identităţii chimice a uneia sau mai multor substanţe conţinute

în amestecurile dumneavoastră poate pune în primejdie natura confidenţială a

activităţii dumneavoastră, în special drepturile dumneavoastră de proprietate

intelectuală (articolul 24 din CLP). În asemenea cazuri, Regulamentul CLP vă permite

să înaintaţi Agenţiei o cerere de a folosi o denumire chimică alternativă care se referă

la acea/acele substanţă/substanţe dintr-un amestec, fie prin intermediul unei denumiri

care identifică cele mai importante grupuri funcţionale, fie prin intermediul unei

denumiri alternative. Asemenea cereri sunt denumite aici „cereri pentru utilizarea unei

denumiri chimice alternative”.

Iniţiere






În cadrul CLP, procesul şi cerinţele pentru formularea unei cereri de denumire chimică

alternativă diferă, în funcţie de data la care este transmisă cererea dumneavoastră,

înainte sau după 1 iunie 2015.



Înainte de 1 iunie 2015 22. Propuneri pentru clasificare şi etichetare armonizate

Dacă deja aţi clasificat, etichetat şi ambalat amestecul dumneavoastră în conformitate

cu CLP înainte de 1 iunie 2015, trebuie să transmiteţi Agenţiei o cerere pentru

utilizarea unei denumiri chimice alternative, în temeiul prevederilor specificate în

Regulamentul CLP. REACH şi EU Legislaţie în aval

În cazul în care nu aţi clasificat, etichetat şi ambalat încă amestecul dumneavoastră în

conformitate cu CLP, trebuie să continuaţi să transmiteţi o cerere pentru utilizarea

unei denumiri chimice alternative autorităţii competente a statului membru, în

conformitate cu prevederile sistemului anterior de clasificare şi etichetare, aşa cum se

arată în articolul 15 din Directiva 1999/45/CE privind amestecurile periculoase (DPD).

Cererea dumneavoastră trebuie să demonstreze că dezvăluirea pe etichetă sau în fişa

cu date de securitate a identităţii chimice a substanţei în cauză dintr-un amestec va

periclita natura confidenţială a proprietăţii dumneavoastre intelectuale.

87


88

Ce substanţe sunt incluse? Puteţi face cereri pentru utilizarea unei denumiri chimice alternative numai

pentru acele substanţe dintr-un amestec care au fost clasificate în

conformitate cu DSD, de exemplu ca iritante (excluzând substanţele care

product leziuni oculare grave), ca având toxicitate acută sau care sunt nocive,

şi cărora nu le-a fost atribuită o limită comunitară de expunere profesională.

Cum se face o cerere? Cererea dumneavoastră trebuie adresată autorităţii competente din statul

membru în conformitate cu prevederile anexei VI la DPD şi trebuie să

furnizeze informaţiile solicitate în formularul din secţiunea A a acelei anexe.

Autoritatea dumneavoastră competentă poate să vă solicite însă

dumneavoastră informaţii suplimentare, dacă sunt necesare pentru evaluarea

validităţii cererii.

Autoritatea dumneavoastră competentă vă va înştiinţa asupra deciziei sale, iar

dumneavoastră trebuie să transmiteţi o copie a acestei decizii fiecăruia dintre

statele membre în care doriţi să comercializaţi substanţa sau amestecul

dumneavoastră.

Ce se întâmplă după 1 iunie 2015? Dacă cererea dumneavoastră este aprobată înainte de 1 iunie 2015 în

conformitate cu prevederile DPD, puteţi continua să folosiţi în cadrul CLP

denumirea chimică alternativă aprobată (articolul 24 din CLP).

După 1 iunie 2015 După 1 iunie 2015, trebuie să transmiteţi Agenţiei o cerere pentru o denumire chimică

alternativă, aşa cum se precizează în articolul 24 din CLP. Cererea dumneavoastră

trebuie să demonstreze că dezvăluirea pe etichetă a identităţii chimice a substanţei

sau a amestecului dumneavoastră periclitează natura confidenţială a activităţii

dumneavoastră, în special drepturile dumneavoastră de proprietate intelectuală.

Ce substanţe sunt incluse? Puteţi face o cerere pentru o denumire chimică alternativă pentru orice

substanţă din amestec căreia nu i s-a atribuit o limită comunitară de expunere,

şi în cazul în care acea substanţă este clasificată exclusiv într-una sau mai

multe dintre categoriile de pericol prezentate la punctul 1.4.1 al părţii 1 din

anexa I la CLP, respectiv:


• oricare dintre categoriile de pericol privind pericolele fizice (partea 2 din

anexa I la CLP;

• toxicitate acută, categoria 4;

• corodarea / iritarea pielii, categoria 2;

• leziuni grave ale ochilor / iritarea ochilor, categoria 2;

• toxicitate asupra unui organ ţintă specific – o singură expunere, categoria

2 sau 3;

• toxicitate asupra unui organ ţintă specific – expunere repetată, categoria 2

şi

• periculos pentru mediul acvatic, categoria cronică 3 sau 4.

În plus, utilizarea denumirii chimice alternative trebuie să răspundă necesităţii

furnizării a suficiente informaţii despre precauţiile de sănătate şi securitate

necesare pentru a asigura că pericolele privind manipularea amestecului pot fi

controlate. Solicitantului îi revine sarcina de a demonstra acest lucru.

Cum se trimite o cerere? Cererea dumneavoastră trebuie înaintată Agenţiei în formatul specificat de

Agenţie şi folosind instrumentele puse la dispoziţie de Agenţie (articolul 24

alineatul (2) din CLP, referitor la articolul 111 din REACH). Cererea trebuie să

fie însoţită de o taxă stabilită de Comisie. Agenţia vă poate solicita informaţii

suplimentare în cazul în care asemenea informaţii sunt necesare pentru

luarea unei decizii.

Agenţia vă va înştiinţa cu privire la decizia sa în termen de şase săptămâni de

la trimiterea cererii dumneavoastră sau de la primirea informaţiilor

suplimentare solicitate. În cazul în care Agenţia nu ridică obiecţii în termen de

şase săptămâni de la depunerea cererii sau de la primirea informaţiilor

suplimentare solicitate, utilizarea denumirii solicitate se consideră permisă.

89


90

Iniţiere










21. Înregistrări şi cereri de informaţii Ce înregistrări vi se impune să ţineţi în cadrul CLP? În calitate de producător de substanţe, importator de substanţe sau amestecuri sau

utilizator din aval, trebuie să colectaţi şi să păstraţi disponibile toate informaţiile pe

care le-aţi folosit pentru clasificarea şi etichetarea substanţei sau amestecului

dumneavoastră. Aceste informaţii trebuie păstrate minim 10 ani de la data la care aţi

furnizat ultima dată substanţa sau amestecul respectiv (articolul 49 din CLP). În

calitate de distribuitor, trebuie să colectaţi şi să păstraţi disponibile toate informaţiile

pe care le-aţi folosit pentru etichetare în acelaşi mod, a se vedea şi tabelul 2.4 al

secţiunii 2.

Regulamentul REACH vă cere să colectaţi şi să păstraţi disponibile toate

informaţiile de care este nevoie pentru a vă îndeplini obligaţiile impuse de

REACH, pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data la care aţi produs,

importat, furnizat sau utilizat ultima dată substanţa sau amestecul în cauză.

Trebuie să transmiteţi aceste informaţii sau să le puneţi la dispoziţie fără

întârziere, la cerere, autorităţilor competente din statul membru unde sunteţi

stabilit, sau Agenţiei (articolul 36 din REACH).

Dacă substanţa dumneavoastră a fost înregistrată conform REACH sau

este supusă altor obligaţii conform REACH, informaţiile care trebuie

păstrate conform CLP trebuie păstrate împreună cu cele necesare pentru

ca dumneavoastră să vă îndepliniţi obligaţiile care vă revin conform REACH

(articolul 49 alineatul (1) din CLP).

Cui trebuie să îi arătaţi aceste informaţii? Autoritatea/autorităţile competentă/competente sau autoritatea pentru aplicarea

Regulamentului din statul membru unde sunteţi înregistrat sau Agenţia pot cere toate

informaţiile pe care le-aţi folosit în scopul clasificării şi etichetării în cadrul CLP. În

urma unei asemenea solicitări, trebuie să furnizaţi aceste informaţii. Dacă însă

informaţiile solicitate de o autoritate competentă sunt cuprinse în notificarea

dumneavoastră conform CLP sau în înregistrarea dumneavoastră conform REACH,

aceste informaţii vor fi disponibile pentru Agenţie, iar autoritatea competentă trebuie

să-şi adreseze cererea către Agenţie (articolul 49 alineatul (3) din CLP).


Toate statele membre trebuie să desemneze unul sau mai multe organisme responsabile, cum ar fi centre de informare toxicologică, pentru primirea de informaţii

relevante în vederea formulării măsurilor preventive şi curative, în special în situaţii de

urgenţă privind sănătatea. Dacă sunteţi importator sau utilizator din aval, aceste

organisme trebuie să primească de la dumneavoastră informaţiile necesare, între

altele, privind compoziţia chimică a amestecurilor introduse pe piaţă şi clasificate ca

periculoase în temeiul efectelor fizice sau asupra sănătăţii. Informaţiile pe care le

furnizaţi trebuie să includă identitatea chimică a substanţelor din amestecuri pentru

care Agenţia a acceptat o cerere de utilizare a unei denumiri chimice alternative

(articolul 45 din CLP).

91


92

Iniţiere










22. Propuneri pentru clasificare şi etichetare armonizată Când se poate face o propunere? Propunerile pentru clasificarea şi etichetarea armonizată a unei substanţe trebuie să

cuprindă propuneri pentru includerea în anexa VI la CLP şi actualizarea acesteia, şi

trebuie în mod normal făcute dacă substanţa respectivă îndeplineşte criteriile de

clasificare (articolul 36 din CLP):

• sensibilizarea căilor respiratorii, categoria 1;

• mutagenitatea celulelor embrionare, categoriile 1A, 1B sau 2

• cancerigenitate, categoriile 1A, 1B şi 2; sau

• toxicitate pentru reproducere, categoriile 1A, 1B sau 2.

În plus, se pot face propuneri privind alte clase de pericol sau diferenţieri ale acestora,

cu condiţia ca necesitatea de acţiune la nivelul Comunităţii să fie justificată, a se

vedea mai jos.

Spre deosebire de alte substanţe, substanţele active în înţelesul Directivei

91/414/CEE (privind produsele de uz fitosanitar) sau Directivei 98/8/CE (privind

produse biodestructive) face, în mod normal, obiectul clasificării şi etichetării

armonizate pentru toate clasele de pericole şi elementele de etichetare (a se vedea

secţiunea 24 a acestui ghid).

Propunerile se pot referi la includerea clasificării unei substanţe în partea 3 din anexa

VI la CLP sau la actualizarea unei intrări existente din anexa VI (a se vedea secţiunea

8 a acestui ghid). Aceste propuneri trebuie transmise Agenţiei.

Cine poate face o propunere? O autoritate competentă a unui stat membru, precum şi un producător, importator şi

utilizator din aval al unei substanţe, poate prezenta Agenţiei o propunere pentru

clasificarea şi etichetarea armonizată a unei substanţe (articolul 37 din CLP 9). O

autoritate competentă poate face o asemenea propunere chiar pentru un pericol

pentru care clasificarea şi etichetarea armonizată există deja pentru substanţa

respectivă. În schimb, un producător, importator sau utilizator din aval nu poate

face o asemenea propunere pentru un pericol pentru care clasificarea şi etichetarea

armonizată există deja pentru substanţa respectivă; pe de altă parte, dacă deţine

9 Vă rugăm să reţineţi că pentru substanţele active folosite în produsele de uz fitosanitar sau

în produsele biodestructive, doar autorităţile competente din statele membre pot înainta propuneri, nu şi întreprinderile.


informaţii noi care pot duce la o modificare a clasificării şi etichetării armonizate ale

unei substanţe, el trebuie să contacteze autoritatea competentă dintr-unul dintre

statele membre unde este introdusă pe piaţă substanţa şi să înainteze o propunere

către acesta (articolul 37 alineatul (6) din CLP). Dacă propunerea autorităţii

competente sau a producătorului, importatorului sau utilizatorului din aval se

referă la alte clase de pericol decât CMR sau sensibilizantele pentru căile respiratorii,

este necesară o justificare pentru a demonstra necesitatea acţiunii la nivel comunitar.

În cazul în care Agenţia consideră că noile informaţii nu corespund unei clasificări şi

etichetări armonizate deja existente, Agenţia poate informa autoritatea relevantă.

Cum înaintează o companie o propunere? Procedura pentru transmiterea către Agenţie a unei propuneri pentru clasificarea

armonizată a unei substanţe este stabilită în articolul 37 din CLP. Propunerea

dumneavoastră trebuie întocmită în conformitate cu părţile corespunzătoare ale

secţiunilor 1, 2 şi 3 din anexa I la Regulamentului REACH şi trebuie să conţină

rezumate temeinice ale studiilor privind pericolul/pericolele pentru care se propune

clasificarea şi etichetarea armonizată. În plus, trebuie să conţină informaţiile

corespunzătoare care sunt necesare pentru includerea în inventarul de clasificare şi

etichetare, aşa cum se arată în partea 1 din anexa VI la CLP. Propunerea trebuie să

urmeze formatul stabilit în partea B a raportului de securitate chimică din secţiunea 7

din anexa I la Regulamentului REACH. De asemenea, trebuie să folosiţi formatele

electronice şi pachetele de software cum sunt IUCLID 5, pregătite de Agenţie pentru

cereri transmise în conformitate cu REACH, aşa cum se arată în articolul 111 din

REACH, a se vedea http://echa.europa.eu/reachit/portal_en.asp şi


Pentru orice propunere care nu se referă la o clasificare pentru cancerigenitate,

mutagenitatea celulelor embrionare, toxicitate pentru reproducere (CMR) sau

sensibilizarea căilor respiratorii, trebuie să furnizaţi argumente care să justifice

necesitatea unei armonizări a clasificării şi etichetării la nivelul Comunităţii, în raport

cu pericolul/pericolele la care se referă propunerea dumneavoastră. Asemenea

propunere trebuie să fie, de asemenea, însoţită de taxa corespunzătoare, aşa cum a

fost stabilită de Comisie într-un regulament al Comisiei care urmează să fie adoptat în

conformitate cu articolul 37 alineatul (3) din CLP.

Etapele necesare pentru transmiterea unei propuneri sunt rezumate în Figura 22.1. Vă

rugăm să reţineţi faptul că Agenţia are în curs de pregătire instrucţiuni specifice pentru

transmiterea unei propuneri pentru includerea unei substanţe (clasificări) în anexa VI

la CLP.

93

http://echa.europa.eu/reachit/portal_en.asp



94

Agenţia elaborează instrucţiuni privind pregătirea şi transmiterea propunerilor pentru

clasificare şi etichetare armonizată.


Figura 22.1: Etape necesare pentru transmiterea unei propuneri

Propunerea a fost trimisă: Ce urmează apoi? După ce propunerea a fost transmisă, toate părţile implicate vor avea oportunitatea de

a o comenta. Oportunitatea de a o comenta va fi asigurată pe pagina de internet a

ECHA (http://echa.europa.eu/consultations/harmonised_cl_en.asp), în formularul de

transmitere specificat, unde comentariile se pot introduce până la un termen precizat.

Comitetul de evaluare a pericolelor din cadrul Agenţiei îşi va emite în termen de 18

luni un aviz privind propunerea de clasificare şi etichetare armonizată a unei substanţe

(articolul 37 alineatul (4) din CLP), iar Agenţia va transmite apoi Comisiei acest aviz.

În cazul în care Comisia consideră că propunerea şi justificarea dumneavoastră sunt

95

http://echa.europa.eu/consultations/harmonised_cl_en.asp


96

adecvate, va propune includerea substanţei dumneavoastră în tabelul 3.110 al anexei

VI la CLP, enumerând substanţele cu clasificare şi etichetare armonizată, împreună

cu elementele corespunzătoare de clasificare şi etichetare şi, când este cazul, limitele

de concentraţie specifice şi factorii M. Procedura de includere a unei substanţe în

anexa VI se numeşte „reglementare cu control”, având ca rezultat o decizie a

Comisiei.

Procesul urmat de Agenţie şi de Comisie în urma transmiterii unei propuneri este

rezumat în Figura 22.2 (articolul 37 din CLP).

Figura 22.2: Procesul urmat de Agenţie şi de Comisie în urma transmiterii unei propuneri

10 Până la 31 mai 2015, se va adăuga şi o intrare corespunzătoare în tabelul 3.2 din anexa VI

la CLP.


23. Legislaţie în aval – prezentare generală Legislaţie în aval Prevederile din cadrul legislaţiei comunitare, altele decât CLP (legislaţia din aval), pot

fi declanşate de clasificarea substanţei sau a amestecului dumneavoastră.

Documentele corespunzătoare sunt: Iniţiere


• Înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice

(REACH): Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 din 18 decembrie 2006 (a se vedea

secţiunea 25 a acestui ghid):


Instrucţiuni suplimentare • Controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase

(Seveso II): Directiva Consiliului 96/82/CE din 9 decembrie 1996; REACH şi EU Legislaţie în aval • Produse pentru uz fitosanitar: Directiva Consiliului 91/414/CEE (PPPD) din 15 iulie

1991 (a se vedea secţiunea 24 a acestui ghid) 23. Legislaţie în aval – prezentare generală

• Produse biodestructive: Directiva 98/8/CE (BPD) din 13 februarie 1998 (a se

vedea secţiunea 24 a acestui ghid) 24. Produse biocdestructive şi produse de uz fitosanitar

• Agenţi chimici la locul de muncă: Directiva Consiliului 98/24/CE din 7 aprilie 1998; • Agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă: Directiva 2004/37/CE din 29

aprilie 2004; 25. Obligaţiile privind clasificarea în cobformitate cu regulamentul REACH

• Tineri la locul de muncă: Directiva Consiliului 94/33/CE din 22 iunie 1994; • Femei însărcinate şi care alăptează, la locul de muncă: Directiva Consiliului

92/85/CE din 19 octombrie 1992; 26. Forumuri pentru schimbul de informaţii despre substanţe (SIEF-uri)

• Semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă: Directiva Consiliului

92/58/CE din 24 iunie 1992; • Produse cosmetice: Directiva Consiliului 76/768/CE din 27 iulie 1976;


• Securitatea jucăriilor: Directiva Consiliului 88/378/CEE din 3 mai 1988, modificată

prin Directiva 93/68/CEE; • Detergenţi: Regulamentul (CE) Nr. 648/2004 din 31 martie 2004; • Sistemul de acordare a etichetei ecologice: Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 din

17 iulie 2000; • Generatoare de aerosoli: Directiva Consiliului 75/324/CEE din 20 mai 1975.

Articolul 14 alineatul (2) litera (c) din CLP ia în considerare articolul 8 alineatul (1)

litera (a) din Directiva privind generatoarele de aerosoli; • Limitarea emisiilor de compuşi organici volatili: Directiva Consiliului 1999/13/CE

(VOCD) din 11 martie 1999 şi Directiva 2004/42/CE din 21 aprilie 2004; • Evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător: Directiva Consiliului

1996/62/CE din 27 septembrie 1996; • Exportul şi importul substanţelor chimice periculoase: Regulamentul (CE) nr.

689/2008 din 17 iunie 2008;

97


98

• Deşeuri periculoase: Directiva Consiliului 91/689/CE (VOCD) din 12 decembrie

1991, inclusiv Decizia Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000; • Baterii şi acumulatori; Directiva Consiliului 91/157/CE din 18 martie 1991; • Vehicule scoase din uz: Directiva 2000/53/CE din 18 septembrie 2000; şi • Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE): Directiva 2002/96/CE din

27 ianuarie 2002;

O parte dintre aceste documente comunitare se referă încă la actualele directive

privind clasificarea şi etichetarea; acestea vor fi modificate în viitor pentru a lua în

considerare noul regulament CLP. Pentru rezumatele unora dintre interacţiunile între

CLP şi REACH, BPD şi PPPD, a se vedea secţiunile 19-22 ale acestui ghid.

CLP a fost adoptat ca parte a unui pachet legislativ care conţine de asemenea:

• Regulamentul (CE) nr. 1336/2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr.

648/2004 din 31 martie 2004 privind detergenţii. S-au efectuat următoarele

modificări:„Amestec” înlocuieşte „preparat” iar referinţele la CLP înlocuiesc

referinţele la DSD şi DPD; şi • Directiva 2008/112/CE de modificare a şase directive comunitare:

• Directiva Consiliului 76/768/CEE din 27 iulie 1976 privind apropierea

legisla�iilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice: „Amestec”

înlocuieşte „preparat” iar referinţele la CLP înlocuiesc referinţele la DSD.

Inserarea de referinţe generale la Regulamentul (CE) nr. 440/2008 privind

metodele de testare, referinţă la criteriile CMR în cadrul CLP şi conceptul de

„periculos” transpus în clasificările de pericol CLP; • Directiva Consiliului 88/378/CEE din 27 iulie 1976 privind apropierea

legisla�iilor statelor membre cu privire la siguranţa jucăriilor:„Amestec”

înlocuieşte „preparat”, conceptul de „periculos” transpus în clasificările de

pericol CLP; • Directiva Consiliului 1999/13/CE (VOCD) din 11 martie 1999 şi Directiva

2004/42/CE din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici

volatili: „Amestec” înlocuieşte „preparat” (ambele directive), inserarea de

referinţe la CLP în articolul 5 alineatul (6) din VOCD privind substanţele (de la

1 decembrie 2010) şi pentru amestecuri (de la 1 iunie 2015). De asemenea,

inserarea de referinţe la criteriile CMR din cadrul CLP şi frazele de pericol în

articolul 5 alineatele (6), (8), (9) şi (13) din VOCD privind substanţele (de la 1

decembrie 2010) şi pentru amestecuri (de la 1 iunie 2015). •

uz: Conceptul de „periculos” transpus în clasificările de pericol CLP; şi Directiva 2000/53/CE din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din


• Directiva 2002/96/CE din 27 ianuarie 2003 privind restricţia de utilizare a unor

substanţe periculoase în echipamentul electric şi electronic: „Amestec”

înlocuieşte „preparat”, referinţele la CLP le înlocuiesc pe cele la DSD;

conceptul de „periculos” transpus în clasificările de pericol CLP. Modificările care decurg din Regulamentul (CE) nr. 1336/2008 şi Directiva

2008/112/CE urmează să intre în vigoare în conformitate cu datele de aplicare a CLP,

adică la intrarea în vigoare a CLP, la 1 decembrie 2010, respectiv la 1 iunie 2015.

Substanţe şi preparate periculoase în legislaţia comunitară din aval Numeroase legi comunitare se referă la substanţe sau preparate „periculoase” pentru

a acoperi substanţele sau preparatele care se încadrează în categoriile de pericol ale

DSD sau DPD. Un exemplu tipic este Directiva 98/24/CE privind agenţii chimici. CLP

nu se bazează pe acest concept, ci defineşte substanţele sau amestecurile care

corespund criteriilor de clasificare CLP drept „periculoase” (engl. hazardous).

Întrucât regulile CLP de clasificare a substanţelor vor intra în vigoare înainte de 2010

şi cele pentru clasificarea amestecurilor înainte de 2015, documentele comunitare

corespunzătoare vor trebui modificate. Pentru a-şi păstra aria de aplicabilitate,

acestea trebuie să se refere explicit la acele clase şi categorii de pericol din cadrul

CLP, reflectând aria de aplicabilitate anterioară pentru „clasificate ca periculoase”,

acolo unde anterior existase o referire la „clasificate ca periculoase” conform

DSD/DPD. REACH a fost astfel modificat prin articolul 58 din CLP, cu excepţia

regulilor privind fişele cu date de securitate în care a fost introdus conceptul de

„periculos” (engl. hazardous).

99


100

Iniţiere



Instrucţiuni suplimentare


23. Legislaţie în aval – prezentare generala


25. Obligaţiile privind clasificarea în conformitate cu regulamentul REACH



24. Produse biodestructive şi produse de uz fitosanitar Directivele privind produsele biodestructive şi de uz fitosanitar în raport cu CLP Prevederile CLP se aplică integral oricărei substanţe sau oricărui amestec ale căror

comercializare şi utilizare sunt controlate de Directiva 98/8/CE (BPD) privind

produsele biodestructive (articolele 9 şi 20 din BPD) sau de Directiva 91/414/CEE

privind produsele de uz fitosanitar (PPPD) (articolul 1 din PPPD).Totuşi, CLP nu

înlocuieşte în niciun fel prevederile BPD sau pe cele ale PPPD.

În practică, aceasta înseamnă că substanţele dumneavoastră active şi produsele

(amestecurile) biodestructive sau de uz fitosanitar trebuie clasificate şi etichetate

conformitate CLP. Trebuie să luaţi în considerare orice informaţii suplimentare impuse

de BPD sau PPPD ca informaţii suplimentare de etichetare pentru scopurile

Regulamentului CLP (articolul 25 din CLP) (a se vedea secţiunea 14 a acestui ghid).

Substanţele care sunt substanţe active în sensul PPPD sau BPD trebuie în mod

normal să fie supuse clasificării şi etichetării armonizate (a se vedea secţiunile 8 şi 22

ale acestui ghid), adică toate clasificările de pericol şi elementele de etichetare vor fi

armonizate. Aceasta este o diferenţă faţă de alte substanţe în care doar clasificarea şi

elementele de etichetare pentru CMR şi sensibilizanţii pentru căile respiratori se vor

armoniza în mod normal, iar alte clasificări şi elemente de etichetare conexe se vor

armoniza doar de la caz la caz, dacă se prezintă o justificare care demonstrează

necesitatea unei asemenea acţiuni la nivelul Comunităţii (articolul 36 alineatul (2) din

CLP). În legătură cu propunerile pentru o clasificare armonizată, vă rugăm să reţineţi

că pentru substanţele active folosite în produsele biodestructive sau în cele de uz

fitosanitar, numai autorităţile competente din statele membre pot transmite propuneri,

nu şi întreprinderile.

Dacă doriţi să modificaţi compoziţia unui produs biodestructiv sau de uz fitosanitar,

trebuie să solicitaţi o modificare a înregistrării sau a autorizării acelui produs la

autoritatea competentă a statului membru unde îl introduceţi pe piaţă. În cererea

dumneavoastră trebuie să menţionaţi că a fost necesar să revizuiţi clasificarea

produsului dumneavoastră din cauza unei modificări a compoziţiei sale, acolo unde a

fost cazul.

Dacă devin disponibile informaţii care duc la actualizarea clasificării şi etichetării

substanţei sau a amestecului dumneavoastră în cadrul CLP, trebuie să îndepliniţi

această procedură în conformitate cu prevederile CLP (articolul 30 din CLP) (a se

vedea secţiunea 19 a acestui ghid). Totuşi, dacă substanţa sau produsul (amestecul)


dumneavoastră se încadrează în obiectivul PPPD sau al BPD şi este supus unei

decizii de autorizare sau înregistrare în conformitate cu una dintre acele directive,

atunci se vor aplica de asemenea cerinţele acelor directive (articolele 15 alineatul (5)

şi 30 alineatul (3)).

101


102

Iniţiere










25. Obligaţiile privind clasificarea conform regulamentului REACH Obligaţiile în cadrul regulamentului REACH impuse de clasificarea substanţelor În general, obligaţiile dumneavoastră în cadrul regulamentului REACH sunt

determinate de cantitatea dintr-o substanţă pe care o produceţi sau importaţi.

Obligaţiile specifice pot depinde de asemenea de clasificarea tuturor substanţelor şi

amestecurilor (sau a oricărora dintre acestea), în special: • dacă produceţi sau importaţi o substanţă etapizată care este clasificată în

categoria 1 sau 2, în conformitate cu DSD, în cantităţi de 1 tonă/an sau mai mult,

sau ca R50/53, conform DSD, în cantităţi de 100 tone pe an sau mai mult, trebuie

să înregistraţi această substanţă până la 30 noiembrie 2010 cel mai târziu

(articolul 23 din REACH);

• în cazul în care produceţi sau importaţi o substanţă în cantitate de 10 tone/an sau

mai mult, aveţi obligaţia de a evalua expunerea şi a caracteriza pericolul respectiv

pentru pregătirea raportului de securitate chimică, în cazul în care această

substanţă îndeplineşte criteriile de clasificare (articolul 14 din REACH);

• trebuie să pregătiţi o fişă cu date de securitate, în cazul în care substanţa sau

amestecul dumneavoastră îndeplinesc criteriile de clasificare (articolul 31 din

REACH);

• trebuie să furnizaţi toate informaţiile solicitate în cadrul anexei VII la REACH (şi a

titlului V din regulamentul CLP, dacă este cazul), dacă produceţi sau importaţi o

substanţă etapizată în cantităţi între 1-10 tone/an, care este posibil să fie

clasificată în categoria 1 sau 2 CMR, conform DSD, sau categoria 1A sau 1B,

conform CLP, (de la 1 decembrie 2010) sau are o utilizare dispersivă şi este

posibil să fie clasificată pentru efectele produse asupra sănătăţii umane sau

mediului, conform DSD sau CLP (de la 1 decembrie 2010).

În cazul în care folosiţi o substanţă CMR din categoria 1 sau 2 conform DSD,

respectiv din categoria 1A sau 1B conform CLP (de la 1 decembrie 2010), această

utilizare va fi supusă autorizării, în măsura în care substanţa în cauză a fost

identificată ca substanţă care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC), inclusă

pe lista cu substanţe candidate, i s-a atribuit o poziţie prioritară şi a fost inclusă în

anexa XIV la REACH, indiferent de cantitatea produsă (articolul 57 şi următoarele din

REACH);

Orice restricţii în legătură cu substanţele CMR care sunt stabilite la punctele 28, 29 şi

30 din anexa XVII la REACH continuă să se aplice. De reţinut că anumite referinţe la


DSD şi DPD de la punctele 28, 29 şi 30 din anexa XVII la REACH au fost convertite în

referinţe la CLP, prin articolele 57 şi 59 CLP.

103


104

Iniţiere







25. Obligaţiile privind clasificarea în conformitate cu regulamentull REACH

26. Forumuri pentru schimbul de informaţii despre substante (SIEF-uri)


26. Forumuri pentru schimbul de informaţii despre substanţe (SIEF-uri) Ce este un SIEF? Conform articolului 29 din REACH, SIEF înseamnă „Forum pentru schimbul de

informaţii despre substanţe”. REACH impune formarea de SIEF-uri de către industrie,

pentru schimbul de date între producători şi importatori de substanţe etapizate

preînregistrate sau substanţe etapizate fără preînregistrare, deţinătorii de informaţii despre substanţele care sunt folosite în produse de uz fitosanitar sau produse

biodestructive, precum şi utilizatorii din aval şi deţinătorii de date, adică alte părţi

interesate care trebuie să schimbe şi sunt dispuse să schimbe informaţii relevante cu

potenţiali solicitanţi de înregistrare. Astfel, un SIEF este în primul rând un forum pentru

schimbul de date şi alte informaţii privind o anumită substanţă.

Trebuie format un SIEF pentru fiecare substanţă preînregistrată cu aceeaşi identitate

chimică. Unul dintre principalele obiective ale SIEF este de a conveni asupra clasificării şi etichetării unei substanţe, atunci când există o diferenţă între potenţialii

solicitanţi de înregistrare.

Informaţii suplimentare privind scopul şi funcţionarea SIEF-urilor se pot obţine de pe

pagina de internet a Agenţiei, la adresa: http://echa.europa.eu/pre-

registration/SIEF_en.asp. Pentru informaţii mai detaliate şi instruc�iuni privind SIEF-urile şi alte chestiuni legate

de schimbul de date, vă rugăm să consultaţi „Ghidul privind schimbul de date” realizat

de Agenţie şi care se poate descărca gratuit accesând acest

site:http://guidance.echa.europa.eu/guidance_en.htm

De ce sunt luate în considerare SIEF-urile în cadrul instrucţiunilor privind CLP? Este posibil ca un furnizor să clasifice aceeaşi substanţă în mod diferit faţă de un alt

furnizor, de exemplu în cazul în care a folosit date de testare diferite. CLP prevede ca

notificatorii (CLP) şi solicitanţii de înregistrare (REACH) să depună toate eforturile

pentru a conveni asupra unei intrări comune, adică asupra unei clasificări şi etichetări

comune, care să fie inclusă în inventar (articolul 41 din CLP), în cazul în care unde

există intrări diferite pentru aceeaşi substanţă în inventarul de clasificare şi etichetare.

Întrucât numeroşi solicitanţi de înregistrare şi notificatori vor fi deja în contact prin

intermediul SIEF-urilor, acest lucru va facilita consensul privind intrările. Cu toate

acestea, profilurile diferite de impurităţi ale aceleiaşi substanţe pot face imposibil

http://echa.europa.eu/pre-registration/SIEF_en.asp

http://echa.europa.eu/pre-registration/SIEF_en.asp



consensul privind clasificarea şi etichetarea, astfel încât aceeaşi substanţă poate avea

mai multe intrări în inventar, cu clasificare şi etichetare diferite.

Trebuie să vă înscrieţi într-un SIEF? Nu, dacă sunteţi utilizator din aval al unei substanţe sau dacă nu aţi preînregistrat

substanţa/substanţele conform REACH deoarece produceţi sau importaţi substanţa

într-o cantitate mai mică de 1 tonă/an sau aveţi o substanţă neetapizată; atunci nu

trebuie să deveniţi membru al unui SIEF (articolele 28 şi 29 din REACH). Totuşi, este

necesar să depuneţi toate eforturile pentru a ajunge la un consens asupra unei intrări

comune de clasificare şi etichetare pentru substanţa dumneavoastră. De aceea, poate

fi recomandabil să comunicaţi cu SIEF-ul specific pentru substanţele dumneavoastră.

Informaţii suplimentare privind modul în care puteţi contacta un SIEF specific pentru

substanţele dumneavoastră vor fi furnizate pe pagina de internet a ECHA în timp util.

Puteţi să vă înscrieţi într-un SIEF?

Dacă aţi preînregistrat sau înregistrat substanţele dumneavoastră în cadrul REACH, aveţi obligaţia legală de a face parte din SIEF-ul/SIEF-urile specifice pentru

substanţele dumneavoastră.

Dacă nu v-aţi preînregistrat sau înregistrat substanţa/substanţele, puteţi totuşi să

vă înscrieţi într-un SIEF(uri), dacă sunteţi un „deţinător de date”. Un deţinător de date

este orice persoană (inclusiv utilizatori din aval şi terţi) care deţin informaţii/date

relevante despre o substanţă etapizată şi sunt dispuşi să le schimbe cu ceilalţi.

Asemenea deţinător de date se poate identifica prin intermediul REACH-IT, depunând

o cerere la ECHA în scopul de a fi participant în SIEF-ul pentru acea substanţă, în

măsura în care va furniza informaţii celorlalţi membri SIEF. Deţinătorul de date poate

face acest lucru transmiţând Agenţiei, prin intermediul REACH-IT, o parte sau toate

informaţiile enumerate mai jos, sau orice alte informaţii relevante pentru

substanţa/substanţele dumneavoastră, exprimându-şi dorinţa de a deveni participant

al SIEF-urilor pentru acele substanţe (articolul 28 din REACH):

„(a) denumirea substanţei dumneavoastră, în conformitate cu anexa VI punctul 2, inclusiv numărul său EINECS şi CAS sau, în cazul în care acestea nu sunt disponibile,

orice alte coduri de identificare;

(b) numele şi adresa organizaţiei dumneavoastră şi numele persoanei de contact şi,

după caz, numele şi adresa persoanei care reprezintă organizaţia dumneavoastră în

temeiul articolului 4, în conformitate cu anexa VI punctul 1;;

(c) termenul avut în vedere pentru înregistrare şi intervalul cantitativ; şi

105


106

(d) denumirea/denumirile substanţelor dumneavoastră, în conformitate cu anexa VI

punctul 2, inclusiv numărul lor EINECS şi CAS sau, în cazul în care acestea nu sunt

disponibile, orice alte coduri de identificare;

Trebuie menţionat faptul că REACH nu prevede ca deţinătorul de date să aibă un rol

activ în decizia referitoare la propunerile privind clasificarea şi etichetarea. Astfel,

deţinătorul de date poate doar să furnizeze date membrilor activi (potenţiali solicitanţi

de înregistrare) ai SIEF-ului şi să ceară împărţirea costurilor pentru datele furnizate.


27. Ghiduri referitoare la REACH relevante pentru CLP Ghiduri referitoare la REACH relevante pentru CLP Evaluările pericolelor fizice, pentru sănătate şi pentru mediu sunt o parte importantă a

procesului de înregistrare în cadrul REACH, iar dumneavoastră puteţi găsi informaţii

suplimentare utile în diverse ghiduri care vă vor ajuta să înţelegeţi şi evaluaţi

pericolele prezentate de substanţa sau de amestecul dumneavoastră. Agenţia a

publicat o serie de ghiduri privind REACH, care sunt disponibile pentru descărcare pe

pagina de internet a Agenţiei

(http://guidance.echa.europa.eu/guidance_en.htm).Pentru CLP, au o relevanţă

deosebită ghidurile prezentate în cele ce urmează. Iniţiere


Ghidul pentru înregistrare Comunicarea pericolelor Acest ghid vă oferă explicaţii privind rolurile „producătorului” şi ale

„importatorului”. Instrucţiuni suplimentare

REACH şi EU

Legislaţie în aval




26. Forumuri pentru schimbul de informaţii despre substante (SIEF-uri)

Ghidul pentru utilizatorii din aval Acest ghid vă oferă explicaţii privind rolurile „utilizatorului din aval” şi ale „distribuitorului”.

Ghidul cerinţelor privind substanţele din articole

Acest ghid vă oferă explicaţii privind rolurile „fabricantului (importatorului) de articole”.

Ghidul cerinţelor privind informaţiile şi evaluarea securităţii chimice Acest ghid vă oferă explicaţii privind felul în care trebuie efectuate anumite etape

comune pentru evaluarea pericolelor conform REACH şi pentru clasificare, între altele,

unde se pot găsi informaţiile disponibile, cum trebuie evaluate datele colectate şi cum

trebuie folosite informaţiile care nu se bazează pe teste. Poate fi necesar să apelaţi la

experţi pentru a înţelege şi folosi aceste indicaţii. Documentul este format din şapte

părţi (A-G). Partea B conţine instrucţiuni concise referitoare la evaluarea pericolelor.

Aceasta acoperă necesarul de informaţii legat de proprietăţile intrinseci ale unei

substanţe conform REACH, incluzând colectarea de informaţii, abordări fără testare şi

aşa-zisele „strategii de testare integrate” pentru generarea informaţiilor relevante

referitoare la fiecare pericol.


107



108

Capitolele relevante pentru clasificare şi etichetare sunt următoarele:

• Capitolul R.3 – Instrucţiuni legate de colectarea informaţiilor disponibile;

• Capitolul R.4 - Evaluarea informaţiilor;

• Capitolul R.6 – Instrucţiuni detaliate privind abordările fără testare;

• Capitolul R.7 – Informaţii privind modul în care trebuie obţinute informaţii adecvate

pentru clasificare şi etichetare (instrucţiuni specifice în funcţie de pericol); şi

• Capitolul D.9 – Constituie trecerea la utilizarea scenariilor de expunere în

contextul raportului de securitate chimică şi a fişei cu date de securitate în

variantă extinsă.

Vă rugăm să reţineţi faptul că aceste documente nu au fost actualizate după

adoptarea Regulamentului CLP. Prin urmare, este posibil ca instrucţiunile din aceste

documente, inclusiv cele referitoare la adecvarea pentru clasificare şi etichetare, să nu

fie în deplină concordanţă cu criteriile CLP.

Ghidul privind schimbul de date Acest document prezintă informaţii şi instrucţiuni detaliate privind SIEF-urile şi alte

aspecte legate de schimbul de date, de exemplu obligaţiile utilizatorilor din aval, în

măsura în care ace�tia sunt deţinători de date (a se vedea şi secţiunea 26 a acestui

ghid).

În curs de realizare: Ghidul pentru pregătirea şi prezentarea de propuneri pentru clasificarea armonizată


Anexa 1. Exemple rezultate din încercările pilot ale Sistemului Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor al Naţiunilor Unite (GHS) Introducere Exemplele prezentate au fost concepute astfel încât să arate succesiunea tipică a

evaluării, aşa cum este specificată în articolul 9 din CLP. Ele se bazează pe

exemplele prezentate în încercările pilot ale Sistemului Global Armonizat de

Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor al Organizaţiei Naţiunilor Unite (GHS) (a se

vedea documentul ONU ST/SG/AC.10/C.4/2008/23). Primul exemplu a fost simplificat

pentru scopuri de demonstraţie.

A1. Exemple din încercările pilot ale Sistemului Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor al Naţiunilor Unite (GHS)

A2. Glosar

A3. Surse suplimentare de informaţii

A4. Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor al Naţiunilor Unite (GHS) şi CLP

Alte exemple care prezintă descrierea detaliată a numeroase aspecte ale CLP se pot

găsi în părţile 3 şi 4 a modulului 2.

A1.1. Exemplu de aplicare a criteriilor de clasificare a amestecurilor: Pericol: Toxicitate orală acută Următorul exemplu ilustrează clasificarea unui amestec din punct de vedere al

toxicităţii orale acute, luând în considerare etapele de evaluare specificate în articolul

9 din CLP şi în partea 3.1 din anexa I la CLP. În acest exemplu, datele de testare sunt

date pentru toate ingredientele; pentru ingredientul 2, sunt disponibile doar date

privind domeniul de valori, care se încadrează într-una dintre estimările domeniului de

toxicitate acută în tabelul 3.1.2 din anexa I la CLP. Informaţiile despre ingrediente sunt

prezentate în tabelul A1.1.

Tabelul A1.1: Informaţii despre ingrediente

Ingredient Masa (%) Date de testare

Ingredientul 1 16 LD50: 1 600 mg/kg

Ingredientul 2 4 Domeniul estimat al toxicităţii acute:300 < LD50 < 1 200

Ingredientul 3 80 LD50: 1 050 mg/kg

109


110

Stabilirea clasificării amestecului: 1. Clasificarea prin aplicarea criteriilor pentru substanţă nu este posibilă deoarece nu

s-au prezentat date de toxicitate acută pentru amestec ca întreg (a se vedea

articolul 9 alineatele (1), (2) şi (3) din CLP şi punctul 3.1.3.4 din anexa I la CLP);

2. Clasificarea prin aplicarea principiilor de corelare nu este posibilă deoarece nu s-

au prezentat date pentru un amestec similar (a se vedea articolul 9 alineatul (4)

CLP şi punctul3.1.3.5.1 din anexa I la CLP); şi

3. Clasificarea amestecului pe baza datelor despre ingrediente se poate avea în

vedere conform articolului 9 alineatul (4) şi punctul 3.1.3.6 din anexa I la CLP;

• aplicarea conceptului de „ingrediente relevante” de la paragraful 3.1.3.3(a)

înseamnă că vor fi luate în considerare toate ingredientele la aplicarea

criteriilor din punctul 3.1.3.6;

• datele sunt disponibile pentru toate ingredientele, astfel încât se aplică

criteriile din punctul 3.1.3.6.1; şi

• ingredientele 1, 2 şi 3 sunt incluse toate în calculul (amestecului) ATE

deoarece au date care se încadrează într-o categorie de toxicitate acută CLP.

Aplicaţi formula de la punctul 3.1.3.6.111:

∑=namestec ATEi

CiATE

100

105080

5004

160016100

++=amestecATE

Rezultat: Amestecul ATE = 1 006 mg/kg. Aceasta înseamnă că, pe baza datelor despre ingrediente, amestecul ar trebui clasificat în categoria 4 a clasei de pericol toxicitate orală acută.

A1.2. Exemplu de aplicare a criteriilor de clasificare a amestecurilor: Pericol: Corodarea/iritarea pielii Exemplele următoare ilustrează clasificarea unui amestec privind corodarea/iritarea

pielii. În acest exemplu, se aplică avizul experţilor, concluzia fiind că este posibil să nu

se aplice aditivitatea pericolelor ingredientelor individuale (punctele 3.2.3.3.4 şi

3.3.3.3.4 din anexa I la CLP). Informaţiile despre ingrediente sunt prezentate în tabelul

A1.2.

11 Numărul „500” din formula de mai sus este preluat din tabelul 3.2 din anexa I la CLP (aşa

zisa estimare a punctului convertit de toxicitate acută).


Tabelul A1.2: Informaţii despre ingrediente şi amestec

Ingredient Masa (%) Clasificare Informaţii despre ingrediente

Ingredientul 1 4 Categoria piele 1 pH = 1,8

Ingredientul 2 5 Categoria piele 2 -

Ingredientul 3 5 Categoria piele 3 -

Ingredientul 4 86 - Nu există date disponibile

Informaţii despre amestec: Amestecul are un pH = 4,0

Determinarea clasificarea amestecului:

1. Clasificarea prin aplicarea criteriilor pentru substanţă nu este posibilă deoarece nu

s-au prezentat date de testare (în afară de o valoare de pH) pentru amestec, a se

vedea articolul 9 alineatele (1) şi (2) din CLP şi punctul 3.2.3.1.1 din anexa I la

CLP;

• valoarea generală a pH-ului de 4,0 pentru amestec nu duce la clasificarea în

categoria 1 deoarece aceasta nu se încadrează în criteriile pentru pH ≤ 2 sau

pH ≥ 11,5, a se vedea punctul 3.2.3.1.2 din anexa I la CLP;

2. Clasificarea prin aplicarea principiilor de corelare nu este posibilă deoarece nu s-

au prezentat date pentru un amestec similar, a se vedea articolul 9 alineatul (4)

CLP şi punctul 3.2.3.2.1 din anexa I la CLP;

3. Clasificarea amestecului pe baza datelor despre ingrediente se poate lua în

considerare în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) şi punctul 3.2.3.3 din anexa

I la CLP; şi

4. Ingredientul 1 având pH = 1,8, este un ingredient pentru care este posibil ca

aditivitatea să nu se aplice aşa cum se descrie la punctul 3.2.3.3.4.1 şi cum este

rezumat în tabelul 3.2.4. Ar putea fi necesar avizul experţilor pentru a stabili dacă

se aplică sau nu aditivitatea, pe baza cunoştinţelor despre ingrediente.

Date fiind informaţiile limitate din acest exemplu, clasificatorul acestui amestec a

ales să aplice non-aditivitatea ca o abordare prudentă – în absenţa informaţiilor

privind modul de acţiune al ingredientului 1, amestecul ar putea fi corosiv

indiferent de pH-ul general. Prin urmare, s-au aplicat criteriile descrise la punctul

3.2.3.3.4.3 (adică „Un amestec conţinând ingrediente corosive sau iritante care nu

pot fi clasificate conform abordării pe bază de aditivitate prezentate în tabelul

111


112

3.2.2, datorită unor caracteristici chimice care fac o astfel de abordare inaplicabilă

va fi clasificat în categoria pentru piele 1A, 1B sau 1C dacă conţine ≥ 1% dintr-un

ingredient corosiv şi în categoria pentru piele 2 dacă conţine ≥ 3% dintr-un

ingredient iritant”).

Rezultat: Pentru acest amestec, clasificarea a fost categoria pentru piele 1 deoarece ingredientul 2 (categoria pentru piele 1) se află în amestec într-o concentraţie peste 1%.

Basic guidance to Regulation (EC) No 1272/2008 on Classification, Labelling and Packaging of substances and mixtures

Anexa 2: Glosar Termeni folosiţi în acest ghid

A1. Exemple

A2. Glosar



ADN înseamnă Acordul european privind transportul internaţional al mărfurilor

periculoase pe căile navigabile interioare anexat la Rezoluţia nr. 223 modificată a

Comitetului pentru transportul interior al Comisiei economice pentru Europa;

ADR înseamnă Acordul european pentru transportul internaţional rutier al mărfurilor

periculoase în cadrul Directivei cadru 94/55/CE, modificată;

Aerosoli înseamnă pulverizatori de aerosoli, orice recipiente nereîncărcabile,

confecţionate din metal, sticlă sau material plastic şi conţinând un gaz sub presiune,

lichefiat sau dizolvat sub presiune, cu sau fără un lichid, o pastă sau o pulbere,

prevăzute cu un dispozitiv de emisie care permite conţinutului să fie ejectat ca

particule solide sau lichide în suspensie într-un gaz, ca spumă, pastă sau pulbere ori

în stare lichidă sau gazoasă.

Aliaj înseamnă un material metalic, omogen la scară macroscopică, constituit din

două sau mai multe elemente combinate astfel încât să nu poată fi separate cu

uşurinţă prin mijloace mecanice; în sensul CLP, aliajele sunt considerate amestecuri;

Amestec înseamnă un amestec sau o soluţie compusă din două sau mai multe

substanţe (Notă: „Amestec” (CLP) şi „preparat” (REACH) sunt sinonime. Totuşi,

capitolul 1.2 al sistemului GHS al ONU include expresia: „în care ele nu reacţionează”

la sfârşitul unei definiţii care este identică în rest;

Articol exploziv înseamnă un articol care conţine una sau mai multe substanţe

explozive;

Articol înseamnă un obiect căruia i se dă, în cursul fabricaţiei, o formă, o suprafaţă

sau un aspect special care îi determină funcţia într-un grad mai mare decât o face

compoziţia sa chimică;

Articol pirotehnic înseamnă un articol care conţine una sau mai multe substanţe

pirotehnice;

Aspirare înseamnă pătrunderea unei substanţe lichide sau solide sau a unui amestec

lichid sau solid, direct prin cavitatea orală sau nazală sau indirect prin vomă;

Cancerigen înseamnă o substanţă sau un amestec de substanţe care provoacă

cancer sau creşte incidenţa acestuia.

113


Categorie de pericol înseamnă diviziunea criteriilor în cadrul fiecărei clase de pericol,

specificându-se gravitatea pericolului;

Clasă de pericol înseamnă pericolul de natură fizică, pentru sănătate sau pentru

mediu; CLP sau Regulamentul CLP este Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind

clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor;

CMR înseamnă o substanţă sau un amestec cancerigen, mutagen sau toxic pentru

reproducere;

Codul IMDG înseamnă „Codul maritim internaţional pentru mărfuri periculoase” pentru

transportul maritim al mărfurilor periculoase;

Corodarea pielii înseamnă producerea de leziuni ireversibile ale pielii; anume,

necroza vizibilă trecând de epidermă şi ajungând până la dermă, în urma aplicării

substanţei testate timp de până la 4 ore;

Corosive pentru metale înseamnă că are un efect substanţial de deteriorare sau

chiar de distrugere a metalelor prin acţiunea chimică a unei substanţe sau unui

amestec;

Cuvânt de avertizare înseamnă un cuvânt care indică nivelul relativ de gravitate a

pericolelor pentru a alerta potenţialul cititor cu privire la pericol; se disting următoarele

două niveluri:

(a) Pericol înseamnă un cuvânt de avertizare care indică nişte categorii de pericol mai

grave; şi

(b) Atenţie înseamnă un cuvânt de avertizare care indică nişte categorii de pericol mai

puţin severe;

Distribuitor înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul

Comunităţii, inclusiv un comerciant cu amănuntul (detailist), a cărui activitate vizează

exclusiv depozitarea şi introducerea pe piaţă a unei substanţe, fie ca atare, fie într-un

amestec, în beneficiul unor terţi;

DPD înseamnă „Directiva (1999/45/EC) privind preparatele periculoase”;

DSD înseamnă „Directiva (67/548/EC) privind substanţele periculoase”;

EINECS înseamnă „Inventarul european al substanţelor chimice existente cu caracter

comercial”;

Element de etichetare înseamnă un tip de informaţii care au fost armonizate pentru

utilizare în cadrul unei etichete, de exemplu pictogramă de pericol, cuvânt de

avertizare;

114


Etichetă înseamnă un grup corespunzător de elemente de informaţii scrise, imprimate

sau grafice, privind o substanţă sau un amestec periculos, selectată ca relevantă

pentru sectorul/sectoarele ţintă, care este aplicată, imprimată sau ataşată pe

ambalajul nemijlocit în care se află o substanţă sau un amestec periculos, sau pe

ambalajul exterior al unei substanţe sau unui amestec periculos (definiţia urmează

capitolul 1.2 al sistemului GHS al ONU);

Factor M înseamnă un factor de multiplicare; Acesta se aplică concentraţiei unei

substanţe clasificate ca periculoasă pentru mediul acvatic, toxicitate acută categoria 1

sau toxicitate cronică categoria 1, şi care se utilizează pentru determinarea, prin

metoda însumării, a clasificării unui amestec, în care este prezentă substanţa;

Frază de precauţie înseamnă o frază care descrie măsura (măsurile) recomandată

(recomandate) pentru a minimiza sau pentru a preveni apariţia efectelor adverse

rezultate din expunerea la o substanţă sau la un amestec periculos, ca rezultat al

utilizării sau eliminării;

Gaz inflamabil înseamnă un gaz care are un domeniu de inflamabilitate cu aerul la 20

°C şi la o presiune standard de 101,3 kPa;

Gaz înseamnă o substanţă care (i) la 50 °C are o presiune a vaporilor mai mare de

300 kPa; sau (ii) este complet gazoasă la 20 °C la o presiune standard de 101,3 kPa;

Gaz oxidant înseamnă orice gaz care poate, în general prin furnizarea de oxigen, să

provoace sau să contribuie la combustia altui material, mai mult decât o face aerul;

GHS al ONU înseamnă criteriile internaţionale convenite de Consiliul Economic şi

Social al Naţiunilor Unite (ECOSOC al ONU) pentru clasificarea şi etichetarea

substanţelor şi amestecurilor periculoase, denumit „Sistemul global armonizat de

clasificare şi etichetare a substanţelor chimice”;

GHS înseamnă Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor”

elaborat în cadrul structurii Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU);

Identificator de produs înseamnă detaliile care permit identificarea substanţei sau a

amestecului;

Import înseamnă introducerea fizică pe teritoriul vamal al Comunităţii;

Importator înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul

Comunităţii care este responsabilă pentru import;

INCHEM se referă la un instrument de pe internet care furnizează o serie de informaţii

privind securitatea chimică, obţinute prin Programul internaţional pentru securitate

chimică şi Centrul canadian pentru sănătate profesională;

115


Intermediar înseamnă o substanţă care este produsă în vederea unei transformări

chimice şi consumată sau utilizată în cadrul acesteia, în scopul transformării într-o altă

substanţă;

Introducere pe piaţă înseamnă furnizarea către un terţ sau punerea la dispoziţia

acestuia, fie contra cost, fie cu titlu gratuit. Importul este considerat introducere pe

piaţă.

Iritarea ochilor înseamnă producerea de modificări în ochi, în urma aplicării unei

substanţe de test pe suprafaţa anterioară a ochiului, care sunt complet reversibile într-

un interval de 21 de zile de la aplicare;

Iritarea pielii înseamnă producerea de leziuni reversibile ale pielii în urma aplicării

unei substanţe testate timp de până la 4 ore;

IUCLID înseamnă Baza de Date Uniformizată Internaţional pentru Informaţii Chimice;

Lezarea gravă a ochilor înseamnă producerea de leziuni tisulare la ochi sau

deteriorarea fizică gravă a vederii, în urma aplicării unei substanţe de test pe

suprafaţa anterioară a ochiului, care nu sunt complet reversibile într-un interval de 21

de zile de la aplicare;

Lichid inflamabil înseamnă un lichid care are punctul de aprindere nu mai mare

decât 60 °C. Punctul de aprindere înseamnă cea mai joasă temperatură (corectată

la o presiune standard de 101,3 kPa) la care aplicarea unei surse de aprindere duce

la aprinderea vaporilor unui lichid în anumite condiţii de testare specificate;

Lichid înseamnă o substanţă sau un amestec care la 50°C are o presiune de vapori

de cel mult 300 kPa (3 bari), care nu este complet gazoasă la 20° şi la o presiune

standard de 101,3 kPa şi care are un punct de topire sau un punct de topire iniţial de

20°C sau mai puţin şi la o presiune standard de 101,3 kPa. O substanţă sau un

amestec vâscos pentru care nu se poate determina un punct de topire specific se va

supune testului ASTM D 4349-90; sau testului pentru determinarea fluidităţii (testul cu

penetrometru) prescris la punctul 2.3.4 din anexa A la Acordului european privind

transportul internaţional rutier de mărfuri periculoase (ADR);

Lichid oxidant înseamnă un lichid care, deşi ca atare nu este necesar să fie

combustibil, poate, în general, prin cedarea oxigenului, să provoace sau să contribuie

la combustia unui alt material;

Lichid piroforic înseamnă un lichid care, chiar în cantităţi mici, este susceptibil să se

aprindă în cinci minute după ce intră în contact cu aerul;

116


Monomer înseamnă o substanţă care este capabilă să formeze legături covalente cu

o secvenţă de alte molecule, similare sau diferite, în condiţiile reacţiei specifice de

obţinere a polimerului, utilizată pentru procesul în cauză;

Mutagen înseamnă un agent care determină o ocurenţă crescută a mutaţiilor la

populaţiile de celule şi/sau organisme;

Mutaţie înseamnă o modificare permanentă în cantitatea sau structura materialului

genetic dintr-o celulă;

Notificator înseamnă producătorul sau importatorul sau grupul de producători sau importatori care notifică Agenţia;

Periculos înseamnă că îndeplineşte criteriile privind pericolele fizice, pericolele pentru

sănătate sau pentru mediu, specificate în părţile 2-5 din anexa I la CLP;

Peroxid organic înseamnă o substanţă lichidă sau solidă care conţine structura

bivalentă "-O-O-" şi poate fi considerată ca derivat al peroxidului de hidrogen, în care

unul sau ambii atomi de hidrogen au fost înlocuiţi cu radicali organici. Termenul

include de asemenea preparate (amestecuri) cu peroxizi organici;

Pictogramă de pericol (folosit uneori în acest document şi ca „pictogramă")

înseamnă o compoziţie grafică care include un simbol însoţit de alte elemente grafice,

cum ar fi conturul, tiparul de fundal sau culoarea, folosită cu intenţia de a transmite

anumite informaţii cu privire la pericolul în cauză;

Polimer înseamnă o substanţă constituită din molecule caracterizate printr-o

succesiune de unul sau mai multe tipuri de unităţi monomere. Asemenea molecule

trebuie să aibă greutăţile moleculare distribuite într-un astfel de domeniu încât

diferenţele de greutate moleculară să fie atribuite, în primul rând, diferenţelor de

număr al unităţilor monomere. Un polimer conţine:

(a) o majoritate ponderală simplă de molecule care conţin cel puţin trei unităţi

monomere legate printr-o legătură covalentă de cel puţin o altă unitate monomeră sau

de un alt reactant; şi

(b) o cantitate inferioară unei simple majorităţi ponderale de molecule cu aceeaşi

greutate moleculară. În sensul prezentei definiţii, "unitate monomeră" înseamnă forma

reacţionată a unei substanţe monomere într-un polimer;

Producător înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul

Comunităţii şi care produce o substanţă pe teritoriul Comunităţii;

Producere înseamnă producţia sau extracţia substanţelor în stare naturală;

117


REACH şi Regulamentul REACH înseamnă Regulamentul (CE) nr. 1907/2006

privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice;

RID înseamnă Regulamentul privind transportul internaţional feroviar de mărfuri

periculoase în cadrul Directivei cadru 96/49/CE [Anexa 1 la anexa B (Reguli uniforme

privind contractul pentru transportul feroviar internaţional de mărfuri) (CIM) a COTIF

(Convenţia privind transportul internaţional feroviar)], modificată;

RTDG al ONU înseamnă Recomandările Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri

periculoase; şi

SDS înseamnă „fişă cu date de securitate”

Sensibilizant pentru căile respiratorii înseamnă o substanţă care va produce o

hipersensibilitate a căilor respiratorii în urma inhalării substanţei;

Sensibilizant pentru piele înseamnă o substanţă care va produce o reacţie alergică

în urma contactului cu pielea. Definiţia „sensibilizantului pentru piele” este echivalentă

cu „sensibilizant de contact”;

SIEF înseamnă Forum pentru schimbul de informaţii despre substanţe;

Simbol înseamnă un element grafic destinat să transmită în mod succint informaţii.

Solicitant al înregistrării înseamnă producătorul sau importatorul unei substanţe

sau fabricantul sau importatorul unui articol care prezintă o cerere de înregistrare a

unei substanţe în conformitate cu Regulamentul REACH;

Solid inflamabil înseamnă un solid care este uşor combustibil sau care poate

contribui la o flacără prin frecare;

Solid înseamnă o substanţă sau un amestec care nu respectă definiţia lichidului sau

gazului;

Solid oxidant înseamnă o substanţă solidă sau un amestec solid care, deşi nu este

combustibil ca atare, poate, în general, prin cedarea oxigenului, să provoace sau să

contribuie la combustia unui alt material;

Solid piroforic înseamnă un solid care, chiar în cantităţi mici, este susceptibil să se

aprindă în cinci minute după ce intră în contact cu aerul;

Substanţă autoreactivă înseamnă o substanţă lichidă sau solidă instabilă termic,

susceptibilă de o descompunere puternic exotermă chiar fără participarea oxigenului

(aerului). Această definiţie exclude substanţele sau amestecurile clasificate în cadrul

CLP ca explozive, peroxizi organici sau ca oxidante;

118


Substanţă care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizată) înseamnă o

substanţă care îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii:

(a) este cuprinsă în Inventarul european al substanţelor chimice existente cu caracter

comercial (EINECS):

(b) a fost produsă în Comunitate sau în ţările care au aderat la Uniunea Europeană la

1 ianuarie 1995, la 1 mai 2004 sau la 1 ianuarie 2007, dar nu a fost introdusă pe piaţă

de către producător sau importator nici măcar o dată în cursul celor 15 ani care

preced intrarea în vigoare a Regulamentului REACH, cu condiţia ca producătorul sau

importatorul să deţină documente justificative în acest sens; şi

(c) a fost introdusă pe piaţă de către producător sau importator, în Comunitate sau

în ţările care au aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1995, la 1 mai 2004 sau la

1 ianuarie 2007, şi, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului REACH, a fost

considerată ca fiind notificată în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) primul alineat

din Directiva 67/548/CEE, în versiunea articolului 8 alineatul (1) rezultat din primul

amendament transpus prin Directiva 79/831/ CEE, dar nu corespunde definiţiei unui

polimer astfel cum este formulată în Regulamentul REACH, cu condiţia ca

producătorul sau importatorul să deţină documente justificative în acest sens;

Substanţă care se autoîncălzeşte înseamnă o substanţă solidă sau lichidă, alta

decât o substanţă piroforică, care, prin reacţie cu aerul şi fără aport de energie, este

susceptibilă de autoîncălzire; această substanţă diferă de o substanţă piroforică prin

aceea că se aprinde numai în cantităţi mari (kilograme) şi după perioade lungi de timp

(ore sau zile);

Substanţă explozivă înseamnă o substanţă solidă sau lichidă (sau un amestec de

substanţe) care, prin reacţie chimică, este ca atare capabil(ă) să producă gaz la o

asemenea temperatură, presiune şi rapiditate care să provoace distrugeri

vecinătăţilor. Substanţele pirotehnice sunt incluse aici chiar dacă nu degajează gaze;

Substanţă înseamnă un element chimic şi compuşii acestuia în stare naturală sau

obţinuţi prin orice proces de producţie, inclusiv orice aditiv necesar pentru păstrarea

stabilităţii şi orice impuritate care derivă din procesul utilizat, cu excepţia oricărui

solvent care poate fi separat fără a influenţa stabilitatea substanţei sau fără a-i

schimba compoziţia;

Substanţă pirotehnică înseamnă o substanţă sau amestec de substanţe destinată(e)

să provoace un efect prin căldură, lumină, zgomot, gaz sau fum ori o combinaţie a

acestora, ca rezultat al reacţiilor chimice nedetonante autosusţinute exoterm;

119


Utilizare înseamnă orice prelucrare, formulare, consum, depozitare, păstrare, tratare,

încărcare în recipiente, transfer dintr-un recipient în altul, amestecare, fabricare a unui

articol sau orice altă utilizare

Utilizator din aval înseamnă o persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul

Comunităţii, alta decât producătorul sau importatorul, care utilizează o substanţă,

fie ca atare, fie într-un amestec, în cadrul activităţilor sale industriale sau profesionale.

Un distribuitor sau un consumator nu constituie un utilizator din aval. Un

reimportator exceptat în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentului

REACH, este considerat utilizator din aval;

(Q)SAR înseamnă „relaţii (cantitative) structură-activitate”;

Organizaţii Agenţia înseamnă „Agenţia Europeană pentru Produse Chimice”, cunoscută de

asemenea şi sub denumirea ECHA, instituită prin Regulamentului REACH;

CAS înseamnă „Chemical Abstract Service”;

Autoritate competentă înseamnă autoritatea sau autorităţile sau organismele create

de statele membre în vederea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din Regulamentul

CLP;

ECHA înseamnă „Agenţia Europeană pentru Produse Chimice”, cunoscută şi sub

denumirea „Agenţia”, înfiinţată în cadrul Regulamentului REACH;

UE înseamnă „Uniunea Europeană”;

ICAO înseamnă „Organizaţia Internaţională pentru Aviaţie Civilă” şi face referire la

Anexa 18 a Convenţiei pentru aviaţie civilă internaţională, „Transportul aerian în

siguranţă al mărfurilor periculoase”;

IUPAC înseamnă „Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată”;

NIOSH înseamnă „Institutul Naţional pentru Siguranţă şi Sănătate Profesională din

SUA”;

OECD înseamnă „Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”; şi

ONU înseamnă „Organizaţia Naţiunilor Unite”.

120


Anexa 3. Surse suplimentare de informaţii

A1. Exemple rezultate din încercările pilot UN GHS

A2. Glosar



Informaţii suplimentare Vă oferim în cele ce urmează o prezentare generală a surselor de informaţii şi

instrucţiuni în legătură cu Regulamentul CLP, în plus faţă de sursele prezentate în

secţiunea 10 a acestui ghid.

1. Modulul 1 privind instrucţiunile fundamentale pentru Regulamentul CLP:Acest document a fost creat pentru a vă ajuta să vă orientaţi în legătură cu

cerinţele impuse de CLP. Dacă aveţi nevoie de instrucţiuni mai specifice pentru

aplicarea CLP în clasificarea substanţelor şi amestecurilor dumneavoastră, vă

rugăm să consultaţi modulul 2 al pachetului de instrucţiuni privind Regulamentul

CLP.

2. Birourile de asistenţă CLP/REACH: Punctele de contact pentru întrebări privind

CLP şi REACH sunt birourile de asistenţă înfiinţate în fiecare stat membru,

conform articolul 44 CLP. Este posibil ca autoritatea competentă din statul

dumneavoastră membru să decidă comasarea birourilor de asistenţă CLP cu cele

REACH, dar ea nu este obligată să procedeze astfel.Pentru a afla detaliile de

contact ale biroului dumneavoastră de asistenţă REACH, vă rugăm să consultaţi

pagina de internet a Agenţiei: http://echa.europa.eu/help/nationalhelp_en.asp

3. Instrucţiuni privind REACH: DG Enterprise -

http://ec.europa.eu/enterprise/reach/index_en.htm - prezentare generală şi

legături pentru alte informaţii, inclusiv instrucţiuni suplimentare.

121

http://echa.europa.eu/help/nationalhelp_en.asp

http://echa.europa.eu/help/nationalhelp_en.asp

http://ec.europa.eu/enterprise/reach/index_en.htm


Anexa 4. Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor al ONU (GHS) şi CLP Istoric Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Substanţelor Chimice (GHS)

a fost convenit de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) în Geneva, în decembrie 2002.

GHS este introdus în cadrul legislativ comunitar prin Regulamentul CLP care este

obligatoriu din punct de vedere juridic şi direct aplicabil în statele membre ale UE.

A1. Exemple rezultate din încercările pilot UN GHS

A2. Glosar



Clase suplimentare de pericol Introducerea claselor de pericol GHS în UE se bazează pe aşa-numita „abordare

modulară”, permiţând diferitelor ţări şi jurisdicţii să introducă în legislaţia internă acele

clase şi categorii de pericol pe care le consideră relevante.

CLP include toate clasele de pericol ale GHS al ONU. Întrucât CLP se bazează de

asemenea pe sistemul anterior de clasificare şi etichetare, constituit din DSD şi DPD,

categoria de pericol UE „periculos pentru stratul de ozon” este preluată şi în cadrul

CLP. Se anticipează ca o clasă de pericol corespunzătoare să fie adoptată în curând

la nivelul ONU.

Categorii din sistemul GHS al ONU neincluse în CLP Pe baza abordării modulare, CLP nu include întotdeauna toate categoriile de pericol

din sistemul GHS al ONU deoarece acestea nu făceau parte din DSD, aşa cum se

arată în tabelul A 4.1.

Tabelul A4.1: Categorii de pericol incluse sistemul GHS al ONU dar nu şi în CLP

Clasificările pericolelor Categorii de pericol din sistemul GHS al ONU neincluse în CLP

Comentarii

Lichide inflamabile Cat. 4 Lichidele inflamabile cu

punct de aprindere ≤ 93º C

sunt folosite pentru

clasificarea aerosolilor

inflamabili

122


Tabelul A4.1: Categorii de pericol incluse sistemul GHS al ONU dar nu şi în CLP

Toxicitate acută Cat. 5

Corodare/iritarea pielii Cat. 3 Iritant slab

Lezarea gravă ale ochilor /

iritarea ochilor Cat. 2B Cat. CLP 2 este echivalentă

cu Cat. 2A din sistemul

GHS al ONU

Pericol de aspirare Cat. 2

Periculos pentru mediul

acvatic Cat. acută 2 şi cat. 3

Reguli suplimentare de etichetare şi ambalare CLP include reguli speciale neincluse în sistemul GHS al ONU pentru substanţe şi

amestecuri în ambalaje mici (articolul 29 din CLP), privind informaţii de pericol

suplimentare (partea I din anexa II la CLP), privind elementele suplimentare de

etichetare pentru anumite amestecuri (partea I din anexa II la CLP) şi pentru

prevederea de sisteme de închidere rezistente la deschiderea lor de către copii şi/sau

avertizări tactile (partea 3 din anexa II la CLP). De asemenea, include reguli privind

situaţia în care o substanţă este inclusă atât în CLP cât şi în legislaţia pentru

transport.

Produse de uz fitosanitar: CLP conţine o regulă specială pentru etichetarea produselor de uz fitosanitar care

precizează că trebuie să includeţi următoarea formulare în plus faţă de cerinţele

Directivei 91/414/CEE (partea 4 din anexa II la CLP):

EUH401 – „Pentru a evita pericolele pentru sănătatea oamenilor şi mediu, a se

respecta:

instrucţiunile de utilizare.”

Pentru mai multe informaţii privind clasificarea şi etichetarea produselor de uz

fitosanitar, vă rugăm să consultaţi secţiunea 24 a acestui ghid.

123


124

Ghid introductiv CLP

Documents

Transcript of Ghid introductiv CLP