George S. PattonGeorge Smith Patton, Jr.

Generalul George Smith Patton

Date personale

Data nașterii 11 noiembrie 1885

Locul nașterii San Gabriel, California

Data decesului 21 decembrie 1945 (60 de ani)

Locul decesului Heidelberg Germania

Naționalitate Statele Unite ale Americii

Porecla BanditoOld Blood and Guts(Bătrânul "Sânge și Intestine")The Old Man

Studii Command and General Staff School, Army War College

Activitate

A luptat pentru SUA

Ramura Armata de uscat a Statelor Unite ale Americii

Ani de serviciu 1909 - 1945

Gradul General de armată

A comandat U.S. II CorpsUS 1st Armored CorpsU.S. Seventh Army

1

U.S. Third ArmyU.S. Fifteenth Army etc.

Bătălii / Războaie

Războiul mexicano-american ·Primul Război Mondial · Al Doilea Război Mondial

Campania din Africa de Nord (Operațiunea Torța)

Invadarea Siciliei (Operațiunea Husky)

Bătălia pentru Normandia Campania din Lorena Ofensiva din Ardeni

Decorații și distincții

Decorații Distinguished Service Cross (2)Distinguished Service Medal (3)Silver Star (2)Legion of MeritBronze StarPurple HeartOrdinul BathOrdinul Imperiului BritanicLegiunea de onoare (Fr)Ordinul Leului Alb(Cz)

Semnătură

modifică

George Smith Patton GCB, KBE (n. 11 noiembrie 1885 – d. 21 decembrie 1945) a fost un general al armatei S.U.A. cel mai cunoscut pentru prestația sa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, luând parte la campaniile militare din Africa de Nord, Sicilia, Franța și Germania între anii 1943 și 1945. A participat și la Primul Război Mondial, comandând tancurile nou introduse în armata SUA. Un mareșal german, vorbind cu un reporter american îl numea pe Patton „generalul vostru cel mai bun”.[1]

El este autorul faimosului citat din timpul eliberării Parisului, în care se referă voalat la ambiția francezilor de a participa, măcar printr-o divizie blindată, la Eliberare :

"I would rather have a German division in front of me than a French division behind me."

(„Prefer să am în față o divizie germană decât o divizie franceză în spate”).

În ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puțin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA, mașina generalului a fost puternic lovită de un camion militar american. Generalul a fost grav accidentat, având și o fractură de coloana vertebrală cervicală-deci o paraplegie. Internat la spitalul militar din Heidelberg, pe 21 decembrie 1945, decedează în urma unei embolii pulmonare. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului, a fost înmormântat în orășelul Haam (din Luxemburg). În onoarea eliberatorului, orășelul Ettelbrück din nordul Luxemburgului se mai numește „Patton-Stadt”.

Cuprins

  [ascunde] 

2

1 Educația și serviciul militar în tinerețe 2 Expediția punitivă împotriva Mexicului 3 Primul Război Mondial 4 Perioada interbelică 5 Al Doilea Război Mondial

o 5.1 Campania din Africa de Nord o 5.2 Campania din Sicilia o 5.3 Incidentul cu pălmuirea unui soldat de către Patton o 5.4 Normandia o 5.5 Campania din Lorena o 5.6 Ofensiva din Ardeni o 5.7 Forțarea Rinului o 5.8 Ofensiva finală

6 Decorații o 6.1 Decorații americane o 6.2 Grade militare și data promovării

7 Vezi și o 7.1 Filme artistice

Educația și serviciul militar în tinerețeLa Olimpiada de vară din 1912 organizată la Stockholm Patton a participat la proba de pentatlon , unde s-a plasat pe locul cinci.[2]

Expediția punitivă împotriva Mexicului[

1915 Dodge Brothers -tipul de maşină folosită de Patton în incursiunea sa în Mexic

În septembrie 1915 Patton a fost numit în serviciu la granița cu Mexicul la Fortul Bliss, Texas. În martie 1916 forțele lui Pancho Villa au trecut granița în New Mexico, SUA și au efectuat raid în orașul Columbus, ucigând câțiva americani. Ca răspuns, SUA a organizat o expediție punitivă în Mexic împotriva lui Villa. Entuziasmul lui Patton pentru expediție a avut ca rezultat faptul că Patton a fost numit ajutorul generalului John Pershing, ceea ce a însemnat că Patton a primit rol în organizarea expediției. Patton, împreună cu câțiva militari a organizat o expediție care a devenit un „atac militar motorizat” cu cele trei mașini ale armatei lui Pershing, ucigând câțiva rebeli mexicani, chiar de Patton însuși cu un Colt Pacemaker. Datorită succesului lui Patton și afinității lui pentru Colt Pacemaker, Patton l-a numit în glumă „bandito”-ul lui, Patton devenind faimos în toată SUA.[3]

Primul Război Mondial

3

Patton în Franţa lângă un tancRenault FT-17 (1918)

La intrarea SUA în Primul Război Mondial, generalul-maior John Pershing l-a promovat pe Patton în rangul de căpitan. Patton i-a cerut lui Pershing să se înființeze un centru de pregătire american pentru tancuri. La Champlieu Patton a condus tancul Renault, i-a testat capacitatea tancului de a trece peste șanțuri, apoi a vizitat fabrica Renault. Pershing i-a dat lui comanda noii unități de blindate americane: US Tank Corps. La scurt timp după sosirea lui la Champlieu, britanicii la Cambrai au lansat cel mai mare atac de tancuri din Primul Război Mondial. În data de 23 martie 1918 Patton a primit comanda unei unități de 10 tancuri tip Renault FT-17. Pentru succesul său în organizarea școlii pentru tanchiști, Patton a fost promovat succesiv maior, locotenent colonel, apoi după contraofensiva de la SaintMihiel în septembrie 1918 la gradul provizoriu de colonel. În ofensiva de la Meuse-Argonne din 26 septembrie 1918 a fost rănit și decorat cu Distinguished Service Cross, cu Distinguished Service Medal, iar pentru rănire cu Purple Heart.

Perioada interbelicăÎntre cele două războaie în 1924 a absolvit școala pentru comandanți și șefi de stat major Command and General Staff School, iar în 1932 Army War College. L-a cunoscut pe Omar Bradley cu care se va reîntâlni în Europa. La începutul anilor 1920 Patton a scris o cerere Congresului ca să se acorde fonduri pentru dezvoltarea forțelor de blindate, dar fără prea mare succes. A scris articole despre tactica forțelor blindate, sugerând noi metode de a le folosi. În iulie 1940 a primit comanda Diviziei 2 de tancuri la Fort Benning. În serviciul în Washington DC în anul 1919 Patton l-a întâlnit pe Dwight D. Eisenhower, care va juca un rol enorm de important în cariera sa. La Fort Riley, Kansas, Patton și Eisenhower au dezvoltat doctrina luptei cu blindate, care va fi folosită de SUA în Al Doilea Război Mondial. El a continuat să îmbunătățească tancurile venind cu noi idei în comunicații radio și armamentul de pe tanc. Datorită lipsei scăzute față de blindate, Patton s-a transferat înapoi la cavalerie.

Al Doilea Război Mondial

4

Înainte ca SUA să intre în război Patton a comandat Armata a 3-a americană, pregătind trupele de blindate în deșert (Imperial Valley), pe o suprafață de 40 km2 pentru Operațiunea Torța (invadarea Africii). Din prima zi de comandă pleda pentru ca forțele blindate să rămână permanent în contact cu inamicul, explicând că forțele mecanizate agresive întrerup pregătirile defensive ale inamicului și sunt mai greu de loviți de artileria inamică.[4] La o conferință de presă din 1944 la întrebarea unui reporter cu privire la faptul că ar trebui încetinit progresul rapid a Armatei a 3-a pentru a reduce pierderile americane, Patton a răspuns: „Ori de câte ori încetinești ritmul, irosești vieți omenești”.[5]

Campania din Africa de Nord

Harta Operaţiunii Torch (Torţa)

În Noiembrie 1942 general-maior Patton împreună cu contraamiralul Henry K. Hewitt comandau Forța Operativă de Vest (care avea ca obiectiv Casablanca) a Armatei americane, care în cadrul Operațiunii Torța a debarcat în nordul Africii, în Maroc și Algeria, țări ocupate de regimul de la Vichy Forțele americane, (Divizia a 2-a blindată și Diviziile a 3-a și a 9-a de infanterie), aproximativ 35.000 de soldați erau aduse direct din SUA cu o flotă formată din peste 100 nave. Pentru a evita bateriile de coastă trupele americane au debarcat la sud de Casablanca la Safi (Operațiunea Blackstone) și la nord, la Fedala(Operațiunea Bushwood) respectiv în portul Lyautey (Operațiunea Goalpost). Nu au avut loc bombardamente preliminare în speranța că francezii nu se vor opune trupelor americano-britanice, dar s-au înșelat. După debarcare trupele lui Patton au fost atacate de blindate franceze, dar trupele americane au fost salvate de aviația americană care au spulberat tancurile franceze. Susținerea aeriană a fost asigurată de avioane P-40 Warhawk de pe portavionul USS Ranger (CV-4). Trupele lui Patton s-au îndreptat spre nord spre Casablanca. Nici Casablanca nu s-a dovedit ușor de cucerit. Bateriile de coastă franceze au deschis focul. Patton era pe bordul crucișătorului USS Augusta, când cuirasatul francez Jean Bart a deschis focul asupra lui. Luptele navale au durat două zile. Avionale aliate decolate de pe portavioanele din larg au reușit să distrugă un transport de trupe franceze care încerca să întărească apărarea de la Safi. În dupăamiaza zilei de 8 noiembrie, majoritatea apărătorilor francezi s-au predat, iar până pe 10 noiembrie fuseseră eliminate toate focarele de rezistență antialiate, iar majoritate trupelor americane se îndreptaseră spre Casablanca

5

asediată. În jurul Port-Lyautey, trupele primului val au trebuit să aștepte al doilea val de dabarcare mult prea mult timp. Acest răgaz a fost folosit de apărători francezi pentru organizarea defensivei. Următoarele valuri de debarcare s-au bucurat de sprijinul bombardamentelor navale și a acoperirii aeriene a avioanelor de pe portavioane. Și obiectivele aliate din această zonă au fost atinse. În jurul Fedala debarcarea celor 19.000 de soldați aliați a fost dată peste cap de condițiile meteo nefavorabile. Debarcările au fost efectuate sub focul artileriei franceze. Cu toate aceste, americanii au reușit să cucerească capete de pod puternice și să asedieze portul Casablanca până pe 10 noiembrie. Generalul Patton a intrat în Casablanca fără să întâmpine vreo opoziție. Patton era încă la Casablanca, când în data de 19 februarie 1943 americanii sufereau prima lor înfrângere în Bătălia de la Pasul Kasserine. Comandamentul american a luat imediat măsuri și l-a numit pe Patton în fruntea trupelor americane, avându-l ca adjunct pe Omar N. Bradley. Patton a sesizat că americanii nu aveau sprijin aerian suficient și deși a încercat îmbunătățirea situației, o schimbare de proporții în acest domeniu nu s-a produs până la Debarcarea din Normandia. ÎnBătălia de la El Guettar trupele lui Patton au reușit să obțină o victorie tactică împotriva trupelor naziste conduse de Hans-Jürgen von Arnim și fasciste ale lui Giovanni Messe.

Decorații[Decorații americane

Decoraţiile generalului Patton dacă le-ar purta astăzi

Distinguished Service Cross

Distinguished Service Medal

Silver Star

Legion of Merit

Bronze Star -

Purple Heart - Inima Purpurie pentru rănire

Silver Lifesaving Medal -

Mexican Service Medal -

World War I Victory Medal -

European-African-Middle Eastern Campaign Medal

American Defense Service Medal

6

World War II Victory Medal

Army of Occupation Medal

Grade militare și data promovării

Locotenent: 11 iunie 1909

Locotenent-major: 23 mai 1916.

Căpitan: 15 mai 1917.

Maior: 01 iulie 1920.

Locotenent-colonel: 01 martie 1934.

Colonel: 01 martie 1938.

General de brigadă: 2 oct. 1940

General-maior: 4 aprilie 1941

General-locotenet: 12 martie 1943.

General de armată: 14 aprilie 1945.

7