Ghid Bune Practici Managementul Neregulilor Incl Fraudei

8/18/2019 Ghid Bune Practici Managementul Neregulilor Incl Fraudei

1/87

Ghid de bune practici privind managementul neregulilor,inclusiv a fraudei

IULIE 2015


2/87

Ghid de bune practici privind managementul neregulilor, inclusiv a fraudei

Suport pentru MEF: Îmbunătățirea cadrului legislativ privind neregulile si controlul Pagina 2 din 87

Declaratie de declinare a responsabilitatii:

Informatiile oferite de prezentul ghid practic nu aduc atingere legislatiei nationale si ar

trebui considerate orientari si bune practici.

Scopul sau este acela de a facilita punerea in aplicare a programelor operaționale side a incuraja bunele practici. Ghidul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic

pentru autoritatile nationale, cuprinzand mai degraba orientări generale sirecomandari si reflectand cele mai bune practici in materie.


3/87



CUPRINS

1 INTRODUCERE .......................................................................................................................................... 5

2 CADRUL DE REGLEMENTARE SI ARANJAMENTELE INSTITUTIONALE ......................................................... 6

3 BUNE PRACTICI PRIVIND MANAGEMENTULUI NEREGULILOR, INCLUSIV A FRAUDEI .............................. 24 3.1 BUNE PRACTICI PRIVIND MASURILE ANTIFRAUDA ............................................................................................. 24

3.1.1 Analiza riscului de frauda ................................................................................................................ 24

3.1.2 Politica antifrauda ........................................................................................................................... 26

3.1.3 Prevenirea fraudei ........................................................................................................................... 28

3.1.4 Detectarea si raportarea ................................................................................................................. 35

3.1.5 Investigare, corectare si urmarire penala ....................................................................................... 48

3.2 MASURI ANTICORUPTIE .............................................................................................................................. 50

3.3 ASPECTE PRIVIND FRAUDA SI CORUPTIA IN ACHIZITIILE PUBLICE ................................................................ ........... 58

3.3.1 Evaluarea riscului de frauda in achizitiile publice si masuri de management ................................. 58

3.3.2 Conflictul de interese in achizitiile publice ....................................................................................... 68

3.3.3 Indicatori de frauda in cazul achizitiilor publice .............................................................................. 76

3.3.4 Practici legate de combaterea fraudei si coruptiei in achizitiile publice.......................................... 82

4 CONCLUZII ............................................................................................................................................. 87


4/87



ACRONIME

AA Autoritate de Audit

AC Autoritate de Certificare

AFCOS Serviciu de coordonare antifrauda

AM Autoritate de Management

ANAP Agentia Nationala pentru Achizitii Publice

ANFP Agentia Nationala a Functionarilor Publici

ANI Agentia Nationala de Integritate

COCOLAF Comitetul pentru Prevenirea Fraudei

DG EMPL Directia Generala Ocuparea Fortei de Munca, Afaceri Sociale si Incluziune

DG MARE Directia Generala Afaceri Maritime si Pescuit

DG REGIO Directia Generala Politica Regionala

DLAF Departamentul de Lupta Antifrauda

DNA Directia Nationala Anticoruptie

EGESIF Grupul de Experti pentru Fondurile Structurale si de Investitii Europene

ESI Fondurile Structurale si de Investitii Europene

IMS Sistemul de management al neregulilor

MDRAP Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice

MFE Ministerul Fondurilor Europene

OLAF Oficiul European de Lupta Antifrauda

SFC Sistemul de schimb electronic de date

SNA Strategia Nationala Anticoruptie

RDC Regulamentul nr. 1303/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din

17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispozitii comune privind Fondul

european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de

coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală si Fondul

european pentru pescuit si afaceri maritime, precum si de stabilire a unor

dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul

social european, Fondul de coeziune si Fondul european pentru pescuit si

afaceri maritime si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al

Consiliului

UCVAP Unitatea pentru Coordonarea si Verificarea Achiziţiilor Publice


5/87



1 Introducere

Scopul prezentului Ghid consta in identificarea si prezentarea bunelor practici recomandate

pentru prevenirea, detectarea, corectarea si raportarea neregulilor, inclusiv a fraudei, legate

de utilizarea fondurilor Uniunii Europene, cu precadere in ceea ce priveste perioada de

programare 2007-2013. Prezentul ghid se adreseaza autoritatilor cu atributii in protejarea

intereselor financiare ale Uniunii Europene, in special autoritatilor de management, in

contextul procesului de desemnare conform prevederilor Regulamentul nr. 1303/2013 al

Parlamentului European si al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispozitii

comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondulde coeziune, Fondul european agricol pentru d ezvoltare rurală si Fondul european pentru

pescuit si afaceri maritime, precum si de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul

european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune si Fondul

european pentru pescuit si afaceri maritime si de abrogare a Regulamentului (CE)nr. 1083/2006 al Consiliului. Totodata, ghidul include informatii de interes pentru beneficiari,

in vederea utilizarii eficiente si corecte a fondurilor europene.

Metodologia de elaborare a Ghidului a inclus analiza documentara a bunelor practici privind

atat aspecte de reglementare, cat si aspecte de aplicare a normelor si liniilor directoare in

materie. Sfera de analiza a cuprins, in primul rand, masurile incluse in documentele Comisiei

Europene, in special ale Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF), stabilite pe baza

deficientelor sistemelor de management si control din statele membre din perioadele de

programare anterioare, precum si bunele practici relevante in domeniu. In al doilea rand, au

fost studiate reglementarile, politicile si alte documente nationale legate de masurile

intreprinse pana in prezent de autoritatile cu competente in protejarea intereselor financiare

ale Uniunii Europene, precum si de actiunile propuse pentru perioada de programare 2014-

2020.

Ghidul prezinta intr-o prima sectiune actiunile intreprinse de Comisia Europena in legatura cu

cele trei subiecte prioritare legate de prevenirea fraudei incluse in Strategia Antifrauda a

Comisiei din 2011, imbunatatirile aduse cadrului institutional european de lupta antifrauda,

definitiile termenilor relevanti in reglementarile europene si nationale, precum si cadrul legal

si institutional la nivel national.

Sectiunea urmatoare este dedicata bunelor practici privind masurile antifrauda, structurate in

conformitate cu elementele cheie ale ciclului antifrauda, respectiv prevenirea, detectarea si

raportarea si corectarea si urmarirea penala. Avand in vedere amploarea fenomenului de coruptie, astfel cum rezulta din Anexa 23 la

Raportul Comisiei catre Consiliu si Parlamentul European – Raportul anticoruptie al UE din

anul 2014, o sectiune separata a fost dedicata bunelor practici privind masurile anticoruptie

in statele membre.

Domeniul achizitiilor publice prezinta o importanta deosebita pentru economiile nationale ale

statelor membre si in acelasi timp este sectorul cel mai vulnerabil la comportamente de

natura frauduloasa si coruptie. Ca urmare, ghidul include aspecte legate de evaluarea

riscului de frauda in achizitiile publice si masuri de management, conflictul de interese in

achizitiile publice, indicatorii de frauda (semnalele de alerta) in cazul achizitiilor publice si

practici legate de combaterea fraudei si coruptiei in materie.


6/87



2 Cadrul de reglementare si aranjamentele institutionale

Tratatul privind functionarea Uniunii Europene include prevederi legate de obligatiile Comisiei

si ale statelor membre cu privire la utilizarea bugetului Uniunii, după cum urmeaza:

In contextul gestiunii partajate, potrivit prevederilor Articolului 59(2)(b) din Regulamentul nr.

966/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele

financiare aplicabile bugetului general al Uniunii si de abrogare a Regulamentului nr.

1605/2002 al Consiliului (Regulamentul financiar), statele membre au obligatia de a adopta

toate masurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare si administrative, pentru

protectia intereselor financiare ale Uniunii in vederea prevenirii, detectarii si solutionarii

neregulilor si fraudei. Totodata, in conformitate cu dispozitiile Articolului 32(2)(d), unul dintreobiectivele controlului intern al execuției bugetare este reprezentat de prevenirea,depistarea, corectarea si monitorizarea fraudelor si a neregulilor.

In anul 2011, Comisia Europeana a adoptat o noua Strategie Antifrauda1 avand ca obiectiv

general imbunatatirea prevenirii, detectarii si conditiilor de investigare a fraudei si asigurarea

de masuri de despagubire adecvate si atingerea unui nivel suficient de descurajare prin

sanctiuni proportionale si disuasive, cu respectarea garantiilor procedurale, in special prin

introducerea de strategii antifrauda la nivelul Serviciilor Comisiei.

1 Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul European Economic si Social, Comitetul

Regiunilor si Curtea de Audit privind Strategia AntiFrauda a Comisiei (COM(2011) 376 final)

Articolul 310 - prevede ca Uniunea si statele membre combatfrauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingereintereselor financiare ale Uniunii.

Articolul 317 - mentioneaza ca statele membre coopereazacu Comisia astfel incat creditele sa fie folosite inconformitate cu principiile bunei gestiuni financiare.

Articolul 325 - dispune ca Uniunea si statele membre combatfrauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingereintereselor financiare ale Uniunii, prin masuri caredescurajeaza fraudele si ofera o protectie efectiva. Statelemembre adopta aceleasi masuri pe care le adopta pentru acombate frauda care aduce atingere propriilor lor interesefinanciare.


7/87



O buna practica retinuta in cadrul Strategiei Antifrauda este adoptarea unei Strategii Comune

de Prevenire a Fraudei in domeniul actiunilor structurale in vederea imbunatatirii capacitatii

Comisiei de a combate frauda, constientizarii statelor membre si Serviciilor Comisiei cu

privire la importanta prevenirii fraudei si a intaririi cooperarii cu Oficiul European de Lupta

Antifrauda (OLAF).

Strategia Antifrauda a Comisiei mentioneaza trei subiecte prioritare legate de prevenirea

fraudei:

In ceea ce priveste primul subiect prioritar , pentru noua perioada de programare 2014-

2020, Regulamentul nr. 1303/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 17

decembrie 2013 de stabilire a unor dispozitii comune privind Fondul european de dezvoltare

regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru

dezvoltare rurală si Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime, precum si de

stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul

social european, Fondul de coeziune si Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime si

de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului prevede in Articolul

125(4)(c), ca functie a Autoritatii de Management legata de gestiunea financiara si controlul

programului, functia de instituire de masuri eficace si proportionale de combatere a fraudelor,

luand in considerare riscurile identificate.

Grupul de Experti pentru Fondurile Structurale si de Investitii Europene (EGESIF), constituit

la nivelul Comisiei Europene, furnizeaza asistenta Comisiei cu privire la aspecte legate de

implementarea programelor adoptate in conformitate cu Regulamentul nr. 1303/2013(precum si alte Regulamente relevante). Printre documentele elaborate de EGESIF se

regaseste Ghidul pentru statele membre si autoritatile programelor – Evaluarea riscului de

frauda si masuri eficace si proportionale antifrauda (EGESIF_14-0021-00 16/06/2014)2.

Scopul acestuia este sprijinirea autoritatilor de management in implementarea Art. 125(4)(c)

din Regulamentul nr. 1303/2013. Autoritatile de management trebuie sa adopte o abordare

proactiva, structurata si orientata spre obiective in managementul riscului de frauda, iar

masurile proactive si proportionale antifrauda trebuie realizate prin mijloace eficace din punct

de vedere al costurilor. Intrucat sistemele de control eficace nu pot elimina complet riscul de

incidenta sau de nedetectare a cazurilor de frauda (desi il pot reduce semnificativ), sunt

2https://ec.europa.eu/sfc/sites/sfc2014/files/sfc-files/guidance_fraud_risk_assessment.pdf

(1)

Prevederi anti-fraudacorespunzatoare in

propunerile Comisiei dereglementare a programelorde cheltuieli incluse in noulcadru financiar multianual

(2)

Dezvoltarea de strategii anti-frauda la nivelul ServiciilorComisiei cu asistenta din

partea OLAF si al serviciilorcentrale si punerea acestor

strategii in aplicare

(3)

Revizuirea directivelor privindachizitiile publice pentru a

raspunde nevoii desimplificare, dar cu limitarea

riscurilor de frauda in materiede achizitii publice din statele

membre


8/87



necesare proceduri pentru detectarea fraudelor si pentru luarea de masuri corespunzatoare

in situatia detectarii unei suspiciuni de frauda.

Instrumentul de autoevaluare a riscului de frauda anexa la Ghid prezinta (in pagini separate

in documentul creat in programul Microsoft Excel) riscurile aferente a patru procese cheie in

implementarea unui program, care ar putea fi vulnerabile la manipulare din partea

persoanelor sau organizatiilor care actioneaza in mod fraudulos:

1. Selectarea beneficiarilor, fiind detaliate riscurile de:

1.1. Conflict de interese in cadrul comitetului de evaluare (SR1);

1.2. Declaratii false furnizate de aplicanti (SR2);

1.3. Dubla finantare (SR3);

2. Implementarea programului si verificarea activitatilor, cu riscurile de:

2.1. Conflict de interese nedeclarat sau darea de mita si de comisioane ilegale (IR1);

2.2. Evitarea unei proceduri competitive necesare (IR2);

2.3. Manipularea procesului de procedura competitiva (IR3);

2.4. Intelegeri secrete in etapa de ofertare (IR4);

2.5. Manipularea preturilor (IR5);2.6. Manipularea cererilor de rambursare (IR6);

2.7. Nelivrarea sau substituirea produselor (IR7);

2.8. Modificarea contractului existent (IR8);

2.9. Declaratii exagerate privind calitatea sau activitatile personalului (IR9);

2.10. Costuri false cu forta de munca (IR10);

2.11. Costurile cu forta de munca sunt repartizate in mod incorect unor proiecte

specifice (IR11);

3. Certificare si plati, cu riscurile de:

3.1. Proces de verificare a gestionarii incomplet/necorespunzator (CR1);

3.2. Proces de certificare a cheltuielilor incomplet/necorespunzator (CR2);

3.3. Conflicte de interese in cadrul Autoritatii de Management (CR3);

3.4. Conflicte de interese in cadrul Autoritatii de Certificare (CR4);

4. Achizitii publice directe de catre Autoritatile de Management, cu riscurile de:

4.1. Evitarea unei proceduri competitive necesare (PR1);

4.2. Manipularea procesului de procedura competitiva (PR2);

4.3. Conflicte de interese nedeclarate sau darea de mita si de comisioane ilegale (PR3).

Prin intermediul instrumentului poate fi evaluata probabilitatea de incidenta si impactul

fiecarui risc, rezultand un punctaj total a riscului brut. Pentru fiecare risc sunt descrise

masurile de management a riscului curente aplicate de Autoritatea de Management si indicat

nivelul de incredere al AM in eficacitatea acestor masuri, calculandu-se efectele combinate

ale masurilor asupra impactului si probabilitatii de producere a riscului. In final se calculeazaimpactul si probabilitatea nete si un punctaj total al riscului actual (net, rezidual). Acestea

sunt preluate in calcului punctajului total al riscului vizat (tinta, considerat tolerabil de catre

AM), urmare a aplicarii masurilor eficace si proportionale planificate.

In Anexa 2 la Ghid sunt prevazute masuri de remediere recomandate pentru reducerea in

continuare a oricaror riscuri ramase, care nu au fost in mod eficace tratate de masurile

curente. Totodata, se recomanda autoritatilor de management sa actioneze in situatiile

specifice care pot sa apara la nivelul implementarii proiectelor prin dezvoltarea de indicatori

de frauda specifici si prin asigurarea cooperarii si coordonarii eficace dintre autoritatea de

management, autoritatea de audit si organismele de investigare.

Cerintele minime recomandate cu privire la masurile antifrauda eficace si proportionale sunt

urmatoarele:


9/87



1. Existenta unei politici antifrauda (un model fiind inclus in Anexa 3 la Ghid), cu

urmatoarele topici:

Strategii pentru dezvoltarea unei culturi antifrauda;

Alocarea responsabilitatilor pentru actiunile legate de frauda;

Mecanisme de raportare pentru suspiciunile de frauda;

Cooperarea dintre diferite entitati interesate.2. Utilizarea de tehnici de prevenire care sa reduca oportunitatile de comitere a fraudei prin

implementarea unui sistem de control intern robust, combinat cu o evaluare a riscului de

frauda proactiva, structurata si orientata spre obiective. De asemenea, instruirea si

activitatile de informare, precum si dezvoltarea unei culturi etice pot fi utilizate pentru

combaterea justificarii comportamenului fraudulos. Activitatile de prevenire se refera la:

Cultura etica, creata prin combinarea de politici si structuri specifice antifrauda – declaratie de misiune, declaratii ale managementului (comunicari orale sau scrise

provenind de la conducerea AM potrivit carora se asteapta un comportament etic

conform celor mai inalte standarde de la personal si beneficiari, pentru acestia din

urma incluse in contractul de finantare), cod de conduita cu privire la conflictele de

interese (cerinte si proceduri de declarare), la politica privind cadourile

(responsabilitatile personalului pentru conformare), la informatiile confidentiale

(responsabilitatile personalului) si cerintele privind raportarea suspiciunilor de frauda;

Alocarea responsabilitatilor pentru stabilirea sistemului de gestiune si control

conform cerintelor UE si pentru verificarea ca sistemul functioneaza in mod eficace

in prevenirea, detectarea si corectarea fraudei. Toate entitatile implicate trebuie sa

inteleaga responsabilitatile pe care le au si trebuie comunicat, atat intern cat si

extern, catre beneficiari, ca autoritatea are o abordare coordonata de combatere a

fraudei;

Instruirea si actiunile de informare pot fi incluse in strategia de management al

riscurilor a autoritatii. Instruirea poate sa cuprinda aspecte teoretice si practice, atatcu privire la cultura antifrauda, cat si la identificarea si modalitatile de raspuns la

cazurile de suspiciune de frauda, precum si aspectele legate de politica antifrauda,

rolurile si responsabilitatile specifice si mecanismul de raportare. Instruirea se poate

realiza si prin intermediul paginilor de intranet si in cadrul sedintelor de lucru;

Verificarile de management trebuie sa fie minutioase (probabilitatea detectarii

potentialei fraude crescand in acest caz), iar verificarile la fata locului trebuie sa fie

bazate pe nivelul de risc aferent si cu un grad de acoperire suficient. Personalul

responsabil de verificarile administrative si la fata locului trebuie sa cunoasca liniile

directoare ale Comisiei si cele nationale cu privire la indicatorii de frauda;

Analiza datelor si utilizarea ARACHNE. Comisia va sprijini statele membre prin

punerea la dispozitie a unui instrument specific de stabilire a riscului, ARACHNE,

care va ajuta la identificarea, prevenirea si detectarea operatiunilor, proiectelor,

beneficiarilor si contractelor/contractantilor cu grad de risc si va servi si ca un

instrument de prevenire. Instrumentul poate creste eficienta in selectarea

beneficiarilor, realizarea verificarilor de management si audit si sa imbunatateasca

identificarea, prevenirea si detectarea fraudei. Utilizarea corecta a ARACHNE va fi

considerata de catre Comisie ca o buna practica in identificarea indicatorilor de

frauda si selectarea masurilor de combatere a fraudei.

3. Detectarea si raportarea – sistemele trebuie sa detecteze comportamentul fraudulos intimp util. Pot fi utilizate proceduri analitice de identificare a anomaliilor (ARACHNE),

mecanisme de raportare robuste si evaluari de risc pe parcurs. Activitatile vizate sunturmatoarele:


10/87



Dezvoltarea unei atitudini corespunzatoare – trebuie incurajat un nivel adecvat descepticism, combinat cu informarea la zi cu privire la potentialele semnale de

avertizare privind frauda;

Indicatorii de frauda (semnale de avertizare) – Este necesara diseminarea sicunoasterea aprofundata (in special de catre personalul care realizeaza verificarile

administrative si cele la fata locului sau alte vizite de monitorizare) a documentelorComisiei legate de indicatorii de frauda, respectiv:

o Nota informativa privind indicatorii de frauda pentru FEDR, FSE si FC (COCOF

09/0003/00);

o Culegerea de cazuri anonime OLAF – Actiuni structurale;

o Ghidul privind identificarea conflictelor de interese in procedurile de achizitii

publice referitoare la actiuni structurale;

o Ghidul privind detectarea falsului in documente in domeniul actiunilor

structurale;

Mecanisme de raportare clare – reprezinta un element cheie al prevenirii si detectariifraudei. Acestea trebuie sa faciliteze atat raportarea suspiciunilor de frauda, cat si a

punctelor slabe ale controlului. Sunt necesare mecanisme care sa asigure o

coordonare suficienta in aspecte legate de masurile antifrauda cu autoritatea de

audit si autoritatile de investigare competente, inclusiv autoritatile anticoruptie.

Raportarea catre Comisie a rezultatelor masurilor eficace antifrauda precum si orice

suspiciuni de cazuri de frauda vor face parte din rezumatul anual si declaratia de

gestiune a AM. Comunicarea si instruirea personalului cu privire la mecanismele de

raportare trebuie sa asigure ca personalul:

o Intelege unde trebuie sa raporteze suspiciunile de comportament sau control

fraudulos;

o Este incredintat ca managementul actioneaza in urma raportarii acestor

suspiciuni;o Este incredintat ca poate sa raporteze cu incredere si ca organizatia nu

tolereaza luarea de masuri impotriva personalului care raporteaza suspiciunile.

4. Investigarea, corectarea si urmarirea penala – AM trebuie sa transmita cazul desuspiciune de frauda autoritatii competente (DLAF) si sa realizeze o revizuire minutioasa

si critica a oricaror sisteme de control intern care au expus organizatia la frauda

potentiala sau stabilita. Trebuie avute in vedere urmatoarele:

Recuperari si urmarirea penala – Sunt necesare procese pentru monitorizareaoricaror recuperari de fonduri UE cheltuite in mod fraudulos. Procesele trebuie sa fie

clare in cazul actiunilor civile sau penale in instanta. Implementarea sanctiunilor si

vizibilitatea acordata acestora pot reprezenta un factor de retinere pentru cei ce

actioneaza in mod fraudulos; Monitorizare – Dupa ce investigatia de frauda a fost incheiata de catre autoritatile

competente, sau transferata catre autoritati relevante, trebuie realizata o revizuire a

oricaror procese, proceduri sau masuri legate de frauda potentiala sau actuala.

Revizuirea trebuie sa fie obiectiva si critica si trebuie sa conduca la concluzii clare

privind punctele slabe percepute si lectiile invatate, cu actiuni clare, responsabilitati

individuale si termene limita. Informatiile trebuie utilizate pentru urmatoarea

actualizare a autoevaluarii de risc. Trebuie asigurata cooperarea deplina cu

autoritatile de investigare, urmarire penala si instante, in special prin pastrarea

dosarelor de frauda in locuri sigure si asigurarea unui transfer corespunzator in caz

de fluctuatie a personalului.


11/87



In stabilirea masurilor antifrauda eficace si proportionale trebuie urmarita aplicarea

principiului proportionalitatii, respectiv ca beneficiul total al oricaror masuri antifrauda

suplimentare sa depaseasca costurile totale, luand in considerare si costul ridicat din punct

de vedere al reputatiei legat de frauda si coruptie.

Se preconizeaza ca implementarea eficace a masurilor mentionate sa aiba un impact nu

doar asupra fraudelor, ci si asupra neregulilor in general.

Directia Generala Politica Regionala (DG REGIO), Directia Generala Ocuparea Fortei de

Munca, Afaceri Sociale si Incluziune (DG EMPL), Directia Generala Afaceri Maritime si

Pescuit (DG MARE) si OLAF au elaborat, in legatura cu cel de-al doilea subiect prioritar ,

o Strategie Comuna Antifrauda pentru ERDF, ESF, CF si EFF 2012-20133, care

incorporeaza aspectele privind actiunile structurale stabilite in Strategia Antifrauda a

Comisiei. Prioritatile strategice enuntate in aceasta strategie privesc cele patru elemente ale

ciclului antifrauda: prevenirea, detectarea, investigarea si masurile corective. Pentru

perioada 2012-2013 prioritatile au fost urmatoarele:

3 Ref. Ares(2012)1235372 – 19/10/2012

•Instruirea ofiterilor Directiei Generale si a auditorilor in prevenireafraudei si masurile corective;

•Cresterea gradului de constientizare privind prevenirea fraudei,detectarea si masurile corective al autoritatilor de management,implementare si control al actiunilor structurale in statele membresi furnizarea de sesiuni de instruire, cu luarea in considerare aresurselor disponibile;

•Intensificarea dialogului cu statele membre pentru a crestenivelul de constientizare si gradul de implicare a autoritatilornationale in lupta contra fraudei;

•Intarirea capacitatii statelor membre de a realiza o evaluare ariscului de frauda si de a intari masurile anti-frauda prin

furnizarea unei metodologii in acest sens.

Prevenireafraudei

•Furnizarea de linii directoare si suport in mod proactiv pentrustatele membre in ceea ce priveste activitatea de detectare,inclusiv utilizarea de instrumente specifice, precum ARACHNEsi asigurarea ca sunt adoptate masurile si procedurile adecvatepentru raportarea cazurilor de suspiciune de frauda

•Instruirea statelor membre cu privire la incatorii de frauda sicoruptie (semnale de avertizare), in special in domeniul

achizitiilor publice.

Detectareafraudei


12/87



Noile directive privind achizitiile publice (al treilea subiect prioritar) includ prevederi legate

de limitarea riscului de frauda in materie. Astfel, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului

European si a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizitiile publice si de abrogare a

Directivei 2004/18/CE stabileste in Articolul 83 obligatia statelor membre de a se asigura caaplicarea normelor in materie de achizitii publice este monitorizata si de a transmite Comisiei

un raport de monitorizare, pana la data de 18 aprilie 2017 si, ulterior, la fiecare trei ani.

Raportul trebuie sa contina informatii privind cele mai frecvente surse de aplicare gresita sau

de incertitudine juridica, inclusiv posibile probleme structurale sau recurente in aplicarea

normelor, privind nivelul participarii IMM-urilor la achizitiile publice si privind prevenirea,

detectarea si raportarea adecvata a cazurilor de frauda, coruptie, conflict de interese si alte

nereguli grave in achizitiile publice. Prevederi similare sunt incluse in Directiva 2014/25/UE a

Parlamentului European si a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizitiile efectuate de

entitatile care isi desfasoara activitatea in sectoarele apei, energiei, transporturilor ss

serviciilor postale si de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ si in Directiva 2014/23/UE a

Parlamentului European si a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor

de concesiune. Totodata, directivele consolidează obiectivul de combatere a coruptiei, deexemplu prin definirea conflictelor de interese si prin extinderea motivelor de excludere la

coluziunea dintre ofertanti si influentarea ilegală a autoritatii contractante.

Astfel cum rezultă din Documentul de Lucru al Serviciilor Comisiei – ImplementareaStrategiei Antifrauda a Comisiei 4, care insoteste Raportul Comisiei catre Parlamentul

European si Consiliu – Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea

fraudei – Raportul anual pe 20145 , anul trecut au fost intreprinse actiuni de consolidare si

imbunatatire a ciclului antifrauda. Acestea au inclus, printre altele, urmatoarele:

4 SWD(2015) 153 final

5 COM(2015) 386 final

•Prioritatile Policitii de Investigare a OLAF sunt stabilite anual inplanul de management al acestuia si acopera toate cheltuielile si

veniturile UE, nu doar cele legate de gestiunea partajata. Cutoate acestea, in vederea cresterii eficientei luptei contra fraudei,OLAF si Directiile Generale au incheiat Acorduri de Cooperare,incluse in Anexa II la Strategia Comuna Anti-frauda.

Investigareafraudei

• Aplicarea de corectii financiare adecvate si de intreruperi sisuspendari in mod corespunzator, in special pe bazaRapoartelor Finale ale OLAF;

•Solicitarea sistematica adresata statelor membre de a recuperadebitele de la beneficiarii finali prin includerea unei fraze in acestsens in scrisorile de recuperare privind corectiile financiare.

Masuricorective


13/87



Elaborarea in cadrul Comitetului pentru Prevenirea Fraudei COCOLAF a doua ghiduri6:

Orientari destinate elaborarii strategiilor nationale de lupta antifrauda in domeniul

fondurilor structurale si de investitii europene (fondurile ESI) si Manualul – Rolul

auditorilor din statele membre in prevenirea si detectarea fraudelor in domeniul fondurilor

structurale si de investitii ale UE ;

Adoptarea Deciziei Comisiei din 13 noiembrie 2014 privind sistemul de avertizare rapida

utilizat de ordonatorii de credite ai Comisiei si de agentiile executive7 si a Propunerii de

Regulament al Parlamentului European si al Consiliului de modificare a Regulamentului

(UE, EURATOM) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al

Uniunii 8 . In aceasta din urma sunt continute prevederi legate de modificarea Articolului

106 – Criterii de excludere, Articolului 107 – Respingerea de la o anumita procedura si Articolului 108 – Sistemul de detectare timpurie si de excludere, din RegulamentulFinanciar. Propunerea a fost realizata in vederea punerii in aplicare deplina a noilor

directive privind achizițiile publice si atribuirea contractelor de concesiune.

In vederea cresterii eficacitatii operationale a OLAF, in concordanta cu strategiile Comisiei, a

fost adoptat Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 883/2013 al Parlamentului European si alConsiliului din 11 septembrie 2013 privind investigatiile efectuate de Oficiul European de

Lupta Antifrauda (OLAF) si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al

Parlamentului European si al Consiliului si a Regulamentului (EURATOM) nr. 1074/1999 al

Consiliului . Potrivit prevederilor Regulamentului nr. 883/2013, in scopul intensificarii

combaterii fraudei, coruptiei si a oricaror alte activitati ilegale care afecteaza interesele

financiare ale Uniunii, OLAF exercita competentele de investigare conferite Comisiei prin

actele Uniunii si acordurile de cooperare si asistenta reciproca incheiate cu tarile terte si

organizatiile internationale si furnizeaza statelor membre asistenta din partea Comisiei

pentru realizarea unei cooperari periodice intre autoritatile lor competente. Conform

competentelor stabilite, OLAF promoveaza si coordoneaza, impreuna cu statele membre si

intre acestea, schimbul de experienta operationala si de cele mai bune practici procedurale

in domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii.

Schimbul de experienta si bune practici intre autoritatile cu competente in protejarea

intereselor financiare ale Uniunii din tarile participante reprezinta una dintre activitatile

eligibile in cadrul programului multianual de actiune destinat promovarii activitatilor de

combatere a fraudei, coruptiei si a oricaror alte activitati ilegale care aduc atingere acestor

interese, „Hercule III”, aprobat prin Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al ParlamentuluiEuropean si al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program in vederea

promovarii unor activitati in domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene

(programul „Hercule III”) si de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/C E .

In contextul imbunatatirii gestiunii financiare a UE, Curtea de Conturi Europeana coopereaza

cu OLAF in baza Deciziei nr. 35-2014 a Curtii de Conturi Europene de stabilire a procedurilor

interne pentru cooperare dintre Oficiul European de Lupta Antifrauda si Curtea de Conturi

Europeana (Curtea) privind aspecte legate de audit si informatii primite de la terti (sesizari)

inaintate de catre Curte. Domeniul de aplicare a Deciziei include urmatoarele:

6 http://ec.europa.eu/sfc/en/2014/anti-fraud7 Decizia Comisiei 2014/792/UE

8 COM(2014) 358 final


14/87



Definitiile relevante pentru subiectul analizat, in reglementarile comunitare si in legislatia

nationala, sunt prezentate in tabelul urmator:

Termen Neregula

Definitie in

reglementari

comunitare

Regulamentul (CE) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind

protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene:

Articolul 1(2) – neregula (abatere) – orice incalcare a unei dispozitii dedrept comunitar, ca urmare a unei actiuni sau omisiuni a unui agent

economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al

Comunitatilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea

sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct in

numele Comunitatilor, fie prin cheltuieli nejustificate;

Reprezinta un concept larg si acopera atat neregulile intentionate, cat sicele neintentionate comise de operatorii economici.

Definitie in

legislatia

nationala

O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea

neregulilor aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a

fondurilor publice nationale aferente acestora, cu completarile si modificarile

ulterioare, Articolul 2(1), lit. a), a^1):

Neregula - orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate in

raport cu dispozitiile nationale si/sau europene, precum si cu prevederile

contractelor ori a altor angajamente legal incheiate in baza acestor

dispozitii, ce rezulta dintr-o actiune sau inactiune a beneficiarului ori a

autoritatii cu competente in gestionarea fondurilor europene, care a

prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele

Orice caz de suspiciune de frauda, coruptie sau alta activitate ilegala ce reiese dinactivitatea de audit a Curtii si care afecteaza interesele financiare ale Uniunii

•Persoana responsabila cu legatura cu OLAF transmite fara intarziere o scrisoare

standard catre Directorul General al OLAF, continand, printre altele si solicitarea de ainforma Curtea de modificari legate de stadiul investigatiei in cazul respective. Deasemenea, solicita o informare anuala privind stadiul cazurilor deschise transmisecatre OLAF, precum si la rezultatele cazurilor inchise in anul in cauza.

Orice informatie primita de la terti (sesizare) care afecteaza interesele financiare aleUniunii cu privire la suspiciuni de frauda, coruptie sau orice alta activitate ilegala

•Persoana responsabila cu legatura cu OLAF va transmite informatia primita, impreunacu o scrisoare standard catre Directorul General al OLAF. Curtea va informa OLAFdaca informatia transmisa provine de la un informator care a solicitat ca identitatea sa

nu fie divulgata de catre Curte.

Orice solicitare de informatii sau documente din partea OLAF legata de activitateade audit a Curtii

•Persoana responsabila cu legatura cu OLAF asigura ca, atunci cand OLAF solicitaCurtii informatii sau documente legate de activitatea de audit a Curtii, acestea sunttransmise catre Directorul General al OLAF.


15/87



donatorilor publici internationali si/sau fondurile publice nationale aferente

acestora printr-o suma platita necuvenit;

Nereguli cu caracter sistemic/de sistem - nereguli generate de modul in

care sunt indeplinite cerintele-cheie ale sistemelor de management si

control care se produc ca urmare a unor deficiente de proiectare a

procedurilor de management si control, a unor erori sistematice deaplicare a procedurilor de management si control sau din necorelarea

prevederilor legislatiei nationale cu reglementarile comunitare.

Termen Frauda

Definitie in

reglementari

comunitare

Conventia privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene,

Articolul 1(1)a):

Frauda care afecteaza interesele financiare ale Comunitatilor Europene,

in ceea ce priveste cheltuielile – orice act sau omisiune intentionatalegata de:

o utilizarea sau prezentarea de declaratii sau documente false,incorecte sau incomplete, care are ca efect deturnarea sau retinerea

necuvenita de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene

sau din bugetele gestionate de Comunitatile Europene sau in numele

acestora;

o nedivulgarea de informatii, incalcandu-se o obligatie specifica, cu

acelasi efect;

o deturnarea unor astfel de fonduri in alte scopuri decat cele pentru

care au fost acordate initial.

Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de

stabilire a normelor de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr.1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispozitii generale privind

Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si

Fondul de Coeziune si a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului

European si al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regionala,

Articolul 27(c):

Suspiciune de frauda - o neregularitate care determina initierea unei

proceduri administrative sau judiciare la nivel national pentru a stabili

existenta unei intentii, in special de frauda, astfel cum este prevăzuta laarticolul 1 alineatul (1) litera (a) din Conventia privind protectia intereselor

financiare ale Comunitatilor Europene, instituită în temeiul articolului K.3din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Definitie in

legislatia

nationala

O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea

neregulilor aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a

fondurilor publice nationale aferente acestora, cu completarile si modificarile

ulterioare, Articolul 2(1), lit. b):

Frauda - infractiunea savarsita in legatura cu obtinerea ori utilizarea

fondurilor europene si/sau a fondurilor publice nationale aferente

acestora, incriminata de Codul penal ori de alte legi speciale;

Infractiunile impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene suntreglementate in Sectiunea 4^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,


16/87



descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, cu modificările sicompletările ulterioare.

Termen Coruptie

Definitie in

reglementari

comunitare

Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu si Comitetul

Economic si Social European – Combaterea coruptiei in UE 9 foloseste

definitia generala a coruptiei, adoptata in cadrul Programului global impotriva

coruptiei derulat de Organizatia Natiunilor unite:

coruptie – abuz de putere in scopul obtinerii unui castig personal; se aplica atat coruptiei din sectorul public, cat si celei din sectorul privat.

Definitie in

legislatia

nationala

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor

de corupție, Articolul 5:

In intelesul Legii nr. 78/2000, sunt infractiuni de coruptie infractiunile

prevazute la art. 289-292 din Codul penal, inclusiv atunci cand acestea

sunt comise de persoanele prevazute la art. 308 din Codul penal;

In intelesul Legii nr. 78/2000, sunt infractiuni asimilate infractiunilor de

coruptie infractiunile prevazute la art. 10-13 din lege;

Dispozitiile legii sunt aplicabile si infractiunilor impotriva intereselor

financiare ale Uniunii Europene prevazute la art. 18^1-18^5, prin

sanctionarea carora se asigura protectia fondurilor si a resurselor Uniunii

Europene.

Termen Conflict de interese

Definitie in

reglementari

comunitare

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European si al

Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile

bugetului general al Uniunii si de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom)

nr 1605/2002 al Consiliului, Articolul 57:

(1) Actorilor financiari si altor persoane implicate in executia si

gestionarea bugetului, inclusiv in elaborarea actelor pregatitoare

corespunzatoare, precum si in auditarea sau controlul bugetului le este

interzis sa ia masuri care pot genera un conflict intre propriile lor interese

si cele ale Uniunii;

(2) In sensul alineatului (1), un conflict de interese exista in cazul in care

exercitarea impartiala si obiectiva a functiilor unui actor financiar sau ale

unei alte persoane, mentionate la alineatul (1), este compromisa din

motive care implica familia, viata sentimentala, afinitatile politice sau

nationale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al

destinatarului.

Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 26

februarie 2014 privind achizitiile publice si de abrogare a Directivei

2004/18/CE

Articolul 24 – Conflicte de interese

Statele membre se asigura ca autoritatile contractante iau masurile adecvate

9 COM(2011) 308 final


17/87



pentru a preveni, identifica si remedia conflictele de interese aparute in

desfasurarea procedurilor de achizitie, astfel incat sa se evite orice

denaturare a concurentei si sa se asigure un tratament egal pentru toti

operatorii economici. Conceptul de conflict de interese acopera cel putin

orice situatie in care membrii personalului autoritatii contractante sau ai unui

furnizor de servicii de achizitie care actioneaza in numele autoritatiicontractante care sunt implicati in desfasurarea procedurii de achizitie sau

care pot influenta rezultatul acesteia au, in mod direct sau indirect, un interes

financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca

element care compromite impartialitatea sau independenta lor in contextul

procedurii de achizitie.

Articolul 58 – Criterii de selectie, (4), § 2

Autoritatile contractante pot impune, in special, ca operatorii economici sa

aiba un nivel suficient de experienta demonstrata prin referinte adecvate din

cadrul contractelor executate in trecut. O autoritate contractanta poate

presupune ca un operator economic nu detine capacitatile profesionalenecesare in cazul in care autoritatea contractanta a constatat ca operatorul

economic se afla intr-o situatie de conflict de interese care ar putea afecta in

mod negativ executarea contractului.

Definitie in

legislatia

nationala

Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice si în

mediul de afaceri, prevenirea si sancţionarea corupţiei , Articolul 70:

Prin conflict de interese se intelege situatia in care persoana ce exercita o

demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura

patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilorcare ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune

de servicii

Articolul 67

Persoana fizica sau juridica care a participat la intocmirea documentatiei de

atribuire are dreptul, in calitate de operator economic, de a fi ofertant,

ofertant asociat sau subcontractant, dar numai in cazul in care implicarea sain elaborarea documentatiei de atribuire nu este de natura sa distorsioneze

concurenta.

Articolul 68

Persoanele fizice sau juridice care participa direct in procesul de

verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor nu au dreptul de a fi candidat,

ofertant, ofertant asociat sau subcontractant, sub sanctiunea excluderii din

procedura de atribuire.

Articolul 69

Nu au dreptul să fie implicati in procesul de verificare/evaluare a

candidaturilor/ofertelor urmatoarele persoane:

a) persoane care detin parti sociale, parti de interes, actiuni din capitalul


18/87



subscris al unuia dintre ofertanti/candidati sau subcontractanti ori persoane

care fac parte din consiliul de administratie/organul de conducere sau de

supervizare a unuia dintre ofertanti/candidati sau subcontractanti;

b) sot/sotie, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu persoane

care fac parte din consiliul de administratie/organul de conducere sau de

supervizare a unuia dintre ofertanti/candidati;

c) persoane despre care se constata ca pot avea un interes de natura sa le

afecteze impartialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a

candidaturilor/ofertelor.

Articolul 69^1

Ofertantul/Candidatul/Ofertantul asociat/Subcontractantul/Tertul sustinator

care are drept membri in cadrul consiliului de administratie/organ de

conducere ori de supervizare si/sau are actionari ori asociati persoane care

sunt sot/sotie, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv ori care se

află în relatii comerciale, astfel cum sunt acestea prevazute la art. 69 lit. a),cu persoane ce detin functii de decizie in cadrul autoritatii contractante, este

exclus din procedura de atribuire.

Articolul 70

Contractantul nu are dreptul de a angaja, in scopul indeplinirii contractului de

achizitie publică, persoane fizice sau juridice care au fost implicate inprocesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse in cadrul

aplicarii unei proceduri de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel putin

12 luni de la incheierea contractului, sub sanctiunea nulitatii contractului

respectiv pentru cauza imorala.

Termen Fals in documente

Definitie in

reglementari

comunitare

Ghidul practic privind documentele falsificate, elaborat de COCOLAF10:

Falsificare - o serie de modificari ilegale ale documentelor: fals,

contrafacere, continut falsificat;

Document falsificat - document in legatura cu care s-a modificat adevarul,

printr-o modificare fizica (de exemplu, adaugarea de mana de informatii)

sau o modificare intelectuala (in cazul in care continutul documentului nu

corespunde realitatii).

Definitie inlegislatia

nationala

Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal

Articolul 320 – Falsul material in inscrisuri oficiale – Falsificarea unui inscrisoficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice

mod, de natura sa produca consecinte juridice.

Articolul 321 – Falsul intelectual – Falsificarea unui inscris oficial cu prilejulintocmirii acestuia, de catre un functionar public aflat in exercitarea atributiilor

de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare

adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau

imprejurari.

10 http://ec.europa.eu/sfc/en/2014/anti-fraud


19/87



Articolul 326 – Falsul in declaratii – Declararea necorespunzatoare a

adevarului, facuta unei persoane dintre cele prevazute in art. 175 sau unei

unitati in care aceasta isi desfasoara activitatea in vederea producerii unei

consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori

imprejurarilor, declaratia facuta serveste la producerea acelei consecinte.

Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea

faptelor de corupţie

Articolul 18^1 incrimineaza:

(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinta de documente ori declaratii

false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe

nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele

administr ate de aceasta ori în numele ei; (2) Omisiunea de a furniza, cu stiinta, datele cerute potrivit legii pentru

obtinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din

bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, daca fapta are ca rezultat

obtinerea pe nedret a acestor fonduri.

Cadrul legal national in materile include in principal urmatoarele acte normative:

1. H.G. nr. 398/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare si gestionare a

fondurilor europene structurale si de investiţii si pentru asigurarea continuităţii cadrului

instituţional de coordonare si gestionare a instrumentelor structurale 2007-2013;

2. Legea nr. 61/2011 privind organizarea si functionarea Departamentului pentru lupta

antifrauda – DLAF , cu modificarile ulterioare;

3. H.G. nr. 738/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a

Departamentului pentru lupta antifrauda – DLAF ;

4. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție,

cu modificările si completările ulterioare; 5. Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si

sancţionarea corupţiei ;

6. Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice,

pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si

functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si

completarea altor acte normative;

7. H.G. nr. 793/2005 privind aprobarea Strategiei nationale de lupta antifrauda pentru

protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene in Romania, modificata prin H.G. nr.

1211/2006 pentru modificarea anexei la Hotararea Guvernului nr. 793/2005 privind

aprobarea Strategiei nationale de lupta antifrauda pentru protectia intereselor financiare

ale Uniunii Europene in Romania;

8. O.U.G. nr. 59/2013 privind stabilirea unor masuri pentru eficientizarea activitatilor de

prevenire si combatere a coruptiei;

9. H.G. nr. 43/2013 privind organizarea si functionarea Ministerului Fondurilor Europene, cu

modificarile si completarile ulterioare;

10. O.U.G. nr. 85/2014 pentru aprobarea unor masuri de eficientizare a sistemului de

gestionare a instrumentelor structurale;

11. O.U.G. nr. 13/2015 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale

pentru Achizitii Publice;

12. Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Coduluicontrolului intern/managerial al entitatilor publice;;


20/87



13. H.G. nr. 215/2012 privind aprobarea Strategiei nationale anticoruptie pe perioada 2012-

2015, a Inventarului masurilor preventive anticoruptie si a indicatorilor de evaluare,

precum si a Planului national de actiune pentru implementarea Strategiei nationale

anticoruptie 2012-2015;

14. Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de

Integritate, cu modificarile ulterioare;15. O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea neregulilor aparute in

obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice nationale aferente

acestora, cu completarile si modificarile ulterioare;

16. H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si

sanctionarea neregulilor aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a

fondurilor publice nationale aferente acestora, modificata prin H.G. nr. 261/2012;

17. H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corectiilor

financiare aplicabile pentru abaterile prevazute in anexa la Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sanctionarea neregulilor

aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice nationaleaferente acestora;

18. Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici, republicata;

19. Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduita a personalului contractual din autoritatile si

institutiile publice;

20. O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii , cu modificărilesi completările ulterioare;

21. H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la

atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.

34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune

de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii , cu modificările sicompletările ulterioare.

De remarcat este faptul ca perioada de implementare a Strategiei nationala de lupta

antifrauda actualizate prin HG 1211/2006 s-a incheiat in luna iulie 2007.

Selectarea si implementarea in mod judicios de solutii legislative in materie poate sprijini

eforturile de prevenire a incidentei cazurilor de frauda. In acest sens, din perspectiva

reglementarii, in Compendiumul de cazuri anonime11 elaborat de OLAF se recomanda

introducerea in actele normative a unor reguli clare si a unor masuri de control pentru

prevenirea fraudei in proiectele retrospective. Recomandarea poate fi avuta in vedere,

spre exemplu, in legatura cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2015 privind reglementareaunor masuri pentru stimularea absorbtiei fondurilor externe nerambursabile, care vizeaza

finantarea din fondurile POS Mediu a unor proiecte din sectorul apa/apa uzata finantate

anterior din surse nationale.

Entitatile nationale care contribuie la protejarea intereselor financiare ale UE sunt prezentate

in urmatoarea figura:

11 http://ec.europa.eu/sfc/en/2014/anti-fraud


21/87



Protejareaintereselor

financiare ale UE

Autoritati de

Management

Autoritatea de

Certificare

Autoritatea de Audit

(Curtea de Conturi)

DLAF (AFCOS

România)

Directia Generala

Anticoruptie (MAI)

Agenţia Naţională de

Integritate

Directia Nationala

Anticoruptie

Directia de

Investigare a

Fraudelor (IGPR)

Prevederi legate de responsabilitatile Autoritatilor de Management, Autoritatii de Audit si

Autoritatii de Certificare in ceea ce priveste protejarea intereselor financiare ale UE in

utilizarea fondurilor structurale si de investitii europene (ESI) sunt incluse in urmatoarele

reglementari la nivel comunitar:

Regulamentul nr. 1303/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 17 decembrie

2013 de stabilire a unor dispozitii comune privind Fondul european de dezvoltare

regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentrud ezvoltare rurală si Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime, precum si de

stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională,

Fondul social european, Fondul de coeziune si Fondul european pentru pescuit si afaceri

maritime si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului – Articolele72(h), 122(2), 125(4)(c), Anexa XIII;

Regulamentul de punere in aplicare nr. 1011/2014 al Comisiei din 22 septembrie 2014 de

stabilire a normelor detaliate de punere in aplicare a Regulamentului nr. 1303/2013 al

Parlamentului European si al Consiliului cu privire la modelele de prezentare a anumitor

informatii catre Comisie si normele detaliate referitoare la schimbul de informatii intre

beneficiari si autoritatile de management, autoritatile de certificare, autoritatile de audit si

organismele intermediare – Articolele 3, 4, Anexa III, Anexa IV; Regulamentul delegat nr. 480/2014 al Comisiei din 3 martie 2014 de completare a

Regulamentului nr. 1303/2013 al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a

unor dispozitii comune privind Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul social

european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala si

Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime precum si de stabilire a unor dispozitii

generale privind Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul social european,

Fondul de coeziune si Fondul european pentru pescuit si afaceri maritime – Articolul 30,

Anexa IV;

Regulamentul de punere in aplicare nr. 207/2015 al Comisiei din 20 ianuarie 2015 de

stabilire a normelor detaliate de punere in aplicare a Regulamentului nr. 1303/2013 al

Parlamentului European si al Consiliului in ceea ce priveste modelele pentru raportul de

progres, transmiterea informatiilor privind un proiect major, planul de actiune comun,


22/87



rapoartele de implementare pentru obiectivul privind investitiile pentru crestere

economica si locuri de munca, declaratia de gestiune, strategia de audit, opinia de audit

si raportul anual de control si in ceea ce priveste metodologia de realizare a analizei cost-

beneficiu si, in temeiul Regulamentului nr. 1299/2013 al Parlamentului European si al

Consiliului, in ceea ce priveste modelul pentru rapoartele de implementare pentru

obiectivul de cooperare teritoriala europeana – Articolul 6, Anexa VI.

DLAF a fost desemnat ca si serviciu de coordonare antifrauda (AFCOS), in vederea

cooperarii efective si schimbului de informatii cu OLAF, in conformitate cu prevederile

Regulamentului nr. 883/2013. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 61/2011, DLAF este organizat ca

structura cu personalitate juridica in cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Procesul-verbal

incheiat de catre DLAF despre imprejurarile constatate in legatura cu suspiciunea rezonabila

privind savarsirea unei infractiuni constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si

nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Functiile si atributiile principale ale DLAF pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:

Conform prevederilor Articolului 10 din Legea nr. 61/2011, DLAF are calitatea de organ de

constatare, in sensul art. 61 din Codul de procedura penala, in privinta faptelor care pot

constitui infractiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene in Romania.

La solicitarea procurorului, DLAF poate sa efectueze controale cu privire la respectarea

dispozitiilor legale in materie.

Functia de coordonare a lupteiantifrauda

Functia de control

Functia de reglementare Functia de reprezentare

Atributii principale

- faciliteaza cooperarea intre institutiile nationale implicate in protectiaintereselor financiare ale UE in Romania, intre acestea si OLAF siautoritatile publice relevante din celelalte state membre sau din statebeneficiare de asistenta financiara din partea UE

- efectueaza sau coordoneaza actiuni de control in vedereaidentificarii neregulilor, fraudelor si altor activitati ilicite legate deutilizarea fondurilor europene si a celor de cofinantare aferente, sau aaltor fonduri incluse in sfera intereselor financiare ale UE (deexemplu, imprumuturi acordate

- efectueaza sau coordoneaza actiuni de control in vedereaidentificarii neregulilor, fraudelor si altor activitati ilicite ce aducatingere intereselor financiare ale UE in Romania prin diminuareailegala a resurselor proprii

- culege, analizeaza si prelucreaza date si efectueaza cercetaristatistice in domeniului protectiei intereselor financiare ale UE inRomania

- initiaza sau avizeaza proiecte de acte normative privind protectiaintereselor financiare ale UE in Romania

- elaboreaza si coordoneaza programe de perfectionare profesionalasi instruire in domeniul luptei antifrauda

- solutioneaza cererile de asistenta administrativa, in calitate deunitate centrala

- asigura, coordoneaza si monitorizeaza raportarea neregulilor intreinstitutiile nationale si Comisia Europeana, in conformitate cuprevederile legislatiei europene


23/87



Astfel cum se mentioneaza in Raportul Comisiei catre Parlamentul European si Consiliu – Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raportulanual pe 201312, Romania este unul dintre cele opt statele membre in care AFCOS este

investit cu competente de investigare.

Competenta materiala exclusiva cu privire la infractiunile indreptate impotriva intereselor

financiare ale Uniunii Europene, reglementate de Legea nr. 78/2000 in art. 18^1 – 18^5,revine Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), structura cu personalitate juridica din cadrul

Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Atributiile DNA in materie, astfel

cum sunt stabilite de O.U.G. nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, includ

urmatoarele:

Efectuarea urmaririi penale pentru infractiunile mentionate;

Conducerea, supravegherea si controlul actelor de cercetare penala efectuate din

dispozitiile procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea exclusiva

a procurorului sef al DNA;

Conducerea, supravegherea si controlul activitatilor de ordin tehnic ale urmaririi penale,

efectuate de specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic,precum si in alte domenii, numiti in cadrul DNA;

Sesizarea instantelor judecatoresti pentru luarea masurilor prevazute de lege si pentru

judecarea cauzelor si participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata.

Directia Generala Inspectia de Integritate din cadrul Agentiei Nationale de Integritate (ANI)

are competenta de realizare a activitatii de evaluare a conflictelor de interese care fac

obiectul Legii nr. 176/2010. Potrivit Raportului de activitate aferent perioadei aprilie – iunie2015, inspectorii de integritate au identificat 64 de cazuri de conflicte de interese, dintre care

41 administrative si 23 penale.

ANI are calitatea de Beneficiar pentru proiectul „PREVENT – Sistem informatic integrat deprevenire a conflictelor de interese in achizitiile publice”, cod SMIS 48836, finantat in cadrulProgramului Operational Sectorial „Cresterea Competitivitatii Economice”13. Proiectul are caobiectiv general asigurarea unui mecanism eficient de verificare ex-ante a conflictului de

interese in procesul de atribuire a contractelor de achizitii publice finantate din fonduri

comunitare prin implementarea si operationalizarea unui sistem informatic integrat in cadrul

ANI, pentru prevenirea si identificarea situatiilor care determina un conflict de interese.

Proiectul a fost finalizat la data de 30.06.2015. In cadrul Proiectului a fost elaborat si un

proiect de lege privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese in

procedura de atribuire a contractelor de achizitie publica14.

12 COM(2014) 474 final

13www.integritate.eu/Cooperare/Proiecte.aspx?PID=1012&M=NewsV2&Action=1&NewsId=1689

14 Forma finala a proiectului de lege este disponibila pe pagina Ministerului Justitiei:http://www.just.ro/MinisterulJustitiei/Actenormative/Proiectedeactenormativeaflateindezbatere/tabid/93/Default.aspx


24/87



3 Bune practici privind managementului neregulilor, inclusiv a

fraudei

3.1 Bune practici privind masurile antifrauda

3.1.1 Analiza riscului de frauda

O noutate a cadrului legal pentru perioada de programare 2014-2020 este recomandarea

Comisiei catre autoritatile de management de adoptare a unei abordari proactive, structurate

si directionate a gestionarii riscului de frauda, recomandare prevazuta la art. 125, alineatul

(4) litera (c) din RDC. Elaborarea de catre serviciile Comisiei a unui document de lucru care

acorda suport autoritatilor de management in instituirea de masuri antifrauda eficace si

proportionale, luand in considerare riscurile identificate, reprezinta un demers al Comisiei in

acest sens. Ghidul pentru statele membre si autoritatile programelor – Evaluarea riscului de

frauda si masuri eficace si proportionale antifrauda prezinta orientari tehnice, in atentiaautoritatilor publice, a specialistilor, a beneficiarilor sau a potentialilor beneficiari, precum si a

altor organisme implicate in monitorizarea, controlul sau punerea in aplicare a fondurilor

structurale si de investitii europene, cu privire la modul de interpretare si de aplicare a

normelor UE in domeniu. Detalii cu privire la prevederile si structura documentului de lucru al

Comisiei se gasesc la capitolul 2 din prezentul ghid, insa trebuie retinut ca obiectivul general

al dispozitiilor de reglementare este punerea la dispozitie a unui instrument concret si

oportun de analiza a riscului de frauda in vederea gestionarii eficiente din punct de vedere a

costurilor a riscului de frauda si punerea in aplicare a unor masuri antifrauda eficiace si

proportionale, ceea ce in practica, inseamna o abordare directionata si diferentiata pentru

fiecare program si situatie.

O abordare proactiva a analizei riscului, care prespune un efort sistematic de estimare a

vulnerabilitatii mecanismelor de control si de identificare si descriere a zonelor de risc

(similara abordarii propuse prin Ghidul pentru statele membre si autoritatile programelor –

Evaluarea riscului de frauda si masuri eficace si proportionale antifrauda15 ) este considerata

ca buna practica in Manualul de bune practici cu privire la intarirea cooperarii regionale

pentru prevenirea si combaterea coruptiei la granitele externe ale UE , elaborat in cadrul

programului Hercules II printr-un proiect al Directiei Generale Anticoruptie din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, in parteneriat cu Sectorul Afacerilor Interne din Serbia si

Centrul National Anticoruptie din Republica Moldova.

Cresterea in complexitate a colectarii, stocarii si analizei datelor ofera o oportunitate in lupta

impotriva fraudei. In cadrul legislatiei respective din fiecare stat membru si tinand seama in

mod corespunzator de limitele acesteia, analiza datelor poate fi utilizata in aceasta etapa

pentru a imbogati in mod semnificativ procesul de evaluare a riscurilor, pentru a verifica

datele in paralel cu alte organizatii din sectorul public sau privat (de exemplu, autoritati

fiscale, departamente guvernamentale, autoritati de verificare a creditului) si pentru a detecta

potentiale situatii cu risc ridicat chiar inainte de atribuirea finantarii.

In vederea prevenirii neregulilor si fraudei, o buna practica este reprezentata de utilizarea

Compendiumului de cazuri anonime elaborat de OLAF ca instrument suport pentru analiza

de risc, cresterea gradului de constientizare si instruirea autoritatilor de autorizare. In cadrul

Compendiumului, indicatorii privind riscul de frauda sunt organizati in patru grupuri:

15 EGESIF_14-0021-00 16/06/2014


25/87



1. Indicatori administrativi – care vizeaza masurarea gradului de adecvare a structurilor demanagement si control legate de detectarea si raportarea fraudei si care includ:

a. Deficiente ale managementului – masurate prin examinarea ratei de recuperare, aintarzierilor in raportarea neregulilor dupa detectare si a rezultatelor auditurilor

externe;

b. Deficiente ale controlului – neregulile nu sunt comunicate in mod regulat saurezultatele controlului sunt foarte diferite de cele ale auditurilor externe;

2. Indicatori geografici – zone geografice care ies in evidenta urmare a analizei datelor;3. Indicatori economici si sociali – sectoare care apar mai expuse decat altele la riscul de

frauda;

4. Indicatori specifici – legati de o situatie caracteristica fiecarui stat membru (sau uneiregiuni dintr-un stat membru).

Ca urmare a doua analize de risc realizate, in Compendium sunt incluse un numar de

recomandari, dintre care pot f i retinute urmatoarele:

Pentru imbunatatirea sanselor de lupta impotriva fraudei, linii telefonice de urgenta pentru

raportarea suspiciunilor de neregula/frauda de catre persoane ar trebui sa fie asigurate lanivel national sau regional;

In situatia in care companii externe sunt angajate pentru realizarea verificarilor de nivel

primar sau secundar, statele membre ar trebui sa stabileasca proceduri centralizate de

achizitie a serviciilor de verificare;

Autoritatile statelor membre ar trebui sa realizeze un numar mai mare de verificari la fata

locului pentru proiecte, in conditiile unei mai mari eficacitati pe verificare;

Centralizarea seturilor de date cu privire la cheltuielile UE si acordarea de acces

serviciilor nationale antifrauda la aceste date centralizate;

Imbunatatirea gradului de cunoastere de catre personal a semnalelor de avertizare si

schemelor de fraudare.In cadrul luptei impotriva fraudei (si neregulilor), Comisia ofera autoritatilor de management

un instrument specific de extragere a datelor numit ARACHNE, in scopul de a identifica

proiecte care ar putea fi sensibile la riscuri de frauda, conflict de interese si nereguli.

ARACHNE este un instrument de evaluare a riscurilor, care poate sa sporeasca eficienta

procesului de selectie a proiectelor, a verificarilor de gestiune si audit si sa consolideze in

continuare procesul de identificare, prevenire si detectare a fraudei. Acesta a fost dezvoltat

de catre Comisie si este potrivit in mod deosebit pentru identificarea si evaluarea riscurilor de

frauda in cadrul fondurilor, inclusiv, printre alte domenii, achizitiile publice, un domeniu

deosebit de predispus la fraude si nereguli precum licitarea coluziva.

Dezvoltarea instrumentului IT de analiza a riscului s-a realizat in baza prevederilor Strategiei Antifrauda a Comisiei 16 care mentioneaza exploatarea eficace a resurselor existente si

instaurarea de controale inteligente, bazate pe instrumente informatice, adaptate nevoilor in

mod corespunzator.

Scopul sistemului ARACHNE este prevenirea si detectarea fraudelor, nefiind destinat

evaluarii comportamentului individual al beneficiarilor fondurilor ori excluderii oricaror

beneficiari.

ARACHNE integreaza datele operationale furnizate de catre Autoritatile de Management si

Organismele Intermediare din statele membre in cadrul sistemului de schimb electronic de

16 Sectiunea 2.2.3 – Controale si analize de risc sistematice


26/87



date17 (SFC) cu aplicatia GET a VADIS Consulting SA/NV in vederea determinarii unor

scoruri de risc si identificarii proiectelor riscante si a zonelor de risc specifice.

Etapele care conduc la stabilirea scorului de risc sunt urmatoarele:

1. Autoritatile de Management/Organismele Intermediare din statele membre transmit

datele operationale cu privire la proiecte in cadrul infrastructurii SFC (Beneficiari – nume,adresa, CIF, rol; Personal cheie – nume, functie; Contractanti: nume, adresa, CIF;Experti cheie pentru contractele de servicii – nume, data nasterii);

2. Datele proiectelor sunt agregate cu informatii provenite din bazele de date ale ORBIS

(informatii comprehensive cu privire la companii; actionari/manageri/personal cheie – nume, functie) si WORLD COMPLIANCE (Profilele Persoanelor Expuse Politic, ale

membrilor familiilor acestora si ale asociatilor apropiati; Lista Sanctiunilor – persoane sicompanii cu cel mai mare grad de risc; Lista de Aplicare a Legii – informatii primite de laautoritatile de reglementare si guvernamentale si continutul avertizarilor si actiunilor

impotriva persoanelor si companiilor; informatii relevante din punct de vedere al riscului

rezultate din monitorizarea presei scrise);

3. Datele agregate sunt procesate in aplicatia GET, calculându-se scorul de risc.

Rezultatele sunt disponibile pentru Autoritatile de Management/Organismele Intermediare

din statele membre, autoritatile de certificare si autoritatile de audit, unitatile de audit din

cadrul DG REGIO si DG EMPL, Curtea de Conturi Europeana si OLAF (pentru aceste doua

entitati din urma, la solicitare). In situatia in care un utilizator ARACHNE identifica o eroare

sau o neconcordanta (de exemplu, informatii incorecte in media, informatii incorecte despre

actionariat, etc.) in datele externe, acesta poate raporta catre VADIS SA/NV printr-o

procedura denumita „bucla de feedback”, in vederea realizarii de rectificari in sistemul ARACHNE.

Cu privire la instrumentul ARACHNE a fost realizata o notificare pentru verificare prealabila

privind procesarea datelor personale catre institutia Supervizorului Protectiei DatelorEuropean, care a emis o opinie la data de 17.02.2014. Printre recomandarile continute in

opinie se numara dezvoltarea si implementarea de masuri eficace pentru a garanta un nivel

inalt de calitate a datelor pentru informatiile derivate din surse externe si instituirea

obligativitatii pentru utilizatorii ARACHNE de a aplica procedura de „bucla de feeback” atuncicand identifica erori sau neconcordante in datele externe.

3.1.2 Politica antifrauda

Printre multiplele roluri ale unei organizatii cu atributii in gestionarea fondurilor publice,

prezervarea unor standarde inalte de etica, conduita si responsabilitate este unul dintre cele mairelevante. Adoptarea unei politici transparente si clare va demonstra orientarea pro-activa a

organizatiei de a combate frauda si coruptia si va comunica atat intern cat si extern angajamentul

sau de a crea un cadru holistic de minimizare a riscurilor de frauda si de intarire a integritatii

organizationale.

O politica bine scrisa clarifica tertilor de ce organizatia adopta aceasta directie, in aceeasi

masura in care furnizeaza si o declaratie oficiala a intentiilor sale si a rezultatelor urmarite. O

politica va raspunde la intrebarile „cine”, „ce” si „de ce”, in timp ce procedurile sale vorraspunde la intrebarea „cum”.

17 Instituit in baza prevederilor Regulamentului nr. 1828/2006 (in cazul SFC2007) sau a Regulamentului nr.

184/2014 (in cazul SFC2014)


27/87



Multe organizatii utilizeaza o politica antifrauda pentru a-si comunica hotararea de a aborda

si a combate frauda. In cadrul oricarei astfel de politici, care ar trebui sa fie simpla si

concentrata, trebuie sa fie acoperite urmatoarele subiecte:

comunicarea clara si fara echivoc a valorilor si a celor mai bune practici de preventie

si detectare a fraudei;

strategii pentru dezvoltarea unei culturi antifrauda;

alocarea responsabilitatilor pentru combaterea fraudei, eventual prin sublinierea

angajamentului/aderarea directorului general la principiile anti-frauda;

mecanisme de raportare a suspiciunilor de frauda;

cooperarea intre diferitii actori.

Aceasta politica ar trebui sa fie vizibila in cadrul unei organizatii (distribuita tuturor noilor

angajati, inclusiv pe intranet) si ar trebui sa fie clar pentru membrii personalului ca aceasta

este pusa in aplicare in mod activ, prin intermediul unor metode cum ar fi actualizari

periodice cu privire la aspecte legate de frauda si raportarea rezultatelor anchetelor in

materie de frauda.

Un astfel de exemplu se regaseste in Ghidul Evaluarea riscului de frauda si masuri

antifrauda eficace si proportionale, care ofera un model voluntar pentru o declaratie de

politica antifrauda pentru autoritatile de management care doresc sa depaseasca cerintele

imediate de reglementare si sa formalizeze si sa isi comunice, la nivel intern si extern, pozitia

oficiala cu privire la frauda si coruptie.

In timp ce politica antifrauda se concretizeaza in orientari majore, care isi pun amprenta pe

intreaga activitate a organizatiei, dimensionarea concreta a elementelor componente este

oferita de strategia antifrauda. Cadrul juridic pentru perioada 2014-2020 prevede ca statele

membre trebuie sa adopte masuri antifrauda legate de gestionarea fondurilor UE. Statelor

membre li se recomanda sa includa aceste masuri antifrauda intr-o strategie nationala de

lupta antifrauda in domeniul fondurilor ESI, astfel incat sa se asigure practici omogene si

eficiente, in special in cazul in care structura organizatorica a acestora este descentralizata.

In acest sens, au fost elaborate Orientari destinate elaborarii strategiilor nationale de lupta

antifrauda in domeniul fondurilor structurale si de investitii europene (fondurile ESI )18,

docuemnt de lucru elaborat de un grup de lucru format din experti din statele membre,

condus si coordonat de Unitatea de prevenire, raportare si analiza a fraudei din cadrul

Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF).

Principalele etape de urmat in vederea elaborarii unei strategii nationale antifrauda sunt

urmatoarele:

Cadrul juridicCadrul juridic atat la nivel national, cat si la nivelul UE este bine dezvoltat si este in

permanenta imbunatatit.

Etapa pregatitoare

Aceasta este o etapa cruciala a procesului si cuprinde doua faze principale: un diagnostic

al situatiei si o evaluare a riscului de frauda, care au ca rezultat identificarea nevoilo

Ghid Bune Practici Managementul Neregulilor Incl Fraudei

Documents

Transcript of Ghid Bune Practici Managementul Neregulilor Incl Fraudei