Apostolii lui Stalin. Dragoste, sex si dominatie in nomenclatura comunista

Laurentiu Ungureanu, Radu Eremia,

Comunistii au facut si dragoste, nu doar razboi. Au facut dragoste din pasiune arzatoare, din viciu, ca razbunare ori, pur si simplu, pentru ca se putea. Va prezentam cateva dintre umbrele inimilor acestor oameni fara inima. Amor nebun din vremea comunismului instrainat lui Stalin. Aceste episoade - aici, microscopice, congestionate - sunt prezentate, cu angajament, in trilogia ,,Apostolii lui Stalin". Din 19 iunie, cu ,,Weekend Adevarul".

 

,,Nu ma puteam desparti de partid cum nu se pot unii desparti de femeia vietii lor: hoata, curva si sperjur" - aceasta vorba de duh a intelectualului comunist Belu Zilber descrie perfect felul in care puterea, viciile si desfraul s-au incrucisat in randul nomenclaturii. Iar istoriile nascute din aceste incrucisari arata, a cata oaraî, in toata goliciunea sa, meschinaria regretabila a celor puternici. Si, poate cel mai regretabil, ii banalizeaza pe acestia pana la stupoare, reuseste ca unul dintre putinele lucruri care-i face oameni sa fie atat de inuman.

1. Teohari Georgescu (foto), primul ministru

comunist de Interne, era reputat in epoca pentru rutina sa obscena. Zeci de secretare din minister au trebuit sa-i accepte avansurile. Sotiile si fiicele multor detinuti politici erau obligate sa i se daruiasca in schimbul eliberarii sotilor si tatilor. Barbatul si-a parasit nevasta care-i aducea rufe curate in vremea in care putrezea in puscariile interbelice pentru a cuceri nevasta altuia. 2. Vasile Luca era unul dintre comunistii cu o extinsa istorie personala a bolilor venerice. Contractase sifilis in interbelic, cand singurele imbratisari de care putea avea parte erau ale prostituatelor de pretutindeni. 3. Sifilis avea si Chivu Stoica (foto), barbatul caruia Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a incredintat, chiar si simbolic, functia de sef al statului. Ultima sa sotie spune ca, din 1971, dupa ce suferise un infarct, a mai inceput sa ierte femeile cu care se intersecta. Cei doi erau casatoriti din '65. Totusi, se pare ca, in 1975, cu putin timp inainte ca barbatul sa moara, isi angajase o ,,sora medicala" cu servicii complete. Andrei Lupu, fiul ilegalistului Petre Lupu, spune ca o potentiala impotenta in fata tinerei l-ar fi frustrat atat de tare incat s-ar fi sinucis. Oricum, Chivu Stoica, mai fusese casatorit cu Ernestuia Oranstaiu si cu Ecaterina Micu-Klein (Tina Chivu). Dar mai plecase acasa, de la Consiliul de Ministri, cu cateva secretare.

4. Sifilis avea si Remus Koffler, fostul gestionar al banilor comunisti. Contractase boala in 1920, in Berlin, in urma primei sale relatii cu o femeie. Episodul e descris cu dezamagire: ,,Am facut cunostinta cu o fata pe care am adus-o acasa, dar fata de care am fost impotent, ceea ce m-a descurajat". Barbatul isi va construi apoi un istoric semnificativ al intimitatii neintelese. De pilda, ii placea sa-si vada sotia facand sex cu straini. Asta il stimula pe el, depotriva vizual si sexual.

5.  Si lui Petru Groza, primul premier al Romaniei comuniste, intalnirea cu femei i-a adus ganduri secunde. Prima data cand isi doreste o fata primeste urmatorul raspuns din partea mamei: ,,Ce Vrei casatorieî Mai intai sterge-te bine la nas si du-te la scoala inainte". Mai incearca o data sa-si ia nevasta, dar nu mai ajunge la cununia civila pentru ca il furasera petrecerile cu tovarasii. Pare familistul convins, dar nu e chiar asa. Desi pana la urma reuseste sa se casatoreasca, asta nu-l impiedica sa aiba o scurta, platonica, dar profunda idila cu Elena Lupescu. Se intalneau adesea pe Calea Victoriei si-si fixau privirile. Femeia are nonsalanta de a-i trimite barbatului o scrisoare chiar acasa la sotia sa. ,,E noapte, e ora doua, somnul ma cuprinde. Imi lipsesc privirile pe care le prindeam in plimbarile noastre de pe Cale". Semnat: ,,Ea". Scrisoarea era in franceza. Peste doi ani, femeia fuge cu Carol la Paris.

6. Constantin Parvulescu (foto),fostul sef al cadrelor comuniste, aproape ca a prezidat comisii de control ale doamnelor care-si semnau adeziunea in dormitorul sau. Mai intai, si-a luat o nevasta rusoaica. Aceasta i-ar fi daruit si un copil. Apoi, s-a casatorit cu Suzana Beres, dar relatia n-a rezistat mult pentru ca femeia a murit. Se apropie insa de Ana Toma, fosta sotie a lui Sorin Toma, redactor-sef la ,,Scanteia", si viitoare sotie a lui Gheorghe Pintilie, numit Pantiusa, primul sef al Securitatii. Sedus, probabil, de farmecul ,,tovarasei Anuta", pierde mai multe documente de partid pe bancheta din spate a unui taxi. In urma incidentului, mai multi comunisti sunt arestati. Dupa idila dublu-esuata cu Ana Toma, Parvulescu se mai casatoreste de trei ori. Mai intai cu Tudora Dorina-Stoian, ,,o tanara taranca aratoasa", dupa cum o descrie comunistul Pavel Campeanu. Apoi, inca o data, insa femeia a ramas necunoscuta publicului. Si inca o data, la 85 de ani, cand devine sotul legitim al Tudorei Costache.

7. Spionul sovietic Petre Petrescu (foto), nascut Petea Goncearuc, este un alt colectionar. Nu rateaza niciun moment. De pilda, in august 1944, cand e eliberat din puscarie, intr-un tren de marfa pe directia lagarul de la Caransebes-Bucuresti, barbatul reuseste sa-i fure de sub nas cea mai frumoasa blonda din vagon lui Iosif Chisinevschi, seful propagandei comuniste. Nu sta mult cu femeia. Desi e casatorit, cu un copil acasa, se indragosteste de o subordonata de-ale sale, maritata si ea. Sotul acesteia, angajat al Serviciului Special de Informatii. Comunistul si colega sa isi parasesc partenerii de viata, se muta impreuna. Fostul sot al celei cu care Petrescu imparte de-acum patul e arestat. Mai mult, tatal acesteia, fost ofiter superior in Marele Stat Major din vechiul regim, deci perceput drept ,,fascist" de comunisti, e eliberat din inchisoare. Comunistul are legaturi la fel de amoroase si cu femeile anchetate si retinute de autoritatile comuniste - conduce singur anchetele acestora si apoi le pune in libertate. Multe dintre aceste episoade de deocheat film horror au trecut testul timpului mai ales prin absurdul afectiv care le este numitor comun. Sunt stiute astazi si ca urmare a unuia dintre obiceiurile cel mai bine insusite de romani in epoca lui Nicolae Ceausescu - delatoria. Motivatia e simpla: in lupta pentru putere, razboaiele puteau fi duse pe orice front. Totusi, ramane aceasta ironie rece: in timp ce orice deviere de la morala si educatia marxist-leninista putea fi - si chiar a fost - caz de condamnare la moarte, devierea de la bunul-simt al propriei intimitati era tolerata cu relaxare. In economia eticii aplicate propriei persoane, multi dintre liderii comunisti s-au dovedit a fi excelenti antreprenori.

Celelalte compromisuri ale lui Patrascanu

Lucretiu Patrascanu s-a dedicat trup si suflet Partidului. A crezut in comunism si in el insusi. Va prezentam celelalte compromisuri pe care acesta le-a facut. In cercuri mai intime, dar mai diverse. E vorba despre cateva, o mica parte a femeilor din viata lui Lucretiu Patrascanu. Elena Filipovici, ilegalista cu doruri multe. In anii '20, iubita oficiala a lui Lucretiu Patrascanu este Elena Filipovici (foto), ilegalista conectata la caracatita muncitoreasca de la Viena la Moscova.

,,Imi dai o intilnire, nu vi, de ce n-ai venit, o, poate sa fie o mie si una de cauze; eu nu vad decit una: ce placere pot sa-ti dau eu tie! Imbratisari, dragoste, sarutaris Asta plictiseste, mai cu seama cind n-au si ele rafinamentul care place unui om ca tine [...] Cele mai pline sarutari, Leanca ta", ii scrie comunista lui Patrascanu, la 29 mai 1924. Patrascanu nu-i scrie Elenei, ceea ce duce la noi scrisori pe care comunista i le trimite persoanei iubite. ,,Ori cit te-as supara, vreau sa fiu sincera mai cu seama ca in ruptul capului n-as vrea sa-mi ramiie in locul dragostei ce o am pentru tine o parere de rau sau impresia ca m-am inselat asupra caracterului tau [...] Ai incredere ca-ti voi scrie. De ai sti cit te doresc", ii explica Maria Ciobanu (n.r. numele conspirativ al Elenei Patrascanu) lui Andrei (n.r. - unul din numele conspirative ale lui Patrascanu), patimasa, dragostea arzatoare pe care i-o poarta, intr-o scrisoare din 26 iulie 1924. Relatia celor doi comunisti se va incheia in toamna anului 1924. Elena il va uri tot restul vietii sale. Prin 1935, la Viena si la Praga, femeia se arunca in bratele lui Marcel Pauker (n.r. - sotul Anei Pauker), spune istoricul Cristina Diac, citand documentele de la ancheta lui Marcel Pauker din 1937. Mai tarziu, tot Elena Filipovici devine amanta lui Stefanski-Gorn, conducatorul partidului intre 1932 si 1934 si, cel mai probabil, si a lui Nicolae Goldberger. Doamnele din subteranele politicii romanesti, la fel de gratioase si la inceputul anilor '30. ,,Fara teama de sigurantele si puscariile boerilor", potrivit notei olografe de pe verso. De la stanga la dreapta: 1. Ghizela Goldstein; 2. Elena Filipovici (amanta lui Lucretiu Patrascanu. In scrisorile dintre cei doi, femeia incheia adesea: ,,Leanca, inca cu totul a ta". Ea nu a fost a lui pana la sfarsit. E o drama); 3. Riva Fischman-Vasilescu (sotia lui Vas Vasia); 4. Jenny Doreanu-Kipperwasser (sotia lui Nic Doreanu); 5. Mendilovici (sora lui Ion Dick-Dicescu, zis Ivan Osipovici Dic, nascut in familia unui zgrav, corespondent militar al ziarului ,,Adevarul" in 1916, impuscat pe 4 ianuarie 1938.); 6. Bella Rabinsohn (sora comunistei Ana Pauker, despre care revista ,,Time" spunea ca nu-i plac savarinele); 7. Lotty Foris (nascuta Sarlota Csere, prima sotie a lui Stefan Foris si amanta avocatului Iosif Sraier, aparatorul sotului sau in anumite procese si seful Biroului Juridic al Partidului Comunist din Romania. In 1935, cand sotul sau e in inchisoare, Lotty ii daruieste un copil lui Iosif. Dupa 1944, avocatului libertin ii este intentat un proces. Barbatul fuge din tara. Aceasta ii este soarta.) FOTO: ANIC, Fond 95, Dosar 54 Anca si definitia dragostei. In

1923, la 23 de ani, Patrascanu trimite o scrisoare tocmai de la Leipzig, unde studia dreptul si economia. Ii scrie unei amante din Bucuresti despre cat dureaza dragostea si despre ratiunea iubirii si a politicii: ,,Draga Anca, [...] Atata timp cat vom mai avea ceva sa ne spunem, cat timp vom gandi impreuna si vom simti impreuna. [...] Pe urma ne vom strange prieteneste mainile ca toti oamenii intelepti, care stiu ca tot ce are un inceput are si un sfarsit si fiecare dintre noi va apuca drumul lui. In dragoste, ca si in politica, trebuie sa stii unde sa te opresti". Patrascanu n-a stiut. Dezamagirea Evei, iubita abandonata. Polonia, Bialystok, 13 februarie 1924. ,,Draga Lucretiu (am scris corect numele taue), [...] ma bucura ca ne aflam din nou in relatii prietenesti si probabil suntem prieteni si mai buni decat am fost pana acum. [...] Eu cred, Lucretiu, ca tu ai putea sa ma iubesti. Iti pui si tu intrebarea daca eu as putea sa te iubesca Acum iti voi arata ceea ce pentru mine inseamna iubire. Este ciudat ca un cuvant cuprinde in sine sensuri atat de diferite. Pentru unul, iubirea este pasiune, pentru altul - afectiune, pentru al treilea - doar placere fizica s.a.m.d. Pentru mine, iubirea insemna armonie, intelegerea intre doi oameni liberi, care tind unul spre celalalt si se contopesc. [...] Trebuie sa remarc in treacat ca esti un baiat extrem de <<capricios>>, (daca se poate spune asa)". Printre randurile acestei pasionale depese gasite in dosarul lui Patrascanu de la Siguranta se citeste, de fapt, dezamagirea Evei. Este, in fapt, incheierea amicala a unei iubiri consumate la Leipzig fara prea multe cuvinte. Burgheza Rozalia Winkler. Legatura lui Patrascanu cu Rozalia Winkler este una veche si speciala. Rozalia, aflata in plin proces de divort cu medicul Winkler din Oradea, il cunoscuse pe Patrascanu in 1928, la Cluj. Femeia era pe atunci logodnica numitului Desideriu Szanto, judecat pentru complot comunist, iar Patrascanu era avocatul ultimului barbat. Recunostinta pentru serviciile avocatesti s-a transformat mai intai intr-o stransa prietenie si, apoi, a degenerat intr-o puternica legatura intima. Desi par incurcate caile dragostei in vremea comunismului in ilegalitate, situatia este, de fapt, mai simpla: relatiile dintre Lucretiu si Rozalia se consumau episodic, in functie de oportunitati. Iar dragostea n-are nimic conspirativ. Totusi, nici macar cu Rozalia, Patrascanu nu poate sa-si depaseasca prejudecatile. ,,Am sustinut intotdeauna si afirm si acum ca sunteti o persoana distinsa, o femee extraordinara, o femee cu adevarat bine (scuza-ma daca felul meu de a vedea lucrurile este putin stingherit; faptul acesta nu va impiedica sa fiti o persoana din mica burghezie, ceeace nu este o jignire la adresa Dvs., ci un fapt, din pacate, <<istoric>>)", ii scrisese Patrascanu femeii. Herta Schwamen, ultima femeie. Herta Schwamen (foto), nascuta in Cernauti, era artist scenograf si fidela ideilor de sanga. Era cu aproape 15 ani mai tanara decat Patrascanu. Cei doi se cunosc in 1936, cand femeia se intoarce in Bucuresti de la Viena. Dupa trei ani, Herta si Lucretiu se casatoresc. Nu fara piedici. In 1939, in timpul guvernarii Cuza-Goga, casatoriile intre evrei si romani nu erau admise. Asa ca Herta este boteaza ,,Elena" de catre parintele Gala Galaction. In cercuri intime, cei doi isi pun unul altuia nume rusesti: Sasa, respectiv Andrei, primul nume de ilegalist al lui Lucretiu. Elena pare femeia care incheie si stilul de viata aventuros al lui Patrascanu - in orice caz, este ultima sa femeie ,,oficiala".

Un admirator pragmatic al baletului

In 1938, puscariasii Gheorghe Gheorghiu-De

(penitenciarul Doftana) si Elena Sarbu (penitenciarul Dumbraveni) schimba cateva telegrame si hotarasc sa se casatoreasca. Din fitece motive, insa, cununia nu mai are loc. Femeia se va marita, anul urmator, cu Pavel Stefan, fost ministru de Interne al Romaniei. Barbatul ii trimitea lui Dej pachete la puscarie, se stiau, erau tovarasi. Dupa evadarea din inchisoare, sora presupusei mirese de la Dumbraveni devine amanta oficiala a lui Dej. Pe femeie o cheama Maria (Marusia Sarbu) si este si sora Victoriei Sarbu, asistenta si amanta lui Stefan Foris, liderul comunistilor in interbelic. Foris, insa, il dusmaneste pe cumnatul sau, Stefan Pavel, lucru care va afecta relatiile din ambele cupluri. Gheorghiu-Dej nu ar fi fost la primul mariaj. Mai fusese casatorit cu Maria Alexe, fiica unui sifonar de pe strada Balaban, din dealul orasului Galati. Mariajul proletar intre electrician si casnica nu dureaza insa mult: in 1931, cand barbatul e mutat la Dej, Maria divorteaza pentru a se casatori, la randul ei, cu un jandarm. A ales, probabil, siguranta. Dupa 23 august 1944, statutul lui Gheorghiu-Dej se schimba la 180 de grade. Barbatul are acum un statut de care, chiar si in relatia cu femeile, va profita din plin. Se pare ca Dej era un admirator pragmatic al fetelor din corpul de balet al maestrului Constantin Tanase, actorul despre care exista banuiala ca ar fi fost ,,sinucis" de catre comunisti. Printre acestea, cele mai importante cuceriri sunt Elvira Godeanu si Dina Cocea. Dar Dej, potrivit cu invatatura marxist-leninista, este ,,international". O curteaza cu succes pe una dintre vedetele cinematografiei, Michele Morgan. ,,Gheorghiu-Dej a fost un fustangiu, i-au placut femeile, a avut multe amante. De obicei isi alegea dintre actrite. Era un om mai de viata, caruia ii placeau spritul, lautarii", explica istoricul Stelian Tanase. 

EXCLUSIV: Ei sunt adevaratii autori ai serialului ,,Apostolii lui Stalin"! Vreme de aproape un an, doi ziaristi ,,Weekend Adevarul" au conceput si redactat un serial in premiera in presa romaneasca. Acesta este textul unuia din afara, al cuiva care a urmarit detasat, din exterior, munca, nervii si bucuriile celor ale caror nume vor figura, incepand din 19 iunie, pe cartile ce reunesc textele din acest studiu de Mihai Mincan

Click pe fotografie pentru a o mari! Sa va povestesc cum a inceput treaba cu ,,Apostolii lui Stalin". Manolo (Laurentiu Manolache, pe numele sau adevarat), fostul sef al departamentului ,,Weekend Adevarul", a avut o idee. Nu-mi este nici astazi foarte clar care a fost aceea, dar era legata de cateva portrete ale unor activisti de partid care au contribuit decisiv la introducerea ideologica a comunismului in Romania. Spun ca nici astazi nu stiu care era ideea aceea, pentru ca, foarte sincer sa fiu, nu mi-a pasat niciodata prea mult de aceste materiale. Lui Laurentiu Ungureanu (zis ,,Laurica", in varsta de 26 de ani, foto) i-a pasat insa. Inainte sa inceapa sa scrie la serialul ,,Apostolii lui Stalin", Laurentiu prezenta deja semnele unui impatimit al interviurilor-reportaje-anchete-documentare din vremuri demult apuse. In redactie, Laurentiu Ungureanu era si ironizat pentru gusturile sale aparent exotice pentru un tanar de 25 de ani. ,,Ia, zi, leule, ce fosile mai bagi in ziarr", il intrebau baietii de la Sectia ,,Sport", cu referire la predilectia lui Laurica pentru personaje bine trecute de a doua tinerete. Laurentiu se amuza. Incepe serialul Semnalul ca serialul va lua totusi viata a fost dat de o serie interminabila de sedinte. Manolo si Laurentiu se baricadau in vreun birou de sticla, cu foi de hartie in fata si discutau. Ore-n sir discutau. Din afara, parea un supliciu. Cand reveneau insa la birouri, amandoi pareau incantati. Saptamana dupa saptamana, lista preliminara a personajelor se largea si se tot largea. Am incercat, la un moment dat, la o tigara, sa vorbesc cu Laurentiu despre asta. Mi-a spus ca vrea sa faca un serial cum nu s-a mai facut in presa din Romania. Ca o sa lucreze luni in sir numai la documentare. Ca o sa inceapa in august 2014 si se va termina prin mai 2015. Eu am ras de el. Laurentiu era insa extrem de serios. Apoi, colegul meu, Laurica, a disparut. Nu mai tin minte exact cat. ,,E la Arhive", atat ni se transmitea. In tot acest timp, ne-am mai vazut o singura data. Am baut cateva beri la un restaurant din Piata Iancului. De pe la a doua bere a inceput sa-mi povesteasca despre tot felul de oameni. De jumatate din numele pe care le rostea nici nu auzisem vreodata. Vorbea in cifre, ani, functii de partid, dosare si concepte ideologice. I-am spus ca mi-e prieten bun si asa, dar chiar nu ma intereseaza deloc. ,,Bine, Mihai, iarta-ma, cred ca m-am tampit eu", mi-a spus el. Unele chestii le-am uitat, dar de altele imi aduc aminte perfect. De exemplu, aparitia primului episod al serialului ,,Apostolii lui Stalin". Era cald tare de tot afara, vara adevarata. Laurica si Manolo trepidau in jurul graficienilor, cei desemnati sa faca o coperta cu adevarat speciala. A doua zi de la aparitie, Laurentiu a venit in redactie cu o fata de parca nu dormise trei nopti la rand. A luat ziarul in mana si l-a rasfoit. Era fericit. Incepuse. ,,Nepo": portret succint Despre colegul sau, coautor al serialului,

Radu Eremia (zis ,,Nepo", in varsta de 25 de ani, foto) nu stiu nici astazi mai nimic. Sa va spun cum au decurs intalnirile noastre. Prima a avut loc intr-o seara din toamna lui 2014. Eram de serviciu in Tura 2, adica trebuia sa stau pana la 10 seara, sa scriu ,,in caz ca se intampla ceva". Nepo era ,,omul de noapte". Adica vine la redactie la ora 22.00 si scrie toata noaptea, se uita pe televizoare si pe fluxurile agentiilor, in caz ca apare ceva, modereaza comentarii de pe site si pe Facebook. Un fel de omul-orchestra. Nepo este sfrijit si mic de inaltime, cu o pereche de ochelari care par sa aiba rolul lor bine determinat pentru asigurarea gravitatiei care-l tine legat de pamant. Vazandu-l asa, mergand si usor cocosat pentru a-si lua in primire biroul de unde nu mai avea sa se ridice pana dimineata, ti se facea mila de el. ,,Asta e ma, Nepoi", l-am intrebat pe Laurica, care mi-a raspuns afirmativ din cap. Sincer va zic, pentru mine Nepo e un fel de erou. Muncea noaptea, dormea cateva ore, mergea in biblioteci si pe la Arhive, scria la ,,Apostolii lui Stalin", ba chiar si la lucrarea de doctorat pe care urmeaza sa o sustina la Facultatea de Stiinte Politice si Administrative. Nu inteleg nici astazi cum poti face atatea lucruri, intr-un interval atat de scurt de timp. Ma gandesc ca, daca as incerca asa ceva, as fi lat, pe spate, dupa o saptamana, sau ceva. Nepo a dus-o pe picioare. Si astazi face acelasi lucruri. Ba chiar mai preda si cursuri despre absortia fondurilor europene prin niste sate din Giurgiu. Ironii nu prea inspirate Noi, restul redactiei ,,Adevarul" si ,,Weekend Adevarul", n-am avut prea mare legatura cu ,,Apostolii lui Stalin". Ne vedeam de ale noastre. Nici macar nu prea mai vorbeam cu Laurica despre ce scria el acolo. Stiu atat, ca venea la redactie, isi trantea cartile copiate la xerox si bucatile din dosare luate de la Arhivele Nationale si-l mai auzeai, din cand in cand, injurand in coltul lui, langa geam. Vinerea urmatoare, aparea un nou episod al serialului. Cum se intampla in genere, ideea unui astfel de serial gigantic s-a modificat radical in ochii colegilor, pe masura ce trecea timpul. De la uimirea initiala, provocata de marimea demersului si dificultatea acestuia, prin nepasare si, in final, in ironie de cafea, proiectul a fost comentat in toate modurile cu putinta. ,,Ia, zi, Laurica, episodul 17, seria a doua, nuc", i-a spus lui Ungureanu un editor, la tigara. ,,Laurica, abia astept sa scrii iarasi presa", a mai invartit cutitul in rana cineva din redactie, exasperat de pierderea prietenului printre ideologi morti de decenii. Laurica radea voios si scria in continuare.

Seara in care ,,Apostolii lui Stalin" a aparut la televizor

Au venit ploile de iarna, apoi primele ninsori. La un moment dat, nimeni din redactie nu mai vorbea despre ,,Apostolii lui Stalin". Laurica si Nepo erau baietii aia doi, care scriu ceva despre comunism. Manolo, unul dintre initiatorii proiectului, a decis ca e momentul unei schimbari in viata si a intrat intr-un concediu prelungit. Serialul isi vedea insa de propriul traseu. Privelistea autorilor nu era una tocmai placuta. In cazul lui Laurica, degradarea parea sa fie una fizica. Se ingrozea zi de zi de cearcanele care-i avansau. Ajunsese sa bea cate 10 cafele pe zi, d'astea de automat de corporatie sau ,,cancer la pahar", cum le mai spunem noi. De tigari nici nu mai zic. La Nepo, aceeasi degradare parea una desprinsa din pierderea legaturii cu lumea din jur. Intr-o buna zi, a venit pe la redactie. Era undeva in jurul pranzului si numai un astfel de moment pentru ,,omul de noapte" era ceva ciudat. Am incercat sa vorbim ceva, dar se balbaia si toate acele silabe neduse pana la capat se invarteau in jurul fostilor comunisti romani. Am iesit cu totii la o tigara, pe coridorul cladirii. Acolo a fost si mai rau. Laurica incerca sa mai faca cate un banc. Toate erau extrem de proaste. Si mai rau era Nepo. Dupa terminarea fiecarei glume, in rasetele de complezenta ale celor prezenti, Nepo lua cuvantul si toate aceste luari de pozitie incepeau cu: ,,Stii de ce-mi aduce aminte astai. De atunci cand Dej i-a zis lui...". Nici vestile despre vietile sociale ale celor doi nu erau cu mult mai bune. Baiat de gasca, cu lipici la fete, dansator de performanta in adolescenta, in general, un om de lume, Laurentiu Ungureanu a ales peretii propriului camin si berea la cutie in compania lui Nepo, in locul teraselor din oras. Toate aceste ,,petreceri de apartament" se terminau, cum altfel, cu discutii despre ,,Apostolii lui Stalin": trecut, prezent, perspective. Viata s-a schimbat Pe undeva pe la inceputul lui 2015, Laurentiu ne-a anuntat ca ,,Apostolii lui Stalin" va deveni o carte. Am ramas usor perplex, desi stiam ceva in sensul asta, dar, na, tot am fost uimit. Anuntul a fost ca o gura de aer pentru cei doi autori. Pierduti printre nume, personaje si date istorice si-au reorganizat ultima parte a serialului. Se stia si luna in care va aparea ultimul episod: mai, 2015. Ultimele luni au semanat cu vizionarea finalului unui film hollywoodian, despre un sportiv de performanta. Stiti imaginile alea: cu incetinitorul, cineva gafaind, mai-mai ca nu ajunge la linia de sosire si, intr-un final, reuseste, in aplauzele si lacrimile audientei. Problema e ca, in acest caz, nu au fost nici lacrimi, nici aplauze. Nici acum nu-mi dau seama cati oameni din redactie stiu ca serialul s-a terminat. Sau ca a existat un astfel de serial, in paginile ziarului, aproape un an. Dupa ultimul punct pus in ziar, la o tigara, Laurentiu a mai spus urmatoarele cuvinte: ,,Serialul asta mi-a schimbat viata". Ultima dedicatie

Si poate ca aici trebuie citit cu atentie demersul celor doi. In tot acest timp, cat a durat serialul ,,Apostolii lui Stalin", s-a schimbat presedintele Romaniei. Au fost proteste de strada, contra exploatarii de la Rosia Montana si defrisarii excesive. Un avion cazut prin Alpii Francezi a pus lumea pe jar, iar spectrul unui nou Razboi Mondial, inceput in Ucraina, a tinut mapamondul pe ghimpi. In tot acest timp, Laurentiu Ungureanu si Radu Eremia au scris despre niste persoane despre care este foarte probabil sa nu fi auzit, daca nu aveti minimum 30 de ani sau nu sunteti pasionat de istoria recenta a Romaniei. Au scris cu pasiunea infometatilor de recunoastere si a celor care simt ca fac bine ceea ce fac. Au dus pana la capat un proiect in care a crezut o mana de oameni, un proiect care, vazut printre amalgamul de stiri ce compun ziarele de zi cu zi, pare, in cel mai bun caz, ceva inutil. Iar in cel mai rau, o pierdere a ratiunii unei intregi echipe redactionale. Prima parte a muncii lor va fi distribuita pe 19 iunie, cu ziarul ,,Weekend Adevarul". Volumul intai din ,,Apostolii lui Stalin" va fi urmat, pe 26 iulie si 3 iunie, de urmatoarele doua parti. Este o munca titanica, documentata agresiv si cu note de subsol si bibliografie care ar face gelos si un doctorand al Facultatii de Istorie. Inainte sa publice ultimul episod, baietii au incheiat cercetarea in stilul propriu. Dupa cateva beri, consumate intr-o garsoniera din Bucuresti, au trimis un sms la un post de nisa de televiziune. Cateva minute mai tarziu, la Taraf TV, printre imagini cu domni grasi, imbracati in camasi roz si ochelari de soare la ochi si domnisoare lascive, se putea citi, la baza ecranului, urmatoarea dedicatie: ,,Pentru Apostolii lui Stalin!!!". Hai noroc si palaria jos, baieti!