Gheorghe Gheorghiu-

Dej

(n. 8 noiembrie 1901 ,Barlad-d.19 martie 1965,Bucuresti)

Gheorghe Gheorghiu s-a născut în familia unui muncitor sărac, Tănase Gheorghiu și a soției sale, Ana. Invatamantul gimnazial l-a facut in Bacau, Moinesti la corpul vechi

din actuala scoala nr. 1 "Stefan Luchian" (Moinesti). S-a calificat în meseria de

electrician, iar apoi a lucrat la CFR. În 1930 a intrat în rândurile Partidului Comunist Român. Este arestat în 1933 ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Grivița, fiind condamnat în același an la închisoare, începându-și

ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana. În 1936 este ales membru al CC al PCR, devenind lider al facțiunii din închisori a

partidului.

Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecându-și

cea mai mare parte a detenției în timpul celui de-al doilea război mondial. Închis în aceeași celulă cu Nicolae Ceaușescu, devine mentorul politic al acestuia .În august 1944, înainte de lovitura de stat, evadează din închisoare. Este ales Secretar General al Partidului Comunist Român în 1945,

dar nu a reușit să dețină controlul asupra partidului până în 1952, când a purtat partidul de

membrii facțiunii moscovite în frunte cu Ana Pauker.

Influența politică sovietică din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid în frunte cu

Gheorghe Gheorghiu-Dej. Influența economică sovietică s-a materializat prin crearea

companiilor mixte SovRom, prin care economia română a fost transformată după modelul

economiei planificate centralizate sovietice. La nivel politic, toate inițiativele românești

trebuiau să aibă aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de așa natură tendințele antisemite ale liderului de la

Kremlin din ultima parte a vieții sale, pentru a obține permisiunea de epurare din partid a

liderilor de origine evreiască, acuzați de "cosmopolitism".

Gheorghe Gheorghiu-Dej nu poate totuși să fie considerat un antisemit. Deși cei mai mulți politicieni epurați erau evrei, în tabăra proprie se aflau în egală

măsură evrei, așa cum a fost Gheorghe Gaston Marin. Gheorghiu-Dej a țintit în principal creșterea gradului

de control asupra partidului și s-a folosit de naționalism și antisemitism pentru a câștiga simpatia

populară. Până la moartea lui Stalindin 1953, Gheorghiu-Dej nu a schimbat cu nimic linia de

represiune politică insuflată de la Moscova, represiune care viza întreaga societate românească.

Dictatura Personala Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hrușciov și de declanșarea procesului

de destalinizare, care îi punea în primejdie poziția din fruntea partidului, dat fiind statutul său de până atunci de stalinist convins.Dej a devenit arhitectul unei noi politici

externe și economice semiautonome în cadrul Pactului de la Varșovia și a CAER-ului la sfârșitul deceniului al șaselea.

El a luat hotărârea creării unei industrii grele, inițiativă care contravenea directivelor moscovite care rezervaseră

pentru România rolul de grânar al blocului comunist.Astfel, a fost creat Combinatul siderurgic de la

Galați.

Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă. Dacă în 1954 el hotăra eliberarea

a numeroși prizonieri politici, în același an Securitatea organiza un nou val de arestări ale oponenților regimului și de noi epurări. Mulți

dintre supraviețuitorii acestui nou val de arestări au fost eliberați în 1964, când Dej mai

era încă în fruntea partidului și statului. Un nou val de represiune a fost inițiat după înfrângerea

revoluției maghiare din 1956.

Moartea și moștenirea politică Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 de cancer la

ficat. Au existat numeroase zvonuri cu privire la o iradiere intenționată a liderului comunist în

timpul ultimei sale vizite la Moscova, ca urmare a politicii sale tot mai independente.

Ion Mihai Pacepa aducea un argument în favoarea teoriei iradierii lui Dej, reproducând

afirmatiile lui Nicolae Ceaușescu, care îl informase despre cei "zece lideri internaționali

pe care Kremlinul i-a ucis sau a încercat să-i ucidă". Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei.

Trupul îmbălsămat al lui Gheorghiu-Dej a fost depus într-un mausoleu din Parcul Libertății din

București.După 1990, trupul său a fost exhumat și reînmormântat in cimitirul Bellu

(Serban-Voda), cateva alei mai sus de mormantul lui Aurel Vlaicu si a catorva mari

generali romani(intrarea dinspre BD. Oltenitei a cimitirului). Numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost purtat o perioadă de Universitatea Politehnica din București și de orașul Onești. Gheorghiu-Dej a avut două fiice cu soția sa,

Maria Alexe: Vasilica (1928-1987) și Constantina (născută în 1931).