Ghid de Disciplinare pentru Parinti

Salvaţi Copiii România

DRAFT

Ghid de disciplinare pentru părinţi

Autori:Domnica Petrovai

Diana TudoseAdina Botiş

Sorina Costandache


DRAFTDISCIPLINAREA ÎNSEAMNĂ A ÎNVĂŢA

Cuvântul „disciplină” este înrudit cu cuvântul discipol şi înseamnă a învăţa, ceea ce înseamnă că disciplinarea eficientă are ca şi reper central achiţia unor comportamente sănătoase. Copiii învaţă încă de când sunt mici ce trebuie să facă pentru a obţine ceea ce îşi doresc şi cum pot controla acţiunile celorlalţi prin observarea efectelor pe care îl are comportamentul lor; dacă plâng, vine cineva şi mă ia în braţe. Prin urmare, orice comportament al copilului are o anumită funcţie, adică un anumit motiv pentru care se manifestă la un moment dat. Acest lucru se întâmplă deoarece învăţăm să facem lucruri dacă ele ne aduc un beneficiu sau dacă prin acele comportamente putem evita anumite consecinţele neplăcute. Modul în care se exprimă comportamentul depinde de abilităţile pe care le are copilul în repertoriul său comportamental. De exemplu, toţi copiii sunt furioşi din când în când, dar îşi descarcă furia prin mai multe moduri: plâns, trântit, ridicat tonul, în funcţie de cum au fost învăţaţi să exprime furia.

Intenţiile copiilului nu sunt rele, ele sunt expresia unei nevoi! Modul în care exprimă nevoie este mai mult sau mai puţin adaptativ! Înţelegerea mesajului care se află în spatele comportamentului copilului ne ajută să identificăm cauza acestuia „De ce se comportă copilul astfel?”. În psihologie, acest lucru se numeşte analiza şi evaluarea funcţională a comportamentului. Comportamentele copiilor nu apar din senin; manifestarea lor este favorizată de prezenţa unor factori denumiţi antecedente şi sunt menţinute în timp de reacţiile celor din jur, denumite consecinţe.

Figura nr. 1, Modelul ABC

B.F. Skinner, 1953

A - antecedente - (elementele contextului spaţio-temporal) care apar chiar înainte de realizarea comportamenului şi cresc probabilitatea apariţiei lui. Antecedentele pot fi situaţii, gânduri, emoţii sau comportamente legate de evenimente, gânduri şi amintiri din trecut, care se reflectă în situaţia actuală. De exemplu, este mult mai probabil ca doi fraţi să se certe atunci când primesc o jucărie nouă decât dacă nu ar primi nimic. Antecedentele sunt de două tipuri: imediate - apar chiat înainte de comportament şi depărtate – evenimente întâmplate recent, dar care influenţează comportamentul actual (ex. Faptul că un copil nu dorame de prânz sau este răcit face mai probabilă apariţia unor comportamente problematice, cum ar fi refuzul, accesele de furie în relaţia cu adultul sau cu alţi copii).

B – comportamentul copilului, ceea ce face, spune, simte la un moment dat

C - Consecinţe - sunt stimulii care apar după realizarea comportamentului şi au rolul de a creşte sau de a scădea frecvenţa de realizare a unui comportament. Reacţia adultului (consecinţa) la comportamentul copilului poate fi de două tipuri: de încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare. De exemplu, dacă un copil face un comportament (ex. îşi adună jucăriile şi le pune in cutie) şi este lăudat de către adult, el va avea tendinţa de a repeta acel comportament; dacă el este penalizat de către adult sau este ignorat, copilul va avea tendinţa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. Ne putem da seama foarte uşor influenţa reacţiei adultului asupra comportamentului copilului dacă privim cu atenţie copilul la vîrste mici; de multe ori atunci când face un comportament el căută privirea adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. Consecinţele sunt responsabile de menţinerea în timp a unui comportament!

“Dacă fac asta obţin ceea ce îmi doresc sau nu? Daca da, atunci îl repet,

dacă nu, atunci găsesc alt comportament”

Intenţiile copilului nu sunt rele, ele sunt expresia unei nevoi! Modul în care exprimă nevoia este mai mult sau mai puţin adaptativ!


DRAFTAceaste este regula după care copiii învaţă comportamente. Adulţii sunt cei care atribuie semnificaţii şi evaluează comportamentul copilului (ex. Nu e frumos ceea ce faci, nu mai face asta). De exemplu, eu pot să îi spun unui copil nu mai spune cuvântul ăsta, dar eu să râd ori de câte ori el spune aşa. Cuvintele mele nu au nici o eficienţă în stoparea comportamentului negativ, deoarece ceea ce îl menţine este reacţia mea, faptul că eu râd, iar el se simte valorizat. Deci, deşi din punctul de vedere al adultului este ceva greşit, urât, cea ce menţine un comportament este reacţia lui la ceea ce spune sau face copilul.

Identificarea antecedentelor şi consecinţelor unui comportament este esenţială dacă vrem să îl dezvoltăm sau să îl eliminăm din repertoriul comportamental al copilului. Ele pot fi identificate în urma discuţiilor cu părinţii sau a observării copilului, pe baza următoarelor întrebări:

SituaţiaAntecedente

depărtateAntecedente

imediateComportament Consecinţe Efect

S-a întâmplat ceva deosebil în această perioadă ce ar putea influenţa comportamentul?

Când apare?Unde apare?Cu cine apare?Când nu apare?Unde nu apare?Cu cine nu apare?

Ce se întâmplă imediat după? Reacţia adultului şi a celor din jurReaţia copilului

Ce doi fraţi se joacă

Mihai se apropie de calculator şi îl vede pe Sergiu că se joacă la el.

Mihai îi indică ceasul care arată că e rândul lui acum

Sergiu îşi încheie activitatea şi îl lasă pe MihaiMama îi laudă că se joacă frumos împreună

Încurajarea coportamentului de aşteptare a rândului

Ce doi fraţi se joacă

Sergiu a stat treaz aproape toată noaptea din cauza unor crize de astm

Sergiu se apropie de calculator şi îl vede pe Mihai că se joacă

Sergiu îl loveşte şi îl împinge pe copil

Mihai părăsesşte calculatorul şi îl lasă pe Sergiu să se joaceMama observă şi nu spune nimic

Încurajarea comportamentului agresiv a lui Sergiu

Duă ce au fost identificate amtecedentele, conecinţele şi efectele asupra copilului se aplică metodele de management comportamental. Eficacitatea metodelor depinde de cât de potrivită este metoda pentru vârsta şi paticularităţile situaţiei sau a copilului, precum şi de modul în care se aplică. Metoda în sine nu este bună sau rea. Ea funcţionează dacă a fost selectată şi aplicată corect; de exemplu, paracetamolul este eficient în combaterea răcelii dacă îl iau de 3 ori pe zi timp de 5 zile, adică dacă ţin cont de nişte prescripţii. La fel se întâmplă şi cu metodele de modificare comportamentală.

Metodele de disciplinare prezentate sunt specifice pentru următoarele trei categorii de situaţii:

când copilul învaţă unui comportament nou când dorim să consolidăm un comportament când copilul nu este motivat, deci “nu vrea” să facă un anumit comportament

A. CÂND COPILUL ÎNVAŢĂ UN COMPORTAMENT

1) Modelarea VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 aniModelarea constă în prezentarea unor comportamente pe care copilul le poate vedea şi antrenarea copilului în producerea acelor comportamente. Modelul, cel care emite acest comportament poate fi real (ex. un coleg, educatoarea) sau simbolic (ex. un personaj de film sau dintr-o poveste). Nu întotdeauna modelarea este deliberată, conştientă, şi nu întotdeauna modelul e conştient că a devenit model. Aşa se explică faptul că la un moment dat un copil nervos fiind începe şi trânteşte jucăriile deoarece odată el a văzut o persoană (ex. părinte, educatoare, coleg) care făcea acelaşi lucru pentru a se calma deşi persoana respectivă poate susţine că ea nu a învăţat copilul să facă aşa ceva; este vorba despre o modelare neintenţionată. De aceea modelarea prin imitarea altcuiva este un fenomen mult mai frecvent decât conştientizăm noi. Adesea suntem modelaţi de către alţii sau modelăm, la rândul nostru, fără să ştim. Mijloacele de informare în masă, în special televiziunea, exercită o influenţă considerabilă, în special prin oferta de modele care se regăsesc în producţiile pentru copii. În fiecare zi


DRAFTcopiii sunt bombardaţi cu sute de modele despre jucăriile cu care trebuie să se joace, cum să se joace unii cu alţii, ce înseamnă să fii bărbat puternic (ex. să nu-ţi exprimi emoţiile), etc. Majoritatea copiilor petrec multe ore în faţa televizorului şi vin în contact cu astfel de informaţii pe care le preiau şi le aplică apoi în comportamentul lor.

O modalitate importantă de dobândire a comportamentelor la preşcolari o reprezintă învăţarea prin observare. Învăţarea observaţională (Bandura, 1977) este mecanismul care stă la baza modelării comportamentului. Copiii observă comportamentul adultului într-o situaţie şi încearcă să-l imite. Această învăţare se bazează pe observarea faptului că în anumite situaţii denumite antecedente, cineva realizează un anumit comportament, care e urmat de anumite consecinţe (recompense sau pedepse). Bandura (1977) face o distincţie foarte importantă între cele două faze ale învăţării observaţionale: achiziţia şi performanţa.

Achiziţia se referă la dobândirea sau asimilarea comportamentului respectiv

Performanţa se referă la realizarea lui efectivăÎntre cele două faze poate trece mult timp, chiar de ordinul anilor. De exemplu, o serie de cercetări asupra violenţei familiale au pus în evidenţa faptul că violenţa fizică a părinţilor asupra copiilor este achiziţionată devreme de către copii, dar ei tind să o reproducă comportamental abia mai târziu, când sunt la rândul lor adulţi şi în postura de părinte. Pe de altă parte, un model odată achiziţionat nu se manifestă automat, ca performanţă. El poate rămâne doar ca o alternativă în mintea copilului, dar nu o transformă în faptă.

O mare parte din fenomenul de imitaţie se datorează unei puternice nevoi a persoanelor de validare socială a propriului lor comportament. Nefiind siguri dacă ceea ce facem e corect sau nu, recurgem la confirmarea socială: ne purtăm într-un anume mod pentru că şi ceilalţi fac la fel; comportamentul nostru e socotit adecvat pentru că e similar cu a celorlalţi şi ne purtăm aşa chiar şi în absenţa unor recompense sau pedepse din partea lor, pentru că aceasta este una dintre principalele surse de validare a comportamentului propriu. Tendinţa de validare prin imitaţie este mai puternică în situaţii de incertitudine, de nesiguranţă şi în prezenţa (reală sau simbolică) a unor actori similari. Când persoana se află în acest gen de situaţii tinde să acorde o atenţie crescută comportamentului celorlalţi, tinde să-l evalueze ca fiind adecvat şi să-l imite. Foarte adesea, această reacţie este deosebit de adaptativă. Fiecare dintre noi s-a aflat într-un loc străin, într-o situaţie unde trebuia urmată o anumită procedură şi, neştiind ce să facem am făcut ca ceilalţi. Să ne gândim de exemplu la prima zi de intrare în grădiniţă a copiilor; cei care au fost obişnuiţi cu contexte similare (ex. mai mulţi copii, camere de joacă, etc.) au mers, au căutat jucării şi au început să se joace; cei care nu prea ştiau cum să se comporte au stat deoparte, i-au observat pe ceilalţi şi au început să imite ceea ce văd în jur. Comportamentul celorlalţi este o importantă sursă de informaţie, foarte utilă, pentru ghidarea propriului comportament. Cu cât situaţia e mai incertă, deci mai săracă informaţional, cu cât nevoia de informaţie este mai mare.

Deşi uneori modelarea are efecte negative, ea poate fi folosită în sens pozitiv, în scopul dezvoltării abilităţilor emoţionale şi sociale. Pentru a avea succes în aplicare ei, trebuie respectate următoarele condiţii:

Cu cât similaritatea între model şi observator e mai mare, cu atât achiziţia este mai rapidă. Noi tindem să imităm personaje care aparţin ca şi noi aceluiaşi grup de vârstă, sex, statut social, convingere religioasă, etc. Cu cât există mai mulţi actori similari nouă care realizează un comportament, cu atât mai informativ devine pentru noi comportamentul respectiv şi mai probabil să-l imităm. Cei “ca şi noi” sunt mai repede creditaţi că “ştiu ce fac” într-o situaţie ambiguă. Procentul de imitaţie creşte de la 30% la 70% dacă “modele” prezentate sunt asemănătoare cu noi înşine (Cialdini, 1993). Cu cât deosebirile sunt mai mari, cu atât achiziţia e mai dificilă. Acest lucru poate fi „speculat” la grădiniţă prin vizionarea unor casete sau citirea unor poveşti despre copii care au caracteristici şi nevoi similare cu ale lor (ex. merg la grădiniţă şi învaţă cum să se joace unul cu celălalt sau cum să rezolve un conflict). Un alt lucru care poate fi făcut este observarea împreună cu un copil a unui alt copil în scopul imitării unui comportament.

Dan este un băiat de 5 ani care se plânge că nu se ştie juca cu ceilalţi copii. Educatoarea îl ia de mână şi îi spune „Haide să vedem cum se joacă ceilalţi copii”. Ei se apropie de un grup de copii pe care îl observă împreună: „De-a ce crezi că se joacă colegii tăi?, Ce face acum Claudiu ?, Ce face acum Sergiu? Crezi că tu ai putea să faci aşa ca şi ei?, Haide acum să încercăm să ne jucăm amândoi ca şi Claudiu şi Sergiu.”

Crearea unei situaţii în care solicitarea de schimbare a comportamentului e făcută de către o autoritate sporeşte semnificativ şansele ei de reuşită. Autoritatea îşi exercită influenţa asupra comportamentului individual sau colectiv în primul rând în două situaţii: când are monopolul informaţiei şi când controlează antecedentele şi consecinţele. În perioada preşcolară de cele mai multe ori părintele sau educatoarea au aceste calităţi. Pe măsură ce ei îşi pierd din autoritate se reduce şi impactul asupra comportamentului copilului. De exemplu, adolescenţii încep să reproşeze deja părinţilor că “nu ştiu despre ce e vorba”, că “nu înţeleg”, că


DRAFT“situaţia s-a schimbat”, adică vin în contact şi cu alte tipuri de informaţii şi încep să-şi asume monopolul informaţiei. De asemenea, ei ies de sub controlul parental.

Noi tindem să achiziţionăm, din mulţimea de modele pe care le avem la dispoziţie doar pe cele care sunt consonante cu activitatea pe care o facem. De aceea învăţarea unui comportament la preşcolari se realizează mult mai uşor în cadrul jocului sau prin intermediul poveştilor fiind similar cu ceea ce fac ei zilnic. Prin urmare, este foarte important ca dobândirea abilităţilor emoţionale şi sociale să fie pliată pe principalele activităţi pe care le au copiii de 2-7 ani. De exemplu, în preajma sărbătorilor de Paşte, copii pot decupa ouă, iar apoi să le orneze cu expresii emoţionale.

Cu cât observatorul este mai atent la model cu atât creşte probabilitatea achiziţionării lui. Prin urmare, atunci când doriţi să-i învăţaţi pe copii ceva trebuie să vă asiguraţi de atenţia lor. De exemplu, pentru a-i învăţa exprimarea nonverbală a emoţiilor le arătaţi mai întâi dumneavoastră (ex. cum arată faţa mea ? Faceţi şi voi aşa!), iar pentru a le capta atenţia puteţi folosi şi sunete asociate (ex. să imitaţi o persoană care râde sau care plânge). La sfârşit îi puteţi pune să descrie componentele nonverbale (ex. colţurile gurii erau ridicate) şi să îi lăudaţi pentru atenţia care v-au acordat-o. Astfel creşte probabilitatea ca şi pe viitor să vă acorde atenţie atunci când o cereţi.

Probabilitatea imitării unui comportament creşte dacă acesta e prezentat clar şi e relevant pentru copil. Un comportament ambiguu sau nerelevant are valoare informaţională redusă pentru el şi scad şansele achiziţionării lui. De exemplu, dacă educatoarea doreşte să-i înveţe pe copii cum respecte regula de a sta la rând chiar înainte cu 2 minute de a se juca copiii la calculator, scad şansele ca ei să fie atenţi la ceea ce spune educatoare deoarece mulţi sunt foarte nerăbdători să se joace.

Comportamentul modelului se află în “zona proximei dezvoltări” a copilului cu atât achiziţia se produce mai rapid. Dacă un copil nu are resursele necesare care să-i permită producerea unui comportament similar atunci achiziţia se face foarte lent sau deloc. De exemplu, cu cât un copil are un limbaj mai dezvoltat, cu atât cresc şansele ca el să înveţe să-şi regleze furia prin verbalizare.

Probabilitatea de imitare creşte dacă reacţiile emoţionale ale modelului faţă de propriul comportament sunt pozitive. Copilul e mai dispus să imite un comportament pentru care modelul îşi exprimă satisfacţia, decât dacă acesta e neutru sau nemulţumit. De exemplu, dacă Cosmin l-a văzut pe Andrei că se simte bine atunci când se caţără pe sfoară a decis să facă şi el la fel; dacă Andrei ar fi căzut sau s-ar fi lovit, Cosmin nu ar fi imitat comportamentul lui Andrei. În consecinţă, atunci când prezentăm copiilor o informaţie nouă e important să o facem cu entuziasm şi să subliniem beneficiile acelui comportament (ex. „Ce frumos vă jucaţi voi doi împreună şi împărţiţi jucăriile! Îmi place mult cum vă jucaţi!”)

Imitarea comportamentului modelului creşte dacă ea duce la obţinerea unor recompense sau evitarea unor situaţii aversive pentru subiect. Pe de altă parte, achiziţia unui model este o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru realizarea sau înfăptuirea lui efectivă. Transformarea achiziţiei în performanţă depinde de doi factori:

a) recompensele anterioare legate de comportamentul în cauzăb) antecedentele şi consecinţele actuale

a) Dacă observatorul are experienţa unor recompense anterioare pentru comportamente similare cu cel care trebuie modelat, probabilitatea actualizării lui creşte. Dacă agresivitatea fizică sau verbală a fost descurajată de-a lungul istoriei de viaţă a copilului, el va fi mai puţin dispus să actualizeze astfel de comportamente, chiar după observarea unui model care o practică. De regulă, experienţele proprii prevalează asupra modelelor. b) Realizarea comportamentului modelat intră sub incidenţa antecedentele, recompenselor şi pedepsele actuale. Recompensele şi pedepsele actuale sunt cele care îl fac pe copil să imite un model sau, dimpotrivă, să-l suprime.

Pe scurt, atât achiziţia cât şi actualizarea comportamentului modelului sunt mediate de o serie de variabile. Numai cunoaşterea şi utilizarea lor adecvată pot garanta succesul intervenţiei psihologice prin modelare.

2) Învăţarea VÂRSTE AL CARE SE APLICĂ: 2-10/11 ani

Pentru a ajuta copiii să înveţe mai uşor un comportament, vă recomandăm să respectaţi următoarele etape:

1. Definiţi clar comportamentul pe care doriţi să-l înveţe copilul ex. spălatul pe mâini înainte de masă.


DRAFT2. Descompuneţi în paşi mici comportamentul respectiv Când comportamentul care trebuie învăţat este prea complex pentru a permite învăţarea lui globală, descompuneţi comportamentul în paşi mai mici.ex. ridicarea mânecilor, pornirea robinetului, udarea mâinilor, săpunirea mâinilor, frecarea mâinilor, limpezirea mâinilor, ştergerea mâinilor, aranjarea mânecilor.

3. Folosiţi îndrumarea Îndrumarea constă în a ajuta copilul pe parcursul efectuării comportamentului în vederea facilitării însuşirii acestuia. În funcţie de tipul de comportament prin care se face îndrumarea, aceasta poate fi:

■ Îndrumare fizică – atunci când trebuie învăţat un comportament motor, cum ar fi scrisul în clasa I. În acest caz, părintele conduce mâna copilului, arătându-i cum să scrie o literă. ex. Luaţi mâinile copilului în mâinile dumneavoastră şi executaţi mişcările necesare spălării mâinilor.

■ Îndrumare verbală - constă într-o serie de mesaje verbale transmise înaintea sau în timpul manifestării unui comportament, legate de modul de execuţie a unui comportament sau de etapele parcurse în realizarea lui.ex. În timp ce vă spălaţi pe mâini împreună cu copilul, exprimaţi verbal etapele care urmează (acum ne săpunim…, acum ne ştergem) ■ Îndrumare prin modelare – presupune să oferiţi copilului un model de realizare a comportamentului

respectiv; astfel copilul vă poate observa pe dumneavoastră, pe alţi copii, personaje din filme sau din desene animate. ex. Copilul vă poate observa pe dumneavoastră sau poate urmări personajele din filme, din desene animate sau din poze care se spală pe mâini pentru a vedea cum se procedează.

4. Recompensaţi aproximările succesive ale comportamentului doritE important ca în faza de învăţare a unui comportament să recompensaţi imediat orice aproximare a acestuia de către copil. Astfel, el va avea curaj să continue.

ex. Recompensaţi copilul chiar dacă nu se şterge bine pe mâini, ci doar le pune pe prosop.

5. Ignoraţi aproximările succesive ale etapelor anterioarePe măsură ce copilul progresează vor fi recompensate ultimele şi cele mai bune aproximări ale comportamentului. Aproximările depăşite vor fi ignorate.ex. Dacă copilul ştie deja să se şteargă pe mâini, recompensaţi-l numai atunci când execută bine etapa respectivă.

6. Retrageţi treptat îndrumarea dumneavoastrăÎn momentul în care vedeţi că se descurcă singur evitaţi să-i mai spuneţi ce să facă.ex. Dacă vedeţi că ştie care sunt etapele spălării pe mâini nu-i mai spuneţi nimic. Astfel îi comunicaţi copilului că aveţi încredere în el şi că se poate descurca singur.

7. Recompensaţi la intervale neregulate comportamentul dobândit Pentru a consolida un comportament e important să începeţi să-l recompensaţi doar din când în când, la intervale neregulate. Asiguraţi-vă însă că acest comportament este învăţat, înainte de a trece la faza de consolidare.ex. Recompensaţi efortul copilului de a se spăla pe mâini doar din când în când.

În realizarea cu succes a acestei metode este esenţială observarea micilor progrese, care, chiar dacă par nesemnificative, trebuie mai întâi recompensate, iar apoi consolidate! Ţineţi minte că învăţarea presupune efort şi muncă repetată!

B. CÂND DORIM SĂ CONSOLIDĂM UN COMPORTAMENT

După ce ne-am asigurat că un comportament a fost învăţat, e necesar să aplicăm tehnici care duc la persistenţa comportamentului în timp: (1) recompensa şi (2) controlul mediului.

1) RecompensaVÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani

Când doriţi să creşteţi frecvenţa sau durata unui comportament, folosiţi metoda bazată pe recompensă. Recompensa este o consecinţă a comportamentului care creşte probabilitatea acestuia de a se repeta.

Tipuri de recompense: materiale: alimente preferate, cadouri, dulciuri, obiecte, bani etc. sociale: lauda, încurajarea, aprecierea, acceptarea de către ceilalţi


DRAFT activităţi preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme sau desene animate, activităţi sportive etc.

Ţineţi cont de faptul că un lucru poate fi o recompensă pentru o anumită persoană, într-o situaţie specifică, dar poate să nu mai funcţioneze ca şi recompensă într-o altă situaţie sau pentru o altă persoană. De exemplu, lauda adultului poate fi o recompensă pentru copil atunci când primeşte o notă bună, dar poate să nu fie recompensă atunci când copilul face curăţenie la el în dulap. Aşadar, recompensa este o funcţie pe care o are un anumit lucru la un moment dat. Prin urmare, nu putem fi siguri că o situaţie este o recompensă decât după ce o aplicăm şi vedem efectul ei, şi anume dacă produce sau nu repetarea comportamentului.

Cum puteţi afla care lucruri sau situaţii reprezintă recompense pentru copilul dumneavoastră? Prin:

întrebări directe: „Ce îţi place mai mult?”, „Ce obiecte te atrag?”, „Ce ţi-ai dori?” observarea copilului: ce face mai des, care jucărie sau activitate o alege mai frecvent

Recomandări pentru aplicarea recompensei

Definiţi specific comportamentul căruia doriţi să-i creşteţi frecvenţa, durata sau intensitatea. Identificaţi care sunt pentru copil recompensele pentru comportamentul respectiv. Utilizaţi recompensele disponibile.Gândiţi-vă la lucruri simple, pe care le aveţi la îndemână şi sunt atractive pentru copil (ex. buline, steluţe).

Treceţi treptat de la recompense artificiale la recompense naturale. Cu cât sunt mai naturale recompensele pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenţei comportamentului ţintă. Utilizaţi un repertoriu larg şi alternativ de recompense, astfel încât să nu produceţi saturaţie. Dacă îi daţi mereu copilului aceeaşi recompensă s-ar putea ca la un moment dat să se plictisească de ea, şi să nu mai aibă efectul pe care l-a avut la început. Cu cât i-a lipsit mai mult acel lucru cu atât va avea un efect mai mare ca şi recompensă. Prin urmare, în alegerea recompenselor să aveţi în vedere acest lucru.

Descrieţi comportamentul în momentul în care aplicaţi recompensa; în acest fel facilitaţi învăţarea. ex.: „Ai făcut curăţenie la tine în dulap. Bravo, sunt mândră de tine!” Repetaţi verbal regula pe care se bazează recompensa. Exprimarea verbală a regulii facilitează

învăţarea.ex. ”Dacă îţi cureţi masa gunoiul, poţi să te joci cu maşina cea nouă.” Învăţaţi copilul să-şi identifice şi să-şi autoadministreze recompensele. Comparaţi dimensiunile comportamentului (intensitatea, frec-venţa, durata) înainte şi după aplicarea

recompensei, pentru a cunoaşte efectul ei (dacă este sau nu o recompensă şi dacă este eficientă). Treceţi de la recompense aplicate imediat, în faza de învăţare, la recompense aplicate neregulat, în faza

de consolidare a unui comportament.

2) Controlul mediuluiVÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 aniAceastă tehnică o puteţi folosi atunci când copilul a învăţat deja un comportament şi doriţi să favorizaţi apariţia lui.

Mediul în care trăim influenţează modul de manifestare a comportamentului. Poate că aţi observat şi dumneavoastră că un comportament al copilului apare doar într-un anumit mediu sau în prezenţa anumitor persoane. Prin urmare, mediul are două caracteristici:

Mediul comunică un anumit mesajex. aici este camera de joacă, pentru că sunt multe jucării peste tot

Mediul favorizează un anumit comportamentex. dacă în camera copilului se află o bibliotecă mare, este foarte probabil ca la un moment dat copilul să ia cărţi din bibliotecă şi să citească; dacă în schimb se află un televizor, este foarte probabil ca la un moment dat copilul să fie tentat să dea drumul la televizor şi să se uite la el.

Recomandări privind aplicarea acestei metode

Identificaţi comportamentul pe care doriţi să-l stimulaţi Observaţi în ce mediu apare


DRAFT Reproduceţi cât mai bine situaţia din acel mediu Recompensaţi apariţia comportamentului, după regulile descrise în capitolul anterior

C. CÂND COPILUL „NU VREA”

Uneori, deşi copilul ştie ce aşteptaţi dumneavoastră de la el, totuşi nu vrea să facă acel lucru. În astfel de situaţii puteţi folosi metodele descrise mai jos: metoda consecinţelor logice şi naturale, extincţia, excluderea, contractul comportamental şi stabilirea regulilor.

1) Distragerea atenţiei

VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-3/4 aniÎn această perioadă, datorită capacităţii reduse de concentrare şi menţinere a atenţiei se poate folosi foarte uşor metoda bazată pe redirecţionarea atenţiei de la un comportament neadecvat spre un alt comportament. De exemplu, dacă un copil vrea să picteze pe pereţi îi putem aminti brusc de un joc de lego care îi place foarte mult şi de o construcţie nou „Uau, ce casă frumoasă putem construi! Haide să vedem cât de mare o putem face!”.

2) Metoda consecinţelor logice şi naturale

Comportamentele noastre au anumite consecinţe. Unele consecinţe apar în mod natural, neplanificat în viaţa noastră. Acestea decurg din comportamentul copilului, fără ca părintele să intervină în vreun fel şi se numesc consecinţe naturale. Copilului care refuză să mănânce îi va fi foame, copilului care refuză să poarte mănuşi îi va fi frig. Acestea sunt exemple de consecinţe naturale.

Pe de altă parte, consecinţele logice decurg şi ele din acţiuni, dar sunt alese de către părinţi şi prezentate ca alternative. De exemplu, copilul va primi mâncare doar după ce se va spăla pe mâini.

Pentru ca aceste consecinţe să aibă efectul scontat, este recomandat să existe o relaţie logică între consecinţe şi comportamentul inadecvat, relaţie pe care copilul să o observe. Cu alte cuvinte, consecinţa trebuie să corespundă comportamentului inadecvat într-un mod logic. Să presupunem că adultul îi dă o palmă copilului pentru că a spart un pahar. Palma pe care i-o dă copilului nu are nici o legătură cu comportamentul său, deci nu reprezintă o consecinţă logică sau naturală. În exemplul nostru, o consecinţă logică ar fi ca adultul să îi spună copilului să strângă cioburile de jos, iar una naturală este aceea că nu mai poate bea din paharul acela (are efect dacă era un pahar preferat de copil).

Oamenii sunt mult mai dornici să facă ceva dacă sunt lăsaţi să aleagă şi nu li se impune acel lucru. Pe tot parcursul vieţii trebuie să facem alegeri. Metoda consecinţelor logice şi naturale vă ajută să le dezvoltaţi copiilor responsabilitatea, capacitatea lor de a lua decizii potrivite şi de a fi cooperanţi.

Orice metodă de disciplinare este pentru copil un proces de învăţare a unui comportament, dar şi un mesaj legat de imaginea pe care adultul o are despre copil. De exemplu, de fiecare dată când copilul întâmpină o dificultate, părintele îi rezolvă acestuia problema. El va învăţa că educatoarea poate interveni oricând în situaţiile dificile, fără a fi nevoie ca el să depună efort, deoarece nu este considerat capabil să se descurce într-o situaţie dificilă.Să vedem ce învaţă copilul dacă adultul aplică metoda consecinţelor logice şi naturale:

Pentru a vedea cum se aplică această metodă să analizăm următorul exemplu:Copilul nu vrea să se spele pe mâini înainte de mâncare. Uneori sub presiunea timpului sau a altor probleme, prima reacţie a este aceea de a face morală copiilor sau de a-i învinovăţi. Dacă veţi ceda acestui impuls, copiii se vor încăpăţâna şi mai tare, deoarece nimănui nu-i place să fie obligat. Ştim cu toţii că spălatul pe dinţi este un aspect foarte important al igienei proprii şi copiii trebuie să-şi formeze acest obicei. Prin urmare, rămâneţi calm şi spuneţi copilului că nu va primi mâncare - consecinţa logică - decât după ce se va spăla pe mâini.

Pentru a ajunge la rezultatele dorite, ţineţi cont de următoarele recomandări practice:

Stabiliţi a cui este problema şi pe cine afectează consecinţele ei. Explicaţi copilului de ce trebuie să facă un anumit compor-tament şi care sunt consecinţele lui.


DRAFTex. “Trebuie să ne spălăm pe mâini înainte de a mânca, deoarece pe mâini sunt microbi care ne pot îmbolnăvi.” Arătaţi copilului cum să facă efectiv comportamentul respectiv (modelare); descompuneţi comportamentul în mai multe secvenţe.ex. Spălatul pe mâini: “mai întâi ridicăm mânecile, dăm drumul la apă, ne udăm, ne săpunim, frecăm mâinile, ne limpezim, ne ştergem cu prosopul.” Încurajaţi copilul când face comportamentul şi fiţi specific.

ex. „Bravo, te-ai spălat pe mâini înainte de masă!” Lăsaţi apoi consecinţele naturale să intervină în consolidarea comportamentului.

ex. „Dacă e frig ne îmbrăcăm mai gros, dacă plouă luăm umbrela, înainte de a mânca ne spălăm pe mâini.” În cazul în care nu apar consecinţe naturale sau în cazul în care întrevedeţi un posibil pericol pentru copil, acestea pot fi înlocuite cu consecinţe logice. Exprimaţi verbal relaţia dintre comportament şi consecinţa logică sau naturală.

ex. “Vei primi de mâncare doar după ce te vei spăla pe mâini; este decizia ta dacă te speli sau nu.” Fiţi îngăduitori cu dumneavoastră şi cu copilul: acceptaţi greşelile ca fiind normale şi acordaţi copilului timp suficient să înveţe un comportament nou.

3) Extincţia

VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani

Atunci când dorim să eliminăm sau să reducem frecvenţa, durata sau intensitatea unui comportament al copilului (adică să facem să apară mai rar, mai puţin intens sau să dureze mai puţin timp), folosim extincţia. De exemplu, dacă copilul se bucură deoarece primeşte atenţie din partea educatoarei când aruncă jucăriile pe jos, extincţia înseamnă a ignora, a nu da atenţie copilului când se comportă astfel.

Adesea, în faza iniţială a aplicării extincţiei, frecvenţa, durata sau intensitatea comportamentului nedorit creşte înainte de a scădea. S-ar putea chiar să observăm o reacţie puţin agresivă din partea copilului. Copilaşul din exemplul de mai sus va începe să trântească tot mai zgomotos sau mai frecvent jucăriile, după care treptat va înceta să se comporte astfel.

Cu alte cuvinte, aplicând extincţia trebuie să ne aşteptăm ca lucrurile să meargă prost înainte de a merge bine. De asemenea, s-ar putea ca simultan cu extincţia să apară recompense alternative ale aceluiaşi comportament şi acesta să se menţină. De exemplu, crizele de plâns ale copilului nu mai beneficiază de atenţia noastră, dar atrag atenţia şi grija bunicilor sau a altor persoane din jur. Pentru a aplica cu succes metoda ţineţi cont de următoarele recomandări:

Alegeţi un singur comportament pe care vreţi să-l modificaţi şi identificaţi cu precizie recompensele care încurajează acel comportament.

Eliminaţi recompensele atunci când apare comportamentul nedorit. Aplicaţi extincţia în mod consecvent. Alegeţi un mediu favorabil realizării extincţiei.

E ineficient să recurgem la extincţia unui comportament indezirabil al copilului într-un loc public, unde el nu mai beneficiază de atenţia noastră, dar o are pe a celorlalţi.

Formulaţi explicit regula, atunci când aplicaţi extincţia. ex. „Degeaba plângi, oricum nu vei primi îngheţată pentru că eşti răcită!”

Persistaţi în aplicarea metodei doar dacă nu observaţi o schimbare în bine. Utilizaţi extincţia în paralel cu tehnicile utilizate pentru stimularea comportamentului dorit.

Ţineţi cont de faptul că prin extincţie se elimină un comportament nedorit. Dacă doriţi să încurajaţi învăţarea sau menţinerea unui comportament adecvat, trebuie să apelaţi în paralel la tehnicile amintite anterior.

4) ExcludereaVĂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-10/11 aniExistă momente când copiii sau dumneavoastră sunteţi prea agitat, nervos sau iritat pentru a rezolva eficient o problemă. La preşcolari, accesele de furie (engl. „temper tantrum”) sunt destul de frecvente. În aceste momente, copiii încearcă să îşi exprime nevoia de independenţă sau o anumită frustrare. Când copilul are un acces de furie, îi este imposibil să mai gândească raţional; prin urmare, va reacţiona negativ la orice îi veţi spune.

Excluderea (engl. „time –out”) presupune următoarele etape:


DRAFT Îndepărtarea copilului de locul în care a avut loc accesul de furie.

Este foarte important cum anume faceţi acest lucru. Dacă ridicaţi tonul, vă încruntaţi sau bruscaţi copilul, el va interpreta gestul dumneavoastră ca o pedeapsă şi veţi obţine efectul opus - resentimente, răzbunare din partea copilului. Prin urmare, fiţi ferm, dar rămâneţi calm.

Deşi cere un efort foarte mare, momentul de linişte vă oferă atât dumneavoastră cât şi copilului răgazul să vă detaşaţi şi apoi veţi putea aborda subiectul cu calm.

ex. Alin şi Ioana se joacă fiecare cu jucăriile lor,; deodată Ioana merge la, Alin şi încearcă să îi smulgă jucăria din în mână. Alin nu vrea să-i dea jucăria şi o ţine cu forţa. Ioana începe să plângă, să ţipe, să dea din picioare şi să se trântească pe jos. Educatoarea care aude gălăgia şi vine la ei.

Alegeţi un loc liniştit pentru copilLocul găsit de dumneavoastră trebuie să fie unul în care ştiţi că el se poate calma. Asta nu înseamnă să îl izolaţi într-o cameră întunecoasă sau să îl închideţi în baie.

Explicaţi copilului de ce aţi procedat astfel.

Copilul trebuie să ştie care este regula (ex. „Acum eşti foarte nervos; vei sta aici până te calmezi, după care vom vorbi.”).

Când perioada excluderii s-a încheiat, discutaţi situaţia problematică.Dacă, de exemplu, copilul şi-a împins colegul când acesta a refuzat să-i dea o jucărie, întrebaţi copilul ce a făcut greşit şi puneţi-l să-şi ceară scuze faţă de fratele său. De asemenea, întrebaţi-l cum se va comporta dacă se va repeta situaţia. Evitaţi să strigaţi la el sau să-i ţineţi morală: atât copilul cât şi dumneavoastră s-ar putea să vă simţiţi puţin vinovaţi. Încercaţi să identificaţi momentele în care copilul este pe punctul de a izbucni şi aplicaţi metoda în acel

moment.

În timp, veţi putea identifica semnele premergătoare unei izbucniri din partea copilului. Puteţi întreba copilul chiar atunci dacă are nevoie de puţin timp să se liniştească. Experţii au stabilit că durata optimă pentru izolarea copilului nu trebuie să depăşească numărul de minute corespunzător vârstei (ex. dacă are 5 ani, va sta singur timp de maxim 5 minute). Dacă lăsaţi copilul singur mai mult timp, poate să creadă că este părăsit sau pedepsit, pe când scopul izolării este să se liniştească. Dacă va ajunge să accepte cu uşurinţă această tehnică puteţi întreba copilul de câte minute are nevoie ca să se calmeze. Astfel va simţi că poate să controleze situaţia.

Decideţi în ce situaţii veţi folosi tehnica excluderii. Dacă o folosiţi prea des, efectul ei va scădea în timp. Discutaţi aceste lucruri cu copilul şi fiţi consecvent în ceea ce aţi decis împreună.

Excluderea descurajează copilul să recurgă la comportamentul nedorit, dar metoda e mult mai eficientă dacă recunoaştem şi recompensăm comportamentul dorit atunci când copilul îl manifestă. (ex. „Ce frumos te-ai jucat cu fratele tău!”). Cu cât investiţi mai mult în recompensarea comportamentului dorit, cu atât va trebui să vă preocupaţi mai puţin de comportamentul nedorit!

4) Stabilirea regulilorVÂRSTA LA CARE SE APLICĂ: 2-18 aniRegulile sunt expresii verbale ale unor relaţii între antecedente-comportament-consecinţe.

Educatoarea merge cu copiii să ia masa de prânz. După ce s-au aşezat roţi la masă, educatoarea le reaminteşte copiilor regula „Atunci când suntem la masă (antecedentul), vorbim încet (comportamentul). Cine vorbeşte tare, nu se mai joacă azi la calculator (consecinţa).

Faptul că educatoarea le-a amintit regula atunci când se ia masa a declanşat comportamentul aşteptat din partea copiilor; asta se întâmplă deoarece comportamentul nostru este determinat de antecedente şi menţinut de consecinţe, iar simpla formulare a regulii funcţionează ca antecedent. De cele mai multe ori însă, în viaţa cotidiană, regulile capătă o formă prescurtată, în care se poate specifica doar una dintre componentele:

doar întărirea (ex.: “Câştigaţi 500 de milioane!”) numai comportamentul (ex.: “Ridicaţi-vă în picioare!”) numai antecedentul (ex.: semnele de circulaţie pentru limită de viteză, cuvântul “hoţii!”, când suntem

prădaţi şi cerem ajutor etc.) diverse combinaţii: antecedent – comportament (ex.: “Dacă vine cineva în vizită, te rog să te porţi

politicos”) comportament-consecinţe (ex.: “Dacă îţi termini de făcut lecţiile, mergem la joacă”) etc.


DRAFTPentru ca o regulă să fie eficientă trebuie respectate următoarele condiţii:

Creaţi mai întâi nevoia pentru o regulă şi abia apoi oferiţi regula (ex.: semnalaţi problema, arătaţi consecinţele ei, apoi oferiţi remediul) Stabiliţi regula şi consecinţele ei împreună cu copiii Cu cât e mai completă şi mai precis formulată o regulă, cu atât ea e mai uşor de urmat. Regula permite repetiţia. Formularea regulii menită să ghideze un comportament, fiind o expresie verbală clară, poate fi repetată mintal, “în gând”, de către copil. Cu cât ea e mai frecvent repetată, cu atât e mai bine memorată; cu cât e mai bine memorată, cu atât e mai mare şansa de a produce un anumit comportament, mai ales dacă situaţia este ambiguă. Formulaţi regula într-o manieră pozitivă (ceea ce aşteptaţi de la copil să facă) Formularea explicită a regulii nu este întotdeauna suficientă pentru învăţarea unui comportament. Dacă comportamentul în cauză e simplu de executat, prezentarea regulii e suficientă (de pildă, “traversezi strada numai când apare culoarea verde la semafor”, “respiraţi adânc” etc.). Când însă comportamentul este complex, învăţarea lui adecvată presupune prezentarea regulii plus experienţa directă în executarea comportamentului respectiv. Învăţăm făcând, după ce regula a fost clar precizată. Aşadar, regula trebuie completată cu experienţa directă şi implicit, cu utilizarea altor proceduri de accelerare a comportamentului: întăriri diferenţiate, promteri, shaping, modelare, etc. performanţă abia după ce am oferit şansa unor experienţe de învăţare suficiente, nu imediat după precizarea regulii. Uneori această experienţă de învăţare poate fi, în prealabil, modelată. Influenţa regulii asupra unui comportament creşte dacă e susţinută de întăriri. Cel puţin intermitent, comportamentul în concordanţă cu regula trebuie întărit iar cel în contradicţie cu ea trebuie penalizat, altfel impactul regulii scade. O altă modalitate de a întări regula constă în a scoate în evidenţă beneficiile pe care le aduce urmare regulii sau costurile pe care, urmând-o, le evităm, astfel încât regula să apară că merită urmată. (ex.: “Uite, dacă ai muncit mult, aşa cum ţi-am spus, ai făcut tema corect, ai luat o notă mare, acum te simţi mai bine…”). Dacă preţuim o regulă, atunci nu numai că impactul ei asupra comportamentului creşte dar simpla ei practică devine întărire. Emitentul sau sursa regulii este un alt factor important care poate spori sau reduce impactul regulii asupra comportamentului. Dacă emitentul se află într-o poziţie de putere sau de prestigiu (dat de cunoştinţele pe care le posedă, de statutul social etc.) faţă de receptor, şansa respectării regulii creşte.

Impactul regulii depinde şi de o serie de factori contextuali (ex. tonul vocii)

Pentru ca fi respectată o regulă este foarte important modul în care i se comunică copilului acest lucru. Atunci când adultul controlează foarte strict acţiunile copilului, copiii sunt mai puţin motivaţi şi să le respecte şi au mai puţine oportunităţi de a-şi exersa propriile abilităţi de respectare a unei reguli şi capacitatea de autocontrol. Pentru a face un comportament, copilul trebuie să se simtă liber şi să simtă că are posibilitatea de a alege.

5) Contractul comportamental

VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 10/11 – 18 ani

Copiii şi adulţii aşteaptă unii de la alţii să facă o serie de comportamente ca şi condiţie pentru a face la rândul lor comportamentele dorite de celălalt. De multe ori neînţelegerile apar deoarece copiii nu ştiu clar ce aşteptări au adulţii de la ei. Prin urmare, e important ca părinţii să negocieze împreună cu copiii ce aşteptări au unii faţă de ceilalţi. Acest lucru se poate face prin încheierea unui contract comportamental.

Un contract comportamental este o înţelegere între părinte şi copil, “certificată” de o terţă persoană – care are o poziţie neutră faţă de situaţie - şi în care se specifică următoarele aspecte:

comportamentele pe care copilul le aşteaptă de la părinte ce va face copilul în schimbul comportamentului părintelui comportamentele pe care părintele le aşteaptă de la copil ce va face părintele în schimbul comportamentului copilului consecinţele pentru nerespectarea angajamentului stabilit

Pentru încheierea unui contract comportamental ţineţi cont de următoarele sugestii:

Alcătuiţi atât dumneavoastră cât şi copilul o listă cu comportamentele pe care le aşteptaţi unul de la celălalt.


DRAFTPrecizarea aşteptărilor trebuie să fie foarte clară, în termeni de comportamente specifice. ex. „Mi-ar plăcea să faci curăţenie la tine în cameră o dată pe săptămână.”

Negociaţi împreună care dintre aceste comportamente pot fi deja efectuate de către ambele părţi, fără dificultăţi prea mari.Pentru respectarea contractului e important ca atât dumneavoastră cât şi copilul să alegeţi singuri ceea ce sunteţi dispuşi să faceţi. Obligativitatea va duce la nesupunere, la nerespectarea contractului. Literatura de specialitate arată că în cazul în care o persoană alege liber să facă un anumit lucru, atunci ea devine mai responsabilă şi mai dornică de a-l face.

Stabiliţi o listă de comportamente pe care le veţi face în schimbul comportamentului dezirabil al copilului.

Semnaţi contractul şi precizaţi exact cât timp este valabil şi când va fi evaluată eficienţa sa.

Luaţi-vă un angajament verbal, atât dumneavoastră cât şi copilul, faţă de câteva persoane apropiate şi anunţaţi-le despre contractul încheiat.

Cercetările arată că acest gen de angajament verbal motivează persoana pentru a face comportamentul pe care şi l-a propus.

Această metodă este folosită mai ales cu preadolescenţii şi adolescenţii, atunci când între ei şi părinţi apar dificultăţi în a ajunge la un consens. Prin faptul că ei negociază împreună cu părinţii comportamentele dorite, contractul comportamental le dă copiilor sentimentul că părerea lor este importantă. Faceţi mici compromisuri – acceptaţi unele argumente ale copilului. În acest fel veţi avea mai multe şanse ca părerea dumneavoastră să fie ascultată în discuţii mai importante.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ PESDEPSESC?Pedeapsă înseamnă exercitarea unui control exterior, prin forţă, asupra copiilor cu scopul de a le modifica un comportament problematic şi constă în manifsetarea unor forme de abuz:

Abuz fizic: provocarea durerii prin pălmuire, lovire, bătăi grave Abuz emoţional:

- atacuri personale, cum ar fi pronunţarea numelui copilului cu tonalităţi negative, etichetare, poreclirea, ridiculizarea, insultele, umiliere, intimidare, adresarea cu un ton ridicat.- suferinţa impusă prin reţinerea mâncării, închiderea într-o cameră întunecată (de exemplu în pivniţă sau în baie), etc.- penalizări care nu au nici o legătură cu comportamentul inacceptabil (ex. copilul nu are voie să iasă la joacă toată săptămâna, pentru că a spart o farfurie sau a stricat o jucărie)

Abuz sexual

Asistarea la o formă de abuz: violenţa parentală

DE CE PEDEPSESC PĂRINŢII?Deşi adultul nu doreşte să recurgă la astfel de metode, pentru că nu par a fi cele mai potrivite. Totuşi, de cele mai multe ori părinţi aleg să disciplineze în acest fel din mai multe motive:

1) Au primit ei înşişi acelaşi „tratament” când au fost copii Folosirea pedepselor corporale este un comportament larg acceptat, existând convingerea că folosită „moderat, din când în când” nu are nici un efect negativ. Un studiu realizat pe populaţie Americană arată că 90% din ei şi-ai lovit copiii şi apropae 50% din adolescenţi sunt loviţi de către părinţi. Folosirea abuzului fizic este încurajată şi de existenţa unor norme culturale care susţin eficienţa acestora; pedeapsa fizică apare mai frecvent la băieţi şi la copiii sub 6 ani, precum şi la familiile cu un numărr mai mare de 5 copii şi pe un fond ridicat de stres (Dietz, 2000).

2) întrucât nu cunosc nici o altă metodă prin care să obţină rezultatul aşteptat observă că şi alţi părinţi fac acelaşi lucru, deci se pot gândi că este „normal” să facă aşa sau că prin aceste metode se obţine pe moment rezultatul aşteptat

3) Cred în eficienţa pedepsei


DRAFTApariţia imediată a efectului pedepsei poate funcţiona ca o recompensă pentru cel care o foloseşte (în cazul nostru părintele) şi, prin urmare, poate duce la utilizarea ei abuzivă. De exemplu, dacă îl pedepseşte pe copil punându-l la colţ pentru că se juca prea gălăgios, părintele obţine ca beneficiu imediat încetarea gălăgiei. Fără să-şi dea seama, părintele nu mai caută alte soluţii la o situaţie nedorită, fiind tentat să o rezolve rapid prin pedepsirea celui care a produs-o. Pedeapsa poate modela comportamentul celui pedepsit. O serie de studii au evidenţiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau ţinta unor pedepse excesive tind să recurgă ei înşişi la pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, exprimarea pedepsei poate fi amânată până când devin ei înşişi adulţi şi intră în rolul de părinţi.

CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA PĂRINTELUI

De multe ori acesta se simte vinovat după ce pedepseşte copilul, mai ales dacă l-a pedepsit prea aspru, „la mânie”; va regreta ulterior că a folosit o metodă care a avut efecte negative asupra copilului şi nu a fost eficientă în schimbarea comportamentului. De asemenea, relaţia dintre părinte şi copil va avea de suferit: copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele, va căuta afecţiune în altă parte, îşi va pierde încrederea în părinte, va ascunde unele lucruri faţă de el etc.

CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA COPILULUI

Învaţă un model agresiv de disciplinăModelul oferit de către părinţi are uneori un impact mai mare asupra copilului, decât orice alte metode folosite în disciplinarea lui. Copilul învaţă cel mai bine imitând, uneori inconştient, exemplul care îi este oferit de către părinte. Adolescenţii care au fost loviţi aprobă folosirea pedepsei corporale şi sunt mai probabil să o folosească atunci când vor avea copii (Dietz, 2000).

Învaţă un model agresiv de gândire şi relaţionare Copiii care sunt agresaţi fizic sau verbal manifestă comporamente agresive în familie, fraţi, bunici părinţi precum şi cu copiii de aceeaşi vârstă, la grădiniţă sau şcoală. Cercetările arată că acei copiii care au fost pedepsiţi fizic fac mai multe atribuiti ostile faţă de comportamentul ambigu al colegilor lor, produc mai puţine soluţii într-o situaţie de rezolvare de probleme şi aleg variante mai ostile. (Dietz, 2000 apud Hart, Ladd & Burleson, 1990; Haskett, 1990; Trickett, 1993; Weiss et al., 1992).

Dezvoltă probleme emoţionale şi comportamentaleCercetările au arătat că abuzul emoţional este mult mai puternic asociat cu problemele psihologice decât abuzul fizic sever (Clausen şi Crittenden, 1991; Forth şi Chamberland, 1995). Lindahl (1998) arată în urma unui studiu că „ordinele” date de părinţi şi constrângerile asupra copiilor au discriminat între băieţii cu comportament discruptiv şi cei fără probleme de comportament. În concluzie, un nivel ridicat al controlului este asociat cu apariţia unui număr crescut de comportamente disruptive.


DRAFTMANAGEMENTUL REACŢIILOR EMOŢIONALE ALE PĂRINŢILOR

Emoţiile sunt cele care dau culoare vieţii având un rol central în relaţionarea dintre oameni; ele ne oferă informaţii despre cealaltă persoană ceea ce ne ajută să ne adaptăm comportamentul în relaţie. Contrar convingerii că ceilalţi oameni sau evenimentele de zi cu zi ne declanşează emoţiile, emoţiile vin din noi, din propriile percepţii asupra realităţii. Zilnic percepem si interpretăm informaţii cu care venim în contact, le evaluăm şi le dăm o conotaţie pozitivă sau negativă, iar în funcţie de aceasta ne comportăm într-un anume fel sau altul. Aceste procese cognitive sunt de cele mai multe ori automate, inconştiente, iar noi realizăm doar rezultatul, emoţia şi comportamentul. Dacă lucrurile externe ar fi cele care ne provoacă anumite emoţii, atunci toate persoanele care se află într-un context la un moemnt dat ar trebui să simtă la fel. Pentru a înţelege, vom analiza câteva situaţii:

SITUAŢIA 1: Să presupunem că pe stradă merg două persoane care trec pe lângă un câine. Prima persoană se gândeşte „Uau ce câine frumos” şi se simte bucuroasă, iar cea de-a doua „Câinele ăsta nu are botniţă, cred că mă muşcă” şi se simte speriată”

Dacă câinele este cel care declanşează emoţia, atunci ambele persoane ar trebui să se simtă la fel; de asemenea, ştim că sunt persoane cărărora le este frică de câine deşi nu au fost muşcate niciodată sau persoane care au fost muşcate de nenumărate ori şi nu le este teamă. Deci nu câinele este responsabil de apariţia emoţiei, ci modul în care eu interpretez prezenţa câinelui.

SITUAŢIA 2: Două persoane stau seara şi se uită la televizor; la un moment dat se aud paşi pe scări; o persoană se gândeşte „Cred că sunt nişte hoţi” şi se simte speriată, iar cealaltă „Cred că e vecinul” şi se simte liniştită.

Deşi paşii auziţi sunt aceeaşi, persoanele au emoţii diferite deoarecece le atribui semnificaţii diferite, hoţ sau vecin. Deci, semnificaţiile pe care le atribuim unui comportament şi modul în care percepem şi interpretăm evenimentele din jur sunt responsabile de apariţia emoţiilor din viaţa noastră. Părinţii fac zilnic interpretări cu privire la comportamentul copiilor, interpretări care sunt mai mult sau mai puţin acurate. Cercetările arată că atunci când părinţii pedepsesc au o stare emoţională negativă. Copilul manifestă un comportament care vine în contradicţie cu scopul părintelul (ex. Copilul ar trebui să mă asculte) ceea ce duce la apariţia emoţiilor negative şi atrage după sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoţională, adică pedeapsa, pentru a stopa comportamentul neplăcut al copilului. Lorber şi Leary (2005) realizează un studiu din care reiese faptul că starea emoţională negativă a mamei, afectivitatea negativă între mamă-copil este asociată puternic cu pedeapsa. Să presupunem că un copil aruncă cuburile lego pe jos; comportamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseşte, nu ştie cum să se joace sau vrea să atragă atenţia părintelui. Părintele îl vede şi îi spune să înceteze, însă copilul continuă; în acel moment în mintea părintelui se declanşează un şir de gânduri „Copilul ăsta nu înţelege să nu mai trântească cuburile! Face intenţionat ca să mă enerveze!”, simte treptat cum îi creşte furia, merge la copil şi îi smulge cuburile din mână, iar copilul începe să plângă. În consecinţă părintele se poate simţi vinovat, copilul trist sau furios deoarece nu înţelege ce e greşit şi nici nu e învăţat cum altfel să se joace; el rămâne doar cu pedeapsa şi cu emoţiile negative. Aceeaşi situaţie ar fi avut alt final dacă părintele dădea o altă interpretare comportamentul copilului cum ar fi „Copilul se plictiseşte, nu ştie cum să se joace sau vrea să îmi atragă atenţia”; gândind astfel el rămâne calm şi poate găsi mai multe alternative: să îi propună să construiască ceva, să îi ofere o altă activitate (Figura nr. 1).

Figura nr. 1COMPORTAMENTUL COPILULUI

Ex. Copilul aruncă cuburile lego pe jos

INTERPRETAREAEx. Copilul ăsta nu înţelege să nu mai trântească cuburile!

Face intenţionat ca să mă enerveze!

EMOŢIA

Semnificaţiile pe care le atribuim unui comportament şi modul în care percepem şi interpretăm evenimentele din jur sunt responsabile de apariţia emoţiilor din viaţa noastră.


DRAFTEx. Furie, enervare, ostilitate, depresie

REACŢIE ADECVATĂ PEDEAPSĂ Ex. Îi redirecţionez comportamentul prin Ex. Il lovesc ca să înceteze oferirea de alternative

Este important ca în trainingul părinţilor să se facă educarea acestora privind rolul emoţiilor negative în folosirea pededselor, diferenţa între comportamentul copilului şi interpretarea părintelui şi cauzele unei emoţii.

Certcetările au pus în evidenţă diferenţe semnificative la în ceea ce priveşte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac părinţii care pedepsesc şi părinţii care recurg la metode adecvate de disciplinare. Diferenţele constau în prezenţa unor convingeri despre comportamentul copiilor (ex. Locus de control extern- „eu nu sunt responsabil, copilul e de vină”), aşteptări nerealiste privind dezvoltarea copilului, abilităţi scăzute de empatie şi înţelegere a perspectivei copilului, ataşament deficitar în relaţia cu copilul (Milner, 2003). Integrarea rezultatele acestor cercetări în programele de training al părinţilor de prevenţie a abuzului sau de dezvoltare al abilităţilor parentale este esenţială conferind intervenţiei validitate ştiinţifică. La ora actuală modelul cel mai influent în acest sens îl reprezintă cel descris de Milner (2002), model descris mai jos.

MODELUL PROCESĂRII INFORMAŢIEI SOCIALE ÎN SITUAŢII DE ABUZ AL COPIILOR Iniţial acest model a fost descris de Crick şi Dodge (1994) pentru a explica modul în care copiii cu comportamente agresive procesează informaţia socială. Apoi el a fost treptat adaptat şi la situaţia în care părintele este cel care manifestă comportamentul agresiv. Informaţiile din sfera cogniţiei sociale care vorbesc despre modul în care oamenii interpretează situaţiile sociale, arată că în urma experienţei personale dezvoltă convingeri mai mult sau mai puţin sănătoase despre cum trebuie crescuţi copiii, convingeri globale (ex. Cum trebuie cresuţi copiii în general) şi specifice (ex. Cum trebuie crescuţi copiii lor). Pin urmare, comportamentul părinţilor este influenţat de aceste convingeri precum şi de factori situaţionali, cum ar fi nivelul de stres al părintelui. Cercetările arată că există diferenţe la nivelul convingerior între părinţii care abuzează copiii şi cei care nu recurg la asfel de metode, iar ele pot fi clasificate pe 3 domenii:

Convigerile despre abilităţile copiilor Despre intenţiile copiilor Despre abilităţile lor parentale (ex. Autoeficacitatea şi aşteptările privind controlul)

Uneori aceste convingeri sau scheme au şi o încărcătură afectivă care constă în emoţii ce au fost trăite în experienţele anterioare de viaţă care au dus la formarea lor. Emoţiile asociate au un rol foarte important în ceea ce priveşte modul în care în care informaţia este percepută, interpretată, organizată în memorie şi accesată. În cazul părinţilor care folosesc abuzul emoţional şi fizic se consideră că schemele sunt asociate cu emoţii negative (ex. Furie, ostilitate, anxietate, depresie). Aceste scheme se activează cu precădere în situaţii ambigue, atunci când copilul manifestă un comportament problematic, dar normal în dezvoltare, când copilul manifestă un comportament problematic, dar minor sau dacă părinţii trăiesc emoţii negative. Aceste erori se manifestă în mai multe etape care sunt prezentate în cele ce urmează.

Stadiul 1: PERCEPŢIAPărinţii care au risc crescut pentru abuzul copiilor au mai multe deficite şi erori în gândire în percepţia comportamentului copilului. În primul rând, sunt mai puţini atenţi şi conştienţi de comportamentul copilului; de exemplu, nu remarcă schimbări minore în comportamentul copiilor, cum ar fi îmbunătăţire compotamentului, faptul că un copil face comportamentul cerut (ex. S-a îmbrăcat atunci când i-a spus).

Trainingul părinţilor trebuie să conţină activităţi şi teme de casă pentru părinţi în care ei observă şi monitorizează comportamentul copilul într-o situaţi de joc.

În urma experienţei personale dezvoltă convingeri mai mult sau mai puţin sănătoase despre cum trebuie crescuţi copiii.


DRAFTÎn al doilea rând, ei manifestă atenţie selectivă, adică focalizarea atenţiei pe anumite aspecte este ghidată de convingerile „preexistente”; de exemplu, este mult mai probabil să observe noncomplianţa copiilor decât comportamentele potrivite deoarece se aşteaptă la ele (ex. Era clar că trebuie să faci ceva rău, doar te ştiu eu cum eşti). Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil, despre ceea ce însemnă să fii părinte pe care adultul le-a interiorizat în urma experienţelor prin care a trecut. Odată formate ele influenţează percepţia evenimentelor actuale. De exemplu, să ne gândim că mai multe persoane stau şi privesc norii; la un moment dat una spune „Uite, norul acesta seamănă cu un iepure şi toţi ceilalţi identifică elementele în acel nor. O altă persoană zice „Mie îmi seamănă mai degrabă cu un câine”. Care dntre cele două persoane a văzut corect? Răspunsul este amândouă; aceeaşi situaţie poate fi privită din mai multe perspective. În funcţie de informaţiile sau convingerile care ne sunt activate în minte la un moment dat noi tindem să interpretăm experinţele zilnice prin prisma lor.

Aceste convingeri nu sunt întotdeauna acurate, nu reflectă o gândire flexibilă, realistă. De exemplu, dacă certăm şi critică mai des un copil pentru că nu îşi pune hainele în dulap facem adesea generalizări cu privire la personalitatea copilului spunând că este dezordonat, lucru care nu este adevărat; dacă spun despre cineva că este dezordonat, asta înseamnă că tot timpul în orice situaţie el se comportă aşa; având însă reprezentarea asta în minte noi vom tinde să vedem mai des situaţiile în care nu îşi pune hainele în dulap şi să ignorăm momentele sau să le discredităm (ex. Le-a pus altcineva în locul lui).

Aceste gânduri devin o grilă prin care noi citim realitatea şi devenim opaci la informaţii incongruente cu schemele noastre. Cercetările arată că adesea părinţii care abuzează fizic şi emoţional au convingeri negative despre copiii lor comportamentale exprimă mult mai frecvent critici la adresa lor şi manifestă mai puţine emoţii pozitive faţă de aceştia (Caspi şi colab., 2004). În acest sens, atenţia părinţilor devine selectivă,

axată doar pe comportamentele negative ale copiilor.

Trainingul părinţilor trebuie să conţină activităţi în care:- se identifică convingeri despre copii şi modul în care ele îi influenţează alegerea metodelor de disciplinare - se explică modul în care funcţionează convingerile şi se restructurează prin oferirea de informaţii acurate- se realizează activităţi cu părinţii pentru exersarea noilor convingeri: de exemplu, primesc ca şi temă de casă înregistrarea zilnică într-un caiet a comportamentelor potrivite ale copiilor; de asemenea, se recomandă ca ei să acorde recompensă verbală imediată şi specifică (ex. Mă bucur că m-ai ascultat când ţi-am spus să vii la masă). Acestea au rolul de a schimba setarea mentală a părintelul de la convinegerile negative spre atitudini pozitive faţă de copil. Acestea vor facilita şi exprimarea emoţiilor pozitive faţă de el.

În al treilea rând, ei detectează şi codează informaţia în mod inacurat; fac mai multe erori în recunoaşterea emoţiilor copilului, dacă aceste emoţii au intensităţi mici, şi evaluează incorect intensitatea emoţiei. Acest lucru se întâmplă datorită abilităţi scăzute de empatie şi înţelegere a perspectivei copilului, ataşament deficitar în relaţia cu copilul precum şi a aşteptărilor nerealiste privind dezvoltarea normală a copilului şi a problemelor specifice fiecărei vârste (Milner, 2003).

Trainingul părinţilor trebuie să conţină:- activităţi şi teme de casă axate pe dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale părinţilor cu axare pe înţelegerea perspectivei celuilalt, a copilului în diverse situaţii- activităţi şi teme de casă axate pe dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, datorită importanţei abilităţilor în sănătatea mentală a copilului, cu axare pe descrierea dezvoltării normale, a problemelor specifice în dezvoltare- activităţi şi teme de casă axate pe stabilirea unui ataşament sănătos între copil-părinte

Stadiul 2: INTERPRETAREA ŞI EVALUAREAPărinţii cu risc ridicat pentu abuz fizic interpretează comportamentul copiilor ca fiind mai grav, mai greşit şi copilul ca fiind unicul responsabil (atribuiri interne); ei privesc aceste comportamente ca pe nişte trăsături interne, stabile şi gobale ale copilului şi sunt mai predispuşi spre a vedea comportamentul ca fiind motivat de intenţii ostile. Într-un experiment efectuat de Dadds şi colab. (2002) privind evaluarea comportamentelor pozitive, negative şi ambigue ale copiilor de către mame, experiment în care erau folosite înregistrări cu copii necunoscuţi, mamele cu risc pentru abuz au evaluat comportamentele copiilor ca fiind mai greşite în toate scenariile; au făcut mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive faţă de comportamente ambigue şi negative, iar mamele din lotul de control au făcut mai multe atribuiri externe (sunt şi alţi factori care influenţează comportamentul) pentru

Convingerile devin o grilă prin care noi citim realitatea şi devenim opaci la informaţii incongruente cu schemele noastre.


DRAFTcomportament pozitive şi negative faţă de cele ambigue. Aceste erori se fac în special în situaţii ambigue, de comportament problematic, dar normal în dezvoltare şi comportament problematice minore, deoarece se activează convingerile nesănătoase. Factorul critic al manifestării comportamentului abuziv se consideră că este evaluarea comportamentului ca fiind greşit. De exemplu, un tată poate recunoaşte că un copil s-a comportat agresiv la şcoală şi să perceapă intenţia negativă, dar datorită convingerii că „un băiat trebuie să lupte pentru drepturile lui” comportamentul nu va fi evaluat ca fiind rău şi prin urmare nu va lua măsuri disciplinare; dar dacă apare un comportament minor „un copil nu curăţă masa” şi acest lucru este evaluat ca fiind greşit şi se fac atribuiri interne, globale stabile şi atribuiri ostile (ex. Copilul ăsta e încăpăţânat, niciodată nu mă ascultă şi face numai cum vrea el) părintele poate aplica măsuri destul de severe.

Trainingul părinţilor va cuprinde activităţi şi teme de casă care au ca şi scop normalizarea comportamentelor copiilor în raport cu vârsta şi explicarea lui în termenii unei lipse de abilităţi, înţelegerea factorilor care îl declanşează şi menţin (antecedente ţi consecinţe), înţelegerea funcţiei comportamentului copilului şi restructurarea convingerlor de atribuirile ostile.

Interpretările devin tot mai distorsionate cu cât starea părintelui este mai negativă. Acest lucru se întâmplă deoarece noi ne comportăm în concordanţă cu starea emoţională. Cu toţii am trecem din când în când prin stări de furie în urma unui conflict, nu ne putem scoate din minte acel lucru, avem impresia că toţi ne enervează, că toate lucrurile ne ies pe dos şi suntem mult timp mai irascibili, adică nu facem decât să ne alimentăm furia (Azi toţi au ceva cu mine, toţi vor ceva de la mine, Vreau să mă lase toată lumea în pace); ca şi consecinţă se activează mai multe gânduri specifice furiei ceea ce ne facem să devenim din ce în ce mai furioşi, foarte rigizi şi să nu mai evaluăm corect eveniemntele. A doua zi vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă şi ni se par un flec certurile de ieri, ne pare rău de cerca cu colegii, copiii şi soţul deoarece. Explicaţia este simplă: atunci când avem o stare emoţională ne sunt activate în minte gânduri care produc emoţia respectivă, următoarele evenimente le interpretăm prin prisma gândurilor deja activate, adică în mod eronat. În următoarea zi „s-au stins” gândurile specifice furiei şi acum putem gândi flexibil, din mai multe perspective situaţia.

Trainingul părinţilor trebuie să conţină activităţi şi teme de casă dezvoltarea abilităţii de reglare a emoţiilor negative şi ieşirea din situaţie atunci când moţiile s-au declanşat pentru a nu face rău copilului.

Stadiul 3: INTEGRAREA INFORMAŢIEI ŞI SELECŢIA RĂSPUNSULUIPărinţii cu risc ridicat pentu abuz eşuează în a integra adecvat informaţia despre copil. Acest proces este considerat a fi un factor mediator în selecţia răspunsului, separat de convingerile preexistente. Ei au tendinţa de a nu lua în considerare informaţia despre contextual situaţional în care apare comportamentul copilului, factorii care contribuie la distribuirea responsabilităţii privind apariţia comportamentului problematic. De exemplu, părintele poate să observe că Andrei a vărsat paharul cu lapte, dar pentru că nu integrează toată informaţia (ex. Fratele lui l-a impins) el nu o ia in considerare atunic când aplică măsura disciplinară (ex. Îl poate lovi, ridica tonul sau să îi spună de ce nu eşti atent), ceea e e o reacţie neadecvată, deoarece Andrei nu a fost vinovat de acest comportament. Cu cât nivelul de stres este mai mare cu atât părintele ia mai puţin în considerare factorii situaţionali. Părinţii cu risc de abuz au şi un deficit în generarea de răspunsuri posibile şi alegerea răspunsului.

Trainingul părinţilor trebuie să conţină activităţi şi teme de casă înţelegerea modelului ABC în explicarea apariţiei şi menţinerii comportamentelor copiilor precum şi recomandări de evitare a alegerii unei consecinţe atunci când are o stare emoţională negativă pentru a nu aplica o pedeapsă.

Stadiul 4: IMPLEMENTARA RĂSPUNSULUI ŞI MONITORIZAREAAcest stadiu se referă la implementarea răspunsului, monitorizarea lui şi abilitatea de a-l modifica dacă este nevoie, aspect deficitar la părinţii cu risc pentru abuz datorită aşteptărilor negative privind complianţa copilului, a reacţiilor emoţionale intense ale părinţilor care nu permit implementarea unor metode adecvate cum ar fi explicarea regulilor într-o situaţie.

Trainingul părinţilor trebuie să conţină informaţii despre metodele de disciplinare eficientă într-o anumită situaţie, etapele în aplicare, ierarhizarea acestora, monitorizarea progreselor în aplicare pentru a avea o măsură obiectivă a eficienţei metodei.


DRAFT

Studiile de psihologie cognitivă arată că aceste procesări sunt automate, iar odată declanşate merg până la capăt ducând la activarea comportamentului; repetarea lor duce la apariţia instantanee a răspunsului comportamental şi emoţional. Părinţii cu risc de abuz au mai multe procesări automate în ceea ce priveşte comportamentul copilului în viaţa de zi cu zi, în situaţii ambigue sau de stres. Procesările controlate au loc în sfera conştienţei, necesită o atenţie susţinută şi sunt uşor de modificat. Ele sunt foarte utile în situaţii noi, ambigue care necesită evaluarea şi adaptarea permanentă a răspunsului. În situaţia de faţă, procesările conştiente sunt legate de modul acurat de interpretare al comportamentului copilului. Dacă procesările controlate vor fi folosite în situaţiile legate de copil părinţii vor reduce influenţa procesărilor automate, vor lua în considerare factorii situaţionali şi vor genera răspunsuri adecvate. Tipul procesării automate sau controlate este influenţat şi de răspunsul fiziologic individual la stres; cu cât reactivitatea fiziologică este mai ridicată la stimulii stresanţi cu atât este mai probabilă declanşarea procesărilor automate care atrag aplicarea pedepselor (Dadds, 2003).

În cadrul trainingului părinţii vor primi fişe pe care se recomandă să le pună la vedere pentru a fi mai uşor de activat informaţiile cheie atunci când au nevoie. De exemplu, ei pot primi o fişă care să le amintească să laude copilul în perioada în care învaţă despre rolul recompenselor verbale.

În concluzie, folosirea programelor care se bazează doar pe dezvoltarea de abilităţi parentale sunt ineficiente atunci când există dificultăţi în procesarea informaţiei. Părintele ar învăţa doar comportamentul, dar nu l-ar aplica în situaţia de disciplinare. De aceea e important atunci când construim un program de training pentru părinţi să ţinem cont de informaţiile ştiinţifice care explică comportamentul părintelui.


DRAFT

Perioada 2-7 ani

Într-o lume lume dominată de oamenii „mari”, cei „mici” încearcă să ne spună că sunt şi ei aici încă din primii ani. În ciuda faptului că în permanenţă aud „tu eşti mic şi nu poţi” „tu nu ştii”, „tu n-ai cum să înţelegi acuma” ei se străduiesc să dovedească zilnic şi să ne arate ce au mai învăţat sau ce pot face singuri. Uneori suntem prea ocupaţi cu alte lucruri ca să îi observăm, însă atunci atunci când vedem bucuria din ochii lor că au reuşit să facă primul pas sau să spună primul cuvânt ne dăm seama că adesea lucrurile mărunte sunt cele mai importante şi stăm să ne gândim când am început să uităm să ne bucurăm de viaţă. Alături de ei putem reînvăţă alfabetul fericirii privind lumea dintr-o perspectivă mult mai simplă. Deoarece nu ştiu mai nimic despre lumea în care au venit, vor încerca să înveţe totul foarte repede privind adultii de aproape si studiind toate amanuntele. Actiunile adultilor invata copiii de departe mult mai mult decat pot sa o faca cuvintele lor. Vor incerca sa testeze limitele deoarece caută o regularitate în comportamentul oamenilor; în lumea asta haotică pe care ei nu o pot controla au nevoie de cât mai multe structură şi predicţie. Adesea accesele de furie sau alte comportamente negative sunt un mesaj codat al acestor frustrări. De aceea adora sa fie insarcinati şi responsabilizati cu ceva si sa spuna altora ce sa faca. Deoarece sunt dornici să înveţe, vor insista sa faca lucrurile singuri chiar daca nu stiu cum; ce altă metodă mai bună de învăţare există decât testatul pe propria piele? Cel mai mult însă îsi doresc să-şi multumeasca parintii şi să se simtă iubiţi. Deoarece sunt la început de drum au nevoie de foartă multă dragoste şi încurajare în tot ceea ce fac. Pentru a ştii cum să le ghidăm paşii în această lume tumultoasă e nevoie să acţionăm cu grijă şi mult înţelegere. Ceea ce clădim acum, bine sau rău, poate dura o viaţă!


DRAFT

Capitolul 1Despre prescolari si prescolaritate

În acest capitol:

Ce ar trebui să ştii despre modul in care se dezvolta copilul tău? Cum gândesc şi simt prescolarii? Cum sa-i oferim copilului un contex care sa favorizeze dezvoltarea?

Prescolaritatea este vârsta celor mai profunde si mai intense schimbări. Cercetările de neurologie asupra dezvoltării sistemului nervos central şi cercetările de psihologia dezvoltării scot în evidenţa importanţa primilor ani pentru dezvoltarea abilităţilor şi dobândirea competenţelor necesare de-a lungul vieţii. Aceste cercetări arată că, la naştere, creierul nu este dezvoltat complet din punct de vedere structural: celulele nervoase (neuronii) sunt formaţi şi localizaţi corespunzător, însă legăturile dintre ei nu sunt făcute. La naştere sunt prezente doar legăturile dintre neuronii implicaţi în procesele vitale (bătăile inimii, respiraţie, defecaţie etc.), legaturile dintre toţi ceilalţi neuroni nu sunt realizate. De exemplu, sunt prezente doar o parte dintre legăturile neuronale implicate în vedere, pipăit, şi lipsesc complet legăturile dintre neuronii implicaţi în folosirea limbajului, reacţii emoţionale complexe. Toate aceste legături neuronale se formează ca urmare a experienţelor de învăţare care sunt oferite copilului (stimulări externe – lumină, sunete, suprafeţe cu texturi diferite, interacţiunile cu alte persoane).

Ca orice proces de învăţare, dobândirea abilităţilor emoţionale, sociale şi comportamentale de bază este posibilă doar în condiţiile în care există structurile nervoase corespunzătoare (neuronii şi legăturile dintre neuroni). Ca urmare, primii ani de viaţă sunt esenţiali în începerea procesului de dezvoltare a acestor abilităţi, fapt dovedit de modul în care se realizează dezvoltarea creierului; din figura prezentată se poate observa faptul că până la trei ani se realizează aproximativ 80% din dezvoltarea acestuia (vezi tabelul 1) şi faptul că în perioada preşcolară creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent (vezi tabelul 2).


DRAFTTabel. Nr. 1

Shore, R. (1997). Rethinking the Brain Tabel. Nr. 2,

Shore, R. (1997). Rethinking the Brain


DRAFTImportanţa dobândirii abilităţilor de bază în perioada preşcolară este dată şi de cercetările făcute în domeniu neuropsihologiei, informaţii prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul Nr. 3

Informaţii vechi Informaţii noi

Modul în care se dezvoltă creierul depinde de genele cu care te naşti.

Modul în care creierul se dezvoltă este rezultatul interacţiunii complexe dintre genele cu care te naşti şi experienţele de învăţare de-a lungul primilor ani de viaţă.

Experienţele pe care un copil le are până la vârsta de trei ani au un impac limitat asupra dezvoltării ulterioare.

Experienţele de până la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) şi asupra competenţelor ca adult.

Relaţiile cu un adult care-l fac pe copil sa se simta in siguranta, creează un context favorabil dezvoltării timpurii şi învăţării.

Interacţiunile cu adulţii nu doar creează un context, ci afectează în mod direct dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilă învăţarea şi dezvoltarea de abilităţi.

Dezvoltarea creierului este un proces liniar. Capacitatea creierului de a învăţa şi de a se schimba creşte gradat din perioada copilăriei până în perioada de viaţă adultă.

Dezvoltarea creierului nu este un process liniar. Există perioade sau “ferestre de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoştinţe şi abilităţi se poate realiza optim.

Creierul unui preşcolar este foarte puţin activ în comparaţie cu creierul unui student.

În jurul vârstei de trei ani, creierul unui copil este de două ori mai activ decât cel al unui adult

Shore, R. (1997). Rethinking the Brain


DRAFT√ Dezvoltarea emotionala in prescolaritate

Tinta dezvoltarii emotionale in prescolaritate o reprezinta dezvoltarea abilitatilor copilului de a-si controla emotiile. In dezvoltarea emotionala, spre deosebire de celelalte arii ale dezvoltarii, ceea ce ne preocupa cel mai mult este sa invatam copilul sa dea raspunsuri emotionale cat mai adecvate si in special sa isi controleze raspunsurile negative.Una dinte cele mai importante atributii ale parintelui in prescolaritate este sa-si invete copilul sa faca fata propriilor emotii. Toti copiii vor avea in viata lor perioade mai bune si mai putin bune. In consecinta ei au nevoie sa invete anumite abilitati emotionale care sa le permita sa faca fata propriilor emotii, sa se descurce atat cu evenimentele stresante de zi cu zi, cat si cu cele majore care pot aparea in viata lor (ex divortul parintilor, decesul cuiva din familie etc)

Principii de dezvoltare a abilitatilor emotionale

1. Incurajati copilul sa isi exprime emotiile si invatati-i modaliati adecvate de exprimare a emotiilor negative.

2. Oferiti copilului un bun model personal. Copiii prescolari invata din observarea si imitarea parintilor sau a celorlalţi copii. De exemplu copilul învaţă cum să sa isi exteriorizeze furia observând cum face parintele cand este furios sau copilul invata sa-si verbalizeze emotia pe care o simte, daca observa ca si parintele face acest lucru.

3. Modelati comportamentul copilului prin povesti si filme de desene animate: de exemplu, un copil învaţă despre emotii, sa le recunasca si cum sa le exprime in mod adecvat prin modelul oferit de personajele din povesti si desene animate.

4. Oferiti copiilor cat mai multe contexte de exersare a abilitatilor emotionale.

5. Acordati atentie modului in care se simte copilul, fiti atenti la reactiile dumeneavoastra emotionale care pot incuraja sau inhiba exprimarea emotionala a copilului. De exemplu copilul poate fi descurajat sa mai incerce sa va arate ca este suparat in conditiile in care dumneavoastra ii invalideaza emotia, ii spuneti cum trebuie sa se simta (de ex. lasa nu mai fi suparat! Ce tot plangi, ca numai putin te-ai lovit!) sau ignorati tristetea copilului(ex copilul plange intr-un colt si nimeni nu merge la el sa-l intrebe ceva).

6. Oferiti copiilor contexte in care sa ia singuri decizii si sa isi exerseze abilitatile emotionale.

7. Invatati copiii sa recunoasca, sa inteleaga, sa-si accepte emotiilesi sa le exprime in moduri adecvate, care sa nu ii raneasca pe ceilalti. Toate aceste lucruri sunt foarte importante pentru fericirea lor pe termen lung si pentru reusita in viata sociala (succesul in stabilirea si mentinearea relatiilor cu ceilalti)

8. Folositi fiecare situatie neplacuta ca pe o oportunitatea de invatare a copilului, a modalitatilor adecvate de a face fata unor astfel de situatii. In viata lor pot aparea o serie de evenimente extrem de neplacute cum ar di divortul parintilor, decesul unuia dintre ei. In consecinta, este foarte important sa faca fata unor asemenea experiente.

9. Incurajati adolescentul sa analizeze critic situatiile in care si-a pierdut controlul.

10. Faceti cu adolescentul cat mai multe exercitii de vizualizare a consecintelor propriului comportament.


DRAFT

Abilitati şi comportamente specifice varstei de 2-6 ani

Cum observ prezenta acestor comportamenete? Cateva recomandari pentru părinţi

2-6 ani

2-5ani

5-6 ani

Exprima verbal emotiile

Exprima nonverbal emotii

Utilizeaza cuvinte si expresii care denumesc stari emotionale .Exprima starileemotinale nu doar in termeni de” bine si rau” (ex Cum te simti – bine/ rau)

Raspunde la intrebarile: cum te simti, cum te-ai simtit?; ce-ai simtit cand ti s-a intamplat...?Comunica ceea ce simtr fie printr-un singur cuvant (sunt bucuros,) fie prin descrierea a ceea ce se intampla cu el (ex.imi bate inima mai tare)-dupa varsta de 5 ani.

Exprimarea verbala este nuantata de cea nonverbala (ex. bucuria este exprimata prin topaieli )Copiii urmaresc expresiile fetei si comportamentele nonvervale

Mimica , postura si tonul vocii sunt adaptate emotiei pe care o exprima

Acceptati diferitele stari emotionale ale copilului. Este normal si sanatos ca un copil sa se simta cateodata trist, furios, dezamagit, infricosat. Nu este intotdeauna posibil sa protejati copilul astfel incat sa nu traiasca nici o emotie negativa. Oferiti copilului posibilitatea sa stie ca e in regula sa avem diverse tipuri de emotii, unele mai placute altele mai mutin placute si aratati-le cum sa le manifeste intr-un mod adecvat.Verbalizati emotia pe care o simtiti pentru a-i permite copilului sa observe comportamentele asociate etichetei verbale si sa le imite.Exprimati adecvat emotiile negative pentru a-i oferi copilului un model de a face fata situatiilor dificile.Sprijiniti copilul sa inteleaga cuvintele care exprima emotiile. Cand copiii invata despre emotii si nu le pot denumi, folositi reflectarea sentimentelor. Incercati sa identificati emotia copilului si sa o transmiteti acestuia sub forma de afirmatie sau intrebarea (Ex . un copil spune – “Nu pot sa fac desenul ! Puteti sa-i raspundeti reflexiv astfel “iti este greu?”sau “Pare sa-ti fie greu!”Adresati intrebari deschise “Cum te simti, cum te simti atunci cand?. Astfel ii oferiti copilului posibilitatea sa identifice ceea ce simte si sa verbalizeze acest lucru.Incurajati permanent copilul sa vorbeasca despre modul in care se simte:

• incurajati exprimarea emotionala a copilului. Consolati-l cand este trist, empatizati cu copilul atunci cand este furios, ajutati-l atunci cand ii este frica.

• ajutati copilul sa experimenteze emotiile, incurajand exprimarea emotiilor pozitive si oferindu-le sprijin in controlul emotiilor negative, aratandu-le moduri adecvate de exprimare;

• ascultati copilul si evitati sa va aratati dezaprobarea cand copilul este trist, sa-l ironizati cand ii este frica. In caz contrar veti ajunge sa pedepsiti copilul.

Incurajati copiii sa utilizeze cuvinte si expresii care denumesc stari emotionale “cum te simti cand fratele tau te jigneste?” Esti bucuroasa ca mergem la film?)

Faceti cu copiii exercitii de asociere a trairii subiective cu eticheta verbala a emotiei. Ajutati copiii sa-si constientizeze propriile modificari corporale care au loc cand manifesta o emotie (ex. Modul in care te incrunti imi spune ca nu esti de acord, modul in care zambesti imi spune ca esti fericit, , ochisorii tai imi spun ca esti suparat. Vrei sa vorbim despre asta?)Impartasiti copilului modul in care va simtiti, emotiile pe care le traiti in diverse situatii. Copilul poate invata despre emotii privind fata si gesturile parintelui.

2-5 ani

Dupa 4 ani

5-6 ani

Asociaza in mod corect termenii emotiilor (bucurie, tristete, teama,furie) de baza, cu expresii faciale corespunzatoare

Identifica si diferentiaza emotiile si pe baza altor indici decat expresiile faciale (ex . tonul vocii)

Identificarea emotiilor se bazeaza exclusiv pe expresiile faciale si pe cele gestuale (nu tin seama de context sau situatie )

Denumeste corect emotiile pe baza expresiilor faciale (fete desenate, papusi )

Denumeste emotiile dupa postura si tonul vocii

Ex. identifica emotia de tristete dupa semnele faciale exterioare –lacrimi, colturile gurii lasate in jos dar nu pot decodifica emotia, dupa alti indicatori comportamentali. De exemplu copilul nu poate identifica tristetea parintelui prin refuzul de a vorbi cu cei din jur- indicator comportamental prin care se mai poate exprima tristetea

Sprijiniti copilului sa-si constientizeze propriile modificari corporale care au loc atunci cand traiete o emotie(ex modul in care te incrunti imi spune ca esti suparat, cand zambesti astfel , pari fericit)Antrenati copilului in activitati ludice in care sa aiba ca sarcina sa recunosca emotiile dupa componenta nonverbala (ex. copilul primeste cartonase pe care sunt desenate fete care care exprima cele 4 emotii-bucurie, tristete, teama, furie) Copilul va trebui sa denumesca emotiile desenate .Fiecare raspuns va fi laudat.Joc de rol intre papusi –parintele are o papusa, copilul are o alta papusa. Emotia va fi descrisa verbal “sunt asa de trista astazi!” si vor fi evidentiate caracteristicile nonverbale”uita-te la mine: nu am zambit deloc astazi si toata lumea imi spune ca ma uit in pamant.”

4 ani Recunosc expresiile faciale atat ale emotiilor de baza (bucurie, tristete, furie, teama) cat si ale celor complexe(rusine,

Denumeste emotiile traite de o alta persoana dupa expresiile faciale

Cititi copilului povesti cu morala care sa-i permita sa-si analizeze propriului comportament din perspectiva comportamentului personajelor.Antrenati copilului in activitati ludice in care sa aiba ca sarcina sa recunoasca emotiile dupa componenta nonverbala (ex. copilul


DRAFTBine de stiut! Ce spun studiile despre reactiile emotionale ale parintilor asupra copiilor.

Cercetările din domeniul competenţelor emoţionale şi sociale arată că reacţiile emoţionale şi sociale ale adulţilor sunt un predictor pentru competenţele copiilor (Diener, Kim, 2004). Într-un studiu efectuat de Rubin, Hastings, Chen, Stewart şi McNichol (1998) au arătat că la băieţii de 2 ani cu

reactivitate emoţionale ridicată a căror mame aveau un nivel ridicat al dominării copilului au prezentat mai multe comportamente agresive sau alte tipuri de probleme comportamentale.

Matthews, Woodall, Kenyon şi Jacob (1996) au arătat că un nivel ridicat al negativităţii parentale duce la manifestarea frecventă a furiei la copii.

manifestarea constantă a emoţiilor pozitive în familie este asociat cu un nivel ridicat al competenţelor sociale la copiii e vârstă şcolară mică.

Încapacitatea mamei de a-şi regla emoţiile negative duce la apariţia anxietăţii la copii (Jenkins şi Smith, 1991; LaFrenier şi Dumas, 1992).

Zhou (2002) arată că exprimarea emoţiilor pozitive faţă de copii este un predictor pentru abilităţile empatice ale copiilor şi funcţionarea socială în clasele primare.


DRAFT

√ Dezvoltarea sociala in prescolaritateCOPIII ÎNVAŢĂ CUM SĂ SOCIALIZEZE

Abilitatile sociale se învaţă prin :

observarea adulţilor sau a celorlalţi copii: de exemplu, un copil invata sa imparta cu ceilalti jucariile observand parintele care face acest lucru

prin imitarea comportamentelor celorlalţi: de exemplu, un copil învaţă cum sa rezolve conflictele observand si imitand comportamentul adultilor din jurul sau.

prin modelul oferit de adulţi sau ceilalţi copii : de exemplu, un copil invata sa respecte regulile daca su parintii le respecta.

prin consecintele pe care un comportament le are : de exemplu, un copil alege să se joace cu un copil pentru că acesta împarte jucăriile cu el, comportamentului « îl întreb pe Mihai dacă se joacă cu mine » este urmat de consecinţa « se joacă cu mine şi împarte jucăriile » ceea ce face ca şi altă dată să fie interesat să mergă să se joace cu Mihai.


DRAFT

2-4 ani

4-5 ani

Abilitati de interactiune cu alti copii

La 2 ani interactioneaza doar cu un copil odata La 3 ani se pot juca cu mai multi copii odata

Initiaza si mentine o relatie cu 2-3 copii deodata

Schimburi de expresii facialeverbale, jucarii.Manifesta initiativa de a comunica cu cei din jur. Le spune pe nume, foloseste formule tipice pentru deschiderea unei conversatii (pe tine cum te cheama, tu cati ani ai), atrage atentia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (uite ce avion am!)Isi alege prietenii pe considerente de sex , varsta, modul in care se joaca.

Incurajeaza ceilalti copii sa se joace cu eiIntra cu succes intr-un grup de copii care deja se joacaCere informatii despre un alt eveniment sau obiect dela educatoare sau alti copii

Majoritatea copiilor pana la 2-3 ani, si-au petrecut timpul cu adultii care au avut grija de ei si in consecinta stiu sa interactioneze cu alti copii. Parintele trebuie sa ii ofere suport copilului si sa-i sugereze comportamentele specifice de interactiune.De ex. daca copilul este preocupat sa observe jocul celorlalti copiii este bine sa fie lasat in pace pentru ca el se va integra in jocul lor doar daca se va simti confortabil. Daca se observa ca acel copil priveste in mod constant jocul celorlalti copii si nu stie cum sa initiaze comunicarea este nevoie de suportul parintelui. Parintele il va invata copilul sa initieze conversatia cu un alt copil :sa il intreabe cum il cheama, cati ani are. Avand sprijinul parintelui, scad sansele ca celalalt copil sa refuze sa se joace cu el. In caz de refuz, parintele poate invata copilul cum sa faca fata unei situatii fara sa se supere “nu-i nimic, o sa rugam pe altcineva”.

Cel mai important lucru in stabilirea unei relatii intre copii este capacitatea de a impartasi scenarii in cadul jocului simbolic (ex.de-a doctorul). In acest mod, copiii care se joaca impreuna devin prieteni. De exeplu daca auzim “azi nu pot fi prietenul tau!”inseamna ca de fapt azi el de joaca cu altcineva.Puteti sprijini copiii sa sa stabileasca un contact cu alt copil atat prin:

• indrumare fizica si verbala. De exemplu Calin eu iau masina albastra, tu pe cea rosie. Impreuna vom construi un garaj. Sa vedem daca gasim pe cineva care sa ne ajute. Hai sa-l intrebam pe Cristi. Cristi noi vrem sa construim un garaj. Vrei sa ne ajuti?”

• Incurajarea copilului si ghidarea lui in initierea a cat mai multor interactiuni cu ceilalti copii. De exemplu ”ce zici, il chemam si pe Sergiu sa ne ajute sa construi podul? .

• Oferirea oportunitatii copilului de a observa cum se joaca alti copiii. Priviti impreuna cu copilul cum se joaca alti copii apoi apoi jucati-va impreuna langa ei si in final cu ei.

• Oferirea unui model de comportament. Jucati-va cu copilul pentru a-i permite sa ve aoserve comportamentul in cadrul jocului si sa il imite.

• Oferirea de laude si incurajari. Faceti remarci pozitive privitor la modul in care se joaca copilul dvs cu un lat copil (ex.ce frumos va jucati voi impreuna!), sau privitor la modul in care va jucati impreuna (ex. ce frumos ne jucam noi impreuna!)

• Creati contexte/ oprtunitati copiilor de a-si exersa abilitatile sociale de interactiune (invitarea altor copii acasa sa se joace impreuna, intalniri cu copiii in afara mediului din gradinita, iesiri zilnice la locurile de joaca)

• Modelati comportamentul copiilor folosind povestile si desenele animate. Cititi copiilor povesti cu personaje care s-au imprietenit si se joaca impreuna. Puneti accentul pe formulele adresate de cele doua personaje pentru a se imprieteni. De ex. pot sa ma joc si eu cu tine?;Pe mine ma cheama pe tine cum te cheama? si pe modul in care se comportau cele doua personaje.

Strategii de integrare a copiilor in jocul altor copii: Mesaje nonverbale -zambete, gesturi care manifesta interes, observarea de catre

copil a jocului celorlalti copii. Este recomandat ca parintele sa urmareasca cu atentie modul in care copilul observa jocul celorlalti. Interventia parintelui are loc doar daca copilul respectiv observa in mod constant jocul si nu indrazneste sa se integreze in joc.

Implicarea copilului intr-un joc paralel , asemanator celui din grupul celorlalti copii. Desi copilul care a initiat jocul paralel spera ca ceilalti copii ii vor accepta jocul si il vor integra in grup, rareori se intampla acest lucru la aceasta varsta. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia parintelui.

Intrarea agresiva a copilului in jocul celorlalti. Acest lucru se intampla cand doreste sa ia rolul celorlalti sau spune ca jucariile si spatiulsunt ale lui.

Folosirea formulelor verbale “pot sa ma joc si eu? Asteptarea unei oportunitati de a se implica in joc.

Cele mai importante elemente care ajuta la integrarea cu succes a copiilor in jocul altor copii sunt: abilitatile de comunicare (vorbesc cu cei ce se joaca, inteleg regulile jocului, replicile celorlalti si le raspund) si initierea unui joc paralel care poate contribui cu succes la desfasurarea jocului celorlalti copii (crearea unui alt rol care duce la dezoltarea jocului celorlalti).


DRAFT


DRAFT

PARTEA II

PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITATILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVA

Sedinţa 1 INTRODUCERE

Sedinţa 2 CUM SPRIJINIM DEZVOLTAREA COPILULUI?

Sedinţa 3 CE SUNT COMPORTAMENTELE PROBLEMATICE

Sedinta 4o CUM IDENTIFICAM CAUZELE COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Sedinţa 5 CUM IDENTIFICAM CAUZELE COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Sedinţa 6 MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE


DRAFTSEDINŢA 1

INTRODUCERE

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: ce înseamna sa fii un părinte bun şi competent;

ce obiective pentru schimbare ar putea sa isi asume;

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:- vor sti ce înseamna şi ce implica disciplinarea pozitiva;- vor stabili obiective pentru schimbarea comportamentului lor şi al copilului deopotriva;

Acest program a fost conceput pentru a-i sprijini pe adulti in performarea cat mai eficianta a rolului de parinte. Este nevoie de angajamentul, cooperarea, timpul, participarea si implicarea parintilor pentru ca obiectivele pe care si le vor stabili chiar in aceasta prima sesiune sa poata fie atinse. În acest sens vor invaţa abilitaţi noi, isi vor dezvolta competenţele, isi vor modifica comportamentele si convingerile.Mai jos este prezentat un angajament pe care fiecare parinte il face cu sine, in vederea motivarii pentru implicarea si parcurgerea pana la final a programului.

Exercitiu: Ce iti doresti sa obţii ca urmare a implicarii în acest program?

Contractul Personal Ce aşteptări aveti de la acest curs ?

Angajament

Eu, ……………………………………….., sunt de accord sa joc un rol activ in acest program.

In acest sens,

□ voi rezerva o ora saptamanal pentru a lua parte la program;

□ voi realiza activitatile practice si exercitiile propuse;

□ rezolva temele pentru acasa.

Semnatura : …………………………………………….. Data : ………………………….

Martor : …………………………………………..


DRAFT

I. Ce înseamna sa fii un parinte bun pentru copilul tau prescolar?

Rolul de parinte este o mare provocare pentru orice adult. Pe langa stresul de zi cu zi, crestrea si educarea copiilor preşcolari poate fi o activitatea destul de istovitoare pentru multi parinti. A stabili un echilibru intre ceea ce inseamna viata de familie si activitatea profesionala reprezinta cheia succesului ceea ce nu e prea uşor de realizat întotdeauna. Ce putem face pentru a-i oferi si copilului preşcolar atenţia si timpul de care are nevoie pentru a creşte sănătos şi echilibrat?

Aspectele cheie ale unei strategii pozitive de crestere si educare a copiilor prescolari sunt:

Crearea unui mediu familial sigur şi stimulativUn mediu familial sigur şi stimulativ este acela care:

• ii ofera predictibilitate adica posibilitatea de a sti ce urmeaza sa se intample, prin implicarea lui in rutinele zilnice,

• ii ofera un program structurat de activitati.• îi ofera posibilitatea de a explora, de a descoperi, de a experimenta, de a-si dezvolta abilitatile, • îi pune la dispoziţie si îl implica intr-o multitudine de activitati interesante care il incurajeaza sa se joace

independent, ii stimuleaza curiozitatea, ii dezvolta limbajul si gandirea. De retinut! Implicarea copilului in activitati diverse, care-i fac plăcere va avea ca efect scadea sanselor de a se plictisi sau de a se comporta inadecvat. Nu pierdeti din vedere acest lucru nici cand mergeti cu copilul prescolar in alte medii cum ar fi de exemplu vizitele la prieteni.

Construirea unor contexte pozitive de învatare;


DRAFTCopilul prescolar are nevoie de un mediu suportiv in care sa inveţe şi sa exerseze pentru sa-şi dezvolta abilităţile. Un aspect foarte important pe care fiecare copil de varsta prescolara trebuie sa+l cunoasca este faptul ca parintii, in ciuda vietii ocupate pe care o au, sunt disponibili si pentru el. Pentru copilul prescolar nu cantitatea de timp este importanta ci calitatea timpului petrecut cu el. Daca atentia parintelui este indreptata spre copil 100%, vorbeste despre lucrurile care-i fac placere copilului, cere detalii depre lucrurile povestite de copil,si-i pune intrebari copilului, se implica in jocurile lui, chiar si 15-20 de minute zilnic, sunt suficiente pentru ca prescolarul sa se simta valoros si important pentru parintii lui. De retinut! Cand copilul va cere atentie, întrerupeţi activitatea pe care o faceti şi acordaţi-i toata atentia. Nu ezitati sa-i acordati copilului atentie atunci cand este implicat intr-o activitate spunandu-i ca va place ceea ce face. In acest mod cresc sansele ca el sa repete ceea ce ai afirmat ca iti place, si in plus scade posibilitatea de a se comporta inadecvat pentru a va atrage atentie.

Folosirea tehnicilor de disciplinare pozitiva

Disciplinarea pozitivă implică:

Consecvenţă ceea ce înseamnă că parintele trebuie să aiba acelaşi comportament faţa de comportamentul neadecvat al copilului în toate contextele în care se manifesta. De exemplu la fel trebuie sa actioneze in fata crizei de furie a copilului, declanşata de faptul ca nu primeste pe loc ceea ce-si doreste, şi in magazin, şi acasa şi in toate celelalte contexte in care poate sa apară.

Acţionarea imediata atunci cand copilul se comporta neadecvat. Învatarea copilului cum să se comporte într-un mod adecvat şi acceptat.

Pastrarea calmului si folosirea unor consecinte care sa aiba o legatura logica cu comportamentul neadecvat al copilului.

Disciplinarea are urmatoarele beneficii:

o Ajuta copiii sa accepte reglulile si limitele necesare unei dezvoltari sanatoase. Copiii prescolari au nevoie ca parintii sa le ghideze si sa le controleze comportamentul deoarece acesta este singura cale prin care ei isi pot dezvolta autocontrolul. Pentru a se dezvolta sanatos copiii au nevoie de limite si de o structura. o Invata copiii sa aiba incredere in ceilalti, sa isi exprime emotiile intr-un mod care sa nu afecteze pe cei din jurul lor.o Invata copiii sa+si asume responsabilitatea propriilor comportamente.

Disciplinarea este eficienta cand:• Copiii prescolari traiesc intr-un mediu predictibil, cu reguli si limte clar stabilite, cu rutine de comportament si primesc foarte multa atentie atunci cand se comporta adecvat. • Cand parintii de sprijina unul pe altul si folosesc aceleasi strategii.

Asteptari realiste ale părinţilor legat de evolutia copilului si de modul de performare a rolului de parinte.Asteptarile părinţilor privitor la copiii lor depind modul in care parintii privesc normalitatea pentru acest interval de varsta. Fiecare om este unic si se dezvolta diferit. In plus este foarte important sa stim atunci cand initiem copilul in invatarea unei noi abilitati daca este pregatit ca nivel de dezvoltare sa achiziţioneze acea abilitate. Copilul trebuie sa fie pregatit ca nivel de dezvoltare pemtru a putea învata abilitati noi.

Stabiliti asteptări adecvate nivelului de dezvoltare specific copilului prescolar.Toti copiii manifestă la un moment dat comportamente inadecvate. Toti copiii fac greseli. Greala este o etapa inerenta oricarei etape de invatare. Important este sa nu o privim ca pe o catastrofa, ci ca pe o oportunitatea de a invata lucruri noi.Reflectati asupra regulilor si asteptărilor pe care le aveti de la copii. Prea multe reguli reprezinta tot atatea oportunitati pentru copil de a le incalca. In mod normal regulile le stabilim pentru a ghida comportamentul copiilor intr-o anumita situatie.

Cautati informatii despre specificul dezvoltatii copilului la acesta varsta. Unele dintre comportamentele specifice stadiului de dezvoltarea a copilului prescolar, pot pune greu la incercare, rabdarea parintilor si ii pot aduce in unele situatii, in faza in care simt ca nu mai pot gasi nici o solutie. De exemplu” este foarte dificil pentru un parinte sa isi pastreze calmul si si sa se controleze atunci cand copilul de doi ani raspunde in mod frecvent cu “NU”, cel de trei ani insista sa faca lucrurile singur, cand ii spune copilului de 4 ani sa se grabeasca iar el ii raspunde cu “ te urasc mama!” iar cel de 5 ani dupa ce i-a repetat continuu, refuza sa isi stranga hainele de pe jos.Unele dintre comportamentele problematice manifestate de copilul prescolar sunt specifice varstei si apar in repertoriul comportamental al tuturor copiilor (ex crizele de furie, dificultatea de a imparti jucariile cu ceilalti copii etc). Informarea va ajuta sa schimbati perspectiva din care priviti comportamentul inadecvat al copiilor intelegand ca reprezinta o etapa normala in dezvoltarea copilului.

Portretul prescolarului ideal Portretul prescolarului real


DRAFT

Este compliant (face tot ce-i spune parintele)

Intelege cand i se spune ca nu poate avea lucrul dorit in momentul respectiv

Respecta regulile stabilite

Isi exprima furia prin cuvinte

Este darnic, imparte jucariile cu ceilalti copiii

Cere politicos o jucarie, vorbeste politicos cu ceilalti copii.

Nu deranjeaza parintele cand este ocupat si se joaca singur.

Isi gaseste singur procupari.

Rezolva conflictele cu ceilalti copii pe cale pasnica, discutannd despre ceea ce-l deranjează.

Ţine cont de ceea ce simte un alt copil si se poate pune in pielea lui.

Este important pentru el sa spuna „NU”, ii da un sentiment al controlului ( refuza sa faca ceea ce-i cere parintele)

Face crize de furie, indiferent de locul in care de afla - magazin, casa prietenilor, acasa etc – pentru a determina parintele sa-i dea lucrul dorit in acel moment.

Incalca regulile pentru a vedea ce se intamplă (testează reacţia părinţilor)

Foloseste agresivitatea (loveste, tranteste, tipa, da din picioare) ca modalitatea de exprimare a furiei si frustrarii.

Refuza sa imparta jucariile cu ceilalti copii

Smulge jucariile din mana celorlalti copii. Trebuie invatat sa formuleye o cerere.

Intrerupe in mod frecvent parintele cand vorbeste cu cineva deoarece considera ca ceea ce are al de spus este cel mai important.

Isi rezolva conflictele in mod agresiv (verbal sau fizic)

Are nevoie sa fie in permanenta implicat de parinte in activitati. Este hiperactiv, are multa energie si trebuie implicat in activitati care sa-i permită să şi-o consume.

Nu poate sa inteleagă cum se simte un alt copil deoarece nu se poate pune mental in locul lui (nu are dezvoltata capacitatea empatica)

Crede ca toti oamenii simt si gandesc lucrurile la fel ca el.

Parintele care asteapta de la copilul sau sa se comporte perfect are asteptari nerealiste. La acesta varsta copilul se afla intr-un proces de invatare. Copilul nu se naste cu abilitatile formate. Ele se formeaya in contextele obisnuite din viata de yi cu yi sub ghidarea parintelui. Chiar daca i s-a aratat copilului cum trebuie sa se comporte in anumite situatii, este nerealist sa credem ca deja el a invatat sa faca acel lucru. Orice copil are nevoie de timp si exercitiu pentru a ajunge sa faca in mod spontan un comportament. Timpul de exersare pentru a se ajunge la invatarea unei abilitati este de minim o luna.

Evaluati asteptarile pe care le aveti privitor la modul de performare a rolului de parinte.

Ateptarile realiste se leaga şi de tine ca părinte. E bine sa încerci sa faci cat mai mult şi cat mai bine dar un lucru este foarte important de retinut - nu exista părinte perfect. Iata o serie de convingeri distorsionate care nu va ajuta cu nimic in asumarea rolului de parinte si care fac foarte dificila cresterea si educarea copiilor

o Parintele trebuie sa fie perfect – perfectiunea nu exista, nu putem sa facem toate lucrurile foarte bine. Sunt lucruri care le facem bine si lucruri pe care le facem mai putin bine.o Parintele este intotdeauna intelept si ca urmare a experintei pe care o are in spate copilul trebuie intodeauna sa ii acorde atentie si sa-i urmeze sfaturile - sfaturile fac copiii dependenti de opiniile dumneavoastra nu le permite sa invete sa isi sume reponsabilitati si sa invete din consecintele comportamentelor lor.o Parintele trebuie sa detina controlul- si copiii au nevoie sa simta ca detin controlul asupra evenimentelor care au loc.o Copiii trebuie sa multumesca părinţilor pentru tot ce fac pentru ei.

o In casa trebuie sa domneasca intodeauna armonia - fiecare familie mai trece si prin momente placute cat si neplacute.


DRAFTStandardele foarte inalte si incercarea de a face totul perfect nu va poate conduce decat la stres, frustrare si sentimente de inadecvare. Incercati sa nu fiti pre drastic su dumneavoastra. Incercati sa recinosteti greselile si sa invatati din ele.

Acorda atentie deosebita si nevoilor tale ca adult.Rolul de parinte este mai usor de pus in practica atunci cand nevoile de intimitate şi relaxare ale cuplului sunt satisfacute. A fi părinte bun pentru copilul tau prescolar nu înseamna sa ai o viata dominata de copilul tau. Este foarte important sa acorzi o atentie deosebita si nevoilor tale ca adult. In momentul in care nevoile tale sunt satisfacute, cresc sansele de a fi un părinte rabdator, calm, consecvent şi disponibil pentru copil. Cateva sugestii:

o Stabiliti un echilibru intre serviciu si familie. Presiunea economica conduce la un nivel de stres foarte mare si la un stil de viata in care uneori timpul pare intins la limita. Efectele unui astfel de stil de viata, in care parintele vine acasa foarte stresat, ingrijorat de problemele profesionale si nu mai are timp de petrecut cu familia, se repercuteaza in mod direct asupra copiilor. In aceste conditii este foarte important sa stabilesti o lista de prioritati.

o Identificati gandurile negative si incercati sa le modificati. Modul in care va comportati cu copiii este influentat in mod direct de emotii+ale dvs si ale copiilor. Este foarte dificil pentru un parinte sa ramana calm si sa fie consevent cu copiii cand este stresat, furios, trist, sau anxois. Modul in care ne simtim este influentat de mult in care interpretam ceea ce ni se intampla. Putem schimba modul in care ne simtim (si ne comportam ) schimband modurile inefiiciente de a interpreta ceea ce ni se intampla. Notati momentele in care sunteti suparati din cauzya uni lucru pe care l+a facut copilul. Incercati sa identificati ce ganduri va vin in minte in legatura cu situatia respectiva, adica care este motivul pentru care copilul s+a comportat asa. De exemplu „a facut-o in mod intentionat ca sa ma supere”. Blamarea si certarea copilului cresc sansele de a ridica nivelul furiei si supararii si de a face lucruri pe care apoi sa le regretati.

o Lucrati in echipa. Cresterea si educarea copiilor este mai usor de realizat daca cei doi parinti isi asuma responsabilitatile in mod egal.

Exercitiu: Ce înseamna sa fii un părinte competent/eficient?


DRAFT

II. Obiective pentru schimbare

Intervalul de varsta 2-6 ani este cel mai propice pentru invatarea de catre copil a tuturor abilitatillor care-i vor fi folositoare in viata de adult. Acesta invatare se realizeaza in contexte comune de viata dar nu de la sine ci doar cu ghidarea si sub indrumarea parintelui. Fiecare parinte decide care sunt acele abilitati si comportamente pe care ar dori sa le vada la copilul sau. Pentru ca acesta decizie sa fie in folosul copilului este foarte important ca parintele sa cunoasca:

o Care sunt abilitatile, din toate ariile de dezvoltare, pe care un copil ar trebui sa le achiziţioneze in perioada 2-6 anio Care este rolul acestor abilitati in dezvoltarea ulterioara a copilului si in adaptarea la varsta adulta. o Care sunt conditiile in care aceste abilitati se pot dezvolta.

o Care este contributia concreta a parintelui la dezvoltarea abilitatilor.Atunci cand ne propunem sa il invatam pe copil o abilitate noua, este necesar sa tinem cont de faptul ca pentru insusirea noului comportament, copilul trebuie sa fie pregatit ca etapa de dezvoltare.

ExercitiuCe abilitati vreau sa dezvolt la copilul meu?In lista de mai jos sunt mentionate cele mai importante abilitati care ar trebui dezvoltate la varsta prescolara a caror dezvoltare depinde de psijinul pe care il acordati.

Enumera cel putin trei aspecte care te ajuta sa fii un parinte competent.……………………………………………………………………………………………………………………………….……

……………………………………………………………………………………………………………………………….……

Enumera cel putin trei aspecte care te impiedica sa fii un parinte competent.………………………………………………………………………………………………………………………….…………

…………………………………………………………………………………………………………………….………………

………………………………………………………………………………………………………………….…………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

Enumera cateva aspecte personale pe care ti-ai dori sa le schimbi sau sa le imbunatatesti pentru a creste calitatea competentelor parentale...................................................................................................................

..................................................................................................................

..................................................................................................................

..................................................................................................................


DRAFT

Sugestii/ recomandari pentru trainer:- abilitatile se formeaza doar in masura in care parintele sprijina si faciliteaza si incurajeaza dezvoltarea (implica copilul in diverse contexte in care are posibilitatea sa-şi exerseze abilitatile)

Tema de casa

- Sa monitorizeze comportamentul copilului timp de o saptamana si sa faca o evaluare abilitatilor copilului folosind lista de mai sus.

- sa stabileasca care sunt abilitatile pe care copilul le face in mod spontan, care le face cu ajutorul parintelui si care nu se regasesc deloc in repertoriul lui comportamental.

- Sa isi propuna un numar limitat de obiective (unul, maxim 2)

Cum sa comunice si sa interactionezecu ceilalti copiiStabileaşte contact si sa se joace cu alti copii.Interactionează pozitiv cu copii de varsta lui, Initiaza jocuri si coopereaza cu ceilalti copiii in cadrul joculuiIntra in jocul celorlalti copii fara ajutorul adultului si fara sa recurga la agresivitate Ofera si primeşte complimenteImparte jucariile cu ceilalti copiiRezolva conflictele cu ceilalti fara sa recurga la agresivitate (verbala sau fizică)Cere politicos permisiunea de a face ceva / de a lua cevaSolicita ajutorul cand are nevoie şi il ofera cand ii este cerut.Respecta regulile chiar si in absenta adultuluiObserva care sunt consecintele propriilor comportamente.

Cum sa-si gestioneze emotiileExprima emotiile negative prin cuvinte (furia, tristeatea, supararea)Aceepta ca toate emotiile sunt firestiRecunoaste emotiile celorlalte persoaneEste preocupat de modul in care se simt ceilalti din jurul luiPriveste o situatie suparatoare dintr-un alt punct de vedereIşi reorienteaza atentia de la o activitate care il suparaSe distanteaza de sursa de stresGaseste solutii pentru rezolvarea problemei care il suparaMinimizeaza importanta unei jucarii inaccesibileSolicita ajutorul adultului pentru rezolvarea problemelor mai dificile

Cum sa fie independentIsi incheie singur nasturii si fermoarul, se imbraca si se dezbraca singurSe incalta si de descalta singur, îsi leaga sireturile singurMananca singur, ia o cantitate potrivita de mancare in gura si o mesteca cu buzele inchiseCurata locul daca a varsat cevaSe spala si se sterge singur pe maini, potriveste temperatura apei la robinetSe piaptanaIsi strânge jucariile si pune lucrurile pe care le-a folosit la locul lorMerge singur la toaleta, foloseste hartia igienica si trage apaSe spala pe maini dupa ce a fost la toaletaIsi sufla nasul fara ajutorPune mana la gura atunci cand casca, stranuta tusesteIsi alege singur hainele in functie de anotimp si locatieIsi intoarce hainele pe fata


DRAFT


DRAFTSEDINŢA 2

CUM SPRIJINIM DEZVOLTAREA COPILULUI?

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla:

Cum să dezvolte o relatie pozitivă cu copilul; Cum sa incurajeze dezvoltarea increderii in sine Cum sa comunice eficient cu copilul

Cum sa incurajeze comportamentele dezirabile; Cum să sprijine, faciliteze, incurajeze învatarea de noi comportamente şi abilitati;ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:

- vor putea aplica strategiile de dezvoltare a unei relatii pozitive cu copilul (ex.timp de calitate petrecut impreuna, comunicarea eficienta cu copilul, exprimarea afectiunii);

- vor putea aplica strategii de încurajare a comportamentelor dezirabile (ex.recompensa, lauda, atentia);- vor folosi tehnici eficiente de comunicare

- vor putea folosi tehnicile de invatare a abilitatilor şi comportamentelor noi (ex. modelarea);

O mare parte a comportamentelor problematice care apar la varsta preşcolaritatii se datoreaza lipsei unor abilitati. De exemplu copilul prescolar se manifesta agresiv (loveste, impinge, smulge jucaria) deoarece nu a fost învaţat sa-si manifeste intr-un mod adecvat, prin cuvinte, furia sau frustrarea. Multe dintre problemele comportamentale frecvente se rezolva atunci cand copiii sunt ajutati sa învete alte strategii de a face fata situatiilor dificile cu care se comporta ( de exemplu, cum sa reyolve un conflict fara sa loveasca sau sa jigneasca, cum sa reactioneye daca este lovit sau jignit, cum sa imparta cu ceilalti jucariile si sa se joace impreuna, cum sa faca fata situatiilor suparatoare cu care se confrunta). Sugestii pentru trainer:

- roaga-i pe părinţi sa faca o lista cu comportamentele problematice ale copiiilor lor. - Scrie pe flipchart toate comportamentele problematice care apar mentionate de memebrii grupului.

Exercitiu – cu participarea trainerului. Identifica impreuna cu parintii acele comportamente problematice care apar ca urmare a lipsei unei abilitati -vezi fisa deabilitati sociale si emotionale

Comportamente problematice Abilitatea care lipsesteSmulge jucariile din mana copiilor Formularea unei cereri „te rog sa-mi dai” si de a-şi astepta

randulIntrerupe frecvent conversatia parintilor Aşteptarea randuluiLoveste copiii cand se infurie Exprimarea furiei prin cuvinte „ ma infurie cand faci...”Refuza sa dea jucariile sa se joace si alti copii Impartirea jucariilor cu alti copii.

O disciplinare eficienta incepe intotdeauna cu dezvoltarea unei relatii pozitive cu copilul. Nici o metoda nu functioneaza daca relatia parintelui cu copilul este deficitara. In acest sens primul pas pe care trebuie sa-l facem inainte de a ne propune ce sa modificam si cum sa modificam este sa definim si sa invatam cum sa construim o relatie pozitiva cu copilul.

I. Dezvoltarea unei relatii pozitive cu copilul

Copiii învata cel mai bine abilitati şi comportamente noi într-un mediu familial cald, predictibil şi securizant.Mai jos sunt prezentate cateva recomandari care ii vor ajuta pe părinţi sa dezvolte o relatie pozitiva cu copilul.

Petreceti timp impreuna!Petreceti timp de calitate cu copilul implicandu-va in jocurile lui. Daca nu aveti timp in momentul in care va solicita atentia incearca sa planificati cat mai curand posibil un moment pe care sa i-l dedici exclusiv lui. Stabileste in fiecare zi un moment dedicat copilului pe care sa-l numesti”timpul meu alocat special tie”. Incearcă in acel moment sa ii oferi


DRAFTcopilului toata atentia. Reaminteste-i copilului de fiecare data ca acest interval de timp este special alocat lui. Incearca sa te indeparteze de toate problemele si grijile zilnice si sa te centreze exclusiv pe ceea ce faci cu copilul. Daca iti suna telefonul, scuza-te de la persoana care te cauta spunandu-i ca acum nu poti vorbi deoarece este momentul dedicat copilului. Ai grija ca copilul sa auda acest lucru. In acesta maniera copiii se vor simti valororsi si vor sti ca parintii isi doresc sa petreaca timp si cu ei. Pentru parinti foarte ocupati care nu pot sa stabileasca in interval de timp fix pentru a-l petrece cu copilul este foarte util sa folositi un instrument copilul sa aiba posibilitatea sa vizualizeze momentele pe care mama i le-a acordat in fiecare zi.

Timpul meu special pentru tine

Orele luni marti miercuri joi vineri sambata duminica

15-16

16-17

17-18

18-19

19-20

20-21

Vorbiti cu copilul!• Adresati-va copilului pe un ton cald. In acesta maniera copilul invata sa se adreseze celolalti intr-un mod

politicos.• Discutati cu copilul si ascultati ceea ce va spune. Discutiile cu copilul reprezinta o buna oportunitatea pentru

el pentru a-si exersa limbajul si a-si dezvolta abilitatile de comunicare. In plus prin conversatie copiii invata sa se exprime si sa isi dezvolte ideile. Discutati cu copiii despre lucrurile care ii intereseaza. Puteti sa ii intrebati despre cum a fost ziua lor, sa ascultati diferse intamplari istorisite de ei. Aratati-va interesati de ceea ce copilul va povesteste. Puneti intrebari pe marginea lucrurilor povestite, cereti mai multe detalii etc.

• Impartasiti cu copiii propriile experiente. Prescolarii au nevoie sa exerseze si sa-si dezvolte abilitatile de ascultare activa la fel ca si cele de comunicare. Comunicati-le care au fost cele mai bune lucrui care vi s-au intamplat in ziua respectiva si alte lucruri care i-ar putea in teresa

Acordati atenţie individuală fiecărui copil• Dati copilului atentie. Sunt multe cai prin care puteti sa acordati copilului atentie in mod constructiv cum ar fi: un zambet, adresandu-i cateva cuvinte, privindu-l. Prin faptul ca ii acordati atentie ii comunicati copilului ca sunteti multumita de ceea ce face. Mai mult decat atat este posibil ca acest gen de atentie sa incurajeze copilul sa se comporte bine in situatii in care nu-l puteti sa-l laudati –de ex, cand este in grupul de prieteni, lauda dvs. ar putea sa-l stanjeneasca. In plus prescolarii adora sa fie priviti atunci cand fac ceva. Incercati sa conmentati si sa priviti copilul ori de cate ori se implica in activitati care sunt pe placul dumneavoastra. Momentul in care puteti face acest lucru este fie in timpul activitatii, fie la finalul ei.

• Implicati-va în activităţi distractive cu copiii (glume, jocuri). În aceste momente îi transmiteti copilului mesajul că el este suficient de important pentru ca o persoană adultă să petreacă timp cu el. Deoarece în multe momente din zi copiii sunt criticaţi ei au nevoie să ştie că în ciuda acestui fapt sunt persoane valoroase şi iubite de către ceilalţi în chiar dacă câteodată greşesc

• Pentru a fi cât mai eficiente întrebaţi copilul ce anume I-ar plăcea să faceţi şi negociaţi o activitat de comun acord; astfel copilul se va simţi cu adevărat important.

• Cunoaşterea intereselor fiecărui copil şi realizarea unor discuţii împreună cu el despre aceste preocupări• Participati la joc alături de copil

Exprimati-va afectiunea fata de copil (atingeri, îmbrăţişări)

• Fiti afectuosi. O alta cale de a ne manifesta interesul si grija fata de prescolar este de a le da foarte multe afectiune fizica: atingerea copilului, pupatul, tinutul de mana, jucatul cu parul, sau pur si simplu stand apropae de al. Acest lucru il face pe copil sa se simta in siguranta si confortabil in ceea ce priveste oferirea si primirea de afectiune de la cei apropiati. In plus afectiunea primita de la parinti il face pe copil sa se simta dorit si iubit.

• Manifestarea unor gesturi care exprimă afecţiunea faţă de copii (atingeri, îmbrăţişări)


DRAFT• Te iubesc! Este orice propozitie mai naturala sau necesara intre copil si parinte? In multe familii, aceste

cuvinte se spun cu usurinta. Dar, daca tu ai crescut si niciodata nu le-ai auzit, sa spui “ te iubesc” ti se poate parea oarecum nenatural. Daca membrii familiei tale au folosit afirmatiile de iubire pentru a controla sau manipula, te poti simti foarte inconfortabil in ceea ce priveste folosirea lor cu proprii copii. Multe familii ori nu comunica sentimentele de iubire de cele mai multe ori, sau le comunica intr-un mod neconstructiv. De multe ori aceasta propozitie era intotdeauna incarcata de asteptarile care le aveau pentru mine, de a face ceva. De cele mai multe ori cand parintii mei au spus “ te iubesc!” ei asteptau de la noi Si eu va iubesc!Asa ca aceasta propozitie apare mai degraba ca o solicitate decat ca o exprimare a ceea ce ei simteau in mod reala fata de noi.

• Ofeririti de zâmbete copiilor

Cum sa procedam daca nu putem sa ne exprimam afectiunea fata de copiii?

Cateva idei simpe te pot ajuta pentru a putea folosi in mod natural cuvintele care exprima iubirea.

Toti avem nevoie sa auzim afirmatii de iubire de la oamenii de care ne pasa. Poate fi usor sa presupui ca propriul tau copil stie ca tu il iubesti. Tu iti iubesti copilul si probabil ca faci foarte multe lucruri pentru el prin care iti exprimi iubirea. Asta este important!

A simti iubire pentru cineva nu este e acelasi lucru cu a o exprima si nici cu a face anumite lucruri din dragoste. Sentimentele de iubire si comportamen tele care rezulta pe baza acestor sentimente nu sunt cuvinte de iubire. Si acestea sunt foarte importante, de asemenea.

Incepeti cu pasi mici daca gasiti ca este foarte greu sa rostiti aceste cuvinte fie datorita faptului ca va sunt nefamiliare, sau fricii de respingere. Un parinte a marturisit ca a inceput sa practice pe cainele ei pantru cateva zile inainte de a o face cu copilul ei. Alta mama a inceput sa-si exprime iubirea fata de copiii, scriindu-le biletele pe care le ascundea in geanta cu pachetelul de mancare sau sub perna. Ambele au aratat ca raspunsul copiilor lor a fost puternic pozitiv iar a spune “te iubesc” a devenit un lucru mult mai usor de facut decat inainte.

Sa auzim aceaste cuvinte ceva mai mult. Nu unul din aceste lucrurile “ ti-am spus ca te iubesc in 1985, e OK?” Asta nu e ca mersul la dentist de doua ori pe an. Asa ca poate nu este inca usor sa spui chiar si cu practica si putin success. Poate auzind “te iubesc” chiar dai copiilor tai fiori -li se face pielea de gaina- aceasta este mai mult specifica varstei decat orice altceva si este mai putin posibil sa se intample daca nu o spui in fata lui ,cat tine casa a -V-a. Spune “te iubesc” oricum. Fa-o ca pe un dar pentru tine insati, comunica iubirea zilnic. Cel putin.

Fa-o simplu. Te iubesc este o propozitie completa. Noi nu avem nevoie sa legam sentimentele de persoana sau de compoatamentul persoanei. De fapt daca noi ne legam sentimentele de ceva ce alte personae au facut, “te iubesc” devine a propozitie iubirii conditinate

Iubire fara conditionare. “Te iubesc cand iti faci patul” sau “te iubesc cand esti politicos” sugereaza ca iubesti copilul datorita comportamentului sau realizarilor lui. De asemenea sugereaza ca nu ar exista iubire daca el nu ar face acel lucru (ex. daca ar fi nepoliticos sau nu si-ar face patul). Nu ti-ai iubi copilul in orice caz? Poti fi inca emotionata si fericita in ceea ce priveste comportamentul dar evita comunicarea ca sentimentele de dragoste fata de copilul tau exista datorita faptului ca el face ceea ce te multumeste pe tine.

Te iubesc! fara “DAR…” Folosirea lui “dar” in aceeasi propozitie cu “te iubesc”genereaza confuzie si are caracter manipulativ Daca ai nevoie adreseaza-te comportamentului copilului sau stabileste un set de limite. Dar, asta tine de gestionarea comportamentului copilului si nu de valoarea copilului sau sentimentele tale pentru el. In plus, din cauza modului in care creierul nostru proceseaza cuvintele pe care le auzim, daca folosesti inainte cuvantul “dar”, in mod automat anulezi ce ai spus inainte.( In alta ordine de idei, daca spui “te iubesc” dar in camera ta mizerie” tot ce retine copilul in final este “ incamera ta e mizerie”). Ca in exemplu precedent acest tip de propozitie sugereaza ca copilul este iubit doar conditionat.

Fara asteptari. Spui “te iubesc” deoarece doresti sa spui “te iubesc”. Spui deoarece tu simti ca o iubesti pe persoana cu care vorbesti. Spui pentru ca te simti bine sa o spui.“Te iubesc” este o afirmatie puternica si de foarte multe ori geneaza un raspuns de iubire de la cel ce-o primeste. Dar anexand o asteptare pentru un raspuns la afirmatia “te iubesc” este ca un “meci aranjat” atat pentru tine cat si pentru cealalta persoana. Daca asteptarea exista, copilul stie acest lucru. Daca el raspunde o face probabil pentru a evita vinovatia sau conflictul mai degraba decat un raspuns autentic. Asta iti doresti cu adevarat?

Daca copiii tai nu au invatat inca sa spuna “te iubesc”, este foarte bine sa le spui ca ai avea nevoie sa auzi cateodata aceste doua cuvinte. Apoi da-le ceva timp sa riste, sa practice si sa invete. Dar de departe cea mai buna lectie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire neconditionata.


DRAFT Ofera iubirea launtrica. Sa iubesti neconditionat este cel mai de pret dar pe care poti sa il faci unei alte persoane. Asta inseamna sa o iubesti ca pe tine insuti. De fapt, abilitatea de a iubi, de a aprecia si avea grija de tine este esentiala pentru sanatatea si relatiile de iubire.

Asa ca, uita-te in oglinda! Priveste-te in ochi. Spune “te iubesc”. Fara “dar”. Fara conditii prealabile. Spune tare. Spune cat mai mult posibil. Intelege ce spui.

Asta nu înseamnă că câteodată nu ne mai şi certăm.”), critică comportamentul şi nu persoana şi îşi ţine promisiunile faţă de copil. Copiii cu ataşament isecurizant devin foarte vulnerabili în momentele în care cineva s-ar putea să-I dezamăgească, să-I mintă, să nu-şi ţină promisiunea sau să-I jignească. Prin urmare adultul trebuie să folosească aceste momente pentru a-I cultiva ciopilului un mod de gândire sănătos (ex. Câteodată unii oameni ne supără, ne dezamăgesc, chiar şi prietenii, dar asta nu înseamnă că nu ne mai iubesc. De multe ori şi noi rănim pe cineva şi nu ne dăm seama. Este firesc, este uman).

Exercitiu-joc de rol - exprimare verbala a afectiunii- exprimare nonverbala a afectiunii

II. Cum se comunică eficient cu copilul

De cele mai multe ori nu ne este foarte usor sa aratam copiilor cum ne simtim sau ce asteptam de la ei. Cateva sugestii va vor ajuta sa comunicati eficient cu copilul.

1. Dati instructiuni clare si logice.De ce mai multe ori copiii pot sa urmeze una sau doua instructiuni date in acelasi timp.Parintii ar trebui:

Sa foloseasca cuvinte pe care copilul poate sa le inteleaga cand da instructiuni sau prezinta sarcinile. Sa pecizeze clar ce asteapta de la copil Sa evite sa dea mai multe sarcini in acelasi timp.De exemplu: In loc de “ Fa-ti curatenie in camera!” incercati “ ridica-ti hainele de pe podea si pune-le in cos, apoi pune-ti jocul video in camera de zi sub televizor”

2. Ascultati copilulParinti ar trebui:

Sa asculte copilul cand acesta ii povesteste despre ceea ce-i place, despre preocuparile sau problemele lui Sa nu intrerupa conversatia Sa ofere copilului posibilitatea de a sti ca punctul lui de vedere, ideile si povestirile sale sunt importante. Sa incurajeze copilul sa-si exprime emotiile.

3. Asezati-va la nivelul copilului.Parintii comunica mult mai eficient cu copilul cand ei vorbesc de la acelasi nivel.Parintii ar trebui:

Sa se pozitioneze la nivelul copilului (capul parintelui sa fie la acelasi nivel cu al copilului) Sa stabileasca contactul visual cu copilul Sa tina copilul in brate sau pe genunchi

4. Faceti diferenta intre persoana copilului si comportamentul lui. Amintiti-va ca scopul identificarii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sa isi imbunatateasca comportamentul. Evitati blamarea copilului si va centrati pe corectarea comportamentului.

Fii clar cu copilul tau in ceea ce priveste: Comportamentul cu care nu esti de accord Comportamentul care este impotriva regulilor familiei Numeste comportamentul pe care doresti sa-l faca in locul comportamentului neportivit.De exemplu: Parintii pot spune “ spala-ti fata cu apa!” in loc de “esti murdar!”

5. Observati-va limbajul corpului


DRAFTCercetarile arata ca modul in care o persoana arata si actioneaza transmite mai multe informatii decat ceea ce a spus.Limbajul nonverbal include:

Expresiile faciale Gesturile si pozitia corpului Tonul vocii Miscarea corpului.

Comportamentul nonverbal dispune de o mare forta. Prin actiunile lor, parintii pot comunica copiilor lor ca ei sunt crescuti si educati cu dragoste.

III. Cum se incurajează dezvoltarea încrederii in sine

Orice moment în care vreau să îl învăţ pe copil un comportament este bine să înceapă cu ce ştie deja copilul, care sunt resursele lui mentale, sociale sau emoţionale în acel moment. Dezvoltarea încrederii în sine a copilului este baza oricărui proces de învăţare şi mai ales a învăţării de comportamente. Când vă propuneţi ca părinte să îl învăţaţi pe copilul d-voastră un comportament gândiţi-vă în primul rând la modul în care vorbiţi cu copilul şi ce mesaje îi trasmiteţi copilului. Cum puteţi face acest lucru ?

o Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. « Bravo ! Ai reuşit !» o Prin atenţia acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situaţiei. “Apeciez modul în care

ai rezolvat …” o Prin acceptarea diferenţelor individuale – fiecare copil învaţă diferit un comportament şi reacţionează diferit

într-o situaţie. “Mă bucur când tu …” o Prin încrederea zilnică pe care i-o acordaţi. o Prin aşteptări realiste faţă de copil, aşteptări adaptate nevoilor şi potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt

mândru/ă când …” o Prin evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. “Pentru mine eşti special!”

IV. Cum se încurajeaza comportamentele dezirabile

Încurajarea unui comportament creste şansele ca ale comportament să se manifeste din nou. Iata cateva idei care pot fi folositoare în încurajarea copilului atunci cand se comporta adecvat.

Mai jos vă prezentăm câteva sugestii de activităţi pe care le puteţi face cu copilul d-voastră şi care au ca şi consecinţe dezvoltarea şi menţinerea comportamentelor pozitive/dezirabile

Sugestii pentru trainer:- aminteste-le părinţilor ca încurajarea comportamentului dezirabil imediat dupa manifestare, creste sansa reaparitiei acestuia;

- amintiti-le parintilor ca acele comportamente care nu primesc atentie tind sa se stinga si sa dispara din repetoriul comportamental al copilului. In general suntem tentati sa ne centram si sa acordam mai multa atentie comportamentelor neadecvate din dorinta de a le rezolva si de a le face sa dispara si sa ignoram copilul atunci cand se comporta adecvat considerand ca este firesc sa se intample asa. Efectul obtinut este contrar asteptarilor noastre. Tind sa se repete comportamentele neadecvate deoarece ele primesc cea mai mare atentie din partea nostra si sa dispara cele adecvate deoarece de cele mai multe ori le ignoram.

Cum laudam copilulLaudati specific copilul. Copiiilor le place sa fie laudati. Remarca cand copilul tau se comporta bine si arata-i copilului ca iti place ceea ce face si ca apreciezi eforturile lui. Lauda ar putea fi fie o simpla probare” ai lucrat foarte ingrijit. Este foarte frumos!” sau o propozitie prin care sa descrii exact ceea ce iti place” multumesc ca te-ai jucat in linişte cat timp am vorbit eu la telefon”. Incercati sa evitati remarcile care aduc in dicutie comportamentele nepotrivite ale copilului” este foarte bine sa va vad jucandu-va in liniste, fara sa va bateti. Lauda specifica este eficienta atunci cand aproba sau incurajeaza un comportament care va place.Autenticitatea şi entuziasmul în exprimarea verbala sunt foarte importante.Parintii ar trebui:

Sa aplaude cand copilul face progrese sau reuseste sa faca ceva.

Sa laude efortul copilului de a incerca sa faca un lucru nou sau de a avea o noua experienta , in ciuda rezultatului.

Oferiti copiilor posibilitatea de a sti ca sunteti mandri de talentele, interesele si eforturile lorDe exemplu: “ai facut un castel minunat” sau “ sunt atat de mandra de tine ca esti interesata sa joci fotbal in echipa scolii

Exercitiu:Sa învatam sa ne laudam copiii!


DRAFTMentionati trei comportamente pe care ati dori sa le cresteti frecventa si formulaţi pentru fiecare cate o afirmatie prin care sa laudati specific comportamentul copilului.

Cum ii acordam atentieEste foarte important sa ii acordam copilului atentie atunci cand se comporta bine. Modul in care putem face asta este extrem de variat:

o Gesturi: zâmbete, îmbraţişari,tinut in brate, ţinut de mânao Cuvinte: adresarea de intrebari despre ceea ce face, o Implicare in jocul lui, desfasurarea unor activitati preferate de copil

o Modul in care este ascultat: este privit in timp ce vorbeste, i se cer lamuriri suplimentare despre lucrurile care le spune, este lasat sa vorbeasca despre lucrurile care-i fac placere.

o Se tine cont de preferintele si dorintele lui.

Exercitiu: Identificaţi comportamentele copilului la care le acordaţi mai multă atenţie, completând tabelul de mai jos:

Când şi pentru ce îl laud, frecvenţa Când şi pentru ce îl critic, cert, frecvenţa

TEMĂ DE CASĂ: Observaţi propriul comportament, când vorbesc cu copilul şi ce îi spun

Exercitiu:Gesturi prin care acordam atentie!


DRAFT

Ce ativitati ar putea fi de interes pentru copilImplicarea copilului în activitati de interes pentru el reprezinta o buna oportunitate pentru a+si exersa abilitatile. Un mediu familial sigur, cu o oferta bogata în activitati/ lucruri de explorat, stimuleaza dezvoltarea copilului şi il tine ocupat. Un copil prescolar are nevoie de un mediu saturat de activitati care sa+i permita sa se dezvolte armonios. Televizorul care in multe familii eate cea mai accesibila jucarie trebuzie sa fie inlocuit de activitati care sa satisfaca nevoielş de deyvoltare ale copilului.Exemple de activitati:Practice -pentru dezvoltarea abilitatilor motrice fine: desen, pictura, modelaj, colaj, origami(impaturirea hartiei), confectionare de obiecte, insirat margele, ales boabe de orez, puzzle.Sportive, de miscare- pentru dezvoltarea abilitatilor grosiere: jocuri cu mingea, curse cu obstacole. Balet, dans sportiv, gimnastica, patinaj etcJocuri de echipa: „Nu te supara frate”

Exercitiu:Sugestii pentru activitati cu copii.

III. Cum pot facilita învatarea de noi

Fa o lista cu gesturile pe care le-ai putea face pentru a-i arata copilului ca ii acorzi atentie:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Ganditi-va la cateva activitati pe care copilul dvs. le-ar considera amuzante. Consultati-va si cu ceilalti parinti din gup.Aveti in vedere atat activitati ce pot fi facute in casa, cat si activitati realizate in afara casei (in curte/ gradina, in cartier, parc, la munte, etc.)

Activitati de interiorActivitati in aer liber

AAAAAAAA


DRAFTcomportamente şi abilitati

Cum sa contruiţi un context pozitiv de invatare?

o Oferiti copilului un bun exemplu. Noi toti invatam privind la ceilalti. Pentru a invata un copil o abilitate sau un comportament nou, ofera-i posibilitatea sa observe. Descrie copilului ce faci, si lasa copilul sa copieze ceea ce ai facut. Ofera-i copilului ajutor la inceput dar incurajeaja-l sa incerec singur apoi. Incurajeaza si lauda copilul initial pentru orice initiativa de a face singur comportamentul respectiv ulterior pentru momentele cand il face bine. Nu va asteptati ca un copil sa respecte regulile case daca nimeni nu le repecta. De exemplu nu va puteti astepta ca un copil sa se adreseze cu o voce scazuta” de interior” daca dvs. Tipati foarte mult. Oferiti-le un bun exemplu si aratati copiilor cum sa se compoarte.

o Folositi invatarea incidentala (intamplatoare). A-i raspunde copilului la intrebari nu inseamna ca il ajutati sa isi dezvolte limbajul sau modul de a gandi. Arata-i copilului cum sa gandeasca. „acesta este un puzzle foarte greu nu-i asa? Unde crezi ca merge piesa asta? Uita-te bine sa vezi unde am putea sa punem acesta piesa sa completam imaginea”. Laudati copilul dupa ce a terminat problema de rezolvat. De exemplu cand vrei sa inveti copilul culorile il intrebi „Ce culoare crezi ca e asta? Da, este roşu! Ce altceva din camera mai este roşu? Acest tip de invaţare poate fi extrem de distractiva pentru copil.

o Cereti, spuneti, faceti este o metoda foarte eficienta de a ajuta copilul sa faca lucruri pentru ei insisi, sa devina independent. Este recomnadat sa o folositi cand copilul invata o abilitate noua” sa se imbrace, sa se spele, sa se spele pe dinti, sa se pregateasca de plecare. Cand un comportament sau o abilitate este prea lunga sau dificila, impartiti-o pe mai multe secvente de comportament si invatati copiii sa o faca pe pasi mici. Puteti folosi trei indicatori:

intrebati copilul care este primul pas” care este primul lucru pe care trebuie sa il faci cand te speli pe dinti? Spuneti: daca copilul nu a dat un raspuns ii spuneti calm ce trebuie sa faca ”prima data punem pasta pe periuta de dinti. Acum imi vei arata cum iti speli dintii.” Faceti : daca copilul nu reuseste sa faca, acordati-i ajutor intr-o masura in care sa-i permita apoi sa faca lucrurile singur. De exemplu, deschideti pasta de dinti si i-a dati copilului in mana. Puneti mainile peste mainile copilului si indrumati-l in ceea ce are de facut. Retrageti ajutorul in momentul in care copilul isi pune pasta pe periuta si lasati-l sa-si duca treaba la bun sfarsit. Laudati copilul pentru cooperare si pentru fiecare pas facut cu succes. Repatarea a ceea ce copilul spune sau face este o buna cale de a-i incuraja. „este foarte bine! Noi am pus pasta pe periuta de dinti” sau „ bravo, ti-ai periat foarte bine dintii”. Dupa ce copilul a invatat abilitatea foloseste lauda mai rar. Repetati cu copilul procesul pentru fiecare pas :punem pasta pe periuta, periam dintii, clatim gura si am terminat.

o Laudati cooperarea si succesul. Laudati copilul pentru cooperare si pentru fiecare pas facut cu succes. Repatarea a ceea ce copilul spune sau face este o buna cale de a-l incuraja. „Este foarte bine! Noi am pus pasta pe periuta de dinti” sau „ bravo, ti-ai periat foarte bine dintii”. Dupa ce copilul a invatat abilitatea foloseste lauda mai rar. Repetati cu copilul procesul pentru fiecare pas: punem pasta pe periuta, periam dintii, clatim gura si am terminat.

o Repetati tehnica „ cereti, spuneti, faceti” pentru fiecare secventa de comportament. De exemplucand copilul invata sa se spele pe dinti se repeta metoda pentru toate secventele comportamentale: se pune pasta pe periuta, se periaya dintii, se clateste gura etc.

o Folositi carduri de monitorizarea a comportamentelor. Uneori copiii au nevoie de a motivatie mai mare pentru a schimba un comportament, a exersa o abilitate sau a se implica intr-o sarcina. Cardurile comportamentale reprezinta o strategie foarte eficienta care motiveaza copilul mult mai bine, ii ararta ca ii recunoasteti si apreciati eforturile. Stabiliti un card impreuna si aplicati fete zambitoare, puncte pentru anumite sarcini sau comportamente (de ex sa mearga la culcare la ora stabilita, sa stea in patul sau toata noaptea). Copilul poate transforma punctele obtinute intr-o recompensa. Hotarati impreuna ce doreste sa primeasca- un mic tratament special (o bautura preferata, mancarea preferata, prajitura preferata) sau o activitate distractiva. Daca sarcina care o are de indeplinit devine cat mai usor de realizat de catre copii schimbati modalitatea de punctare, facand-o mai dificil de realizat.

Exemplu de card comportamental

Cardul meu cu fete fericite pentru cand dorm singur in pat, toata noaptea Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6 Ziua 7

Tema de casa


DRAFTPentru a conştientiza mai des calităţile copilului d-voastră vă propunem un mic exerciţiu. Realizaţi un calendar sau o agendă în care pe o perioadă pe 7 zile notaţi calităţile, comportamentele, aspectele positive sau lucrurile pe care le le observaţi la copilul d-voastră! Acest exerciţiu vă va ajuta să observaţi acele comportamente pozitive pe care uneori le ignorăm sau le uităm când ne gândim la copilul nostru. Veţi constata după acest exerciţiu cât de multe lucruri grozave face sau ştie copilul d-voastră !

Zilele saptamanii Aspectele pozitive in comportamentul copilului

lunimartimiercuriJoi vineri

sambata

Sau TEMĂ DE CASĂ: Observaţi propriul comportament când vorbiti cu copilul şi ce îi spuneti


DRAFTSEDINŢA 3-4

CE SUNT COMPORTAMENTELE PROBLEMATICE

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla:

Care sunt factorii care influenteaza comportamentul Ce este un comportament problematic; Care sunt cauzele comportamentului problematic in prescolaritate

Cum influenteaza propriile ganduri şi credinte felul în care reactionam la comportamentul copilului;

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:- vor sti ce sunt comportamentele problematice;- vor cunoaste factorii care influenteaza comportamentul copilului

- vor face distinctia între comportamentul copilului şi propriile interpretari legate de situatia respectiva;

I. Ce înseamnă comportament problematic

II. Identificarea unor convingeri preexistente de bază ale părinţilor privind comportamentele copiilorFiecare părinte îşi formează o părere despre comportamentul copilului adică îşi reprezintă la nivel mental problemele care apar în relaţia cu copilul reprezentare care le va ghida relaţionarea cu acesta. În 1989 Leventhal şi colaboratorii săi dezvoltă modelul cognitiv al bolii, model care poate fi adaptat şi la dificultăţile din relaţia copil-părinte. Acesta subliniază importanţa reprezentării mentale a bolii în adaptarea la o problemă, dar şi în prevenirea acesteia. Convingerile despre problemă pot fi organizate în cinci dimensiuni: identitate, cauzalitate, evoluţie, consecinţe, curabilitate (Figura Nr. 2). Cercetările realizate în domeniu atestă faptul că reprezentarea cognitivă a problemei este un predictor semnificativ al ameliorării lor. Aceaste convingeri pe care părinţii le au despre problemele copiilor au un impact major asupra modului în care îl privesc pe copil şi a metodelor de disciplinare pe care le aplică. De asemenea, cu cât reprezentarea mentală este mai apropiată de adevăr cu atât intervenţia este mai eficientă.

EXERCIŢIU: Pentru a putea identifica convingerile părinţilor referitoare la comportamentul copiilor ei vor primi următoarele fişe pe care le vor completa urmând ca apoi să fie discutate şi reformulate după ce ei vor primi informaţii acurate despre comportamentul copiilor.


DRAFTFigura nr. 2

IDENTITATE: recunoaşterea semnelor, simptomelor, a numelui problemei Ex. Cum mi-am dat seama că un copilul are o problemă de comportament

CAUZALITATE: percepţia posibililor factorilor care au declanşat boala Ex. Cum a apărut problema de comportament? Seamănă cu tatăl l lui.

EVOLUŢIE: percepţia duratei problemei Ex. Cât va dura această problemă?

CONSECINŢE: percepţia efectelor bolii în plan fizic, social, economic şi emoţional

Ex. Din cauza problemei de comportament a copilului nu mai putem pleca în concediu

CURABILITATE: percepţia gradului în care problema este vindecabilă şi controlabilă Ex. Nu cred că se poate rezolva, aşa este el


DRAFTDE CRED CĂ ARE COPILUL MEU O PROBLEMĂ ?.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

DIN CE CAUZĂ CRED CĂ A APĂRUT PROBLEMA ?.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

CÂT CONSIDER CĂ VA DURA ACEASTĂ PROBLEMĂ?.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

CUM CRED CĂ NE-A AFECTAT PROBLEMA COPILULUI VIAŢA PERSONALĂ, DE CUPLU, FAMILIALĂ, PROFESIONALĂ?.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

CREDEŢI CĂ SE VA REZOLVA PROBLEMA DIN RELAŢIA CU COPILUL?.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


DRAFTInformatii trainerPentru a putea oferi părinţilor informaţii cât mai acurate despre comportamentul copiilor vom prezenta în continuare factorii care intervin în procesul de dezvoltare în perioada preşcolară.

IV. Resemnificarea comportamentului copilului: factorii care influenţează comportamentul copilului – factorii genetici

EXERCIŢIU: părinţii vor primii fiecare o foaie de hârtie colorată, iar apoi li se vor da următoarele instrucţiuni: „închideţi ochii, indoiţi foaia în două, rupeţi colţul din dreapta sus, îndoiţi foaia pe diagonală, rupeţi coltul de jos, îndoiţi foaia la mijloc, rupeţi foaia la miloc, deschideţi ochii, despăturiţi foaia”. Sarcina lor este de a urma instrucţiunile fără a pune întrebări, până la capăt. Discuţii: La sfârşit se va discuta motivul pentru care foile au fost diferite: oamenii sunt diferiţi, fiecare este unic din punct de vedere fizic şi psihic; deşi s-a transmis acelaşi mesaj pentru toată lumea, fiecare a înţeles altceva şi a avut un alt comportament; la fel se întâmplă şi cu copiii.

A. CU CE SE NAŞTE COPILUL?- rolul factorilor gentici

Adesea observăm că doi copii care fac parte din aceeaşi familie pot fi foarte diferiţi unul faţa de altul, unul să fie foarte sociabil, iar celălalt mai retras. Uneori părinţii sunt îngrijoraţi de aceste comportamente şi ar vrea să modifice anumite trăsături ale copilului, să-l facă de exemplu mai curajos sau să nu se mai sperie aşa uşor şi ajung chiar să certe sau să pedepsească copilul pentru că este aşa (ex. Vreau să stai şi tu o dată liniştit pe scaun). În astfel de situaţii părinţii trebuie să înveţe să diferenţieze între o posibilă problemă şi temperamentul copilului. Fiecare copil moşteneşte de la părinţi un bagaj genetic unic care constituie baza dezvoltării fizice de mai târziu; tot ea este responsabilă şi de diferenţele care apar în tendinţa oamenilor de a se comporta într-un anumit fel, adică de tipul de temperament pe care îl avem. La ora actuală, literatura de specialitate prezintă două dimnesiuni ale temperamentului ca fiind relevante din punctul de vedere al dezvoltării psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat, reactivitatea emoţională ridicată-scăzută; aceste tipuri de temperament se manifestă prin comportamente specifice, în orice situaţie, fiind constante pe parcursul vieţii. Dacă un părinte remarcă un comportament la copil „plânge prea uşor” sau este „hiperactiv”, comportamentul este expresia unui tip de temperament, iar părintele nu ştie acest lucru şi vrea să îl modifice, el va avea doar efecte negative: - sentimente de vinovăţie la copil deoarece el nu poate schimba ceea ce ţine de biologic, apariţia unor problme de depresie pentru că nu corespunde aşteptărilor părinţilor- sentimente de frustrare şi nepuţinţă la părinte


DRAFT

E important ca părintele să înveţe despre tipurile de temperament şi modul de manifestare a acestora pentru ca să ţină cont în disciplinare de particularităţile copilului. Copilul are nevoie să se simte acceptat şi iubit indiferent de temperamentul lui, sociabil sau inhibat. În acest sens părintele trebuie:

să identifice tipul de temperament al copilului să înţeleagă că un temperament nu este bun sau rău, fiecare tip de temperament are avantaje şi dezavantaje să găsească aspecte pozitive-avantaje ale temperamentului copilului (ex. Un copil hiperactiv are foartă multă energie) să evite compararea fraţilor pe baza caracteristicilor de temperament; fiecare copil e unic şi valoros în felul său; comporarea este una dintre sursele stimei de sine scăzute la copii; dacă îi spun unui copil „tu de ce nu eşti aşa de rapid ca fratele tău” el se va simţi în permanenţă inferior, va fi trist pentru că nu poate fi aşa şi asta înseamnă că nu se ridică la aşeptările părintelui, aprecierile se fac diferenţiat; mesajul părinţilor către copii trebie să fie „fiecare e unic şi special”; dacă un copil vine şi spune „aşa că eu sint cel mai rapid” răspunsul părintelui trebuie să fie legat de faptul că fiecare face cum poate, fiecare a făcut bine în felul lui pentru că oamenii sunt diferiţi. De obicei copiii se compară pentru au fost comparaţi şi din nevoia de a ieşi în evidenţă sau de a obţine atenţie, aprecieri. Acesta este însă un comportament nesănătos care nu trebuie încurajat, adică să i se răspundă copilului, da „tu ai făcut mai frumos decât Ioana” pentru că atunci îl învăţăm să se compare cu alţii şi să îşi aprecieze performanţa în funcţie de performanţa celorlalţi. Să identifice modul în care trebuie să îşi adapteze metodele de disciplinare în funcţie de această dimensiune a temperamentului

1) TEMPERAMENTUL INHIBAT vs DEZINHIBAT

O dimensiune importantă a temperamentului se referă la tendinţa copilului de a evita sau interacţiona cu persoane nefamilare, obiecte şi situaţii necunoscute, fiind denumit temperament inhibat şi dezinhibat.

Tabelul Nr. 4

TEMPERAMENTUL INHIBAT TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT

comportamente vigilente atunci când sunt confruntaţi cu ceva nou, manifestând emoţii negative şi comportamente motrice asociate cu starea de îngheţare sau de fugă

nu se apropie de persoane nefamiliare manifestă puţine iniţiative spontane de

a interacţiona în situaţii nefamiliare sunt percepuţi de familie şi prieteni ca

fiind mai „fricoşi” sau „timizi” au un ritm cardicat mai ridicat şi stabil o amplitudine EMG ridicată la un activare EEG la nivelul lobului frontal

drept activare mai mare la nivelul amigdalei

drepte şi stângi la situaţii noi

abodează situaţiile noi cu încredere, manifestând afectivitate pozitivă şi comportamente de explorare a mediului (ex. zâmbesc şi vocalizează ca răspuns la o stimulare socială

manifestă tendinţa spre impulsivitate o frecvenţă ridicată de abordare a

stimulilor noi socialbilitate ridicată un nivel scăzut al fricii activare EEG la nivelul lobului frontal

stâng

Fox şi colab., 2001; Schwartz, 2003

Acestea sunt însoţite de diferenţe fiziologice semnificative cum ar fi rata bătăilor inimii, dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive, tensiune la nivelul corzilor vocale atunci când vorbeşte sub stres moderat, nivelul de cortizol din salivă şi ele persisită până la vârsta adultă (Schwartz, 2003). Copiii diferă şi din punctul de vedere al pragului stimulării senzoriale şi auditive, ceea ce înseamnă că unui copil poate să îi placă un nivel de stimulare şi pentru altul să provoace reacţii aversive. Acest lucru ne ajută să înţelegem mai bine diferenţele între fraţi; de exemplu, tendinţa părinţilor este de multe ori de a aplica aceeaşi metodă de


DRAFTdisciplinare cu toţi copiii (ex. Să le punem muzică pentru că le face plăcere); poate unuia îi place să asculte muzica mai tare în timp ce celălalt este speriat de sunete puternice.

Dacă părintele îşi identifică copilul ca având această dimensiune este important să adapteze mediul şi să ajusteze comportamentul în funcţie de nevoile copilului: să îi vorbească copilului pe un ton mai cald; un ton autoritar şi ridicat îl inhibă să ii ofere copilului un mediu care să fie adaptat nevoilor lui senzorial (ex. Cu mai mult sau mai

puţin zgomot)

La 10 luni copiii cu activare EEG la nivelul lobului frontal drept au plâns mai mult când au fost separaţi de mame decât copiii cu activare EEG la nivelul lobului frontal stâng (Fox şi Henderson, 1999, apud Davidson şi Fox, 1989). Aceste diferenţe se menţin şi la adulţi; de exemplu, în urma vizionării unui film, cei cu activare EEG la nivelul lobului frontal stâng l-au evaluat ca fiind pozitiv într-un procent mai mare faţă de ceilalţi (Fox şi Henderson, 1999, apud Tomarken şi colab., 1990). Uneori părinţii nu înţeleg reacţiile copiilor şi îi ceartă „acuma de ce plângi aşa de tare că nu s-a întâmplat nimic”. Cercetările ne arată însă că intensitate este determinată şi de reactivitatea emoţională.

Dacă părintele identifică aceasti dimensiune a temperamentului e impotant să

Cercetările arată că aceeaşi metodă de disciplinare are efecte diferite la copii cu temperamente diferite; la cei cu temperament inhibat comportamentul ferm are efcte negative faţă de cei cu temperament dezinhibat care au nevoie de reguli clare, mai stricte, fermitate şi stabilirea unei legături cu apropiate cu copilul este esenţial în prevenirea comportamentelor de externalizare. (Maccoby, 2000 apud Bates, 1998). Aceste două tipuri de temperament reprezintă factori de risc pentru apariţia diferenţiată a unui tip de simptomatologie: temperamentul dezinhibat, în prezenţa unor carcteristici de mediu se asociază cu probleme de externalizare, comportamente impulsive, agresive, iar temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariţia anxietăţii şi depresiei (Schwartz, 2003; Fox şi colab., 2001).

Trainingul părinţilor trebuie să conţină activităţi şi teme de casă pentru părinţi în care ei observă şi monitorizează comportamentul copilul într-o situaţi de joc.

REACTIVITATE EMOŢIONALĂ RIDICATĂ vs SCĂZUTĂUn rol important îl are reactivitatea emoţională a copilului, reactivitate care este determinată la nivel biologic. Reactivitatea emoţională e definită intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoană răspunde emoţinal la stimulii din jur. Copiii cu o reactivitate emoţională ridicată manifestă o reactivitate ridicacă a sistemului nervos simpatic. În aceeaşi situaţie, doi copii pot reacţiona sub aspectul intensităţii emoţiei în mod diferit. Copiii cu reacţii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-şi regla emoţia. De exemplu, la o serbare de Crăciun organizată la grădiniţă, unii copii sunt mai emoţionaţi decât alţii şi îşi uită poezia sau încep să plângă, în timp ce alţii nu au emoţii aşa mari. Cei care au reacţii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-şi inhiba un comportament atunci când li se cere; de exemplu, un copil cu o reactivitatea emoţională mai ridicată va depune un efort mai mare pentru a amâna activitatea preferată (ex. Mai întâi adunăm jucăriile de pe jos şi abia apoi pictăm). Copiii cu reactivitate emoţională mai scăzută îşi pot focaliza mai bine atenţia pe o sarcină şi sunt mai greu de distras într-o situaţie; aceştia se vor conforma mai uşor cererilor adultului şi vor ridica un efort mai mic în disciplinare. Copiii care au dificultăţi în a-şi inhiba unele comportamente sunt mai predispuşi spre a dezvolta probleme de comportament şi a avea dificultăţi în relaţiile sociale. Aceşti copii au nevoie de un efort mai mare număr mai mare de repetări ale regulilor pentru a le interioriza.

Cercetările arată că există şi continuiţăţi, dar şi discontinuităţi în ceea ce priveşte formele extreme ale temperamentului. Rezultatele unui studiu realizat de Kagan şi Snidman (1991) pentru a identifica predictorii inhibiţiei comportamentale la copii de 4 luni care manifestau reacţii reacţii motorii ridicate sau scăzute şi emoţionalitate negativă la apariţia unor stimului vizuali şi auditivi noi. - O treime din copiii inhibaţi la 4 luni au manifestat inhibiţia la la 14 sau 21 de luni- 46% din copiii care au fost clasificaţi ca fiind ca având o RE ridicată la 4 luni au fost inhibaţi la 4,6 ani


DRAFT- 10% din copiii cu RE scăzută au fost clasificaţi inhibaţi- 13% din copiii cu RE ridicactă la 4,6 ani au fost în permanenţă inhibaţi la fiecare evaluare- 67% din copiii cu RE scăzut şi 27% din copiii cu RE ridicată au fost clasificaţi ca fiind dezinhibaţi Într-un studiu similar realizat de Fox şi Henderson (1999) se observă o mai mare continuitate a temperamentului dezinhibat (47%) faţă de temperamentul inhibat (27%). Acest lucru înseamnă că temperamentul este moderat de acţiunea factorilor de mediu; de exemplu copiii cu RE negativă ridicată care au continuat să fie aşa au fost crescuţi acasă, iar cei la care au apărut modificări au fost ei care au frecventat grădiniţa. De asemenea, valorile culturale au un impact major; Chen (1998) a cerut unor părinţi din China şi Canada să evalueze în ce măsură timiditatea şi inhibiţia sunt trăsături pozitive ale personalităţii copilului. Rezultatele arată că părinţii chinezi au evalut-o ca pe ceva pozitiv, iar cei canadieni, negativ. Acest lucru se reflectă şi în numărul de copii care manifestă inhibiţia în cele două culturi, China având un număr mult mai mare.

Aceste tipuri de temperament se combină ceea ce duce la o varietate în comportamentele copiilor. Fiind trăsături de temperament înseamnă că se manifestă la fel în orice context şi moment al zilei, adică nu este un comportament trecător; în acest sens e important să identificăm care dintre comportamentele copiilor au o bază genetică acentuată pentru a şti cum să reacţionăm. În tabelul de mai jos sunt prezentate trăsăturile de temperament, comportamentele copiilor şi recomandări pentru părinţi.


DRAFTTabelul Nr. 5

Tip de temperament

Caracteristici pozitive

Comportamente dificile

Ce puteţi face

Nivel ridicat de activare

Energetic,viguros. Investighează mediul. Rămâne activ chiar şi în situaţii plictisitoare.

Neliniştit, foarte activ. Se comportă impulsiv şi este uşor de distras.

Anticipaţi comportamentele de hiperactivitate şi luaţi măsuri de protecţie dacă e cazul. Practicaţi distragerea atenţiei. Oferiţi copiilor oportunităţi de a-şi descărca energia prin sport sau locuri de joacă special amenajate.

Nivel scăzut de activare

Rareori produce dificultăţi în cadrul unor activităţi

Lentoare în realizarea sarcinilor; este numit de multe ori “leneş”. Lasă impresia de somnolenţă.

Oferiţi timp în plus pentru terminarea unor sarcini. Daţi sarcini realiste din punctul de vedere al timpului necesar efectuării lor. Evitaţi criticismul faţă de această trăsătură.

Regularitate scăzută

Este rareori deranjat de modificările care apar in rutina zilnică.

Manifestă un tipar impredictibil în ceea ce priveşte mâncatul, dormitul şi mersul la toaletă.

Identificaţi pe cât posibil o regularitate în comportamentul copilului şi ţineţi cont de ea. Evitaţi să forţaţi copilul să mănânce sau să doramă dacă el nu este pregătit; introduceţi rutine pentru ora mesei şi înainte de culcare.

Retragere iniţială

Manifestă precauţie în situaţii riscante.

Respinge persoanele noi şi refuză mâncare sau obiecte. Se “agaţă” de adult şi acceptă cu dificultate schimbarea

Introduceţi lucrurile noi în mod treptat, vorbiţi despre ele înainte şi lăsaţi copilul să se adapteze în ritmul lui.

Adaptabilitate scăzută

Probabilitate mică de a fi afectat de influenţe negative.

Dificultăţi în a se adapta la schimbare sau la momentele de tranziţie de la o activitate la alta. Îi ia mult timp să se adapteze.

Stabiliţi un program zilnic predictibil. Evitaţi schimbările inutile şi pregătiţi copilul înainte dacă acestea sunt inerente. Expuneţi copilul treptat la o schimbare şi pentru momente scurte de timp.

Intensitate ridicată

Copilul îşi exprimă în permanenţă nevoile faţă de adult

Mai degrabă plânge în loc să vorbească. Intensitatea reacţiei este adesea confundată cu intensitatea dorinţei.

Învăţaţi să fiţi toleranţi. Modelaţi răspunsuri adecvate, daţi copilului feedback şi oferiţi alternative.

Dispoziţie negativă

Datorită acestei dispoziţii părinţii au tendinţa de a se implica mai mult în viaţa copilului

Pare adesea “cu toane”, se plânge mult, pare foarte serios şi manifestă rareori bucurie în timpul acţiunilor sau activităţilor. Părinţii pot supraestima nemulţumirile copilului.

Înţelegeţi că aceasta este o dispoziţie de temperament; nu este vina dumneavoastră şi nici a copilului. Modificaţi cerinţele care aţi observat că îi intensifică starea negativă. Încurajaţi răspunsurile pozitive ale copilului.

Neatenţie şi distractibilitate

Copilul poate fi liniştit şi calmat foarte uşor.

Nu ascultă. Are dificultăţi de concentrare. Este uşor de distras din sarcină şi are nevoie să i se reamintească în permanenţă ce are de făcut.

Formulaţi sarcini, cereri, instrucţiuni, scurte şi simple. Eliminaţi pe cât posibil elementele disctractoare din mediu.Folosiţi tehnici eficiente de comunicare cu el: adresaţi-vă pe nume, stabiliţi contactul vizual şi sumarizaţi lucrurile discutate.Oferiţi copilului pauze frecvente. Atunci când este cazul, redirecţionaţi comportamentul copilului fără a vă simţi ruşinaţi sau furioşi. Lăudaţi copilul pentru persistenţa în sarcină şi finalizarea acesteia.

Prag senzorial Abilitate ridicată de Reacţii exagerate Reduceţi nivelul de stimulare.


DRAFT

scăzut

a identifica schimbările din mediu şi a nuanţelor în sentimentele şi gândurile celorlalţi.

chiar şi la stimuli (lumină, zgomot, miros, durere) sau evenimente socio-emoţionale obişnuite.

Anticipaţi problemele posibile şi pregătiţi copilul. Respectaţi preferinţele copilului pe cât posibil.

Cum să ai grijă de copilul tău, Bantam 1999

TEMĂ DE CASĂ: În funcţie de diemnsiunea temperamentală identificată părintele va încerca să aplice cât mai multe din recomandările comportamentale specifice.

V. Resemnificarea comportamentului copilului: factorii care influenţează comportamentul copilului (factorii de mediu)

B. CE ŞI CUM ÎNVAŢĂ COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI? – rolul factorilor de mediu

EXERCIŢIU: părinţii vor primi câte o bucată de plastilină în mână şi li se va cere să modeleze un copil. Apoi se va discuta de cât de uşor s-a putut modela plastilina, una era din material mai tare, alta mai moale şi ce rol au avut ei în modelare. Discuţii: se va face analogia cu factorii genetici şi rolul lor de model şi sculptor al personalităţii copilului

1) ÎNVAŢĂ DESPRE EL ŞI DESPRE RELAŢIILE CU CEILALŢI – relaţia de ataşamentÎn primele 18 luni de la naştere se pun bazele relaţiei de ataşament, relaţie care se consolidează în jurul vârstei de 3 ani. Devin semnificative în viaţa copilului acele persoane are le oferă sprijin emoţional, fizic (ex. îi ajută să meargă singuri, să se îmbrace) şi sunt o prezenţă constantă în viaţa copilului. Formarea relaţiei de ataşament depinde de abilitatea mamei de a recunoaşte mesajele subtile, neclare pe care le transmite copilul şi de modul în care ea răspunde nevoilor copilului. Ceea ce consideră adultul că este bine pentru copil, poate să nu fie considerat bine şi de copil. Prin urmare, pentru a ne asigura că răspundem adecvat nevoilor copilului este necesară o permanentă observare a comportamentului copilului şi o încercare de a vedea lucrurile din perspectiva copilului.

Putem observa dacă un copil începe să stabilească o relaţie de ataşament cu cineva atunci când simte disconfort dacă vede o persoană străină (până pe la 2-3 ani) sau când plânge dacă persoana de care are grijă lipseşte mai mult timp deoarece încă nu ştie sigur dacă se va mai întoarce sau nu (poate dura toată perioada preşcolară). Având această reprezentare a relaţiilor în minte copiii o vor testa. De exemplu, un copil cu un ataşament insecurizant se poate comporta într-un mod provocativ ca să observe reacţia persoanei respective (ex. poată să verse paharul cu lapte pe masă pentru a vedea reacţia mamei; dacă mama îl ceartă lui i se confirmă modelul mental pe care el îl are despre relaţii; dacă mama rezistă primului impuls şi îi spune “nu-I nimic, se mai întâmplă, primeşte un răspuns la care copilul nu se aştepta, iar în timp el poate să îşi schimbe teoria despre ceilalţi.

Relaţia de ataşament construită în primul an de viaţă va constitui baza dezvoltării emoţionale şi sociale a copilului în anii ce urmează. Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataşament: securizant, anxios-dependent, rezistent şi dezorganizat. În urma interacţiunii cu persoanele semnificative din viaţa lor, copiii îşi formează teorii despre relaţiile cu ceilalţi (ex. “Sunt o persoană care merită să fie iubită ?, Este lumea un loc sigur ?, Te poţi baza pe oameni ?”). Pentru a înţelege mai bine cum se formează aceste relaţii vom face următorul exerciţiu:

EXERCIŢIU: Se împarte sala în trei grupe cărora li se spune că sunt nişe bebeluşi ca încep să plângă; primul grup, ori de câte ori plânge, vine cineva îl ia în braţe şi îl mângăie. Al doilea grup poat să plângă că nu e luat în seamă, air uneori de certat; al treilea grup ori de câte ori plânge uneori e luat în braţe, alteori e certat. Participanţii trebuie să se gândească ce impresie îşi formează despre ei (dacă sunt importanţi sau nu) şi dacă se pot baza pe adult. Apoi se va discuta pe baza caracteristicilor trecute în tabel.

Tabelul Nr. 6

ataşament securizant ataşament anxios-evitativ

ataşament anxios-ambivalent sau

ataşament dezorganizat


DRAFTrezistent

- simt că orice s-ar întâmpla cineva este lângă ei să aibă grijă de ei; după ce sunt despărţiţi perioade mai lungi de timp de persoana semnificativă copiii îi caută şi merg spre ea- văd relaţiile sociale ca pe ceva plăcut şi simt că le pot face faţă - le place să vorbească despre emoţii care apar în diferite contexte.

- copiii simt că nu se pot baza pe o persoană şi chiar evită uneori persoana semnificativă - se simt confortabili doar atunci când sunt în atenţia sau în apropierea persoanelor relevante. - când sunt stresaţi ei au reacţii emoţionale şi comportamentale exagerate (ex. neliniştiţi, impulsivi) şi devin reticenţi în prezenţa unor situaţii noi.

- copiii nu apelează la o persoană pentru a cere ajuorul sau pentru a fi consolaţi atunci când se simt rău; ei preferă să fie lăsaţi în pace şi acumulează de multe ori sentimente de furiese simt în relaţie cu cineva tensionat - îi privesc pe ceilalţi cu neîncredere, nu cred că merită iubiţi şi au dificultăţi în a se apropia de cineva. Deoarece ei se simt vulnerabili încearcă să compenseze acest disconfort fie să nu se gândească sau să vorbească despre sentimentele negative pe care le au fie să le minimalizeze (ex. “Oricum nu-mi era aşa de bun prieten, nu-mi plăcea aşa de mult de el”). Astfel ei refuză să ceară ajutorul, devin din ce în ce mai independenţi şi nu mai au încredere în ceilalţi.

- comportamentul copilului nu este coerent şi predictibil în relaţiile cu ceilalţi; persoanele din jurul lui nu pot anticipa reacţiile copilului într-o situaţie

Tipuri de ataşament, RELAŢIA DE ATAŞAMENT ŞI RELAŢIILE DE ZI CU ZI

Odată stabilită relaţia de ataşament ea va influenţa relaţiile cu partenerii din viaţa adultă. De asemenea, relaţiile de ataşament devin foarte importante în momentele stresante din viaţă, momente pe care persoanele care au dezvoltat un ataşament securizant cred că le pot face faţă deoarece au oricând pe cineva la care pot apela; copiii cu ataşament insecurizant se vor simţi mult mai stresaţi deoarece ei nu au această siguranţă. Dezvoltarea unui ataşament insecutizant este primul pas în apariţia agresivităţii şi a furiei la vârsta preşcolară. Atunci când copii au stabilit cel puţin o relaţie de ataşament securizant cu o persoană semnificativă au încredere să exploreze mediul din jur şi ştiu că se pot retrage oricând simt că ceva nu este bine şi că vor primi sprijin. Copiii încep să aplice relaţia lor de ataşament în relaţia cu ceilalţi şi atunci când întâlnesc persoane noi sau când îşi aleg prietenii. Pe măsură ce cresc, aceste reprezentări despre relaţiile dintre oameni devin din ce în ce mai stabile şi ele vor influenţa modul în care copiii interpretează relaţiile cu ceilalţi:copiii vor selecta informaţiile din mediu care se potrivesc cu ceea ce au ei în minteex. dacă face mizerie şi îl criticaţi puţin, în loc să spună “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever pt că e mizerie şi nu îţi place mizeria”, un copil cu un ataşament insecurizant va gândi “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever. Am ştiut că nu mă iubeşti”

copiii îşi vor formula aşteptările din partea celorlalţi în funcţie de reprezentarea pe care o au ei în minteex. dacă îi cere cuiva să-l ajute este foarte probabil ca un copil cu un ataşament insecurizant să gândească “Oamenii totdeauna te dezamăgesc” în loc să gândească “Oamenii sunt de cele mai multe ori sunt lângă tine la nevoie”

copiii vor fi relaxaţi în prezenţa persoanei sau tot timpul vor încerca s-o mulţumeascăex. de obicei copiii cu ataşament insecurizant crede că tot timpul trebuie să se comporte cu grijă pentru a nu supăra pe nimeni, în loc să se gândească “Câteodată te mai superi, dar în general ne simţim bine împreună”


DRAFTcopiii îşi vor forma o părere despre ei în funcţie de tipul de ataşament formatex. copiii cu ataşament insecurizant se vor gândi “De obicei strigi la mine. Probabil că nu sunt o persoană prea bună”; copiii cu ataşament securizant vor gândi ”Câteodată strigi la mine; de obicei asta se întâmplă atunci când eşti obosită. Nu-I neapărat vina mea”.

Aceste tipuri de ataşament sunt distribuite apoximativ egal în rândul populaţiei. Ele nu reprezintă o boală. În timp, în funcţie de experienţele prin care trece fiecare, de persoanele din anturajul copilului şi de caracteristicile de personalitate pot apărea unele probleme emoţionale (anxietate, depresie) sau comportamentale.


DRAFT

Explicarea funcţiilor comportamentelor copilului

Toti copiii au compoatamente inadecavate din cand in cand si toti parintii intra uneori in lupta de putere cu copiii lorInvatarea modului in care poti sa interpretezi emotiile si comportamentele copiilor poate fi dificil pentru orice parinte. In ciuda efortului merita deoarece acestea sunt reperele pentru tot ceea ce face copilul si modul in care noi ca adulti raspundem. Pe masura ce veti sti cum sa cititi aceste repere, veti reusi sa gestionati mult mai usor problemele care apar.

Decodificarea mesajului.Comportamentele inadecvate ale copiilor folosesc un cod prin care incearca sa va comunice cum se simt si ce traiesc. Comportamentul indezirabil este un mesaj codat care spune” Ma simt descurajat deoarece nu cred ca sunt important sau ca sunt iubit neconditionat”. Copiii nu sunt constienti , nu isi dau seama de aceste credinte si nici nu stiu ca prin ceea ce fac ei comunica adultilor ca sunt descurajati. Important este ca parintii sa realizeze ca in spatele unui comportament inadecvat exista o credinta si ca emotiile copiilor le dau parintilor repere sa inteleaga limbajul codat pe care copiii il folosesc.

Credintentele din spatele fiecarui comportamentCe se intampla cu noi in viata, nu este niciodata la fel de important ca ceea ce gandim noi ca ni se intampla in viata si concluziile la care ajungem. Toate comportamentele noastre se bazeaza pe aceste credinte si concluzii. In plus ele sunt in legatura directa cu nevoile de baza ale tuturor oamenilor : nevoia de fi important si valoros.Exemplu “ cand parintele ignora in mod repetat tristetea copilului, si il lasa sa planga intr-un colt fara sa faca gesturi care sa-l linisteasca (sa-l mangaie, sa-l ia in brate, sa-l imbratiseze) ba mai mult ii interzice sa planga “nu mai plange!” sau il ameninta “daca mai plangi, te dau la tigani!” increderea copilului in adult se deterioreaza. Toate aceste aspecte care tin de relatia copilului cu parintele se stocheza in memoria afectiva si se transforma intr-un set de convingeri despre el si despre ceilalti. In exemplu nostru copilul gandeste ca “parintelui nu-i pasa de mine” pentru ca ulterior sa generalizeze acesta experienta si sa concluzioneze ca ”nimanui nu-i pasa de mine!”.

Nevoile de baza ale oamenilorToti dintre noi avem nevoie sa ne aflam undeva, cu cineva, sa ne simtim importanti, valorosi si iubiti. Inca din primul moment in care copiii devin constienti despre ce se intampla in jurul lor, ei incep sa traga concuzii despre modul in care sunt ei, daca sunt iubiti, daca sunt acceptati.Copiii nostri asemeni tuturor oamenilor au nevoie sa li se asigure nevoile de baza ( hrana, locuinta, haine). Dar pe langa toate acestea ei au nevoie sa se simta acceptati, sa stie ca apartin cuiva, ca sunt speciali si valorosi , ca sunt iubiti pentru ceea ce sunt.

Ap

uca

si s

mu

lge

Ofe

ra

Ara

ta

Co

nd

uce

Ind

ică

cu p

rivi

rea

Vin

e la

dvs

Se

dep

arte

aza

de

dvs

.

Da

din

cap

Exp

rim

ă f

acia

l

Vo

caliz

ează

Eco

u im

edia

t

Eco

u in

tarz

iat

Un

sin

gu

r cu

van

t

Mai

mu

lte

cuv

Sem

ne

sim

ple

Sem

ne

com

ple

xe

Se

ran

este

pe

sin

e

Ag

resi

vita

te

Acc

es d

e fu

rie

Pla

ng

e sa

u s

e sm

iorc

aie

Nu

fac

e n

imic

Alt

e co

mp

ort

amen

te

Cere un obiect

Cere o acţiune

Protestează sau se scuzăCere ajutor

Cere o rutină socialăIndică o boala

Vă arată ceva


DRAFT“ Ei bine, desigur ca imi iubesc copiii!” spunem noi parintii simtindu-ne putin ofensati ca cineva ar putea sa ne intrebe asa ceva. Desigur ca asa este, dar adesea noi ca parinti esuam in ceea ce priveste comunicarea iubirii intr-o forma care sa poata sa fie inteligibila si pentru copiii nostri. O alta greseala tipica pe care o facem ca parinti este ca nu reusim sa facem o distinctie intre copil ca persoana si comportamentul lui. De exemplu lasam copilul sa creada ca atunci cand greseste, mama si tata il iubesc mai putin. “Esti rea! Nu vei face nimic niciodata!” De cele mai multe ori suntem dispusi sa ne aratam dragostea si incurajarea in momentele in care copiii realizeaza ceva sau se compoarta conform asteptarilor noastre, oferindu-le astfel posibilitatea de a-si forma credinta ca iubirea si acceptarea se castiga. In acesta maniera apare la copiii nevoia de a fi aprobat si acceptat de ceilalti care constituie un factor de risc in adolescenta.

Ce putem face ? Sa invatam, chiar daca pare greu, sa acceptam copiii asa cum sunt ei si nu asa cum ne-am dori noi sa fie. Sa le aratam copiilor ca chiar daca este loc de mai bine in unele arii, ei nu trebuie sa devina altcineva pentru a fi iubiti. Sa le aratam ca dragostea pentru ei nu este limitata si nici conditionata de nimc. Sa-i facem sa se simta in siguranta prin aducandu-le la cunostinta faptul ca nu are importanta cat de groaznica pare o situatie, noi vom avea grija de ei si vom fi acolo.

Ce se intampla cand copilul nu simte dragostea si se simte inutil ?

Atat parintii cat si copiii sunt participanti activi in procesul de formare a convingerilor despre ei despre ceilalti despre viata iar compotamentele lor au la baza aceste convingeri. Intelegerea acestui proces, a modului in care copilul isi creaza propriile convingeri despre viata si maniera in care el se adapteaza la mediul familial reprezinta primul pas in intelegerea comportamentului copilului. Intelegand acest lucru, puteti incuraja copiii oferindu-le oportunitati pentru a-si schimba credintele nesanatoase si compoartamentele inadecvate.

Fiecare dintre noi cauta o cale sa se simta acceptat si important. Uneori merge, alteori nu. Daca noi gandim ca nu suntem iubiti si acceptati, in mod obisnuit facem cava ca sa recastigam iubirea si acceptarea. Alteori simtim nevoia sa-i ranim pe altii pentru a ne lua revansa ca nu ne iubesc. Alteori simtim ca suntem pe punctual de a renunta. Pare aproape imposibil sa faci lucrurile bine, sa fii util, sa fii iubit si acceptat. Lucurile pe care le facem atunci cand credem ca suntem de prisos si neimportanti sunt adesea cai gresite de a obtine acceptarea de care avem nevoie.Copiii nu sunt constienti de aceste credintele care se afla in spatele comportamentelor lor, ei nu stau si planifica lupte de putere cu parintii. Singurii care putem intelege motivele care stau in spatele comportamentului copiilor suntem noi parintii. In acest fel, noi putem sa ne gandim la cele mai eficienta cai de incurajare a copiilor cand ei se simt descurajati si implicit sa facem modificari si la nivelul comportamentului.

Important de retinut!

Intentiile copiilor nu sunt gresite. Fiecare dintre noi are nevoie de atentie , de legatura cu ceilalti si de sentimentul puterii personale. Parintii uneori considera ca copiii se comporta inadecvat cand cer atentie sau cand incearca sa obtina puterea. In mod real, problemele apar cand copiii cauta in mod exagerat atentie sau putere nechibzuita in locul obtinerii atentiei si folosirii puterii intr-un mod constructiv. Exemplu : Margareta era o mamica foarte ocupata de profesia avocat. Ea era foarte puternic atasata de fetita ei de trei ani Maria. Margareta a petrecut foarte mult timp ocupandu-se sa gaseasca pe cineva care sa aiba grija de fetita cand ea nu este. Cu toate acestea, seara cand mama se intorcea acasa observa ca fetita manifesta din ce in ce mai multe comportamente nepotrivite(scancea, era iritata). Mama a inteles ca ceva din comportamentul fetitei are la baza incearcarea de a-si stabili autonomia si initiativa –care este o parte normala a procesului de dezvoltare la trei ani. Invatand despre disciplinarea pozitiva, mama a fost invatata sa recunoasca plansetul fetitei ca pe un indicator- un punct de reper- al faptului ca ea a fost poate mai ocupata cu munca decat de obicei. Mama astfel a descoperit ca atunci cand programul ei a fost atat de incarcat, a gasit foarte putin timp sa-l petreaca cu fiica ei iar fetita i-a raspuns prin dorinta de a obtine atentiei exagerate. Mama si fiica s-au implicat intr-o relatie mult mai calma si cu mult mai multe momente placute peterecute impreuna, de cand mama si-a stabilit un moment in programul ei in care sa petreaca in mod regulat timp de calitate cu copilul, si sa-i dea atentie in mod pozitiv.

Indicii care va ajuta sa identificati obiectivele gresite Primul indiciu pentru a decodifica mesajul din spatele comportamentului indecvat este sa descoperiti modul in care va

face sa va simtiti comportamentul indezirabil al copilului. De exemplu, daca va simtiti iritat, “batut la cap”, ingrijorat sau vinovat aceste indicii va spun ca scopul copilului este sa obtina atentie cat mai multa atentie.

Al doilea indiciu vine din observarea raspunsului comportamental al copilului la modalitatile dvs obisnuite de a gestiona comportamentele sale nepotrivite. Daca tinta gresita a copilului este obtinerea puterii nechibzuite si dvs reactionati tot prin folosirea puterii, comportamentele inadecvate se vor intensifica.

Al doilea mesaj codat.

Al doilea mesaj codat pentru scopul gresit al atentiei exagerate este ”Observa-ma. Implica-ma in mod folositor!” O metoda eficienta de a ajuta copilul ar fi sa il ignori comportamentele nepotrivite prin care incearca sa obtina o atentie extra si sa


DRAFTredirectionezi copilul spre o activitate, dandu-i ceva sa faca astfel incat sa primeasca atentie pentru comportamentele adecvate.

Pentru puterea nechibzuita, al doilea mesaj este “lasa-ma sa te ajut, da-mi sa aleg!” O cale eficienta de a raspunde la aceasta tinta gresita este:

in primul rand sa admiteti ca nu puteti determina intotdeauna copilul sa faca ceva cee ce presupune sa ii aratati ca aveti nevoie de ajutorul lui.

dati copilului sa alega din doua sau mai multe modalitati cum sa va ajute. Exemplu “ ai dori sa punem aceasta problema pe ordinea de zi la intalnirea de familie de saptamana viitoare, astfel incat intreaga familie sa lucreze impreuna pentru a gasi solutii sau doresti sa te gandesti singur, timp de o zi si sa-mi spui care sunt solutiile gasite de tine?

Oferiti copilului o alegere deschisa sa-si foloseasca puterea intr-un mod constructiv.” Orice faci tu ma ajuta , sa faci curatenie ar fi foarte mult apreciat.“ Copiii care cauta puterea nechibzuita sunt mult mai predispusi sa coopereze cand ei isi por folosi puterea personala de a alege decat sa opuna rezistenta fiind controlat de adult.

Pentru tinta gresita a revansei, al doilea mesaj codat este “Ma simt ranit! Valideaza-mi sentimentele”Ajuta atunci cand aultul poate vedea comportamentul revansard si valideaza emotiile care strau in spatele lui “presupun ca te simti foarte ranit in legatura cu acel lucru!” Puteti numi emotia copilului daca o identificati sau puteti sa-i spuneti “Doresti sa-mi spui mai multe despre acel lucru?” Aceasta modalitate este de obicei suficienta pentru a stinge comportamentul neadecvat si de a pune copilul intr-o dispozitie care sa-i permita sa rezolve problema (poate dupa o mica pauza de linistire) care poate insemna sa nu ia in seama ceea ce gandeste altcineva, sa fie asertiv, sa faca o schimbare in bine.

Pentru tinta gresita a “inadecvarii asumate” mesajul secundar este “ Nu renunta la mine. Arata-mi un mic pas!” este nevoie ca adultii sa gaseasca cel mai mic pas pe care copilul sa il faca in felul lui. Aceasta inseamna sa faca un pas impreuna cu el pana copilul poate sa-l faca singur. In momentul in care copilul a avut un mic success, el va putea renunta la ideea ca nu este suficient de bun (necorespunzator).

Abia cand vom reusi sa intelegem modul in care copiii nostri gandesc, credintele lor despre ei insisi, despre ceilalti si despre viata, ne vom situa pe o pozitie mult mai buna de a-i influenta in mod pozitiv. Noi putem fi mult mai eficienti cand lucram cu credintele din spatele comportamentelor inadecvate (mesajele codate) decat cand ne centram exclusiv pe comportament.

Comportamentul copiilor nostri -bun, rau, indifferent,- nu apare in gol. El rezulta din modul in care copiii se simt in legatura cu ei insisi, cu ceilalti si cu locul lor in viata. Comportamentele neadecvate pot fi suparatoare sau iritante dar intelegerea credintelor –si mesajelor codate pe care copiii le folosesc pentru a comunica cu adultii-poate fi tot ceea ce ai nevoie pentru a rezolva problema. Copiii care se simt incurajati, iubiti si valorosi simt nevoia tot mai putin sa se comporte necorespunzator.

Tabelul tintelor gresite va ajuta sa identificati tinta gresita a comportamentului neadecvat al copilului si va ofera cateva sugestii positive pentru incurajarea comportamentelor potrivite.


DRAFTTinta copilului este:

Daca parintele/adultul simte:

Parintele tinde sa reactioneze cu:

Daca raspunsul copilului este

Credinta din spatele comportamentului copilului este

Mesaje codate

Parinti/adulti proactivi si raspunsuri care imputernicesc (autorizeaza)

Atentie excesiva (sa-i tina pe ceilal ti ocupati sau sa benefi cieze de un trata ment special)

SuparatIritatIngrijoratVinovat

ReamintindIncercand sa-l con vinga cu vorbe bune, cu lingusiriFacand lucruri pentru copil pe care el ar fi putut sa le faca singur

Se opreste temporar dar mai tarziu repeta sau are alte comportamente nepotrivite.

Eu contez/ ma simt important doar atunci cand sunt bagat in seama sau cand primesc un tratament specialMa simt important doar atunci cand te atentia este asupra mea”

Observa-ma. Implica-ma in mod folositor.

“Te iubesc si………..”( exemplu: imi pasa de tine si vom petrece un timp impreuna mai tarziu)Redirectioneaza copilul dandu-i o sarcina astfel incat sa poata obtine o atentie utila. Evita sa tratezi copilul intr-un mod special. Planifica momente speciale pentru petrecerea timpului impreuna (cel putin 15 min pe zi) Stabileste rutine zilnice. Foloseste rezolvarea de probleme. Incurajeaza. Foloseste intalnirile de familieAtinge copilul fara cuvinteIgnora comportamentele nepotriviteOfera semnale nonverbale

Puterea nechibzuita (a fi seful)

FuriosProvocat AmenintatInvins

LuptaCapitulareGandind “ nu poti sa scapi asa usor! De data asta n-o sa-ti mearga!” “iti voi arata eu tie!”Doreste sa fie corect

Intensificarea comportamentul sfidatorCopilul simte ca a castigat cand parintele adultul este suparatPutere pasiva

Ma simt important doar atunci cand “eu sun seful”, cand am lucrurile sub control si cand le arat celorlalti ca nimeni nu poate sa imi spuna ce sa fac

Lasa-ma sa ajut.Da-mi posibilitatea sa aleg.

Redirectioneaza copilul la puterea folosita in mod constructiv. Oferiti-i posibilitatea sa va ajute. Oferiti-I alegeri limitate, nu luptati si nici nu capitulati, retrageti-va din conflict; fiti ferm si bland; actionati fara sa vorbiti, hotarati ce veti face, lasati rutinele sa conduca(sa spuna ce este de facut), plecati si calmati-va; dezvoltati un respect mutual; incurajati; folositi intalnirile de familie.

Revansa RanitDezamagitDezgustatNeincrezator

Plateste cu aceeasi monedaIsi ia revansaGandeste “cum ai putut sa imi faci asa ceva?”

RazbunariIntensificari Sporiri ale comportamentelor precedente sau alegerea altor arme.

Nu cred ca sunt prea important asa ca voi rani pe altii daca sunt ranit.Nu pot fi placut sau iubit.

Sunt ranitValideaza-mi sentimentele

Acceptati emotia copilulul - se simte ranit. Evitati sa va simtiti ranit. Evitati sa pedepsiti sau sa va razbunati. Construiti increderea, folositi ascultarea reflexiva, impartasiti proriile emotii, faceti schimbari in bine, aratati ca va pasa, actionati, nu vorbiti, incurajati punctele tari ale copilului, puneti copilul in”aceesi barca”-tratati-l de la egal, folositi intalnirile de familie

Inadecvarea asumata (sa renunte si sa ramana singur)

DisperareLipsa de sperantaNeajutorareSentimentul de a fi neco res punzator

RenuntaFace cu ajutor excesiv de mare

Nu se implicaNu raspundeDa inapoi PasivSe retrage

Nu ma simt important pentru ca nu sunt perfect asa ca ii voi convinge pe altii sa nu astepte nimic de la mine; sunt neajutorat si incapabil, nu folosesc incercarea deoarece nu voi face nimic bine

Nu renunta la mine.Arata-mi un mic pas.

Impartiti sarcina in pasi mici. Opriti critica. Incurajati orice incurajare pozitiva, fiti increzatori in abilitatile copilului. Centrati-va pe calitatile copilului, nu renuntati, stabiliti oportunitati pentru success, invatati-l abilitatile, aratai-i cum sa faca, nu faceti lucrurile pentru el, tineti cont de interesele lui, incurajati-l, incurajati-l, incurajati-l, Folositi intalnirile de familie.


DRAFTIII. Cauzele comportamentelor problematice in prescolaritate

Unele comportamente inadecvate sunt normale pentru stadiul de dezvoltare specific prescolaritatii, iar disciplinarea problemelor devine inevitabila. Doar in conditiile in care noi ca parinti devenim constienti de ce se intampla cu copiii nostri, putem preveni aparitia comportamentelor inadecvate prin reducerea factorilor care cauzeaza sau faciliteaza aparitia lor. Desigur ca nu ne putem astepta sa putem sa facem asta tot timpul dar intelegerea cauzelor ne poate da un foarte mare ajutor in gestionarea situatiilor dificile in mod calm si eficient.Pentru a intelege cum se dezvolta comportamental copiii, este important sa avem in vedere cele trei mari sfere de influenta : mostenirea genetice, mediul familial, si comunitatea in care traiesc. Toti acesti factori dau forma dezvoltarii abilitatilor si atitudinilor copiilor si de asemenea influenteaza aparitia problemelor de comportament.

1. Comportamentul copilului este influentat de caracteristicile temperamentale Copiii care prezinta trasaturi temperamentale”dificile” prezinta un risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. De exemplu un copil care se agita, plange foarte mult, ii este dificil sa stea intr-o activitate, prezinta dificulati de adormire, este mult mai dificil de introdus intr-o rutina. Studiile arata ca acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezinta o reactivitate emotionala mai ridicata, sunt mai greu de linistit sau au dificultati in a-si concentra atentia o perioada mai mare de timp) pot ridica mai multe probleme parintilor fiind mai dificil de gestionat (Goldsmith et al, 1987)1 si si sunt predispusi sa genereze mult mai multe reactii negative din partea parintilor (Barron & Earls, 1984)2; Cei mai multi dintre copiii abuzati fizic prezinta caracteristicille specifice temperamentului dificil. Studiile arata ca in dezvoltarea problemelor de comportament , temperamentul are doar un caracter predispozant. Trasaturile temperamentale dificile sunt asemeni unei seminte. Ca sa incoltesca este nevoie sa beneficieze de un mediu prielnic.acest lucrur presupune ca nu toti copiii cu trasaturi temperamentale dificile ajung sa dezvolte probleme comportamentale ci doar acei care traiesc intr-un mediu care le acelereaza vulnerabilitatile( este certat, pedepsit, batut, umilit, criricat, controlat etc).

2. Comportamentul copilului nu depinde doar de temperamentul copilului ci si de reactia celor din jur• Climatul afectiv din familie (nivelul de stres, al paritilor, emotiile parintilor si relatie dintre ei)

Efectele psihologice si comportamentale ale stresului asupra dezvoltarii copilului pot fi extrem de variate. S-a constat ca a copiii care traiesc intr-un mediu stresant acasa prezinta nivele mult mai inalte ale comportamentului inadecvat decat copiii care nu au aceasta experienta (Creasey, Mitts& Catanzaro, 1995)3

Care sunt efectele mediului stresant de acasa:- unii copii pot demonstra probleme de internalizare incluzand simptome depresive: dependenta, hipersensibilitate, retragere sociala- unii copiii raspund la stres cu probleme de externalizare: hiperactivitate, agresivitate, cautarea atentiei, lispa compliantei.

( Banez & Compas, 1990)4 (Strauss, Forehand, Smith, & Framme, 1986)5

Parintii ar trebuie sa fie constienti de posibilele legaturi dintre comportamentele neadecvate ale copiilor si circumstantele mediului in care acestia traiesc. Copiii prescolari sunt intr-un mod semnificativ influentati de climatul emotional din familie.Certurile zilnice dintre parinti si copiii reprezinta un factor predictor pentru problemele comportamentale. Studiile arata ca cearta zilnicacu parintii reprezinta un important factor stresor care conduce la probleme comportamentale de externalizare (agresivitate), dincolo de contributia caracteristicilor temperamentale.( Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,2003)6. In plus cele mai multe certuri zilnice cu parintii pornesc de la comportamentul provocator al copiilor.Copiii cu temperament dezinhibat (in particular cei care nu isi pot concentra atentia pe o perioada mai mare de timp) sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului decat ceilalti cu temperament inhibat. Relatia dintre stresul din familie si temperament fiind bidirectionala.Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeaza nivelul de stres parental si tot ei sunt cei mai vulnerabili la consecintele negative ale stresului familial. Aceasta poate conduce la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la cresterea nivelul de stres din familie, iar nivelul de stres are o influenta negativa asupra comportamentului copilului.

1 Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, Child Development, 58, 505-5292 Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33.3 Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S.,(1995)Association among daily hassles, coping, and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of Clinical Child Psychology, 24, 311-319.4 Banez, G. A., & Compas, B., E., (1990), Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms, Journal of Abnormal Child Psychology, 18, 591-6055 Strauss,C., C., Forehand, R., Smith, K.,& Framme, C.,L.,(1986), The association between social withdrawal and internalizing problems with children, Journal of Abnormal Child Psychology,14, 252-535.6 Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Daily hassles, child temperament, and social adjustment in preschool, Early Childhood Research Quarterly 18, 376-395.


DRAFTAstfel factorii zilnici stresori printre care si certurile zilnice cu copilu, pot exacerba orice dificultate existenta intre parinti crescand astfel si mai mult nivelul de stres(Belsky, Crnic,& Gable, 1995)7. In plus parintii care sunt stresati , isi compromit accesibilitatea la copiii lor. De exmeplu, lipsa de abilitate a mamei de a-si regla emotiile negative reprezinta un factor predictor pentru anxietate la copil (Jenkin & Smith, 1991)8

• Recompensarea accidentala a comportamentelor inadecavateInca de la inceput comportamentul unui copil produce o serie de consecinte. De exemplu bebelusii invata repede ca plansul este o cale eficienta de a le comunica parintilor ca are o problema. Parintii cu rapiditate invata ca trebuie sa schimbe bebelusul sau sa ii dea de mancare atunci cand plange. Atat comportamentele adecvate cat si cele neadecvate sunt influentate de consecintele pe care le produc. Copiii invata repede ca prin comportamentul lor pot afecta si controla comportamentul celorllalti. Comportamentul problematic tinde sa continue daca copilul in acesta maniera obtine ceea ce dorieste. Acest mod inadecvat de compoartare este in mod accidental recompensat ceea ce il face sa se repete (EX. daca copilul plange ca nuprimeste o jucarie si peste cateva minute, ca sa taca perintele i-o da, ceea ce invata copilul este ca „ trebuie sa plangi ca sa obtii ceea ce vrei” .cu alte cuvinte copilul a primit jucaria cand a plans. Faptul ca i-a fost data jucaria functioneaza ca o recompensa pentru comportamentul problematic-plansul). Recompense acidentale pot fi: adresarea de cuvinte, de zambete, oferirea de jucarii, implicarea in alte activitati (distragerea atentiei copilului prin implicarea intr-un joc), tratamente speciale-bauturi, prajituri, inghetata. Daca dumenavoastra in mod accidental zambiti sau ii dati explicatii multe uni copil care a injurat pentru prima data, acesta atentie extra functioneaza ca o recompensa deoarece va incuraja copilul sa injure din nou.

• Capcana intensificarii/multiplicarii comportamentelor inadecvate.Copiii invata ca o solutie pentru a obtine ceea ce doresc este intensificarea comportamentelor inadecavte. De exemplu: copilul iti cere un biscuite inainte de masa si ii spui „NU” de mai multe ori. Copilul cere in continuare si pe masura ce ii spui” NU” cere si mai insistent, cu o voce si mai ridicata.in aceste conditii puteti sa cadeti in capcana de a-i da biscuitele cerut doar pentru a inceta sa mai faca galagie. Din nefericire, in acst mod copilul dumneavoastra va fi recompensat pentru ca a devenint mult mai insistent si invata astfel ca trebuie sa devina cat mai insistent si sa faca cat mai multa galagie pentru a obtine ceea ce vrea. Mai mult decat atat si comportamentul dumneavoastra primeste o recompensa care are darul de a-i creste frecvanta pe viitor- galagia si plansul a incetat. Ceea ce ati invatat dumneavoastra din acesta experienta este daca doriti ca un comportament problematic de-al copilului sa inceteze,ii dati ceea ce vrea. Efectul este extrem de scurt iar pe termen lung are efecte dezastroase pentru comportamentul copilului. In acesta maniera copii invata sa isi santajeze emotional parintii.Intr-un mod similar si parintii invata ca daca de impun si vorbesc mai tare reusesc sa determine copilul sa faca ceea ce vor. Astfel parintele poate sa-l roage pe copil sa faca ceva de foarte multe ori, ridicand din ce in ce mai mult vocea fara nici un rezultat .In cele din urma poate ajunge sa se infurie si sa-i ceara insistent copilului sa faca ceea ce i-a cerut. Abia cand parintele s-a infuriat copilul face ce i s-a cerut. Copilul invata astfel ca parintele este serios doar cand tipa si astfel va astepta pana parintele manifesta semnele furiei: ridica vocea, striga lo copil etc, si abia in acel moment va face ceea ce parintele i-a spus sa faca. Parintele a fost recompensat (copilul a facut ceea ce i-a cerut) pentru comportamentul sau (a tipat) iar copilul a fost recompensat prin faptul ca parintele s-a oprit din tipat. Acest tip de recompensare a ambelor tipuri de comportamente (ale parintelui si copilului) face ca acest tipar comportamnetal sa se intample din nou.

• Ignorarea comportamentelor dezirabile(adecvate)Uneori avem tendinta de a ne centra doar pe comportamentele negative ale copiilor si le acordam foarte multa atentie. Comportamentele adecvate beneficiaza de mai putina atentie poate pentru ca le consideram ca sunt firesti si nu ne creeaza probleme. Totusi studiile arata ca un comportament care nu primeste atentie incepe sa se manifeste din ce in ce mai putin. Daca parintele ignora copilul atunci cand se comporta adecvat, copilul ca invata ca singura cale de a obtine atentie este comportamentul problematic.

• Observarea si imitarea parintilor Copiii invata prin observarea si imitarea altora. De exemplu daca copilul observa ca parintele sau tipa cand este furios asa se va comporta si el intr-o situatie similara. Copiii a caror parinti lovesc, intr-o mare masura vor prelua si ei acest tip de comportament si vor lovi pe cei din jurul sau. Comportamentele cum ar fi: tipatul, comentatul isi pierd controlul, injura, lovesc pot fi invatate prin observare si imitare.

• Modul in care li se dau indicatiiCalea prin care parintii comunica copiilor ce au de facut poate sa influenteze daca copilul face sau nu ce i se cere. Situatii tipice care favorizeaza aparitia comportamentui de refuz

Cand parintele cere copilului sa faca mai multe lucruri in acelasi timp. De cele mai multe ori copiii au dificultati in a face o aleagere atunci cand primesc prea multe lucruri de facut. Pentru a determina copilul sa faca ceea ce i se cere, este foarte important ca parintii sa-i dea o singura instructiune / un singur lucru de facut intr-un anumit interval de timp.

7 Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66, 629-642. 8 Jenkin, J., M., & Smith, M.A., (1991). Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 32, 793-810.


DRAFT Cand copiii nu primesc instructiuni clare despre ce se asteapta de la ei. De exemplu un copil nu

mananca manierat. Acest lucru se poate datora faptului ca nu a primit suficiente explicatii despre cum sa foloseasca cutitul si furculita sau nu a exersat suficient de mult.

Cand ceea ce se astepta de la copil este dincolo de posibilitatile lui. Copiii pot fi refuza sa faca ceva, cand parintii asteapta prea mult de la ei si le cer sa faca lucruri care sunt dincolo de posibilitatile lor reale.( de exemplu -cand i se cere unui copil de trei ani sa faca curatenie intr-o camera in care este multa dezordine).

Cand cererea/ solicitarea parintelui este facuta intr-un moment nepotrivit. Copiii sunt mult mai inclinati sa ignore solicitarea parintelui cand sunt ocupati (fac ceva interesant, se uita la emisiunea preferata etc).

Cand parintele ii comunica copilului in termeni prea generali sau vagi ceea ce are de facut. Copiii nu pot urma instructiuni sau cereri care sunt nu sunt clare – ex.” nu fi prostanac!”sau care sunt exprimate sub forma unei intrebari “ vrei sa mergi la culcare acum?” Daca i se da copilului posibilitatea de a alege, copil raspunde cu un refuz.

Cand nonverbal parintele exprima un mesaj opus celui exprimat prin cuvinte. Uneori parintii rad sau zambesc copilului in timp ce-i spun sa se opreasca din ceea ce face. Aceasta diferenta genereaza confuzie. Copilul nu stie ce sa creada-este serios mesajul sau este in gluma? De asemenea, copiii de cele mai multe ori ignora solicitarile strigate de la distanta (ex dintr-o camera in alta) deoarece parintii nu sunt prezenti sa-le spuna exact ce au de facut.

• Mesajele emotionale

Comportamentul copilului este influentat de tonul pe care parintele il foloseste atunci cand vorbeste cu el. Emotiile parintelui sunt transmise copiilor prin cuvintele pe care le foloseste, prin actiunile pe care le face si prin limbajul corpului. Unele dintre aceste reactii emotionale pot conduce la viitoare probleme de comportament.

o Mesaje frecvente de exprimare a furiei. Toti parintii se infurie pe copii lor la un moment dat. Modul in care parintele isi exprima furia poate sa conduca la aparitia comportamentelor problematice. Afirmatiile pe care parintele le face cand este extrem de furios de genul „ esti idiot”” ii transmite copilului mesajul ca parintele este furios pe persoana copilului si nu pe comportamentul lui. Una din cele mai mari provocari pentru parinte este sa isi mentina calmul cand corecteaza comportamentul copilului. De regula cand ne infuriem foarte tare pierdem obiectivitatea, reactionam foarte puternic si putem sa pedepsim copilul intr-un mod neconstructiv si sever. Cand parintii devin in mod frecvent furiosi pe copii lor este momentul sa invete alte moduri de a gestiona problema.

o Mesaje care il fac pe copil sa se simta vinovat. Si aceste mesafje il fac pe copil sa se simta furios si sa nu coopereze ” De ce te gandesti in permanenta doar la tine? Si eu sunt obosita dar uite stau si pregatesc cina!” In acest mod parintele incearca sa controlexe copilul facandu-l sa se simta vinovat, sa-i fie rusine sau jena. Oricum exisrta posibilitatea ca el sa nu inteleaga exact ce a facut gresit. Parintii care in mod frecvent tin morala copiilor pentru a obtine complianta lor trezesc intr-o foarte mare masura resentimente si ostilitate. Copiii pot internaliza aceste mesaje si incep sa se vada ca fiind egoisti, rai si sa se comporta ca atare. Copiii care primesc o multitudine de mesaje ca atac la persoana pot deveni foarte autocritici, ingrijorati si anxiiosi. Unii pot chiar sa dezvolte si depresie. Daca coportamentul copilului e problematic incercati sa axati pe el si nu pe persoana copilului.

• Folosirea ineficienta a pedepsei•

Copiii pot dezvolta probleme comportamentale datorita modului in care parintii folosesc pedepasa sau tehnicile de disciplinare abuzive

• Credintele si asteptarile parintilor•

Unele credinte nu sunt utile parintilor si le pot crea dificulati:o Este doar o faza- acesta credinta impiedica parintele sa mai caute modalitati adecvate de gestionare a problemelor comportamentale.

o O face intentionat ! vrea sa ma scoata din sarite- aceastat credinta poate sa nasca resentimente fata de copil si sa conduca la intensificarea reactiilor fata de comportamentul lui inadecvat.

o Toate lucrurile astea se intampla doar din vina mea- parintele se autoblameaza pentru problemele copilului.


DRAFTMotivele pentru care copilul dezvolta comportamente problematice

MOTIV EXEMPLE CE POT INVATA COPILUL CE POATE INVATA PARINTELE

Recompense accidentale Striga dupa mamadupa ce copilul a fost pus in pat. Mama merge in dormitorul copilului pentru a-l linisti.

Cand ma pune in pat, o pot striga pe mama si ii atrag atentia.

Cand copilul meu nu poate adormi trebuie sa-l linistesc.(Parintele este recompensat pentru atentia care i-a acordat-o copilului prin faptul ca acesta se linisteste imediat.)

Escaladarea obstacolului- punctual de vedere al copilului

Copilul cere ceva de baut.Parintele spune: “Nu. Cina va fi gata in curand.”Copilul incepe sa tipe.Parintele ingnora acest tipat.Copilul incepe sa tipe mai tare si se tranteste pe jos.Parintele spune “Bine,primesti ceva de baut dar incetezi sa mai faci galagie.”

Cand mama spune nu, daca ma supar si fac galagie o sa primesc ce vreau.

Pentru ca si copilul sa nu se supere trebuie sa cedez in favoarea lui.(Ingaduinta parintelui este recompensata pentru ca protestele copilului inceteaza.)

Escaladarea obstacolului-punctul de vedere al parintelui

Parintele cere copilului sa opreasca televizorul si sa faca baie. Copilul ignora cererea.parintele ridica vocea si ii cere din nou copilului sa inchida televizorul.Copilul protesteaza “Este emisiunea mea favorita”. Parintele ameninta ca-l loveste daca nu se misca. Copilul spune,”Vin.Vin”

Cand parinti imi cer sa fac ceva pe un ton calm, cererea poate fi ignorata. Trebuie sa ma conformez numai atunci cand ma ameninta ca sa evit bataia.

Niciodata nu ma asculta.trebuie sa-l amenint ca-l bat ca sa faca ce-I cer. Amenintarea si bataia functioneaza.

Invatarea prin observare Unul din parinti tipa la celalalt parinte pentru ca nu a platit la timp facturile. Celalat parinte paraseste camera in graba trantind usa.

Este bine sa trantesti usa si sa tipi la ceilalti atunci cand nu esti de acord cu ceilalti.(Copilul mai mult ca sigur va dezvolta un comportament similar cand va avea conflicte )

Copilu va copia si va imita comportamentul meu.

Ignorarea comportamentelor dorite

Copilul intreaba intr-un mod politicos parintele daca poate sa-l ajute sa deschida o cutie. Parintele ignora cererea si spune”Asteapta un minut,da”

Daca cer politicos ceva sunt ignorat; poate daca ma plang merge.

Copilul meu cere si se plange mult.

Vagi instructiuni Parintele se uita la dezordinea de pe podea si spune”Damian” cu o figura incruntata.

Mama este suparata pe mine dar nu stiu din ce cauza.

Copilul meu nu face ce I se spune.

Indicatii date din scurt Copilul se uita la emisiunea lui preferata la televizor.Parintele ii cere sa faca baia.Copilul se plange zgomotos.

Trebuie sa fac ce mi s-a spus exceptand timpul cand ma uit la emisiunea mea preferata,atunci pot sa ma plang cat mai mult.

Copilul meu nu coopereaza decat atunci cand insisti.

Mesajele emotionale Copilul rastoarna un pahar cu lapte si parintele ii spune furios”Esti asa de neindemanatic.Fii mai atent,da.”

Mama gandesta ca nu fac nimic cum trebuie si ma uraste.

Copilul meu este neatent si imi da mai mult de munca.


DRAFTBataia Parintele loveste copilu pentru ca l-a mintit

despre unde a fost dupa scoala. Copilul se roaga sa nu-l mai loveasca.

Lovirea altora este buna daca ei fac ceva ce nu-mi place. Pe de alta parte ,daca nu sunt cinstit , ar trebui sa incerc san u fiu prins.

Trebuie sa fiu strict sis ami pedepsesc copilul pentru a elimina orice lipsa de onestitate.


DRAFT

VI. BARIERE ÎN DISCIPLINARE

EXERCIŢIU: faceţi o listă cu situaţiile şi comportamentele copiilor faţă de care aveţi emoţi emoţii negative-furie, teamă, vinovăţie

Identificarea unor alternative realiste de a gândi despre comportamentele copiilor:

Copilul astă e groaznic! Situaţia devine din ce în ce mai rea

testează, vrea să vadă ca sunt limitele

Sarcina mea e să rămân calmă(ă) şi să îl învăţ modalităţi mai potrivite de a se comporta în astfel de situaţii

Pot să mă descurc, sunt în control. Cunosc metode de a-l control

Nu o să se schimbe niciodatăCopilul face intenţionat ca să mă enerveze

Părinţilor li se va prezenta modelul procesării informaţiei sociale a lui Milner care explică comportamentul de abuz al copiilor.

Modelul ABC Pentru a înţelege mai bine cum comportamentul copilului poate fi explicat pe baza modelului ABC vom analiza situaţia de mai jos:

George este un băiat de 4 ani care este afară şi se joacă cu prietenii lui; la un moment dat, unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la televizor, iar ceilalţi încep să râdă. George merge acasă unde îi găseşte pe bunicii lui; după ce vorbeşte puţin cu ei George repetă cuvântul obscen, bunicii râd, după care el fuge în cameră. Au trecut deja 4 săptămâni, iar părinţii lui George sunt îngrijoraţi deoarece el foloseste constant cuvântul obscen doar în prezenţa musafirilor. Făcând o analiză funcţională a acestui comportament observăm următoarele:





cuvântul obscen

Ce se întâmplă imediat după?

reacţia musafirilor – ei râd atunci când George foloseşte acel cuvânt

P3

model


DRAFTP3

EXERCIŢIU: aplicarea modelului ABC pe siutaţii şi identificarea funcţiei comportamentului





DRAFT Cercetătorii au observat că mamele copiilor cu probleme comportamentale exprimă mult mai frecvent critici la adresa lor şi manifestă mai puţine emoţii pozitive faţă de aceştia (Caspi şi colab., 2004). Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin Study” a fost de a verifica dacă exprimarea emoţională a mamei faţă de copil este un factor de risc în apariţia problemelor de comportament la copii. La studiu au participat 2.232 de gemeni de acelaşi sex pentru a elimina variabila de gen, dintre care 56% erau monozigoţi, iar 44% dizigoţi. Exprimarea emoţională a mamei a fost măsurată printr-un interviu de 5 minute în care mama trebuia să-şi descrie copiii. În tot acest timp cercetătorii au urmărit 4 aspecte:

- numărul de descriptori pozitivi atribuiţi copilului- numărul de remarci negative- negativitatea exprimată faţă de copil- căldura cu care vorbea despre copil

Exercitiu

Chestionar de evaluare a influentelor exercitate asupra comportamentelor copilului

Acest chestionar te incurajeaza sa te gandesti si sa evaluezi posibilele influente asupra comportamentului copilului tau:

Cand era sub varsta de trei ani cum era copilul tau?

o Îi placea sa stea cu oameni pe langa el, cerea foarte multa atentie

o Uşor de suparat, stresat de modificarile bruste

o Foarte activ, preocupat, energic, dificil de controlat.

Comentarii

..........................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................

În familia dumneavoastra se foloseste una din aceste recompense accidentale?

o Atenţia socială

o Recompense materiale

o Recompense in activitaţi

o Mâncarea ca recompensa

Comentarii

..........................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................

Treceti de cele mai multe ori cu vederea comportamentele adecvate ale copilului?

Comentarii

..........................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................

Copilul dumneavoastră capata obiceiuri proaste uitandu-se la altii?

Comentarii

..........................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................

Cum transmiti copilului sa facă ceva?

o Prea multe sarcini deodata

o Prea putine

o Prea greu

o Prea putin timp

o Prea vag formulate

o Mesajul tau corporal este total diferit de ceea ce afirmi prin cuvinte


DRAFT


DRAFTCapitolul 7

MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE SPECIFICE VARSTEI PRESCOLARE

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: Care sunt indicatorii de observare ai ciomportamentului problematic Care sunt cauzele Cum sa gestioneze eficient

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:

- vor cunoaste reguli pentru managementul comportamentelor problematice;- vor sti sa formuleze prescriptii comportamentale clare şi precise;- vor sti sa foloseasca instrumentele

I. Cand copilul nu vrea

Cand parintii cu asteptari realiste de la copiii lor si stabilesc limite clare, copiii sunt mai dispusi sa coopereze si sa indeplineasca ceea ce li se cere. Pentru a se simti in siguranta copiii au nevoie de un mediu structurat (rutine de comportament- ora mesei, ora de culcare, ora de plimbare etc), de predictibiliitate (sa stie ce urmeaza sa se intample, sau ce urmeaza sa faca) si de limite si reguli simple. Cum invatam prescolarii sa accepte limitele si sa urmeze instructiunile?

Este nerealist sa asteptam de la copiii sa faca intotdeauna ceea ce le cerem. Copiii de varsta prescolara, devenind mult mai independenti, simt nevoia in unele situatii sa decida si sa faca propriile alegeri .• Cand devine nesupunerea / neascultarea o problema?

Neascultarea devine o problema cand se intampla in mod frecvent, adica atunci cand un copil raspunde adecvat la mai putin de jumatate din cererile parintelui.• De ce copiii refuza sa faca ceea ce le spun parintii?

Copiii invata sa refuze daca, in aceasta maniera, ei scapa de sarcinile pe care nu vor sa le faca. Uneori parintii nu sunt consecventi in atitudinea lor fata de comportamentul de refuz al copilului. Se intampla ca intr-o zi parintii sa treaca cu vederea faptul ca cererea lor/ solicitarea este ignorata, iar a doua zi sa se astepte ca instructiunile date sa fie executate de copil. Daca copilul invata ca parintii nu verifica si nu acorda de fiecare data importanta faptului ca el respectat sau nu ceea ce i s-a spus, acest lucru il determina sa fie mai putin dispus sa faca, ceea ce ii cer parintii.

In mod accidental,uneori parintii acorda mai multa atentie copilului atunci cand nu face ceea ce i se cere. Discutiile, cicaleala, sau repetarea continua a cererilor reprezinta un tip de atentie pe care parintii o ofera copilului avand valoare de recompensa ceea ce conduce la intarirea comportamentul nedorit al acestuia. Aceasta inseamna ca ori de cate ori copilul va dori sa obtina atentie din partea parintilor, se va comporta in aceasta maniera, refuzand sa execute indicatiile date.

Modul in care parintii le spun copiilor ce au de facut sau ce astepata de la ei influenteaza intr-o mare masura comportamentul copiiilor.

Situatii tipice care favorizeaza aparitia comportamentui de refuz

Cand parintele cere copilului sa faca mai multe lucruri in acelasi timp. De cele mai multe ori copiii au dificultati in a face o aleagere atunci cand primesc prea multe lucruri de facut. Pentru a determina copilul sa faca ceea ce i se cere, este foarte important ca parintii sa-i dea o singura instructiune / un singur lucru de facut intr-un anumit interval de timp.

Cand copiii nu primesc instructiuni clare despre ce se asteapta de la ei. De exemplu un copil nu mananca manierat. Acest lucru se poate datora faptului ca nu a primit suficiente explicatii despre cum sa foloseasca cutitul si furculita sau nu a exersat suficient de mult.

Cand ceea ce se astepta de la copil este dincolo de posibilitatile lui. Copiii pot fi refuza sa faca ceva, cand parintii asteapta prea mult de la ei si le cer sa faca lucruri care sunt dincolo de posibilitatile lor reale.( de exemplu -cand i se cere unui copil de trei ani sa faca curatenie intr-o camera in care este multa dezordine).

Cand cererea/ solicitarea parintelui este facuta intr-un moment nepotrivit. Copiii sunt mult mai inclinati sa ignore solicitarea parintelui cand sunt ocupati (fac ceva interesant, se uita la emisiunea preferata etc).

Cand parintele ii comunica copilului in termeni prea generali sau vagi ceea ce are de facut. Copiii nu pot urma instructiuni sau cereri care sunt nu sunt clare – ex.” nu fi


DRAFTprostanac!”sau care sunt exprimate sub forma unei intrebari “ vrei sa mergi la culcare acum?” Daca i se da copilului posibilitatea de a alege, copil raspunde cu un refuz.

Cand nonverbal parintele exprima un mesaj opus celui exprimat prin cuvinte. Uneori parintii rad sau zambesc copilului in timp ce-i spun sa se opreasca din ceea ce face. Aceasta diferenta genereaza confuzie. Copilul nu stie ce sa creada-este serios mesajul sau este in gluma? De asemenea, copiii de cele mai multe ori ignora solicitarile strigate de la distanta (ex dintr-o camera in alta) deoarece parintii nu sunt prezenti sa-le spuna exact ce au de facut.

• Cum sa-l invatati pe copil sa faca ceea ce spuneti / ceea ce doriti. o Fiti atent la instructiunile pe care le dati. Este foarte important sa dati instructiuni clare si specifice(sa subliniati acele elemente care asteptati sa le faca copilul). Dati instructiunile necesare si fiti pregatiti sa sprijiniti copilul cu informatii suplimentare. Nu este rezonabil sa va asteptati / sa insistati intotdeauna la supunerea/ conformarea imediata. Cand doriti sa trasati copilului o noua sarcina, cand este posibil, lasati copilul sa termine activitatea in care este implicat in momentul respectiv sau asteptati o pauza in activitatea lor pentru a le trasa o sarcina noua. Daca apare o problema de comportament, actionati imediat.o Mergeti cat mai aproape de copil si captati-i atentia. Cand ii vorbiti copilului , aplecati-va la nivelul lui, stabiliti contactul vizual (priviti copilul in ochi ) si folositi numele copilului pentru a-i capta atentia.o Spuneti copilului “ce sa faca”. Fiti foarte specific, spuneti exact ce doriti de la copil sa faca. De exemplu “ Diana, este timpul sa mergi la culcare! Mergi si pune-ti pijamalele, te rog!” Daca doriti sa opriti copilul din ceea ce face, asigurati-va ca ii spuneti copilului ce poate sa faca in schimb. De exemplu – Dorin, opreste-te cu cataratul pe mobila. Ia loc pe scaun si uita-te la televizor, te rog!o Dati timp copilului sa coopereze. Dati copilului timp sa inceapa ceea ce i-ati cerut. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Stati aproape de copil si uitati-va la el.o Laudati copilul pentru cooperare.Laudati copilul daca face ceea ce i s-a cerut. Fiti foarte specific . De exemplu “ Eliza, multumesc ca ai facut ordine cand te-am rugat!”o Repetati cererea. Daca i-ati cerut copilului sa faca o noua sarcina (de ex. sa se pregateasca de culcare), repetati inca o data cererea daca copilul nu s-a conformat dupa 5 secunde. Daca i-ati cerut copilului sa se opresca dintr-o activitate, nu mai repetati cererea.

• Cum sa gestionati necooperarea/ nesupunerea copilului.

Folositi consecintele logice. Daca copilul nu face ceea ce i se cere, dupa 5 secunde folositi consecintele logice. Alegeti o consecinta adecvata situatiei . Atunci cand este posibil, folositi-va de activitatile sau jucariile care sunt centrul problemei. Explicati copilului care este motivul pentru care actionati in aceasta maniera- exemplu “ Robert, nu ai facut ce te-am rugat. Televizorul este inchis pentru 10 minute!” De regula 5-10 minute de intrerupere a unei activitati este un interval suficient de lung. Ignorati protestele si plangerile copilului. Nu incercati sa discutati sau sa argumentati decizia pe care ati luat-o, chiar daca copilul va incerca sa va ceara acest lucru. Ceea ce trebuie sa faceti este sa puneti in aplicare consecinta.

Oferiti copilului sansa de a raspunde adecvat la cerere. Lasand posibilitatea copilului de a-si relua activitatea intrerupta sau jucaria, dupa ce timpul a expirat, ii oferiti sansa de a se comporta adecvat. Daca copilul repeta comportamentul, nu executa ceea ce ii cereti din nou sa faca, in interval de o ora de cand a primit activitatea sau jucaria inapoi, repetati aplicarea consecintei logice pentru o perioada mai mare de timp cum ar fi pentru restul zilei, sau sa folositi “timpul pentru linistire”

Daca este necesar folositi “quiet time” sau excluderea. In situatiile in care ii cereti copilului sa faca o noua activitate (ex. sa se pregateasca de culcare) si el refuza este dificil de folosit consecintele logice. In acest caz sau daca copilul continua sa refuza sa faca ceea ce ii cereti , puteti folosi “quiet time”(timpul de linistire). Spuneti copilului ce a facut gresit (ex. Florin nu te-ai pregatit de culcare- consecinta – acum vei sta 2 minute la locul de linistire). “Timpul de linistire “ presupune o diminuare a atentiei pe care o acordati copilului. Copilul primeste loc (un scaun situat intr-un loc mai retras) pe care trebuie sa steain liniste, timp de 2 minute. Daca copilul nu sta linistit, puteti folosi excluderea. Ii aduceti copilului la cunostinta ce se intampla in continuare si care este motivul pentru care veti folosi excluderea .Ex.“Florin nu ai fost tacut in timpul de linistire, acum vei merge in alta camera si vei sta linistit, timp de 2 minute). Excluderea presupune scoaterea copilului din situatie si plasarea lui intr-un alt loc, pentru o


DRAFTperioada foarte scurta de timp. Locul unde este lasat copilul trebuie sa fie o camera sau un spatiu neinteresant dar sigur, care sa nu puna in pericol sanatatea copilului. Informati copilul ca trebuie sa stea acolo in liniste timp de 2 minute. Reamintiti copilului ca poate parasi locul dupa 2 minute, chiar daca copilul pare suparat sau furios.

Oferiti copilului sansa de a se comporta adecvat . Daca copilul a fost linistit timp de 2 minute in “timpul de linistire” sau in timpul excluderii, dati-i posibilitatea de a se intoarce la momentul anterior excluderii. Daca cererea initiala a fost sa se implice intr-o alta activitate (ex sa se pregeteasca de culcare), repetati-i din nou ceea ce doriti sa faca (ex Florin, te rog mergi si puneti pijamalele acum). Laudati comportamentul copilului daca face ceea ce ii solicitati. In conditiile in care el refuza sa faca, dupa ce asteptati 5 secunde, repetati folosirea “timpului de linistire” si excluderii. Va fi nevoie sa repetati cele doua metode pana cand copilul va face ceea ce ii cereti. Daca cererea era de a stopa un comportament neadecvat, este indicat sa nu o mai repetati daca copilul refuza sa se supuna.Folositi “timpul de linistire” si excluderea si apoi implicati copilul intr-o activitate interesanta. Laudati-l si subliniati aspectele pozitive ale comportamentului lui.

De retinut !Dati copilului de varsta prescolara mai multa independenta, oferindu-i posibilitatea de a avea mai multe optiuni pentru a alege. Este foarte important sa faceti diferenta intre lucrurile care pot fi alese de copilul prescolar si indicatiile clare care ghideaza comportamentul copilului. Incercati sa nu dati copilului prescolar prea multe posibilitati de a alege privitor la rutinele zilnice.

Pasi de succes: Incercati sa lasati copilul sa-si termine activitatea in care este implicat inainte de a-i da o alta

sarcina (de a-i cere sa faca altceva). Apropiati-va de copil, captati-i atentia si apoi ii spuneti exact ce are de facut. Laudati copilul cand face ceea ce i-ati cerut. Actionati imediat cand copilul refuza sa faca ceea ce ii cereti Folositi consecintele logice, “timpul de linistire” si excluderea. Oferiti copilului sansa de a se comporta adecvat (de a raspunde la ceea ce i s-a cerut).


DRAFT II. Crizele de furie

Copiii prescolari manifesta frecvent accese de furie. In aceste momente, copiii incearca sa-si exprime nevoia de independenta sau o anumita frustrare. Cel mai adesea, furia se exprima in episoade scurte de 5-10 min in care copilul are explozii verbale si fizice de genul plansului isteric, strigatelor, miscarilor puternice ale bratelor si picioarelor dar poate dura si o ora. Cel mai important obiectiv pentru parinti in gestionarea unor astfel de momente este identificarea corecta a cauzei.

Cum invatam copiii sa faca fata emotiilor intense care apar in diverse situatii de viata.

Momentele de furie reprezinta o etapa normala in dezvoltarea emotionala a copilului. Acestea trebuie privite ca pe o oportunitate de educare si de dezvoltarea a reglarii emotionale si nu ca o catastrofa.

• Cand devine problematic acest comportament?Accesele de furie sunt specifice intervalului de varsta 2-4 ani ( 80% dintre copii manifesta acest

comportament). Putem vorbi de un comportament problematic cand dupa varsta de 4 ani copilul manifesta accese de furie in mod frecvent (zilnic) sau in situatiile in care folosesc furia cu scopul de a santaja parintele pentru a obtine ceea ce isi doresc (ex.copilul isi doreste o jucarie si face o criza de furie in magazin, stiind ca parintele, ca sa evite situatia jenanta, ii va cumpara acea jucarie).

• De ce au copiii accese de furie? Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. Datorita posibilitatilor reduse de a se exprima prin

intermediul cuvintelor, copiii isi exprima prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi (foame, somn, etc). Identificand corect cauza, parintii pot inlatura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. daca ii este foame, i se da manancare)

Furia poate aparea si ca urmare a unor dezamagiri (ex. copilul si-a pierdut jucaria preferata). Atat ignorarea emotiei copilului cat si ironizarea (plangi ca un bebelus, lasa teatrul!) afecteaza dezvoltarea emotionala a copilului.

O alta cauza se leaga de faptul ca nu-si pot regla frustrarea determinata de realizarea unui comportament nedorit de ei, dar cerut de parinte (ex.le este dificil sa accepte ca parintele nu le cumpara jucaria dorita acum). Ei nu inteleg de ce nu pot intotdeauna sa atinga, sa guste, sa exploreze orice din jurul lor sau sa primeasca ceea ce-si doresc.

Se intampla ca uneori parintii sa acorde in mod acidental o atentie mai mare copilului cand manifesta stari de furie. Crizele de nervi ale copilului pot ajunge sa infurie si chiar sa inspaimante orice parinte. Reactiile furioase ale parintilor reprezinta un tip de atentie pe care ei o ofera copilului, avand valoare de recompensa ceea ce conduce la intarirea comportamentul nedorit al acestuia. Aceasta inseamna ca ori de cate ori copilul va dori sa obtina atentie din partea parintilor, se va comporta in aceasta maniera: tipete, urlete, obiecte aruncate, contorsionari violente ale corpului.

Uneori parintii nu au o atitudine consecventa fata de crizele de furie ale copilului. Ei pot in unele situatii sa-si piarda calmul sau sa cedeze in favoarea copilului (ex. sa-i cumpere jucaria dorita) pentru a stopa criza de furie sau pentru a evita situatiile jenante (cand criza copilului are loc in public). In aceasta maniera copilul invata cum sa actioneze atunci cand doreste sa obtina ceva (atentia parintelui, o jucarie pe care si-o doreste, etc).

• Cum invatam copilul sa-si controleze reactiile de furie.

o Oferiti copiilor exemplul personal. Copiii la acesta varsta invata prin observare si imitare. Daca veti reactiona la crizele lor tot prin furie, ei vor invata acest model de raspuns. Incercati sa ramaneti calm in fata izbucnirilor furioase ale copilului. Copiii invata de la parinti cum sa-si exprime emotiile (ex. bucuria se exprima prin ras, mangaieri, imbratisati, tristetea si furia prin plans, etc)o Tineti cont de particularitatile de varsta. Cand copiii nu au achizitionat inca limbajul ei folosesc furia ca mijloc de comunicare. Incercati sa invatati copilul sa-si exprime nevoile folosind chiar si un singur cuvant (ex. daca nu ajung la o jucarie-sa ceara jucaria “ vreau jucaria de sus”).o Identificati corect cauza furiei. Situatiile in care copilul manifesta crize de furie se gestioneaza in functie de cauza care le-a declansat. Daca furia apare ca urmare a unei dezamagiri (ex si-a pierdut jucaria preferata), ignorarea (neacordarea atentiei emotiei copilului) nu este o solutie. Copilul are nevoie sa se simta inteles si sprijinit. In acest caz trebuie sa linisteastiti copilul prin imbratisari si mangaieri. Ignorarea supararii copilului poate sa conduca in timp la scaderea increderii in adulti si mai mult decat atat, copilul poate invata sa devina insensibil la emotiile altor persoane (tristete, suparare) deoarece in acceasi maniera a fost tratat si el. Cand cauza furiei este legata de imposibilitatea de a obtine ceea ce-si doreste,ignorarea este o solutie eficienta.


DRAFTo Incurajati copilul sa-si exprime verbal emotia traita. Exprimati verbal emotiile traite( sunt foarte nervos) , in prezenta copilului pentru ai permite acestuia sa observe comportamentele asociate fiecarei emotii (ex.ce faceti cand sunti nervos) si sa le imite. Incercati sa identificati emotia copilului si sa i-o traduceti sub forma de afirmatie sau intrebare pentru a indentifica cat mai corect modul in care se simte (ex daca copilul spune-“esti cea mai rea mama din lume!” puteti sa-i raspundeti “se pare ca esti foarte suparat pe mine!”)o Mergeti cat mai aproape de copil si captati-i atentia. Cand ii vorbiti copilului , aplecati-va la nivelul lui, stabiliti contactul vizual (priviti copilul in ochi ) si folositi numele copilului pentru a-i capta atentia.o Acordati copilului sprijin si indrumare punctuala si consecventa pentru dobandirea controlului emotional. Copiii invata sa isi controleze emotiile prin experienta proprie, prin observarea comportamentului adultilor si prin interiorizarea ghidajului oferit de adulti. Ca parinti trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:sa reactionati moderat la emotiile copilului (daca copilul este furios, nu trebuie sa va infuriati si dvs.), sa laudati orice initiativa a copilului de a va solicita ajutorul, sa faceti cu copiii exercitii de distragere a atentiei atunci cand situatiile frustreaza copilul (ex. cand copilul care este furios ca nu poate primi jucaria de sus, puteti sa ii distrageti atentia aratandu-i un joc mult mai interesant sau o alta activitate), sa invatati copiii sa se distanteze de sursa care le-a provocat furia ( ex. crezi ca daca vei merge intr-o alta camera, sa te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?)o Laudati copilul cand a facut fata unei situatii frustrante. Incercati sa fiti specific si sa subliniati aspectele pe care copilul le-a facut.

• Cum gestionati crizele de furie ale copilului care doresc sa obtina ceea ce vor?

Refuzati calm dar ferm indeplinirea cererii copilului (Vreau sa-mi cumperi papusa de acolo!) Raspundeti cu “imi pare rau dar nu ti-o pot cumpara astazi” si asociati raspunsul cu imbratisarea copilului. In acest mod asigurati copilul de dragostea dumneavoastra neconditionata. In caz contrar el s-ar putea simti respins iar scopul este de a combate comportamentul negativ al copilului si nu de a-l rani sau jigni. Laudati copilul daca a reusit sa se controleze dupa ce i s-a explicat de ce nu poate face anumite lucruri.

Daca este posibil folositi distragerea atentiei. Pentru copiii mai mici de 4-5 ani este foarte eficienta. Incercati sa redirectionati atentia copilului spre o alta activitate sau un alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos ! hai sa ne jucam cu el!)

Folositi ignorarea. Daca copilul dumneavoastra are un acces de furie acasa (tipa, plange, se tranteste pe jos) pentru ca nu obtine ceea ce-si doreste, nu ii acordati nici un fel de atentie (nu-l priviti, nu-i adresati nici un cuvant). Stati linistit si asteptati pana cand episodul se consuma. Daca episodul are loc intr-un loc pubic ( in magazinul cu jucarii) luati distanta de el. Fiti atent ca distanta sa va permita sa vedeti tot timpul ce face. Dupa ce episodul s-a terminat nu discutati nimic despre cele intamplate. Daca copilul foloseste criza de furie ca santaj emotional, in curand va renunta sa mai folosesca aceasta tehnica daca va constata ca nu primeste nimic (nici macar atentie).

Utilizati daca este posibil consecintele logice si naturale. Pentru copilul mai mare de 4-5 ani care plange ca nu are primeste lucrul dorit de el, desi i-ati explicat calm care este motivul pentru care nu se poate “ ex.avem alte cumparaturi de facut”, puteti folosi consecintele logice. De exemplu ii puteti spune ca daca nu inceteaza sa planga “ veti iesi din magazin , pana se linisteste”. In acest caz nu puteti folosi excluderea (indepartarea copilului din locul unde a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sa-l lasati singur (stada, masini, etc) si nici nu ar fi eficient (va beneficia de atentia celorlalti oameni, care vor fi “specatatorii” unei noi izbucniri).

Oferiti copilului sansa de a raspunde adecvat. Daca ati aplicat consecinta si ati iesit din magazin, lasati copilul singur 4-5 min. Daca copilul s-a linistit, intrati in magazin si intrebati-l daca este pregatit sa continuati sa faceti cumparaturile. Daca copilul accepta, rugati-l sa va ajute, dandu-i sarcini precise (ex.sa tina lista de cumparaturi, sa puna cumparaturile in cos). Laudati-l cat mai specific pentru ajutorul dat (ex. Multumesc! Imi esti de mare ajutor). Daca copilul dupa ce reveniti in magazin izbucneste intr-o noua criza de furie, atunci nu va ramane decat sa il luati de mana (usor si calm), sa-l scoateti afara din magazin (fara sa-l tarati) si sa-l duceti intr-un loc unde sa se poata calma (in masina sau intr-un loc linistit daca ati venit la cumparaturi cu mijloacele de transport in comun). Este posibil sa asteptati ceva timp pana copilul se calmeaza dar apoi mergeti direct acasa. Pentru unii copiii aceasta consecinta poate fi o


DRAFTlectie, deoarece lor le place sa iasa cu parintii la cumparaturi iar cand s-au pus pe plans scopul lor nu era sa fie dusi acasa.

Indepartati copilul de locul in care a avut accesul de furie (excluderea). In cazul in care copilul are aceesul de furie in magazin, ignorarea de cele mai multe nu da rezultate doarece copilul poate obtine atentia celorlalti oameni. In acest caz, daca nici metoda consecintelor logice nu a functionat, puteti incerca sa iesiti cu copilului din magazin si mergeti intr-un loc unde sa se poata linisti. Uniii copiii se linistesc mai greu. Pentru a-i linisti este nevoie sa ii atingeti usor si sa vorbiti calm cu ei .Mesajul ar putea fi ” Este normal sa fii suparat. Ni se intampla tuturor. Eu sunt aici si te iubesc!” Ca parinte este important sa stiti ca este in regula sa spuneti NU copilului dumneavoastra si este la fel de normal ca el sa se simta furios. La fel puteti proceda daca copilul face o criza de furie ca urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil. (ex copilul tipa, da din picioare, se tranteste pe jos caci fratele refuza sa ii dea o jucarie). Alegeti un loc linistit unde copilul se poate calma. Nu incercati sa faceti acest lucru intr-o camera intuneacoasa sau sa-l inchideti in baie. Explicati calm copilului de ce procedati asa (ex. acum esti foarte nervos, vei sta aici 3 minute pana te calmezi, dupa care vom vorbi). Nu este recomandat sa folositi aceasta tehnica cu copiii mai mici de trei ani. Timpul de excludere trebuie sa fie mic (atatea minute cati ani are copilul). Puteti sa lasati copilul sa citesca o cartesau sa faca un puzzle in camera unde are loc excluderea. Este important pentru el sa gasesca acolo lucruri care sa-l ajute sa se calmeze. Daca copilul incearca sa reduca timpul de excludere ,il puteti intoarce cu calm la locul lui reamintindu-i cat timp trebuie sa stea (ai nevoie de o pauza, trebuie sa stai 3 min sa te linistesti). Daca copilul se intoarce la jocul sau si in interval de 1 ora face o noua criza aplicati inca o data excluderea si locul de linistite marind treptat timpul de excludere.

Oferiti copilului sansa de a raspunde adecvat. Dupa ce a avut loc excluderea, daca copilul s-a calmat, este important sa-i oferiti posibilitatea de a se comporta adecvat. In primul rand discutati cu el de ce este nevoie sa se indeparteze de locul in care s-a infuriat (aceasta este o solutie de linistire atat pentru copil cat si pentru parinte). In functie de situatie dati-i copilului sansa de a-si corecta comportamentul (ex. daca a ranit pe cineva- sa-si ceara scuze, daca a aruncat obiectele pe jos- sa le ridice). Incurajati si laudati comportamentul copilului de a-si lua singur o pauza sau un timp de linistire, folosind spatiul respectiv, cand sinte nevoia sa se calmeze.

• Cum putem preveni crizele de furie

Planificati totul dinainte. Planificati orice activitate cu copiii, de exemplu când mergeti la cumparaturi, spune-ti copilului ce veti face acolo si care sunt regulile de comportament in acel context. Faceti impreuna cu copilul o lista de cumparaturi si folositi-va de ea pentru a ghida comportamentul copilului. Tineti cont de starea in care se afla copiii, nu-i scoateti in oras si nu cereti prea mult de la ei cand sunt obositi

Implicati copiii in activitati separate atunci cand sunteti ocupata si nu-i puteti supraveghea. Fiti corect, tratati in mod egal copiii pentru a nu se simti neindreptatiti.

De reţinut !Accesele de furie reprezintă o etapa normală din dezvoltarea emoţională a copilului. Identificaţi corect care este cauza comportamentului copilului pentru a avea reacţii adecvate care să nu influenţeze sănătatea lui emoţională.

Pasi de succes Oferiţi copiilor exemplul personal Identificaţi corect cauza furiei. Acordaţi copilului sprijin şi indrumare punctuală si consecventă pentru dobândirea controlului

emoţional Laudaţi copilul cand a facut faţă unei situaţii frustrante


DRAFT Refuzaţi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului Dacă este posibil folosiţi distragerea atenţiei Folosiţi ignorarea când accesele de furie au loc acasă şi nu pun copilul într-o situaţie riscantă. Utilizaţi dacă este posibil consecinţele logice şi naturale. Îndepartaţi copilul de locul in care a avut accesul de furie (excluderea) Încurajaţi şi laudaţi comportamentul copilul care aplică singur metoda excluderii cand simte

nevoia sa se calmeze. Oferiţi copilului sansa de a-şi corecta comportamentul.


DRAFT

Capitolul 8


Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: Care sunt indicatorii de observare ai comportamentului problematic Care sunt cauzele Cum se intervine eficient

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:- vor cunoaste reguli pentru managementul comportamentelor problematice;- vor sti sa formuleze prescriptii comportamentale clare şi precise;- vor sti sa foloseasca instrumente

I. Copilul nu vrea sa imparta jucariile-lucrurile cu ceilalti.

A imparti jucariile/ lucrurile cu ceilalti este o importanta abiliate sociala. Copiii au nevoie de indrumare si exercitiu pentru a-si forma aceasta abiliate. Este caracteristic pentru copiii mici sa fie posesivi cu lucrurile lor. Parintii cu doi sau mai multi copii se confrunta zilnic cu probleme legate refuzul copiilor mici de a imparti lucrurile cu ceilalti. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucariile din mana altor copii, ii imping ca sa castige jucaria ravnita sau pur si simplu refuza sa dea jucaria preferata daca ii este ceruta.Problemele apar cand in familie sunt 2 sau mai multi copii, cand vin in vizita alti copiii sau in locurile de joaca unde copilul intalneste alti copiii de varsta lui.Cum invatam copiii sa imparta lucrurile cu altii?

Copiii mai mici de 4-5 ani cred ca ceilalti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. In plus copiilor mici le face placere sa fie in preajma celorlalti copii dar la inceput ei prefera sa se joace mai mult singuri decat cu ceilalti. In mod normal copiii au nevoie de timp si exercitiu pentyru a invata sa se joace cu ceilalti si sa imparta jucariile cu ei.Abia la 4-5 ani copiii invata inteleg ca lucrurile date se inapoiaza si pot invata abilitatea de a impariti lucruri.

• Cum prevenim aparitia problemelor legate de lipsa abilitatii de a imparti lucruri cu ceilalti.

O Implicati copiii in activitati separate cand nu puteti sa-i supraveheati. Cand sunteti ocupat si nu puteti sa supravegheati copiii implicatii in activitati diferite, lasand un spatiu intre ei. In mod regulat este indicat sa va intrerupeti ceea ce faceti, sa mergeti la copii si sa-i laudati pentru modul in care se joaca (ex- bravo! Ce frumos va jucati voi!)

o Fiti corect. Tratati fiecare copil in mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei. Cand copilul mai mic ii smulge jucaria celuilalt din mana, nu permiteti sa i-o ia pe principiul “da-i lui, ca este mai mic”. Invatati copilul cel mic sa formuleze o cerere pentru a lua o jucarie. In functie de cat de bine poate sa se exprime verbal poate cere jucaria fie printr-un cuvant ” te rog “ sau printr-o propozitie “te rog sa-mi dai jucaria”. Daca tot timpul fratii mai mari vor fi nevoiti sa cedeze in fata celor mai mici (sa le lase jucariile cand acestia le smulg din mana) ei se vor simti frustrati. Este foarte important sa tratati fiecare copil la fel. Problemele pot aparea cand fratele mai mare nu doreste sa-i dea celui mic din jucariile lui. Fii pregatit ca parinte sa intervii si sa te asihuri ca ambii copii isi dau lucruri unul altuia.

o Tratati copiii care vin in vizita la fel ca pe proprii dumneavoastra copii. Explica copiiilor care vin in vizita si parintilor lor care sunt regulile de comportament din casa voastra si cere vizitatorilor sa respecte regulile.(ex.toti copiii se pot juca cu jucariile din casa; cand dorim sa ne jucam cu o jucarie spunem: te rog sa-mi dai;cine smulge jucaria din mana, nu o primeste; ne putem juca cu fiecare jucarie pe rand).

•Cum invatam copilul sa imparta cu ceialti jucariile

o Ofetiti un bun exemplu personal. Aratatile copiilor ce inseamna sa imparta. Faceti exercitii simple, folosind materiale diverse (ex puteti sa le dati cativa biscuiti din portia dumneavoastra).


DRAFTo Implicati copiii in activitati care presupun folosirea materialelor in comun. Cand aveti timp sa va

jucati cu copiii implicatii in activitati care sa presupuna folosirea in comun a materialelor(ex desenati impreuna cu o singura cutie de culori, contruiti un puzzle, constriti un bloc. Stati aproape de copiii si laudati copiii cand coopereaza si isi dau unul altuia materialele (ce frumos va jucati voi impreuna!) Incepeti cu activitati scurte de 2-5 minute si gradual mariti durata. De exemplu implicand copiii intr-o activitate de desen in care se pot folosi de o singura cutie de creioane colorate ii puteti invata pe copiii cum sa faca schimbul de creioane. Regula de a obtine creionul este” imi dai te rog creionul? Pentru raspunsul DA, celalat copil care a cerut, multumeste si primeste creionul, pentru raspunsul NU, INCA NU AM TERMINAT celalalt copil va spune “atunci voi mai astepta putin si intre timp pot colora altceva.” Este un moment propice pentru a urmari modul in care copiii fac schimbul de creioanesi pentru a lauda fiecare copil pentru efortul depus de a astepta creionul.(ex Bravo Corina! Ai asteptat sa iti vina randul si ai spus foarte frumos multumesc cand ai primit creionul de la George). Puteti folosi aceasta activitate sa lucrati dumneavoastra cu copilul facand schimbul de creioane.

o Subliniati importanta acestui comportament social. Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sa oferiti explicatii privind importanta comportamentului de a imparti obiecte cu ceilalti (ex. Ce bine ne pare cand cineva ne da o jucarie! Suntem foarte bucurosi si ne jucam frumos impreuna! De aceea si noi putem sa dam jucarii altor persoane).

o Laudati intotdeauna copilul cand imparte lucrurile cu altii. Laudati de fiecare data copilul cand isi astepta randul, imparte obiectele cu alti copii sau lasa copiii sa se joace cu jucariile lui. – “fetelor ca frumos va jucati impreuna. Ana este dragut ca ai lasat-o pe Iulia sa se joace cu cuburile tale!”

o Actionati imediat cand copilul este pe cale sa smulga jucaria din mana unui copil. Este foarte important sa actionati imediat daca vedeti intentia copilului de a sa smulge jucaria unui alt copil. Mergeti spre el si imobilizati-i mana. Apucati mana copilului si reamintiti-i ca trebuie sa spuna “TE ROG” si sa-si astepte randul. Laudati copilul pentru ca a cerut frumos si si-a aseteaptat randul. “Bravo Corina! Ai asteptat sa iti vina randul si ai spus foarte frumos multumesc cand ai primit jucaria de la George”

•Cum sa va descurcati cu copiii care nu vor sa imparta jucariile cu ceilalti.

Spuneti copilului ce sa faca. Daca copilul smulge sau impinge un alt copil pentru a-i lua o alta jucarie, dati-le indicatii clare despre ce sa nu faca “Marius, nu ai voie sa ii smulgi mingea cat timp Corina se joaca cu ea” si apoi despre ce sa faca “da-i mingea inapoi si las-o sa termine jocul”.

Ghidati comportamentul copiilor prin reguli. Puteti ghida comportamentul copilor prin reguli simple. De exemplu: toti copiii se pot juca cu jucariile din casa; cand dorim sa ne jucam cu o jucarie, spunem: te rog sa-mi dai; cine smulge jucaria din mana altui copil, nu o primeste pentru o anumita perioada de timp (cateva minute); ne jucam pe rand cu jucariile din casa. In cazul copiilor mai mari, peste 4-5 ani, se poate stabili ca regula generala, sa folosesca formula “te rog sa-mi dai ...” pentru a obtine ceva si se poate exersa cu copilul raspunsurile pentru ambele situatii: daca copilul primeste un raspuns afirmativ, va spune “multumesc” daca copilul caruia i-a cerut ii spune “nu, inca nu am terminat” copilul va fi invatat sa raspunda“atunci voi mai astepta putin si intre timp pot face altceva”. Aceast ultim raspuns este foarte greu de dat de catre copiii mai mici de patru- cinci ani deoarece ei vad lucrurile doar din perspectiva proprie. Ei cred ca toata lumea gandeste si simte la fel ca ei. In plus copilului mic ii este foarte greu sa isi inhibe dorinta imediata de a se juca cu un lucru. Ei pot sa-si orienteze singuri atentia spre un alt obiect, o alta activitate doar daca a exersat cu adultul anterior aceasta tehnica.

Intariti instructiunile cu consecintele logice. Daca copilul nu face ceea ce i-ati spus in 5 secunde, folositi consecintele logice. Alegeti o consecinta adaptata situatiei, de exemplu, poti lua jucaria de la copilul care a incercat sa smulga si o dai copilului celuilalt “ Marius inca o data ai incercat sa smulgi mingea Corinei”, consecinta- “Corina mai primeste 5 minute in plus sa se joace cu mingea”.10 minute de intrerupere a unei activitati este destul de mult pentru un copil. Ignorati protestele si plangerile. Nu discutati si nu va argumentati pozitia (decizia). Pur si simplu aplicati consecinta.

Permiteti copilului sa se intorca la activitatea anterioara. Dupa ce timpul a expirat, reintoarcerea copilului la activitatea sau jucaria dorita ii ofera oportunitatea de a cere permisiunea de a se juca. Daca problema comportamentala persista ori se intampla din nou la o ora dupa ce copilul a primit inapoi jucaria sau activitatea, repetati consecinta logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi intreruperea


DRAFTimporsibilitatea de a mai desfasura acea activitate sau a se mai juca cu acea jucarie in cursul zilei respective, sau folositi locul si timpul de linistire.

Daca este necesar folositi timpul de linistire sau excluderea (scoaterea copilului din situatie). Daca copilul se lupta si protesteaza, sau smulge din nou jucaria, la o ora dupa folosirea consecintei logice, folositi”timpul de linistire”. Spuneti copilului ce a facut gresit “ nu ai asteptat randul si ai smuls din nou jucaria Corinei si in plus ai protestat si ai incercat sa te bati” – si care este consecinta “acum urmeaza timpul de linistire “. Timpul de linistire consta in diminuarea atentiei acordate copilului si plasarea lui intr-un loc unde sa stea linistiti pentru o perioada scurta de timp. Puteti aseza copilul pe un scau . Anuntati-i ca trebuie sa stea tacuti 2-3 minute dupa care pot reveni. Daca copilul are peste trei ani si nu a stat linistit in “timpul de linistire “ puteti folosi excluderea. Nu ai stat linistit in “timpul de linistire acum vei merge la locul de linistire” Excluderea presupune scoaterea copilului din situatia in care s-a petrecut comportamentul problematic, pentru putin timp. Trimiteti copilul intr-o alta camera, care sa nu prezinte nici un risc (ex in dormitorul lui) si ii spuneti sa stea in liniste timp de cateva minute (numarul de minute trebuie sa corespunda numarului de ani care ii are copilul). Nu este indicat sa se folosesca tehnica excluderii cu copiii mai mici de 3 ani. Cu ei se poate folosi doar timpul de linistire. Reamintiti copilului, chiar daca este suparat sau furios, ca nu se poate intoarce la activitatea pe care o desfasura anterior (ex. sa se joace cu mingea) decat dupa ce expira timpul alocat.

Permiteti copilului sa se intoarca la activitatea pe care o desfasura anterior momentului excluderii. Daca copilul a respectat timpul si a stat linistit in camera, permiteti-i sa se intoarca la ceea ce facea inainte de a aplica excluderea. Acesta este o oportunitatea care ii permite copilului sa sa se comporte adecvat. Laudati comportamentul copilului daca imparte jucariile cu ceilalti copil, isi astepta randul, coopereaza. Daca problema se intampla din nou, repetati “timpul de linistire” si excluderea de atatea ori pana copilul dumneavoastra invata sa imparta lucrurile cu alti copiii si isi asteapta randul.

•Cum va descurcati cu copiii care nu vor sa imparta jucariile cu ceilalti, in situatiile in care problemele apar in absenta dumneavoasta

Sunt momente in care copiii se bat pentru o jucarie iar dumneavoastra nu stiti cum aparut problema si nici nu sunteti pe faza pentru a spune cine sa joaca primul cu ea si cine asteapta. Incercati sa evitati sa dati copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucaria cand acesta protesteaza. Altfel copilul poate invata ca protestand foarte tare poate obtine ceea ce vrea ,folosind aceasta metoda si pe viitor. Copilul mai mic poate chiar sa-l provoace pe cel mai mare pentru a obtine o reactie. Evitati sa-i cereti copilul mai mare sa spuna ce s-a intamplat sau ce l-a suparat pe copilul mai mic. Copiii de 2-4 ani nu sunt capabili sa spuna cu exactitatea ce s-a intamplat.Pentru copiii mai mari, peste patru ani, aceasta disputa poate fi contextul propice in care, cu ajutorul dumneavoastra, sa invate modaliati simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate sociala foarte importanta). Daca conflictul intre copii nu se rezolva rapid, opriti activitatea copiilor si exersati cu ei pasii de solutionare:

1. Descrierea faptelor , fara a invinovati (ex. ionut mi-a smuls jucaria din mana si m-a lovit cu picioril). Ca parinte trebuie sa-i invatati pe copii sa vorbeasca despre comportament si nu despre persoana, sa evite blamarile si etichetarile.

2. Exprimarea sentimentelor fata de ceea ce s-a intamplat (ex.Mihai cum te-ai simtit atunci cand Ionut te-a lovit cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emotionala a copilului si scade probabilitatea de a recurge la agresivitate.

3. Identificarea alternativelor –cum cred copiii ca ar putea rezolva situatia ( ex. ionut si Mihai cum credeti ca puteti face sa rezolvati cearta dintre voi)

4. Urmatoarele sugestii pot sa va ajute sa rezolvati problema atunci cand copiii se lupta pentru o jucarie:- Hotarati cine se joaca primul cu jucaria- ex “Andrei si Robert opriti-va!Trebuie sa va

jucati pe rand cu jucariile. Andrei tu te joci primul timp de cinci minute! Robert tu astepti sa iti vina randul!” Fiti atent sa nu favorizati pe nici unul dintre copiii. Fiecare trebuie sa primeasca in timp posibilitatea de a se juca primul cu jucaria.

- Laudati copiii ca impart jucariile si isi astepta randul “Bravo Robert! Ai asteptat sa iti vina randul si ai spus foarte frumos multumesc cand ai primit jucaria de la Andrei”

- Ignorati plangerile si protestele (nu adresati copiilor nici o privire si nici un cuvant daca plang sau protesteaza)

- Daca problema continua, luati jucaria disputata. Dupa 5 minute, o inapoiati copiilor si ii sprijiniti sa hotarasca cine se va juca primul si cine va astepta. Laudati copilul pentru ca imparte jucariile cu celalalt si isi astepata randul.

- Daca copiii se cearta din nou de la o jucarie trebuie sa ii separati si sa ii trimite-ti pe fiecare in “timpul de linistite” sau la locul de linistite (excluderea) urmand instructiunile descrise anterior.


DRAFT- Perimiteti copiilor sa-si reia activitatea intrerupa, dupa ce timpul alocat linistirii a expirat

pentru a le da sansa sa se comporta adecvat. Laudati copiii pentru ca impart jucariile, coopereaza si isi asteapta randul- ex. ce frumos va jucati voi impreuna! “Bravo Robert! Ai asteptat sa iti vina randul si ai spus foarte frumos multumesc cand ai primit jucaria de la Andrei”

De retinut! • Copiii nu se nasc caritabili si altruisti, ci devin cu ajutorul si ghidarea dumneavoastra.• Oferiti copiiilor contexte cat mai diverse sa exerseze abiliatile sociale (ex sa imparta

obiecte/ jucarii cu ceialti, sa-si astepte randul, sa coopereze)

Pasi de succes

Tratati copiii in mod egal. Implicati copiii in activitati separate, atunci cand nu ii puteti supraveghea. Oferiti-le un bun exemplu personal. Implicati copiii in activitati de cooperare, care presupun impartirea materialelor si asteptarea

randului, cand puteti sa-i suptavegheati. Laudati comportamentul de impartire a materialelor si cooperarea. Urmariti de aproape jocul copiilor si interveniti promt daca un comportament problematic este pe

cale sa se intample (ex. smulge jucaria din mana) Ajutati copiii sa hotarasca cine se va juca primul Oferiti posibilitatea fiecaruia de a se juca primul, fara sa favorizati pe cineva Ajutati copiii sa invete modalitati adecvate de rezolvare a conflictelor. Folositi regulile simple care sa ghideze comportamentul copiilor Folositi consecintele logice daca copiii nu doresc sa imparta jucariile si nu respecta regulile Folositi “timpul de linistire” si “excluderea” daca copilul protesteaza sau refuza sa imparta. Permiteti copilului sa se intoarca la activitatea pe care o desfasura inainte, pentru a avea sansa sa

se comporte adecvat (sa imparta jucariile cu ceilalti, sa isi astepte randul).

II. Disputele si agresivitatea

Din cand in cand este un lucru obisnuit pentru copiii sa intre in conflict si sa se certe. Cel mai mare risc care apare cand copiii se bat este ca cineva ar putea fi ranit. Daca nu intervenim de timpuriu sa invatam copilul modalitati adecvate de solutionare a problemelor cu care se confrunta pentru a elimina modalitatile agresive, consecintele asupra dezvoltarii copilului pot fi dezastroase. Copiii prescolari au nevoie de ajutor din partea parintilor pentru a invata cele mai bune moduri de a se comporta si de a-si rezolva conflictele.Cateva sugestii care va vor ajuta sa invatati copiii sa se implice in jocul celorlalti copii, sa se joace cu ei si sa-si rezolve conflictele care apar.

• Cum se manifesta agresivitatea la varsta prescolara?Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt de a lovi pe cineva, de a-l impinge, de a-i smulge o jucarie din mana, a-l trage de par, de a-i adresa un cuvant nepotrivit, de a se certa de la o jucarie.

• Cand agresivitatea devine o problema?Agresivitatea fizica face parte din repertorilul comportamental al copilului mic si tinde sa scada intre 2-4 ani pe masura ce se dezvolta limbajul, crescand astfel agresivitatea verbala, care se manifesta prin certuri de la jucarii si obiecte.Reactiile agresive devin o problema in momentul in care copilul foloseste agresivitatea in fod frecvent ca o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confunta: a obtine o jucarie, a obtine atentie din partea celorlalti etc.In plus comportamentale problematice ale copiilor din prescolaritate care includ agresivitate fata de animale, alti copii, sau proprietatea altuia pot fi o reflectare a unei tulburari de comportament care s-a instalat de timpuriu si care anticipeaza probleme de conduita in adolescenta si la varsta adulta ( Loeber, Lahey, & Thomas, 1991)9

9 Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390


DRAFT• De ce se bat copiii?Copiii se bat sau devin agresivi datorita :

frustarii sau furiei resimtite atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum vor ei. La varsta prescolara copiii de regula intampina dificultati in imparitirea jucariilor cu alti copiii, in amanarea dorintei lor imediate de a se juca cu o jucarie sau de a face un anumit lucru si in intelegerea perspectivei celorlalti, ei crezand ca ceilalti gandesc si simt lucrurile la fel ca ei. Abia dupa varsta de 4-5 ani comportamentele agresive inregistreaza o scadere datorita progreselor pe care copiii le inregistreaza atat la nivel cognitiv (inteleg ca ceilalti privesc lucrurile intru-un mod diferit de al sau) cat si la nivel socioemotional (pot sa-si amane dorinta imediata de a face un lucru dorit de el si de a se implica intr-o actiune nedorita de el dar ceruta de adult). faptului ca nu au invatat alte modalitati de rezolvare a conflictelor sau prezinta dificultati in ceea ce priveste exprimarea a ceea ce vor/ceea ce doresc. geloziei si competitiei in special cu fratii sau surorile. dorintei de a testa reactiile celor din jur; ei pur si simplu vor sa vada ce se intampla, agresivitatea de regula declansand o reactie puternica din partea victimei. dorintei de a obtine ceea ce vor; de exemplu in acesta maniera il poate determina pe un copil sa renunte la o jucarie sau poate obtine atentia parintilor. Modelului pe care il observa si il imita; daca copilul observa ca adultii din jurul sau se cearta sau se lovesc, el va fi mai predispus sa se comporte in acest mod cand se va confrunta cu o problema similara.

Uneori parintii nu stiu sigur cum sa delimiteze incaieraea din joaca de comportamentul dureros(care raneste). Daca limta nu este clar trasata, va fi foartea greu pentru copil sa invete modalitati adecvate, pasnice de a se juca cu ceilalti copii si de a-si rezova problemele cu care se confrunta.

• Cum invatam copiii sa coopereze cu ceilalti in cadrul jocului.o Explicati copilului regulile. Stabiliti doua sau trei reguli simple care sa ghideze

comportamentul copilului in jocul cu ceilalti si discutati-le cu copilul. Reamintiti regulile pana cand copilul va putea sa le enunte singur. Foarte important este ca regulile sa ii spuna copilului “ce sa faca” si nu “ce sa nu faca”. De exemplu: impartim jucariile cu ceilalti; ne asteptam randul; cu mainile putem sa ne atinge usor, sa ne mangaiem; folosim vocea de interior cand vorbim unii cu ceilalti.

o Alegeti cateva activitati pentru a invata copilul sa-si astepte randul. Implicati copilul in activitati care sa-l invete sa imparta lucrurile/ jucariile cu ceilalti, sa coopereze in cadrul jocului si sa isi astepte randul. Puteti exersa in cadul jocurilor cu mingea de exemplu ”aruncam mingea de la unul la altul” sau in jocul de creatie “de-a magazinul” in care copilul are posibilitatea de invata comportamente diverse cum ar fi :formulele de salut, cum sa formuleze o cerere “va rog sa-mi dati... multumesc!”, sa isi astepte randul etc.

o Incurajati comportamentul dezirabil( adecvat). Cand copilul respecta regulile jocului, imparte jucariile cu ceilalti copiii si coopereaza cu ei, acortadi-le atentie. Vorbiti cu copiii si puneti-le intrebari despre ceea ce fac. De exemplu “ Ati construit un turn urias impreuna. Cate turnuri ca avea castelul vostru? Laudati copiii specific “ ma bucur ca voi trei va jucati atat de bine impreuna” sau “ astazi te joci foarte dragut impreuna cu ceilalti, Dragos!”

o Acordati recompense sepciale in etapa de invatare a unui comportament nou. In special la inceput, in etapa de invatare a comportamentului nou, de exemplu, cand invata sa isi astepte randul, sa formuleze o cere, sa coopereze cu alti copii in cadul jocului, acordati copiilor, timp de cateva zile, recompense speciale. Acestea ar putea fi: o poveste, un joc, o bautura preferate, o prajitura. Spuneti-le copiilor cat de multumiti sunteti ca ei se joaca atat de dragut impreuna.

o Ajutati copiii sa isi rezolve problemele. Incercati sa supravegheati in permanenta copiii si sa actionati inainte ca bataia sau cearta sa inceapa. Unii copiii pot avea dificultati in comunicarea dorintelor. Puteti sa ii ajutati sa exprime ceea ce vor folosind cateva cuvinte. De exemplu ii puteti spune” Robert, spune “ Diana, a trecut randul tau, esta randul mei acum”. Laudati copilul pentru modul politicos de a se adresa si de a spune ceea ce doreste. Alti copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastra pentru a hatara cine se joaca primul cu jucaria: “Fetelor, trebuie sa impartiti jucariile. Cine se joaca prima?” Lasati pe rand fiecare copil sa inceapa primul. Evitati sa favorizati un copil pe diverse considerente cum ar “lasa-l pe el ca este mai mic!”. Daca solutia este gasita, laudati copilul pentru ca imparte jucariile cu ceilalti si isi asteapta randul.


DRAFT• Cum gestionam situatiile in care copiii se lupta/ isi disputa ceva.

Actionati imediat. Cand observati orice semn de intrare in conflict este nevoie sa actionati cu rapiditate.

Spuneti copiilor ce sa faca. Fiti fermi si spuneti-le sa se opreasca din ceea ce fac “ Gabi si Corina stop! si ce sa faca in loc “ fiecare isi astepta randul ca sa tina pasusa in brate!”. Este contra recomandat sa spuneti copilului ce sa nu faca, de exemplu “Nu mai tragti de papusa ! Nu va loviti !” Laudati specific copiii care fac ceea ce le cereti.

Folositi consecintele logice. Daca copilul nu face ceea ce i-ati cerut folositi o consecinta logica care sa fie adecvata situatiei respective. Cand este posibil retrageti jucaria sau activitatea care este centrul disputei si explicati copilului de ce ati actionat astfel. Daca problema incepe de la un copil care refuza sa imparta cu celalalt o jucarie, luati-i jucaria si o dati celuilalt sa se joace cu ea. Daca in conflict sunt implicati mai multi copiii care nu reusesc sa cada de acord in legatura cu cine este la rand sau al cui rand este, folositi o consecinta adecvata situatiei. De exmplu, retrageti jucaria sau activitatea care a ridicat probleme “ baieti, nu ati impartit masinuta, asa ca, o voi pune sus timp de 5 min.” De regula 5-10 minute sunt suficiente pantru prescolari. Ignorati protestele si plangerile. Nu dezbateti si nici nu va argumentati decizia in fata copiilor. Pur si simplu aplicati consecinta.

Permiteti copilului sa se reintoarca la activitate. Dupa expirarea timpului returnati copiilor jucaria sau activitatea pe care au desfasurat-o anterior aplicarii consecintei. Astfel le oferiti copiilor posibilitatea/ sansa de a practica comportamentul asteptat (impartirea jucariiei, cooperarea in cadul jocului etc). Laudati impartirea jucariei si asteptarea randului punand accent pe beneficiile acestui comportament: “ce bine ne pare cand cineva ne da o jucarie! Ce bucuros este Matei ca ai impatit jucaria cu el!Bravo!”Ai Asteptat foarte frumos randul! Fiecare copil isi doreste sa se joace cu jucaria”

Daca problema se intampla din nou! Daca in urmatoarea ora dupa ce copilul a primit jucaria inapoi, repeta comportamentul problematic, repetati aplicarea consecintei logice pentru o perioada mai mare de timp(ex.retraferea jucariei pentru tot restul zilei).

• Cum gestionam situatiile in care copiii se comporta agresiv(lovesc un alt copil, il trag de par, il impinge)

o Actionati imediat. Cand observati orice semn agresivitate(loveste, trage de par, impinge etc) este nevoie sa actionati cu rapiditate.o Identificati daca actul agresiv a fost facut cu intentie sau fara intentie. De exempu uneori copiii prescolari ii imping involuntar pe cei de langa ei pentru a ajunge la o jucarie, ca urmare a faptului ca au o experienta sociala destul de redusa si nu pot anticipa care sunt consecintele comportamentului lor. Daca adultul poate realiza ca impingand o persoana care ii sta in cale, acesta ar putea reactiona agresiv, simtindu-se la randul sau agresata, copilul nu poate sa faca acest lucru. El nu constientizeaza ca celalalt copil s-ar putea supara si ar putea reactiona agresiv ca urmare a faptului ca s-a simtit impins. Daca copilul a impins un alt copil cu intentie (ex l-a impins pe celalalt copil ca nu a vrut sa ii dea jucaria ) este nevoie sa reactionati imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Daca copilul a impins un alt copil datorita faptului ca se afla in calea lui atunci puteti inteveni sa-i spuneti copilului care a fost impins “a fost din greseala” .este nevoie sa faceti aceatsa interventie deoarece copiii nici nu reusesc sa faca diferenta intre comportamentele intentionate si cele neintentionate si le gandesc pe toate ca atacuri asupra lui.o Spuneti copiilor ce sa faca. Adresati-va copilului care agreseaza, pe un ton ferm, spunandu-i sa se opreasca din ceea ce face “Mihai, opreste-te! sau Stop!” si ce doriti sa faca in schimb “ Tine-ti mainile departe de Lucian!” Laudati copilul daca el face ceea ce ii cereti. “Multumesc ca ai facut ceea ce ti-am cerut!” o Stabiliti reguli clare si simple care sa ghideze comportamentul copilului in cadrul interactiunii cu ceilalti copii. De exmplu, cu mainile avem voie sa ne atingem usor, sa ne mangaiem, sa ne jucam”.o Stabiliti consecinte logice adecvate situatiei. “Mihai l-ai lovit pe Lucian. Daca se mai intampla vei merge la locul de linistire”.


DRAFTo Ajutati copiii sa constientizeze care sunt consecintele sociale ale propriilor lor comportamente” Lucian spune-i lui Mihai cum te-ai simtit cand te-a lovit? Mihai cum crezi ca te-ai simti tu daca cineva te-ar lovi? Daca il vei mai lovi pe Lucian crezi ca el se va mai juca cu tine?

o Folositi locul de linistire (excluderea sau time-out). Daca copilul nu se opreste si agreseaza din nou folositi “locul de linistire “. Spuneti copilului ce a facut gresit si care este consecinta “Mihai l-ai lovit din nou pe Lucian. Acum vei merge sa te linistesti!”. In aceasta faza este nevoie sa duceti copilul care a lovit, pentru o perioada scurta de timp, intr-un loc sigur, care nu prezinta riscuri si nici nu ii ofera beneficii suplimentare unde sa se poata linisti (ex camera lui). Este nevoie sa ii spuneti ca va trebui sa stea linistit timp de cateva minute dupa care se poate intoarce la ceea ce facea anterior. Daca copilul se agita si face crize de furie nu deschideti usa, si nu-i permiteti sa iasa din “time-out” decat in momentul in care s-a linistit. Reamintiti copilului ca poate parasi locul dupa cateva minute (timpul de excludere trebuie sa corespunda varstei copilului –1 minut pentru fiecare an) , chiar daca copilul pare suparat sau furios. Cand a expirat timpul si copilul s-a linstit ii puteti spune “Pentru ca te-ai linistit poti sa mergi sa-ti continui activitatea”.

o Oferiti copilului sansa de a se comporta adecvat . Daca copilul a fost linistit timp de 2 minute la locul de linistire, dati-i posibilitatea de a se intoarce la momentul anterior excluderii. Oferind copilului posibilitatea de a-si relua activitatea ii dati sansa de a coopera cu ceilalti si de a se comporta adecvat. Laudati copilul pentru ca se joaca dragut cu alti copii(imparte jucariile, cere adecvat o jucarie, spune cand isi doreste ceva, isi asteapta randul). In conditiile in care copilul recurge din nou la agresivitate pentru a-si rezolva problemele va fi nevoie sa repetati excluderea “locul de linistire”. Va fi nevoie sa repetati acesta metoda de mai multe ori pana copilul va ajunge sa inlocuiasca comportamentele agresive cu comportamente adecvate. Este important ca dupa orice aplicare a excluderii sa permiteti copilului sa-si reia activitatea intrerupta pentru a putea sa-l laudati si sa-i subliniati aspectele pozitive.

De retinut!Manifestarile agresive reprezinta o etapa normala in dezvoltarea copilului mic. Agesivitatea fizica incepe sa scada intre 2-4 ani pe masura ce copilul achizitioneaza limbajul dar pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de sprijinul si ghidarea parintelui.

Pasi de succes

Tratati comportamentele agresive ale copilului prescolar cu toata seriozitatea avand in vedre consecintele pe care le poate avea la adolescenta si la varsta adulta.

Folositi fiecare situatie in care copilul se comporta agresiv ca pe o oportunitate de a invata copilul alternative de comportament care sa inlocuiasca comportamentele agresive (ex cum sa formuleze o cerere, cum sa exprime ceea ce vrea etc)

Actionati imediat daca un copil are o manifestare agresiva si pe cat posibil inaintea declansarii comportamentului agresiv.

Implicati copiii in activitati separate, atunci cand nu ii puteti supraveghea. Oferiti-le un bun exemplu personal. Implicati copiii in activitati de cooperare, care presupun impartirea materialelor si asteptarea

randului, cand puteti sa-i suptavegheati. Laudati comportamentul de impartire a materialelor si cooperarea. Urmariti de aproape jocul copiilor si interveniti promt daca un comportament problematic este pe

cale sa se intample (ex. smulge jucaria din mana) Ajutati copiii sa hotarasca cine se va juca primul Oferiti fiecarui copil posibilitatea de a se juca primul, fara sa favorizati pe cineva Folositi regulile simple care sa ghideze comportamentul copiilor. Folositi consecvent consecintele logice daca copiii nu respecta regulile si se compoarta agresiv Folositi locul de linistire (excluderea) daca copilul se comporta agresiv in mod intetionat. Permiteti copilului sa se intoarca la activitatea pe care o desfasura inainte, pentru a avea sansa de

a se comporta adecvat (sa imparta jucariile cu ceilalti, sa isi astepte randul, sa coopereze).


DRAFTFiti consecvent in aplicarea tehnicilor pana cand comportamentele agresive sunt inlocuite de comportamente adecvate.


DRAFT Capitolul 9


Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: Care sunt rutinele De ce sunt importante rutinele in viata copilului prescolar

Care sunt momentele pentru care copilul are nevoie de rutineObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:- vor cunoaste cum se stabileste o rutina- vor sti sa formuleze prescriptii comportamentale clare şi precise;- vor sti sa foloseasca instrumentele

I. Servirea mesei

Servirea mesei este ocazie foarte buna pentru membrii familiei de a se intalni si de a petrece un timp placut impreuna. In acelasi timp, acest moment poate fi unul destul de stresant si de dificil pentru familia unui prescolar.

Cum sa gestionati problemele care apar la masa si cum sa incurajati prescolarul sa-si dezvolte deprinderile de autoservire.Ceea ce trebuie sa avem in vedere este faptul ca statul la masa si servitul mesei impreuna cu ceilalti, reprezinta o abilitate foarte importanta pe care toti copiii trebuie sa o invete. Uneori parintii simt ca se razbioesc cu propriul lor copil care ori nu mananca ori nu se comporta bine la masa. Nu putem ignora faptul ca invatarea unui copil de 3-5 ani sa stea la masa cu ceilalti membri ei familiei si sa manance folosind ustensilele, reprezinta o provocare. Este firesc ca la acesta varsta copilul sa verse mancarea si sa se murdareasca. Nu considerati aceste incidente ca fiind greseli sau comportamente inadecvate. Incercati sa va pastrati calmul si sa le priviti ca importante oportunitati de invatare pentru copil. Nu ezitati sa laudati copilul pentru efortul pe care il face pentru a se autoservi.

Problemele obisnuite care apar la masa:• Refuza sa vina la masa• Se ridica si pleaca in timpul mesei.• Se plange in legatura cu mancarea • Se joaca cu mancarea in farfurie• Refuza sa se autoserveasca• Mananca foarte incet• Fac crize de furie

• Sunt nervosi legati de faptul ca trebuie sa manance.

Care este cauza acestor probleme?o De cele mai multem ori, copiilor prescolari le este foarte dificil sa stea intr-un loc o perioada mai

mare de timp. De regula ei incep sa se agite daca simt ca servirea mesei dureaza prea mult timp sau este plictisitoare.

o Asteptarile nerealiste ale parintilor privitor la modul in care copiii ar trebui sa manance si in ce cantitate (de exemplu:copiii trebuie sa manance tot din farfurie si nu trebuie sa vorbeasca la masa). In mod obisnuit copiii au preferinte pentru anumite tipuri de mancare. In conditiile in care copiii manaca variat nu mai este nevoie sa insistam ca ei sa manance ceea ce nu le place.

o Apetitul copiilor poate varia de la o zi la alta. Toti copiii au zile in care nu au pofta de mancare asa cum au de obicei. Uneori gustarile dintre mese pot reduce apetitul copiilor mai ales atunci cand au loc cu o ora inainte de ora de masa.

o Unele probleme rezulta din modul de organizare. Este foarte greu pentru un copil care in mod obisnuit manaca oriunde vrea el sa accepte sa manace la bucatarie, la masa, impreuna cu ceilalti membri ai familiei. In plus, daca un copil manaca cina intr-o zi la ora 5 in alta la 7, in lata la 8 este foarte dificil intre intr-o rutina.

o Uneori parintii stabilesc ore fixe de servire a mesei care se respecta in fiecare zi dar permit copilului sa manance orice vor ei. In timp ce parintii sunt multumiti ca mananca ceva copiii lor, ceea ce mananca nu ii ajuta prea mult deoarece nu primesc o dieta echilibrata de proteine, crbohidranti, grasimi, minerale si vitamine.


DRAFTCum putem preveni comportamentele nepotrivite la masa.

• Stabiliti o rutina pentru servirea mesei. In primul rand este indicat sa stabiliti o rutina zilnica pentru servirea mesei. Acesta trebuie sa includa trei mese principale si doua gustari (dimineata si dupaamiaza) care sa fie servite la aceeasi ora, in fiecare zi.

• Serviti copilul cu mancare intr-o cantitate care poate fi mancata. Dati-i copilului posibilitatea sa ceara daca doreste sa manance mai mult. Daca copilul doreste snacksuri, biscuiti, explicati-i ii este permis sa manace doar mancare la aceasta ora. Celelalte alimente le poate manca la ora gustarii.

• Stabiliti o limita de timp pentru servirea mesei. De obicei 20-30 min. sunt suficiente pentru acesta activitate. Puteti ajuta copilul sa perceapa timpul alocat folosind o clepsidra sau o sonerie care sa semnaleze momnetul cand masa a luat sfarsit.

• Pregatiti copilul din timp pentru masa. Respectati timpul copilului si anuntati-l ca masa va fi servita in 15 minute. In acest mod ii dati posibilitatea de a-si termina activitatea personala inainte de a merge la masa si evitati un posibil conflict.

• Explicati copilului regulile pe care trebuie sa le respecte la masa. Stabiliti doua sau trei reguli simple care sa ghideze comportamentul copilului la masa si discutati-le impreuna. Dupa un timp copilul va fi capabil sa le enunte singur. Pentru a fi eficiente regulile trebuie sa ii spuna copilului ce sa faca si nu ce sa nu faca. De exemplu:

o “mananca cu lingura sau cu furculita” si nu “ nu manca cu mana”o “ termina de mestecat inainte sa vorbesti” si nu “ nu vorbi cu gura plina”o “stai pe scaun pana esti scuzat” si nu “nu te ridici de la masa pana nu ti se permite”

Este indicat ca inainte de masa, sa cereti copilului sa va spuna care sunt regulile pe care trebuie sa le respecte la masa. De exemplu il puteti intreba” Ce reguli trebuie sa isi amintesti in timpul mesei?” Laudati copilul daca vi le spune. Daca el nu reuseste sa si le reaminreasca puteti sa le reamintiti dumneavoastra calm. Daca copilul nu a respectat una din reguli la masa trecuta, puteti sa ii reamintiti calm regula incalcata” Ieri, ai uitat de regula care spune ca trebuie inghiti din gura inainte de a incepe sa vorbesti”. Comunicati copiilor ce doriti ca ei sa faca “ sa vedem astazi daca iti amintesti sa inghiti mancarea inainte de a incepe sa vorbesti”

• Acordati copilului timp pentru interiorizarea regulilor. Copiii la acesta varsta au nevoie de timp, exercitiu si incurajare pentru a respecta in mod spontan regulile la masa.

• Recompensati copilul pentru respectarea regulilor. Este ideal ca in faza de invatare sa recompensati imediat comportamentul copilului. Stabiliti din timp ce recompensa va primi copilul si comunicati-i ce poate sa obtina daca respecta regulile la masa. De exmplu poate primi ca recompensa” o bautura preferata, o activitate preferata dupa masa sau o poveste in plus la culcare”

• Stabiliti din timp consecintele incalcarii regulilor la masa. Spuneti copilului ce se va intampla daca va incalca regulile. De exemplu, explicati-i cum veti folosi excluderea.

• Asigutati-va ca aveti pregatit totul pentru masa. Pentru a evita asteptarea si eventualel probleme care decurg de aici, chemati copilul la masa cand totul este pregatit.

• Reduceti cantitatea de lichide inainte de masa. Evitati sa-i dati copilului sa bea lapte sau suc cu cel putin o ora inainte de sevirea mesei. Daca ii este sete puteti sa ii dati doar apa.

Cum sa gestionam comportamentele nepotrivite care apar la masa.

Mancati impreuna cu copilul la masa. Asigurati-va cu nu exista nici o jucarie sau un lat obiect care ar putea sa le atraga atentia. Daca serviti masa in sufragerie, inchideti televizorul.

Incurajati comportamentul adecvat. Daca copilul respecta regulile la masa, laudati-l specific “ Carolina, mesteci foarte dragut cu gura inchisa!” sau “ tii foarte bine furculita in mana”. Intreaba copilul despre ce a facut in ziua respectiva (cum a fost la gradinita) si incurajeaza-l sa converseze doar cand a inghitit din gura.

Formulati asteptari realiste de la copil. Prescolarii sunt in faza de dezvoltare a abilitatilor de autoservire. Murdarirea hainelor personale sau patarea locului in care mananca sunt greseli normale care nu trebuiec interpretate catastrofal ci privite ca importante oportunitati de exersare si invatare. Prin urmare incercati sa ignorati aceste aspecte. Atentia trebuie concentrata pe invatarea de abilitati si nu pe mentinerea curatenie.

Ignorati comportamentele nepotrivite minore. In categoria comportamentelor minore intra: scanceala, mancatul incet, plangerile in legatura cu mancarea, jucatul cu mancarea in farfurie. Cel mai recomandat este sa ignorati aceste comportamente. Continuati sa mancati si nici nu priviti copilul nici nu-i adresati un


DRAFTcuvant pana nu inceteaza comportamentul inadecvat. Atentie! Cand veti folosi pentru prima data aceasta metoda, fiti pregatit sa constatati o acelerare a comportamentului nepotrivit care a fost ignorat (de exmplu copilul va incepe sa scanceasca si mai tare) dupa care folosind in mod constant ignorarea, se va inregistra o scadere lui.

Cum gestionam comportamentele care sunt dificil de a fi ignoarte:

Cand copilul se urca si coboara de pe masa, isi loveste fratii, arunca mancarea.o Spuneti copilului sa se opresca din ceea ce face. “ Nadia, stop! Opreste-te sa te mai urci pe scaun! si

ce sa faca in loc “aseaza-te pe scaun,te rog!” Laudati imediat copilul daca a facut ceea ce i-ati cerut” Multumesc ca te-ai asezat!”

o Faceti apel la reguli si consecintele logice. Daca situatia impune formularea unei reguli noi nu ezitati sa o faceti. De exemplu o regula ar putea elimina comportamentul agresiv al copiilor la masa. le puteti spune” regula este ca mainile la masa le folosim doar pentru a ne hrani.” Stabiliti si o consecinta logica a incalcarii regulii.

o Daca copilul a incalcat regula, comunicati-i ce a facut gresit si aplicati consecinta logica ex Ai folosit mainile pentru a-l lovi pe fratele tau. Daca se mai intampla o data, vei merge in camara alaturata se te linistesti.

o Folositi locul de linistire (excluderea/ time-out). Daca copilul nu a facut ceea ce i-ati cerut sau a incalcat regulile din nou ii explicati cea a facut gresit si il conduceti la locul de linistire( o camera sigura, unde nu se poate rani ). Spuneti-i copilului ca trebuie sa stea sa se linisteasca timp de cateva minute. Daca copilul face criza de furie, nu-i permiteti sa iasa din camera pana cand nu s-a linistit. Dupa cateva secunde dupa ce s-a linistit, intrati si ii spuneti” pentru ca te-ai linistit, acum putem merge la masa sa terminam de mancat”.

o Permiteti copilului sa se intoarca la masa. Laudati copilul cat de curand puteti, pentru modul in care mananca. Daca comportamentul nepotrivit se repeta, repetati excluderea de atatea ori pana copilul inceteaza sa se mai faca acel comportament nepotrivit. De retinut! Este indicat ca dupa fiecare perioada de excludere sa-i permiteti copilului sa se intoarca la masa, pentru a-i da sansa de a se comporta adevat.

o Stabiliti sfarsitul mesei. Masa se termina cand timpul alocat a expirat sau cat cineva a terminat mai devreme. La finalul mesei, luati farfuriile de pe masa chiar daca copilul nu a terminat de mancat.

o Faceti o retrospectiva a mesei. Spuneti copilului ce va placut in comportamentul lui la masa. “Bravo Corina! Ai stat la masa toata seara”. Daca copilul a respectat regulile stabilite pentru servirea mesei, acordati-i recompensa promisa. Daca copilul nu a respectat regulile nu-i oferiti recompensa stabilita la inceputul mesei. Explicati-i calm regula pe care a uitat sa o urmeze “ai uitat sa mesteci mancarea cu gura inchisa”. Stabiliti un obiectiv pentru masa urmatoare” maine, voi vedea daca itit amintesti sa manaci cu gura inchisa!”

Cand copilul refuza sa manance, se joaca cu mancarea in farfurie.o Spuneti copilului o singura data sa manace. Evitati amenintarile de genul” daca te mai joci cu

mancarea in farfurie, te pleznesc!”. Nu insistati sa manance copilul tot din farfurie. Puteti sa il incurajati sa incerce.

o Stabiliti o consecinta logica adecvata situatiei. De exmplu ii puteti spune“sa stea la masa pana termina toata lumea de mancat” sau “ca nu va mai primi nimic de mancat pana la ora cand este stabilita urmatoarea masa.”

o Ignorati plangerile si comentariile. Daca copilul protesteaza, ignorati-l si continuati sa mancati.o Folositi locul de linistire (excluderea/time-out). Daca copilul pleaca de la masa, nu doreste sa mai stea

sau face o criza de furie, duceti-l la locul de linistire pana se opreste din plans.o Aduceti-l la masa dupa ce s-a linistit. Permiteti-i sa se intoarca la masa si sa astepte pana ce toti

membrii familiei termina de mancat.o Oferiti copilului un feedback pozitiv daca se comporta adecvat la masa. Incercati sa identificati si sa

laudati orice comportament adecvat manifestat de copil in timpul mesei “ Corina ai folosit foarte bine furculita la masa in seara asta”

o Fara mancare pana la viioarea ora de masa. Asigurati-va ca nu are nimic la indemana sa rontaie pana la masa viitoare.

De retinut!

Statul la masa si servitul mesei impreuna cu ceilalti membri ai familiei este o importanta abilitate pe care copiii trebuie sa o invate cu sprijinul si incurajarea parintilor. Micile incidente (mardarirea, varsatul etc) sunt inerente oricarei etape de invatare.


DRAFTPasi de succes!

Stabiliti o rutina pentru servirea mesei. Stabiliti o limita de timp pentru servirea mesei. Pregatiti copilul din timp pentru masa Stabiliti si explicati copilului regulile pe care trebuie sa le respecte la masa Acordati copilului timp pentru exersarea si invatarea comportamentelor adecvate. Incurajati comportamentul adecvat Formulati asteptari realiste de la copil Ignorati comportamentele nepotrivite minore Faceti apel la reguli si consecintele logice Folositi locul de linistire (excluderea/ time-out) pentru comportamen tele mai dificil de ignorat.

Oferiti copilului un feedback pozitiv daca se comporta adecvat la masa.


DRAFTII. Rutina de seara

Exemplu “-Robert” e timpul sa te culci.” -“NU!” raspunde Robert de doi ani, alergand prin camera de joaca. Mama alearga dupa el si ii spune in continuare “ - Este timpul sa mergi la culcare, dragule. Haide, acum!” “-Nu, mama, nu!” scanceste baiatul. Astfel ca mama s-a napustit asupra lui ca sa-l prinda. Corpul baiatului a devenit rigid, spatele i s-a arcuit, si el a inceput sa bata din picioare pentru a se elibera din stransoare. In mod salbatic, baiatul isi lovea mama pentru a-l lasa liber.-Opreste-te! Mergi in pat, ACUM!” Baiatul a inceput sa planga tare ca si mama. Obosit si foarte furios isi dezbraca hainele pentru baia inevitabila. Aceasta lupta de putere, emotionala si fizica, continua cu baia, cu imbractul pijamalelor, cu spalatul pe dinti si in mod abrupt sfarseste cu un pupic dat.Epuizata si frustrata mama coboara la parter sa se bucure de cateva clipe de liniste cand aude:” Mami, mi-e sete! Vreau la olita “ Simtindu-se vinovata inca furioasa, mama a raspuns cu rapiditate la cererea copilului. Mama se aseaza langa el, pe pat si ii spune:” -Sa nu mai aud un alt cuvant! Noapte buna!” Dupa ce tranteste usa, mama coboara scarile cu pasi apasati. Baiatul a ramas in pat , plangand in perna. Mama se simte vinovata si frustrata in fata televizorului.

Ce se intampla de fapt daca privim scena prin ochii copilului....

Noi parintii suntem tentati sa privim aceasta sceana prin ochii de adult, pierzand oportunitatea de a intelege lucrurile din perspectiva copilului.Imaginati-va ca sunteti in mijlocul unei carti bune si sotul vine si va spune “Este timpul sa te culci”!In ciuda raspunsului dvs. “ Nu, nu sunt pregatita inca”, sunteti ajutata, fara sa vreti, sa urcati scarile, sa va dezbracati si sunteti fortata sa faceti baie. Ganditi-va cum va simti. Va simtiti nerespectata, furioasa, lipsita de valoare sau controlata? Ati putea gandi ca “ Da, dar un copil de doi ani nu poate sa simta la fel, nu este acelasi lucru, el nu este adult In plus, eu sunt parintele”.

Un alt mod de a privi realitatea….Este adevarat ca un copil nu este inca un adult. Cu toate astea, copilul este o persoana, are sentimente, este la un important stadiu de crestere a dorintei de independenta si experimenteaza ce inseamna sa ai propriile alegeri. Acesta este inceputul existentei lui ca individualitate. In acesta maniera el stabileste separarea de parinti si isi exploreaza propriile competente si capacitati. De multe ori mersul la culcare nu ridica probleme, copilul putand fi obosit sau pregatit. Exista insa situatii in care doar existenta comenzii, spusa sub forma “ce sa faca” sau “cum sa faca” determina copilul sa se simta controlat. Aceasta este de cele mai multe ori si reactia nostra ca adulti cand ni se dau comenzi in acelasi mod. Problema devine una a pierderii controlului asupra noastra si a ceea se intampla cu noi. In scena prezentata anterior, copilul nu s-a simtit inteles si acest lucru a cauzat declansarea luptei de putere. Mama incercand sa domine copilul, l-a facut sa se simta neiubit si respins. Ganditi-va la aceasta intrebare: “Ce a dorit baiatul din povestirea noastra? Dar...mult mai important este sa va ganditi la “ce doreste copilul dumneavoasta?”

• Sa-si afirme independenta sau constiinta de sine• Sa simta apropierea si legatura cu parintele

• Sa aiba sentimentul controlului in legatura cu ceea ce se intampla cu el• Sa se simta repectat si auzit.

Momentul culcarii.

Pentru a se simti confortabil, copiii mici au nevoie sa traiasca intr-un mediu structurat, care sa le ofere rutine de comportament. Rutinele îi ajută pe copii să se simtă în siguranţă, deoarece le permite sa cunoasca ce urmeaza sa se intample intr-un anumit context si cum trebuie sa se comporte. Ora de culcare poate fi transformata intr-un moment special atat pentru copiii cat si pentru parinti. In mod natural, toti oamenii doresc apropierea inainte de a adormi. Puteti face din momentul culcarii un timp al apropierii, impartasirii de impresii si al distractiei. Implicand copiii in procesul de luare a deciziilor si petrecand un tip special cu ei, ii veti face sa se simta mai valorosi si respectati. Stabilind limite clare, veti obtine respect de la copilul dumneavoastra si il veti ajuta sa isi construiasca o stima de sine inalta.

De ce apar problemele legate de ora de culcare.


DRAFT• Uneori parintii sunt foarte impovarati de problemele de peste zi si din dorinta de a beneficia de cateva

clipe de relaxare, isi trimit copilul la culcare cat mai curand posibil. Aceasta atitudine determina copilul sa simta respins sau sa creada ca parintii lui incearca sa “se descotoroseasca de el”. In povestirea noastra, dorinta lui Robert de apropiere a fost exprimata prin “nevoia de a bea” sau “mersul la olita” care au generat o tensiune si mai mare intre el si mama, amandoi simtindu-se in final raniti si respinsi.• Mediul in care traieste copilul este slab structurat iar copilul nu este obisnuit cu un ritual de culcare. • Copilul nu este pregatit pentru momentul culcarii fiind intrerupt brusc dintr-o activitate personala.

Probleme care in momentul culcarii.• Refuzul de a merge la culcare.• Refuzul de a se pregati pentru somn.

• Refuzul de a dormi in patul si in dormitorul sau.

Cum puteti preveni problemele legate de momentul culcarii?

• Stabiliti o ora de incepere a ritualului de culcare care sa fie aceeasi in fiecare zi.• Stabiliti o rutina de seara si supravegheati indeaproape respectarea ei.

• Aveti grija de dumneavostra in timpul zilei astfel incat sa nu va simtiti istovita si pusa pe cearta in momentul culcarii copilului. Stabiliti momentul culcarii copilului la o ora care sa va permita cateva momente de singuratate sau/si de petrecut cu sotul, dupa ce copilul merge in pat.

• Implicati-va impreuna in pregatirea copilului pentru somn. In conditiile in care este posibil, este indicat ca ambii parinti sa aiba cate o contribuite la ritualul de culcare. Momentul culcarii este mai distractiv si mai putin impovarator cand ambii parinti participa.

• Incepeti dumeavoastra ritualul de culcare cu 45 de minute inainte de ora de culcare. Acest lucru va permite sa evitati stresul si lupta. Aveti grija sa eliminati seara activitatile care agita copilul (ex. alergatul).

• Pregatiti copilul din timp pentru ce urmeaza sa se intample. Anuntati copilul ca momentul culcarii este in 15 minute. In acest mod ii dati copilului posibilitatea sa-si termine activitatea personala inainte de a merge la culcare.

• Oferiti posibilitatea de a face alegeri decat de a-i da ordine. Copilul va avea un control mai mare asupra a ceea ce se intampla cu el daca ii dati posibilitatea sa aleaga. De exemplu ai putea spune” Vrei sa te ajute tata sa-ti faci baie sau eu?” sau “Vrei sa imbraci pijamalele rosii sau pe cele albastre?”sau “Vrei sa dormi cu gorilla sau cu zmeul?”

• Implicati copilul intr-un ritual de culcare. De exemplu , ii puteti citi o poveste, puteti sa ii dati copilului trei animale de plus sa le pupe, puteti lasa o muzica in surdina in camera. Rutina este foarte importanta pentru copilul mic intrucat il face pe copil sa se simta in siguranta oferindu-i posibilitatea de a sti ce urmeaza sa se intample (ii ofera predictibilitate).

• Transformati momentul culcarii intr-un un moment al impartasirii experientelor de peste zi De exemplu:

Discutati sub forma ”iti aduci aminte cand….”. De exemplu “iti aduci aminte noi am mers cu cortul si ratonul a intrat la mancarea noastra?” sau “imi amintesc cand tu erai mic si iti placea sa te frec pe burtica?”

Asculta care sunt emotiile copilului privitor la ziua care a trecut Spuneti-va unul altuia, trei lucruri care le iubiti, unul la celalat. Incepeti fiecare propozitie

cu “ ceea ce iubesc la tine este….” si completati cu un lucru specific care va place. Ex “ cea ce iubesc eu la tine este ca m-ai ajutat sa-mi pun cartile deoparte astazi”

Puneti copilului urmatoarele intrebari si lasati-i posibilitatea de a va impartasi cat mai multe despre el.

Care a fost cel mai bun lucru care ti s-a intamplat astazi? Care a fost cel mai rau lucru care ti s-a intamplat astazi?

• Asigurati-va ca in fiecare seara copilul parcurge aceeasi pasi , in aceeasi ordine pana ajunge in pat.


DRAFT• Asiguriti-va ca locul in care doarme copilul ii ofera tot confortul de care are nevoie pentru a dormi

linistit. Camera trebuie sa fie aerisita, bine ventilata, nici prea cand nici prea rece. Lasati o veioaza cu lumina difuza daca copilului ii este frica de intuneric.

Ce este o rutina si care este rolul ei?Stabilirea unei rutine este o cale eficienta de a-i reaminti copilului cum trebuie sa se descurce in anumite situatii. Rutina ii permite copilului sa faca in fiecare zi aceleasi lucruri, in aceeasi ordine pana cand el va sti exact ce trebuie sa faca intr-o anume situatie (de exemplu: ce trebuie sa faca pentru a se pregati de culcare).Intr-un limbaj mai simplist, rutina poate fi definita ca un set ordonat de actiuni. Dupa un timp de exersare, rutina se automatizeaza, ceea ce va scuteste de lupta nesfarsita a reamintirii pasilor, pe care copilul trebuie sa-i faca. In plus, acest lucru va ajuta sa fiti consecvent iar pe copil sa invete exact ceea ce asteptati sa faca.Unii parinti se devin furiosi in timpul invatarii rutine si au tendinta de a renunta. Nu este indicat sa o faca. In timp vor vedea care sunt beneficiile. Chiar incepand de la sfarsitul primei saptamani copiii vor inceta sa mai planga cand vor fi pusi in patul lor sau vor scanci pentru cateva minute.

Care sunt rutinele de seara :schimbatul in pijamale, spalarea dintilor, baia, mersul la toileta, citirea povestii, pupicul si urarea de a avea o “noapte buna”.

Rutinele de seara

• Stabiliti o ora de incepere a ritualuilui de culcare care sa fie respectat cu regularitate. Alegeti o oara rezonabila (intre 19.30-20.30).

• Stabiliti un set de cateva reguli simple care sa ghideze comportamentul copilului in momentul culcarii. De exmplu ” in fiecare seara ma culc la ora 20.30; In fiecare seara ascult povestea; dupa ce m-am bagat in pat nu mai chem/strig pe nimeni.” Discutati cu copiii regulile.

• Anuntati copilul cu jumatate de ora inainte ca urmeaza sa mearga la culcare. Anuntati copilul ca in jumatate de ora va trebui sa mearga la culcare. In acest timp implicati-l in activitati linistite care nu presupun miscare. Nu-i permiteti sa alerge sau sa se joace cu jucarii care ar putea sa-l agite. Activitatile care ar putea sa-l pregateasca pentru somn ar puntea fi: rasfoitul unei carti, asculatul unei povesti care ii este citita sau de pe un CD sau o caseta. Nu este recomandat sa lasati copilul sa se uite la televizor inainte de culcare. Este contraindicat ca in dormitorul copilului sa existe televizor. Cercatarile au aratat ca prescolarii care au televizor in dormitorul lor, prezinta probleme de comportament si dificultati de adormire. (Cynthia S si al.2007)10

• Anuntati copilul sa-si incheie activitatea pentru a se pregati de culcare. Inainte cu cinci minute cereti copilului sa-si incheie activitatea si sa fie pregatit pentru a merge in pat.

• Ajutati copilul sa se pregateasca. Reamintiti copilului lista de actiuni pe care trebuie sa le faca inainte de a merge la culcare: sa imbrace pijamalele, sa se spele pe dinti sa mearga la toilet(daca copilul de afla in etapa de invatare). Pentru a ajuta copilul sa invete mai bine pasii, puteti folosi un card cu imagini care sa sugereze copilului toti pasii pe care el trebuie sa-i parcurga la momentul culcarii: imi pun pijamalele, ma spal pe dinti, merg la toaleta, ma bag in pat, ascult povestea si adorm. Cardul trebuie sa stea intr-un loc unde poate fi cu usurinta vazut de copil, de exmplu in dormitorul lui sau pe frigider.

Ritualul de culcare-card de activitati

10 Cynthia S. Kamila B. Mistry, MPH; Minkovitz,(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, Issue of Pediatrics.

http://www.jhsph.edu/


DRAFT

De retinut: In primele zile de folosire a cardului este nevoie sa reamintiti copiilor pasii pe care trebuie sa ii parcurga. Laudati copilul cu entuziasm pentru fiecare pas facut si desentati in dreptul fiecarei actiuni facute cate o fata fericita. Pe masura ce copilul incepe sa faca spontan actiunile deoarece a exersat suficient de mult pentru a invata care sunt comportamentele astepate la ora de culcare retrageti cardul cu imagini.

• Puneti copilul in pat si faceti o retrospectiva a pasilor urmati.(in cazul in care copilul are deja o rutina si stie care sunt lucrurrile care trebuie sa le faca). Cititi copilului o poveste, ii dati un pupic si apoi treceti prin lista comportamentelor pe care copilul trebuia sa le faca in ritualul de culcare “ Ai spalat dintii?”, Ti-ai luat Ai spus noapte buna pisicii si talalui?, ai fost la toileta?

• Reamintiti copilului regulile inainte de a pleca din camera lui si consecintele logice care rezulta din nerespecatrea lor.. Dupa ce ati terminat rutina momentului culcarii, lasati copilul in camera lui. Explicati-i copilului o data , cand rutina este noua “ Daca iesi din camera ta pentru orice alt motiv decat o urgenta, te voi aduce in camara ta. Nu voi mai vorbi cu tine dupa ce iti spun “noapte buna si inchid usa la dormitor”. O alta abordare ar mai putea fi “ Daca stai in pat si nu ma mai chemi vei gasi o surpriza sub perna maine. Daca ma vei chema, eu nu-ti voi raspunde chiar daca vei incepe sa tipi. Daca vei cobora din pat te voi aduce inapoi.”

• Ignorati copilul daca va cheama dupa ce rutina s-a incheiatEste foarte important sa nu sa vorbiti cu copilul dupa ce rutina de culcare s-a incheiat. In mod normal copilul va acorda mai multa atentie actiunilor dumneavoastra decat vorbelor. Mai mult decat atat, daca continuati sa vorbesti cu el, sunteti mult mai predispusa sa intrati intr-o lupta verbala de putere privind mersul la culcare. Daca va surprindeti ca ii raspundeti “ Nu ai auzit ce am spus? Ti-am spus sa mergi in pat si n-am sa mai scoat nici un cuvant”- opriti-va din vorbit si cu miscari dragastoase conduceti copilul inapoi in pat. In special la inceput veti conduce copilul inapoi in camera lui de foarte multe ori, deoarece el va incerca sa testeze limitele parintilor.

• Daca copilul coboara din pat, actionati imediat. In special la inceput veti conduce copilul inapoi in camera lui de foarte multe ori, deoarece el va incerca sa testeze limitele parintilor. Ignorati protestele.

• Intoarceti copilul in camera lui daca doreste sa vina in dormitorul dumneavoastra. Daca copilul se trezeste peste noapte si doreste sa vina in patul dumneavostra, il conduceti imediat in patul sau. Dati-i foarte putina atentie in acest timp. Aveti la dispozitit cel mult 30 secunde sa il puneti inapoi in pat, sa ii spuneti din nou “noapte buna!” si sa plecati. Ignorati protestele. Pe masura ce timpul trece, momentul culcarii va deveni mult mai placut atat pentru dumneavoastra cat si pentru copil.

• Fiti pregatit sa faceti fata reactiilor de protest ale copiilor . Multi vor plange pentru cateva minute, mai multe ore sau cateva nopti. Este indicat sa fiti pregatiti sa ii lasati sa planga. Daca cedati si mergeti in camera copilului dupa ce el a tipat si a plans mai mult timp, inrautatiti si mai mult situatia. In acest mod copilul va invata pur si simplu ca trebuie sa tipe tare si cat mai mult timp. Reamintiti-va ca tot acest demers este spre binele copilului.

• Recompensati comportamentul copilului. Daca copilul a ramas in patul lui toata noaptea, oferiti-i la inceput o surpriza dimineata pe care o puteti pune sub perna iar daca folositi un card comportamental oferiti-i o fata fericita. Reamintiti-va sa laudati copilul pentru ca a dormit linistit. Daca a plans sau a coborat din pat nu ii oferiti nici o recompensa.

De retinut !Puteti transforma momentul culcarii intr-un timp al apropierii, impartasirii de impresii si al distractiei. Cheia succesului o reprezinta implicarea copiilor in procesul de luare a deciziilor, stabilirea unor limite


DRAFTclare si petrecerea unui timp special cu ei. Doar in acesta maniera, parintii le ofera copiilor posibilitatea de a se vor simti valorosi si respectati.

Pasi de succes Fiti consecventi in respectarea rutinei. Stabiliti reguli clare si consecinte potrivite situatiei Anuntati copilul din timp cu privire la momentul inceperii rutinei Oferiti-le un bun exemplu personal. Ajutati copilul sa invete succesiunea actiunilor implicate in rutina. Petreceti un timp de calitate cu copilul (citit o poveste, impartasit, experientele de peste zi ) Recompensati respectarea ritualuilui de culcare. Reamintiti regulile si consecintele inainte de a spune “noapte buna” Ignorati orice incercare a copilului de a va atrage atentia: plans, strigat Indrumati copilul in camera sa in conditiile in care isi paraseste patul. Recompensati comportamentul adecvat al copilului.


DRAFTCapitolul 10


Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: Care este impoactul televizorului asupra deyvoltarii copilului Cum pot concura cu atractia de a sta in fata televizoruluiObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:

- vor cunoaste cum sa stabileasca un program fara sa tina cont de televizor- vor sti sa formuleze prescriptii comportamentale clare şi precise;- vor sti sa foloseasca instrumentele

Vizionarea TV in mica copilarie –factor de risc pentru probleme comportamentale.Conform unui studiu realizat pe un esantion de 2 707 copiii prescolari cu varste cuprinse intre 2.5 si 5.5 ani, impactul vizionarii TV asupra comportamentului copilului si abilitatilor lui sociale, variaza in functie de varsta la care vizioarea are loc. In acest sens, s-a constat ca vizionarea TV poate influenta in mod negativ dezvoltarea copilului mic daca debuteaza de la o varsta foarte fragada (la doi ani sau mai mica) iar perioada de expunere este mai mare de doua ore. Efectele expunerii timpurii(cazul in care copilul se uita la televizor mai mult de doua ore, in jurul varstei de doi ani)pot fi ameliorate semnificativ daca parintii intervin si limiteaza, pe parcursul celorlalti ani ai prescolaritatii, timpul alocat vizionarii sub doua ore zilnic.Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale il prezinta copiii care s-au uitat la televizor zilnic, doua sau mai multe ore pe toata durata prescolaritatii (de la 2 ani si jumatate la cinci ani si jumatate). In cazul acestor copiii pe langa aparitia problemelor comportamentale s-a constat si prezenta unor slabe abilitati sociale.Cercatarile au aratat ca prescolarii care au televizor in dormitorul lor, prezinta probleme de comportament si dificultati de adormire. In studiul mentionat anterior, 41% dintre copiii de cinci ani si jumatate aveau televizor in dormitor si prezentau astfel de probleme.

Televiziunea poate fi seducatoare atat pentru adulti cat si pentru copii. Pentru cele mai multe case reprezinta una din “jucariile” pe care copiii o folosesc foarte des. De cate ori nu ne-am surprins copiii absorbiti de micul ecran, uitand sa se mai joace, sa mai vorbeasca sau sa mai faca altceva. Dezvoltarea copilului de varsta prescolara trebuie stimulata prin activitati cat mai variate, afara sau in exterior. Copilul trebuie sa alerge, sa sara, sa mearga cu bicicleta, sa construiasca, sa se joace in nisip, sa deseneze, sa asculte muzica, sa asculte povesti, sa interactioneze si sa se joace cu alti copii. Televiziunea nu ofera copilului aceste oportunitati de dezvoltare. Este o activitate pasiva care nu implica copilul si nici nu-i ofera oportunitati de exersare a abilitatilor sociale, cognitive, emotionale si motrice.Cand vizionarea TV devine o problema? Studiile arata ca, in mica copilarie, vizionarea pe o perioada de timp mai mare de 2 ore zilnic, poate sa conduca la aparitia problemelor de comportament si la lipsa dezvoltarii abilitatilor sociale (slabe abilitati de interactiune cu ceilalti copii, de integrare in joc, de rezolvare a conflictelor etc). .

Ce putem face? Limitati si controlati timpul pe care copilul il petrece in fata televizorului.Academia Americana de Pediatrie recomanda pentru copiii mai mici de doi ani sa se interzica vizionarea TV iar pentru copiii mai mari de doi ani timpul sa fie limitat- la cel mult doua ore zilnic. Ofetiti copilului un bun exemplu. Este foarte greu sa convingi copilul ca vizionarea TV nu este o activitate benefica pentru el, daca dvs va uitati in mod excesiv. Este recomandat sa nu lasati televizorul deschis toata ziua sau sa va indeletniciti cu acest tip de activitate. Altfel poate deveni omiprezent. Transformati uitatul la televizor intr-un moment special. Incercati sa stabiliti o zi pe saptamana sau pe luna cand nimeni din familie nu se uita la televizor. Puteti sa o denumiti “Ziua familiei” si sa desfasurati cat mai multe activitati in care sa cooptati toti membrii familiei. Va puteti uita mai mult la televizor abia dupa ce copiii s-au culcat. Controlati programele pe care le vizioneaza copiii. La aceasta varsta este foarte indicat sa selectati dvs programele. Cautati cat mai multe filme adecvate care sa modeleze comportamentul copiilor (filme cu personaje care se imprietenesc, care se ajuta reciproc, care se joaca impreuna, care isi rezolva conflictele pe cale psnica). Vizionati impreuna cu copiii aceste filme si discutati comportamentul personajelor punand accent pe consecintele lor in plan social.Este contraindicat sa lasati copilul la acesta varsta sa se uite la stiri ( care adesea sunt pline de violenta). Violenta din media


DRAFTafecteaza toti copiii dar cei mai mici sunt cei mai vulnerabili(Bushman, 2001). Acest lucru se intampla din cauza ca : • Sunt mult mai usor impresionabili• Nu pot distinge foarte clar intre fantastic si real• Nu pot distinge cu usurinta motivele violentei• Invata observand si imitandCalea cea mai buna pentru a combate violenta de la televizor este sa le asigurati copiilor un camin unde sa domneasca dragostea si unde nu exista abuzuri fizice sau verbale. Oferiti copilului posibilitatea de a alege limitat. Puteti sa ii dati posibilitatea de a alege sa vada un anumit program (selectat de dvs) sau sa se uite cel putin doua ore pe zi(la emisiuni selecate tot de dvs). Daca alege cea de-a doua varinta ii puteti spune “te poti uita la TV inainte de cina sau dupa cina” sau “Daca te uiti la televizor dimineata dar nu te mai poti uita seara”. Supravegheati copilul pentru a va asigura ca respecta intelegerile stabilite cu privire la vizionarea

TV. Nu va asteptati ca intelegerile stabilite cu copiii sa fie urmate in mod automat. Stabiliti o perioada de

vizionare care sa aiba loc cand sunteti acasa, astfel incat sa-i puteti supraveghea.

Ghidati comportamentul copiilor prin reguli. Stabiliti o regula “ ne uitam la televizorin doar in timpul special alocat (mentionati momentul, in functie de alegerile facute de copil pe varinatele date de dvs.) ”

Stabiliti consecinte logice potrivite pentru fiecare situatie. De exmplu, consecinta pentru incalcarea regulii de a nu deschide televizorul in afara timpului special alocat, ar putea fi reducerea timpului de vizionare cu 5-10 min. Daca copilul incalca din nou regula in aceesi zi, se retrage posibilitatea de a mai viziona in ziua respectiva.

Dupa expirarea timpului alocat vizionarii, inchideti imediat televizorul.

Oferiti copilului alternative de petrecere a timpului liber. Televizorul este hipnotizant si trebuie sa dati dovada de multa creativitate pentru a putea concura cu el. Cateva sugetii va pot ajuta in acest sens:

Ajutati copilul sa faca o lista cu activitati care ii plac( folosind desenul). Numiti lista “ Lucruri de facut cand sunt plictisit”Afisati lista intr-un loc unde poate fi cu usurinta vizualizata de catre copil (ex.pe frigider). Incurajati copilul sa consulte lista ori de cate ori se plictiseste si ar dori sa se uite la TV pentru a-si alunga plictiseala. In cazul in care copilul intampina dificultati in identificarea activitatilor care ii plac, oferiti-i posibilitatea sa alege dintr-o lista mai mare cateva activitati care ii plac: pictura, colorat, decupare, ascultat muzica, confectionare obiecte din hartie, carton, lipire,modelaj, puzzle, insirare margele sau paste fainoase, jocuri de constructie, ascultat poveste, etc.

Cumparati copilului cat mai multe jocuri. Invatati-i ghicitori (copiilor le plac foarte mult). Stabiliti ca o seara pe saptamana sa apartina familiei. Copiilor le place mai mult sa se joace

impreuna cu parintii, decat sa se uite la un desene animat. Chiar daca timpul dvs este pretios se pare ca el este cheia pentru dezobisnuirea copiilor de televizor.

Puneti cu copiii in scena cateva mici piese de teatru. Controlati mediul copilului. Locul televizorului trebuie sa fie in camera de zi sau in sufragerie si

nici intr-un caz in dormitorul copilului.Cercatarile au aratat ca prescolarii care au televizor in dormitorul lor, prezinta probleme de comportament si dificultati de adormire.

De retinut!Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractiva pentru copii si poate umple foarte usor timpul liber al copilului. Dar daca privim lucrurile din perspectiva oportunitatilor de invatare si a contextelor de care are nevoie copilul la acesta varsta pentru a-si exersa abilitatile: cognitive, emotionale, sociale, motrice, vizionarea TV ramane doar o activitate care umple timpul copilului si nu-i ofera sansa de a se dezvolta corespunzator.

Pasi de succes

Ofetiti copilului un bun exemplu. Limitati si controlati timpul pe care copilul il petrece in fata televizorului. Controlati programele pe care le vizioneaza copiii. Oferiti copilului posibilitatea de a alege limitat.


DRAFT Supravegheati copilul pentru a va asigura ca respecta intelegerile stabilite cu privire la vizionarea

TV. Ghidati comportamentul copiilor prin reguli.

Stabiliti consecinte logice potrivite pentru fiecare situatie. Oferiti copilului alternative de petrecere a timpului liber Controlati mediul copilului. Locul televizorului trebuie sa fie in camera de zi sau in sufragerie si

nici intr-un caz in dormitorul copilului.


DRAFTPerioada 7-10 ani


DRAFTPROGRAM DE DEZVOLTARE A

ABILITATILOR DE DISCIPLINARE POZITIVA

Sedinţa 1 CUM SĂ ÎNŢELEGEM COMPORTAMENTUL COPILULUI?

Sedinţa 2 CUM INFLUENŢEAZĂ PĂRINTELE DEZVOLTAREA COPILULUI?

Sedinţa 3 DE CE SE COMPORTĂ COPILUL MEU ASTFEL?

SEDINŢA 4 - 10 ABORDAREA UNOR SITUAŢII CONCRETE DE DISCIPLINARE


DRAFTSEDINŢA 1

CUM SĂ ÎNŢELEGEM COMPORTAMENTUL COPILULUI?

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: cum influenţează temperamentul comportamentul copilului cum nfluenţează relaţia copil-părinte comportamentul copilului

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:- vor putea identifica tipul de temperament pe care îl are copilul şi cum pot ţine cont de el în

disciplinarea copilului precum şi în realizarea lecţiilor- vor folosi metode de îmbunătăţire a relaţiei copil-părinte

Adesea părinţii privesc copilul ca fiind unicul responsabil modul în care se comportă, adică explică comportamentul copilului în termenii unor trăsături de personalitate (ex. Se comportă aşa pentru că e încăpăţânat, seamănă cu tatăl lui). Cercetările din psihologie ne arată însă că există totdeauna mai mulţi factori care favorizează apariţia unui comportament. Unii dintre ei sunt de natură biologică (ex. temperamentul), iar alţii provin din mediu. Identificând aceşti factori putem interveni eficient în disciplinarea copilului.

I. Prezentarea participanţilor

Fiecare participant îşi va spune numele aşa cum vrea ca ceilalţi din grup să i se adreseze, numele copiilor şi vârsta acestora.

II. Prezentarea modului de desfăşurare al întâlnirilor

Li se prezintă participanţilor durata, frevenţa întâlnirilor, precum şi tematicile care vor fi abordate. În prezentarea tematicii se vor accentua abilităţile pe care părinţii le vor dobândi la finalul programului precum şi rolul acestora de colaborator în tot ceea ce vor învăţa. Acest training le oferă „armenel necesare”, adică informaţii despre comportamentul copilului şi recomandări practice de intervenţie în situaţii specifice însă ei sunt cei care duc „războiul”. Îmbunătăţirea comportamentului copilului depinde de modul în care aceste cunoştinţe sun transferate în viaţa de zi cu zi.

III. Resemnificarea comportamentului copilului: factorii care influenţează comportamentul copilului – factorii genetici (vezi cap. Preşcolari, Sedinţa 1)

EXERCIŢIU: părinţii vor primii fiecare o foaie de hârtie colorată, iar apoi li se vor da următoarele instrucţiuni: „închideţi ochii, indoiţi foaia în două, rupeţi colţul din dreapta sus, îndoiţi foaia pe diagonală, rupeţi coltul de jos, îndoiţi foaia la mijloc, rupeţi foaia la miloc, deschideţi ochii, despăturiţi foaia”. Sarcina lor este de a urma instrucţiunile fără a pune întrebări, până la capăt. Discuţii: La sfârşit se va discuta motivul pentru care foile au fost diferite: oamenii sunt diferiţi, fiecare este unic din punct de vedere fizic şi psihic; deşi s-a transmis acelaşi mesaj pentru toată lumea, fiecare a înţeles altceva şi a avut un alt comportament; la fel se întâmplă şi cu copiii.

Se vor discuta cu părinţii cele 2 dimensiuni principale ale temperamentului, inhibat-dezinhibat, reactivitate emoţională ridicată - scăzută şi cum influenţează temepramentul activitatea şcolară: comportamentul la clasă şi realizarea temelor (ex. Un copil care are un ritm mai lent va scrie foarte încet). Adesea părinţii pretind copilului să doarmă de prânz sau să îşi facă lecţiile într-un anumit moment. Atunci când stabilim programul trebuie să ţinem cont de ritmul fiecărui copil. Unii


DRAFTcopii pot încep să scrie imediat după ce ajung de la şcoală, alţii au în schimb nevoie de o pauză. Observând atent copilul putem stabili un program optim în funcţie de particularităţile sale.

IV) Construirea unei relaţii sănătoase cu copilul (vezi. Cap. Preşcolari, Şedinţa 1)

Deşi acum sunt mai mari ei au nevoie de foarte multe încurajări şi aprobări din partea adultului. Dacă atunci când sunt mici părinţii obişnuiesc să manifeste mai multă afecţiune faţă de copii, treptat ei îşi inhibă aceste comportamente. De multe ori se ajunge în situaţia în care singurele subiecte de discuţie dintre copil şi părinte sunt cele legate de şcoală şi realizarea temelor. Efectul este deteriorarea relaţiei copil-părinte şi implicarea copilului în comportamente negative de atragerea atenţiei. Orice metodă de disciplinare ca să funcţioneze trebuie să se bazeze pe o relaţie de afecţiune copil-părinte. Copilul nu este dispus să asculte pe cineva care nu investeşte emoţional în el. Pentru a menţine o relaţie adecvată este necesară introducerea unor activităţi plăcute copiilor care să fie realizată cu regularitate între copil şi părinte. Scopul acestor activităţi este de a petrece timp calitativ şi a facilita manifestarea afecţiunii. Eficienţa activităţii este dată de modul în care ea se realizează; pentru a înţelege vom analiza următorul exemplu:

Ioana a primit recent de la mama ei o casă de marcat de jucărie şi îşi dorea foarte mult să se joace de-a vânzătoarea aşa că a rugat-o pe mama ei să vină şi să cumpere ceva de la ea. Mama a cerut nişte fructe, iar fetiţa i-a spus că trebuie ele cost 6 lei. Mama i-a dat 6 lei imaginari, iar fetiţa a vrut să îii dea rest; mama a spus că nu trebuie să îi dea rest, însă fetiţa a insistat să îi dea. Atunci mama i-a explicat că dacă îi dă bani va avea o afecere falimentară; fetiţa s-a supărat, iar mama a aplecat spunând „Dacă tu nu faci cum vreau eu atunci nici eu nu fac cum vrei tu”.

În exemplul prezentat dorinţa Ioanei era de a se juca cu noua ei casă de marcat; faptul că vroia să îi dea rest mamei ţinea de folosirea casei de marcat, iar explicaţia mamei despre falimentarea afacerii era mult peste nivelul de înâţelegere al copilului; pentru Ioana era un simplu joc şi dorea ca mama ei să îi răspundă la fel, cu aaceeaşi atitudine. Supărarea mamaei avea legătură cu nevoia ei de control şi corectare a copilului, nevoie care a stricat un moment plăcut între cele două. În comcluzie, nu e suficient ca părintele doar să se joace cu copilul ci contează foarte mult ceea ce face şi spune în timpul jocului. De aceea el trebuie să ţină cont de următoarele recomandări:

activitatea plăcută o alege copilul în funcţie de preferinţele lui jocul este condus de copil, adică i se oferă control asupra activităţii; se recomandă ca

părintele să întrebe copilul cum să procedeze (ex. Aici cum vrei să contruim?); dacă nu i se dă control în lucruri mici el se va implica în lupte de putere cu părintele în alte momente atunci când părintele îi va cere ceva

se fac doar remarci pozitive la adresa copilului şi se manifestă afecţiune faţă de el

TEMĂ DE CASĂ: părinţii vor completa împreună cu copiii un tabel săptămânal în care vor scrie ce au făcut ei plăcut împreună


DRAFTSEDINŢA 2

CUM INFLUENŢEAZĂ PĂRINTELE DEZVOLTAREA COPILULUI?

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: cum se dezvoltă încrederea în sine a copilului şi cum influenţează aceasta sarcinile

şcolare rolul abilităţilor emoţionale şi sociale în adaptarea la şcoală şi menţinerea sănătăţii

mentale

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:

- vor cunoaşte metode adecvate de dezvoltare a încrederii în sine a copilului- vor cunoaşte metode adecvate de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale

I. Discutarea temei de casă Se va discuta modul în care s-au simţit părinţii şi reacţiile copiilor. Studiile arată că după implicarea într-o activitate plăcută copilul devine mult mai compliant la cererile adultului. Acesta este şi o tactică atunci când vrem să introducem o nouă regulă în casă sau să îi solicităm ceva copilului. De asemenea, se recomndă realizarea unei activăţi plăcute, scurte chiar înainte de începerea lecţiilor pentru a detensiona atmosfera; s-a observat că de obicei părinţii vin stresaţi de la serviciu şi încep să facă teme direct cu copiii; fiind stresaţi au reacţii ostile faţă de aceştia. Prin urmare, pentru a se restabili o atmosferă plăcută cei doi pot face ceva împreună timp de 4-5 minute.

II. Dezvoltarea încrederii în sine la copiiPerioada şcolară mică este esenţială în formarea convingerilor despre eficacitatea personală deoarece copiilor li se cere performanţă, iar rezultatele lor sunt evaluate. Pentru a obţine rezultate tot mai bune şi pentru a-i motiva copii au nevoie de laude. Uneori părinţi critică şi acuză copilul pentru greşelile pe care le face. Copii au însă nevoie de foarte multă repetiţie şi exerciţiu pentru a învăţa un comportament. De exemplu, dacă vrem să învăţăm copilul sa foloseasca anumite tehnici de reglare emotionala cum ar fi “reformularea unei situatii in termeni pozitivi” parintele trebuie sa invete copilul sa observe intr-o situatie si alte aspecte decat cele care i-au produs o emotie negativa, iar apoi sa-i acorde timp si contexte in care copilul sa exerseze aceasta abilitate de autocontrol. Astfel, in cazul unui copil care este suparat ca a terminat sarcina ultimul, parintele il va invata sa isi regleze emotia negativa, atragandu-i atentia asupra altor elemente decat cele care au declansat emotia negativa cum ar fi “ca a lucrat foarte ingrijit si a respectat contururile. Evitaţi să “vânaţi” greşelile! Studiile de psihologie ne arată că un comportament se învaţă în primul rand prin încurajări şi feedback-uri pozitive şi mai puţin prin feedback-uri negative. Renunţaţi la ideea că pentru a-l face pe copil să îşi schimbe un comportament el trebuie să se simtă vinovat sau umilit! Cea mai bună alternativă este să aşteptaţi un moment până vă liniştiţi şi d-voastră şi copilul şi apoi vă găndiţi la alternative de rezolvare. Greşeala este o oportunitate de învăţare Învăţa-ţi pe copii că greşelile sunt excelente oportunităţi de a învăţa! Oferiţi copilului un model din modul în care d-voastră faceţi faţă greşelilor: Recunoaştem greşeala “activitatea X nu mi-a ieşit aşa cum am dorit, am făcut o greşeală” sau “îmi pare rău că am greşit faţă de tine” şi identificăm altenative de soluţionare fără să ne învinovăţim sau să îi învinovăţim pe ceilalţi “ce alternative am să rezolv problema?”. Indiferent ce situaţiile prin care trecem atitudinea noastră trebuie să fie axată pe găsirea de soluţii. Oricum copilul va suporta consecinţele propriilor comportamente.

EXERCIŢIU: Fiecare părinte va face o listă cu puncte tari puncte slabe ale sale.


DRAFTDiscuţii: Ideea exerciţiului este de a conştientiza că nimeni nu e perfect şi copiii au ca şi adulţii fac comportamente bune şi greşite. E normal să greşim din când în când; foarte importantă este reacţia faţă de greşeală.

Mesajele pe care copilul le aude despre el le va interioriza şi se va defini prin ele; dacă întrebăm un copil cum crede că este el ne va spune o serie de etichete pe care le-a auzit de-a lungul timpului (ex. Prost, obraznic, curajos, etc). Copiii preiau mesajele de la părinţi fără să le judece „Dacă aşa spune mama că sunt înseamnă că aşa sunt”, le înregistrează în mintea lor şi ele se activează atunci cân sunt confruntaţi cu posibilitatea de a face o greşeală. De aceea e foarte important să conştientizăm ce fel de lucruri îi spune copilului: îi evidenţiem aspectele pozitive sau pe cele negative.

EXERCIŢIU: Identificaţi comportamentele copilului la care le acordaţi mai multă atenţie, completând tabelul de mai jos:

Când şi pentru ce îl laud, frecvenţa Când şi pentru ce îl critic, cert, frecvenţa

III. Dezvoltarea abilitatilor emotionale

Abilităţile emoţionale şi sociale sunt principalul predictor pentru adaptarea la şcoală. Părintele întâlneşte multe oportunităţi de dezvoltare a acestor abilităţi însă adesea ele sunt ignorate. Pentru a înţelege mai bine vom analiza exemplul de mai jos:

Am mers cu un comision intr-o dupa-amiaza, lasand-o pe fiica mea de 10 ani singura acasa. 20 minute mai traziu, m-am intors si am gasit-o hohotind isteric in hol.” Ce s-a intamplat, care e problema?” am intrebat-o frenetic, ca un nebun. Ea nu mi-a raspuns si a continuat sa suspine. M-am panicat “Te-a ranit cineva?” Ea a scuturat din cap ca nu.”Te-ai ranit singura?”. Din nou “Nu”. ”Briana ce s-a intamplat?” Intre suspine , am auzit “hamsterul”. Noi avem o pisica a vecinului cu care copiii sunt incantati sa se joace. Am alegat in camera, temandu-ma sa privesc. M-am uitat pe furis la colivie , putin lapte pe sus dar el in viata! Este in regula! Am strigat la ea sa vina in camera, inca plangea si nu a crezut ce i-am spus. Mi-a spus ca hamsterul era intins cu piciorul atarnat afara din colivie si era sigura ca pisica l-a ranit. Ea a spus “am fost atat de furioasa pe pisica, incat am luat-o si am aruncat-o afara ( putin cam violent pentru normalitatea dragutei mele fiice). Ea inca parea suparata. Am spus” te-ai fi simtit vinovata daca hamsterul ar fi murit, ar fi fost vina ta pentru ca ai lasat pisica sa intre?Bingo! Asta era. Ea a dat din cap si a inceput sa suspine din nou. In acest timp am atins-o pe par si am lasat-o sa planga. Cand a inceput sa se calmeze , eram amandoi capabili sa discutam despre ce se intamplase si ce ar trebui ea sa faca diferit de acum incolo. Ea a fost recunoscatoarea si a realizat ca a invatat o foarte importanta lectie despre ce inseamna sa fii responsabil- sa tina usa de la dormitor inchisa daca doreste sa lase pisica sa intre in casa.

Sentimentul de vinovatie al copilului a fost o oportunitate pentru el sa invete despre responsabilitate.si consecintele propriilor actiuni. Raspunsul parental la vinovatie poate sa aiba


DRAFTun impact extraordinar asupra dezvoltatii (sau nedezvoltarii) constiintei copilului, abilitatii de a invata din greseli, nivelului de interes social si de responsabilizare. Copiii care sunt lasati sa isi traiasca propriile sentimente, fiind ajutati de parinti sa isi identifice aceste sentimente si invata de la ei, invata abilitatile de a se descurca in viata intr-un mod responsabil. Emotiile copiilor care sunt inabusite (nu li se permite sa le exteriorizeze) se manifesta printr-o mare varietate de comportamente inadecavte. Cateva cai prin care noi ca parinti inhibam exprimarea emotionala a copiilor sunt:

Salvarea – te voi asigura ca pisica va sta afara si nu va mai intra in casa de acum incolo. Nu trebuie sa iti faci probleme de nimic.

Pedeapsa – “nu esti indreptatita sa te mai joci cu pisica timp de o luna!”

Rezolvare de probleme- “de ce nu te inveselesti, noi vom merge afara sa cumparam inghetata si nu va mai trebui sa te gandesti la nimic.”

Morala – “ cum ai putut fi atat de iresponsabila! Cand eram copil eram o fata foarte responsabila si niciodata nu as fi lasat sa se intample asa ceva.”

Negare – “nu ar trebui sa te simti vinovata, nu a fost vina ta!”

Umilirea- nu pot sa cred ca ai putut sa faci asta! Cum ai putut sa faci asta! Mi-e atat de rusine cu tine! Am sa ma asigur ca prietenii tai stiu ce ai facut tuastfel incat niciodata sa nu mai lasi sa se intample asa ceva!”

Compatimirea “ o, draga mea, ce pisica rea, n-ar fi trebuit sa prinda hamsterul si sa te sperie”

Prelegerea – de acum inainte, tanara domnisoara, urmeaza sa fii mult mai atenta. As dori ca tu sa verifici inainte…”

In timp ce intentiile noastre sunt sa invatam copilul o lectie, rezultatele noastre sunt de cele mai multe ori cu mult diferite. Copilul se centreaza pe cat de corecti suntem noi sau cat de rai sunt ei mai degraba decat sa invete din proriile greseli. Daca dorim sa invatam copiii este absolut necesar sa ne adresam emotiilor mai intai si apoi sa lucram cu ei sa se descurce in anumite situatii. Cateva modalitati de incurajare emotionala sunt:

Fii empatic- “inteleg cum te simti, si eu am simtit la fel, este dureros nu-i asa?Valideaza emotiile “ ai tot dreptul sa te simti asa . Daca mi s-ar fi intamplat mie, probabil ca m-

as fi simtit la fel”.

Identifica emotiile- “suna ca si cum te-ai simti trist”; sau “simti ca esti trist?”Asculta cu atentie – stabileste contactul vizual si asculta ce se intampla in viata copilului.

Asculta ca si cum ar fi cel mai bun prieten al tau si ar vorbi cu tine.” Ascult! Sunt interesat de ceea ce-mi spui.”

Fii curios- este interesant, as vrea sa stiu mai multe despre cum te simti tu in legatura cu asta.” sau “cum te poti tu descurca data viitoare? “

Confirma emotiile – “tu esti intradevar trist!” sau “vad cat de furios esti!”

Incurajati exprimarea emotiilor- “spune-mi mai mult! As vrea sa stiu cum te simti” “sunt de partea ta.”

O data ce ti ai inteles emotiile copilului, vei putea sa le vezi in mod vizibil reliefate la copil si te vei simti mult mai aproape de el. Priveste acest lucru ca pe o oportunitate pentru tine sa impartasesti cu el experientele emotionale, un moment in care te vei simti mult mai aproape si legat de copilul tau. Aceste momente cand tu te vei simti pe tine si copilul tau, sunt cele in care in mod real unul il asculta pe celalt si il aude. Cand construiesti o relatie apropiata in acest fel, vei descoperi ca ai o foarte mare influenta in gandurile si deciziile copilului. Treptat el va incepe sa te intrebe care este


DRAFTopinia ta? Pentru a ştii exact care sunt abilităţile de care copiii au nevoie şi cum pot fi ele dezvoltate se va dicuta cu părinţii tabelul prezentat mai jos.


DRAFTIntervalul de varsta

Abilitati/comportamente Indicatori de observare Recomandari pentru adulti (comportamentele adultilor care initiaza, sustin si mentin dezvoltarea abilitatii)

7-10/11 ani

Utilizeaza expresii si cuvinte care denumesc stari emotionale

Numeste emotii precum surpriza, placere, furie, rusine, stres, teama , interes, neplacere, dispret , datorita insusirii mai multor termeni pentru etichetarea emotiilor Utilizeaza termeni care permit exprimarea intensitatii diferite a emotiilor (ex furios, nervos, iritat, infuriat, tafnos)

Exprimarea emotionala a adultului este foarte importanta . Verbalizarea emotiei pe care o simte adultul ii permite copilului sa observe comportamente asociate etichetei verbale si sa imite Incurajarea copilului si sustinerea in imbogatirea vocabularului emotiilor. Incurajarea permanenta a copilului pentru a vorbi despre modul in care se simteExplicarea fiecarui termen care reprezinta eticheta verbala a unei emotii .

Exprima nonverbal emotii Exprimarea nonverbala a emotiilor (gestica, mimica)

Scenete, jocuri de rol.Constientizarea propriilor modificari corporale care au loc cand copilul manifesta o emotie (ex. Modul in care te incrunti imi spune ca un esti de acord, modul in care zambesti imi spune ca esti fericit, , ochisorii tai imi spun ca esti suparat. Vrei sa vorbim despre asta?)Exemplu de activitate: adultul sau alti copiii din grup mimeaza o emotie iar copilul trebuie sa o recunoasca.Copilul mimeaza o emotie iar adultul trebuie sa o recunoasca.Recunoaste emotiile exprimate de eroii din desenele animate sau din filmele pentru copii vizionate ; denumeste emotiile cautand cat mai multe sinonime (ex: enervare , iritare, furie)

Identificarea emotiilor se bazeaza atat pe baza expresiilor faciale cat si a situatiilor care provoaca emotii

Recunoste pe baza expresiei faciale emotii precum : surpriza, placere, furie, rusine, stres, teama , interes, neplacere, dispret .Descrie situatii in care a trait astfel de emotii.

Exemplu de activitate :Copilului i se ofera cartonase pe care sunt desenate diferite personaje ce exprima prin mimica si gestica (expresii ale fetei si gesturi corporale ) una din urmatoarele emotii : surpriza, placere, furie, rusine, stres, teama , interes, neplacere, dispret, rusine mandrie vinovatie . Copilul trebuie sa recunoasca emotiile exprimate.Joc – “Roata emotiilor” copilul invarte o roata pe care sunt desenate sau scrise mai multe emotii. Emotia la care se opreste acul este exprimata de copil in termeni nonverbali. I se poate cere apoi sa vorbeasca despre o situatie in care el s-a simtit asa.

Capacitate de simulare emotionala (capacitatea de

Intr-un anumit context (ex la biserica) respecta anumite

Copilului i se prezinta planse care reprezinta situatii restrictive precum ora de matematica, slujba de la biserica, o serbare. I se


DRAFTmodelare a trairilor emotionale si de exprimare a lor in functie de context )

reguli de exprimare emotionala (nu rade in hohohte, nu isi exprima furia, nu face gesturi prea agitate, nu are comportamente agresive )Copilul refuza sa planga , chiar daca este trist, pentru ca nu este locul si momentul. Copilul identifica situatii in care apar diferente intre starea emotionala si exprimarea ei externa

poate cere sa-si aleaga o emotie si sa spuna cum ar exprima emotia respectiva intr-o astfel de situatie. Discutiile cu copilul vor pune accentul pe faptul ca in anumite imprejurari, desi traim anumite emotii nu ni le putem exprima oricum.(ex. nu putem rade la inmormantari)

Identifica emotii asociate unui context

Numeste corect emotia asociata anumitor contexte

Copilului i se prezinta cartonase cu diferite situatii de viata , evenimente si un set de figuri ce exprima diverse emotii . el va avea ca sarcina sa asocieze fiecarei emotii, diverse contexte . Asocierea corecta este recompensata cu o fata zambitoare.O alta varianta ar fi sa i se prezinte copilului emotia iar el sa spuna in ce situatii a trait acea emotie.

Incepe sa inteleaga emotiile unei alte persoane si are capacitatea de a se pune in locul altora (manifesta empatie)

Modul in care reactioneaza in fata unui copil care plange (daca nu il intereseaza, daca pune intrebari “de ce plange copilul sau daca merge la el si incearca sa il linisteasca, mangaindu-l)

Sprijinirea copilului de a recunoste emotiile celorlalti prin:-incurajarea copilului de a incerca sa inteleaga ceea ce simte un alt copil, prin adresarea de intrebari de genul “cum crezi ca se simte acum colegul tau?”-oferirea de explicatii simple referitoare la comportamentul celorlalti copii “am auzit ca Robert ti-a spus ca te uraste. De ce crezi ca a facut acest lucru? Pare destul de suparat pentru ca i-ai stricat robotul”.-ajutarea copilului sa inteleaga ca toate emotiile sunt valide si acceptabile si sa distinga intre emotii si modul lor de exprimare. “Am observat ca nu esti fericit ca trebuie sa pui creioanele la locul lor. Este in regula sa te simti frustrat, dar pentru acest lucru nu trebuie sa lovesti usa cu piciorul”

Incep sa inteleaga ca aderarea la anumite standarde de comportament este foarte importanta, indiferent de prezenta adultului.

Inteleg si exprima vinaVina este asociata cu “a face ceva gresit, cu regret, furie autodirectionata si a incerca sa compenseze raul provocat Rusinea este asociata cu frica

Priviti greseala ca pe o oportunitate de invatare si nu ca pe o catastrofa. Evitati aduceti copilul in situatia de a-i fi teama sa nu greseasca; Puneti accent pe efotul copilului si nu pe performanta; laudati fiecare progres cat de mic al copilului.


DRAFTde ridicol si cu emotii si expresii faciale care exprima jena.

Identifica cauzele unei emotii (inca mai functioneaza teoria situatiilor evocatoare de emotii )

La 8-9 ani utilizeaza mai multe explicatii privind aparitia emotiilor. Intelege acurat cauzele emotiilor

Foloseste in explicatiile legaturi psihologice si informatii situationale (9 ani)

Exprima faptul ca emotiile sunt determinate de interactiunile cu alte pesoane.

Discutati cu copilul toate situatiile in care are o reactie emotionala intensa.(ex. Copilul spune – Sunt suparat ca mi s-a stricat jucaria) Adultul intervine si ii spune (era jucaria la care tineai cel mai mult. Dar daca ti s-ar fi stricat jucaria la cea nu tineai de loc? ) Copilul trebuie sa observe ca daca ar fi gandit situatia altfel. reactia emotionala ar fi fost alta – indiferenta.

Desfasurati activitati cu copilul. De exemplu puteti cauta o poveste cu personaje. Copilului i se prezinta scenariul, in care personajul principal isi exprima o emotie: surpriza, placere, furie, rusine, stres, teama , interes, neplacere, dispret, rusine mandrie vinovatie. Discutati cu copilul pe marginea povestii, punand accent pe:

• recunosterea emotiei pe baza descrierii personajului prezentat

• identificarea sursei emotiei respective (accentuarea faptului ca emotiile se bazeaza pe interpretarea cognitiva pe care noi o dam situatiilor diverse din viata noastra si nu evenimentelor in sine)

• extragerea consecintelor pozitive si/sau negative ale exprimarii emotiei respective (sprijinirea pentru identificarea lor)

strategii pentru dezvoltarea capacitatii de intelegere emotionala:

• utilizati mesaje la persoana I “ m-am suparat cand mi-ai stricat jocul in loc de m-ai suparat!”(modelul adultului este foarte important)

• sprijiniti copilul sa recunoasca emotiile celorlalti prin prin adresarea unor intrebari de genul “cum crezi ca se simte acum colegul tau?”

• sprijiniti copilului sa realizeze legaturi intre actiuni, emotii, prin adresarea de intrebari specifice si directe “ Cum crezi ca s-a simtit Gina cand ai dat cu piciorul in castelul pe care l-a construit?”

• incurajati copilul sa isi exprime propriile emotii si opinii ,


DRAFTutilizand mesaje la persoana I

Numeste consecintele emotiilor intr-o situatie

Poate sa isi imagineze (sa spuna) ce se va intampla dupa exprimarea unei emotii

Copiii invata sa identifice consecintele exprimarii emotiilor in special din experientele proprii, din activitatile in care au fost implicati .Ajutati copiii sa exploreze consecintele exprimarii emotionale (ex. Daca il bat pe colegul meu , cand ma enerveaza , se va mai juca cu mine?)

Pot manifesta teama de separare (la7 ani) datorita trecerii de la gradinita la scoala.

Se adapteaza cu dificultate la scoalaExprima regret pentru prietenii lui de la gradinita Refuza sa se trezeasca dimineata Acuza imbolnaviri subite si refuza sa mai mearga la scoala La scoala este izolat si nu comunica cu ceilalti copii

Parintele trebuie sa sprijine copilul sa depaseasca cu bine acesta etapa.Cum puteti face acest lucru? -pregatiti copilului inainte sa mearga la scoala prin discutii despre noile sarcini, vizite la scoala.- acordati copilului mai mult sprijin si stimulati-l sa isi ea jucaria preferata la scoala si sa se joace cu ea impreuna cu colegii.- asigurati copilul ca veti veni sa il luati si precizati ora la care se va intampla acest lucru (aveti grija sa fiti punctual!)De evitat! –folosirea ironiilor de genul “ ce esti bebelus!”

Foloseste mecanisme de reglare emotionala (rezolvarea de probleme, distantarea de sursa de stres, distragerea atentiei si controlul cognitiv )

Strategie cognitiva de reglare emotionala – reprimarea emotiilor (o achizitie)

- poate sa priveasca o situatie suparatoare dintr-un alt punct de vedere

Sunt capabili sa nu se mai gandeasca la un eveniment suparator

Cand nu sunt dezvoltate strategiile de reglare emotionala , parintele trebuie sa ofere ghidaj in situatii specifice:

• cand copilul nu reuseste sa isi comute atentia de la activitatea care il supara parintele trebuie sa ii explice si sa ii arate avantajele acestei strategii de reglare emotionala (distragerea atentiei)

• in mod similar se poate proceda pentru celelate strategii de control emotional ( rationalizarea, rezolvarea de probleme, minimizarea importantei unui eveniment neplacut, distantarea de sursa de stres)

• este indicat ca parintele sa stea in preajma copilului, sa identifice momentele provocatoare pentru el .

• este important ca adultul sa incurajeze copilul si sa ofere intariri pozitive ori de cate ori acesta a facut fata unei situatii frustrante.

• implicati copilului in activitati artistice (pictura , colorat, modelaj) pentru a exprima si nonverbal emotia negativa , discutand apoi pe marginea lucrarilor.

• Exemple de activitati:


DRAFT- Copilul este rugat sa deseneze pe o foaie de hartie solutii la starile de tristete , furie, frica (alte emotii negative). Solutiile constau in activitati pe care copilul le-ar putea face, cand au anumite emotii negative (in loc de desen se pot face colaje). Lucrarea cu solutii va fi lipita intr-un loc vizibil pentru copil, astfel incat acesta sa isi poata aminti cu usurinta si sa apeleze la o activitate care sa-l regleze emotional (sa-i permita sa se descarce intr-un mod adecvat, care nu face rau nimanui si sa-i modifice starea de dispozitie).- Citirea unor povesti in care sunt descrise anumite strategii de reglaj emotional (ex. vulpea si strugurii –pentru strategia care consta in reformularea situatiei in termeni favorabili si conduce la neutralizarea emotiei negative (vulpea neajungand la struguri afirma ca oricum sunt acri si nu merita efortul de a fi furati din vie).

Poate manifesta strategii de reglare emotionala adresate celor din jur.

-daca un copil este suparat merge la el, il mangaie si se intereseaza de starea lui

Oferiti ca parinteun bun exemplu. Cand copilul sau cineva din familie este suparat, aratati-va preocuparea pentru starea lui punand intrebari despre ce s-a intamplat, manifestand comportamente de consolare:imbratisari, atingeri, cuvinte de alinare. Evitati sa ii spuneti copilului cum ar trebui sa se simta ”nu mai fii trsit! sau “nu mai plange!” .Acesat atitudine ii transmite copilului mesajul ca nu este inteles.


DRAFTIV. Dezvoltarea abilităţilor sociale

Dacă abilităţile sociale nu au fost suficient dezvoltate în perioada preşcolară e posibil să apară unele probleme în comportament cum ar fi timiditatea (anxietatea socială) sau probleme de agresivitate. Atunci când vorbim despre timiditate ne referim la o serie de reacţii la următoarele nivele:

La nivelul organismului – tensiune musculară, creşterea bătăilor inimii, transpiraţie, frisoane, roşeaţă, etc.

La nivel cognitiv - în acele momente copilul nu are încredere că poate să facă faţă cererii chiar dacă în realitate el poate să aibă abilităţile necesare; prin minte îi trec gânduri de genul „Nu pot”, „Nu ştiu”, „Nu sunt un copil bun”, „Dacă greşesc ceilalţi mă vor critica sau pedepsi”, etc.

La nivel subiectiv – frică, ruşine, anxietate

La nivel comportamental - Copilului îi tremură vocea şi are o voce stinsă, evită contactul vizual, se fâstâceşte sau uneori îşi suge degetul şi ezită în a răspunde la cereri.

Situaţiile sociale noi sau întâlnirea unor persoane necunoscute este principala cauză a manifestării timidităţii, mai ales dacă un copil simte că este în centrul atenţiei. Unele aspecte ale timidităţii sunt influenţate cultural şi pot fi învăţate din mediu; familia oferă nişte modele de comportament pentru situaţiile sociale, modele pe care le transmit copiilor fie verbal (ex. nu-i frumos să ceri, trebuie să stai cuminte pe scaun dacă mergem în vizită, nu se cuvine să pui întrebări unei persoane mai mari) fie nonverbal prin comportamentul lor în acele situaţii. În acest sens, s-a observat că există diferenţe între copiii din diverse culturi; de exemplu, copiii chinezi sunt mult mai reticenţi din punct de vedere social faţă de copiii caucazieni sau americani. De asemenea, unii părinţi îşi descriu copiii ca fiind timizi încurajează comportamentul respectiv la copii deoarece ai ajung să se conformeze etichetei care li s-a pus (Zimbardo şi Radl, 1981). Unii copii au o predispoziţie biologică care îi predispune spre a se comporta timid având chiar bătăi mai înalte şi mai stabile ale inimii faţă de copiii mai puţin inhibaţi. Această dispoziţie ereditară poate fi însă modificată de mediu lucru care s-a putut observa pe copiii care au fost adoptaţi în familii cu un nivel ridicat de socializare (Reznic şi colab., 1986).

În anumite condiţii timiditatea este un răspuns normal, adaptativ, la o situaţie socială copleşitoare; copilul se retrage temporar şi are nevoie de puţin timp pentru a se familiariza cu contextul şi a dobândi sentimentul de control. În contrast, copiii care se comportă reticent în majoritatea situaţiilor sociale nu au dezvoltate suficient abilităţile sociale; aceştia suferă de sentimente de singurătate şi au mai puţină încredere în forţele proprii. De asemenea, sunt mai puţin plăcuţi de către ceilalţi, sunt neglijaţi sau chiar respinşi de către colegii lor şi prin urmare au mai puţine şanse de a-şi dezvolta abilităţile de relaţionare. Stabiliţi în mod constant contactul vizual cu copiii timizi până când aceştia vor avea curajul să vă privească în ochi. Când reuşesc să vă privească zâmbiţi-le astfel încât să-i încurajaţi; faptul că un copil nu se uită la un adult nu înseamnă că are sentimente negative faţă de el ci în nu are el suficientă încredere în prezenţa ei pentru a-i întoarce privirea. Unii copiii care sunt timizi la început pot deveni mai dezinhibaţi pe măsură ce cresc. Faptul că un copil stă retras este considerat problematic în funcţie de vârsta acestuia. De exemplu, la 3-4 ani nu sunt respinşi sau consideraţi mai puţin plăcuţi de colegii de grupă. La 7 ani copiii retraşi aveau deja sentimente negative, de singurătate, iar la vârsta de 11 ani erau mult mai anxioşi.

Aceşti copii au un risc ridicat pentru a fi ţinta unor situaţii de abuz la şcoală. În ultimul timp cercetările arată că şcolile se confruntă cu un fenomen tot mai răspândit ce ţine de sfera agresivităţii relaţionale; unii copii sunt agasaţi, terorizaţi şi chiat şantajaţi de ceilalţi colegi „Dacă vrei să te las în pace dă-mi mâncarea ta”.


DRAFT

Pentru a identifica posibile situaţii de abuz emoţional părinţii pot adresa câteva întrebări utile: Adresează întrebări copilului despre colegi Cum se comportă fetele una cu cealaltă la şcoală Pot fetele la şcoală să se comporte urât fără să spună nimic

Lucrul cel mai important este ca părintele să îşi asculte copilul. Dacă el recunoaşte că este ţinta unor ironii:- evitaţi să minimalizaţi problema şi să le spuneţi că e o fază normală, dar va trece- nu le spuneţi că sunt prea sensibili- că au făcut ei ceva de se leagă ceilalţi de el- că glumesc- să ignore

- aduceţi la cunoştinţa cadrului didactic care este în măsură se facă intervenţie educaţională

Amintiţi-vă că timiditatea este doar un aspect al personalităţii copilului. Identificaţi aspecte pozitive şi micile reuşite ale acestuia şi lăudaţi-l pentru ele; cereţi copilului să facă sarcini singur în care ştiţi că va avea succes asta îi va da încredere în forţele proprii. Atunci când vedeţi că are o iniţiativă cât de mică, lăudaţil pentru a-i da curaj. Pentru a putea ajuta mai bine părintele se vor discuta abilităţil sociale esenţiale care sunt prezentate în tabelul de mai jos.


DRAFT

Interval de vasta

Abilitati/comportamente Indicatori de observare Recomandari pentru adulti (comportamentele adultilor care initiaza, sustin si mentin

dezvoltarea abilitatii)7-11ani ani

Initiaza si mentine o conversatie

Prefera sa interactioneze cu colegi de acelasi sex cu ei.Prieteniile se aleg in functie de sex si de statutul socio-economic. Baietii au tendinta de a se axa mai mult pe activitatea in sine sau pe joc si mai putin pe interactiunile sociale (incearca sa domine, isi provoace colegii, se infurie usor, se implica mai repede in acte de agresivitate)Fetele au tendinta de a se axa mai putin pe activitatea in sine si mai mult pe interactiunea sociala ( utilizeaza frecvent strategii de reducere a conflictului –cauta modalitati de a fi de acord), fac mai putine comentarii si gesturi negative.Acorda o importanta foarte mare grupului de prieteni, ceea ce nu reduce insa importanta familiei .Prieteniile de acelasi sex se bazeaza pe loialitate reciproca, pe interese comune si suport.Se definesc in termenii grupurilor carora apartin si incep sa vorbeasca despre ei insisi in termeni de tendinte sociale (sunt timid, sunt, prietenos )-se dezvolta sinele social Ii folosesc pe ceilalti ca sursa de comparatie in elaborarea aprecierilor propriei persoane.

Este recomandat ca parintele:- sa faca remarci pozitive privitor la modul in care se joaca doi copii (ce frumos va jucati voi impreuna), sa creeze copilului oportunitati de a-si exersa abilitatile sociale (invitarea a doi copii acasa sa se joace impreuna, intalniri cu copiii in afara mediului din scoala).- sa stimuleze jocurile in grup ale fetelor si jocurile in diade ale baietilor (jocul in grup stimuleaza competitia si cooperarea fetelor iar diadele stimileaza abilitatile de comunicare ale baietilor).- sa incurajeze prietenia copilului cu alti copii. Copiii care au prieteni tind sa fie mai sociabili, mai cooperativi mai increzatori decat cei care nu au. In plus prietenia influenteaza adaptarea scolara deoarece atasamentele emotionale pozitive fata de persoanele semnificative (prietenii) promoveaza sanatatea sociala, emotionala si intelectuala. Sentimentele de inrudire si aparteneta contribuie la formarea unei stime de sine si autovalorizari pozitive. In baza relatiilor de prietenie copiii pot dezvolta un anumit stil de comportare sau anumite interese (deoarece acestea sunt valorizate de prietenii lor).-sa supravegheze grupul de prieteni din care copilul face parte si relatiile pe care acesta le stabileste. Pot exista si functii negative ale prieteniilor deoarece ei ofera uneori valori care nu sunt acceptate social.Copilul care nu se simte securizat , accepatat , sprijinit in mediul familial din care face parte va fi mult mai predispus sa isi satisfaca aceste nevoi prin intermediul grupului de prieteni. Riscul pentru un astfel de copiul de a ajunge in grupuri care ofera valori neaccceptate social este foarte mare.

Activitati: cititi copilului o poveste in care doua personaje se imprietenesc


DRAFT

Semnalmentele timiditatii :sunt neglijati si chiar respinsi de colegii lorau putina incredre in fortele propriislabe abilitati de relationare se comporta reticent in majoritatea situatiilor sociale stau mai mult singuri le transpira mainile si se inroseste evita contactul vizualle tremura vocea

Copii care se comporta agresiv, care au un comportament timid, nu coopereaza cu ceilaltiNu se pot concentra pe o sarcinaSunt hiperactivi

. Dupa citire discutati cu copilul modul in care s-au imprietenit cele doua personaje. Ajutati copilul sa enunte formulele verbale folosite (pe mine ma cheama) sau comportamentele care le folosesc pentru a stabili o interactiune cu alti copii (ex.mergem la un alt copil si ii aratam jucariile noastre, colectia de timbre, de masini etc).

In interactiunea cu copilul fiti atenti la judecatile pe care le faceti si la etichetele pe cate le utilizati (ex, neascultator, slipitor, incet) deoarece ei isi dezvolta un simt a ceea ce sunt (al sinelui) pornind de la parerile dumneavostra.

Cum ajutam copilul timid ?Nota : La 7 ani comportamentul copilului de a sta retras are un caracter problematic. Cercetarile au aratat ca acest comportament se asociaza cu sentimente negative, de singuratate si conduce la respingerea copilului retras de catre ceilalti copii ,considerandu-l neplacut . La 11 ani copilul cu un astfel de compoatment va deveni mai anxios.

Stabilirea permanenta a contactului vizual cu acesti copii pana cand acestia vor avea curajul sa va priveasca in ochi. Parintele trebuie sa ii ghideze usor cu mana capul copilului pana acesta se uita la el si sa-i repete mereu ca trebuie sa il priveasca in ochi, atunci cand vorbeste. Este recomandat sa va asezati la nivelul copilului atunci cand vorbiti cu el. Aceasta pozitie ii transmite o mesajul de deschidere si colaborare cu el.Copilul are nevoie de suportul adultului daca nu reuseste sa stabileasca un contact cu alt copil.Parintele ar trebui sa faca remarci pozitive la modul cum se joaca, lucreaza doi copii , sa creeze contexte in care copilul isi poate exersa abilitatile sociale (ex.sa invite doi copii acasa sa se joace impreuna cu copilul lor, sa faciliteze intalnirea copilului cu alti copiii in afara mediului din scoala, sa implice copilul in diferite sporturi de echipa).Cand copilul reuseste sa va priveasca , zambiti-i astfel incat sa il incurajati.


DRAFTSunt diferiti de ceilalti (etnie, religie, cu handicap)Copilul cu care “nu se joaca nimeni”

Identificati aspectele pozitive si micile reusite ale copilului si laudati-l pentru ele.Laudati copilul pentru orice initiativa cat de micaImplicati copilul in activitati care sa-i puna ij valoare abilitatile si care sa-l faca sa se simta valorors.

Asculta activ Stabileste contactul vizual cu persoana cu care vorbesteIsi indreapta corpul spre eaPune intrebari atunci cand i se povesteste cevaZambesteDa din cap in semn de aprobare/dezaprobare

Asezati-va la nivelul copilului atunci cand vorbiti cu el. Daca copilul prezinta probleme in stabilirea contactului vizual trebuie sa ghidati usor cu mana capul copilului, pana cand reuseste sa va priveasca. Laudati copilul pentru orice efort, cat de mic (Bravo! Ce frumos mi-ai povestit si te-ai uitat la mine!) Pentru a–i invata pe copii modalitatile de ascultare activa, putem introduce o regula “Vorbim pe rand “In plus, trebuie sa i se explice copilului care sunt consecintele comportamentului sau asupra celorlalti copii sau membrii ai familiei (“persoana care este intrerupta continuu se va supara si nu va mai povesti cu tine. Gandeste-te cum te simti tu, cand vorbesti si cineva te intrerupe mereu”!Laudati copilul ori de cate ori a asteptat ca celalalt sa termine ceea ce avea de spus. Atentie! Comportamentul parintelui este un model pentru copil. Daca parintele va interveni de fiecare data peste copil si nu il va lasa sa vorbeasca (il va intrerupe) copilul va face la fel (imita).In faza de invatare, parintele trebuie sa ii prezinte copilului comportamentele asteptate de la el, defalcate pe secvente de comportament. De exemplu:” Sa fii prietenul cuiva inseamna sa fii un bun ascultator. Ce inseamna sa fii un bun ascultator?

Sa privesti in ochi persoana care iti vorbeste Sa taci atunci cand ea vorbeste”

Pentru a constientiza mai bine consecintele negative ale acestui comportament (de a vorbi peste o alta persoana) copilul poate fi intrerupt de cate va ori si apoi intrebat de adult cum se simte.

Imparte obiecte isi impartaseste experientele cu

Cand are nevoie de ceva formuleaza in

Acest comportament reflecta foarte bine comportamentul adultilor. Pentru ca copilul sa invete sa manifeste acest


DRAFTcolegii mod adecvat o cerere (imi dai si mie te

rog)Poate sa imparta materiale comune (jucarii creioane colorate)Face schimb de obiecte (creioane, timbre, jucarii de colectie)

comportament este necesar ca parintele sa fi facut acest lucru cu copilul lor. Impartirea jucariilor/ lucurilor creste probabilitatea ca acestia sa isi faca cati mai multi prieteni.Ce pot face parintii pentru invatarea acestor comportamen te?

Trebuie sa ofere copiilor explicatii privind importanta acestui comportament “Ce bine ne simtim cand primim ceva de la cineva!! Suntem bucurosi! Asa se simt si ceilalti cand primesc ceva de la noi.”

Sa incurajeze copii sa isi exprime emotia negativa atunci cand altii nu doresc sa imparta lucrurile cu el, pentru a constientiza mai bine consecintele negative ale acestui comportament. “Spune-i lui Gabi cum te simti cand nu doreste sa imparta cuburile cu tine”

Sa oberve daca copilul lor are probleme in a imparti materialele cu altii. In acest caz copilul are nevoie de ghidare din partea parintelui si de exercitiu.(de exemplu: activitati cu materiale comune)

Ofera si primeste complimente Fac spontan complimente adultilor si celorlalti copii si se simt mandri atunci cand cineva le face un compliment.Recunoaste calitatile celorlaltiExprima verbal care sunt calitatile celorlalti Dezvolta un simt a ceea ce sunt (al sinelui) pornind de la parerile adultilor despre persoana lor.Se definesc in termenii grupurilor carora apartin si incep sa vorbeasca despre ei insisi in termeni de tendinte sociale (sunt timid, sunt, prietenos )Se dezvolta sinele social Ii folosesc pe ceilalti ca sursa de comparatie in elaborarea aprecierilor propriei persoane

Comportamentul parintelui este foarte important – daca parintele a avut tentinta de a critica mereu ceea ce face copilul, de a scoate in evidenta doar greselile, acealasi lucru il va face si el. Prin comportamentul sau parintele este un model pentru copil. Copilul trebuie antrenat in permanenta sa isi vizualizeze aspectele pozitive, ceea ce ii va permite sa le vada si pe ale celorlalti .Modul in care copilul reactioneaza cand i se adreseaza un compliment este sensibil influentat de modelul parintelui. Copilul de la parinte invata sa reactioneze ori de cate ori se face o remarca pozitiva la adresa sa. (de exemplu se vor simti bine, le vor accepta sau le vor nega.) Copiii care nu sunt obisnuiti cu complimentele sau evoidentierea aspectelor pozitive, vor fi centrati pe critica si poreclirea celorlalti. .Cum oferim feedback negativ copilului Pentru situatiile in care nu suntem de acord cu comportamentul


DRAFTFara sa i se reaminteasca isi cer scuze Cer permisiunea de a folosi obiectele altor persoane.

copilului, mesajul parintelui prin care isi exprima dezacordul trebuie sa se centreze exclusiv pe comportament si nu pe persoana lui. Orice etichetare ”Esti surd?,Nu auzi? “ataca persoana copilului si il raneste. Maniera in care parintele isi exprima nemultumirea fata de copil va fi preluata de acesta prin imitatie si se va manifesta in interactiunile cu ceilalti copii. Un mesaj corect contine urmatoarele aspecte:

1. ma simt....(descrierea modului cum va simtiti)2. atunci cand....(descrierea comportamentului copilului)3. pentru ca...(descrieti modul in care va afecteaza

comportamentul copilului)4. mi-ar placea sa (oferiti alternative de comportament)5. iti multumesc! Mi-a fost de mare ajutor!(recompensarea

comportamentului copilului)Ex. Paul , ma deranjeaza faptul ca nu imi raspunzi atunci cand te strig. Mi-ar placea sa-mi raspunzi deoarece eu voi ragusi si nu voi mai putea vorbi

Pentru copilul care critica sau eticheteaza Adultul sa intervina in aceasta situatie si sa invete copilul care a fost tinta atacului cum sa raspunda “Cosmin spune-i lui Petru cum te simti ca te-a facut prost? Intreaba-l daca lui i-ar placea sa-i spuna cineva asa ceva?”

Rezolva conflicte in mod eficient fara ajutor din partea adultului

Sugereaza solutii de rezolvare a conflictelor iar atunci cand nu stie cere asistenta adultului(ex. ii sugereaza unui copil un schimb de jucarii –daca eu iti dau caruciorul tu imi dai casuta?Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor :

ignorarea (se face ca nu aude cererea –

distragerea atentiei negocierea, compormisul

Raspunde cu umor daca i se pun porecle sau spune ca il supara si il roaga sa inceteze

Daca un conflict nu se rezolva rapid adultul trebuie sa opreasca activitatea si sa invete copiii care sunt pasii in solutionarea unui conflict :

1. descrierea faptelor, fara a invinovati (ex. ionut m-a lovit cu picioril)- parintele trebuie sa-i invete pe copil sa vorbeasca despre comportament si nu despre persoana, sa evite blamarile si etichetarie

2. exprimarea sentimentelor fata de ceea ce s-a intamplat (EX MIHAI CUM TE-AI SIMTIT ATUNCI CAND Ionut te-a lovit cu piciorul ?) - acest lucru conduce la descarcarea emotionala a copilului si scade probabilitatea de a recurge la agresivitate)

3. identificarea alternativelor –cum cred ca ar putea rezolva situatia ( ex ionut si Mihai cum credeti ca


DRAFTFace atribuiri nonagresive daca cineva ii raneste Stie sa negocieze si sa faca compromisuri intr-o situatie.

Copiii care sunt jigniti, porecliti, loviti

puteti face sa rezolvati cearta dintre voi)

Parintele trebuie sa puna copilul in situatia de a constientiza si exersa fiecare pas pentru a invata pe viitor cum sa se descurce.Laudati copilului ori de cate ori a reusit sa rezolve o situatie conflictuala

Respecta regulile aferente unei situatii sociale fara ajutor din partea adultului

Respecta regulile aferenta unei situatii sociale in absenta adultului

Cum puteti ajuta copilul sa respecte si interiorizeze regulile:• reamintiti regullele ori de cate ori copilul se afla intr-o

anumita situatie sociala.• stabiliti de comun acord cu copilul regulile si

consecintele care rezulta din nerespectarea lor.• afisati regulile intr.-un loc care sa permita vizualizarea

lor de cate ori este nevoie.Aplicati consecvent consecintele logice si naturale .Discutati cu copilul despre rolul regulilor in anumite situatii sociale.

Coopereaza cu ceilalti in rezolvarea unei sarcini fara ajutor din partea adultului

Accepta ideile altor copii in cadrul jocului.face ce i se cereimparte materiale cu alti copii

Este foarte important ca parintele sa explice copilului ca toate comportamentele noastre au consecinte asupra celorlalti si de aceea pe unele le modificam. Este foarte important sa stiti ca atunci cand soliciti copilului ceva ,trebuie sa-i si explicati motivul pantru a putea sa inteleaga de ce trebuie sa faca anumite lucruri.Implicati familia in jocuri de echipa si subliniati continuu ce bine va jucati impreuna. Trebuie evidentiat faptul ca nu conteaza cine castiga ci faptul ca va jucati impreuna.Stabiliti o sarcina comuna pe care trebuie sa o realizati impreuna (sa faceti curatenie intr-o sala, camera, gradina). Astfel ei au posibilitatea sa colaboreze pentru a termina mai repede. Apreciati efortul comun depus pentru obtinerea rezultatului final (daca am lucrat impreuna, ne-am ajutat unii pe altii si am terminat mai repede. Asa ne va fi mult mai usor sa realizam ceea ce ne dorim).


DRAFTOfera si cere ajutorul atunci cand este nevoie

Isi exprima nevoile si dorinte le fara a folosi un ton confruntativ sau poruncitor (ma ajuti sa imi inchei bluza)Ii ofera sugestii unui alt copil care nu stie ce sa faca si ajuta un coleg din proprie initiativa Solicita ajutorul adultului cand se confrunta cu situatii dificile

Incurajati copilul sa ofere cadouri altor copii mai nevoiasi. Ar putea in acest scop sa ofere din jucariile lor cu care nu se mai joaca. Discutati despre modul in care se simt ei cand primesc o jucarie si cum ar putea sa se simta ceilalti copii care le vor primi.Confectionati cu copilul jucarii sau obiecte pe care apoi incurajati-l sa le ofere in dar altor copii.(cultivarea spiritului generozitatii)Mergeti cu copilul si daruiti fructe sau prajiturele altor persoane-copii vecini etc.Pentru situatiile in care copilul se poate descurca singur dar solicita va solicita ajutorul pentru ca are nevoie de atentia dumneavoastra, se recomanda incurajarea copilului si aprecierea comportamentului independent, astfel incat el sa se poata descurca singurEx. Daca observati ca un copil are nevoie de aprobarea si atentia dvs, deoarece va cheama mereu, trebuie sa incetati sa ii mai raspundeti. In momentul in care sunteti sigur ca anterior a facut acel lucru singur, veniti langa el si ii spuneti “hai sa vad daca poti sa il faci singur? Eu stau aici si ma uit!. In momentul in care observati prima initiativa a copilului de a face acel lucru, laudati-l “ce frumos te descurci tu singur! Eu merg sa termin treaba dar ma intorc sa vad cum te-ai descurcat.”Treptat ar fi indicat sa ii dati doar sarcina si sa ii spuneti “ce frumos lucrezi tu singura!” copilul va inceta sa va mai cheme deoarece va vedea ca ii apreciati comportamentul independentAti putea sa faceti cu copilul o lista de activitati la care copilulare nevoie sa fie ajutat. Puteti sa stabiliti modul in care fiecare din familie ar putea fi ajutat.

TEMĂ DE CASĂ: pentru a conştientiza mai bine mesajele pe care le transmit copiilor, părinţii vor face acasă un joc prin care vor schimba rolurile: acum tu eşti copilul şi eu sunt mama


DRAFTSEDINŢA 3

DE CE SE COMPORTĂ COPILUL MEU ASTFEL?

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: cum influenţează reacţile lor comportamentul copiilor cum influenţează emoţiile lor comportamentul copilului

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:- vor cunoaşte metode de identificare a cauzei unui comportament- vor cunoaşte metode de management al reacţiilor emoţionale

I. Discutarea temei de casăSe va discuta părinţii tipurile de mesaje pe care le-au auzit şi care a fost impactul asupra lor.

II. Motivul pentru care copiii fac ceea ce fac (vezi cap. Disciplinarea înseamnă a învăţa)La această vârstă copiii au învăţat deja reacţiile adulţilor şi ştiu foarte bine ceea ce au de făcut pentru a obţine un anumit lucru. Părinţilor li se va explica Modelul ABC comportamental. Pentru a înţelege mai bine se va analiza împreună cu ei situaţia de mai jos:

Marius este în clasa a II-a şi a fost obişnui ca în majoritatea cazurilor să obţină ceea ce îşi doreşte. Într-o zi îi cere mamaei să îi cumpere îngheţată, deşi ştia că este răcit. Mama i-a reamintit că nu poate mânca însă el s-a înfuriat şi a început să trântescă uşa. Mama l-a certat spunându-i că e urât ceea ce face şi că deranjează pe ceilalţi. Mama lui Marius este foarte îngrijorată deoarece în ultimul timp băiatul ei este tot mai furios şi mai violent. Făcând o analiză funcţională a acestui comportament observăm următoarele:





- trânteşte uşa

Ce se întâmplă imediat după?

- lipsa abilităţilor de reglare emoţională

gânduri iraţionale: „Mie mi se cuvine totul”, „Eu sunt cel mai important”

- când e furios- adultul i-a refuzat o cerere

- obţine atenţie din partea adultului: e certat, i de fac observaţii

Întărirea comportamentului negativ


DRAFTPentru a a exersa aplicarea modului ABC părinţii vor analiza 3 comportamente ale copiilor după grila prezentată mai jos:




II. Diferenţierea între comportamentul copilului şi interpretarea părintelui (vezi cap. Managementul reacţiei emoţionale ale părinţilor)

Părinţilor li se va explica rolul gândurilor noastre în percepţia comportamentelor celorlalţi, iar apoi împreună cu ei vom identifica semnificaţiile pe care ei le-au atribuit comportamentelor problematice ale copiilor.

EXERCIŢIU: faceţi o listă cu situaţiile şi comportamentele copiilor faţă de care aveţi emoţii negative-furie, teamă, vinovăţie şi identificaţi convingerile care stau în spatele comportamentelor precum şi reacţia dumneavoastră în acel moment.Discuţii: Identificarea tipul de gând şi identificarea unor alternative realiste de a gândi despre comportamentele copiilor; aceste gânduri vor fi comparate cu motivele reale ale comportamentelor copiilor identificate în modelul ABC.

TEMĂ DE CASĂ: pentru a putea interioriza mai uşor modul de interpretare sănătoasă a evenimentelor părinţii vor primi fişe cu gânduri sănătoase pe care le pot pune la vedere pentru a le facilita învăţarea.

SEDINŢA 4 - 10

ABORDAREA UNOR SITUAŢII CONCRETE DE DISCIPLINARE

Parcurgand aceasta sesiune, părinţii vor afla: cum să facă diferenţa între pedeapsă şi metodă adecvată de disciplinare cum să abordeze situaţii specifice de disciplinare

ObiectiveLa sfarşitul acestei sesiuni părinţii:- vor cunoaşte metode de abordare a situaţiilor cu care se confruntă

I. Discutarea temei de casă


DRAFTPărinţii vor fi întrebaţi de modul în care au reuşit să îşi spună în minte intepretările reale ale comportamentelor copiilor şi dificultăţile întâlnite.

II. Diferenţierea între pedeapsă şi metode eficiente de disciplinare (vezi cap. Pedeapsa înseamnă...)Părinţii vor fi informaţi despre cum să facă diferenţa între o consecinţă şi o pedeapsă şi care sunt efectele negative ale pedepsei.

III. Discutarea situaţiilor problematice cu care se confruntă grupul


DRAFT1) Rutinele de dimineaţă

Diminetile zilelor se scoala pot fi mult mai linistite pentru orice membru al familiei daca copilul este invatat sa respecte rutina de dimineata. In alta ordine de idei, copilul la acesta varsta ar trebui sa devina mult mai independent si sa faca cele mai multe lucruri pentru el, fara sa fie nevoie ca parintele sa-i reaminteasca constant ce are de facut.

Cum invatam scolarii sa faca cat mai multe din actiunile de dimineata, in mod spontan.

Care sunt rutinele de dimineaţă: trezirea, îmbrăcarea, servirea micului dejun,spalarea dintilor,sa-si pregateasca ghiozdanul cu tot ce are nevoie pentru activitatile scolare, plecarea spre şcoală in timp util.

Cand comportamentul copilului devine problematic?• Cand copilul nu isi asuma nici o responsabilitate: este strigat de nenumărate ori, este

îmbrăcat, i se reaminteşte tot timpul ce are de făcut, este forţat să mănânce, este împins spre uşă.

De ce apar problemele?

• Unii parinti incearca sa faca totul in locul copilului.• Alti parinti sunt ei insisi un model negativ pentru copii-sunt dezorganizati sau se trezesc

tarziu.• In unele familii rutina de dimineata care este neplacuta deoarece parintii tipa la copil sa

se dea jos din pat si sa se miste mai repede.• Pentru acei copii care prezinta dificulati de concentrare in sarcina, care sunt cu usurinta

distrasi de alte lucruri care le fac mai mare placere si care sunt mai putin organizati, activitatile de dimineata ar putea fi privite ca pe niste momente extrem de dificile.

Cum sa invatati copilul sa respecte rutinele de dimineata fara suport din partea dumneavoastra.

• Oferiti copilului, impreuna cu ceilalti membri ai familiei, un model de rutina.

• Acordati timp copilului sa exerseze si sa invete sa faca spontan aceste activitati.Dacă până acum copilul nu a fost obişnuit cu aceste rutine, atunci se va începe cu însuşirea lor. Va trebui să înveţe treptat rutinele.

• Tineti sub supraveghere ora la care copilul merge la culcare. Asigurati-va ca ora este rezonabila. Acest lucru este foarte important deoarece copiii care nu dorm suficient au probleme cu trezirea si adesea sunt nervosi si iritati dimineata.

• Fiti organizata. In fiecare seara, pregatiti lucrurile de care aveti nevoie atat dumneavoastra cat si copilul pentru ziua urmatoare. Puneti hainele copilului in dormitorul lui pentru a putea sa le gaseasca cu ususrinta si sa le imbrace. Treziti-va devreme deoarece daca veti intarzia in pat nu veti avea timp sa lasati copilul sa faca activitatile specifice fiecarei dimineti fara ajutorul dumneavoastra (de exemplu: sa se imbrace singur).

• Stabiliti clar ce probleme trebuie rezolvate dimineata. Stabiliti impreuna care sunt atributiile fiecaruia dimineata.

- trezirea la prima atentionare a mamei- in timp de 15 min spalat si imbracat- micul dejun servit fara intreruperi.- Spalat pe dinti.

Ganditi-va impreuna la lucrurile care pot fi rezolvate de seara pentru a putea sa economisiti timpul dimineata. De exmplu pregatirea ghiozdanului dupe efectuarea temelor si pregatirea hainelor.


DRAFT• Foloseste un card pentru a tine evidenta rutinelor de dimineata. Rolul acestui card ar

putea fi sa invete copilul care sunt pasii pe care trebuie sa-i urmeze dimineata. Cardul trebuie pus intr-un loc de unde poate fi cu ususrinta observat de copil (dormitor sau pe frigider). Cand copilul a facut o activitate singur, pe card in dreptul activitatii respective i se pune o fata fericita. Pentru primele zile de folosire a cardului, copilul are nevoie sa i se reaminteasca ce are de facut.

Pregatirea pentru scoala- card de activitati

ma trezesc

ma imbrac

servesc micul dejun

ma spal pe dinti

imi pregatesc geanta pentru scoala

plec la scoala in timp util.

• Oferiţi copilului un ceas cu alarmă si arătaţi-i cum funcţionează. Spuneţi-i care sunt lucrurile pe care va asteptati sa le faca. Laudati copilul daca a reusit sa se trezeasca singur.

• Incercati sa va abtineti sa le reamintiti tot timpul ce au de facut. Copiii nu invata sa faca lucrurile singuri daca stiu ca este cineva care sa le reaminteasca permanent ce au de facut. In momentul in care copilul poate sa faca fiecare rutina amintintui-se o singura data ce au de facut, eliminati treptat indicatiile. Acordati atentie copilului cand fac activitatea singuri fara nici un fel de suport din exterior (fara sa-i reamintiti dumneavostra).

• Stabiliti un set de reguli simple si clare privitor la ce ceea ce au de facut” ma trezesc la 7 in fiecare dimineata”, Ma imbrac singur”

• Folositi metoda consecintelor logice si naturale. De exemplu: micul dejun este pregătit, dar copilul decide dacă va mânca sau nu. Daca si-a pierdut vremea cu alte lucruri si a sosit timpul sa plece, consecinta naturala va fi ca „va pleca la scoala fara sa manace”. Dacă va întârzia la şcoală, va suporta consecinţele impuse de învăţătoare. Dacă va pierde autobuzul, va merge la şcoală pe jos sau îl va aştepta pe următorul. Nu e


DRAFTnevoie să-l duceţi cu maşina.S-ar putea să vi se pară ciudat şi să consideraţi că acestea sunt nişte metode absurde. Încercaţi totuşi. După un timp veţi observa şi beneficiile. Daca copilul incala regulile stabilite si nu puteti sa aplicati consecintele naturale puteti sa va folositi de consecintele logice. De exmplu daca copilul nu s-a trezit la prima atentionare a mamei o consecinta logica ar fi sa fie trezit a doua zi cu 5 min mai devreme cat ora stabilita.

• În cazul în care copilului îi place să servească micul dejun şi doreşte să mănânce, este indicat să i se pretindă realizarea tuturor celorlalte activităţi (rutine) înainte de a veni la masă. Dacă copilul trage de timp şi nu-şi respectă “angajamentele”, în dimineaţa cu pricina nu va mai lua micul dejun, pentru a nu întârzia la şcoală.

• Permiteţi-i copilului să rămână acasă doar în condiţii bine stabilite, cum ar fi atunci când este bolnav. În acest caz copilul trebuie să aibă un program strict: să stea în pat, să nu meargă la joacă. S-ar putea să-şi dorească deseori să rămână acasă fără a avea motive prea serioase, născocind dureri acute, adevăratul motiv fiind, poate, dorinţa de a se juca. În aceste condiţii este nevoie să stabiliţi clar limitele pentru a înlătura comportamentul.

• Intocmiti un plan de recompensare cu puncte daca problema nu se rezolva. Pe cardul de activitati se poate aloca un numar de puncte pentru fiecare activitate de dimineata pe care copilul o face singur.

Plan de recompensare cu puncte

Ma trezesc la prima atentionare a mamei 5p

ma imbrac singur fara ca mama sa-mi reaminteasca 3p 1

servesc micul dejun fara intreruperi 2p

ma spal pe dinti dupa masa fara ca mama sa-mireaminteasca 2p

plec la scoala in timp util. 5p

Pot schimba punctele mele in:

9p-10 min in plus la ora de joc la calculator 10 p-prajitura preferata. 12 p – activitate preferata cu mama 15p- merge la film cu mama


DRAFTNota: cea mai mica recompensa poate fi castigata de copil daca in ziua respectiva a realizat mai mult de jumatate din comportamentele dorite. Daca copilul s-a compoartat problematic in alte situatii pe parcursul zilei nu i se pot retrage punctele. Copilul poate sa-si stranga punctele sa primeasca cea mai mare recompensa (punctele se pot reporta de la o zi la alta)

• Evitati sa va infuriati. Vorbiti calm cu copilul dimineata. Procesul de a invata comportamentele asteptate devine si mai dificil pentru copil in cinditiile in care va vede furioasa si iritata.

• Recompensati copilul atunci cand se comporta adecvat.

• În cazul în care copilului îi place să servească micul dejun şi doreşte să mănânce, este indicat să i se pretindă realizarea tuturor celorlalte activităţi (rutine) înainte de a veni la masă. Dacă copilul trage de timp şi nu-şi respectă “angajamentele”, în dimineaţa cu pricina nu va mai lua micul dejun, pentru a nu întârzia la şcoală.

• Permiteţi-i copilului să rămână acasă doar în condiţii bine stabilite, cum ar fi atunci când este bolnav. În acest caz copilul trebuie să aibă un program strict: să stea în pat, să nu meargă la joacă. S-ar putea să-şi dorească deseori să rămână acasă fără a avea motive prea serioase, născocind dureri acute, adevăratul motiv fiind, poate, dorinţa de a se juca. În aceste condiţii este nevoie să stabiliţi clar limitele pentru a înlătura comportamentul.

De retinut!În cazul în care vă veţi asuma dumneavoastră responsabilitatea pentru rutinele de dimineaţă, copilul nu va învăţa să-şi asume responsabilitatea pentru îndeplinirea lor şi va aştepta mereu să fie ajutat de ceilalţi.

Pasi de success!

Oferiti copilului un model de rutina. Acordati timp copilului sa exerseze si sa invete sa faca spontan activitatile de

dimineata. Tineti sub supraveghere ora la care copilul merge la culcare Stabiliti clar ce probleme trebuie rezolvate dimineata Foloseste un card pentru a tine evidenta rutinelor de dimineata Oferiţi copilului un ceas cu alarmă si arătaţi-i cum funcţionează Incercati sa va abtineti sa le reamintiti tot timpul ce au de facut Stabiliti un set de reguli simple si clare privitor la ce ceea ce au de facut

Folositi metoda consecintelor logice si naturale.

Intocmiti un plan de recompensare cu puncte

Evitati sa va infuriati.

2) Injuraturile si cuvintele urate

Adesea copiii invata cuvinte care nu sunt pe placul parintilor, cuvinte care sunt injuraturi. Cateva cuvinte de injuraturi pot sa nu fie o problema si chiar parintii sa le foloseasca ei insisi. Este nevoie ca parintii sa decida care cuvinte sunt acceptabile si care nu. Iata cateva sugestii care sa va ajute sa invatati copilul sa foloseasca cuvinte acceptabile.

Ce inseamna asta? Injuraturile sunt cuvinte care jignesc sau ofenseaza. Poate fi o forma a abuzului direct orientat catre altii sau o izbucnire de furie sau de frustrare.

De ce injura copiii?


DRAFTEste nerealist sa asteptam de la copiii sa nu injure niciodata. Cei mai multi dintre scolarii mici vor experimenta injuraturile pe care le-au auzit la altii. Injuratul este mult mai predispus sa se repete daca primeste o reactie din partea celorlalti.cum ar fi rasete, o mare cantitate de atentie sub forma lungilor discutii cu tema “sa nu injuri.”Cand copiii sunt cu prietenii lor sunt mult mai predispusi sa injure. Copiii pot injura sa arate ca sunt “duri” sau sa intimideze si sa ameninte pe ceilalti. Daca injurand copilul obtine ceea ce vrea, acest comportament se va repeta.

Cum sa descurajezi injuratul?

Ofera un bun exemplu Nu te poti astepta de la copiii tai sa nu injure daca tu folosesti cuvinte care jignesc sau ofenseaza. Daca nu te poti abtine, foloseste cuvinte care sa i le permiti si copilului tau sa le spuna.

Foloseste ignorareaIgnorarea este o buna strategie care se poate folosi prima data cand copilul tau injura. Astfel daca copilul foloseste injuraturi nu te uita si nu vorbi cu ei. Daca injuratul nu primeste o reactie ,el poate inceta. Daca injuraturile sunt folosite de copil intr-o mare masura si devin o problema, incearca urmatoarele sugestii.

Stabileste un plan de atac Este nevoie ca parintii sa se puna de accord ce asteapta de la copiii lor, inainte de a discuta depre injuraturi. Este recomandat sa identificati un numar de cateva cuvinte pe care le considerati jignitoare sau care pot fi inadecvate la scoala sau in societate. Nu-i permite copilului sa foloseasca aceste cuvinte! Discutati problema cu copilul Intr-un moment cand fiecare este calm, discutati cu copilul despre injuraturi. Descrieti problema din punctul dumneavoastra de vedere ”Ciprian, nu-mi face placere cand tu injuri. Aratati o lista de cuvinte pe care tu le consideri inadecvate si o lista de cuvinte ca alternative acceptabile – “de acum folosirea acestor cuvinte nu este permisa (aratati-i lista de cuvinte inacceptabile)- Daca este absolut necesar sa folosesti acest tip de limbaj, tu poti spune…( spuneti-le cuvintele acceptabile).Vorbiti despre consecinteHotarati inaintea momentului discutiei, exact ce veti face daca copilul injura. Consecintele care functioneaza implica pierderea unei activitati sau privilegiu cum ar fi un joc sau activitatea preferata, vizionarea TV sau statul mai tarziu la joaca, cu prietenii etc. Spuneti copilului ce consecinte veti aplica daca mai injura.Cum sa incurajezi copilul sa foloseasca cuvinte acceptabile

Lauda copilul pentru folosirea cuvintelor acceptabile – lauda copilul daca de-a lungul unei zile nu injura deloc.”Multumesc ca astazi ai folosit cuvinte potrivite!” de asemenea poti sa recompensezi copilul cu un tratament special cum ar fi desertul lui preferat sau o activitate speciala cu mama sau cu tata.

Cum sa gestionezi problema injuratului.

Spuneti copilului problema si consecintele. Daca auziti copilul injurand , comunicati-le problema- Georgiana ai injurat! Noi nu folosim astfel de cuvinte in casa. Spuneti copilului consecinta “ deoarece ai injurat tu nu poti sa te plimbi cu bicicleta surorii tale timp de 10 minute. Apoi te intorci si incerci sa o ceri politicos.”Daca copilul injura, in timp ce se joaca cu alti copiii, spuneti-i sa mearga si sa se joace singur o scurta perioada de timp. Spuneti ceva de genul ” Claudia , nu vorbesti dragut in preajma celorlalti, mergi afara (intr-o alta incapere) si te joci singura pentru 10 minute”. Ignora protestele sau


DRAFTplangerile. Nu argumenta sau dezbate cu copilul punctual tau de vedere. Pur si simplu aplica consecinta.

Permiteti copilului sa se reintoarca la activitate la momentul stabilit. Este nevoie sa folositi consecintele de mai multe ori inainte ca copilul sa-si reaminteasca sa foloseasca cuvinte adecvate.

De retinut!Copilul poate sa inceapa sa va spuna cand ceilalti copii folosesc cuvinte jignitoare(injuraturi). Aceasta ar putea fi o problema la fel de mare ca si injuraturile. Incercati sa actionati doar daca ati auzit sau vazut personal ca un copil a injurat. Daca para continua, trimiteti paraciosul departe de ceilalti copiii timp de cinci minute.

Pasi cheie Oferiti un bun exemplu. Folositi ignorarea atunci cand copilul injura pentru prima data. Hotarati care cuvinte sunt acceptabile si discutati-le cu copilul. Laudati copilul pentru folosirea cuvintelor acceptabile. Actionati imediat cand auzi copilul injurand Aplicati consecintele pentru injuraturi.

Daca problema persista Poti folosi o alta strategie daca copilul tau si-a dezvoltat o obisnuinta de a injura.

Explicati copilului ca poate obtine puncte daca foloseste cuvinte adecvate. Alege un moment din zi, cand injuraturile sunt o problema, cum ar fi de ex. intre 15 si 18 si desfaceti aceasta perioada de timp in intervale mai mici, in functie de cat de des injura copilul. De exemplu daca copilul injura la fiecare jumatate de ora, ei pot obtine puncte pentru fiecare 30 de minute in care au folosit cuvinte potrivite si nu injuraturi.

Spuneti copilului ca punctele pot fi schimbate intr-o recompensa zilnica sau intr-una mai mare, la sfarsitul saptamanii. Stabileste ce numar de puncte trebuie sa castige copilul pentru a primi recompensa si ce recompensa va fi.

Spuneti copilului ce pot obtine daca ating obiectivul zilei. Stabileste ce vei face daca copilul injura. Consecintele pot fi pierderea unor activitati sau

a unor privilegii. Unele familii folosesc un sistem in care fiecare membru al familiei care injura pune bani intr-o pusculita. Puteti lua asta in considerare daca copilul primeste bani de buzunar. Pentru copiii sub 10 ani, puteti sa alegti sa folositi excluderea sau o consecinta imediata pentru injuratura. Spuneti copilului ce consecinta veti aplica daca ei injura.

Faceti un card pentru a inregistra punctele obtinute. Tineti cardul intr-un loc unde poate fi usor de privit atat de dvs. cat si de copil.

Exemplu card de puncte

luni marti miercuri

15-1530

1530-1616-1630

1630-1717-1730

11010

01100

11110

Total 3 2 4Obiectivul zilei 2 3 3Recompensa primita da nu da


DRAFT Pentru fiecare perioada in care copilul foloseste cuvinte potrivite puneti un punct pe card.

Laudati copilul pentru folosirea cuvintelor potrivite. Daca copilul injura nu dati nici un punct pentru acea perioada de timp. Spuneti copilului

problema si consecinta. Puneti in aplicare consecinta asa cum a fost descris anterior La finalul perioadei (in exemplul nostru ora 17.30) adunati punctele pe care copilul le-a

castigat. Daca ei au atins obiectivul zilei, dati-le recompensa. Daca copiii nu ating obiectivul zilei , ei nu vor primi recompensa. In orice caz nu-i criticati

si nu le luati inapoi punctele castigate. Cand copiii ajung sa atinga obiectivul zilei cu usurinta, incepeti sa retrageti treptat

recompensele, stabilind un obiectiv al zilei care sa fie mult mai greu de realizat. Gradual cresteti numarul de puncte pe care un copil trebuie sa-l adune pentru a primi recompensa. Apoi gradual cresteti timpul in care copilul dumneavoastra ar trebui sa foloseasca cuvinte potrivite, pana veti renunta la card.

Continuati sa folositi consecintele in mod consecvent daca copilul injura. Continuati sa laudati copilul daca foloseste cuvinte potrivite.


DRAFT3) Treburile casnice- oportunitate sau opresiune

Copiii au nevoie sa invete valoarea muncii de la o varsta foarte frageda. Cum putem face acest lucru?Oferind copiilor posibilitatea de a desfasura in mod regulat activitati casnice, le oferim posibilitatea de a-si asuma responsabilitati, le oferim contexte de a invata cum sa faca anumite lucruri singuri, sa-si dezvolte abilitatile practicesi sa se autodisciplineze.Pentru ca lucrurile sa mearga bine este nevoie ca fiecare memebru al familiei sa-si asume si sa indeplineasca diverse sarcini casnice. Aceste sarcini fie pot fi acceptate ca parte a vietii de familie sau pot conduce la nesfarsite certuri intre parinti si copiii. Probabil ca cel mai bine este sa nu definesti aceste treburi casnice ca fiind “sarcini grele sau neplacute”, lucruri pe care tu le faci doar ca trebuie sa le faci. Munca in familie presupune cooperare, si fiecare trebuie sa isi aduca o contributie pentru a ajuta intreaga familie.

Cei mai multi dintre copiii reactioneaza cu entiziasm cand li se ofera oportunitatea de a avea o contributie valoraosa la treburile familiei. In special copiii mici invata prin imitarea adultilor si in mod obisnuit doresc sa faca lucrurile pe care adultul le face ( aspira covoarele, schimba uleiul la masina, curata cartofi etc).

Este adevarat ca de cele mai multe ori eforturile pline de dorinta de a ajuta, ale copiilor, dau mai mult de munca parintilor ( in sensul ca parintii adesea ajung sa faca din nou sarcina pe care a avut-o copilul pentru ca ei rareori face lucrurile exact asa cum isi doreste parintele). De cele mai multe ori ei ajunga sa spuna” mergi la joaca “sau “am terminat treaba”. Este bine sa retineti ca doar oferindu-le copiilor posibilitatea de a participa la treburile casnice(si invatandu-i concret ce sa faca ) putem in mod eficient sa incurajam cooperarea.

Procesul de asumare a responsabilitatilor incepe de la prescolaritate cand copiii sunt invavati sa isi stranga jucariile si sa faca ordine.Fiecare memebru al familiei, de la cel mai mare la cel mai mic poate sa faca ceva util. La trei ani copilul poate sa puna servetele la locul lor sau pe masa, copiii mai mari pot sa stranga masa si spele vasele, sa ude plantele, sa ingrijeasca animalele de companie (sa le dea de mancare, sa le curete locul etc). Este recomandat ca in cazul copiilor de 8-9 ani sa se incurajeze respectarea unui program regulat de indeplinire a treburilor casnice.Adesea parintii inregistreaza ( si aceste lucruri reprezinta subiecte de cicaleala) ceea ce copiii nu au facut. Mai mult decat atat, adesea ei au standarde si asteptari prea inalte de la ceea ce trebuie sa faca copilul si in special cum sa faca si de multe ori nu invata copiii sau ii invata prea putin despre cum sa faca un anumit lucru.(de exemplu- cum se spala vasele). In acest context adesea efectuarea treburilor cosnice devine o experienta descurajatoare pentru copiii iar implicarea lor in realizarea unor astefel de sarcini degenereaza intr-o majora certa.Cand parintii isi vor acorda timp nu doar pentru a verifica ce nu s-a facut ci si pentru a incuraja, aprecia, si a oferi feedback-uri positive, intregul process va deveni o agreabila parte a vietii de familie.

Ce facem daca copiii nu coopereaza?

Copilul meu are 11 ani si indiferent ce fac el nu vrea sa ma ajute la treburile casnice. Avem certuri si discutii pe acesta tema. De cele mai multe ori eu sunt cea care renunt si incerc sa fac totul singura si apoi tip la el ca nu ma juta. Urasc sa ma aud tipand. Am incercat sa ii retrag unele privilegii cand nu si-a indeplinit sarcinile casnice trasate si weekend-ul trecut i-am spus ca nu poate merge in vizita la prietenul lui deoarece nu m-a ajutat la treburile casei.Acest lucru nu l-a facut sa se simta bine. Ce ar trebui sa fac?


DRAFTEste important sa va amintiti ca:

Nimic nu va functiona perfect si pentru intotdeauna. Este normal ca uneori copiii sa nu coopereze, indifferent ce ceea ce faceti dvs. ca parinti. Acest lucru tine de procesul lor de individualizare. Pentru un copil acest lucru inseamana sa descopere ca el este separat de parintii sai si cea mai uzitata cale de a descoperi acest lucru este testarea propriei puteri. Parintii vor putea sa sa-si rezolve o mare parte a problemei stresului din familie daca inteleg ca acest process de opunere si rezistenta a copilului este un process normal. In loc sa va supratati din cauza lipsei de complianta a copilului incercati sa stability limite rezonabile si ferme si rutine de comportament.

Un alt motiv pentru care copiii nu coopereaza este ca pur si simplu ei au alte prioritati decat adultii. Treburile casnice nu numai ca nu sunt in varful prioritatilor dar nici macar pe lista lor. Acceptand acest lucru parintii isi vor rezolva o mare parte din frustrari si din furie si vor gasi cai mult mai eficiente de a obtine cooperarea copilului de a face lucurrile pe care este nevoie sa le faca.

Uneori copiii refuza sa coopereze pentru ca ei au invatat ca daca rezista sufficient de mult timp pe pozitie, parintii renunta si ei scapa de lucrurile pe care le au de facut.

Schimbarea unui tipar de comportament cere in primul rand rabdare , timp si exercitiu. Este nevoie sa va asigurati de fiecare data daca copilul dvs. a inteles ce are de facut si

stie cum sa o faca. De cele mai multe ori adultii presupun ca copiii lor inteleg in mod miraculor ceea ce le cer sa faca si mai ale cumsa faca. Dar aceasta presupunere conduce de cele mai multe ori la descurajari de amble parti. Adultii se simt descurajati deoarece copiii nu ii ajuta iar copiii se simt descurajati deoarece ei nu pot face lucurrile bine.acesta descurajare conduce de cele mai multe ori la neintelegeri si comportamente neadecvate.

Cum implicam copiii in asumarea treburilor casnice?

Pasi de success

Incepe cu pasi mici si incurajari. Gandeste-te la ceea ce face copilul bine acasa si la scoala. Asigura-te ca el aude despre ceea ce face bine in aceeasi masura in care aude lucrurile care nu va satisfac.

Stabiliti pe ordinea de zi a intalnirilor de familie aceasta problematica. Cereti copilului sa spuna care din treburile casnice ar fi cel mei dispus sa le faca. o Aranjati intalnirea la un timp adecvat pentru toata lumeao Eliminati factorii distractori(ex.televizorul)

Implicati toti copiii in program, alocandu-le sarcini adecvate varstei si posibilitatilor lor reale. De regula copiii aceepta noi sarcini daca stiu ca nu sunt singurii care trebuie sa le faca.

Prezentati propria perspectiva asupra probelemei. Explicati copiilor ca de acum va asteptati ca ei sa va jute la treburile casnice. Exemplu „ intretinerea unei case presupune sa muncesit foarte mult. Daca fiacre din familie s-ar implica si ar ajuta la trebuirle canice am avea mai mult timp de petrecut impreuna. Acum este timpul sa facem acest lucru”

Ignorati protestele si plangerile copiilor. Fiti pregatiti sa auziti plangeri de genul”prietenii mei nu fac aceste lucruri”. Treceti peste ceea ce vi se spune si reformulati ca de acum inainte fiecare emebru al familiei va avea cate ceva de facut in casa.

Concepeti o lista cu sarcini ca ar trebui facute zilnic, saptamanal, lunar.o Listati toate sarcinileo Implicati copiii si cereti-le opinia; copii trebuie sa aiba oportunitatea de a-si exprima

opinia in legatura cu ceea ce la place sa faca.o Atentie! Unii copii pot alege sa faca sarcini care le depasesc posibilitatile.(ex sa

prepare mancarea) sau sun ca nu vor sa faca nimic. Fiti pregatiti sa aveti alternative in cazul in care copiii refuza sa faca unele sarcini. Ideea care se accentueaza este ca fiecare trebuie sa fie implicat in ceva.


DRAFTo Selectati sarcinile pe care copilul ar putea sa le faca cu un minum de supervizare din

partea parintelui si care nu sunt consumatoare de timp (ex. sa puna rufele murdare la cos, sa puna farfuria, dupa ce a servit masa in chiuveta).

Elaborati un card pentru a tine evidenta sarcinilor Acest instrument poate fi folosit pentru:

o a tine evidenta modului in care copiii isi indeplinesc sarcinileo a le reaminti copiilor ce au de facuto a da copiilor un feedback legat de indeplinirea/neindeplinirea sarcinilor.o Cardul trebuie sa fie completat cu sarcini pentru fiecare memebru al familiei.


DRAFT

Card–sarcinile casnice lunaresarcina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

011

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21 22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

Robert pune masa de seara

spala vaseleStefanStrange masa dupa cinaStrege vasele DavidHraneste cainelePune vasele la locul lor.

o stabiliti recompense pentru imbunatarirea performantelor; copiii sunt mult mai inclinati sa coopereze daca eforturile lor sunt remarcate si recompensate

o laudati fiecare implicare cat de mica si acordati atentie copilului in timp ce se implica in efectuarea sarciniloro acordati atentie imediat ce acopiii au terminat de efectuat sarcinao oferiti feedback-uri pozitive la sfarsitul zilei (inainte de culcare) in timp ce completati cardul .o puteti sa introduceti un sistem de recompensare financiara a copilului. Stabiliti pentru fiecare sarcina o anumita valoare in bani. o Apreciati efortul copilului si nu performanta. Important este ca la acesta varsta copilul sa invate sa faca lucrurile la un nivel

satisfacator.


DRAFT stabiliti din timp consecinte pentru neindeplinirea sarcinilor trasate. Daca programul este legat de

un sistem de recompensare financiara, consecinta va fi imposibilitatea de a mai primi banii acolati sarcinii respective. Se poate folosi drept consecinta vizionarea TV sau iesit afara la joaca ”te poti uita la televozor sau poti iesi la joaca, dupa ce ia terminat ce aveai de facut!” Atentie! Nu va lasati prinsi in capcana de a-i pemite copilului sa faca altceva pentru ca va promis ca isi va indeplini sarcinile dupa ce termina activitatea dorita de el. De cele mai multe ori copiii manipuleaza parintii sa fie de acord cu ceea ce vor sa faca in momentul respectiv, si nu isi mai tin promisiunea facuta.

Explicati copilului care sunt recompensele si consecintele respectarii/ nerespectarii regulilor, indeplinirii/ neindeplinirii sarcinilor.

Reamintiti copilului care sunt regulile inainte de a incepe sa faca ceva. Sugerati-i sa va spuna el ce ar trebui sa faca.in ziua respectiva.

Stabiliti un moment regulat de incepere a sarcinilor casnice si dati copilului cate alternative sa aleaga.o Efectuarea temelor trebuie sa fie inaintea treburilor casniceo Programul de lucrur trebuie sa fie strict delimitat in timp (incepe la ora...si se termina la ora...)o Copilul trebuie sa aiba posibilitatea de a alege cand si cum sa inceapa lucrul.

Evitati sa certati copilul ca nu s-a implicat in ceea ce avea de facut imediat (in momentul specificat ca ora de incepere). Evitati sa ii repetati copilului continuu ce are de facut. Este suficient sa ii reamintiti o singura data ca sarcinile casnice trebuie sa fie realizate intre orele.... si apoi lasati copilul sa se implice singur. Nu picati in capcana de a-i repeta continuu ca trebuie sa se pauce de lucru.

Acordati timp copilului sa invete sa faca un lucru nou. o Oferiti copilului posibilitatea de a vedea cum faceti divese lucruri. Invitati-l in bucatarie sa observe

cum preparati cina, cum curatati peluza sau faceti patul. Explicati in termeni simpli ce faceti si de ce faceti acel lucru.

o Faceti un lucru cu ajutorul lui. Momentul urmator este sa faceti dvs. sarcina, incurajand copilul sa va ajute. Explicati-i ce faceti. Laudati copilul pentru ajutorul dat “Imi faci viata mai usoara cand ma ajuti si imi esti de mare folos. Multumesc!”

o Copilul face cu ajutorul tau. Acum este timpul ca copilul sa incerce sa faca singur-cu un mare support si incurajare din partea dvs.

o Priviti copilul cum isi indeplineste sarcina. Din acest moment copilul ar trebui sa se simta suficient de increzator sa faca acel lucru de unul singur. Amintiti-va sa formulati asteptari realiste fate de copil (asteptarile perfectioniste va pot descuraja pe amandoi)si sa oferiti aprecieri. Facand din aceasta activitate o aventura placuta veti reduce cu mult certurile legate de treburile casnice.

Ajutati copilul sa inceapa. Initial si mai ales daca sarcina este noua copiii au nevoie sa fie ajutati. Aplicati tehnica spuneti ce sa faca, reamintiti-i dupa 5 minute daca nu a facut, si actionati, laudati-l specific daca face, aplicati consecintele daca nu face.

Stabiliti momentul de retragere a monitorizarii si recompensarii. o Acest moment poate fi cand copilul si-a format deja o rutina si se implica in efectuarea sarcinilor in

mod spontano In familiile cu mai multi copiii cardul cu sarcini poate fi folosit o perioada mai mare de timp(chiar cativa

ani)o In familiile cu copii mai putini cardul poate fi retras cand copilul stie deja ce are de facut.

Cum sa retragem sistemul de recompensare ?• Reduceti atentia acordata copilului in timp ce el desfasoara activitatile casnice• Laudati copilul doar la sfarsitul zilei pentru modul in care si-a indeplinit sarcinile• Asteptati sa treaca 2-3 zile si apoi faceti o evaluare si o apreciere a sarcinilor

cuprinse in card.• Scoateti definitiv cardul.

• Cresteti numarul de sarcini sau inlocuiti-le cu unele cu un grad de dificultate mai mare.

Separati copilul de comportamentul sau.Stima de sine nu este constanta. Ea se modifica si este foarte mult influentata de aprecierile parintilor. Copiii mici interiorizeaza aprecierile adultilor din jurul lui si se definesc in acesti termeni. Parintii uneori eticheteaza copilul in functie de comportamentul lor. Astfel un copil care se comporta nepotrivit sau este descurajat este “rau”in timp ce unul care se comporta bine (multumeste cu success adultul) este “bun”.


DRAFTCopiii nu sunt niciodata “rai”. Ei se comporta uneori neadecvat- sunt frustrati, ititati si provoaca adultii din jurul lor. Parintii prevazatori invata sa dea copilului mesaje de genul “ tu ca persoana esti un om valoros, ceea ce faci este inadecvat”

Magia incurajariiCopiii ca si adultii fac lucrurile mai bine cand se simt mai bine, cand ei stiu ca sunt si au valoare. Incurajarea nu inseamna acceptarea comportamentelor neadecvate ci inseamna aprecierea efortului (nu a performantei), constientizarea imbunatatii(progresului) si oferirea de aprecieri si multumiri.

Copiii se simt incurajati cand stiu ca greselile lor sunt bune oportunitati de a invata decat o evidenta a ceeea ce ua facut gresit. Este foarte incurajator sa invatam copiii sa invete din comportamentele lor neadecvate, ajutandu-I sa exploreze ce s-a intamplat, care au fost cauzele, cum se simt in legatura cu cele intamplate, ce au invatat din aceasta experienta, cum ar putea ei sa resolve o astfel de problema pe viitor.

Invatati copiii sa vada partea pozitiva a lucrurilor.Aceasta abilitate consta in a vedea binele din oameni si din situatii. Oamenii care au success in viata si in relatii au aceasta abilitate. In mod natural cei mai multi dintre noi suntem tentati sa remarcam mai mult aspectele negative decat pe cele positive. Luati-va timp si face-ti o lista: ce lucruri va plac la ceilalti membri ai familiei, ce calitati va fac sa zambiti? Cand ati facut o lista puneti-o undeva la vedere(unde o puteti vedea cu usurinta). Apoi cel putin o data pe zi spune-ti fiecarui membru al familiei ce apreciati la el. Este foarte important sa fiti sincer si sa spuneti lucrfuri pe care le credeti cu adevarat. Intotdeauna exista ceva bun in fiecare persoana si in fiecare situatie. Invatand sa cauti si sa impartasesti altora lucrurile bune, va va da atat dvs. cat si celor din jur speranta si curaj.

Oferiti copiilor complimente si aprecieri.Uneotri ne este teama sa complimentam copiii pentru a nu-I face rasfatati si aroganti. Dar ne putem gandi un moment: nu oare tuturor dintre noi ne place ca eforturile si abilitatile noastre sa fie recunoscute.” Intalnirile de familie reprezinta locul ideal unde membrii familiei isi pot impartasi lucrurile bune care le vad unii la altii. In plus reamintiti-va sa zambiti, sa spuneti “multumesc” si sa va imbrasisati familia in fiecare zi!

Ajutati copiii sa-si dezvolte punctele tari si sa-si gestioneze slabiciunile. Fiecare dintre noi avem puncte tari si limite. Nu putem excela in toate domeniile. Ajutati copiii sa-si identifice punctele tari , cititi-le, incurajati-le curiozitatea si spiritul descoperirii. Copiii au nevoie sa se simta necesari. Daca nu vom gasi noi pentru ei cai positive de a se simti necesari vor gasi ei negative.

Invatati copiii sa priveasca greselile ca oportunitati de a invata. Acest lucru presupune sa ai curaj sa accepti ca fiecare din noi este imperfect si in mod inevitabil va face greseli. Greselile nu sunt dezastre fatal sau de neiertat. Ele sunt pur si simplu greseli.

Cand ati facut o greseala sau copilul dvs a facut o greseala, folositi-va de acesta oportunitate sa invatati copilul o lectie valoroasa. Daca greseala a fost a dvs. recunoasteti si cereti iertare. Cand copilul face greseli, o modalitate de a invata din ele este de a raspunde la intrebarile Ce “ si “Cum” care ajuta copilul sa exploreze consecintele propriilor actiuni. Cateva intrebari posibile ar putea fi ”Ce gandesti despre ceea ce s-a intamplat?” “Ce ai invatat din acesta experienta?” “Cum ai putea folosi ceea ce ai invatat pe viitor?” “ Ce solutii gasesti pentru a indrepta sau rezolva problema?” Aceste intrebari sunt eficiente dupa ce copilul tau a avut suficient timp sa se calmeze. Uneori o discurie prieteneasca este suficienta pentru a rezolva problema.

De retinut!Programul cu sarcini casnice nu trebuie sa consume prea mult din timpul copilului. Copilul la aceasta varsta are si alte nevoi la fel de importante pentru dezvoltarea lui. Ei au nevoie de timp sa se joace, sa-si faca temele, sa exerseze diferite abilitati sociale etc.

4) Efectuarea temelor

In ajutarea copiilor sa-si formeze rutine si obiceiuri de studiu adecvate, un rol important il au parintii. Doar in acest mod momentul de efectuare a temelor va deveni un moment placut in care parintii ofera incurajare si ajutor daca copilul are nevoie. Efectuarea temelor un ar trebui sa fie un moment al stresului si presiunii.

Cum invatam scolarii mici sa-si formeze rutinele de efectuare a temelor. A stabili o rutina presupune a stabili un moment regulat in programul copilului care sa fie alocat efectuarii temelor. Aceasta presupune sa stabilim o ora regulata de incepere a activitatii si de finalizare, sa organizam corespunzator spatiul in care se desfasoara activitatea, eliminand elementele care ar putea sa –i distraga cu usurinta atentia (ex


DRAFTtelevizor, computer, carti de povesti, radio jocuri etc), asistarea copilului sa-si gaseasca resurse sau alte materiale care l-ar putea ajuta in pregatirea temelor, stabilirea unor reguli clare si simple care sa ghideze comportamentul copilului in activitate.Care sunt comportamentele problematice care apar in momentul efectuarii temelor:

• Refuzul de a-si face toate temele• Efectuatul temelor in graba fara a le acorda prea mare atentie• Abaterea de la pregatirea temelor prin implicarea in alte activitati mai distractive.• Solicitarea ajutorului parintelui pentru rezolvarea sarcinilor scolare in momente nepotrivite (ex. seara

inainte de culcare)

Cum putem gestiona problemele legate de pregatirea temelor pentru acasa.

• Oferiti copilului posibilitatea de a se relaxa dupa scoala. Copiii au nevoie de timp sa se relaxeze dupa scoala asa cum au nevoie si adultii dupa o zi de munca. Serviti masa impreuna( daca este posibil) si oferiti copilului posibilitatea de a va impartasi impresiile despre ziua lui de scoala care tocmai s-a incheiat. In acest mod veti asocia venirea de la scoala cu o interactiune placuta. Un-i permiteti copilul sa deschida televizorul sau computerul imediat ce s-a intors de la scoala.

• Aranjati in mod adecvat spatiul de studiu al copilului. De regula, copiii de varsta scolara mica prefera sa-si faca lectiile mai mai degraba in living, suragerie decat in dormitorul propriu. Biroul, masa de studiu ar trebui sa fie libere, fara alte obiecte care ar putea sa-i distraga atentia. Pe masa se vor gasi cartile si caietele de scoala si penarul cu intrumentele de scris. Copiii scolari mici au nevoie sa lucreze in liniste deoarece pot fi cu ususrinta distrasi de la ceea ce fac.

• Stabiliti un moment specific pentru efectuarea temelor. Pregatirea temelor trebuie sa fie facuta cel mai bine imediat ce copilul a avut un timp de relaxare dupa ziua de scoala. Oricum este eficiant sa stabiliti momentul de efectuare a temelor inainte de a se implica in activitati de vizionare TV sau a iesi la joaca afara.

• Intrebati copilul despre tema de casa. Cei mai multi dintre copiii le spun parintilor cu sinceritate ce au de facut pentru a doua zi.

• Ajutati copilul sa inceapa. Multi copiii au dificultati cu pregatirea temelor, unii datorita faptului ca nu inteleg sarcinile (ce au de facut) altii pentru ca isi doresc mai degraba sa faca altceva (nu pot sa-si amane dorinta imediata de a se juca, pentru a se implica intr-o activitate nedorita de el dat dorita de parinte). Cel putin la inceput copiii scolari mici au nevoie de ajutorul parintelui pentru a intra intr-o rutina. A ajuta copilul sa inceapa nu inseamna a-i face temele. Fiti pregatit sa stati la masa alaturi de copil.

• Stabiliti cu copilul cateva reguli de baza . De exemplu” te poti uita la televizor dupa ce ai terminat temele”,” poti sa mergi afara la joaca dupa ce ai terminat temele”. Reamintiti copilului regulile de baza.

• Oferiti copilul laude si incurajari in timp ce isi face temele. Laudati copilul specific “bravo! Ai raspuns deja la cinci intrebari, lucrezi foarte bine”. Aceste comentarii sunt foarte utile pentru incurajarea copilului de varsta scolara mica de a ramane in sarcina si a se concentra pe ceea ce face.

• Oferiti ajutorul doar dupa ce copilul il cere. Copilul ar trebui sa aiba sansa de a aborda in felul lui sarcina inainte ca parintele sa-i ofere ajutorul.

• Folositi invatarea incidentala(ocazionala). Cereile copiilor de a fi ajutati reprezinta un context foarte bun in care parintii pot sa foloseasca strategiile de invatare incidentala.

Stimulati copiii sa rezolve problema singuri, nu le oferiti raspunsuri gata fabricate. Fiti atenti sa nu exagetrati! De exemplu daca copilul va intreaba cum sa spuna pe litere cuvantul

“fabrica” fara sa fi incercat el insusi mai intai, il puteti stimala sa incerec sa faca acest lucru asa cum poate” crezi ca tu poti sa incerti sa spui pe litere?” In acest sens puteti sa ii dati o foaie de hartie si sa-i cereti sa incerce singur. “Ma voi intoarce si voi vedea cum ai lucrat”

Laudati copilul daca sesizati orice semn cat de mic care are legatura cu intentia de a face lucrurile singur.

Daca a facut sarcina bine laudati-l specific “Bravo! Ai pronuntat foarte bine toate litele, in ordinea din cuvant!”

Daca copilul nu a rezolvat sarcina corect este inadevat sa ii spuneti”este gresit, nu ai facut bine!” cel mai constructiv pentru el ar fi sa-i aratati lucrurile pe care le-a facut bine si sa-i acordati ajutor la sa vada ce a gresit. De exmplu ii puteti spune” Este aproape corect! Primele patru litere sunt corecte( f,a b,r). Mai uita--te o data. Este “e” sau “i” ? Este ‘i” . Corect. Bravo!.

Ii puteti spune raspunsul corect doar dupa ce i-ati dat un indiciu si el tot nu a ghicit raspunsul corect.


DRAFT• Evitati sa criticati munca copiilor. Copilul scolar se afla in perioada de invatare a abilitatilor. Greselile

sunt inerente oricarui proces de invatare. Transformati fiecare greseala intr-o oportunitate de invatare si nu o priviti ca pe catastrofa. Cand copiii isi fac temele, ei au nevoie mai degraba sa fie incurajati si laudati pentru aspectele pe care le-au facut bine sau pentru incercarea de a rezolva singuri sarcina decat sa fie criticati pentru ceea ce au facut gresit. Desi veti fi foarte tentat sa criticati munca copilului aceast lucrur este ineficient si incorect. Critica de regula descurajeaza copilulmai ales cand se intampla in mod frecvent. O idee foarte buna ar fi sa incurajati copilul sa lucreze mai intai pe ciorne si in final sa isi treaca tema pe caietul de curat pentru a merge cu ea la scoala.

• Verificati tema copilului inainte de a termina. Copiii de cele mai multe ori doresc sa le arate parintilor ce au facut. Unii vor intreba daca este corect, altii va vor cere opinia pentru a vedea cat de buna este tema. Incercati sa apreciati mai mult efortul copilului decat performanta. De exmplu “poate fi suparator pentru un copil care a muncit din greu timp de 50 de min sa scrie un paragraf sa auda de la parinte cum ii scoate in evidenta doar 20 de greseli de sciere sau de punctuatie. Poate ca ideea pe care copilul a exprimat-o in paragraf este foarte buna. Cand verificam o tema de genul corect inseamna a accepta max. doua sau trei greseli. Incearcati sa gasiti ceva pozitiv in ceea ce copilul a facut pentru a-i recompensa efortul depus.

• Oferiti o recompensa pentru teminarea temelor. Daca se poate, recompensati imediat copilul pentru terminarea temelor. Ii puteti oferi un anumit interval de timp de vizionare TV, de jucat la calculator sau de iasit afara.

• Daca copilul este mai dificil de gestionat puteti folosi un card pentru momentul efectuarii temelor.

Card Pregatirea temelor fara protestesarcina puncte luni marti miercuri joi vineri totalIncep sa-mi fac temele la ora 16.15 zilnic fara sa ma plang

2 2 2 2 6

Lucrez timp de 15 minute fara intrerupere

5 5 5 5 5 20

Total puncte castigate 7 7 5 7 7 26

Tabelul este completat zilnic Pentru fiecare sarcina realizata copilul primeste puncte Punctele sunt transformate intr-o recompensa saptamanala.

35 p- 10.000 lei pentru un Cd pe care si-l doresteIn cazul in care problemele persista este nevoie sa vorbiti cu invatatoarea. In acest caz copilul are nevoie de un ajutor sustinut. Performantele academice si procesul de invatare sunt foarte puternic influentate de abilitatile socio emotionale ale copilului. Studiile arata ca abilitatile socieoemotionale reprezinta un principal factor predictor pentru adaptarea sociala a copilului cat si pentru performantele sale academice. In acest sens, s-a evidentiat ca abilitatile socioemotionale sunt direct legate de dezvoltarea abilitatilor scolare.( Carlton & Winsler, 1999)11si de formarea unei atitudini pozitive fata de scoala, care poate duce la inalte preformante scolare ( Ladd, Birch & Buhs, 1999)12 ( Ladd, Kochenderfer & Coleman, 1996)13

De ce sunt importante abilitatile emotionale.Adaptarea emotionala timpurie joaca un semnificativ rol in succesul copilului in mediul scolar. Raver (2004) a descris o mai multe moduri in care copilul cu dificultati emotionale poate fi afectat in mediul scolar:

Dificultatea cadrului didactic de a lucra cu un copil cu comportament disruptiv, care deranjeaza orele.

Dificulatea copilului de a-si amana dorinta imediata de a se juca si de a intra intr-o activitate nedorita de el dar impusa de invatatoare

Se concentreaza mai greu pe sarcini si intra mai greu in sarcina. Dificulatatea de a ramane in sarcina pentru mai mult timp (sunt foarte usor de distras) Primesc feedback si instructiuni, intr-o masura mai mica.

11 Cartlon, M., & Winsler, A., (1999), School Readines: The need for a paradigm shift. School Psychology Rewiew, 28(3), 338-352.12 Ladd,G. W., Birch, S., H., & Buhs,E. S., (1999), Children’s social and scholastic lives in kindergarten: Related spheres of influence? Child Development, 70(6), 1373-1400.13 Ladd,G. W., Kochenderfer, B. J., & Coleman, C. C.,(1996), Friendship quality as a predictor of young children’s early school adjustment, Child Development, 67(3), 1181-1197.


DRAFT Beneficiaza mai putin de experientele invatarii prin cooperare cu colegii sai (transferul de informatii si

abilitati de la colegi). Ca rezultat ei primesc mai putine recompense de la profesori si colegi.

Arata in ultima instanta un interes mai mic si o motivatie redusa pentru succesul scolar ((Raver, 2004)14

Cum puteţi creste motivatia copilului :

Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. « Bravo ! Ai reuşit !» Prin atenţia acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situaţiei. “Apeciez modul în

care ai rezolvat …”

Prin acceptarea diferenţelor individuale – fiecare copil învaţă diferit un comportament şi reacţionează diferit într-o situaţie. “Mă bucur când tu …”

Prin încrederea zilnică pe care i-o acordaţi.

Prin aşteptări realiste faţă de copil, aşteptări adaptate nevoilor şi potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt mândru/ă când …”

Prin evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. “Pentru mine eşti special!”

Exercitiu: realizati un calendar sau o agenda in care pe o periada de 10 zile notati calitatile, comportamentele, aspectele pozitive sau lucrurile pe care le observati la copilul dumneavoastra! Scopul acesti exercitiu este de a ne atrage atentia asupra comportamentelor pozitive pe care le face copilul nostru si pe care uneori le ignoram sau le uitam cand ne gandim la copilul vostru.

Studiu de caz

Cei mai multi dintre parinti isi doresc pentru copiii lor sa ajunga adulti care sa aiba incredere in ei insisi, care poata lua decizii bune, si care sa aiba incredere indiferent de alegerile facute. Copiii vor avea o persepectiva a viitorului mult mai clara daca le permiteti sa experimenteze ce inseamna sa fii puternic, in moduri cat mai eficiente si adecvate.

“Este cel mai destept din clasa!”“El a fost cel mai bun marcator de goluri din echipa sa timp de 5ani.”“Ea nu este incantatore- ea este cea mai draguta fata din clasa”“ Nu-mi pasa de 10 de la romana –cand vii cu 7 la matematica”“Multumesc Doamne pentru Gina!- cu toate problemele pe care ni le face Goerge, nu stiu ce ne-am fi facut daca ea nu era asa de buna!

Ne mira vreodata cand copiii fac astfel de afirmatii! Cum le interpreteaza ei? Ce pot ei sa inteleaga despre ei insisi?

Un baiat de 9 ani pe care il cheama Robert vine la psiholog cu mama sa pentru ca a facut o multitudine de probleme la scoala timp de doua saptamani. Problemele nu au fost mari. Mai degraba probleme care se incriu in sfera celor care descriu normalitatea varstei de 9 ani. El s-a alaturat unui grup de format din trei colegi de clasa. Acest grup a fost prins incercand sa ceara “ o taxa de intrare “ unui alt copil care dorea sa intre in grupul lor exclusivist. Intr-o alta zi, el si un alt prieten au hartuit un alt copil. Dupa cate s-ar parea comportamentele inadecavte sunt inofensive dar parintii erau in” criza de a fi obositi”.

Din perspectiva parintilor, Robert a fost intotdeauna atat de bun si de destept. Mama sa, cu un mare sentiment de mandrie in voce mi-a spus in fata baiatului, ca el era cel mai destept din clasa. Atat ea cat si tatal sau erau atat de suparati deoarece problemele cu noii prieteni l-au influentat, facandu-l sa fie mai putin motivat sa-ti termine temele si sa munceasca din rasputeri ( sa-si dea toata osteneala). Daca notele continua sa scada lui Robert ii va fi foarte greu sa faca fata intrand la scoala competitiva pe care ei au selectat-o pentru el din clasa a VIII-a. A fost mai mult decat evident pentru mine sa realizez intensitatea temerilor mamei.

14 Raver, C., ( 2004)Placing emotional self-regulation in sociocultural and sociometric context. Child Development, 75(2), 346-353.


DRAFTRobert initial a stat drept pe scaun, ascultand cu atentie discursul mamei. El a impartasit pentru cateva momente punctual sau de vedere, dar eclipsat (pus in umbra) cu rapiditate de inflacararea mamei sale. Cand ea a spus despre el ca este cel mai destept din clasa, umerii baiatului s-au aplecat(au cazut) putin. Cand mama se plangea ca el nu incearca sa munceasca mai mult, tot corpul si fiinta lui s-au prabusit pe scaun.

“ Cum te simti acum cand itit asculti mama?” “Nu stiu, am mai auzit asta inainte!”“ Modul in care arati spune ca pari descurajat! Cum te simti in interior?“ Trist “- a spus el incet.“Ce te face sa te simti trist?”“ Simt ca valoarea mea a scazut “(aprecierea mea s-a redus)

In acest moment mama a inceput sa planga si l-a apucat pe copil de mana. A fost primul moment din zi in care mama era tacuta, iar frica pentru viitorul copilului a fost inlocuita de dragostea pentru el in acel moment.

Cand copiii aud afirmatii de genul celor prezentate anterior, ei le intepreteaza in diferite moduri. Dar cred ca cel mai obisnuit mod este de a le vedea ca pe o presiune. Presiunea de a nu face greseli. Presiunea de a fi intr-un anume fel si de a trai conform asteptarilor proiectate de parintii bine intentionati.

Aceste presiuni motiveaza unii copii sa depuna un efort foarte mare, sa se ia la intrecere cu altii(sa intre in competitie). Ei isi doresc foarte mult aprobarea parintilor. Dar cand copiii ajung la varsta scolara mijlocie, multumirea parintilor devine mai putin importanta decat ceea ce gandesc prietenii, iar aceasta prima motivatie a copilului nu mai are forta.

Altii continua sa depuna eforturi mari pentru a fi “cei mai buni”, tinzand sa se puna ei insisi la inercare(sa-si testeze limitele) si sa satisfaca asteptarile inalte ale celor din jur. Aceasta asteptari devin mai tarziu proprii indicatori de evaluare. Am lucrat cu mii de adolescenti si adulti nefericiti care au facut acest lucrusi care au devenit oameni de success: titluri, locuri de munca bune. Pozitie sociala, venituri mari. Dar, in ciuda acestor lucruri ei se simteau mizerabil. Ei nu mai putea sa se opreasca, nu mai puteau sa puna capat gandului interior care in permenenta le spunea: niciodata nu este suficient: trebuie sa faci mai mult, trebuie sa iti gasesti o noua provocare”. In mod constant ei se simteau agitati si goi. Cunosc acest sentiment pe propria mea piele.

Robert era suparat deoarece el simtea ca si-a dezamagit parintii. In plus el simtea cum ca “ eu nu voi fi iubit decat daca am performante, daca voi fi cel mai bun”. In realitate el doar trecea prin cateva momente dificile specifice intervalului de dezvoltare la care se afla. El mereu a fost un copil sedentar, preferand sa-si petreaca timpul citind sau stand la calculator decat sa se joace afara cu prietenii. Din punct de vedere intelectual era cu mult peste varsta lui dar abilitatile sociale erau insuficient dezvoltate. Baiatul a muncit din greu la scoala timp de 4 ani. Aceasta abatere recenta a fost rezultatul incursiunilor lui in lumea “politicilor” care guverneaza “terenul de joaca” de la scoala. El a invatat despre ce inseamna sa-si faci prieteni, sa fii prienetul cuiva, sa stabilesti relatii. Informatii foarte importante pentru un copil de 9 ani care la momentul actual sunt mult mai importante decat studiul. Invatand sa se detaseze de cererea de a fi “ cel mai sclipitor”, baiatul a incercat sa stabileasca un echilibru intre activitatea scolara (invatat) si prieteni.(aceasta situatie nu este nimic deosebita de lupta dumneavostra ca adulti de a stabili un echilibru intre serviciu, casa si prieteni). Chiar daca a facut cateva greseli, acestea sunt la fel ca cele pe care toti le facem in procesul de invatare.I-am sugerat mamei lui Robert sa elimine cuvintele si frazele cum ar fi “ cel mai bun, cel mai sclipitor, nu ne pasa de notele tale atat timp cat tu te straduiesti si inveti 24 de h/zi, 7 zile pe saptamana, 52 de saptamani, 1 an. Lui Robert ca celor mai multi dintre copiii destepti, ii place sa invete, ii place sa intalneasca lucruri care sa-l provoace. Dupa ce a reusit sa stapaneasca provocarea sa poata spune cu mandrie “ eu am facut-o!” Robert are nevoie sa se uite la parintii lui si sa vada ca sunt mandri de el si il iubesc neconditionat. Sa stie ca este iubit pentru ceea ce este si nu pentru ceea face. Singura valoare de care baiatul are nevoie este propriul inteles intern pe care il da la “cine este el.”Este vorba despre sensul propriu al desavarsirii personale.

5) Furtul

Multe familii trec prin faza cand banii/diverse obiecte dispar din casa.

Cand devine furtul o problema?


DRAFTCei mai multi copii se opresc din furat cand sunt prisi. Astfel problema se rezolva de la sine si nu va dezvolta probleme serioase. Furtul este o potentiala problema serioasasa in special cand se intampla in afara casei si este nevoie sa fie gestionata cu toata grija.Copii trebuie sa invete ca este gresit sa iei ceva ce nu-ti apartine.

Care este cauza/ De ce fura copiii?

Sunt mult mai predispusi sa fure cand parintii nu sunt atenti cu banii. De exemplu: lasa monezi peste tot in casa, in locuri la care copiii pot ajunge foarte usor.

Datorita influentei prietenilor, celorlalti copii• pot sa o faca sub presiunea unor copii mai mari care au furat de la parintii lor• pentru a obtine atentia celorlalti copii”fura bomboane pentru a le imparti cu ceilalti”

Cum gestionam problema?

Traducerea

Furtul este de cele mai multe ori o problema a copiilor care nu sunt supravegheati o perioada mare de timp. Parintii trebuie intotdeauna sa stie unde este copilul lor, ce face si cu cine este.Persistenta furtului poate fi semnul unei serioase probleme in familie. Unii copii provin din familii unde unul sau ambii parinti au probleme cu alcoolul sau drogurile, au probleme cu legea sau se comporta violent in casa. Mediul negativ existent in casa contribuie la comportamentul copilului de a fura.Copilul care fura mult, prezinta riscul de a deveni delicvent mai tarziu. Majoritatea criminalilor isi incep viata de criminal inainte de varsta adolescentei. Copilul care fura repatat are si alte probleme cum ar fi: dificultati scolare, comportament agresiv, nesupunere, relatioanare slaba si o imagine de sine scazuta.Cea mai buna perioada sa interveniti pentru rezolva problema furtului este atunci cand apare.Cand copiii se apuca de furat nu au foarte bine dezvoltate abilitatile si sunt adesea usor de prins. De exemplu, copilul soseste acasa cu diverse lucruri pe care stii ca nu a avut bani sa le cumpere, spunand ca le-a primit cadou de la alt copil. Dar daca copilul este un hot de success de cativa ani mai mult ca sigur ca a devenit foarte bun la asta.Cheia sa previi producerea furtului este sa reduci posibilitatile ca furtul sa aiba loc,sa supraveghezi cu atentie activitatile copilului si sa folosesti contracte comportamentale non-furt .

Aici sunt cateva indicatii pentru intocmirea unui contract comportamental pentru furt.

1. Fii atent cu baniiFii sigur ca stii exact cati bani ai in casa. Tine o evidenta si fa modificarile inainte ca si copilul sa mearga in pat. Fa munca asta in amanunt in fiecare zi cel putin o luna.

2. Pastreaza-ti banii intr-un loc sigur

Nu lasati banii in bucatarie sau in sufragerie zone care pot reprezenta o tentativa pentru copil.

3. Verifica camera copilului

Verifica camera copilului de 2 ori pe saptamana cand el nu este si cauta bani care nu se justifica sau lucruri pentru care nu ai dat bani si pe care stii ca nu le-a platit copilul.

4. Fii sigur ca stii unde este copilul tau tot timpul

Micsoreaza perioada de timp cand copilul nu este supravegheat acasa sau in afara casei. Acest aspect este important daca copilul fura din magazine locale.

5. Incepe un sistem de plata

Dati copilului o suma regulata de bani pe care sa ii poata castiga facand treburi casnice si alte activitati suplimentare. Aceata ii poate da siguranta ca unele din lucruri pe care el si le doreste le poate cumparate cu bani pe care el ii castiga su nu este nevoie sa fure.


DRAFT6. Stabiliti un contract “sinceritate si incredere” cu copilul dumneavoastra

Acesta trebuie sa fie un contract scris si semnat de parinti si copil. Contractul este o intelegere intre parinte si copil unde se precizeaza in termini specifici ce se asteapta sa faca copilul, se listeaza recompensele precum si consecintele care vor urma, daca copilul va incalca intelegerea.Contractul din exemplul nostru a fost stabilit intre Phillip de 10 ani si parintii lui dupa ce un politist l-a adus acasa pe Phillip pentru ca a fost prins furand dintr-un magazine local.Phillip luase mici sume de bani din poseta mamei mai bine de 6 luni. Contractul a fost incheiat pe 4 saptamani. A existat un singur furt in saptamana a doua apoi nici un alt furt de care parintii sa stie in urmatorii 2 ani.

• Implica copilul in alte alte activitati si ajuta-l sa-si dezvolte interese positive si hobby-uri

Schimbarea copiilor care fura se produce cand dezvolta un interes sau un hobby care sa le solicite imaginatia. Multi copii care fura fac putine alte lucruri in timpul liber, altceva decat uitatul la TV. Alegeti activitati care sa necesite supravegherea adecvata a adultului. Asta poate fii invatarea unui nou sport, sa invate sa cante la un instrument musical sau sa participe la jocuri de echipa.

• Supravegheati cu cine isi petrece copilul timpul liber.

Fii pregatit sa-i interzici copilului sa se joace cu un copil care poate avea o influenta negativa asupra lui. Daca copilul tau petrece timp cu un copil care nu este mult timp supravegheat, care este implicat in furturi , care fumeaza sau ia droguri interzice-I sever sa mai faca acest lucru. Acest lucru este mai ussor de spus decat de facut in special daca ei sunt la aceeasi scoala. Un mod de a rezolva aceasta problema este de a-ti ajuta copilul sa se implice in activitati organizate la care nici unul din acesti copii nu participa. Daca acest lucru nu este posibil , incurajeaza-ti copilul sa aduca copii acasa sa se joace, acasa unde poti sa vezi ce se intampla si ii poti supraveghea.

• Stabiliti reguli ferme in legatura cu timpul cand copilul trebuie sa vina acasa de la scoala si perioada de timp pe care poate sa o petreaca in afara casei

Acest aspect este important pentru copii care au creat probleme dupa orele de scoala. Scolarii mici nu pot fi lasati nesupravegheati dupa scoala. Daca este nevoie gasiti un after-school. Nu lasati aceasta responsabilitate unui copil mai mare cu atat mai mult cu cat copilul mai mare nu se intelege bine cu cel mai mic.

• daca aflati ca a furat din nou copilul tau, actioneaza de la primele suspiciuni

Daca descoperi bani sau ca alte lucruri dipar si tu suspectezi puternic ca copilul tau este implicat pregateste–te sa actionezi conform suspiciunilor decat sa astepti o confirmare.

Confrunta copilul cu faptele

“Acum 2 ore aveam 250 de dolari in geanta si acum sunt doar 100. Suntem singurii acasa si eu nu am fost langa geanta”.

Cere copilului sa returneze banii

Multi dintre copii vor returna banii in acest moment daca acestia se mai afla in posesia lor.

Nu fortati copilul sa recunoasca ca a furat

Multi copii care fura mint in legatura cu acest lucru. Cerandu-i sa recunoasca de cele mai multe ori ii dati posibilitatea sa minta ca sa acopere faptul ca a furat.

Impune o consecinta imediata


DRAFTDaca copilul recunoste ca a furat si returneaza banii, impune ferm consecinta din contract. Nu citi, negocia sau tipa. Stabileste problema si consecinta.”Brad, acesta este furt. Esti pedepsit pentru 3 zile , ai pierdut 40 de puncte din contract si ti se interzice sa mergi la film cu Henry acest weekend.”

Ignora protestele

Daca copilul protesteaza si isi afirma nevinovatia, ignora si fii atent la pedeapsa.chiar daca poate parea un pic cam dur , este o problema mai mare sa minta si sa scape cu acest lucru.”Eu nu spun ca tu ai facut-o. Nu stiu asta cu siguranta . Totusi , suspectez cu tarie ca tu ai facut-o si trebuie sa suferi consecintele. Daca ma insel imi pare rau dar ce am spau ramane.”

Creaza oportunitati pentru copilul dumneavoastra prin care sa demonstreze ce este de incredereCopilul dumneavoastra trebuie sa invete sa reziste tentatiei. Odata ce a incetat sa mai fure lasati-l sa-si demonstreze sinceritatea./onestitatea. Acest lucru poate fi facut simplu incepand prin a lasa bani in locuri in care stiti ca copilul dumneavoastra i-ar putea descoperi. Nu spuneti ce intentionati sa faceti copilului. Daca rezista tentatiei si returneaza banii recompensati-l cu un premiu care sa-i faca placere. Daca banii dispar, confruntati-va cu problema imediat si hotarat si impuneti pedeapsa din contract. Lasati-l sa mearga la magazine sa cumpere produse de bacanie cu o lista de cumparaturi. Dati-i mai multi bani decat costa bunurile. Daca copilul aduce restul corect fara sa mai cheltuiasca in plus multumiti-i ca este responsabil cu banii.

Incepeti un plan de economii

Ajutati copilul sa-si creeze un cont de economii???? si incurajati-l sa depuna o parte din banii de buzunar din fiecare saptamana. Ideea este sa incurajezi copilul sa invete sa pastreze banii pe care i-a castigat decat sa-i cheltuiasca impulsiv atunci cand i-a primit. Fiecare copil are dreptul sa cheltuie acesti bani sau sa-i economiseasca asa cum crede de cuviinta.Uneori, mult dupa eveniment descoperi ca ceva a fost furat. De exemplu, atunci cand cureti camera copilului poti sa descoperi obiecte care nu se justifica. Nu stii de unde sunt, de cat timp sunt acolo sau cat au costat. Este bine sa stabilesti o regula de baza ca si copilul sa nu aduca nimic acasa care nu este al lui , inclusiv lucruri imprumutate sau de care are grija pentru prietenii lui. Singurele lucruri care ii sunt premise sa le aduca acasa sunt propriile lucruri pentru care ati platit dumneavoastra sau pe care si le-a cumparat el din propriile economii. Asa puteti sa presupuneti ca obiectele straine au fost fie furate, fie imprumutate acasa fara permisiune. Regula nu poate fi inlaturata decat atunci cand nu au mai existat accidente mai bine de 3 luni.

Contract Comportamental

Phillip Noi Jayne si Mark1. Sunt de acord cu urmatoarele conditii pe o perioada de la 4 saptamani la 3 luni

1. Suntem de accord cu ce urmeaza:

2. O sa ma intorc acasa de la scoala in fiecare zi la 4.15 p.m.

2. Unul din noi va fi acasa la ora 4 p.m . in fiecare zi de scoala, ca sa-l asteptam pe Phillip

3. O sa vin direct acasa , nu o sa ma duc in centre comerciale sau in internatele scolare

3. O sa fim disponibili in fiecare zi de scoala, sa-l ajutam pe Phillip la temele la care vrea sa fie ajutat.

4. Nu o sa iau nimic din ce nu-mi apartine (nu o sa fur) de la parintii mei sau de la altcineva. Asta include bani sau orice alte obiecte

4. O sa-i dam lui Phillip recompensele stabilite daca respecta termenii contractului.

RecompensePentru fiecare zi in care Phillip respecta termenii contractului,el va primi 1$ recompense pentru un nou skateboard.

Consecinte


DRAFTPentru fiecare data cand Phillip incalca regulile 1 sau 2 , va pierde 50 de centi. Daca incalca regula numarul 3 , va pierde intreaga suma economisita pana atunci si va fi sanctionat pentru o perioada de 4 zile.

Semnaturi Numele copilului Phillip Hanson Data 10 octombrie Numele parintilor Jayne Hanson (Mama) Data 10 octombrie Mark Hanson (Tata)

Contractul incepe pe data de Contractul se termina in data de11/10 24/10


DRAFTDISCIPLINAREA ADOLESCENTULUI (12-18 ani)

PARTEA ICapitolul 1 Despre (pre)adolescenţi şi (pre)adolescenţă

Despre provocarea biologicăDespre provocarea psihologicăCe pot face părinţii

Capitolul 2 Despre limite şi consecinţe

Cum stabilim limiteleCum utilizăm consecinţele

Capitolul 3 Pe scurt despre micile „provocări” în relaţia adolescent – părinte. Cum să le faci faţă?

PARTEA IIProgram de dezvoltare a abilităţilor parentale de disciplinare pozitivăŞedinţa 1 IntroducereŞedinţa 2 Cum sprijinim dezvoltarea copilului?Şedinţa 3 Ce sunt comportamentele problematiceSedinta 4 Monitorizarea comportamentelor problematiceŞedinţa 5 Cum identificăm cauzele comportamentelor problematiceŞedinţa 6 Managementul comportamentelor problematiceŞedinţa 7 Dezvoltare de abilităţi – rezolvarea de problemeŞedinţa 8 Planificarea pentru situatii cu grad ridicat de riscŞedinţa 9 Evaluarea progresului şi menţinerea schimbărilor – IŞedinţa 10 Evaluarea progresului şi menţinerea schimbărilor – II. Încheierea programului

144


DRAFTPARTEA I

Capitolul 1Despre (pre)adolescenţi şi (pre)adolescenţă

În acest capitol:

Despre provocările cu care se confruntă orice adolescent; Ce ar trebui să ştii despre schimbările fizice prin care trece copilul tău? Cum gândesc şi simt adolescenţii? Influenţa grupului de prieteni asupra copilului tău; De ce sunt inevitabile micile “confruntări” în familie? De ce are nevoie de tine – părintele lui/ei - acum mai mult ca niciodată?

Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi dramatice. Aceste schimbări se văd în felul în care adolescenţii se comportă, îşi exprimă sentimentele şi emoţiile sau interacţionează cu membrii familiei. Este important ca părinţii să îşi adapteze modalitatea în care se relaţionează cu copilul la nevoile în schimbare ale acestuia. În măsura în care vor şti mai multe despre schimbările prin care trec adolescenţii, vor putea să-i înţeleagă şi să le facă faţă mai bine.

La intrarea în adolescenţă, orice copil se confruntă cu două mari provocări: Biologică (este vorba despre schimbările fizice); Psiho-socială (se schimbă felul în care gândeşte, simte, interacţionează cu ceilalţi);

Despre provocarea biologică

Cu excepţia primului an de viata, în nicio altă etapă de viaţă nu se petrec schimbări atât de rapide şi semnificâtive în corpul uman ca în adolescenţă. Primele semne de schimbare în aspectul fizic diferă de la copil la copil şi pot apărea la vârste diferite. Aceste schimbări sunt ceea ce numim “pubertate” şi pot debuta chiar de la 8-9 ani; în mod obişnuit însă, ele apar între 11 şi 15 ani.

De obicei, fetele încep să crească mai repede, uneori chiar cu 18 luni înaintea băieţilor. În medie, ele pot lua până la 17 kg în greutate şi se pot înălţa chiar cu 20-24 de cm.

Băieţii iau în greutate până la 19 kg şi cresc în medie cam 25 de cm pe durata pubertăţii. Aceste schimbări se petrec de obicei brusc, rapid, motiv pentru care sunt numite “pusee de creştere”.

Din nefericire pentru adolescenţi, schimbările sunt rareori uniforme, armonioase, predictibile. De cele mai multe ori, procesul nu este deloc plăcut. Întâi cresc extremităţile corpului: braţele şi picioarele se lungesc şi ating dimensiuni de adult cu mult înainte ca trunchiul să se dezvolte, astfel încât adolescenţii par disproporţionaţi şi dizarmonici.

Nici faţa nu pare să iasă din acest tipar dizarmonic al schimbării: nasul şi urechile cresc înaintea capului.

De asemenea apar diferenţe între partea stângă şi dreaptă a corpului, care nu se dezvoltă în acelaşi ritm; de pildă, urechea poate fi mai mare decât cea dreaptă; acelaşi lucru se poate observa la nivelul palmelor, labelor picioarelor, sânilor sau testicolelor. Toate aceste schimbări la nivelul corpului îi fac pe adolescenţi nesiguri; dat fiind accentul pus pe imaginea fizică, nu este surprinzător faptul că acum adolescenţii devin foarte preocupaţi de felul în care arată.

145


DRAFTRitmul inegal de creştere nu afectează doar aspectul fizic al adolescentului ci şi capacitatea sa de efort fizic. Inima şi plămânii adolescentului îşi măresc dimensiunile şi capacitatea odată cu trunchiul iar acesta rămâne în urma membrelor. Astfel, în timp ce membrele lungi îi dau adolescentului un aspect atletic şi îl fac să pară capabil de efort fizic susţinut, în realitate ei nu au energie pe măsura aspectului fizic. Ei nu sunt leneşi, ci doar au o mai mare nevoie de odihnă decât adulţii.

Transformarea fizică nu se referă doar la aspectele vizibile. De pildă, creşte producţia de hormoni asociată dezvoltării sexuale. Nivelul de testosteron din organismul puberilor va fi de 15 ori mai mare decât înainte în timp ce estrogenul din organismul fetelor va atinge un nivel de 8 ori mai mare. Aceste schimbări hormonale afectează diferit dezvoltarea adolescenţilor. Glandele de la nivelul epidermei devin active iar consecinţele sunt: piele cu aspect gras, transpiraţie abundentă, acnee, un miros specific al corpului.Schimbările hormonale asociate dezvoltării sexuale generează modificări la nivelul formei corpului, dezvoltarea completă a organelor sexuale, apariţia părului pubian precum şi schimbarea tonului vocii, în cazul băieţilor. Fetele au prima menstră iar băieţii experimentează prima ejaculare.

Se afirmă adeseori ca hormonii „sunt de vină” pentru schimbările din comportamentul adolescenţilor. Este adevarat că schimbările hormonale se resimt la nivelul emoţiilor care devin mai intense şi imprevizibile. În realitate însă, transformarea este mult mai complexă, iar factorii care influenţează comportamentul adolescenţilor sunt multiplii.

√ Mai multe despre transformările sexuale care apar acum

Caracteristica vârsteiCare sunt comportamentele

specifice?Câteva recomandări

pentru părinţi:

Între 13 - 18 ani, adolescentul îşi definitivează cunoştinţele despre sex, sexualitate, educaţie sexuală, contracepţie, boli cu transmitere sexuală

La băieţi apare ejacularea;

Oferiţi informaţii despre contracepţie şi BTS!

Discutaţi cu copilul despre diferenţe dintre fete şi băieţi!

Discutaţi despre relaţiile de cuplu şi relaţiile interpersonale în general!

Stabiliţi reguli precise legate de întâlnirile în mediul extern al casei!

Se menţin comportamentele de autoexplorare şi autostimulare;

Apare interesul pentru întâlnirile romantice;

Se intensifică preocuparea pentru păstrarea intimităţii;

Apar primele contactele sexuale;

Creşte preocuparea pentru aspectul fizic şi sex-appeal;

Intervin visele şi fanteziile sexuale;

Despre provocarea psihologică(aspecte cognitive, sociale, emoţionale)

146


DRAFTOrice părinte ar putea să afirme că gândirea adolescentului său este sofisticată, complexă. Gândirea adolescentului este raţionala, logică; sunt critici şi pun la îndoială orice; întrevăd noi posibilităţi în orice situaţie şi nu sunt dispuşi să accepte lucrurile aşa cum sunt sau doar pentru că un adult afirmă că nu pot fi schimbate. Sunt de asemnea interesaţi de aspectul moral al realităţii, motiv pentru care de multe ori îşi asumă cauze politice şi sociale.

Cu toate acestea, în ciuda dezvoltării ample a structurilor gândirii, adolescenţii sunt capabili de presupuneri şi supoziţii incorecte.De pildă, adesea fac greşeala de a supraestima influenţa pe care ar putea să o aibă asupra mersului firesc al lucrurilor din jurul lor. În consecinţă, tind să ia totul personal şi să se învinovăţească inutil atunci când lucrurile nu merg conform planurilor lor.

De asemenea, adolescenţii cad adesea în capcana „citirii gândurilor”. Gesturi şi comportamente inocente din partea celorlalţi pot fi interpretate ca şi critică personală, dat fiind faptul că adolescenţii trag pripit concluzii când vine vorba de ceea ce gândesc şi simt ceilalţi.

√ Mai multe despre felul în care funcţionează mintea copilului la această vârstă

Caracteristica vârstei

Cum observ nivelul de dezvoltare cognitiva?

Câteva recomandări pentru părinţi:

Între 12 – 18 ani apare: gândirea

abstractă; raţionamentele

ipotetico-deductive;

testarea ipotezelor;

multidimensionalitatea;

relativitatea;

Adolescentul abordează sarcinile sistematic;

Adolescentul apelează la abordări ipotetico-deductive (construieşte ipoteze, deduce mental diferite rezultate, găseşte soluţii variate);

Utilizează raţionamente deductive de tipul dacă-atunci;

Încurajaţi adolescentul să discute subiecte variate, să gândească independent şi să formuleze idei proprii, să le testeze şi să genereze soluţii multiple. Utilizaţi întrebări de tipul: Cum crezi că am putea să...? Ce crezi că se întâmplă dacă....?;

Îşi pot imagina situaţii pe care nu le-au experimentat: Cum ar fi dacă aş deveni milionar;Cum ar arăta lumea după un război nuclear;

Combină ideile în mod logic;

Abordează noţiuni pur ipotetice şi abstracte;

Încep să utilizeze şi să gândească despre concepte ce sunt greu de văzut- atins - simţit (credinţă, încredere, spirit, adevăr).

Pe de altă parte, un adolescent acceptă niciodată cu dificultate că cineva din jur, mai ales un părinte, poate să înţeleagă sentimentele noi şi intense pe care le experimentează.

147


DRAFTUnii adolescenţii au convingerea că sunt invincibili şi că nimic rău nu li se poate întâmpla. De aceea, ei işi asumă foarte des riscuri. Deşi de cele mai multe ori cunosc consecinţele comportamentelor de risc pe care le fac, vor presupune că nimic rău nu li se poate întâmpla.

Adeseori iau decizii bune. Uneori îşi surprind părinţii prin raţionamente corecte şi comportamente mature. Focusul lor este însă mai degrabă pe ceea ce se întâmplă imediat, în prezent, decât pe consecinţele pe termen lung ale unei acţiuni. Să luăm fumatul, de pildă: un adolescent este mult mai impresionat de posibilitatea de a părea cool acum în faţa prietenilor, decât de aceea a îmbolnăvirii de cancer în 20 de ani. Comportamentul lor s-ar schimba mai degrabă sub impactul unor consecinţe negative imediate şi semnificâtive pentru ei, precum îngălbenirea dinţilor, ten cu aspect obosit şi îmbătrânit (în cazul fetelor) sau bani insuficienţi pentru CD-ul sau tricoul favorit. Adolescenţii au nevoie de părinţii lor pentru a învăţa corect ce înseamnă independenţa, asumarea responsabilităţii şi încrederea. Chiar şi discuţiile în contradictoriu într-o situaţie de familie îi învaţă pe tineri cum să se exprime, cum să se afirme într-un mediu sigur, înainte de a face aceleaşi lucruri în prezenţa altora, în contexte sociale diverse, mai mult sau mai puţin securizante.

În consecinţă, părinţii se pot aştepta la mai multe discuţii în contradictoriu şi situaţii conflictuale odată ce copilula păşit pragul adolescenţei. Învăţarea tehnicii de a oferi feedback negativ copilului în aceste contexte oferă părintelui un instrument util de gestionare a situaţiilor cu potenţial conflictual crescut.

Cum se oferă feedback negativ copilului Pentru situaţiile în care nu sunteţi de acord cu comportamentul copiilor, mesajele voastre ca părinţi trebuie să se centreze exclusiv pe comportament şi nu pe persoană. Orice etichetare (ex. „eşti surd? nu auzi?”) atacă persoana copilului şi îl răneşte. Maniera în care adultul îşi exprimă nemulţumirea faţă de copil va fi preluată de acesta prin imitaţie şi se va manifesta în interactiunile cu ceilalţi copii.

Pentru a transmite un mesaj corect, respectaţi următorii paşi:

6. Mă simt .... (descrierea modului cum vă simţiţi);7. Atunci când .... (descrierea comportamentului copilului);8. Pentru că ... (descrieţi modul în care vă afectează comportamentul copilului);9. Mi-ar plăcea să ... (oferiţi alternative de comportament);10. Îţi mulţumesc! Mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea comportamentului copilului).

Exemplu: Paul, mă deranjează faptul că nu îmi răspunzi atunci când te strig. Mi-ar plăcea să-mi răspunzi deoarece eu voi răguşi şi nu voi mai putea vorbi.

Îţi mulţumesc!

Dar când vorbim de prea multe conflicte şi când ar trebui un părinte sa fie îngrijorat? Sunt două întrebări cu răspunsuri dificil de găsit.

148

Potrivit studiilor de specialitate, e probabil să vă confruntaţi cu o medie de 3-4 situaţii conflictuale pe săptămână. Vârsta cea mai provocatoare, cu cel mai crescut potenţial conflictual este 13 ani; abia după ce adolescentul împlineşte 16 ani a fost înregistrată o scădere a ratei situaţiilor familiale conflictuale.


DRAFTCu toate acestea, dacă copilul ajuns la vârsta adolescenţei, resimte puternic consecinţele acestor situaţii (este trist sau furios în cea mai mare parte a timpului) sau dacă părinţii se confruntă cu probleme grave precum depresie, consum de droguri, violenţa, chiul sau chiar abandon şcolar, comportamente sexuale cu grad de risc/ neadecvate, se recomandă ajutorul de specialitate.

√ Mai multe despre cum funcţionează adolescenţii în societate

Abilităţile sociale sunt cele care permit copilului să se integreze în mediul în care trăieşte - grupul de la şcoală, grupul de prieteni, familie. A avea abilităţi sociale înseamnă a fi eficient în interacţiunile cu ceilalţi astfel încât să atingi scopul stabilit.

Studiile indică faptul că:- Acei copii care au dezvoltate abilităţile sociale se vor adapta mai bine la mediul şcolar şi vor

avea rezultate mai bune.- Copiii cu abilităţi sociale slab dezvoltate (ex. copiii care se comportă agresiv – fizic sau verbal,

copiii care au dificultăţi în a se integra într-un grup de persoane noi) au o probabilitate mai mare de a fi respinşi de ceilalţi şi de a dezvolta probleme de comportament; astfel, copiii care sunt izolaţi de grup au un risc crescut pentru abandon şcolar, delicvenţă juvenilă, probleme emoţionale - anxietate, depresie.

Prin urmare, a şti să-ţi faci prieteni şi să interacţionezi cu ei în mod adecvat influenţează sănătatea emoţională a persoanei. Lipsa abilităţilor sociale îi face pe unii copii să fie ţinta ironiilor din partea altor colegi deoarece copii mai agresivi observă că aceştia nu au modalităţi de a se apăra. Ei au mai multe probleme de adaptare la şcoală şi sunt predispuşi spre delicvenţă juvenilă şi consum de substanţe.

În concluzie, dezvoltarea abilităţilor sociale reduce factorii de risc asociaţi cu performanţele şcolare scăzute, asumarea comportamentelor de risc şi asigură sănătatea emoţională a persoanei.

Abilităţile sociale de bază sunt: - iniţierea şi menţinerea unei relaţii;- integrarea într-un grup.

Există câteva principii a căror respectare favorizează dezvoltarea abilităţilor sociale ale copiilor pe întreg parcursul preadolescenţei si adolescenţei.Iată-le pe cele mai importante dintre acestea:

149

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii:

67% dintre adolescenţii cu vârsta mai mică de 15 ani au consumat alcool în cantităşi mari de cel puţin doua ori;Între 16-19 ani un adolescent îşi injectează pentru prima oară droguri;70% dintre adolescenţi au fumat înainte de 15 ani;4% dintre adolescenţii cu vârste cuprinse între 12-17 ani fac depresie, asociată cu riscul de suicid (a treia cauză a decesului în adolescenţă).


DRAFT

Abilităţi socialespecifice vârstei

12 - 18/19 aniCum observ prezenţa acestor

comportamente?Câteva recomandări pentru părinţi:

Iniţiază şi menţine o conversaţie;

Prezintă interes crescut pentru prieteni;

Are un număr mare de prieteni (mai ales adolescenţii cu abilităţi sociale bine dezvoltate);

Simte nevoia să petreacă o perioadă mare de timp cu prietenii;

La 12-14 ani apar grupurile de prieteni (mai ales de acelaşi sex);

La 14-17 ani apare identitatea de grup (ei sunt mândri şi se definesc în termenii găştilor din care fac parte).

Atentie!

Adolescenţii care nu şi-au dezvoltat până acum abilităţi

Numărul de prieteni este un indicator al gradului de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale la adolescent.

Să nu fii surprins dacă vei observa că în acestă perioadă influenţa grupului de egali tinde să crească spre deosebire de autoritatea ta ca părinte, care tinde să scadă.

Oferă-i copilului cât mai multe oportunităţi de exersare a abilităţilor sociale: încurajează-l să iasă cu prietenii, să işi aducă prietenii acasa, să işi facă noi prieteni!

În situaţia în care copilul tău evită interacţiunea cu ceilalţi:

150

Principii de dezvoltare a abilităţilor sociale

Oferiţi copilului sprijinul necesar pentru învăţarea abilităţilor sociale.Ghidaţi verbal comportamentul copilului, în anumite situaţii sociale şi oferiţi timp copilului să exerseze până la achiziţionarea abilităţii respective.Copilul are nevoie de ghidarea adultului pentru a învăţa cum să iniţieze o conversaţie, cum să formuleze o cerere, cum să respecte regulile de funcţionare în societate.Întăriţi permanent şi constant comprtamentele dezirabile ale copilului.Oferiţi copilului un model de comportament pe care să-l poată observa şi apoi imita. Păstraţi în permanenţă contact vizual cu copilul atunci când discutaţi cu el cerându-i şi lui să facă acest lucru.Ignoraţi comportamentele problematice ale copiilor care au funcţia de a atrage atenţia; acordaţi atenţie comportamentelor pozitive.Dezvoltarea cognitivă şi socială a copilului este direct influenţată de calitatea timpului petrecut cu copilul. Oferiţi-i copilului dvs. zilnic momente în care să se simtă iubit şi apreciat.


DRAFTde iniţiere şi menţinere a unei relaţii se confrunta cu sentimente de singuratate şi izolare; Adolescentul se compară mereu cu ceilalţi şi evită să pară diferit de cei din grupul său de prieteni, pentru a nu fi considerat ciudat sau nepopular de către prietenii săi;

Încurajează-l să îşi stabilescă o relaţie de prietenie cu cel puţin un copil. Adolescentul trebuie să înveţe şi să experimenteze care sunt comportamentele ce definesc o relaţie de prietenie, să-şi creeze oportunităţi de exersare a acestor comportamente (vizite, sărbătorirea unor zile speciale cu invitarea colegilor). Sprijină fiecare implicare a copilului într-o astfel de situaţie.

Ascultă activ; Stabileşte contactul vizual cu persoana cu care vorbeşte;

Îşi îndreaptă corpul spre ea; Pune întrebări atunci când i

se povesteşte ceva; Zâmbeşte; Dă din cap în semn de

aprobare/ dezaprobare;

În condiţiile în care copilul nu şi-a format această abilitate, prezinta-i comportamentele aşteptate, defalcate pe secvenţă specifice. Ex. Ce înseamnă să fii un bun ascultator?

Să priveşti în ochi persoana care îţi vorbeşte;

Să taci atunci când acea persoană vorbeşte; Pentru a conştientiza mai bine consecinţele negative ale comportamentului de a vorbi peste o altă persoană, adolescentul poate fi întrerupt de câteva ori şi apoi întrebat cum se simte.

Uneori, deşi copiii şi-au dezvoltat abilităţi de ascultare activă, ignoă ceea ce spune adultul. În această situaţie este important să-i vorbiti copilului doar când sunteţi sigur de atenţia lui. Dacă-i vorbiti deşi el nu este atent, copilul învată că este în regulă să nu vă asculte.

Împarte obiecte şi împărtăşeşte experienţe cu prietenii;

Când are nevoie de ceva formulează în mod adecvat o cerere (îmi dai şi mie te rog); Poate să împartă materiale comune; Face schimb de obiecte personale;

Acest comportament de schimb de obiecte personale trebuie tolerat şi încurajat deoarece este un semn de încredere care duce la închegarea prieteniilor;

Rezolvă conflicte în mod eficient;

Folosesc strategii de rezolvare a conflictelor: negocierea, compormisul;

Răspunde cu umor dacă i se pun porecle sau îi spune celuilalt ca îl supăra şi îl roagă să înceteze;

Face atribuiri non-agresive dacă cineva îl răneşte;

Ştie sa negocieze şi sa faca compromisuri într-o situaţie.

Conflictele cu adulţii apar datorită faptului că adesea adolescenţii consideră că părinţii se leagă de toate amanuntele (curăţenia în cameră, imbrăcămintea, coafura etc);

Este important pe cât posibil sa eviţi discutarea problemelor mai sensibile când tu sau adolescentul sunteţi într-o dispoziţie proastă. Adolescentul va învăţa astfel de la părinte să evite să-şi rezolve problemele importante când nu se simte prea bine.

Ex. Acum suntem amândoi tensionaţi. Hai mai bine să ne liniştim şi discutăm după aceea.

151


DRAFT Dacă a avut un conflict între adolescent şi o

altă persoană, încearcă sa înţelegi modul în care s-a simţit, a gândit, s-a comportat copilul în acea situaţie. În acest sens se recomandă să foloseşti întrebări deschise care facilitează comunicarea.

Ex. Ai putea să-mi spui mai multe despre asta?

În plus se recomandă evitarea următoarelor situaţii:- întrebări de tipul: „ce ai facut?”;- judecata sau morala: „nu e bine ce ai

facut”;- acuzarea: „aşa faci tu de fiecare dată”;- etichetarea: „eşti neserios”;- oferirea de sfaturi dacă nu sunt cerute.

Atunci când greşeşte, învaţă-l să vadă greşeala ca pe o oportunitate de învăţare şi nu ca pe o catastofa. Rolul tău este de a-l sprijini şi ajuta şi nu de a-l critica şi acuza.

Respectă regulile aferente unei situaţii;

Are un comportament adecvat în absenţa adultului;

Adolescentul este sensibil la orice regulă care i se impune. Din dorinta de a arăta că el este o persoană care are păreri diferite de ale celorlalţi va fi mai predispus sa încalce regulile stabilite.

Regulile funcţionează foarte bine dacă părinţii au o relatie bună cu copilul.

Respectaţi „regulile pentru alegerea regulilor” şi stabiliţi consecinţe clare pentru încălcarea acestora (detalii despre cum să faceţi aceste lucruri găsiţi în capitolele următoare).

√ Mai multe despre emoţiile adolescentului

Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta şi apare ca urmare a modului în care este interpretat acel eveniment.Abilităţile emoţionale înseamnă a înţelege, a exprima şi a regla emoţiile. Dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor este importantă din următoarele motive:

- ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi.- ajută copiii să se adapteze la şcoală.- previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament.

Există câteva principii a căror respectare favorizează dezvoltarea abilităţilor emotionale ale copiilor pe întreg parcursul preadolescenţei şi adolescenţei.Iată-le pe cele mai importante dintre acestea:

152


DRAFT

Câţiva indicatori de dezvoltare şi recomandări pentru preadolescenţi!

Abilităţi şi comportamente

specifice vârstei de 11-14 ani

Cum observ prezenţa acestor comportamenete? Câteva recomandări pentru părinţi

Exprimă verbal emoţii

Exprima emotii folosind etichetele lingvistice;

Descrie comportamentele asociate unei emoţii (ce fac sau ce transformări au loc în corpul lor atunci când trăiesc o anumită emoţie);

Învaţă-l şi încurajează-l să utilizeze „limbajul responsabilităţii”, prin formularea de mesaje la persoana I:

Ex: Ma supăra când faci acel lucru, când foloseşti acele cuvinte etc.

Oscileaza între diferite stări emoţionale

Trece cu uşurinţă de la bucurie la tristeţe şi invers;

Informează-te şi aminteşte-ţi de propria pubertate; această tendinţă rezultă din conştientizarea nevoii puberului de identitate personală; copilul îţi va acorda mai puţină atenţie deoarece începe să işi caute şi alte modele;

Foloseşte ascultarea reflexivă: „observ că eşti supărat...”;pune accent pe ascultarea copilului şi nu pe sfaturi, critică sau morală;

Este bine să te aştepti la numeroase schimbări de dispoziţie şi să fii pregătit pentru numeroasele conflicte care vor apărea pe măsura ce puberii işi dezvoltă personalitatea. Adulţii care ştiu la ce sa se aştepte vor trece mai uşor peste ele.

Sunt în căutarea unei identităţi

Încearcă diferite roluri (se îmbracă excentic), trec prin

Oferă-i căldură, susţinere şi independenţă; ignoră aspectele minore deoarece sunt trecătoare (ex.

153

Principii de dezvoltare a abilităţilor emoţionale

Utilizaţi mesajele formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor păreri, emoţii, dorinţe (ex.:în loc de „m-ai supărat” puteţi spune „mă supăra faptul că nu îmi răspunzi atunci când te strig”).Oferiţi copilului posibilitatea de a alege între două sau mai multe alternative; aceasta este o foarte bună metodă de a-l învăţa pe copil să ia singur decizii.Oferiţi copiilor contexte în care să ia singuri decizii. Rezolvaţi probleme împreună cu copilul, fiţi atent la ceea ce simte şi gandeşte copilul, la reacţiile dvs. emoţionale; notaţi împreună cu copilul alternative de soluţionare.Aplicaţi cu consecvenţă regulile şi consecinţele unui comportament.Încurajaţi copilul să analizeze critic o situaţie şi să anticipeze consecinţele propriilor sale comportamente.Ignoraţi aspectele minore pentru înlăturarea conflictelor.Informaţi-vă şi amintiţi-vă de propria adolescenţă.Vorbiţi deschis cu adolescentul şi evitaţi sfaturile, cicăleala, critica şi morala.Întăriţi permanent comportamentele dezirabile ale adolescentului; el are nevoie să-şi dezvolte încrederea în sine şi în propriile competenţe şi abilităţi.


DRAFTpersonale perioade de confuzie; stilul vestimentar excentric, părul prea lung, talia

pantalonilor prea joasă etc.) şi concentreză-te asupra a ceea ce este cu adevarat important.

Cred că au sentimente unice, speciale, ce nu pot fi înţelese de niciun adult

Afirmă adesea „ nu poţi tu să înţelegi!”

Respectă-i intimitatea; Comunicarea ta cu el/ ea se va baza pe ascultare

reflexivă şi pe limbajul responsabilităţii. De evitat: critica, morala, sfaturile, etichetarea;

Ex.: Mă supără că nu răspunzi atunci cînd te strig. Înţelege emoţiile

unei alte persoane

Are capacitatea de a se pune în locul altora (manifestă empatie);

Sprijîna-l în recunoasterea emoţiile celorlalti:- prin încurajarea de a încerca sa înteleaga ceea

ce şimte un alt copil; - ajutandu-l sa înteleaga ca toate emoţiile sunt

valide şi acceptabile şi sa distînga între emotii şi modul lor de exprimare;

Au capacitatea de analizare a propriului comportament

Au capacitatea de analizare a modului în care gîndesc

Işi pune întrebari de tipul: „ce am facut, de ce am facut, este bine asa cum am facut?”

Îşi pune întrebari de tipul: „este bine dacă gândesc asa depre prietenul meu?; dacă greşesc?”

Încurajeaza copilul să analizeze cât mai critic comportamentul;

Exerciţii:- alegeţi o situaţie cu care s-a confruntat copilul;- identificaţi modul în care s-a comportat copilul;- analizaţi consecinţele reacţiilor/

comportamentelor lui;- găsiţi împreună soluţii alternative la reacţii sau

comportamente neadecvate; Susţine copilul pentru a analiza situaţia din mai

multe perspective;

Foloseşte diverse strategii de reglare emoţională

- Rezolvarea de probleme sau luarea deciziilor;

- Explorarea alternativelor;

- Strategii emotionale de evitare;

- Solicitarea ajutorului focalizat pe emotii sau pe rezolvarea de probleme;

-Distantarea de sursa se stres (strategie mentala prin care copilul identifica argumentele rationale care il vor

Poate să priveasca o situaţie supărătoare dintr-un alt punct de vedere;

Se gândeşte la lucrurile care trebuiesc făcute pentru a rezolva problema;

Evita de se gândească la situaţie, o ignore;

Încearca sa rezolve problema vorbînd cu altii;

Reformuleaza situaţia suparatoare în termeni favorabili (ex. vulpea şi strugurii);

Se angajeaza în activitati domeştice (curatenie, aspirat), se implica în activitati fizice (alergat, plimbat cu bicicleta etc.) sau care ii fac placere

Implică copilul în toate deciziile care îl privesc pe el; această atitudine îi semnalează copilului că adulţii sunt interesaţi de părerea lui şi îl tratează ca pe un adult în devenire;

Implică copilul în procesul de explorare a alternativelor:- ascultarea reflexivă: “eşti supărat... mi se pare

că te deranjează ...;- folosirea brainstormingului pentru a identifica

soluţii la probleme (care ar fi alternativele acestei probleme);

- asistarea copilului în alegerea soluţiei optime (care dintre solutii crezi că ar fi cea mai bună?);

- discutarea posibilelor rezultate în cazul alegerii uneia dintre ele (ce crezi ca s-ar întâmpla dacă faci aşa cum ai spus?);

- identificarea avantajelor şi dezavantajelor opţiunilor alese;

Notă:

! Oferirea de sfaturi scade posibilitatea copilului de a rezolva singur probleme şi conduce la dependenta copilului de parerile adultului.

154


DRAFTface sa se distanteze emotional de situaţie);

Foloseste strategii cognitive

- Rationalizarea

- Minimizarea

- Centrarea pe consecinte

(asculta muzica, se întalneste cu prietenii etc.);

Neutralizaza emotia negativă prin evaluarea cognitiva a situaţiei dintr-o alta perspectiva (aduce argumente logice pentru neutralizarea emotiei);

“Nu poate sa fie chiar asa de rau”

Poate sa anticipeze ce se va întampla dacă va reactiona/ se va comporta într-un anume fel;

! Morala, critica, etichetarea blocheaza comunicarea părinte copil şi conduce la întenşificarea conflictelor.

Accentuati aspectele pozitive;Ex.: Ai luat nota mai mica decât te asteptai la lucrare dar uite câte lucruri ai ştiut sa faci bine;

Notă:

! Copiii preiau modelul de reglare emotionala al părinţilor.

Încurajeaza copilul sa discuta despre situaţiile dificile. Poti începe chiar tu, spunand cu voce tare ceea ce gandeşti într-o situaţie dificila, astfel încât copilul sa auda şi sa gândesca la fel;

Ex.: Sunteti în blocât în trafic, pe bulevard; în loc sa va înfuriati şi sa claxonati fara niciun rezultat, verbalizati ceea ce simtiti, exprimandu-va îngrijorarea dar şi faptul ca “nu e nici o tragedie”, veti ajunge oricum la destînatie atunci când se va putea.

Este foarte important ca adolescentul sa realizeze exercitii de vizualizare, anticipare a reactiilor comportamentale în diverse situaţii (ex. cum se va comporta în situaţia în care primeste o nota nemeritata);

Câţiva indicatori de dezvoltare si recomandări pentru adolescenti!

Abilităţi şi comportamente

specifice vârstei de 14-19 ani

Cum observ prezenţa acestor comportamente?

Câteva recomandări pentru părinţi

Exprima sentimente de nemultumire legate de încercarea părinţilor de a se amesteca în viata lor

Exprima sentimente de tristete legat de pierderea pşihologica a părinţilor

Exprima sentimente de teama şi atractie fata de sexul opus

Exprima o acuta nevoie de intimitate;

Se distanteaza de părinţi şi devine tot mai interesat de grupul de prieteni;

Ascunde adeseori afectiunea fata de un alt baiat/ fata;

Respecta nevoia de intimitate a copilului. Asta nu înseamna sa nu-l mai supraveghezi; este important sa verifici dacă merge la scoala, ce carti citeste, ce muzica asculta, care ii sunt prietenii.

Este important sa accepti ca distantarea emotionala fata de tine, ca părinte este un proces normal în dezvoltarea copilului tau.

Impartaseste-i copilului amîntiri din propria ta adolescenta (acest lucru are darul de a-i lînişti doarece constata ca şi adulţii au trecut prin asta);

Comunicarea cu adolescentul este foarte importanta. Fii deschis şi pregatit sa discuti despre orice subiect care il intereseaza.- vorbeste cu adolescenţii despre sex

înaînte ca aceştia sa se gândească sa

155


DRAFTfaca sex;

- discuta cu adolescenţii despre dragoste, prietenie, relatii;

- explica-i care sunt consecinte începerii activităţii sexuale de la vârste fragede;

- încurajeaza-l sa puna întrebari;

Sentimentul de singuratate poate deveni frecvent şi acut

Acest sentiment este experimentat cu precadere de câtre adolescenţii cu slabe abilităţi de comunicare.

Nota:

! În cazul acestora, exista pe termen lung, riscul aparitiei depreşiei şi anxietatii sociale.

De evitat:

- Critica : „tu eşti singurul vînovat, este numai vîna ta!”

- Etichetarea: „eşti un nesimtit...”;

- Oferirea de sfaturi: „dacă as fi în locul tau as face asta...”, „cred ca ar trebui sa faci....”;

- A da ordine: „fa-ti temele imediat!”, „apuca-te de curatenie!”;

- Amenîntarile: „dacă nu faci cum spun eu, atunci ...”;

- Moralizarea: „ar trebui sa... trebuie sa iti ceri scuze”; „cum ai putut sa faci un asemenea lucru!”;

- Sarcasmul, ridiculizarea şi preşiunile, pentru ca sunt o forma de nerespectare a drepturilor personale;

- Mesajele responsabilităţii comunicâte pe un ton nervos pentru ca devin mesaje negative;

Pentru prevenirea blocajelor de comunicare vor fi folosite:- mesaje descriptive (care descriu

comportamentul, emotia şi consecinta), în locul mesajelor evaluative;

Ex. „Când nu imi dai posibilitatea sa spun ce cred, devin furios” în loc de „Vorbeşti prea mult”;

- mesaje orientate spre problema, care sa ajute copilul sa identifice alternativele problemei, şi nu orientate spre contol, spre oferirea de sfaturi şi solutii;

- exprimarea spontana a opîniilor fara a încerca sa se impuna puncul personal de vedere;

- comunicarea empatica; îndiferenta în comunicare ii transmite copilului mesajul ca nu este valoros şi ca nu merita sa i se acorde atentie;

- comunicarea de pe pozitii de egalitate şi respect, nu de superioritate;

- limbajul responsabilităţii, atat pentru comunicarea sentimentelor pozitive cât şi a situaţiilor care ne deranjeaza;

- comunicarea emotiilor fara a învînovati

156


DRAFTcopilul;

Ex.: În loc de “uite ce am patit din cauza ta”, folosim: „m-a deranjat foarte tare ca …”;

Câtre fînalul perioadei de vârsta, manifesta o mai mare stabilitate emotionala şi conturarea unei identitati

Dovedeste o mai mare încredere în fortele proprii, îşi fixeaza scopuri pe care le urmareste consecvent;

Apare preocuparea pentru relatii stabile.

Ajuta adolescentul sa îşi stabileasca scopuri pentru viitor şi discuta cu el modul de atîngere a scopurilor stabilite;

Ce pot face părinţii?

Vestea buna este ca atat tu cât şi copilul tau veti supravietui acestei etape de dezvoltare. În ciuda conflictelor frecvente, perioadelor de confuzie, îndoiala, îngrijorare, stress accentuat, cele mai multe dintre familii cu copii adolescenti raman întacte în urma acestor provocari.

Mai jos sunt prezenţate câteva idei despre cum ar putea fi valorificâte informatiile din capitolul anterior.

Gândeşte-te la cum a decurs viata cu copilul tau în ultimele doua saptamani. Ai observat vreuna dintre schimbarile fizice descrise mai sus? Ce crede şi cum se şimte copilul tau în raport cu aceste schimbari? Ce ai putea sa ii spui astfel încât sa il/o ajuti sa se simta ma bine?

Cu prima ocazie când eşti în conflict cu copilul tau, întreaba-te: „De fapt, despre ce este vorba acum?” Cearta asta chiar are legatura cu tema de casa sau cu nevoia de îndependenta a adolescentului şi cu dorinta lui de a a vea mai mult control asupra programului sau? Încearca sa te pui putin în situaţia lui/ei şi vei constata ca nu te vei mai şimti contestat/ atacât ca părinte şi vei putea sa reactionezi adecvat şi sa gaseşti solutii pentru situaţii care apar înevitabil.

Dacă ceea ce faci acum nu functioneaza, gaseste alte modalitati de a face fata problemelor şi conflictelor. Informatiile pe care le vei gasi în acest manual ar putea sa iti foloseasca şi sa iti ofere noi alternative de abordare a relatiei cu adolescentul/a tau/ta.

A creste un adolescent nu este usor. Nu ezita sa ceri sfaturi şi sa cauti suport. Uneori e util sa vorbeşti cu alti părinţi. Dacă sprijinul oferit de familie şi prieteni nu este suficient alaturati-te unui grup pentru părinţi sau cere sfatul unui profesionist. A fi doar îngrijorat fara a face nimic nu rezolva situaţia!

157


DRAFTCapitolul 2

Despre limite şi consecinţe

În acest capitol:

Cum sa stabilim limite; Cum stabilim regulile astfel încât sa functioneze; Dublarea regulilor de consecinte; Cum devin consecintele eficiente;

Stabilirea limitelor şi utilizarea consecintelor sunt doua strategii pe care părinţi le pot folosi pentru a influenta comportamentul copiilor. Adolescenţii caroara părinţii le-au fixat limite de comportament şi s-au confruntat cu consecinte ce au decurs din asumarea anumitor comportamente, îşi dezvolta abilităţi de autocontrol şi au raţionamente solide.

Cum stabilim limitele?

Limitele îi direcţionează pe copii şi îi ajută sa atingă obiectivele pe care părinţii le-au propus pentru dezvoltarea lor. Dacă ne dorim ca adolescenţii să evolueze către adulţi disciplinaţi, responsabili şi atenţi trebuie să le oferim ocazia să facă anumite alegeri şi să se confrunte cu anumite limite. Pentru a putea stabili limite, părinţilor trebuie sa le fie foarte clar ce asteapta de la copii lor şi care dintre comportamentele acestora sunt acceptabile. Stabilirea limitelor functioneaza cel mai bine în contextul unei bune relatii părinte – copil.Dacă relaţia dintre parinte şi copilu este una pozitivă, cresc sansele ca acesta sa accepte valorile şi convingerile propuse de adult şi sa înteleaga motivele pentru care i se limitează comportamentul.

Este mai dificil sa influentam un adolescent in permanenta criticat, corectat şi admonestat. În aceste conditii, copilul nu va dori sa coopereze cu parintele în rezolvarea problemelor, ba mai mult, va alege sa i se opuna. Stabilirea limitelor este ingreunată şi de faptul că adolescenţii sunt în contact cu prietenii lor care se pot bucura de mai multă „liberate”.Exemplu: Andrei are 15 ani iar colegul lui de ancă şi în acelaşi timp prietenul lui are voie să stea afară oricît de târziu doreşte, vorbeşte la telefon cât vrea, foloseşte internetul fără restricţie, pierde nopţi întrgi „pe messenger”, fumează şi vizionează filme interzise minorilor. Ce crede Andrei despre părinţii săi: „sunt de modă veche”.

Mai jos sunt prezentate câteva sugestii pentru trasarea limitelor.

„Regulile casei”

Un bun început pentru a stabili limite este setul de „reguli ale casei”; un copil obisnuit cu regulile casei va manifesta frecvent şi relativ usor comportamente care sa satisfaca şi asteptarile celui mai exigent părinte.

O regula buna precizeaza cu claritate comportamentul asteptat.

158


DRAFTAr fi util sa scrieti regulile şi sa le afisati într-un loc accesibil fiecarui membru al familei (de ex. usa frigiderului).Regulile casei sunt utile din doua puncte de vedere.În primul rand, ele exprima asteptarile pe care le ai în ceea ce priveste anumite comportamente specifice ale copilului tau.

De pilda, dacă fiica ta adolescenta obisnuieste sa întarzie mult dupa programul de scoala poti sa emiti o regula conform careia „Fiecare dintre copii va veni zilnic direct acasa dupa orele de scoala!”.

Regulile casei sunt utile de asemenea pentru ca il învata pe copil comportamente adecvate. De pilda, dacă vrei sa-ti înveti copilul sa fie respectuos în relatie cu ceilalţi, regulile pot preciza comportamente de felul: „Batem la usa înainte de a intra în camera”; „Cerem permîşiunea înainte de a ne ridica de la masa”; „vorbim politicos atunci când ne adresam celorlalti”;

Veti gasi mai jos câteva recomandări astfel încât regula sa fie eficienta.

Stabiliti un numar limitat de reguli (5-7 reguli)Prea multe reguli înseamna control sporit asupra vietii copilului tau adolescent. Regulile eficiente reglementeaza doar acele situaţii cu grad de risc pentru sanatatea şi siguranta copilului şi familiei tale sau acelea în care sentimentele şi drepturile altor persoane ar putea fi grav afectate. Pentru restul situaţiilor, deciziile pot fi luate de adolescenti. Este important ca adolescentului sa i se ofere oportunitatea de a reuşi în abordarea diverselor provocari cu care se confrunta. Sprijîniti-i atunci când încearca sa aiba un comportament responsabil, matur şi îndependent.

Implicati copilul!Toti copiii se bazeaza pe părinţii lor pentru stabilirea limitelor şi a regulilor, însa adolescenţii cu precadere vor dori sa aiba un cuvant de spus în formularea lor. Este important sa ascultati şi punctul de vedere al adolescentului cu privire la alegerea regulilor dar şi la stabilirea consecintelor ce decurg din nerespectarea unei reguli. E posibil ca uneori sa nu resuiti sa ajungeti la un acord total asupra regulilor, ceea ce nu înseamna ca acestea nu vor fi stabilite. Ca părinte, tu vei decide care vor fi regulile care vor modela comportamentul copilului tau. Atunci când nu ajungeti la un acord, ii poti spune copilului, ca deşi nu este cea mai corecta sau mai buna dintre reguli, este singura la care te poti gandi în momentul acela.

Stabiliti reguli corecte şi clareO regula este corecta când reglementeaza în egala masura comportamentul fiecarui membru al familiei.

De pilda, regula „Întotdeauna bati la usa înaînte de a intra în camera părinţilor” este nedreapta deoarece se aplica doar copiilor. Regula corecta ar fi formulata astfel: „Ciocanim la usa înaînte de a intra în camera oricaruia dintre membrii familiei noastre”.

În acest fel, regulile nu sunt doar pentru copilul tau adolescent, ci sunt „regulile casei”. Comportamentul tau ca părinte va fi corect atunci când chiar tu vei fi primul care respecta regula.

Atunci când regulile sunt specifice şi usor de înteles, cresc şi sansele de a fi respectate. Regula „Andrei nu va veni acasa tarziu” nu ajuta prea mult deoarece nu precizeaza când anume ar trebui sa vîne Andrei acasa; ba mai mult, „tarziu” poate sa însemne multe lucruri. Pe de alta parte, regula „Andrei trebuie sa fie acasa înaînte de miezul noptii în zilele de vîneri şi sambata” este clara, nu genereaza confuzie şi nu lasa loc de discutii.

Regula de mai sus este clara pentru ca ii spune copilul ce sa faca, nu ce sa nu faca. Ori de câte ori formulati o regula noua, întrebati-va: „Ce vreu sa se schimbe în comportamentul copilului meu? Ce ar trebui sa faca altfel/ mai bine?”. Este bine ca regula sa fie scurta, formulta în cuvinte şimple, pentru a fi usor de retînut.

Despre modificarea regulilor

159


DRAFTRegulile casei se schimba de-a lungul timpului, pe masura ce copiii cresc şi devin mai responsabili. Atunci când o regula este automat respectata de toti membrii familiei, ea trebuie elimînata de pe lista cu reguli scrise şîn afisate în casa. Aceasta nu înseamna ca nu mai este valabila, ci doar ca nu mai este necesara afisarea ei.Regulile se schimba de asemenea în functie de situaţiile noi care apar.

De pilda, vei stabili reguli noi atunci când fiica ta va începe sa aiba întalniri cu prieteni de-ai ei în timpul liber.

Deşi regulile se schimba, nevoia de a avea reguli ramane aceeaşi. Chiar şi când copiii din familie au devenit tineri adulţi, regulile sunt utile pentru ca astfel ne asiguram ca fiecare membru al familiei întelege ca are responsabilităţi în casa.

Cum utilizam consecintele?

Este posibil ca prezenţa regulilor sa rezolve problemele care apar în familie. Acestea chiar pot sa dispara atunci când fiecare membru al familiei ştie exact ce se asteapta de la el.Cu toate acestea, consecintele sunt necesare pentru acele situaţii în care regulile sunt încalcâte. Multe dintre consecinte utilizate de părinţi când copiii erau mici (de exemplu „time out” = excluderea) nu sunt adecvate vârstei de care vorbim acum. Pe masura ce copiii cresc, părinţii trebuie sa se gândească la consecinte adecvate etapei de dezvoltare în care se afla copilul acum. Mai jos sunt descrise trei propuneri de consecinte pe care părinţii le pot utiliza în situaţii de încalcare a regulilor.

Retragerea sprijinului în anumite activităţiCe presupune? Sa nu faci o activitate pe care în mod obisnuit ai face-o în favoarea copilului. Comportamentul se mentine pana când adolescentul face ceea ce se asteapta de la el. Acest tip de consecinta functioneaza optim dacă este relationata direct cu comportamentul neecooperant al adolescentului.

De pilda, părintele va refuza sa spele hainele copilului pana când acest va învăţa sa le pună pe cele murdare in cosul de rufe, nu sa le lase impraştiate prin camera.„Mihai, regula spune ca fiecare dintre noi îşi pune hainele murdare in cosul de rufe. Nu voi mai spala niciuna din hainele tale pana când nu le vei pune in cos dupa ce s-au murdarit”.

Eliminarea privilegiilor

Presupune eliminarea unei activitati sau a unui obiect pe care adolescentul il valorizeaza. Hrana, adapostul si iubirea vor fi intotdeauna oferite neconditionat; aceste nevoi ale copiilor (nevoile primare, de securitate si iubire) nu vor face niciodata obiectul negocierilor. Telefonul mobil este un privilegiu de care copilul se bucura, pentru ca părintele plateste factura (el inceteaza sa fie un privilegiu atunci când copilul plateste singur factura, situaţie in care nu-i va fi luat). Banii de buzunar reprezinta un alt privilegiu ce poate fi inlaturat.

În ce conditii functioneaza consecintele?

Blandete mai degraba decât severitateSunt excluse pedepsele fizice, tipetele şi tonul amenintator. Se recomanda folosirea unui ton bland mai degaba decât sever, diminuandu-se astfel riscul resentimentelor.

Termenele scurte sunt mai bune decât cele lungiConsecintele pe termen scurt sunt mai eficiente decât cele pe termen lung; atat parintilor le este mai usor sa fie consecventi atunci când aplixa consecinte pe termen scurt, cât si copiilor sa le indeplineasca. Consecintele pe termen lung cresc riscul aparitiei resentimentelor in relaţia părinte –

160


DRAFTcopil. Se recomanda consecinte care acopera câteva ore – maxim o zi, in functie de comportamentul problematic.

Consecventa!Consecventa este foarte importanta. Adultul trebuie sa foloseasca cu consecvanta consecintele pentru ori de câte ori apare un comportament neadecvat.

Controlul părinţilorOrice consecinta trebui sa fie in controlul parintilor. Este ineficient sa retragi banii de buzunar unui adolecent care lucreaza si îşi procura bani din alte surse.

„Imediat” este mai eficient decât „În viitor”Consecinta va fi utilizata imediat dupa aparitia comportamentului problematic. Cu trecerea timpului, parintii uita sa o foloseasca sau uita motivul pentru care ar trebui sa o foloseasca. De asemenea, adolescentul nu face legatura intre comportamentul problematic si consecinta si pierde din vedere motivul pentru care acel comportament ar trebui schimbat.

Juştificati folosirea consecintei!Ori de câte ori se foloseste consecinta, se ofera si o explicâtie scurta. De asemenea, dacă folosirea consecintei decurge din incalcarea unei regului, acea regula va fi verbalizata explicit. Exemplu: „Andreea regula spune ca ne adresam unul altuia pe un ton politicos. Pentru ca ai ridicât tonul in discutia noastra, nu le vei suna diseara pe prietenele tale”.

Odata stabilita, consecinta nu se negociaza!Se recomanda ignorarea tuturor incercarilor adolescentului de a-i face pe parinti sa se razgândească cu privire la utilizarea consecintei. Nu discutati corectitudinea consecintei; odata ce ati decis utilizarea ei, nu se mai negociaza altceva.

161


DRAFTCapitolul 3

Pe scurt, despre „micile” provocări în relaţia adolescent – părinteCum să le faci faţă!

„Provocarea” Ii facem fata cu paşi mici ... ... Sau paşi mari

1Petrecerile

Vorbeste despre temerile tale!

Roaga-l sa iti explice de ce se şimte atat de bine la petreceri!

Aminteste-ti de propria adolescenta!

Planificâti o petrecere la voi acasa, la care sa îşi învite prietenii şi la care tu sa nu iti faci simtita prezenţa (deşi vei ramane acasa)!

Citeste în revistele pentru adolescenti despre parerea acestora în legatura cu petrecerile!

Chiar dacă pleci în weekend, nu iti lasa copilul adolescent nesupravegheat, singur acasa. Roaga un prieten/ vecîn sa se mute în casa voastra pentru câteva zile!

Faceti urmatoarea întelegere: dacă va consuma alcool la petrecere, va va suna pentru a-l lua acasa, fara a-i pune întrebari sau a-l cicali; e mai bine decât sa conduca el însuşi/ ea însaşi sau sa se urce într-o maşîna condusa de un alt adolescent care a consumat alcool!

Vorbiti despre cum întentioneaza sa se distreze la petrecere!

Fii realist! Adolescenţii sunt „luati de val”. Petrecea ideala din punctul lor de vedere este acel loc în care nu exista părinţi, în care berea, vînul sau chiar drogurile sunt din belsug, iar fetele/ baietii „cool” sunt fara numar. Probabil ca nu iti va placea aceasta perspectiva, dar nu ai cum sa o impiedici. Vorbeste toruşîn cu copilul despre asta, fii deschis şi nu il judeca. În acest fel, dacă la petrecerea „ideala” lucrurile vor scapa de sub control, te va suna şi iti va cere ajutorul.

Cunoaste-ti copilul şi ai încredere în el! Învata-l sa faca fata la cele mai diverse situaţii şi sa aiba încredere ca va face ceea ce trebuie astfel încât sa fie bine pentru el însuşi!

2Haine, frizuri,

stil vestimentar

Fa un mic exerciţiu de observatie, asezat confortabil în propria maşîna, în afara scolii/ liceului în care învata copilul tau şi observa-i pe ceilalţi adolescenti!

Du-te într-un mall şi fii atent la felul în care se imbraca adolescenţii!

Negociati un buget pentru haîne şi accesorii şi respecta-l cu fermitate! În cazul în care copilul greseste şi depaseste bugetul, lasa-l sa învete din propria greseala (de exemplu, va plati datoria din banii de buzunar).Nu ii face morala!

Linisteste-te! Copilul tau nu va pastra acest ştil veştimentar nonconformist o vesnicie. Nu va trece mult pana când ştilul voastru veştimentar

Bucura-te de ceea ce vezi! Fa poze!

Dacă adolescentul tau nu acorda suficienta atentie igienei personale, construiti o rutina în acest sens!

Lasa-ti copilul sa îşi aleaga singur ştilul veştimentar şi negociati doar acele situaţii importante pentru tine în care vrei sa se imbrace într-un anumit fel (de exemple, o cîna formala cu prieteni de-ai tai sau colegi de serviciu)!

Planificâti impreuna o zi pentru cumparaturi. Lasa-l pe copil sa aleaga magazinele!

162


DRAFTva fi similar!

Surprindeti fiica şi fa-i o programare la stilist!

3Banii de buzunar

Plateste-l doar pentru acele activitati pentru care ai fi angajat şi platit în mod bisnuit pe altcineva! Plata se face la fînalizarea activitatii.

Banii de buzunar nu au legatura cu activitatile gospodareşti.

Evita „cautiunile”! Atunci când ramane fara bani într-o situaţie în care ar avea nevoie de ei, nu ii da sume suplimentare pentru ca nu va învata sa îşi admînistreze singur bugetul.

Dacă cere bani de imprumut, da-i sume mici şi tine o evidenta clara a platii datoriilor. Mareste limita de credit doar dupa ce va dovedi ca este capabil sa plateasca datorii mai mari.

Învata-l sa faca şi sa administreze un buget!

Învata-l sau roaga-l sa te învete programe computerizate de admînistrare a bugetului!

Pentru început, fixeaza o alocatie pentru imbracaminte!

Învata-l trucuri pentru a face economii: „trei plicuri cu bani” – unul cu bani de cheltuiala, altul cu economii pe termen lung şi ultimul cu economii pe termen scurt.

4Prietenii

Întreaba-te de ce copilul tau îşi alege tocmai prietenii pe care ii are! Se şimte cumva nesigur? Îşi aleg prieteni care nu asteapta foarte mult de la ei?

Ofera-i numeroase oportunităţi pentru a-şi dezvolta încrederea în sine şi a-şi conştientiza competentele. Astfel, îşi vor alege prieteni asemenea lor.

Nu-i critica prietenii. Învita-i la voi acasa şi ofera-le un model pozitiv de comportament!

Da-i voie copilului tau sa petreaca timp cu prietenii în camera lui, cu usa închisa, fara a da buzna peste ei. Doar pentru ca au nevoie sa vorbeasca într-un spatiu privat, nu înseamna ca în spatele uşii se consuma droguri sau au loc orgii.

E ok sa bati la usa şi sa ceri permîşiunea de a intra; cu siguranta, raspunsul va fi „da”; vei fi surprins sa vezi un grup de adolescenti relaxati, ascultand muzica şi vorbînd;

În cazul în care copilul tau are dificultati în a-şi face prieteni, întreaba-l dacă are nevoie de sfaturi; dacă nu, ai încredere ca va rezolva singur problema!

5Treburile

gospodareşti

Toti copiii fac diverse treburi în gospodarie!

În timpul unei „sedinte de familie”, cere-i parerea în legatura cu felul în care ar trebui facute treburile gospodareşti!

Construiti o rutina a gospodarieie şi folositi consecinte pentru a va asigura ca este respectata!

Evitati scuzele, chiar dacă a doua zi are un test important la scoala! Astfel va învata sa îşi planifice timpul pentru toate tipurile de activitati. Oferiti-va ajutorul într-o situaţie speciala pentru

Implica-ti adolescentul în activitati de gospodarie cât mai variate: gatit, facut piata, spalatul şi calcâtul haînelor, pregatirea mesei, îngrijirea maşînii, curatenie sau orice alta activitate care il va pregati pentru viata de adult!

Respecta-i programul foarte încarcât dar înşista sa îşi planifice cel putin o seara pe saptamana pentru a te ajuta la gatit.

163


DRAFTel/ ea!

6„Camera mea”

Lasa-l/o sa-şi decoreze singur/a camera!

Transformati curatenia saptamanala într-o rutina a familiei!

Ofera-i alternative: face curat singur sau cu ajutorul tau.

Dormitorul lui/ ei va arata asa cum îşi doreste el/ ea sa arate, chiar dacă din punctul tau de vedere este un mic haos!

Ai încredere ca va face ordine în camera atunci când va şimti nevoia. Uneori, cei mai dezordonati adolescenti, devin cei mai ordonati adulţi.

Permite-i sa redecoreze peretii cu posterele trupei/ cantaretului favorit sau sa îşi vopseasca mobilierul!

7Întalnirile romantice

Fiica ta de 14 ani are un prieten. Nu reactiona exagerat! Sunt sanse mari ca în mai putin de o saptamana relaţia sa se încheie – cu conditia sa nu întervii.

Este important sa întelegi ca „relatie stabila” înseamna altceva cu fiecare vârsta; afla ce înseamna pentru copilul tau!

În cazul preadolescentilor, însoteste-i pana la locul întalnirii (Cinema, mall etc.) şi fixati impreuna o ora la care sa va reîntalniti, pentru întoarcerea acasa!

Lasa-ti adolescentul sa dea petreceri la voi acasa, cu tine prin preajma (dar nu foarte „vizibil”)! În felul acesta, ii vei cunoaste grupul de prieteni.

Încurajeaza activitatile de grup!

Informeaza-ti fiica despre riscurile întalnirilor cu baieti mai mari şi necunoscuti (riscul violului)!

Discutati deschis despre sex, sexul în adolescenta, sexul neprotejat. Asculta cu atentie ceea ce are de spus copilul tau!

Dacă copilul se şimte pregatit pentru întalniri romantice, lasa-l dar fii atent şi decshis la orice discutie!

Învita-l pe partenerul/a fiicei/ fiului tau acasa la voi şi înclude-l în activitatile de familie!

Asigura-te ca fiica/ fiul tau se şimt iubiti şi valorizati în familie. Asfel scade riscul de a cauta iubire şi acceptare în contexte nepotrivite.

8Scoala

Aminteste-ti ca scopul educâtiei este de a învata, nu de a lua notele cele mai mari din clasa!

Spune-i copilul ca el este mai important pentru tine decât notele pe care le ia la scoala!

Dacă notele sale sunt mici, încearca sa vezi din ce cauza se întampla acest lucru. Fii realist şi obiectiv când vîne vorba de competentele şi abilităţile copilului!

Nu-i înterzice activitatile favorite (de exemplu sportul) ca pedeapsa pentru note mici!

Cititi impreun sau înscrieti-va la un curs (de

Scoala nu este pentru toata lumea; unii adolescenti se gândesc mai degraba la o meserie, care le-ar oferi îndependenta, decât la contînuarea studiilor. Fii pregatit sa accepti aceasta alternativa!

Ofera-ti sprijinul pentru teme din când în când. Nu înterveni între copil şi profesorii sai decât atunci când apar probleme.

Nu reactiona exagerat la prima nota proasta! Asteapta sa vezi ce face copilul pentru a-şi imbunatati situaţia. Fii disponibil şi suportiv, fara a prelua controlul!

164


DRAFTexemplu, aerobic pentru mama – fiica, tenis de camp pentru tata-fiu/ fiica).

Apreciaza eforturile şi fiecare progres al copilului, fara sa te gandeşti ce loc ocupa în ierarhia clasei!

Încurajeaza-l pe copil sa aiba încredere în punctele sale tari. Nu trebuie sa fie bun la toate!

9Telefonul mobil,

computerul, I pod-ul, MP3 player-ul ...

toate de ultima generatie

Limitati timpul petrecut la calculator, pentru jocuri, yahoo messenger sau navigare pe internet. În cadrul unei sedinte de familie, negociati cu atentie numarul de ore alocat acestor activitati.

Controlati serverele de înternet/ şite-urile la ca care are acces copilul!

Discuta cu copilul despre riscul şi valoarea unor convorbiri on lîne cu necunoscuti. Impartaşiti idei despre cum ar putea sa se protejeze de riscurile potentiale ale convorbirilor on lîne.

Nu cumpara un televizor special pentru camera copilului!

Copiii sunt expuşi la scene explicite de violenta şi sex în mass media mai mult ca niciodata. Nu-l poti proteja în fiecare dintre aceste situaţii dar poti discuta cu el despre ceea ce vede şi despre ceea ce crede şi şimte în raport cu acest tip de înformatie.

Roaga-l sa te învete sa lucrezi la calculator!

Nu mancâti în timp ce priviti la TV. Masa va fi rezervata discutiilor relaxante în familie.

Afla care este emîşiunea lui/ ei favorita şi urmariti-o impreuna, pentru a-ti face o idee despre contînutul acelei emîşiuni!

Discutati despre înfluenta TV-ului şi a calculatorului asupra a ceea ce face şi a felului în care gândeşte!

Nu-i cumpara telefon mobil, decât în situaţie de urgenta. Dacă economiseste bani pentru a-şi cumpara telefonul, ganditi-va impreuna la o modalitate de plata a facturilor.

Când copilul tau îşi dorste un produs caruia i se face reclama întens la TV, ajuta-l sa ia o decizie: „De ce iti doreşti de fapt acel obiect? Iti permiti sa il plateşti? Il vrei doar pentru ca nimeni de la tine din clasa nu il are/ toti colegii tai il au? Ai în mod real nevoie de el?”

10La mall, la

concerte, la film ...

Însoteste-ti preadolescentul la mall/ cinema, dacă are întalnire cu prietenii. Asteapta-l la o cafenea, pana când este pregatit de plecare (stabiliti în prealabil ora la care va veţi reîntâlni).

Te îngrijorează probabil conţinutul filmelor ce promovează violenţă, distrugere, lipsă de respect, pornografie; de asemenea, adolescenţii au acces la website-uri şi reviste ce prezintă activităţi sexuale explicite, forme de abuz, exploatare.Interdicţia nu este o opţiune la care poţi apela deoarece nu poţi controla accesul copilului la acest tip de informaţie în afara mediului familial ... şi uneri nici acolo. În plus, „fructul

Nu uita!Mall-urile şi concertele sunt la fel de importante pentru socializarea copilului tau, precum erau „ceaiurile dansante” pentru tine.

Profită de acest context şi roaga-l pe copil să îţi explice de ce generaţia lui este interesată de aceste forme de distracţie

165


DRAFTinterzis” va fi cu atăt mai atractic pentru copil.

166


DRAFTPARTEA II

PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVĂ

Şedinţa 1 INTRODUCERE

Şedinţa 2 CUM SPRIJINIM DEZVOLTAREA COPILULUI?

Şedinţa 3 CE SUNT COMPORTAMENTELE PROBLEMATICE

Sedinta 4 MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Şedinţa 5 CUM IDENTIFICĂM CAUZELE COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Şedinţa 6 MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Şedinţa 7 DEZVOLTARE DE ABILITĂŢI – REZOLVAREA DE PROBLEME

Şedinţa 8 PLANIFICAREA PENTRU SITUATII CU GRAD RIDICAT DE RISC

Şedinţa 9 EVALUAREA PROGRESULUI SI MENTINEREA SCHIMBARILOR – I

Şedinţa 10 EVALUAREA PROGRESULUI SI MENTINEREA SCHIMBARILOR – II. INCHEIEREA

PROGRAMULUI

167


DRAFTŞEDINŢA 1

INTRODUCERE

Parcurgând această sesiune, părinţii vor afla: ce înseamnă să fii un părinte responsabil şi competent; ce obiective pentru schimbare ar putea să îşi asume;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor şti ce înseamnă şi ce implică disciplinarea pozitivă;- vor stabili obiective pentru schimbarea comportamentului lor şi al copilului deopotrivă;

Acest program a fost conceput pentru a-i sprijini pe adulţi în asumarea rolului de părinte. Este nevoie de angajamentul, cooperarea, timpul, participarea şi implicarea părinţilor pentru ca obiectivele pe care şi le vor stabili chiar în această primă sesiune să poată fi atinse. Vor învăţa abilităţi noi, îşi vor dezvolta competenţele, îşi vor modifica comportamentele şi convingerile.Mai jos este prezentat un angajament pe care fiecare părinte îl face cu sine, în vederea motivării pentru implicarea şi parcurgerea până la final a programului.

Exerciţiu: Ce îţi doreşti să obţii ca urmare a implicării în acest program?

168

Angajament

Eu, ……………………………………….., sunt de accord să joc un rol activ în acest program.

În acest sens,

□ voi rezerva o oră săptămânal pentru a lua parte la program;

□ voi realiza activităţile practice şi exerciţiile propuse;

□ voi rezolva temele pentru acasă.

Semnătura : …………………………………………….. Data : ………………………….

Martor : …………………………………………..


DRAFT

Sugestii pentru trainer/ posibile răspunsuri:- pentru a învăţa să facă faţă mai bine comportamentelor problematice ale copiilor;- pentru a găsi soluţii pentru preocupările de zi cu zi ale unui părinte;- pentru a învăţa strategii de încurajare a dezvoltării copilului etc.;

IV. Ce înseamnă sa fii un părinte responsabil şi competent?

Un părinte competent promovează dezvoltarea copilului şi abordează comportamentele copilului într-o manieră constructivă, care nu răneşte copilul. Comunicarea şi atenţia îndreptată asupra nevoilor copilului sunt la baza metodelor adecvate de management comportamental. Astfel copiii vor fi încurajaţi să îşi dezvolte abilităţile şi să se simtă bine cu ei înşîşi.

Aspectele cheie ale unei strategii pozitive de parenting sunt:

Crearea unui mediu familial sigur şi relaxant;Un mediu familial sigur şi relaxant este acela în care: riscul de accidente domestice este minim; există oportunităţi de a explora, experimenta şi dezvolta noi abilităţi; există posibilitatea de monitorizare a comportamentului copilului (să ştii unde este şi ce face);

Construirea unor contexte pozitive de învăţare;Părinţii trebuie să fie disponibili pentru copii lor; aceasta nu înseamnă că trebuie să fii cu copilul tot timpul, ci atunci când îţi solicită atenţia, ajutorul, afecţiunea.Când copilul îţi cere, întrerupe activitatea pe care o faci şi acordă-i toată atenţia ta.Încurajează-i îniţiativa şi autonomia. Arată-i că apreciezi ceea ce face; astfel, cresc şansele să se implice mai frecvent în activităţi dezirabile.

Folosirea tehnicilor de disciplinare pozitivă;Disciplinare pozitivă înseamnă a-l învăţa pe copil comportamentele dezirabile în paralel cu eliminarea celor problematice, prin metode care exclud pedeapsa, ce ar putea răni copilul (fizic şi/sau emoţional). Tehnicile de disciplinare sunt orientate spre învăţarea asumării responsabilităţii şi a rezolvării problemelor cu care se confruntă copilul. Dacă părinţii sunt consecvenţi şi predictibili în comportament de la o zi la alta, scad şansele de apariţie a comportamentelor problematice.

169

Gândeşte-te la motivele pentru care participi la acest program şi la aşteptările tale legate de ceea ce vei obţine din această experienţă. Notează câteva din gândurile pe care le ai acum:

………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………


DRAFT Aşteptări realiste ale părinţilor legat de evoluţia copilului;

Aşteptările părinţilor în ceea ce îi priveşte pe copii depind de convingerile părinţilor despre ce este normal în această etapă de vârstă. Evoluţia fiecărui copil este însă unică şi se realizează în ritmuri diferite. Ei trebuie să fie pregătiţi ca nivel de dezvoltare, înainte de a putea învăţa abilităţi noi.Problemele apar atunci când părinţii aşteaptă prea mult, prea repede; sau se aşteaptă să aibă un copil perfect.

Portretul adolescentului ideal Portretul adolescentului real

Este responsabil/ă; Dispus tot timpul să dea o mână de

ajutor; Îi place să stea de vorbă cu părinţii

săi şi este foarte dornic să le împărtăşească tot ce i se întamplă;

Se hrăneşte sănătos; Nu se uită la televizor; Face sport; Are bursă pentru performanţa şcolară; Munceşte în fiecare vacanţă de vară; Îşi câştigă singur/a banii de buzunar,

din care face şi economii pentru studiile universitare sau pentru prima maşină;

Îşi respectă părinţii, fraţii, profesorii şi vecinii;

Dezordonat; Egoist/ă; Ascultă muzica prea tare; Sfidează autoritatea; Preferă grupul de prieteni în locul

familiei; Are pereţii acoperiţi de postere; Puţine lucruri sunt mai importante

pentru ei/ ele decât o maşină de ultimă generaţie sau o pereche de jeans de firmă;

Vrea un stil de viaţă independent

Se îmbracă la fel ca cei din generaţia lui;

Fumează şi consumă alcool;

Un părinte care se aşteaptă ca adolescentul său să fie în permanenţă politicos, preocupat de şcoală, dornic să ajute la treburile casnice şi ordonat, are şanse mari să fie dezamagit sau într-un permanent conflict cu copilul. Nu vă aşteptaţi să aveţi un copil perfect; toţi copiii fac greşeli, iar cele mai multe dintre acestea nu sunt intenţionate.Aşteptările realiste se leagă şi de tine ca părinte. E bine să încerci să faci cât mai mult şi cât mai bine dar nu există părinte perfect. Nu fii aspru cu tine, fiecare învaţă din experienţă.

Grija pentru tine, ca părinte.A fi părinte este mai uşor atunci când nevoile de intimitate şi relaxare ale cuplului sunt împlinite. A fi părinte bun nu înseamnă să ai o viaţă dominată de copilul tău. Dacă nevoile tale ca adult sunt satisfacute, cresc şansele de a fi un părinte răbdator, calm, consecvent şi disponibil pentru copil.

Exerciţiu: Ce înseamnă sa fii un părinte responsabil şi competent?

170


DRAFT

V. Obiective pentru schimbare

Fiecare părinte decide care sunt acele abilităţi şi comportamente pe care ar dori să le vadă la copilul său. Atunci când ne propunem să îl învăţăm pe copil o abilitate nouă, este necesar să ţinem cont de faptul că copilul trebuie să fie pregătit ca etapă de dezvoltare, să îşi însuşească noul comportament.

ExerciţiuCe abilităţi vreau să dezvolt la copilul meu?Găsiţi mai jos o listă cu abilităţile a căror dezvoltare puteţi să o sprijiniţi.

171

Care dintre aspectele de mai sus ţi se par uşor de realizat? De ce?

……………………………………………………………………………………………………………………………….……

……………………………………………………………………………………………………………………………….……

…………………………………………………………………………………………………………………………….………

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

Care ţi se par dificile? De ce?

………………………………………………………………………………………………………………………….…………

…………………………………………………………………………………………………………………….………………

………………………………………………………………………………………………………………….…………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ce alte lucruri ţi se par importante pentru a-ţi ajuta copilul să crească sănătos ?

..................................................................................................................

..................................................................................................................

..................................................................................................................

..................................................................................................................


DRAFT

ExerciţiuCum stabilesc obiective pentru schimbări în comportament

Sugestii/ recomandări pentru trainer:Rugaţi-i pe părinţi:- să aibă în vedere comportamentele prezente ale copilului;- să aleagă comportamente cărora ar vrea să le crească frecvenţa;- să aleagă comportamente cărora ar vrea să le scadă frecvenţa;- să se gândească la schimbări necesare în propriul comportament;

- ce şi-ar dori să facă mai des (ex. să-şi păstreze calmul, să formuleze reguli clare, afirmative etc.);

- ce şi-ar dori să faca mai rar (ex. să foloseasca ameninţările, să ridice tonul etc.);

172

Cum să comunice şi să se înţeleagă cu cei din jurSă-şi exprime opiniile şi nevoile adecvat;Să ceară ajutor atunci când are nevoie;Să fie compliant cu regulile adulţilor;Să se înţeleagă bine cu copiii de vârsta lui;Să fie conştient de emoţiile celor din jur;Să fie conştient de felul în care acţiunile lui îi afectează pe ceilalţi;

Să-şi gestioneze emoţiileSă-şi exprime emoţiile într-o manieră care să nu-i rănească pe cei din jur;Să-şi gestioneze impulsurile şi emoţiile negative;Să gândească pozitiv despre sine şi ceilalţi;Să accepte regulile şi limitele;

Cum să fie independentSă facă lucruri pe cont propriu;Să fie responsabil pentru propriile acţiuni;Să finalizeze activităţile chiar şi când nu este un adult prezent;

Cum să rezolve problemeSă arate interes şi curiozitate pentru activităţile zilnice;Să pună întrebări şi să exprime puncte de vedere;Să se gândească la soluţii alternative;Să negocieze;Să ia decizii şi să rezolve probleme pe cont propriu;


DRAFT

173

Listaţi în tabelul de mai jos acele schimbări pe care aţi dori să le obţineţi atât în comportamentul vostru cât şi al copilului. Asiguraţi-vă că obiectivele sunt specifice şi realizabile.

OBIECTIVE PENTRU SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI COPILULUI

O

OBIECTIVE PENTRU SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI MEU

OOOOOO


DRAFTŞEDINŢA 2

CUM SPRIJINIM DEZVOLTAREA COPILULUI?

Parcurgând această sesiune, părinţii vor afla: Cum se dezvoltă o relaţie pozitivă cu copilul;

Cum se încurajează comportamentele dezirabile; Cum pot facilitata învăţarea de noi comportamente şi abilităţi;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor folosi strategii de dezvoltare a unei relaţii pozitive cu copilul (ex. timp de calitate petrecut

împreună, comunicarea, exprimarea afecţiunii);- vor folosi strategii de încurajare a comportamentelor dezirabile (ex. recompensele);- vor şti cum să îi înveţe pe copii noi abilităţi şi comportamente (ex. modelarea);- vor alege o strategie pentru a o exersa şi monitoriza timp de 7 zile;

- vor elabora un tabel al comportamentelor, cu recompensele adecvate pentru copil;

Înainte de a învăţa cum să abordăm comportamentele problematice ale copilului, este important sa învăţăm ca părinţi sa sprijinim şi să facilităm dezvoltarea copilului şi să stimulăm achiziţia comportamentelor dezirabile. Multe dintre problemele comportamentale frecvente se rezolvă atunci când copiii sunt ajutaţi să înveţe alte strategii de a face faţă situaţiilor dificile cu care se confruntă.

Sugestii pentru trainer:- roagă-i pe părinţi să se gândească la metodele pe care le folosesc în prezent în relaţia cu copiii lor;

- aminteşte-le că orice metodă are limite, că nicio metodă nu va oferi soluţii pentru orice situaţie problematică şi nu va funcţiona izolat sau aplicata inconsecvent;

- informează-i că metodele şi strategiile sunt concepute pentru a fi utilizate mai degrabă atunci când copilul are comportamente dezirabile, decât în situaţii în care nu cooperează şi are un comportament problematic;

I. Dezvoltarea unei relaţii pozitive cu copilul

Fiecare părinte îşi doreşte o relaţie bună cu copilul lui. Copiii învaţă cel mai bine abilităţi şi comportamente noi într-un mediu familial cald, predictibil şi securizant.Mai jos sunt prezentate câteva recomandări care îi vor ajuta pe părinţi să dezvolte o relaţie pozitivă cu copilul.

Petreceţi timp împreuna!A petrece frecvent mici perioade de timp cu copilul este mult mai benefic decât a petrece mai rar, o perioadă mai îndelungată. Uneori şi câteva minute petrecute împreună schimbă calitativ relaţia părinte – copil, cu condiţia ca aceasta să se întâmple de mai multe ori de-a lungul zilei. Atunci când copilul te abordează, îţi pune o întrebare sau încearcă să te implice în activitatea pe care o desfăşoară, fii disponibil! Acel timp este foarte special pentru copil. Este de dorit să întrerupi activitatea în care erai implicat şi să acorzi toată atenţia copilului. Dacă eşti foarte ocupat sau ceea ce făceai este extrem de important, planifică timp pentru copil, cât mai curând posibil.

Exerciţiu:Sugestii pentru timp special petrecut împreună.

174


DRAFT

Vorbeşte cu copilul!Atunci când vorbim cu copiii, le dezvoltăm abilităţi de comunicare, sociale şi ii ajutăm să aibă o imagine de sine pozitivă datorită faptului că le acordăm atenţie. Este important să vorbim cu copilul despre lucrurile care prezintă interes pentru el, să le împărtăşim ideile care vizează întreaga familie în cadrul şedintelor de familie, să îi ascultăm cu atenţie atunci când îşi exprimă opiniile.

Exerciţiu:Subiecte de conversaţie.

Exprimă-ţi afecţiunea!O altă modalitate prin care le putem arăta copiilor că ne pasă şi că suntem interesaţi de tot ceea ce îi implică, este să le arătăm afecţiunea prin gesturi fizice (ex. mângâieri, îmbrăţişări, sărutări, atingeri, gâdilat, masaj). Aceste gesturi îl fac pe copil să se simtă dorit, iubit şi ii dezvoltă abilitatea de a primi şi dărui afecţiune.

Exerciţiu:Modalităţi de exprimare a afecţiunii.

175

„Timp special” poate să însemne altceva pentru fiecare familie în parte. Notaţi câteva idei despre cum aţi putea petrece timp special împreună cu copiii. Amintiţi-vă că „timp special” poate fi petrecut zilnic (ex. vedem un film împreună, mergem la cumpărături) şi nu presupune neaparat excursii în afara oraşului.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Fă o listă cu lucrurile care îl interesează pe copilul tău sau cu activităţile pe care le-aţi făcut împreună/ separat şi despre care aţi putea discuta:

.......................................... ........................................

.......................................... ........................................

.......................................... ........................................

........................................... .........................................


DRAFT

II. Cum se încurajează comportamentele dezirabile

Copiii coopereaza foarte bine atunci când sunt încurajati şi primesc atenţie pozitivă şi când sunt implicaţi în activităţi pe care le consideră interesante. Mai jos sunt prezentate câteva recomandări legate de felul în care lăudam şi oferim atenţie.

Sugestii pentru trainer:- aminteşte-le părinţilor că încurajarea comportamentului dezirabil imediat după manifestare, creşte

şansa reapariţiei acestuia;- roagă-i să se gândească, pe măsură ce rezolvă exerciţiile, la schimbările pe care considera că ar

putea să le facă, pentru a încuraja comportamentul dezirabil al copilului.

Cum lăudăm copilulAtât copiilor cât şi adulţilor le place să fie lăudaţi. Atunci când copilul are un comportament care vă place, lăudaţi-l; uneori e suficient să arătaţi că sunteţi de acord cu ceea ce face:Exemplu: „Mi-a plăcut cum l-ai ajutat pe fratele tău mai mic mai devreme. Bravo!”„Ai ajuns acasă la ora pe care o agreasem. Mulţumesc!”„Mă bucur ca ţi-ai ordonat camera, aşa cum te rugasem! îţi mulţumesc!”Evitaţi comentariile care fac trimitere la un comportament problematic, de felul: „îţi mulţumesc că nu m-ai întrerupt înainte de a termina ce aveam de spus, aşa cum faci de obicei”.Se recomandă ca lauda sa fie descriptivă şi să facă trimitere direct la comportamentul a cărui frecvenţă dorim să o creştem. Autenticitatea şi entuziasmul în exprimarea verbală sunt foarte importante.

Exerciţiu:Să învăţăm să ne laudăm copiii!

176

Care sunt gesturile fizice de afecţiune preferate de tine şi copilul tău?

………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………


DRAFT

Cum îi acordăm atenţieExistă multe feluri de a acorda atenţie. Un zâmbet, o bătaie pe umăr sau privitul pur şi simplu sunt forme de atenţie pe care copilul le apreciază şi care pot fi folosite pentru a încuraja comportamentele dezirabile. Împreună cu lauda, aceste gesturi îi arată copilului că suntem încântaţi de felul în care se comportă. De asemenea, aceste gesturi pot fi folosite şi în contexte în care copilul are comportamente dezirabile dar nu îl putem lăuda (de exemplu, este în gaşca de prieteni; o laudă venită de la mama nu ar face decât să îl facă să simtă jenat, ruşinat).

Exerciţiu:Gesturi prin care acordăm atenţie!

Ce ativităţi ar putea fi de interes pentru copilImplicarea copilului în activităţi de interes pentru el reprezintă o bună premisă pentru construirea autonomiei. Un mediu familial sigur, cu o ofertă bogată în activităţi/ lucruri de explorat, stimulează dezvoltarea copilului şi îl ţine ocupat. Activităţile pot fi realizate deopotrivă în casă şi în afara acesteia, în comunitate.

177

Citeşte lista cu comportamente pe care ţi-ai dori să le facă copilul mai frecvent. Notează mai jos aceste comportamente iar în dreptul fiecăruia scrie o afirmaţie care să exprime o laudă pentru a încuraja repetarea acelui comportament. Fii cât mai specific şi mai descriptiv cu putinţă!

Comportament Lauda

.............................. ..................................................

.............................. ..................................................

.............................. ..................................................

.............................. ..................................................

Fă o listă cu gesturile pe care le-ai putea face pentru a-i arăta copilului că îi acorzi atenţie:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................


DRAFTExerciţiu:Sugestii pentru activităţi cu copii.

III. Cum pot facilita învăţarea de noicomportamente şi abilităţi

Vom vorbi un pic despre rolul părintelui ca profesor - sau despre modelarea comportamentului copilului prin exemplul personal pe care părintele îl poate oferi. Creşterea presupune învăţarea a numeroase abilităţi complexe (de la spălatul pe dinţi în primii ani de viaţă, la strategii de rezolvare a problemelor, în adolescenţă). Fiecare părinte trebuie să ştie cum să îşi sprijine copilul în fiecare dintre aceste situaţii.

Sugestii pentru trainer:- aminteşte-le părinţilor ca încurajarea comportamentului dezirabil imediat după manifestare, creşte

şansa reapariţiei acestuia;- roagă-i să se gândească, pe măsură ce rezolvă exerciţiile, la schimbările pe care consideră că ar

putea să le facă, pentru a-i ajuta pe copii să înveţe noi abilităţi şi comportamente.

Modelarea comportamentului Copiii învaţă imitându-i pe cei din jur. Pentru a încuraja învăţarea de noi comportamente, oferă-le copiilor modele. Oferă ajutor atunci când este cazul şi încurajează-i pe copii să repete singuri comportamentul nou. Laudă-i ori de câte ori reuşesc.

178

Gândiţi-vă la câteva activităţi pe care copilul dvs. le-ar considera amuzante. Consultaţi-vă si cu ceilalţi părinţi din gup.Aveţi în vedere atât activităţi ce pot fi făcute în casă, cât şi activităţi realizate în afara casei (în curte/ grădina, în cartier, parc, la munte, etc.)

Activităţi de interiorActivităţi în aer liberAAAAAAAA


DRAFTNu te aştepta ca adolescentul tău să respecte regulile casei atunci când nici un alt membru al familiei nu o face. De exemplu, nu te poţi aştepta să îşi facă ordine în cameră, atunci când camera părinţilor este dezordonată. Oferă exemplul personal pentru a-ţi învăţa copilul cum să se comporte.

ExerciţiuCum să fiu un exemplu pentru copilul meu.

Temă pentru acasă

Alege două dintre metodele prezentate în această sesiune, pe care consideri că ai putea să le foloseşti acasă cu copilul tău. Stabileşte obiective specifice, de tipul: „Voi folosi laude descriptive de minim cinci ori pe zi”. Monitorizează-ţi comportamentul folosind fişa de mai jos. Scrie DA (dacă ai folosit metoda aşa cum ţi-ai propus) sau NU (pentru situaţiile în care nu ai reuşit să atingi obiectivul specific) zilnic, în dreptul fiecărui obiectiv precizat. În spaţiul rezervat comentariilor, notează obstacolele întâmpinate în utilizarea metodei alese sau reacţiile copilului la metodă.Ex. „Luni: Ana mi-a zâmbit când am lăudat-o pentru că s-a jucat cu fratele ei mai mic” sau „Marţi: azi am fost atât de obosită încât nici măcar nu am remarcat dacă Andrei şi-a pus lucrurile în ordine”.

179

Din lista cu comportamente pe care ţi-ai dori să le facă copilul mai frecvent (vezi şedinta 1), alege acele comportamente pe care ai putea să le modelezi oferind exemplul personal.Notează-le mai jos!

..................................................................................................................

..................................................................................................................

..................................................................................................................

..................................................................................................................


DRAFTFişa de monitorizare

Obiectivul specific 1:

......................................................................................................................

......................................................................................................................

Obiectivul specific 2:

......................................................................................................................

......................................................................................................................

ZiuaObiectivul specific 1DA / NU

Obiectivul specific 2DA / NU

Comentarii

Luni

Marţi

Miercuri

Joi

Vineri

Sâmbătă

Duminică

180


DRAFTŞEDINŢA 3

CE SUNT COMPORTAMENTELE PROBLEMATICE

Parcurgând această sesiune, părinţii vor afla: Ce este un comportament problematic şi cum poate fi corect definit; Cum influenţează propriile gânduri şi credinţe felul în care reacţionăm la comportamentul copilului;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor şti ce sunt comportamentele problematice;- vor putea să operaţionalizeze o problemă de disciplină;- vor face distincţia între comportamentul copilului şi propriile interpretări legate de situaţia

respectivă;

I. Ce înseamnă comportament problematic

Comportamentele problematice:- pun copilul în pericol;- sunt necompliante faţă de aşteptările şi cerinţele rezonabile ale părintelui;- interferează cu menţinerea relaţiilor sociale pozitive.

Fiecare părinte poate sa identifice cu uşurinţa probleme de disciplină, precum agresivitate, refuz, sfidare, ignorare etc. Aceste probleme împiedică desfăşurarea optimă a activitatilor şi relatiilor în cadrul familiei. De multe ori, soluţionarea acestor probleme este dificilă deoarece sub denumirea acestor probleme se “ascund” mai multe aspecte care trebuie gestionate. Prima etapă în rezolvarea acestor probleme de disciplinare este definirea lor specifică, adică identificarea comportamentelor problemă, care se doresc a fi remise sau eliminate.

Acestă etapă se numeşte operaţionalizarea problemei şi presupune identificarea comportamentelor pe care un copil le face şi care sunt ţinta modificării. Instrumentele de management comportamental ne oferă metode de modificare a comportamentelor problematice, dar nu ne oferă metode de ameliorare a unor probleme vag definite precum agresivitate, indisciplină, neatenţie.

Ca urmare, pentru fiecare situaţie problematică trebuie identificate comportamentele care apar şi care ne fac să punem diferite etichete (obraznic, neatent etc.) atunci când le observăm.

181


DRAFTExerciţiu Cum operaţionalizăm problemele de disciplină cu care ne întâlnim.

Situaţia problemă Operaţionalizarea problemei

Ionuţ mă sfidează. - Ionuţ face remarci ironice atunci când vorbesc cu el;

- Ionuţ vorbeşte la telefonul mobil în timp ce îi adresez o rugăminte.

- Ionuţ pleacă din cameră în timp ce îi vorbesc.

.................................................... - ....................................................- ....................................................- ....................................................- ....................................................

....................................................... - ....................................................- ....................................................- ....................................................- ....................................................

.................................................... - ....................................................- ....................................................- ....................................................- ....................................................

II. Cum influenţează propriile gânduri şi credinţe felul în care reacţionăm la comportamentul copilului

De multe ori, gestionăm situaţiile problematice în functie de reacţia noastră la comportamentul copilului. Această reacţie nu ia în considerare modul în care va fi afectat comportamentul copilului.

O situaţie de disciplinare presupune 2 variabile: părintele şi copilul. Singura variabilă pe care părintele o poate utiliza/controla este propriul său comportament. Comportamentul părintelui decide dacă situaţia este sau nu controlată. De aceea este important ca părintele să ştie ce comportament să aleagă ca răspuns la o situaţie problematică, astfel încât copilul să fie influenţat în mod pozitiv, eficient.

Când apare un comportament problematic, părintele răspunde în funcţie de modul în care interpretează acel comportament. Ceea ce gândim despre comportamentul problematic influenţează ceea ce facem în consecinţă. De exemplu, dacă consider că adolescentul meu răspunde neîntrebat pentru că nu mă respectă, voi reacţiona altfel decât dacă mă gândesc că vorbeşte neîntrebat pentru că este nerăbdător să îşi exprime opinia în legătură cu subiectul pe care îl discutăm. Cu alte cuvinte, la acelaşi comportament problematic al unui copil pot reacţiona diferit în funcţie de explicaţia pe care o atribui acelui comportament.

Exerciţiu Ce gândim de obicei şi cum reacţionăm la comportamentele problematice ale copiilor.

182


DRAFT“Copilul meu este rău”

Când gândeşte astfel, părintele:

etichetează copilul; pune pe seama lui orice situaţie negativă care

ar putea apărea în familie, la şcoală, în grupul de prieteni;

este tentat să folosească metode autoritare de disciplinare;

evită să încerce noi metode de disciplinare; nu apreciază progresele mici ale copilului,

ignoră comportamentele adecvate ale acestuia;

generalizeaza această etichetă la toate comportamentele copilului (nimic din ce face copilul nu este bun).

Consecinţe pentru copil:

crede el însuşi că este rău şi acest lucru nu se poate schimba.

pune pe seama acestui lucru orice comportament pe care îl face.

stima de sine este afectată. performanţa academică poate să scadă; interesul copilului faţă de tot ce se întâmplă în

jurul său este scăzut.

“Copilul meu mă sfidează”

Când gândeşte astfel, părintele:

consideră orice comportament problematic al copilului ca o confirmare a acestei convingeri;

are o reacţie emoţională mai puternică atunci când copilul face un comportament problematic – se enervează, se înfurie, se întristează etc.

pedepseşte copilul pentru că nu a fost respectuos;

Consecinţe pentru copil:

....................................

....................................

....................................

....................................

.....................................

Afirmaţiile şi comportamentele adolescenţilor au de cele mai multe ori legătura cu ei înşîşi, nu cu părinţii. Este important ca părinţii să nu se învinovăţească pentru aceste comportamente şi nici să nu fie ofensaţi. Copiii sunt personalităţi distincte care învaţă din propriile greşeli, eşecuri sau succese.

ExerciţiuPentru a vă ajuta să conştientizati că adolescenţii sunt separaţi de dvs. gândiţi-vă la un comportament care vă deranjează cel mai mult; iata câteva sugestii:

• chiuleşte;

• se închide în camera lui/ei şi nu mai iese de acolo;• refuză să meargă în vacanţă cu familia;• are toane;• nu ajută la treburile casnice;• nu vrea să petreacă timp în familie (de pildă să vedeţi un film împreună);• nu vrea să-şi continue studiile;

183


DRAFT

Mai jos sunt descrise două atitudini diferite:

Interpretez totul personal deci cred că toate comportamentele copilului meu au legatură cu eşecurile sau succesele mele.De exemplu: „Sunt un părinte oribil”, „Sunt un părinte bun”, „Ce vor crede ceilalţi?”, „Cum a putut să facă aşa ceva după tot ce am făcut pentru el/ea?”, „cu siguranta mă urăşte, altfel nu s-ar comporta aşa”.

Cred că, comportamentele copilului meu au mai degrabă legătură cu el însuşi/ ea însăşi, decât cu mine.De exemplu: „Acest lucru este important pentru el/ ea”, „Trebuie să afle singur/ă ce înseamnă asta”, „Explorează pentru a alege în cunoştinţă de cauză”, „Am încredere că va învăţa ceea ce trebuie din această greşeala/ provocare”, „Mă întreb ce semnificaţie are acest lucru pentru el/ ea”.

Gândiţi-vă din nou la comportamentul problematic ales anterior. Descrieţi comportamentul pe care l-aţi adopta dacă aţi avea prima atitudine; apoi comportamentul care ar decurge din a doua atitudine.

Comportamentul A........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Comportamentul B........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Spune-i copilului tău ce ai învăţat în urma acestei aplicaţii:......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

184


DRAFTExerciţiuCum putem verifica dacă modul cum răspundem la comportamentul problematic al elevului este o metodă de disciplinare eficientă sau nu?Luaţi un exemplu concret de situaţie problematică şi notaţi care a fost răspunsul dvs.

Situaţie problematică:

.....................................................................................................................................................................

.......................................................................

Răspuns la situaţia problematică:

.....................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................

........................

2. Apoi analizaţi acest răspuns folosind următoarele întrebări:

• Ce a învăţat copilul în urma acestei metode? • A înţeles legătura între comportamentul lui şi metoda pe care am aplicat-o?• Cum mă simt:

o Uşurato Vinovato Mândru că am avut dreptateo Calmo Îngrijorato ……………………………..o ………………………………o ……………………………..

• Cum s-a comportat copilul după momentul în care am aplicat respectiva metodă de disciplinare?

o mai repetă comportamentul problematic? o se izolează, se retrage?o face alte comportamente problematice?o mă sfidează?o face ceea ce i-am cerut?

• Cum pot caracteriza relaţia pe care o am cu copilul după momentul în care am aplicat respectiva metodă de disciplinare?

……………………………………………….……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………................................................................................................................................................................

185


DRAFTŞEDINŢA 4

MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Parcurgând această sesiune, părinţii vor afla: Ce înseamnă monitorizarea comportamentului copilului; Care sunt instrumentele utile pentru monitorizarea comportamentelor;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor şti cum să ţină un jurnal comportamental;- vor şti să facă o fişă de frecvenţă a comportamentului;- vor şti să elaboreze un grafic comportamental; - vor începe să monitorizeze unul sau doua dintre comportamentele copilului;

Monitorizarea comportamentelor, atât ale copiilor cât şi ale părinţilor, este importantă pentru a putea evalua progresul către obiectivele propuse în etapa anterioară. Procesul de monitorizare este util pentru că:- îl ajută pe părinte să îşi dea seama în ce măsură credinţele sale legate de comportamentul copilului

sunt adevărate;- îl ajută pe părinte să îşi monitorizeze propriile reacţii la comportamentul copilului;- oferă informaţii privind momentul şi motivul apariţiei comportamentului;- permite evaluarea schimbării comportamentului (se îmbunătăţeşte, se înrăutăţeşte, rămâne

constant);- indică atingerea obiectivului;

Vom descrie în continuare câteva instrumente de monitorizare

I. Jurnalul comportamental

Părintele notează:- când apare comportamentul problematic;- unde apare comportamentul problematic;- ce s-a întâmplat înainte de apariţia comportamentului (cauza potenţială);- ce s-a întâmplat după apariţia comportamentului (reacţia părintelui);

Astfel, vor fi identificate:- tiparul comportamental;- frecvenţa comportamentului;- contexte cu grad ridicat de risc pentru declanţarea comportamentului;- posibile cauze;- posibile întăriri (acordate involuntar);- consecvenţa în reacţia părintelui;

Se recomandă a fi folosit pentru comportamente problematice care apar de mai puţin de 5 ori pe zi.

186


DRAFT

Jurnalul comportamental

Comportament problematic: ………………………………………………………….

Ziua: …………………………….

Comportamentul problematicCând şi unde apare?

Ce s-a întâmplat înainte să apară?

C

Ce s-a întâmplat după ?Comentarii

CCCCC

187


DRAFTII. Fişa de frecvenţă

Comportamentul copilului este monitorizat prin bifarea fiecăţei aparitii în decursul aceleiaşi zile.Se recomandă a fi folosită pentru comportamente problematice care apar de până la 15 ori pe zi.

Fişa de frecvenţă

Comportamentul problematic: Înjură

Ziua 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Total

L √ √ √ √ √ √ √

M √ √ √ √ √ √ √ √ √ √

M √ √ √ √ √ √

J

V

S

D

188


DRAFTIII. Graficul comportamental

Toate informaţiile colectate cu ajutorul instrumentelor anterioare pot fi înregistrate într-un grafic pentru a facilita monitorizarea comportamentului. Se recomandă monitorizarea timp de 1-2 săptămâni a comportamentului problematic înainte de a aplica o nouă strategie de parenting. Comportamentul va fi monitorizat şi după aplicarea metodelor noi pentru a evalua progresul copilului. Înregistrarea schimbărilor favorabile în comportament motivează părinţii pentru utilizarea tehnicilor de disciplinare pozitivă.

Comportament problematic: .................................. Luna: ........................

Evaluare iniţială Intervenţie

12

11

10

9 x x

8 x x x

7x

6

5

4x

3x

x

2x

x

1 x

0x x x x x x x x x x x x x x

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

ZIUA

0 – 12 reprezintă numărul de apariţii ale acomportamentului problematic;

Temă pentru acasă

Alege 1-2 comportamente ale copilului pe care ţi-ai dori să le monitorizezi. Foloseşte unul din instrumentele prezentate mai sus timp de o săptămână, zilnic. La finalul saptamanii, centralizează informaţiile obţinute într-un grafic comportamental.

189


DRAFTŞEDINŢA 5

CUM IDENTIFICĂM CAUZELE COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Parcurgând aceasta sesiune, părinţii vor afla: Ce funcţii îndeplinesc comportamentele pe care le facem zi de zi; Cum poate fi identificată funcţia unui comportament pe care dorim să îl schimbăm; Care sunt metodele prin care pot fi identificate cauzele unui comportament;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor şti să identifice funcţia comportamentului pe care doresc să îl schimbe;- vor şti cum să analizeze contextele care declanşează comportamentele problematice ale copilului;- vor şti să utilizeze instrumente specifice pentru a identifica funcţia unui comportament;

I. Funcţiile comportamentelor copiilor

Pedeapsa nu rezolvă o problema de comportament pentru că nu adresează cauza comportamentului. Pedeapsa ţinteşte efectul (comportamentul problematic), dar nu şi cauza lui. Simpla identificare a unui comportament problematic nu este suficientă pentru a decide care este metoda de intervenţie eficace. Identificarea cauzei comportamentului, a motivelor pentru care copilul are un comportament neadecvat, permite alegerea metodelor de remitere şi eliminare pe termen lung a problemei. Identificarea cauzei unui comportament, numita analiza funcţională a comportamentului, arată ce funcţie are comportamentul pentru copil sau de ce copilul face acel comportament, în ciuda aplicării pedepselor.

Cele mai multe dintre comportamentele noastre, adulţi sau copii, reprezintă un răspuns realizat voluntar în scopul de a produce efecte dezirabile imediate.

Comportamentele pe care le facem în scopul de a rezolva un conflict, de a menţine o relaţie, de a evita situaţiile stânjenitoare sau de a ne exprima îngrijorarea sunt normale, acceptabile, de cele mai multe ori. Sunt însă momente în care pentru a face faţă acestor situaţii folosim comportamente mai puţin acceptabile (ridicăm glasul, inventăm scuze sau minţim), pe care ulterior le regretăm sau de care ne ruşinăm.

În mod similar şi comportamentele copiilor reprezintă pentru ei modalităţi de a face faţă anumitor situaţii, deci îndeplinesc anumite funcţii pentru ei.Un comportament poate avea simultan mai multe funcţii. Funcţiile pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment dat sunt prezentate în tablelul de mai jos.

190


DRAFTFuncţii ale comportamentelor

Funcţii ale comportamentelor Exemple

Funcţia de a obţine ceva:− beneficii sociale sau emoţionale (atenţie,

laudă, confort emoţional etc);− beneficii tangibile (accesul la o activitate

preferată, o carte, intimitate etc.);

Vorbeşte neîntrebat pentru a obţine atenţia părintelui;

Funcţia de a evita ceva sau de a scăpa din ceva:− sarcini aversive sau consecinţe negative

(sarcini dificile, plictisitoare, care neceşită timp îndelungat, critică etc.);

− stări emoţionale negative (frică, ruşine);− situaţii neplăcute (interacţiuni cu adulţi, colegi

etc);

Chiuleşte pentru a evita să fie ascultat sau criticat;Iese din camera în care este şi adultul ca să nu fie văzut plângând;

Funcţia de a obţine şi de a evita simultan Face remarci ironice la adresa fratelui mai mic pentru a obţine atenţia şi a nu fi însărcinat cu activitatea de a-l supraveghea şi a se juca cu el;

Funcţia de a comunica ceva Face doar o parte din tema pentru a comunica faptul că nu a înţeles exerciţiul.

Aceste funcţii reprezintă nevoi pe care toţi oamenii le au, precum nevoia de apreciere, de stimă şi statut, de valorizare, nevoia de control, de aprobare, de comunicare şi alte nevoi emoţionale şi sociale. Satisfacerea acestor nevoi asigură funcţionarea optimă a fiecăruia dintre noi. De aceea, funcţiile pe care comportamenetele le au nu pot fi evaluate, nu pot fi considerate bune sau rele. În schimb, comportamentele care răspund acestor funcţii pot fi evaluate şi considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile.

Exemplu:Munca voluntară în comunitate sau vorbitul neîntrebat în timpul orei pot servi aceleiaşi funcţii: obţinerea atenţiei din partea părintelui. Diferenţa dintre aceste două comportamente este că primul este un comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil, în timp ce al doilea este considerat ca fiind neadecvat şi se doreşte modificarea lui.

Ca urmare, identificarea funcţiei comportamentului care se doreşte a fi schimbat (realizarea analizei funcţionale) permite construirea unei strategii de intervenţie prin care elevii să înveţe să facă comportamente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenţie din partea adulţilor şi care să înlocuiască comportamentele neadecvate.

Beneficii aduse de cunoaşterea funcţiei comportamentelor

pentru disciplinarea pozitivă a copilului

Orice comportament se va menţine atât timp cât are o funcţie, indiferent de sancţiunile sau consecinţele negative care îi sunt aplicate.

Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar să apară un alt comportament, dezirabil, care îndeplineşte aceeaşi funcţie.

Sancţiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în absenţa dezvoltării unor modalităţi alternative de satisfacere a funcţiilor pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile.

Întărirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodă de disciplinare eficientă.

191


DRAFT

II. Cum putem identifica care este funcţia comportamentului pe care dorim să îl schimbăm?

Analiza funcţională a comportamentului este iimilară unui proces de rezolvare de probleme. Aceasta cuprinde mai multe metode care au ca scop răspunsul la întrebarea: de ce apare comportamentul problematic, care este funcţia lui. Pe baza răspunsului la această întrebare putem apoi construi strategia de întervenţie pentru modificarea comportamentului problematic şi prevenirea reapariţiei lui.

Analiza funcţională a comportamentului presupune 2 paşi.Pasul 1: definirea concretă a comportamentului ţintă, astfel încât mai mulţi observatori să poată înregistra acelaşi lucru. Pasul 2: colectarea de date despre comportament, despre factorii care influenţează apariţia lui, funcţiile sale posibile. Aceste date pot fi obţinute din observarea directă a comportamentului într-unul sau mai multe contexte. Deşi observaţia directă poate oferi înformaţii foarte valoroase, pot fi omise multe alte înformaţii care oferă explicaţii suplimentare asupra funcţiei comportamentului ţintă. Pentru eficienţa analizei funcţionale vom prezenţa în continuare metodele directe şi metodele indirecte recomandate în analiza comportamentului.

IV. Metode recomandate în analiza comportamentului şi identificarea cauzelor acestuia

Metode directe de realizare a analizei funcţioanalePentru a identifica corect funcţia unui comportament este necesar să cunoaştem factorii care înfluenţează apariţia lui. Aşa cum mai văzut mai sus, un factor care influenţează în mod esenţial apariţia şi menţinerea comportamentelor este reprezentat de consecinţele sale imediate, pozitive.

Ca urmare, observarea directă a unui comportament presupune identificarea consecinţelor sale imediate.

Întrebări care facilitează identificarea consecinţelor imediate ale comportamentului:

− Ce se întâmplă după apariţia comportamentului ţintă?− Ce faci când apare comportamentul ţintă?− Ce fac ceilalţi când apare comportamentul ţintă?− Ce se schimbă după apariţia comportamentului ţintă?− Ce obţine copilul după sau în timp ce face comportamentul ţintă?− Ce evită sau din ce scapă copilul ca urmare a realizării comportamentului ţintă?

Identificarea consecinţelor ne oferă informaţii utile pentru a putea descrie funcţia comportamentului. Alături de acestea, descrierea situaţiei sau a contextului în care comportamentul apare ne permite înţelegerea corectă a funcţiei comportamentului şi ne oferă sugestii de prevenţie şi intervenţie.

Acelaşi comportament poate avea funcţii diferite în funcţie de contextul în care apare sau de aspectele care îl preced (antecedente). Antecedentele se referă la situaţiile, evenimentele, circumstanţele în care apare comportamentul.

Antecedentele unui comportament oferă înformaţii despre circumstanţele în care comportamentul ţintă a fost întărit şi circumstanţele în care respectivul comportament nu a fost întărit. Această înformaţie este utilă în construirea strategiei de modificare a comportamentului, deoarece antecedentele influenţează apariţia unui comportament.

192


DRAFTAsocierea antecedentelor cu anumite consecinţe (pozitive sau negative) creşte sau scade probabilitatea apariţiei unor comportamente.

Acest principiu se aplică şi pentru alte comportamente ale copiilor.

Exemplu:De câte ori Alexandra vrea bani de buzunar suplimentari şi îi cere mamei, mama îi oferă bani în plus (consecinţă imediată pozitivă). Când vrea bani de buzunar suplimentari şi îi cere tatălui, tatăl nu îi oferă nici un ban în plus. Ca urmare, Alexandra cere de obicei bani de buzunar suplimentari mamei şi nu tatălui.

Comportamentul de a cere bani de buzunar suplimentari a fost întărit într-o situaţie (cu mama) şi nu a fost întărit în altă situaţe (cu tata). De aceea, comportamentul continuă să apară în situaţia în care a fost întărit şi nu mai apare în situaţia în care nu a fost întărit. Spunem că antecedentele fac mai probabilă apariţia unui comportament dacă se asociază cu consecinţe imediate pozitive ca urmare a realizării comportamentului.

Mama este prezentă. Alexandra cere bani. Alexandra obţine bani.

Tata este prezent. Alexandra cere bani. Alexandra nu obţine bani.

Alexandra îi cere bani mamei în viitor şi nu îi mai cere tatălui.

Ca urmare, pentru realizarea analizei funcţionale a unui comportament este necesar să identificăm şi antecedentele care preced imediat comportamentul (ce se întâmplă imediat înainte ca respectivul comportament să apară).

Întrebări care facilitează identificarea antecedentelor imediate ale comportamentului:

− Când apare de obicei comportamentul ţintă?− Unde apare de obicei comportamentul ţintă?− Cine este prezent când apare comportamentul ţintă?− Ce activităţi sau evenimente preced apariţia comportamentul ţintă?− Ce fac sau ce spun alte persoane imediat înainte de apariţia comportamentul ţintă?− Ce alte comportamente face copilul chiar înainte să realizeze comportamentul ţintă?− Când, unde, cu cine şi şi ce circumstanţe este cel mai puţin probabil să apară

comportamentul ţintă?

Concluzie:Antecedentele reprezintă stimuli, evenimente, circumstanţe care preced comportamentul imediat înainte de apariţia lui. Antecedentele indică circumstanţele în care apariţia comportamentului a fost întărită, adică urmată de consecinţe imediate pozitive. De accea, prezenţa antecedentelor creşte probabilitatea reapariţiei comportamentului, pentru că sunt anticipate consecinţele pozitive. În aceste situaţii spunem că, comportamentul este sub controlul stimulilor, adică este mai probabil să apară în anumite circumstanţe şi mai puţin probabil să apară în alte circumstanţe.

Antecedente Comportament Consecinţă

Antecedente Comportament Consecinţă

193


DRAFTCa urmare, o metodă de reducere sau eliminare a unui comportament, precum şi de prevenire a apariţiei lui este modificarea antecedentelor. Această metodă de management comportamental se numeşte metoda de control a stimulilor.

Beneficii aduse de cunoaşterea funcţiei comportamentelor

pentru managementul comportamental

Antecedentele indică circumstanţele în care apariţia comportamentului a fost întărită, adică urmată de consecinţe imediate pozitive.

Un comportament continuă să apară în situaţiile în care a fost întărit în trecut, şi nu mai apare în situaţiile în care nu a fost întărit în trecut.

Modificarea antecedentelor (metoda de control a stimulilor) scade probabilitatea apariţiei comportamentului nedezirabil.

Metode indirecte de realizare a analizei funcţionale:

Metodele indirecte se bazează pe interviul structurat cu părinţii şi cu copilul. Acest interviu are ca scop obţinerea de informaţii despre ceea ce face mai probabilă apariţia comportamentului precum şi despre efectele pe care comportamentul le are, odată realizat.

Întrebări care pot fi adresate părinţilor:

− În ce contexte observaţi apariţia comportamentului?− Există contexte sau situaţii în care comportamentul nu apare?− Cine este prezent atunci când apare comportamnetul?− Ce interacţiuni sau activităţi au loc chiar înainte să apară comportamentul?

− Ce se întâmplă imediat după ce apare comportamentul? Ce efecte are comportamentul?− Puteţi numi un comportament adecvat care îl poate înlocui pe cel proplematic în acest

context specific?

Interviul cu copilul este util pentru a identifica cum percepe el situaţia şi ce anume l-a făcut să reacţioneze în modul în care a făcut-o.

Întrebări care pot fi adresate copilului:

− Ce s-a întâmplat (interacţiuni sau activităţi) chiar înainte să apară comportamentul ţintă?− La ce anume te gândeai chiar înainte să faci comportamentul ţintă?− Cum te simţi în timp ce faci comportamentul ţintă?− Cum te simţi imediat după ce faci comportamentul ţintă?− Ce observi că se întâmplă imediat după ce faci comportamentul ţintă? − În ce fel te ajută să faci acest comportament ?

194


DRAFT

Se recomandă ca procesul de colectare a datelor pentru analiza funcţională să se realizeze în mai multe contexte pentru o mai mare validitate a datelor.

Exemplu:− Comportamentul ţintă să fie analizat în diferite contexte: în clasă, acasă, în curtea şcolii, pe coridoare etc.;− Comportamentul ţintă să fie analizat în timpul unor activităţi diferite: individuale, de grup;− Părinţii şi alţi adulţi implicaţi în creşterea şi educarea copilului să fie intervievaţi în legătură cu

comportamentul ţinţă.

IV. Instrumente utilizate pentru a identifica funcţia unui comportament

1. Fişă de observaţie ABC

Copilul: ................................................. Data: .............Părintele: .............................................. Ora: ...............Comportament problematic: ..............................................

Antecedente Comportament Consecinţa

195


DRAFT

2. Chestionar privind comportamentul problematic

Copil ………………….............. Vârsta …………………….. Sex: F/M

Comportamentul elevului: Vă rugăm descrieţi pe scurt comportamentul problematic: ............................................................................................................................................................................................................................................

Indicaţii:Având în minte un episod tipic al comportamentului problematic, alegeţi frecvenţa pentru care fiecare dintre afirmaţiile de mai jos este adevarată. Analiza situaţiilor celor mai frecvente este o informaţie utilă pentru a putea identifica funcţia comportamentului problematic.

Nr.

Crt

.

ITEMI

PROCENT

Nic

iod

ata

10%

25%

50%

75%

90%

Înto

tdea

una

1 Comportamentul problematic apare şi se menţine când solicitaţi copilul să realizeze o sarcină?

0 1 2 3 4 5 6

2 Când comportamentul problematic apare, îl redirecţionaţi pe copil către sarcină şi respectarea regulilor?

3.

Atunci când apare comportamentul problematic, ceilalţi membri ai familiei râd sau reacţionează verbal?

4.

Comportamentul problematic apare pentru a vă atrage atenţia atunci când va ocupati de ceilalţi copii/ alte activitati casnice elevi?

5.

Comportamentul problematic apare în prezenţa anumitor persoane?

6.

Este probabil ca un comportament problematic să continue de-a lungul zilei după un episod precedent?

7.

Comportamentul problematic apare în timpul unor activităţi specifice (ex. de învăţare)?

8 Dacă copilul manifestă comportamentul

196


DRAFTproblematic, îi acordaţi atenţie personală?

9.

Copilul încetează să manifeste comportamentul problematic dacă nu i se mai solicită nimic sau dacă i se permite sărenunţe la activitatea de învăţare?

10.

Este probabil ca un comportament problematic să apară după activităţi neplanificate la clasă sau devieri de larutina casei?

3. Fişă de interviu pentru analiza funcţională a comportamentului şi stabilirea priorităţilor intervenţiei comportamentale

1. Descrieţi comportamentul avut în vedere. ........................................................................................................................................................................................................................

2. Cât de frecvent apre acest comportament? ........................................................................................................................................................................................................................

3. Cât de mult durează? ........................................................................................................................................................................................................................

4. Cât de intens este comportamentul? ........................................................................................................................................................................................................................

5. Ce se întâmplă atunci când apare comportamentul? ........................................................................................................................................................................................................................

6. Când/Unde este cel mai probabil/puţin probabil să apară comportamentul? ........................................................................................................................................................................................................................

7. În preajma cui este cel mai probabil/puţin probabil să apară comportamentul? ........................................................................................................................................................................................................................

8. Care sunt condiţiile care ar putea determina producerea comportamentului? ........................................................................................................................................................................................................................

9. După ce vă puteţi da seama că, comportamentul este pe cale să se producă? ........................................................................................................................................................................................................................

10. Ce se întâmplă de obicei, după producerea comportamentului? Descrieţi ceea ce se întâmplă având în vedere reacţiile adulţilor şi altor copii?

.........................................................................................................................................................................

...............................................

11. Care este funcţia comportamentului? Cu alte cuvinte, de ce credeţi că, copilul se comportă în felul acesta? Ce obţine sau ce evită copilul prin acest comportament?

.........................................................................................................................................................................

...............................................

12. Ce alte comportamente adecvate contextului social ar putea să servească aceleiaşi funcţii? ........................................................................................................................................................................................................................

197


DRAFT13. Ce alte informaţii ar putea să contribuie la construirea unui plan de intervenţie eficient? (de exemplu,

în ce contexte nu apare comportamentul)? ........................................................................................................................................................................................................................

14. Cine ar trebui să fie implicât în construirea şi implementarea unui plan de intervenţie? ........................................................................................................................................................................................................................

198


DRAFTŞEDINŢA 6

MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE

Parcurgând aceasta sesiune, părinţii vor afla: Cum să facă managementul comportamentelor problematice; Cum să dezvolte o rutină a disciplinării;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor cunoaşte reguli pentru managementul comportamentelor problematice;- vor şti să formuleze prescripţii comportamentale clare şi precise;

Toti copiii trebuie să înveţe să accepte limitele şi să îşi controleze dezamagirea atunci când lucrurile nu ies aşa cum şi-ar fi dorit. Managementul acestor situaţii poate constitui o provocarea reală pentru părinţi, există însă numeroase modalităţi de disciplinare a copilului şi de a-l învăţa autocontrolul. Astfel de modalităţi sunt de pildă utilizarea consecinţelor comportamentului problematic imediat şi consecvent sau a întăririi. Unele dintre comportamentele problematice solicită o intervenţie imediată deoarece sunt asociate cu riscuri majore pentru copil. Altele pot fi abordate consecvent, pe termen lung. Sunt comportamente problematice însoţite de stări emoţionale intense la nivelul copilului sau părintelui; se recomandă gestionarea lor dupa o pauză pentru reglare emoţională.

I. Cum facem managementul comportamentelor problematice

Vor fi prezentate în această şedinţă mai multe strategii de a face management comportamental; e posibil ca pe unele dintre ele parinţii să le fi folosit intuitiv. Sugestii pentru trainer:

- roagă-i pe părinţi să se gândească dacă au o strategie de disciplinare bine definită;- întreabă-i dacă cunosc şi metode alternative, pentru cazul în care cea pe care o folosesc de obicei nu

funcţionează; - roagă-i pe părinţi să se gândească la eficienţa metodelor de disciplinare utilizate;- recomandă-le să ia în considerare ce anume îl învaţă pe copil metoda folosită (îl învaţă comportamentul

dezirabil, aşteptat?);

Orice metodă de management comportamental îşi are propriile limite; nicio metodă de disciplinare nu funcţioneaza in orice situaţie. Uneori este necesară utilizarea combinată a mai multor metode.

Stabilirea de reguli clareCopiii au nevoie de reguli pentru a învăţa ce se aşteaptă de la ei şi cum ar trebui să se comporte. 4-5 reguli de bază sunt foarte eficiente dacă precizeaza ceea ce ar trebui să facă copilul, nu ceea ce nu ar trebui să faca. De asemenea, este foarte importantă implicarea copilului în elaborarea şi stabilirea acestor reguli. În cadrul unei şedinţe de familie se decid „regulile casei”:

- în număr mic (aproximativ 5);- clare;- afirmative;- uşor de întărit;- corecte (aceleaşi pentru toţi membrii familiei);

Exerciţiu Cum stabilim regulile de bază

199


DRAFT

Este importantă discuţia cu copilul ori de câte ori este încălcată o regulă de bază. Aceasta implică:- captarea atenţiei copilului;- verbalizarea situaţiei problematice;- explicarea situaţiei de către părinte, astfel incât copilul să înţeleagă care este comportamentul greşit; - descrierea comportamentului dezirabil sau chiar încurajarea copilului să se gândească la comportamentul

pozitiv în situaţia respectivă;- practicarea comportamentului dezirabil;

Exerciţiu

În spaţiul de mai jos, listaţi aproximativ cinci reguli pe care aţi dori să le implementaţi în familia dvs.:

1. .........................................................................................................

2. .........................................................................................................

3. .........................................................................................................

4. .........................................................................................................

5. .........................................................................................................

200


DRAFT

Atunci când strategiile anterioare nu funcţionează, se recomandă utilizarea consecinţelor logice, ce au ca efect prevenirea reapariţiei comportamentului problematic. Consecinţele logice, spre deosebire de pedepse, nu sunt folosite pentru a ameninţa sau pentru a intimida copilul. Ele sunt prezentate copilului ca o alegere, ca o alternativă pentru care ei pot opta dacă doresc.

Consecinţele logice nu apar în mod natural ca urmare a comportamentului. Ele sunt în mod deliberat alese de către adulţi şi sunt similare cu ce i s-ar întâmpla unui adult într-o situaţie similară.

Pentru a învăţa pe copii responsabilitatea acţiunilor lor şi importanţa realizării comportamentelor şi în absenţa adultului este necesar ca consecinţele să fie logice, adică să respecte regula celor 3R. - relaţionate cu comportamentul nedorit şi cu cel dorit ;- respectuoase ;- rezonabile.

Gândiţi-vă la o regulă care este încălcată în mod obişnuit în casă sau imaginaţi-vă că copilul a încălcat una din regulile nou-stabilite. Notează ce îi vei spune copilului în fiecare etapă a discuţiei pe care o veţi avea, în vederea învăţării comportamentului corect.

Situaţia:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Captarea atenţiei copilului:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Verbalizarea situaţiei problematice, pe scurt, clar, calm:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Explică-i de ce acea situaţie este una problematică:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Roagă-l pe copil să sugereze chiar el/ea comportamentul dezirabil:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Laudă copilul după ce a practicat comportamentul dezirabil:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

201


DRAFTCare este diferenţa între consecinţele logice şi folosirea tradiţională a pedepselor ?Diferenţa principală între consecinţele logice şi pedepse este dată de regula celor 3R: relaţionate, respectuoase şi rezonabile. Pot exista situaţii în care consecinţele logice şi pedepsele sunt aceleaşi, dar modul în care părintele le prezintă copilului face ca ele să devină pedepse şi nu consecinţe logice (glas ridicat, însoţite de jigniri sau alte ameninţarea cu consecinţe mai mari în viitor).

Consecinţe logice Pedepse sau penalizări

Sunt relaţionate cu comportamentul. Sunt relaţionate cu sarcini neplăcute în general, indiferent de comportament

Sunt respectoase. Sunt prezentate pe un ton ridicat, amenintător, revoltat.

Sunt rezonabile. Sunt mult mai mari decât ce anume ar fi suficient pentru modificarea comportamentului.

Sunt prezentate copilului ca alegere. Sunt aplicate copilului.Oferă alegeri între nişte limite. Cere copilului complianţă la dorinţa sau decizia

adultului.Sunt prezentate copilului înainte de noul moment în care se aşteaptă apariţia comportamentului nedezirabil şi se doreşte alt comportament.

Sunt aplicate de obicei după ce comportamentul nedorit a apărut déjà (postmortem).

Oferă copilului un sentiment de control. Produce copilului un sentiment de nedreptate şi răzbunare.

Invaţă copilul responsabilitatea faptelor sale. Produce emoţii negative la copil dar şi la părinte.Sunt similare cu ce anume s-ar întâmpla unui adult într-o situaţie similară.

Sunt aleatorii.

Exerciţiu Alegerea consecinţelor logice.

202


DRAFT

II. Cum se dezvoltă o rutină a disciplinării

Tabelul de mai jos include etapele pentru construirea unei rutini a disciplinării. Câteva recomandări:

- enunţaţi instrucţiunile clar, afirmativ (copilului i se spune ce să faca) şi direct;- lăsaţi copilului timp pentru a înţelege instrucţiunea şi a face comportamentul aşteptat;- atunci când apare comportamentul desirabil, lăudaţi copilul, spunându-i specific că ceea ce a făcut vă

mulţumeşte.- dacă e cazul să repetaţi instrucţiunea, rămâneţi calm, folosiţi aceleaşi cuvinte şi nu ridicaţi tonul vocii;- folosiţi rutina disciplinării până când copilul învaţă şi face comportamentul dezirabil;

Gândeşte-te la o serie de consecinţe logice pentru fiecare dintre situaţiile următoare şi notează exact ceea ce îi vei spune copilului:

Fiica ta de 15 ani vine în mod repetat acasă cu cel puţin o oră mai târziu decât ora stabilită de comun acord.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Fiul tău de 13 ani îşi lasă hainele murdare împrăştiate prin cameră.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

203


DRAFTRutina disciplinării - etape

Enunţarea instrucţiunii

I se acordă copilului timp pentru a-şi însuşi informaţia

Copilul nu face ceea ce i s-a spus

Copilul face ceea ce i s-a spus

I se acordă copilului timp pentru a-şi însuşi informaţia

Copilul nu face ceea ce i s-a spus

Copilul face ceea ce i s-a spus

Se aplică consecinţa logică Copilul este lăudat

Exerciţiu Cum folosim rutina de corectare a comportamentelor

204


DRAFT

Alegeţi un comportament problematic al copilului şi scrieţi în spaţiile de mai jos ce aţi spune/ face în fiecare dintre etapele rutinei de disciplinare.

Comportamentul problematic:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

1. Captează atenţia copilului. Spune-i care este comportamentul pe care te aştepti să îl facă.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

2. Laudă copilul dacă face comportamentul dorit.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

3. Dacă nu face ceea ce i s-a cerut, repetă instrucţiunea şi dă-i timp să realizeze ceea ce se aşteaptă de la el.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

4. În cazul în care comportamentul dezirabil nu apare, enunţă-i consecinţa ce decurge logic din nerespectarea solicitării tale şi aplic-o, ignorând orice protest sau plângere din partea copilului.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

5. Odată consecinţa aplicată, laudă copilul pentru realizarea comportamentului aşteptat.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

205


DRAFTŞEDINŢA 7

DEZVOLTARE DE ABILITĂŢI – REZOLVAREA DE PROBLEME

Parcurgând aceasta sesiune, părinţii vor afla: Ce este rezolvarea de probleme; Cum se foloseşte această strategie;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor şti să definească clar şi specific problemele care apar în relaţia cu copii lor;- vor şti să elaboreze un plan de implementare de soluţii pentru rezolvarea unei probleme;- vor şti cum să reducă conflictele ce pot să apară între ei şi copiii lor adolescenţi;

I. Ce este rezolvarea de probleme

Conflcitul poate să devină o prezenţă firească în casa în care copilul trece pragul adolescenţei. Adoelscenţii vor să aibă un cuvânt de spus legat de orice se discută în familie, ceea ce creşte şansele apariţiei dezacordului şi tensiunilor.

Managementul conflictului în fiecare familie este foarte important. Forţarea adolescentului să accepte soluţia oferită de părinte îl face pe copil să se simtă nefericit, neimportant, agresat şi să aibă un comportament necooperant faţă de părinte. Pe de altă parte, renunţarea şi acceptarea unei soluţii faţă de care părintele are rezerve nu este de asemenea benefică. O altă abordare ineficientă vizează ignorarea problemei. A nu face nimic amână găsirea soluţiei şi menţine tensiunea în familie.

Ce este rezolvarea de probleme?Este procesul prin care se caută o soluţie constructivă pentru o situaţie dificilă. Aceasta strategie poate fi folosită pentru a rezolva o situaţie individuală (ex. cum să îmi fac prieteni la şcoală) sau pentru a rezolva o situaţie dificilă între două persoane. Utilizarea acestei strategii creşte şansele obţinerii unui rezultat acceptabil şi crează contextul în care adolescentul învaţă abilităţi de viaţă importante precum negocierea şi luarea deciziilor responsabile.

II. Cum se foloseşte rezolvarea de probleme?

Există mai multe etape în parcurgerea acestui proces; înainte de orice însă, adulţii vor decide dacă situaţia cu care se confruntă este într-adevăr o problemă. Conflictul este indicatorul cert al existenţei problemei, dar nu toate problemele sunt semnalizate de indicatori externi evidenţi precum certurile. Uneori oamenii nu exprimă ceea ce îi deranjează dar sunt în permanenţă iritaţi, enervaţi, trăiesc cu un sentiment de disconfort care tradează existenţa unei probleme nerezolvate.

Este de asemenea importantă alegerea unui moment adecvat de timp pentru utilizarea acestei strategii. Unele probleme pot fi rezolvate de îndată ce apar, în timp ce pentru abordarea altora este necesară detaşarea în vederea „calmării spiritelor”. Rezolvarea problemei presupune ca fiecare persoană implicată să fie calmă şi relaxată, să aibă suficient timp şi să îşi dorească rezolvarea problemei. Se recomandă minimalizarea întreruperilor şi discuţii de maxim o oră. Dacă situaţia scapă de sub control, se face o pauză şi se reîncep negocierile când toţi sunt calmi.

Au fost identificaţi 6 paşi în rezolvarea de probleme:

1. Care este problema – definirea problemei, cât mai clar şi specific; descrierea problemei în termeni vagi face dificilă abordarea ei.De exemplu: o problemă formulată astfel: „Va fi un coşmar să dăm o petrecere la noi acasă” este mai greu de abordat decât dacă ar fi formulata: „Sunt îngrijorat pentru că îmi va fi greu să împiedic aducerea de sticle cu băutură în casă de către copiii invitaţi la petrecere”. O definiţie bună descrie problema în termeni de:

206


DRAFT- ce se întâmplă;- cât de des;- cine este implicat;

Se recomandă centrarea pe problemă, nu pe persoană. Exemplu:

Ghiozdanul şi hainele lui Mihai stau pe podea în fiecare zi după întoarcerea de la şcoală.

- definire clară şi specifică;- centrare pe problemă;- abordare neutră care creşte şansa

apariţiei unui comportament cooperant din partea lui Mihai;

Mihai este leneş şi dezordonat.

- „lenea” este o problemă vag definită;

- centrare pe persoană;- formularea implică o notă critică

care creşte şansa apariţiei unui conflict;

2. Care sunt interesele? – este important să se clarifice ce este important pentru fiecare dintre persoanele implicate în situaţie; mai jos sunt enumerate întrebări care ajută la clarificarea poziţiei fiecăruia:

- De ce este atât de important?

- De ce ai nevoie de asta?

- De ce eşti ingrijorat/ preocupat/ de ce ţi-e teamă de asta?

- De ce nu vrei să ...?

- De ce ar fi atât de ingrozitor să...?

Răspunsurile vor fi ascultate, nu dezbătute. Obiectivul este ca fiecare să aibă o întelegere clară asupra ceea ce îşi doreşte celălalt din situaţia respectivă. Exemplu: Situaţia – petrecere de o noapte la prieteni;

Interesul adolescentului: „Prietenul meu contează pe mine că voi fi acolo; se va supăra dacă nu voi merge; în plus, voi fi printre prietenii mei şi mă voi distra”; Interesul părintelui: „Vreau să mă asigur ca eşti în siguranţă”;

3. Găsirea soluţiilorO metodă eficientă de găsire a soluţiilor este brainstorming-ul: se notează toate soluţiile posibile la care se gândesc toţi cei implicaţi în procesul de rezolvare a problemei. În această etapă, fiecare idee este acceptată, fără a fi supusă judecăţii critice şi fără a fi respinsă. Se recomandă strângerea a cât mai multe idei, care nu vor fi discutate şi analizate pe loc; în acest fel, nimeni nu va fi rănit pentru că ideea lui/ ei a fost respinsă.Obiectivul acestei etape este cantitatea mai degrabă decât calitatea: cu cât mai multe idei, cu atât mai bine (8-10 alternative ar fi ideal).

4. Evaluarea soluţiilorEste evaluată fiecare dintre soluţiile identificate în etapa anterioară. Se citeşte lista cu voce tare şi se elimină din start toate ideile asupra cărora toţi cad de acord că nu sunt viabile. Pentru fiecare dintre soluţiile rămase, se listează avantaje şi dezavantaje. Se elimină soluţiile în cazul cărora dezavantajele sunt evidente şi mai numeroase decât avantajele.

5. Alegerea soluţiei şi implementarea eiDin lista scurtă de soluţii, va fi aleasă cea mai bună opţiune sau combinaţie de opţiuni. Fiecare soluţie va primi un punctaj, de la 1 (cea mai slabă) la 10 (cea mai bună) (vezi tabelul de mai jos) pentru vă ajuta să identificaţi acordul/ dezacordul/ potenţialele combinaţii.

207


DRAFTAlegerea celei mai bune soluţii implică adeseori compromis din partea tuturor membrilor familiei. Soluţia trebuie să fie practică şi să rezolve problema. În cazul în care nu se identifică o soluţie în această etapă, se recomandă întoarcerea la etapa anterioară sau apelul la ajutor exterior.

Lista scurtă cu potenţiale soluţii

Punctaj/Alternative

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Opţiunea 1 √

Opţiunea 2 √

Opţiunea 3 √

Opţiunea 4 √

Opţiunea 5 √

Soluţia agreată va fi însoţită de un plan concret de implementare, în care se specifică:- responsabilitatea fiecărui membru al familei (ce are de făcut fiecare);- când va fi realizata sarcina fiecăruia;- unde va fi realizată sarcina fiecăruia;- ce se va întâmpla dacă acordul nu este respectat de unul dintre membrii familiei (consecinţe);Un contract comportamental scris ajuta pentru evitarea disputelor ulterioare.

208


DRAFT

6. Revizuirea planului de implementare/ angajamentuluiNiciun acord nu va funcţiona încă de la început astfel încât este nevoie de timp (aproximativ 2 săptămâni) pentru a testa eficienţa sa. După această perioadă se recomandă rediscutarea planului; fiecare membru al familiei va răspunde la urmatoarele întrebări:

- Ce a funcţionat din punctul meu de vedere?

- Ce nu a funcţionat?

- Ce aş fi putut face diferit, astfel încât lucrurile să se rezolve mai uşor?

Dacă acordul nu funcţioneaza iar situaţia – problemă nu se îmbunătăţeşte, întebaţi-vă?

- Responsabilităţile au fost clar precizate?

Contract comportamental

Data: …………………………….

Subsemnatul/a ……………………………………………… (fiul/ fiica) mă angajez să fac următoarele: ..........................................................................................................................................................................................................................

Subsemnatul/a ……………………………………………… (mama/ tata) mă angajez să fac următoarele: ..........................................................................................................................................................................................................................

În schimbul respectării angajamentului, ....................... (mama) va face ............................................ pentru ...................... (fiul/ fiica), iar .............................. (fiul/ fiica) va face ..................................... pentru ........................................ (mama/ tata).

În cazul în care ............................................. (fiul/ fiica) nu respectă angajamentul, consecinţele sunt: ..........................................................................................................................................................................................................................

În cazul în care ............................................. (mama/ tata) nu respectă angajamentul, consecinţele sunt: ..........................................................................................................................................................................................................................

Contractul este valabil timp de ………………… zile/ săptămâni, începând cu data de azi. Acesta va fi rediscutat după această perioadă în cadrul unei şedinţe de familie.

......................... (mama/ tata) .............................. (fiul/ fiica)(Semnătura) (Semnătura)

209


DRAFT- Regulile au fot înţelese de fiecare în parte?

- Au fost utilizate consecinţele pentru încălcarea acordului?

- Consecinţele au fost adecvat alese?

Uneori este necesară reluarea procesului de rezolvare a problemei în vederea identificării unei noi soluţii.

De asemenea, părinţii trebuie să fie pregătiţi să se confrunte cu reacţii din partea adolescenţilor. Recomandări pentru combaterea comportamentului de necooperare:

- „Nu ai nimic de pierdut; dacă vrei sa ai un cuvant de spus în această situaţie, rezolvarea de probleme este strategia care îţi permite să îţi exprimi punctul de vedere”;

- dacă se menţine comportamentul necooperant: „Voi lua o decizie în legătura cu ceea ce este de făcut, pe care mă aştept să o respecţi. Situaţia se va schimba deîndată ce vei fi dispus să stăm de vorbă şi să găsim împreună o soluţie pentru problema care ne priveşte pe amândoi”.

Ori de câte ori va fi folosită această strategie, se recomandă completarea check-list-ului de mai jos pentru a verifica dacă toti paşii pe care îi presupune procesul de rezolvare a problemei au fost corect parcurşi.

210


DRAFT

CHECK-LIST

ITEMII

DANU

COMENTARIICAm ales problema corrct?A

Am ales un moment potrivit pentru a discuta despre asta?A

Am definit problema clar şi specific?A

Am identificat interesele fiecăruia?A

Ne-am gândit la suficiente alternative (brainstorming)?N

A fost fiecare alternativă corect evaluată?A

Am ales cea mai bună soluţie?A

Am elaborat un plan de implementare şi un contract bun?A

Am revizuit contractul la data stabilită?A

Obiectivul meu este:

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

211


DRAFTExerciţiiGandiţi-vă la cât mai multe soluţii pentru situaţiile următoare. Odată identificate, alegeţi împreună cu membrii familiei pe cea care adună cel mai mare număr de puncte şi elaboraţi un plan de implementare.

Fiica ta de 12 ani, Maria, este agresată la şcoala. Doi dintre colegi îi pun porecle şi o exclud din jocurile de grup. În fiecare zi, Maria vine de la şcoală plângând, iar dimineaţa, înainte de plecarea la şcoală, se plânge de dureri de stomac. A început ea insăşi să vorbească urât despre sine şi să afirme ca nu este bună de nimic.

…………………………………………………………………………………………………………………………….…

……………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………….

Eşti foarte îngrijorat deoarece fiul tău, Andrei, 14 ani, vrea să plece în excursie cu colegii în afara oraşului.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

212


DRAFT

Fiica ta, Ioana, 15 ani, a început prima ei relaţie de cuplu; prietenul ei este un coleg de liceu, 17 ani. Ioana vrea să iasă în fiecare zi cu prietenul ei şi ajunge acasă zilnic după ora 22,00.

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

213


DRAFTŞEDINŢA 8

PLANIFICAREA PENTRU SITUAŢII CU RISC RIDICAT

Parcurgând această sesiune, părinţii vor afla: Care sunt situaţiile de risc care pot afecta dinamica familială; Care sunt recomandările de bază pentru a depăşi situaţiile de risc; Despre rutina planificării activităţilor;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor şti să identifice situaţiile cu risc în viaţa de familie şi în comunitate, în care comportamentul copilului este

dificil de abordat;- vor şti să dezvolte şi implementeze propria rutină a activităţilor planificate pentru cel puţin 2 situaţii de risc;

Dincolo de provocările inerente acestei etape de vârstă, există perioade în evoluţia fiecărei familii, în care riscul de a ne confrunta cu situaţii problematice este mult mai ridicat. In astfel de situaţii, comportamentele copiilor devin mult mai dificil de manageriat. Aceste situaţii sunt foarte variate, generate fie de întreruperea rutinei familiale (ex. schimbarea/ renovarea locuinţei, schimbarea şcolii, plecarea în concediu/ tabăra, plecarea unuia dintre părinţi în altă ţară/ localitate în interes de serviciu etc.), de un eveniment negativ care afectează dinamica familiei (ex. divorţul părinţilor, îmbolnăvirea unui membru al familiei etc.), sau asociate cu specificul (pre)adolescenţei (primele relaţii de cuplu, debutul vieţii sexuale, petreceri de o noapte în afara casei, chiul, fumat, consum de alool/ droguri etc.).

I. Care sunt situaţiile cu risc crescut pentru dinamica familială

O situaţie de risc este aceea în care comportamentul problematic al copilului se menţine şi nu răspunde la strategii uzuale de management.

Exerciţiu Identificarea situaţiilor cu grad ridicat de risc pentru părinţi.

Gândiţi-vă la situaţii pe care le consideraţi riscante din punctul dvs. de vedere. Alegeţi pentru fiecare situatie in parte un scor (de la 1 la 10) care sa reprezinta gradul de încredere pe care îl aveţi in propria abilitate de a rezolva respectiva situaţie, astfel:1 – nu am deloc încredere că pot rezolva această situaţie;10 – sunt convins că pot să rezolv această situaţie.

214


DRAFT

II. Recomandări de bază pentru depăşirea situaţiilor de risc

În capitolele acestui manual sunt prezentate numeroase informaţii privind diverse tehnici de management al comportamentului copilului; un părinte va fi cu atât mai eficient în disciplinarea copilului şi în sesizarea nevoilor acestuia, dacă este atent şi la propriile nevoi.Iata câteva recomandări în acest sens:Lucraţi în echipă!Este importantă implicarea ambilor părinţi – mama şi tata – în creşterea şi educarea copilului. Fiecare părinte se sprijină pe celălalt şi agreează în prealabil fiecare nouă tehnică de disciplinare.

Evitaţi discuţiile contradictorii în faţa copilului!

Scor

Situaţii în casă:

Băiatul meu de 11 ani are în cameră calculator cuacces nelimitat la internet; .......

....................................................................

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

.................................................................... .......

Situaţii în comunitate:

Fiica mea de 13 ani are un grup de prieteni pe care nu îi cunosc; .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

...................................................................... .......

215


DRAFTCopiii, chiar şi cei ajunşi la vârsta adolescenţei, sunt foarte sensibili la conflictele dintre părinţi; certurile dese şi nerezolvate între părinţi reprezintă o sursă de stres pentru copil. Se recomandă ca orice dezacord să fie rezolvat fără ca copilul să fie prezent.

Cereţi sprijin!Orice părinte are nevoie de sprijin pentru creşterea şi educarea unui copil. Rudele (bunicii mai ales), vecinii, prietenii reprezintă o resursă de sprijin pentru părinţi. Împărtăşiţi-le ideile pe care le aveţi şi învăţaţi din experienţa celorlalţi.

Luaţi o pauză!Fiecare părinte are nevoie să petreacă timp separat de copil; este o decizie sănătoasă care le permite părinţilor să fie atenţi la propriile nevoi şi să îşi echilibreze diferitele aspecte ale vieţii personale (cele profesionale, cele de cuplu, cele parentale, sociale etc.). Atâta vreme cât copilul este bine îngrijit şi petreceti timp special în familie, pauzele nu afectează dezvoltarea copilului.

Exerciţiu Cum să ai grijă de tine

III. Cum dezvoltăm o rutină a planificării?

Planificarea activităţilor pentru situaţiile cu grad ridicat de risc ne ajută să evităm numeroase probleme. Această strategie implică rezolvarea de probleme (vezi şedinţa anterioară) pentru prevenirea apariţiei comportamentelor problematice. Este foarte importantă planificarea de activităţi interesante pentru copil.Recomandări:

- stabiliţi reguli: pregătiţi copilul, descriindu-i ce urmează să se întâmple; decideţi regulile pentru comportamentele adecvate situaţiei respective;

- alegeţi activităţi interesante: implicaţi copilul în alegerea activităţilor;

- recompensaţi comportamentele dezirabile: alegeţi recompense potrivite pentru respectarea fiecărei reguli; aplicaţi recompensa după apariţia comportamentului dorit;

- utilizaţi consecinţele logice pentru situaţiile de încălcare a regulilor: faceţi o listă cu consecinţele pe care copilul le va suporta în eventualitatea încălcării regulilor;

Pe cine te bazezi pentru a primi sprijin?

Familie ..........................................................................................................

Prieteni .........................................................................................................

Gândeşte-te la o pesoană cu care ai putea vorbi cel puţin o dată pe săptămână.

.....................................................................................................................

Listează mai jos activităţile pe care care ţi-ar plăcea să le faci (singur/ă, cu partenerul/a, cu prietenii):

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Planifică-ţi o pauză în cursul săptămânii viitoare (precizează când anume) şi gândeşte-te la o persoană care ar putea să supravegheze copilul.

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

216


DRAFT

Exerciţiu Rutina planificării

Identifiăa o situaţie de risc pentru familia ta:

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Precizează resursele de care ai nevoie pentru depăşirea ei (când, unde, cine va fi prezent etc.)

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Stabileşte regulile pentru situaţia de risc:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Fă o listă cu activităţile interesante pentru copil:

................................................. ...................................................

................................................. ...................................................

Listează recompensele pentru Listeaza consecinţele logicecomportamentele dezirabile pentru încălcarea regulilor

.................................................. ...............................................

.................................................. ...............................................

.................................................. ...............................................

217


DRAFT

CHECKLIST – palnificarea activităţilor

Situaţia: …………………………………………………………………………………………………………………………

Instrucţiuni: notaţi DA/ NU pentru fiecare dintre paşii identificaţi ca fiind necesari pentru depăşirea situaţiei enunţate, în funcţie de realizarea/ nerealizarea acestora:

Paşi de urmat

P

ZIUA

Z

LuniMarţiMiercuriJoi VineriPaşi realizaţi

P

....................................................................................

.

Număr de paşi rezlizaţi:

N

218


DRAFTŞEDINŢA 9 şi ŞEDINŢA 10

EVALUAREA PROGRESULUI ŞI MENŢINEREA SCHIMBĂRILOR.ÎNCHEIEREA PROGRAMULUI

Parcurgând aceste sesiune, părinţii vor afla: Ce progrese au făcut o dată cu parcurgerea şedintelor programului; Cum să monitorizeze şi să menţină schimbările produse în propiul comportament precum şi în

comportamentul copilului;

ObiectiveLa sfârşitul acestei sesiuni părinţii:- vor şti să construiască şi să folosească o rutină a planificării activităţilor pentru situaţii de risc;- vor şti să identifice schimbările din propriul comportament dar şi din comportamentul copilului apărute după

începerea acestui program;;- vor şti cum să stabilească obiective vizând schimbări viitoare în comportamentul propriu şi al copilului, şi cum

să le atingă;

I. Evaluarea progresului

La începutul programului, fiecare părinte a identificat ca obiective anumite schimbări în comportamentul copilului, precum şi în comportamentul propriu.Se recomandă evaluarea lunară a schimbărilor comportamentale generate de participarea la acest program.

Exerciţiu Identificarea schimbărilor produse

219


DRAFT

II. Menţinerea schimbărilor

Există câteva obstacole care fac dificilă menţinerea schimbărilor comportamentale dar care, odată conştientizate, pot fi depăşite. Acestea vizează:- perioadele de tranziţie în familie (ex. trecerea de la o etapă de vârstă la alta, apariţia unui nou copil, mutarea

unui părinte în altă localitate/ ţară în interes de serviciu etc.); - etapele de devoltare ale copilului (modalitatea de relaţionare a părinţilor cu un şcolar mic diferă mult de cea în

care se relaţionează cu un adolescent);- situaţiile de risc (schimbări în bugetul familiei, bola unuia dintre părinţi, conflict familial, schimbarea locuinţei

sau a şcolii, moartea unui membru al familiei, divorţ etc.);

Exerciţiu Revizuirea rutinei de planificare

Completaţi tabelul de mai jos cu schimbările comportamentale ale copilului dvs. Dar şi ale dvs. de la data intrării în acest program. Pentru a vă fi mai uşor, recitiţi obiectivele de schimbare pe care vi le-aţi propus în prima şedinţă a programului.

SCHIMBĂRI ÎN COMPORTAMENTUL COPILULUI

SCHIMBĂRI ÎN COMPORTAMENTUL MEUCCCCC

Felicitări pentru schimbările produse în propriul comportament şi pentru schimbările comportamentale ale copilului dvs.!

220


DRAFT

Exerciţiu Fila de jurnal

Acest exerciţiu vă va ajuta să conştientizaţi mai bine şi/ sau să învăţaţi mai uşor un nou comportament. Aţi descoperit până acum că aveaţi deja foarte multe cunoştinţe care doar trebuiau ghidate în direcţia bună. Veţi învăţa din propriile greşeli, vă veţi schimba/ lărgi perspectiva.Veti învăţa că afirmaţiile şi comportamentele adolescenţilor au legătură cu ei înşîşi, nu cu dvs. Astfel, nu vă veţi mai învinovăţi pentru aceste comportamente şi nici nu veţi mai fi ofensaţi. Copiii dvs. sunt personalităţi distincte care învaţă din propriile greşeli, eşecuri sau succese.

Gândeşte-te la situaţia/ situaţiile de risc identificate în şedinţa anterioară şi la activităţile planificate pentru depăşirea ei/ lor; descrie-le pe scurt: .....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Ce a funcţionat? Fii specific şi menţionează cel puţin două aspecte pozitive.

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Crezi că acum ai proceda diferit dacă ar trebui să planifici activităţi pentru aceeaşi situaţie de risc? Dacă da, cum?

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

221


DRAFT

III. Obiective de viitor

Exerciţiu Identificarea obiectivelor pentru viitor

Planul meu pentru această săptămână

Săptămâna aceasta mă voi concentra pe

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Voi încerca să îmi schimb atitudinea, gândindu-mă că

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

Îmi voi schimba comportamentul făcând

.............................................................................................................

.............................................................................................................

.............................................................................................................

222


DRAFT

Ce aţi dori să îmbunătăţiţi în comportamentul copilului dvs. în viitor? (formulaţi obiectivele cât mai specific)

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

Ce aţi putea să faceţi pentru a atinge aceste noi obiective? Gândiţi-vă la metodele utilizate pentru atingerea obiectivelor anterioare.

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

.....................................................................................................................

223


DRAFTBibliografie selectivă

Berger, K. S., Thompson, R. A., The Developing Person: Through Childhood and Adolescent, New York, Worth Publishers, 1995;

Feek, W., On-line: The Drugs Learning Package, Londra, 1990;

Fuller, A., Raising Real People: A Guide for Parents of Teenagers, Melbourne, Australia, The Australian Council for Educâtional Research, 2000;

Paterson, G., Forgatch, M., Parents and Adolescents Living Together, Part 1: The Basics, Eugene Castalia, 1987;

Paterson, G., Forgatch, M., Parents and Adolescents Living Together, Part 2: The Basics, Eugene Castalia, 1989;

Abcd parenting young adolescents, Parenting Research Center, Victorian Government Department of Human Services;

Webster-Straton, C., Herbert, M., Troubled Families. Problem children: Working with Parents - A Collaborative Process, Chichester John Wiley & Sons, 1994;

Jane Nelsen, Lynn Lott, Positive Discipline for Teenagers. Empowering your Teen and Yourself through kind and Firm Parenting, Three Rivers Press, New York, 2000; Carol Markie Dadds, Matthew R. Sanders, Karen M. T. Turner, Every Parent’s Self-Help Workbook, Families International Publishing Pty Ltd, 2001;

Barkly, R. A., Edwards, G. H., robin, A., Defiant Teens: A Clinician’s Manual for Assessment and Family Intervention. New York, The Guilford Press, 1999;

Pearson, K. L., Love, A. W., Adolescents’ value systems, preffered resolution strategies and conflict with parents. Australian Journal of Psychology, 51(2), pag. 63-70, 1999;

Robin, A. L., Foster, S. L., Negotiating parent adolescent conflict: A behavioral - family systems aproach. New York, The Guilford Press, 1989;

Sanders, M. R., Markie-Dadds, C., Turner, K. M. T., Practitioner’s Manual for Enhanced Triple P. Brisbane, Australia: Families International Publishing, 1998;

Weinhaus, E., Friedman, K., Stagoll, B., Stop struggling with your teenager. Melbourne, Australia: McPhee Gribble, 1991;

Wertheim, E., Love, A., Littlefield, L., Peck, C., I win, You win. Australia: Penguin, 1992;

Aucoin, J., Katherine, Frick, J. Paul, Doug Bodin, S., (2006) Corporal Punishment and Child Adjustment, Journal of Applied Development Psychology, 27, p.527-541

Banez, G. A., & Compas, B., E., (1990), Children’s and parents’ daily stressful events and psychological symptoms, Journal of Abnormal Child Psychology, 18, 591-605

Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to behavior problems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33

Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families with toddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66, 629-642.

Cynthia S. Kamila B. Mistry, MPH; Minkovitz,(2007) Children’s Television Exposure and Behavioral and Social Outcomes at 5.5 years: Does Timing of Exposure Matter?” Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, Issue of Pediatrics.

Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S.,(1995)Association among daily hassles, coping, and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of Clinical Child Psychology, 24, 311-319.

Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Daily hassles, child temperament, and social adjustment in preschool, Early Childhood Research Quarterly 18, 376-395.

224




DRAFTCritchley, R. Christine, Sanson, V. Ann, (2006), Is parent disciplinary behavior enduring or situational? A multilevel

modeling investigation of individual and contextual influences on power assertive and inductive reasoning behaviors, Journal of Applied Development Psychology,27, 370-388

Dadds, M. R., Mullins, M. J., McAllister, R. A., Atkinson, E. R. (2002). Attributions, affect, and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 21–45

Dietz, T.L., 2000, Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of corporal punishment, Child Abuse and Neglect, Vol. 24, Nr. 12, pag. 1529-1542

Fox, N.A., Henderson, H.A. şi colab., 2001, Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21

Fox, N.A., Henderson, H.A, 1999, Does Infancy matter? Predicting Social behavior From Infant Temperament, Infant Behavior and Development, Vol. 22, Nr. 4, pag. 445-455

Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, Child Development, 58, 505-529Jenkin, J., M., & Smith, M.A., (1991). Marital disharmony and children’s behavior problems: Aspects of poor

marriage that affect children adversely. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 32, 793-810Lorber, M.F., O Leary, S.G., 2005, Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers Experienced Emotions,

Appraisals, and Physiological Responses, Journal of Consulting and Clinical Psychology, Vol. 73, Nr. 5, pag. 972-981

Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant disorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390

Maccoby, E.E., 2000, Parenting and its effect on children: on reading and misreading behavior, Annual Review of Psychology, pag. XIV

Milner, J.S., 2003, Social information processing in high-risk and physically abusive parents, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 7–20

Rodriguez, C.M., Richardson , M.J., 2007, Stress and Anger as Contextual Factors and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk, Child Maltreatment, Vol. 12, No. 4, 325-337

Strauss,C., C., Forehand, R., Smith, K.,& Framme, C.,L.,(1986), The association between social withdrawal and internalizing problems with children, Journal of Abnormal Child Psychology,14, 252-535.

Schwartz, C E. şi colab., 2003, Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult Amygalar Response to Novelty, Science, Vol. 300, pag. 1952-1953

225

Ghid de Disciplinare pentru Parinti

Education

Transcript of Ghid de Disciplinare pentru Parinti