GEORGE MURĂTOREANU

TEHNICI DE GHIDNote de curs

Valahia University PressTârgoviște, 2019

4

Valahia University PressStr. Aleea Sinaia, nr. 13, TârgovișteTel: 0245/213684E-mail: universitypress@valahia.ro

Acreditată de Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS), categoria C dinanul 2012.

Colecția STUDIA TEHNICA

Referenți științifici:Conf.univ.dr. Vasile LoghinConf.univ.dr. Daniel PeptenatuLect.univ.dr. Radu Pintilii

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMURĂTOREANU, GEORGE

Tehnici de ghid : note de curs / George Murătoreanu. - Târgovişte :Valahia University Press, 2019

ISBN 978-606-603-195-0796.5

5

CUPRINS

Introducere ................................................................................... 71. Un scurt istoric al turismului organizat în România …………………... 82. Necesitatea ghizilor în turism …………………………………………............ 153. Atribuțiile ghizilor de turism ……………………………………………………... 184. Tipuri de ghizi în România …………………………………………….............. 225. Cum puteți deveni ghid turistic. Cerințe formale, cerințe

informale ………………………………………............................................. 246. Activitățile ghizilor de turism …………………………............................. 26

6.1. Primirea turiștilor, prezentarea în calitate de ghid ................ 266.2. Conversația cu turiștii. Atenție specială la imagine șiempatie ......................................................................................... 26

6.2.1. Elemente de imagine ...................................................... 276.2.2. Mijloace pentru a câștiga simpatia turiștilor .................. 28

6.3. Gestionarea grupului de turiști .............................................. 286.3.1. Prospectarea grupului de turiști ……………………………….... 296.3.2. Informarea turiștilor ....................................................... 316.3.3. Implicarea ghidului în actul turistic ................................ 36

7. Ținuta și conduita ghidului de turism ……………………………………..... 378. Ghidul de turism specializat ………………………………………….............. 39

8.1. Ghidul de turism montan …………………………………………........... 398.1.1. Planificarea turelor montane ……………………………………... 398.1.2. Marcajele turistice ………………………………………………......... 498.1.3. Orientarea în teren ………………………………………………........ 578.1.4. Echipamentul montan ……………………………………………...... 678.1.5. Informații si sfaturi aplicabile în turismul montan ……….. 75

8.2. Alte tipuri de ghizi specializați …………………………………............ 808.2.1.Ghid de turism sportiv ……………………………………………....... 808.2.2. Ghid de turism animator ………………………………………....... 818.2.3. Ghid de turism habitat natural, floră, faună în areal

montan/umed ............................................................................... 848.2.4. Ghid de turism religios …………………………………………........ 848.2.5. Ghid de turism ecvestru …………………………………………...... 848.2.6. Ghid de turism interpret la congrese si manifestări

internaționale ………....................................................................... 85

6

8.2.7. Ghid de turism supraveghetor …………………………………... 858.2.8. Ghid cu alte specializări …………………………………………...... 85

9. Trasee turistice în circuit. Turismul auto ………………………………...... 8610. Modalități de informare turistică ………………………………………......... 8811. Acordarea primului ajutor …………………………………………….............. 92

Bibliografie ……………………………………………………………..................... 97

7

INTRODUCERE

Într-o epocă în care activitățile cotidiene ale unei mari părți a populației seaflă sub imperiul stresului, vitezei și răspunderii, se impune din ce în ce mai multnevoia de evadare, de eliberare de obligații și de relaxare. În acest context,activitățile turistice și capătă un rol tot mai important în viața noastră.

Plecând de la o astfel de necesitate reală, economia și piața muncii s-auorientat și în acest domeniu, transformând turismul, într-o afacere din ce în cemai profitabilă.

Astfel, dacă în urmă cu câteva decenii turismul era o activitate strictpersonală, apanajul oamenilor înstăriți și cu un grad de cultură mai ridicat decâtmedia, în prezent face parte din viața marii majorități a populației. Turismul serealizează astăzi, în mare parte, într-un cadru organizat, supus unor reguli încadrul unei adevărate industrii dezvoltate de-a lungul secolului al XX-lea și înprimele două decenii ale secolului ai XXI-lea.

Numeroase agenții de turism, firme, organizații au astăzi ca obiect deactivitate turismul în toate formele sale, de la asigurarea infrastructurii șilogisticii individuale, la industria hotelieră, la serviciile specifice turismului. Un locaparte în acest ansamblu îl au ghizii în turism. Aceștia, prin cunoștințeleacumulate, prin calitățile cultivate în timp, sunt persoanele care pot transformaun sejur într-o experiență de neuitat. Pentru aceasta, ghizii au nevoie de oinstruire teoretică și demonstrativă și de o activitate practică sistematică. Astăziîn țara noastră există o serie de firme și asociații care asigură formarea ghizilor înturism.

Un curs de tehnici de ghid în cadrul specializării Geografia Turismului estenecesar pentru a familiariza viitorii profesioniști în turism cu activitățile specificeghizilor, fără a putea însă înlocui cursurile de formare acreditate în acest sens decătre Ministerul Educației Naționale prin Autoritatea Națională pentru CalificăriANC.

Tematica acestui suport de curs acoperă majoritatea problemelor pe carele poate întâmpina în practică un ghid de turism și completează informațiileprofesionale și practice pe care trebuie să le stăpânească pentru a-și onora cusucces profesia.

Târgoviște, ianuarie 2019

8

1. UN SCURT ISTORIC AL TURISMULUI ORGANIZAT ÎN ROMÂNIA

Termenul turism este explicat în Dicționarul explicativ al limbii române(DEX, 2009) ca fiind totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă dindeplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (ca petrecereavacanței sau concediului de odihnă, participarea la diferite manifestări)(www.dexonline.ro).

În ediția din 1998 a aceluiași dicționar, turismul este explicat ca fiind oactivitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos saucu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau interesante dintr-unanumit punct de vedere.

În aceeași accepțiune, turismul este, după o definiție dată de W. Hunziker1

(citat de Cândea, Erdeli, Simon, 2000; Uscatu, 2009), ansamblul de relații șifenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor, în afara domiciliuluilor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilirepermanentă și o activitate lucrativă oarecare2.

R. Brunet (1993) include in sfera turismului toate călătoriile de agrement(deși statisticile includ adesea călătorii profesionale, pe care nu le pot distinge decelelalte), chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna strict de loisir: vizite de familie,călătorii de plăcere, excursii în locurile de vacanță, deplasări pentru sport saucură, pelerinajele.

Privind latura economică a acestei activități (Cândea, Erdeli, Simon, 2000)turismul poate fi definit ca latură a sectorului terțiar al economiei, undeactivitatea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor deagrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni;include toarte activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și servicii aleturiștilor.

Cumulând esența acestor definiții, găsim potrivită descrierea mecanismelorturismului modern, propusă de V. Borda (1979): ansamblul activităților care-ipermit omului, pe de-o parte, petrecerea timpului liber în acțiuni de agrement,odihnă, tratament în stațiunile balneoclimaterice, îmbogățirea orizontului

1 Walter Hunziker (1899 – 1974), profesor elvețian, a înființat Institutul de Cercetări în Turism alUniversității St. Gallen, cofondator al Asociației Internaționale de Expertiză Științifică în Turism(AIEST)2 Definiția este preluată ca atare de numeroși autori din lucrarea Grundriss der AllgemeinenFremdenverkehrslehre (Scopul general al științei turismului), Hunziker W., Krapf K., (1942)

9

cunoștințelor generale etc. și, pe de altă parte, activitatea multilateralădesfășurată de sistemul instituțional adecvat pentru asigurarea tuturor serviciilorși bunurilor materiale puse la dispoziția turiștilor pe o perioadă de timp limitată.

Tot în contextul asigurării unei baze teoretice solide a acestei activități, aufost definite clar noțiuni precum vizitator, turist, excursionist etc.

Vizitatorul este orice persoană care călătorește spre un loc, altul decâtmediul său obișnuit, pentru mai puțin de 12 luni, scopul călătoriei fiind altuldecât exercitarea unei activități remunerate (Uscatu, 2009). Vizitatorii se împartîn două grupe:

- turiștii, vizitatori al căror sejur include cel puțin o înnoptare într-o altălocalitate decât cea de reședință, fără a presta o activitate lucrativă la destinație;

- excursioniștii, vizitatori care se deplasează în scopuri turistice pentru maipuțin de 24 ore, fără a include o înnoptare.

Mișcarea turistică organizată din România își are începuturile în cea de-adoua jumătate a secolului al XIX-lea. Până în acel moment se practica un turismneorganizat, sub forma călătoriilor singulare sau colective de plăcere în mijloculnaturii (Borda, Simion, 1976). Forme ale turismului colectiv, de masă, trebuieconsiderate și acțiunile prilejuite de deplasarea în grup — în tot cursul evuluimediu românesc și până în zilele noastre — pentru a participa la manifestărilemarcate de evenimente și date tradiționale: sărbători folclorice, târguri, hramuri,aniversări cu caracter local sau național. Cea mai mare parte a acestorevenimente au rămas nemodificate până în zilele noastre (fig. 1.1) ca ocontinuitate a tradițiilor din spațiul românesc. Teritoriul actual al României a foststrăbătut în secolele trecute de călători străini, care i-au cercetat geografia,istoria și obiceiurile, făcând despre el însemnări ce constituie adevărate tezauredocumentare.

Fig. 1.1. Manifestări populare tradiționale moștenite în zilele noastre: Târgul de fete de peMuntele Găina (www.adevarul.ro) și Nedeia Munților de la Fundata

10

Pe de altă parte, numeroși călători români au întreprins deplasări în spațiuldin afara țării, și au consemnat pagini importante referitoare la locurile pe undeau călătorit. Sunt de amintit aici câțiva dintre aceștia, cu mențiunea că unii suntrecunoscuți și mediatizați la nivel național, în timp ce peste alții s-a așternut, dinpăcate, uitarea: Ștefan Olahus (sec. al XVI-lea), Samuilă Dămian, Elena Ghica3,George Pomuț, Gheorghe Cârțan4, Dumitru Dan, Mihai Tican Rumano, NicolaeGhimpu (Borda, 1983), Dimitrie Ghica Comănești, Bazil Assan5, la care se adaugănumeroși cercetători (cu recunoaștere în lumea științifică internațională6) careau efectuat călătorii în scopul cunoașterii și înțelegerii planetei noastre.

Mișcarea turistică organizată românească a înregistrat până în 1971, cânds-a înființat Ministerul Turismului, mai multe etape importante legate deconstituirea unor organizații (Borda, Simion, 1976, Borda, 1979 cu adăugiri):

- Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor - SKV (SiebenburgischerKarpatenverein) este una din primele asociații turistice din spațiul românesc, oasociație a turiștilor montani, promovând un turism educativ și ecologic, fondatăîn anul 1880 la Sibiu. Realizată după model german, SKV a definit, construit șimarcat primele trasee turistice montane de pe teritoriul României, în MunțiiPostăvaru și Făgăraș. Tot SKV a construit și primele cabane (cea mai vechecabană încă funcțională din România este Cabana Postăvaru) și adăposturimontane, organizând și primele cursuri de instruire a călăuzelor (ghizi) din munți.De asemenea, a editat hărți turistice proprii și a tipărit broșuri de prezentare atraseelor montane, cu sfaturi pentru turiști. Această asociație a început din 1904și activități organizate de salvare montană, SKV fiind precursor al Salvamontului(http://www.skv.ro).

- 1895 – Societatea carpatină din Sinaia. Din grupul întemeietorilormenționăm pe arhimandritul Nifon, fostul stareț al mănăstirii Sinaia, pe TacheIonescu și Bucura Dumbravă. Această societate turistică, în timpul celor 15 ani deactivitate remarcabilă, a realizat amenajarea peșterii Ialomița, a construit poteciîn Bucegi, a ridicat primele case de adăpost la Caraiman și Omu.

- 1902 – Societatea de gimnastică sport și muzică din Iași a organizatexcursii în special pe Ceahlău și a construit cabana Dochia. A tipărit cea dintâicălăuză turistică a Ceahlăului, în 1932.

3 Nepoata domnitorului Grigore Ghica, cunoscută mai ales sub pseudonimul Dora d’Istria sub carea publicat numeroase lucrări literare. Este considerată ca fiind a treia femeie alpinist din lumedupă ce, în 1855, a escaladat vârful Moench din Alpii Elvețieni (4105 m).4 Celebrul Badea Cârțan, care a călătorit pe jos de la nord de Munții Făgăraș până la Roma5 Primul român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului și care a ajuns în regiunile arctice6 Menționăm aici pe Emil Racoviță, Mihai Băcescu, Gheorghe Neamu, Teodor Negoiță

11

- 1903 – Societatea turiștilor români (S.T.R.). A desfășurat, între anii 1903—1916, o activitate laborioasă în Bucegi și Piatra Craiului: excursii, popularizareafrumuseților montane, deschiderea unor poteci, construirea uneia dintre celemai vechi cabane7 de pe versantul estic al Pietrei Craiului — cabana Grindu, între1904 – 1915 a tipărit consecvent „Anuarul S.T.R.", în paginile căruia au publicatcei mai iluștri reprezentanți ai primei generații de drumeți români grupați într-oasociație turistică: Nicolae Bogdan, Alceu Urechia, Nestor Urechia, BucuraDumbravă, Tache Ionescu, Emanoil Bucuța, Mihai Haret.

- 1919 - Asociația muncitorească „Prietenii naturii". Avea peste 15 filiale îndiferite colțuri ale tarii, cu un număr de peste 4500 membri. Asociația și-apropus, încă de la înființare, să armonizeze cele două acțiuni principale asupracărora se concentra: răspândirea drumeției în rândurile muncitorimii și educațiapolitică a membrilor săi. Dizolvată în 1924, activitatea turistică a acestei asociațiia fost continuată în cadrul sindicatelor unitare de către Asociația sportivă„Stăruința".

- 1921 — Hanul drumeților. Fondatorii asociației — Bucura Dumbravă,Emanoil Bucuța, Ion Bianu și Mihai Haret — pledau pentru „turismul pe jos" sau„drumeția", forma de turism cea mai potrivită să ofere contactul cu natura. Înspiritul acestei concepții a și scris Bucura Dumbravă „Cartea munților", lucrare ces-a bucurat de un deosebit succes, după cea semnată de Mihai Haret în 1910 șiintitulată „În munții Sinaiei, Rucărului și Branului".

- 1921 — Frăția munteană. A fost întemeiată la Cluj, din inițiativasavantului Emil Racoviță, cu scopul de a cunoaște Munții Apuseni și a organizaturismul de munte. În 1933 a fuzionat cu T.C.R.

- 1925 — Turing-Clubul României (T.C.R.), asociație de turism și pentruprotecția naturii. A avut, ca inițiatori, tot pe Bucura Dumbravă, Emanoil Bucuța șiMihai Haret. T.C.R. a desfășurat o activitate prodigioasă, construind și marcânddrumuri, clădind câteva case de adăpost bine amenajate și editând hărți și altepublicații de un deosebit interes, dintre care cităm „Calendarul turistic" ,,„Enciclopedia turistică" – publicații ce apăreau sub îngrijirea lui Mihai Haret,președintele T.C.R. și a lui Valeriu Pușcariu, vicepreședintele T.C.R. Turing ClubulRomâniei a fost, până în 1947, cea mai puternică și mai bine organizată asociațiede turism din România.

- 1929 – Asociația drumeților din munții înalți ai României (A.D.M.I.R.) Afost creată la București, având ca întemeietori câțiva tineri entuziaști și viitorianimatori ai turismului românesc: Ion Udrişte-Olt, Emilian Iliescu, Nicolae

7 alături de Cabana Curmătura - 1897 a Asociației EKE – echivalentul maghiar al Asociației SKV – șiCabana Vlădușca, ce se pare că ar fi fost ridicată în 1881

12

Dimitriu și alții. Dintre realizările asociației amintim construirea cabanelor Voina-Iezer (1935), Babele (1937), Cumpăna-Argeș (1937), Radu Negru (1937), refugiulIezer (1937) și revista „Buletinul alpin", publicație trimestrială de turism șialpinism (1938—1940). A.D.M.I.R. a activat în Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș,Iezer-Păpușa. Avea patru secțiuni zonale: la Ploiești, Câmpulung-Muscel, Pitești,Făgăraș.

- 1930 – Asociația turistică „România pitorească" (A.T.R.P.). Membrii săi aumarcat poteci în munții Ciucaș și Penteleu, au organizat excursii, au editat unbuletin turistic lunar, au construit o casă de adăpost pe muntele Ciucaș.Animatorii acestei asociații au fost profesorul Nicolae Ioan și avocatul Iosif Salter.

- 1930. Și-au început activitatea sau și-au amplificat-o și alte asociațiituristice: Clubul carpatin român (a construit cabanele Caraiman și Plaiul Mircii, înBucegi); Munții noștri (a construit cabana Obârșia Lotrului în Parâng); Asociațiasportivă a salariaților B.N.R. (a construit cabanele Podragul, în Făgăraș, și PoianaIzvoarelor, pe Diham); Clubul turistic bănățean; Oficiul de camping și turism, carea fost promotorul turismului balneo-maritim din țara noastră. În activitateadesfășurată de O.C.T. rolul principal l-a avut inițiatorul Oficiului, Val Tebeică(senior).

- 1933 – Clubul alpin român. S-a format prin desprinderea din cadrulasociației A.D.M.I.R. a unui grup de tineri alpiniști în frunte cu Nicolae Dimitriu,susținătorul alpinismului tehnic. Dintre realizările C.A.R. menționăm: construirearefugiului alpin Coștila, în Bucegi (1938), a Căminului alpin din Bușteni (1939) șieditarea a două publicații de prestigiu: „Buletinul alpin" (1933—1937) și,,Buletinul C.A.R." (1938—1940).

- 1934 – se creează Federația Societăților de Turism din România (F.S.T.R.),care a îndeplinit rolul de factor coordonator al asociațiilor turistice din țară.Înființarea ei a fost o necesitate, datorită faptului că, între anii 1930—1940, auapărut, în diferite colțuri din țară, noi asociații turistice: Hai la drum și Dor deducă (în București), Amicii Predealului, Clubul turistic al Olteniei, Plaiuriromânești, Minerul-Lupeni, Brădetul-Sibiu etc.

- 1936 – Oficiul Național de Turism. O.N.T. a fost înființat, de fapt, în 1926,dar abia în 1936 a devenit organizație cu un statut bine definit. Dintre realizărilesale până la izbucnirea celui de al doilea război mondial trebuie amintite:clasificarea stațiunilor balneoclimaterice, construirea unor hoteluri turistice laMamaia, Turnu Severin și Sarmizegetusa, sprijinirea inițiativei particulare privindconstruirea de cabane în munți, editarea unor publicații de turism, editarea unorhărți turistice.

13

Perioada celui de-al doilea război mondial a dezorganizat, ca peste tot înlume, mișcarea turistică. În 1948, întregul patrimoniu al vechilor asociațiituristice a fost preluat de stat, punându-se bazele asociației Turismul popular,care a activat între 1948—1950.

Acestei prime forme de organizare a mișcării turistice de după război i-auurmat înființarea unor secții de turism și alpinism în cadrul asociațiilorpolisportive pe ramuri de producție, coordonate de C.N.E.F.S. (Consiliul Naționalpentru Educație Fizică și Sport), prin Federația de turism-alpinism. La rândul său,vechiul O.N.T. și-a trecut atribuțiile Direcției de turism și excursii din cadrulConfederației Generale a Muncii. În 1955 ia ființă Oficiul Național de Turism. În1971 se înființează Ministerul Turismului. O.N.T. „Carpați" — București, O.N.T.„Litoral" și O.N.T. „Carpați'' — Brașov își desfășurau activitatea în subordonareanemijlocită a Ministerului Turismului. Cele 39 de O.J.T.-uri (oficii județene deturism) aveau o dublă coordonare — Ministerul Turismului și consiliile popularejudețene. Ministerul Turismului avea, și are și în prezent, ca obiect principal alactivității sale, desfășurarea și promovarea mișcării turistice românești, atât peplan intern cât și în ce privește relațiile turistice ale României cu țările străine.

După 1990, mișcarea turistică din România a urmat evoluția economică,devenind o activitate independentă, guvernată de Ministerul Turismului, care aavut până în prezent diverse organizări și denumiri: Ministerul turismului;Ministerul turismului și comerțului; Ministerul transporturilor, construcțiilor șiturismului; Ministerul pentru întreprinderi mici si mijlocii, comerț, turism siprofesii liberale; Ministerul dezvoltării regionale și turismului etc. În prezentpoartă denumirea de Ministerul Turismului.

În perioada de după 1990, au fost reînființate o parte dintre asociațiileturistice care au fost desființate în anii comunismului, dar au fost înființate, deasemenea, și alte asociații profesionale, numeroase organizațiinonguvernamentale, organizații nonprofit (fig. 1.2), care au ca scop promovareași practicarea turismului montan și nu numai. Un caz particular l-a reprezentatO.N.T. Carpați care a funcționat fără întrerupere și după instaurarea la Bucureștia regimului comunist, și după înlăturarea acestuia, dar care și-a încheiatactivitatea prin faliment după 76 de ani de activitate, în 2012 (Sav, 2012).

Dintre asociațiile reînființate menționăm:- Clubul Alpin Român reînființat în 1990 prin inițiativa lui Nicolae Baticu

(https://www.clubulalpinroman.net) la București- SKV Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor (Siebenburgischer

Karpatenverein), reînființată în 1996, cu două secții la Sibiu și Brașov

14

Fig. 2.1. Sigle, simboluri și fanioane ale asociațiilor turistice, expuse la Cabana Curmăturadin Munții Piatra Craiului

Asociații înființate după 1990:- Asociația Națională a Agențiilor de Turism ANAT - 1990- Asociația turistică Ghizii României – 2007- Federația Patronatelor din Turismul Românesc FPTR- Asociația pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului - Litoral- Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic si Cultural ANTREC

15

2. NECESITATEA GHIZILOR ÎN TURISM

Verbul to guide, cu sensul de a îndruma, a călăuzi, de origine franceză,preluat și asimilat de limba engleză, înseamnă a arăta ceva cuiva, a conduce pecineva spre o anumită destinație, dar mai înseamnă și a organiza și direcționacursul evenimentelor (Uscatu, 2009). Persoana care stă la dispoziția turiștilor,pentru a-i călăuzi, pentru a le prezenta principalele obiective turistice şi pentru aorganiza călătoria în interes turistic este cunoscută sub numele de ghid în turism.

Dealtfel, un termen foarte utilizat în perioada de pionierat a activitățilorturistice din țara noastră pentru ghizii în turism a fost acela de călăuză.

În limbajul curent se folosește mai frecvent noțiunea de ghid turistic pentrua desemna persoana care conduce și îndrumă un grup de turiști, deși aceasta, demulte ori, este asimilată cu opera literară care cuprinde informații diverse despreun loc sau despre un obiectiv turistic, menite să ofere cunoștințele necesareparticipanților la actul turistic, să aducă lămuriri și să direcționeze programul deagrement/broșura sau carte care cuprinde informații pentru orientarea într-oregiune, într-un oraș, într-un muzeu.

Această diferențiere terminologică este oarecum forțată, pornindu-se de laforma de plural pe care o capătă cei doi termeni, în funcție de gen: un ghidturistic – două ghiduri turistice (pentru genul literar) și un ghid în turism – doighizi în turism (pentru persoana care practică activitatea de ghid). La singularînsă, ambele forme pot fi folosite în aceeași manieră pentru a desemna persoanacare se ocupă cu ghidarea turiștilor (DEXLR – http://dexonline.ro).

Ghidul este elementul cheie pentru reușita deplină a unei excursii,indiferent de durată, scop, cadru geografic și numărul de turiști. Un ghid poatetransforma o excursie într-un succes și într-o amintire memorabilă, dar, pe dealtă parte, poate fi responsabil de nereușita unei drumeții și transformarea eiîntr-un coșmar.

Odată cu dezvoltarea mișcării turistice în România, s-a impus şi aparițiaghizilor de turism, care încă de la început şi-au dovedit utilitatea atât în ceea ceprivește organizarea şi buna desfășurare a excursiei, cât şi pentru explicareatraseelor, a obiectivelor vizitate, a locurilor prin care treceau turiștii. Aparițiaacestei ocupații a fost un proces firesc impus de siguranța pe care o călăuză oconferea într-un spațiu geografic mai puțin cunoscut. Primii ghizi au desfășurataceastă activitate ca o ocupație secundară, rezultată din cunoașterea anumitorregiuni ca urmare a practicării unor altor meserii: vânători, pescari, muncitori

16

forestieri etc. Aceștia, prin experiența pe care au căpătat-o în turele efectuatede-a lungul vieții, au devenit unele din primele călăuze din țara noastră.Importanța lor a fost sesizată de primii turiști care au pătruns de exemplu înspațiul carpatic românesc.

Dovadă stau şi poveţele unuia din primii ghizi montani din Munţii Bucegi –Nicolae Butmăloiu, cunoscut sub numele de Moş Butmăloi (fig. 2.1): Dar, pentruorice întâmplare, cei mai cuminte lucru e să luaţi o călăuză, căci altfel,necunoscători fiind, sau cunoscând drumul pe jumătate, nu vă puteţi bucura întihnă de excursie! Cele mai vestite călăuze din Sinaia sânt din familia Pascu, maiales Costică şi Filică Pascu. Ei sânt oameni de buna omenie, gata oricând la unserviciu şi care, fie zi, fie noapte, sânt ca la ei acasă prin potecile munţilor! Şi nu ebine să vă scumpiţi la un ban mai mult de dat unei călăuze; căci ei, în adevăr, îşimerită banul ! Apoi, de la o călăuză ai şi multe de învăţat: îţi explică potecile, îţispune numele munţilor şi văilor pe unde treci de ţi-se întipăresc în minte şi poţipovesti şi tu altora cum şi pe unde ai umblat; altfel, zău, nu eşti departe de caii şiboii cari pasc şi degeaba ţi-ai frământat picioarele prin munţii Bucegii.(Butmăloiu, 1927)

Fig. 2.1. Moș Butmăloi (centru stânga) pe platoul Bucegilor, anii `20(http://mariananghel.blogspot.com/2008/12/istoria-instruirii-n-alpinismul-romnesc.html)

Într-o altă carte de căpătâi a turismului montan românesc, Cartea Munţilor(1924), autoarea, Bucura Dumbravă (fig. 2.2) aduce elogiul importanţeicunoaşterii locurilor umblate de turist: Turistul cel bun poate însă, şi trebuiechiar, să afle numele ţinuturilor, munţilor şi văilor care-l înconjoară, direcţiapotecilor ce se despart de a lui; cu cât bagă mai bine în seamă toate acesteamănunte, cu atât mai bine va putea să conducă la rândul lui.

17

Primii ghizi montani, cei care au realizat pentru prima oară anumite traseeîn Carpați, au fost recunoscuți în lumea turistică prin atribuirea numelor acestoraunor trasee devenite clasice, unor poteci sau unor formațiuni naturale. Suntcunoscute astfel drumul lui Butmăloi, hornul lui Gelepeanu, traseul Take Ionescu,traseul Nae Popescu, vârful Bucura Dumbravă etc. Toate acestea, și multe altele,sunt foarte cunoscute de către montaniarzii care urcă în munții socotiți leagănulturismului românesc – Munții Bucegi8.

În prezent există numeroase societăți naționale și internaționale, scoli deghizi, agenții, care se ocupă cu recrutarea, formarea și certificarea ghizilor înturism.

Prin atribuțiile pe care le are, un ghid în turism poate transforma o excursiesau un sejur într-o experiență unică, fără evenimente neplăcute, cu un bogatbagaj de informații și, totodată, extrem de relaxantă. Pentru aceasta însă, ghidultrebuie să își cunoască bine meseria, să aibă o cultură generală foarte binedezvoltată și să fie un foarte bun comunicator.

8 Dealtfel, despre Munții Bucegi, geograful francez Emm. de Martonne afirma în lucrarea LaValachie, 1902: Par la variété des formes des sommets, par la netteté des contrastes du relief, parla richesse des horizons géologiques, cette région, qui doit son nom au massif du Bucegiu,mériterait d'être un lieu classique d'excursions pour le géographe et le géologue (prin varietateaformelor vârfurilor, prin limpezimea contrastelor reliefului, prin bogăția orizonturilor geologice,această regiune care-și datorează numele său masivului Bucegilor ar merita să fie un loc clasic deexcursiuni pentru geograf și geolog). (Martonne, 1902)

Fig. 2.2. Bucura Dumbravă, fondatoare aHanului Drumeţilor, autoare a uneia din celemai cunoscute cărţi de literatură turistică –

Cartea Munţilor (1920) (sursa: Borda V., 1979)

18

3. ATRIBUŢIILE GHIZILOR DE TURISM

Persoana care acompaniază un grup de turiști pe durata sejururilorturistice, a vacanțelor, circuitelor, croazierelor, excursiilor sau tururilor de orașeste cunoscuta sub numele de ghid de turism.

În raport cu atribuțiile pe care le are față de turiști, un ghid se poateîncadra în una din următoarele categorii:

1. Ghid însoțitor pe toata durata călătoriei (în cazul turismului itinerant),persoana care acționează în numele tour-operatorului sau al agentului de turism,având atribuții de lider, manager sau director de călătorie;

2. Ghid de sejur, persoana care reprezintă interesele tour-operatorului șiale turiștilor în stațiuni sau localități, pe toata durata unui sejur;

3. Ghid local, persoana angajată a unor muzee, parcuri sau a altor instituțiicu statut de obiective turistice incluse in patrimoniul turistic, desfășurându-șiactivitatea numai in localitățile vizitate.

De regulă, ghidul local însoțește grupul de turişti pentru câteva ore sau celmult o zi. EI poate însoți şi persoane individuale sosite in scopuri turistice sau deafaceri. Ghizii locali pot fi utilizaţi, de asemenea, şi pentru efectuarea transferu-rilor de la aeroport sau gară până la hotel sau staţiunea turistică. În cazul în careghidul local se află la dispoziţia turiştilor pe toată durata unui sejur, asigurândasistentă turistică, el se numeşte ghid de sejur.

Atribuţiile concrete ale ghidului de turism (menţionate şi în fişa postului –fig. 3.1) se stabilesc de către organizatorul acţiunilor turistice (tour-operator sauagenţie de turism), sarcinile ghidului diferind în funcţie de categoria pentru careposedă atestat şi de specificul acţiunii turistice care urmează a se derula.

Ghidul are următoarele atribuţii:- să preia de la agentul de turism organizator dosarul acțiunii (delegația,

ștampila, programul acțiunii, mijloacele de plată) şi instrucțiunile de lucru(referitoare la derularea programului);

- să verifice dacă au fost lansate comenzile de cazare, masă, transport saualte servicii şi să ia măsuri in consecinţă;

- să controleze dacă sunt rezervate spatiile de cazare şi de servire a mesei;- să verifice starea de curățenie a autocarului şi funcționarea stației de

amplificare;

19

Fig. 3.1. Fișa postului ghidului de turism

20

- să preia de la organizatori materialele publicitare (pliante, broșuri,fluturași etc.) referitoare la localitățile obiectivele de interes turistic prevăzute înprogram, pe care să le pună apoi la dispoziția turiștilor;

- să asigure îmbarcarea turiștilor şi a bagajelor acestora în mijlocul detransport;

- să comunice, la începerea acțiunii, programul ce urmează a fi efectuat,prezentând succint traseul şi alte informații;

- să verifice dacă turiștii nu au uitat obiecte personale în mijlocul detransport;

- să asigure, în mod operativ, în baza diagramei, cazarea și transportulbagajelor în camere;

- să asigure, prin recepția unității de cazare, trezirea turiștilor atunci cândprogramul impune aceasta;

- să asigure desfășurarea tuturor acțiunilor înscrise în program;- să informeze turiștii asupra prestațiilor suplimentare de care aceștia pot

beneficia;- să atenționeze turiștii asupra obligației pe care o au cu privire la ocrotirea

monumentelor naturii, a tuturor obiectivelor turistice, la evitarea degradării şi apoluării naturii și la păstrarea patrimoniului;

- să dispună pregătirea unor meniuri corespunzătoare preferințelorturiștilor, verificând ca în perioada sejurului, inclusiv în cazul excursiilor în altelocalități, să nu se repete meniul, iar turiștilor bolnavi să li se asigure regimulalimentar adecvat;

- să fie prezent la luarea mesei de către turiști, urmărind servireacorespunzătoare a meniurilor prevăzute;

- să intervină cu operativitate pentru a fi asigurată asistența medicală despecialitate în cazul îmbolnăvirii unor turiști;

- să fie cazat în aceeași unitate în care este cazat grupul de turiști pe care îlînsoțește;

- în cazul acțiunilor de sejur, numele său şi numărul camerei trebuie să fieafișate vizibil la recepția hotelului;

- să se intereseze, pe timpul derulării programului turistic, dacă turiștii suntmulțumiți de serviciile primite, intervenind în cazul eventualelor sesizări șireclamații ale acestora;

- să se asigure că plecarea turiștilor se face în condiții optime;- să întocmească decontul acțiunii la încheierea sejurului;- să întocmească raportul privitor la modul în care s-a derulat programul.

21

Pentru a face față tuturor acestor provocări, persoana care dorește săpractice meseria de ghid trebuie să beneficieze de numeroase calități, dobânditesau dezvoltate prin practică, calități morale, calități intelectuale, calitățiprofesionale (PNGTPA, 2009):

Calități morale: onestitate, modestie, mândrie, și simțul umorului, aldemnității și al încrederii.

Calități intelectuale: interes pentru informație și cultură.Calități profesionale: planificarea, organizarea, coordonarea, abilitatea de a

comunica și conduce cu ușurință.La toate acestea trebuie adăugate abilități psihologice, actoricești, o foarte

bună cunoaștere a orizontului în care practică activități de ghid și multă pasiuneși interes pentru această meserie.

De altfel, meseria de ghid depășește statutul unei meserii oarecare,vorbind aici de o ocupație vocațională, care nu poate fi făcută fără pasiune.Ghidul nu are menirea de a repeta mecanic informații despre locuri, fapte șioameni, ci de a oferi o imagine coerentă și adaptată caracteristicilor grupuluidespre locurile vizitate. Pentru aceasta ghidul trebuie să fie bun cunoscător algeografiei locurilor, istoriei țării, să aibă cunoștințe bogate despre tradiții,obiceiuri, arhitectură, artă și, în cazul ghizilor naționali și a celor specializați,trebuie să folosească foarte bine o limbă de circulație internațională.

Cele mai importante elemente de care trebuie să țină seama un ghid sunt:- să știe să vorbească fluent și corect (aici nu e vorba doar de o limbă

străină, ci și de limba maternă)- să fie stăpân pe informația pe care o transmite- să fie capabil să își adapteze discursul în funcție de caracteristicile

grupului de vizitatori și de timpul disponibil- să ofere un comentariu variat și echilibrat și legat strict de ceea ce văd

turiștii

22

4. TIPURI DE GHIZI ÎN ROMÂNIA

Ghidul de turism este persoana calificată care, în urma obținerii“Atestatului de ghid de turism" în conformitate cu prevederile prezentelornorme, este angajată în relațiile dintre turiști, prestatorii de servicii și agențiieconomici, pentru derularea în bune condiții a programelor turistice;

Conform Monitorului Oficial al României, partea a I, nr. 561/2011, există 17ocupații incluse în Clasificarea Ocupațiilor din România (C.O.R.) compatibile cumeseria de ghid. Acestea sunt incluse ierarhic în categoria 5 – Lucrători îndomeniul serviciilor, 5.1. – Lucrători în domeniul serviciilor personale; 5.1.1. –Însoțitori de zbor, conductori și ghizi; 5.1.1.3. – Ghizi, fiind cuprinse între pozițiile5.1.1.3.01 și 5.1.1.3.17 (fig. 4.1.)

Categoriile de ghizi, utilizate în activitatea de turism din Romania, sunt(Glăvan, Nicula, 2007):

Ghid local este ghidul care acordă asistență turistică pe plan local (stațiuneturistică, hotel, obiectiv turistic, transfer);

Ghid național este ghidul care asigură asistență turistică pentru turiștiiromâni şi străini în acțiunile turistice organizate în țară și în străinătate;

Ghid specializat este ghidul care asigură asistență turistică pentru anumitesegmente ale serviciilor turistice, respectiv:

Ghidul de turism montan pentru drumeții și excursii în zona montană;Ghidul de turism sportiv pentru organizarea cursurilor de iniţiere şi

perfecționare în practica diferitelor discipline sportive de către turişti pe timpulsejurului (schi, tenis, înot, călărie, etc. );

Ghidul de turism animator pentru organizarea activităţilor de agrement, aprogramelor sau acţiunilor turistice pentru turişti pe perioada sejurului ;

Ghidul de turism habitat natural, floră, faună în areal montan / umedGhidul de turism religiosGhidul de turism ecvestruGhidul de turism interpret la congrese şi manifestări internaţionaleGhidul de turism supraveghetor pentru supravegherea copiilor în vârstă de

până la 7 ani aflaţi în staţiuni turistice;Alte specializări în funcţie de necesităţi: ghid de turism de artă, de

arheologie etc.

23

Fig. 4.1. Încadrarea ocupației de ghid în nomenclatorul de coduri C.O.R. (www.123coduri.ro)

24

5. CUM PUTEŢI DEVENI GHID TURISTIC.CERINȚE FORMALE, CERINȚE INFORMALE

Atestatele de ghid se eliberează în conformitate cu Hotărârea Guvernuluinr. 305 din 8 martie 2001 privind atestarea și utilizarea ghizilor de turism(Publicată în Monitorul Oficial nr. 140 din 21 martie 2001) si a Ordinului nr. 637din 1 aprilie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile șicriteriile pentru selecționarea, școlarizarea, atestarea și utilizarea ghizilor deturism, precum și atribuțiile acestora (Publicat în Monitorul oficial nr. 534 din 15iunie 2004)9 (http://www.monitoruljuridic.ro).

În vederea obținerii atestatului de ghid de turism local, solicitantul vaprezenta următoarele documente:

a) cerere;b) copie de pe actul de identitate;c) copie de pe certificatul de calificare în profesia de ghid de turism;d) atestat de limba română, pentru cetățenii străini;e) certificat de cazier judiciar;f) certificat medical;g) două fotografii tip buletin de identitate;

În cazul ghizilor de turism de categoria național şi specializat documentațiava cuprinde, suplimentar, următoarele:

a) acte justificative privind cunoașterea cel puțin a unei limbi străine decirculație internațională;

b) certificat de absolvire a cursului de specializare profesională ca ghidde turism.

În cazul ghizilor turism montan în România clasificările și certificările suntîncă o nebuloasă. Practic, există numai circa 70 de ghizi montani recunoscuțiinternațional - absolvenți ai cursurilor organizate de AGMR (Asociația GhizilorMontani din România), însă standardele pentru această certificare sunt foarteridicate.

9 Acesta abrogă Ordinul nr. 263 din 20 iunie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologiceprivind condițiile și criteriile pentru selecționarea, școlarizarea, atestarea și utilizarea ghizilor deturism, precum și atribuțiile acestora (PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 6 august2001).

25

Recent a mai Apărut și Societatea Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM) careare printre atribuții și certificarea ghizilor montani. Acestea sunt cam singureleorganizații cu recunoaștere internațională a certificării de ghid montan.

Există discuții pentru preluarea unor modele de certificare din alte țărivestice (Norvegia, Elveția, Germania), unde nu este nevoie să știi să urci/coboripe corzi sau pe schiuri pe văi de abrupt pentru a putea conduce un grup de turiștide la Bușteni la Diham pe Valea Cerbului - Gura Diham.

În Norvegia, de exemplu, pentru drumeții foarte simple, e nevoie de uncurs care durează 4 zile și în urma căruia primești certificare.

Documentația întocmită se transmite MTCT (Ministerul Transporturilor,Construcțiilor și Turismului) – Direcția Generală de Autorizare și Control înTurism.

În situația în care solicitantul nu îndeplinește condițiile pentru eliberareaatestatului de ghid de turism, persoanei în cauză i se comunică motivul în scris.

Termenul de eliberare sau de răspuns, după caz, este de 30 de zile de ladata primirii și înregistrării documentației complete.

Atestatele de ghid de turism trebuie vizate de MTCT – Direcția Generală deAutorizare și Control în Turism, o dată la doi ani.

Pentru obținerea vizei solicitantul va prezenta:a) cerere;b) curriculum vitae cu referire expresa la activitatea din ultimii doi ani;c) certificat de cazier judiciar;d) certificat medical;e) atestatul de ghid de turism, în original;f) recomandare de la agenții economici cu care a colaborat în ultimii doi

ani;Ghizii de turism care au înregistrat mai mult de cinci reclamații vor fi

respinși de la viză pe o perioadă de minimum 1 – 2 ani, în funcție de gravitateafaptelor.

26

6. ACTIVITĂŢILE GHIZILOR DE TURISM

6.1. Primirea turiștilor, prezentarea în calitate de ghid

Odată intrat în anturajul oferit de această meserie, buna dispoziție șidiplomația ghidului nu trebuie să lipsească nici un moment.

Ghidul va saluta politicos oaspeții, cu zâmbetul pe buze, arătându-seîncântat că poate fi de folos turiștilor prin asigurarea unui sejur cât mai agreabil.

Înainte de punerea în mișcare a autocarului se recomandă ca ghidul să seprezinte. Prezentarea se face stând în picioare și privind spre grup.

Daca ghidul este puțin nervos, emoționat, un zâmbet schimbă impresia pecare ar putea-o produce emoția ghidului. De regulă, ghidul se va prezentaturiștilor cu prenumele, deoarece acesta poate fi reținut cu ușurință. Pe toatădurata perioadei de sejur a turiștilor, ghidul va purta ecusonul de ghid de turism.

În mod normal, după ce ghidul se prezintă, se pune puțină muzică, lăsându-i pe turiști să se cunoască.

La rândul său ghidul se va strădui să cunoască și chiar să rețină cât mairepede cu putință numele turiștilor (folosindu-se de diagramele de hotel, detichetele de bagaje), deoarece prin folosirea numelui acestora se creează oatmosferă plăcută. Numele unui om este pentru el cuvântul cel mai plăcut și celmai important din tot vocabularul.

Urările de bun venit vor fi adresate cu jovialitate, naturalețe și cordialitate,imediat după prezentare.

La ieșirea pe șosea sau autostradă se poate descrie programul, ghidulputând împărți pliante turiștilor.

6.2. Conversația cu turiștii. Atenție specială la imagine și empatie

Ghidul va depune eforturi pentru a întreține mereu trează conversația. Vorfi antrenate conversații agreabile, în așa fel încât ghidul să-și dea seama de ceeace-i atrage pe turiști (partea istorică, culturală, arhitecturală a locului sau aobiectivului).

Ghidul trebuie să fie prompt, să caute să antreneze în conversație pe toțituriștii, evitând monopolizarea acesteia, astfel va acorda o atenție deosebităconversației cu persoanele timide precum și cu cele în vârstă.

27

Ghidul este un permanent transmițător de mesaje, de aceea trebuie săaccepte idea că turiștii nu sunt întotdeauna atenți la ceea ce li se spune și nu estebine să fie surprins dacă un turist pune întrebări referitoare la date sau aspectecare au fost deja prezentate.

Pe tot parcursul traseului, în timpul derulării programului, ghidul se vainteresa despre starea de sănătate a turiștilor, despre impresiile ce le-au fostproduse de obiectivele vizitate, chiar și despre modul de derulare a programului.

Pentru a crea o ambianță plăcută, este recomandabil ca discuțiile să fiepresărate cu glume de bun gust. Un ghid bun va avea întotdeauna la îndemânăcâteva glume, ușor de înțeles de către turiștii cărora li se adresează.

Deoarece, în cele mai multe cazuri, turiștii din același grup nu se cunoscîntre ei, este recomandabil ca ghidul să creeze o ambianță propice stimulăriicunoașterii reciproce.

Când trebuie să răspundă la anumite întrebări sau să dea explicații, ghidultrebuie să fie politicos, agreabil și bine dispus.

Ghidului îi este interzis să răspundă la insulte sau provocări. El va căutaîntotdeauna modalitățile de a evita, prin comportament și atitudine ireproșabilăîn îndeplinirea sarcinilor profesionale, cauzele care pot genera insulte sauatitudini provocatoare. În cazul în care, cu toate eforturile depuse, turistulcontinuă să insulte sau să treacă la provocări, ghidul va informa neîntârziat peorganizatorul programului turistic, pentru ca acesta să ia măsurile ce se impun.

6.2.1. Elemente de imagineGhidul turistic trebuie să păstreze întotdeauna o atitudine demnă față de

turiști și față de firma care organizează turul. Pentru aceasta, ghidul trebuie sărespecte câteva principii:

- ghidul nu are voie să discute cu turiștii detalii de organizare pe caretrebuie să le cunoască doar organizatorii

- ghidul nu are voie să vorbească de rău firma organizatoare- ghidul poate să poarte o uniformă specifică firmei, dar care să nu-l

incomodeze pe durata prestării serviciului- ghidul se sacrifică dacă este cazul în ceea ce privește cazarea sau masa- ghidul se așază ultimul la masă- ghidul se culcă ultimul și se scoală primul- ghidul nu întârzie niciodatăAcestea au menirea de a apropia ghidul de grupul de turiști, de a le arăta

acestora că sunt cele mai importante personaje din cadrul excursiei, că sunt înpermanență în centrul atenției.

28

Percepția turiștilor este foarte importantă în relația cu ghidul turistic și,implicit, cu firma organizatoare.

6.2.2. Mijloace pentru a câștiga simpatia turiștilorStabilirea unei relații bune cu grupul de turiști este esențială pentru

succesul unei ture ghidate. Pentru o bună relație cu turiștii ghidul trebuie să ținăcont de următoarele aspecte:

- să se intereseze sincer de turiști- să surâdă în permanență- să învețe și să folosească numele fiecărui turist. Numele unui om este

pentru acesta cuvântul cel mai dulce și mai important din tot vocabularul- să știe să asculte- să le vorbească interlocutorilor despre ceea ce lor le place- să facă interlocutorii, în chip sincer, să-și simtă importanța

6.3. Gestionarea grupului de turiști

Se au în vedere următoarele elemente:- tipul de ghidaj- durata programului turistic- tematica programului turistic- distanțele de parcurs- tipul mijlocului de transport- starea carosabilului- dimensiunea grupului- proveniența grupului

Șase moduri de a pierde clienţii

Clientul moare 1 % din cazuriClientul se mută 3 % din cazuriClientul are un prieten nemulţumit de tine 5 % din cazuriClientul este „furat” de către competiţie 9 % din cazuriClientul este nesatisfăcut 14 % din cazuriClientul crede că nu-ţi pasă de el 68 % din cazuri

Studiu făcut în SUA de către Westinghouse (www.tacom.com)

29

- structura grupului- numărul de atracții turistice- timpul necesar vizitării fiecărui obiectiv turistic- situații care necesită rezerve de timp- locurile pentru servirea mesei- operativitatea în servirea mesei pentru fiecare restaurant- locurile și timpii necesari pentru intervalele de program liber

6.3.1. Prospectarea grupului de turiștiEste o etapă importantă pentru buna desfășurare a turului ghidat și se

poate realiza în două etape:Prima etapă se va realiza la agenția de turism sau la preluarea dosarului

excursiei și a grupului de turiști. Se vor urmări vârsta participanților, starea civilă,naționalitatea, mediul de proveniență (urban/rural), limbile vorbite, profesia,preferințe privind tipurile de atracții turistice și subiectele de discuție, excursiianterioare etc.)

A doua etapă se va desfășura pe durata circuitului și se va baza peurmărirea permanentă a feedback-ului (verbal și nonverbal). Pentru aceasta estenevoie de o bună cunoaștere a psihologiei grupurilor și a indivizilor.

În activitatea cu grupul de turiști trebuie să se țină cont și de tipologiapsihologică a turiștilor. Din această perspectivă pot fi identificate câteva tipuriprincipale de turiști (CREST, 2008):

Metodicul – vrea să pătrundă în esența lucrurilor, clarificându-și fiecareaspect în parte. Îi plac explicațiile detaliate și de ordin tehnic. Preferă analiza, maipuțin sintetizarea lucrurilor. Este un client de încredere al unui hotel, dar dacă sedecide să-l schimbe nu va mai reveni niciodată.

Tăcutul (liniștitul) – îi displace vorbăria fără sens, deoarece el însuși nu esteprea vorbăreț. Își exprimă dorințele în termeni scurți și categorici. Dacă părereasa este cerută, el și-o va exprima, dar nu acceptă să fie contrazis.

Timidul – trebuie tratat cordial și asistat atunci când are neplăceri sau dăde un obstacol. Nu se ceartă niciodată, chiar atunci când are îndoieli.Sentimentele sale sunt rănite atunci când nu este mulțumit sau când lucrurile nusunt așa cum și le dorește. Fiți foarte atent, câteodată îl puteți confunda cu tipulde client ideal.

Neîncrezătorul – trăiește totdeauna sub impresia că cineva vrea să-lpăcălească sau să-l dezamăgească. Suspectează pe oricine și orice. Dacă lucrurileîi sunt prezentate cu toata seriozitatea și cineva va reuși să-l convingă, va avea înel un client excelent, deoarece, de fapt, el căută pe cineva în care să-și pună

30

toată încrederea.Pesimistul – vede lucrurile în mod negativ. Îi place să se plângă chiar și din

cauza unor probleme ireale, deoarece se teme ca acestea să nu se adevereascăcândva în viitor. Este necesar să i se insufle mult optimism și să fie determinat îna-și da seama că până și în micile incidente, viața poate căpăta o turnură plăcută.

Prudentul – îi plac faptele. Nu-i place să fie prea mult sfătuit în luarea uneidecizii. Acționează cu prudență, în urma cântăririi îndelungi a acțiunilor pe careva trebui să le întreprindă.

Nehotărâtul – are ceva în comun cu tipul timid. Stă întotdeauna la îndoialăatunci când trebuie să decidă asupra unui lucru, se implică în numeroasedificultăți care sunt în afara propriei inițiative. Puteți să-l asistați, oferindu-ifoarte puține posibilități de ales, altfel va fi foarte zăpăcit.

Lunaticul – își schimba atitudinea de la un moment la altul. Câteodatăacționează fără nici o logică și cel mai mic incident din viața sa îi poate schimbasentimentele. El consideră corecte toate ideile lui ciudate și vrea ca ele să fieduse la îndeplinire, așa cum dorește el. Foarte multă răbdare și adaptabilitatesunt necesare pentru a ne putea obișnui cu el. Încercați să-l satisfaceți în limiterezonabile.

Grăbitul – este tot timpul pe fugă. Mănâncă pe fugă, vorbește cunervozitate. Câteodată această stare de spirit este cauzată de diverselepreocupări pe care le are în minte, dar și pentru că nu știe cum să-și foloseascărațional timpul. Serviți-l cu promptitudine și, dacă este necesar, acceptați-iaceastă nestăpânire.

Impulsivul – se grăbește în luarea deciziilor, iar atunci când greșește înluarea deciziei recunoaște greșeala, dar dă vina pe altcineva. Impuneți-văsfaturile cu tact și discreție.

Agresivul – este mereu pus pe reclamații, mereu în ofensivă și de multe oriare lacune în educație. Îi place să se ia la harță cu lumea chiar și pentru lucrurineimportante sau mici neînțelegeri. Ascultați-i plângerile cu calm și politețe șifaceți-l să înțeleagă că proasta sa dispoziție îl poate face nepopular printreclienți.

Atotștiutorul – nu admite că ar mai avea de învățat. Crede că știe totul înprivința conducerii unui hotel și este zadarnic să încerce cineva să-i schimbepărerea. Este foarte încântat dacă părerea sa este cerută și va da explicații pelarg. A trata cu acest tip de client nu este o problemă, trebuie doar lăsat să-siexprime părerea și determinat să creadă că nu greșește niciodată.

Competentul – este contrar tipului atotștiutor. În general este unobservator și câteodată chiar expert în probleme de turism. Dacă cere explicații,

31

dați-le cu cea mai mare precizie. Nu-i prea place să-și exprime opinia, preferăservicii prompte și o primire cordială.

Vorbărețul – vorbește în continuu. Trece în mod fericit și cu ușurință de laun argument la altul, fără nici un fel de coordonare. Îi place să se asculte pe sineși de multe ori se auto felicită pentru ceea ce a spus. Nu este un client dificil.Ascultați-l fără să ridicați prea multe probleme, altfel nu mai scăpați de el.

Importantul – se simte foarte important, câteodată peste clasa sociala dincare face parte. În general, este foarte conservator și așteaptă același lucru și dela ceilalți.

Îngâmfatul – se vrea remarcat și vrea să fie mereu lume în jurul lui.Satisfaceți-i vanitatea în limite rezonabile.

Încrezătorul – este clientul ideal. Crede în ceea ce i se spune, deoarece prinnatura sa încrezătoare așteaptă aceeași încredere. Fiți întotdeauna cinstit șiprecis cu el, deoarece dacă află ca este păcălit nu se mai întoarce.

Comerciantul – din principiu și obișnuință el dorește mereu să plăteascămai puțin decât ar trebui. Îi place să spună povești despre cum a primit aceleașiservicii în alta parte la un preț mult mai scăzut etc.

Fandositul (afectatul) – este genul căruia îi place să iasă în evidență, săatragă atenția. Evitați să vă arătați iritarea.

Impacientatul – mereu neliniștit, nerăbdător, dar și pretențios, îi place săprimească un serviciu eficient și la obiect iar conversația să se mențină la unanumit nivel. Nu-i arătați că sunteți intimidat.

Nemulțumitul – din obișnuință se va plânge de orice. Evaluați reclamația șiluați o decizie. Dacă se va dovedi neîntemeiată, explicați-i acest lucru, sugerându-i totuși să scrie o reclamație la întoarcere. Fiți fermi în atitudine, dar politicos.Dacă insistă cu reclamațiile, spuneți-i că n-are nici un rost să continue deoarecenu aveți nici o putere în acest sens, în plus, aveți alți turiști de care trebuie să văocupați.

6.3.2.Informarea turiștilorEste o parte importantă a activității ghidului în turism și comportă două

aspecte. Pe de-o parte sunt informațiile necesare ghidului pentru a conduceactivitatea turistică eficient, iar pe de altă parte sunt informațiile care vor fitransmise turiștilor de-a lungul excursiei / sejurului / turei montane, referitoarela ținuturile străbătute.

Tipuri de informații și documente necesare ghiduluiGhidul va avea în permanență acces la o serie de documente necesare

32

desfășurării activității, fie pentru a respecta programul fie pentru a le prezentaautorităților în situația în care evenimentele o impun (frontieră, cazare, controlîn trafic etc). Principalele documente sunt:

- Structura programului- Ecusonul de ghid- Dovada atestatului de ghid- Lista nominală a participanților- Cecurile pentru efectuarea unor plăti- Copii de pe contractele dintre touroperator și prestatorii de servicii

turistice- Documentele firmei- Adrese și modalități de contact cu prestatorii de servicii turistice și

organizatorii (numere de telefon, adrese de e-mail, conturi de internet)- Hărți turistice și planuri ale localităților- Lista locurilor de parcare în interiorul orașelor- Orarele muzeelor și a altor atracții turistice- Lista traseelor recomandate în interiorul orașelor- Materiale promoționale ale firmei organizatoare- Materiale informaționale cu detaliile programului- Structura grupului pe camere de cazare- Structura grupului privind conținutul meselor (dacă există recomandări

speciale)

Tipuri de informații adresate turiștilorÎn dialogul permanent al ghidului cu grupul de turiști, acesta va trebui să se

asigure că transmite în permanență toate informațiile necesare pentru aeficientiza activitatea. Informațiile sunt de două categorii.

În primul rând trebuie aduse la cunoștința turiștilor informații de naturăadministrativă și organizatorică pentru ca aceștia să aibă o imagine generalăasupra turei organizate. Din această categorie de informații fac parte:

- Documentele individuale necesare- Elemente de legislație (mai ales când tura se face în altă țară decât cea de

origine a turiștilor)- Informații financiare (curs valutar, prețuri etc)- Repere de timp (prezentarea aproximativă a programului)- Elemente de securitate- Date comerciale (magazine, oficii poștale, bănci etc.)În al doilea rând, menirea ghidului este aceea de a asigura turiștilor

33

suportul informațional referitor la locurile vizitate. Pentru aceasta, pornind de labibliografia specifică utilizată și de la experiența acumulată, ghidul va trebui săofere informații bine argumentate, simplu prezentate și adaptate pentru fiecaretip de grup de turiști. În general prezentarea va urmări aducerea turistului întemă plecând de la general la particular. Astfel, după scara dimensională aspațiului geografic prezentat se va respecta, în linii generale și de la caz la caz,următoarea succesiune:

- Informații despre continent- Informații despre țară- Informații despre regiune- Informații despre localitate- Despre o atracție anumeInformațiile referitoare la obiectivele turistice întâlnite pe parcursul unei

ture organizate pot fi oferite în două tipuri de situații. În primul rând este vorbade obiectivele turistice observate din autocar sau din mijlocul de transportfolosit. În acest caz trebuie să se țină cont de câteva reguli:

- menționarea obiectivului se va anunța cu puțin timp înainte de a seajunge în dreptul acestuia. În acest fel, turiștii vor fi atenționați și vor puteaobserva cu ușurință punctele de interes pe lângă care trec.

- nu se vor face referiri la obiectivele care au fost omise din mers. Subiectulcomentariului unui ghid se va referi la ceea ce turistul vede. Din această cauză,uneori va fi necesar ca ghidul să aleagă cel mai important obiectiv dintre toatecele care sunt întâlnite pe un sector de drum.

- descrierea obiectivului va fi sumară, clară și concisă, fără multe detalii.- se va insista asupra detaliilor vizibile din mers și asupra lucrurilor

spectaculoase legate de obiectiv (legende, curiozități, recorduri etc.)Pentru obiectivele la care se fac staționări, explicațiile vor fi mult mai

ample, cu mai multe detalii, cu posibilitatea purtării unei conversații pe diverseteme conexe cu membrii grupului. Prezentarea, în linii mari, va respecta unalgoritm clar stabilit, astfel încât să nu fie omise detalii importante. Structuraunei prezentări poate fi următoarea:

- Istoria locurilor- Geografia locurilor- Oameni- Ocupații- Arhitectură- Obiceiuri vechi și actuale- Atracții turistice

34

- Alimentația și specialitățile locului- Etnografie- Curiozități- LegendeEvident că această structură va fi adaptată de fiecare dată tipului de

obiectiv turistic, structurii grupului de turiști (identificată prin prospectareagrupului), timpului avut la dispoziție, stării vremii, stării de oboseală a turiștiloretc.

Prezentările vor fi simple și concise. Turiștii nu trebuie încărcați cu detaliiinutile, cu multe cifre și date statistice. De asemenea prezentările trebuie să fiedinamice, presărate uneori cu anecdote și istorisiri legate de locurile văzute, deoameni, de istoricul locurilor.

De la o excursie și implicit de la ghidul lor, turiștii așteaptă mai multelucruri (PNGTPA, 2009):

- informații- distracție- siguranță- atingerea scopurilor călătoriei- informații practicePentru ca o prezentare să fie atractivă aceasta trebuie să răspundă unor

cerințe imperative:- Pasiunea pentru meserie- Documentarea serioasă reflectată în explicații concise şi clare- Să se imprime un ritm susținut al prezentării prin dozarea explicațiilor în

funcție de succesiunea obiectivelor- Să nu se abuzeze de detalii minuțioase și nesemnificative care obosesc

turiștii- Prezentarea să fie un act de creație- Ghidul trebuie să fie un bun psiholog, antrenant și spiritual- Să aibă o atitudine plină de tact, politețe și atenție față de turiști- Să folosească formule de atragere la coparticipare a turiștilor la explicații- Dozarea cu pricepere a vocii

Pregătirea prezentării unui obiectiv turistic.Înainte de a începe o prezentare a unui obiectiv trebuie realizată captarea

atenției turiștilor și acceptarea ghidului ca lider al grupului de către aceștia. Acestlucru se realizează:

- zâmbind,

35

- realizarea contactului vizual cu turiștii,- arătând interesul față de starea de confort a turiștilor (cum ați călătorit

până acum? vă e prea cald/frig?, mă auziți?)- arătând interes pentru problemele curente și pentru rezolvarea lor (aveți

nevoie de ajutor?).

Vocea și dozarea vociiUn discurs trebuie să fie rostit tare (fără a striga), clar și cu intonație.

Poziționarea corectă în fața grupului de turiști poate asigura o bună audiție.Trebuie avut în vedere că poziționarea se va face cu fața la turiști și cu spatele laobiectivul prezentat, fără însă a bloca vizibilitatea astfel încât turiștii să vadă șighidul și obiectivul în același timp (fig. 6.1). Ghidul trebuie să se așeze astfel încâtsă nu permită turiștilor să formeze un cerc în jurul lui. Odată încunjurat de turiști,cei din spatele lui, cu siguranță, nu vor vedea explicațiile ghidului.

Fig. 6.1. Explicații oferite de ghidul de la Peștera Polovragi. Topografia peșterii a permispoziționarea ghidului în fața tuturor turiștilor, astfel încât aceștia să fie cu toții atenți

Folosirea indicațiilor vizualeFolosirea gesturilor și a indicațiilor de direcție este foarte folositoare

pentru a arăta turiștilor despre ce obiectiv se discută. Pentru a arăta un obiectivse va folosi indicarea acestuia cu brațul întins, folosind gesturi ample și și lenteastfel încât tot grupul să le vadă și să le înțeleagă. De asemenea se pot folosiindicații de direcție precum: la stânga/dreapta dumneavoastră, în ultimul plan, labaza versantului etc, arătând în același timp cu brațul.

36

6.3.3. Implicarea ghidului în actul turistic- îmbarcarea turiștilor- verificarea documentelor- prezentarea traseului și atracțiilor- vizitarea obiectivelor turistice- servirea mesei- cazarea- gestionarea bagajelor- trecerea granițelor- rezolvarea conflictelor

37

7. ŢINUTA ȘI CONDUITA GHIDULUI DE TURISM

Ghidul fiind o persoană, în general cu valoare de conducător, ce ia deciziiasupra grupului de turiști, va trebui să fie pentru ei un model, să le lase oimpresie plăcută.

Prima impresie a turiștilor despre ghid este cea mai importantă înacceptarea acestuia ca lider pe toată durata sejurului.

- ghidul trebuie să aibă un aspect îngrijit și agreabil, păstrând permanent oigienă desăvârșită.

- îmbrăcămintea va fi aleasă cu gust, croită decent și întotdeauna bineîngrijită (proaspăt spălată și călcată).

- ținuta oficială pe timpul efectuării atribuțiilor de ghid de turism estecostumul clasic. Însă în zilele călduroase de vară și în excursiile efectuate în afaraorașelor ghidul poate purta îmbrăcăminte sport.

- în cazul unor acțiuni deosebite (mese, recepții, primiri oficiale, spectacoleetc), ținuta vestimentară a ghizilor (femei și bărbați) va fi în concordanță cucaracterul acestor acțiuni.

- ghizii specializați (sportivi, de munte etc) vor avea ținută și echipament,corespunzătoare activității pe care o desfășoară.

În afară de aspectul fizic, trebuie ținut cont și de conduita morală șicomportamentul general în raport cu turiștii. Pentru a-și îndeplini sarcinile înmod eficient și cu succes, ghidul turistic trebuie să fie un diplomat. Prindiplomație și tact, va asigura relații bune și plăcute cu turiștii.

Acest lucru se poate realiza prin respectarea acestor reguli de conduită(PNGTPA, 2009):

1. Amintiți-vă că tipul dumneavoastră de comportament contribuie laimaginea companiei/țării.

2. Fiți curat, bine îmbrăcat.3. Afișați întotdeauna bune maniere și evitați nervozitatea, indiferent ce

evenimente neașteptate apar. Nu vă panicați, păstrați-vă calmul.4. Mențineți-vă simțul umorului în toate situațiile.5. Nu manifestați față de clienți un comportament mai mult decât familiar.6. Respectați legile, regulamentele, obiceiurile și tradițiile din țara în care

faceți ghidaj și încurajați-i pe clienți să facă la fel acest lucru.7. Evitați să faceți judecăți negative despre alte țări, despre credințele,

obiceiurile, politica acestora și evitați discutarea subiectelor controversate.

38

8. Asigurați-vă că acordați o atenție egală tuturor clienților și nu numaipersoanelor tinere, bogate sau atrăgătoare.

9. Răspundeți la întrebări cu grijă, onestitate și politețe.10. Recunoașteți-vă mai degrabă necunoașterea unor lucruri decât să dați

informații eronate.11. Evitați să recomandați persoane sau locuri cu reputație îndoielnică.12. Evitați discutarea problemelor dumneavoastră personale cu clienții.13. Evitați îndrumarea turiștilor în zonele cu acces restricționat.14. Nu cereți niciodată cadouri sau bacșiș.

39

8. GHIDUL DE TURISM SPECIALIZAT

Ghid de turism specializat este ghidul care, prin pregătirea lui, poateasigura asistență turistică în condiții speciale și se adresează unui public țintărestrâns. Cele mai cunoscute categorii de ghizi de turism specializați sunt: ghidulde turism montan; ghidul de turism sportiv; ghidul de turism cultural; ghidul deturism animator; ghidul de turism habitat natural, floră, faună în areal montan /umed; ghidul de turism religios; ghidul de turism ecvestru; ghidul de turisminterpret la congrese și manifestări internaționale; ghidul de turismsupraveghetor pentru copii în vârstă de până la 7 ani aflați în stațiuni turistice;ghid de turism de artă, ghid de arheologie etc.

8.1. Ghidul de turism montan

Poate că nu este o disciplină mai minunată și un mijloc de educație alomului mai puternic ca acel al eforturilor și al plăcerilor turistice (Dimitriu, 1910).Astfel își începea Nicolae Dimitriu, farmacist din Câmpulung și un mare iubitor almuntelui, acum mai bine de o sută de ani, una din pledoariile sale în favoareamuntelui, în lucrarea Însemnătatea și efectul excursiilor, referindu-se, evident laexcursiile montane.

Pe lângă plăcerea excursiei la munte, turistul care alege să practice o astfelde activitate mai are parte de numeroase alte beneficii: îmbunătățirea stării desănătate; redobândirea tonusului; o mai bună organizare; câștigareasentimentului de solidaritate etc.

O tură în spațiul montan este, de fiecare dată, o provocare atât pentruturist cât și pentru ghidul specializat. Planificarea turelor, pregătireaechipamentului, cunoașterea semnelor și marcajelor din munți, orientarea înteren și alte aspecte ale turismului montan trebuie bine cunoscute și însușite decătre cei care vor să însoțească un grup de turiști pe munte.

8.1.1. Planificarea turelor montanePlanificarea traseelor montane reprezintă una din cele mai importante

etape din orice excursie care se vrea a fi reușită. În planificarea oricărei turemontane, și nu numai, trebuie să se țină cont de câteva aspecte extrem deimportante (Vodă, Predescu, 1981):

40

- vârsta participanților- pregătirea fizică a acestora- anotimp- timpul disponibil- mijloace de transport- modalități de aprovizionare și cazare- cantitatea bagajelor necesare- posibilități materialeÎn afară de aceste aspecte practice, în planificarea unei ture un rol foarte

important îl au și desemnarea obiectivului general și al obiectivelor secundare deurmărit pe parcursul excursiei.

De exemplu (Vodă, Predescu, 1981), o tură cu tema „Scriitori români prinMunții Neamțului", ar putea cuprinde, eventual, zona Târgu Neamț (Humulești) –comuna Vânători – Piatra Neamț - Bicaz, care este accesibilă în oricare anotimp,cu trenul și autobuzul. Alt itinerar literar, ușor accesibil în toate anotimpurile,poate fi: București — Târgoviște — Câmpulung — Curtea de Argeș — Pitești —Golești — București.

O tură montană de o zi, accesibilă tuturor categoriilor de turiști în toateanotimpurile și care poate oferi câteva obiective interesante poate fi realizatăpornind din orașul Zărnești, în Munții Piatra Craiului, trecând pe la Cabana GuraRâului, urcând prin Prăpăstiile Zărneștilor până la Cabana Curmătura, cucoborâre prin Poiana Zănoagei la Fântâna lui Botorog. În acest circuit, care poatedura între 5 și 8 ore (în funcție de ritmul de mers și de durata staționărilor),turiștii pot vedea unul dintre cele mai frumoase sectoare de chei din țară – CheileZărneștilor, pot vedea una din cabanele simbol ale turismului românesc – CabanaCurmătura și pot admira peisajul mirific al Munților Piatra Craiului.

Pentru o tură montană (Goja, 2002), „în primul rând e importantă alegereatraseului ținând cont de starea și pregătirea fizică, de experiența în domeniu aparticipanților. În al doilea rând, se impune obligatoriu o minimă documentarereferitoare la parcursul de urmat, eventualele dificultăți/riscuri de surmontat. Înacest scop se vor consulta monografii, ghiduri, prospecte, hârți, reviste despecialitate, site-uri internet etc.”

Pentru buna desfășurare a turei organizate este necesară și cunoaștereaprognozei meteorologice pentru perioada aleasă. În acest scop pot fi urmăriteprognozele din mass media sau acelea oferite de instituții de specialitate şidisponibile pe internet:

- http://vremea.meteoromania.ro (site-ul Administrației Naționale deMeteorologie, cu o prognoză la nivel de regiune pentru 10 zile)

41

- www.freemeteo.ro (prognoză detaliată pentru 7 zile la nivel de localitate)- http://www.accuweather.com/ (prognoza pentru 45 de zile)- https://www.meteoblue.com (prognoză pentru o săptămână, sau extinsă

pentru 14 zile, pentru fiecare punct de pe hartă – localitate, coordonategeografice).

Urmărirea prognozei oferă caracteristicile medii ale vremii pentruintervalul dorit, dar trebuie să ținem seama și de faptul că, mai ales în etajulmontan, vremea se poate schimba brusc și pot apărea fenomene climatice cucaracter extrem – ploi torențiale de scurtă durată, oraje, intensificări ale vântului– chiar dacă acestea nu sunt incluse în prognoză.

În ceea ce privește turele organizate pe timp de iarnă, în afară de prognozătrebuie ținut seama și de grosimea și caracteristicile stratului de zăpadă, unfactor important de risc fiind constituit de declanșarea și manifestareaavalanșelor. În principiu, lunile cu risc maxim de declanșare a avalanșelor suntfebruarie – mai, cu diferențieri în funcție de condițiile topografice și decaracteristicile iernii.

Caracteristicile stratului de zăpadă pot fi urmărite în buletinulnivometeorologic pus la dispoziție zilnic de către site-ul administrației naționalede meteorologie http://www.meteoromania.ro/vremea/buletin-nivologic/ (fig.8.1.), preluat și de alpinet http://alpinet.org/main/vremea/nivo_ro_t_buletin-nivometeorologic.html și de site-ul www.carpati.org, unde există și o arhivă abuletinelor.

Cele mai favorabile luni pentru turismul montan de vară pot fi considerateaugust – octombrie, iar pentru sezonul rece decembrie – ianuarie.

"Decât să mă prindă vremea bună și soarele, acasă, în fata televizorului,mai bine să mă prindă ploaia în traseu" (Dinu Mititeanu alpinist – montaniard cuexperiență de decenii) poate constitui crezul/deviza turistului montan pasionat(Goja, 2002).

E bine de profitat de primele ore ale zilei la plecarea în traseu, poate cuceva înainte de răsărit. De regulă ploile, aversele, schimbările meteo se produc încea de-a doua parte a zilei. În acest scop pregătirea bagajului de seara, culcatuldevreme, odihna sănătoasă sunt absolut de dorit.

Dincolo de satisfacția generată de participarea la răsăritul de soare,pornirea matinală la drum conferă o suită de alte, esențiale, avantaje (Goja,2002):

- evitarea arșiței de peste zi- inutilitatea precipitării, evitarea unui ritm prea alert, epuizant

42

Fig. 8.1. Buletin nivometeorologic emis de Administraţia Naţională de Meteorologie(www.meteoromania.ro/vremea/buletin-nivologic/)

43

- rezervă de timp pentru odihnă / parcurs și mai ales admirarea peisajului(scopul primordial al excursiei)

- certitudinea încadrării în timpii consemnați în documentații- camparea, instalarea taberei in condiții de vizibilitate / siguranță- excelente condiții pentru vânătorii de imagini foto / video.Atât pentru excursiile montane, cât și pentru cele de altă natură (excursii în

circuit, excursii rutiere, excursii cu bicicleta sau cu alte mijloace de transport)este foarte importantă planificarea etapelor în funcție de durată, obiectiveleurmărite, mijloace de transport, costuri estimative, căi de acces.

Primul pas îl reprezintă fixarea itinerariului şi a obiectivelor urmărite.Ulterior se realizează fişa tehnică a circuitului (fig. 8.2).

Această fişă va cuprinde câteva rubrici obligatorii pentru a uşura ulteriororganizarea în timpul excursiei:

0. Număr curent corespunzător fiecărui serviciu;1. Data desfăşurării etapei;2. Localitatea (etapa). Se trec principalele localităţi sau repere ale

circuitului;3. Ruta. Cuprinde tipul de drum rutier (autostradă, drum naţional, drum

de munte etc.);4. Distanţa în km între localităţi;5. Total km. Cumularea distanţei de la o escală la alta;6. Călătoria. Cuprinde timpii afectaţi parcurgerii distanţelor dintre

escale plus timpul de opriri pentru pauze mici (5 – 10 minute);7. Opriri. Vizite. Cuprind timpul necesar vizitelor obiectivelor turistice (1

– 2 ore pentru muzee, 15 – 30 minute pentru catedrale şi mănăstiri, 1 - 1,5 orepentru monumente), tur de oraș (20 minute), mese (1 – 1h 30 minute), timp liber(variază în funcție de încărcătura programului turistic).

8. Orar. Se calculează cu flexibilitate în funcție de calitatea drumurilor,trafic, întârzieri din timpul escalelor și servirea mesei.

9. Programul escalelor. Cuprinde momentele principale ale escalelor:vizite obiective turistice, serviciul de alimentație publică, serviciul de cazare(denumire, tip, categorie), justificarea timpului liber (timp în care nu sedesfășoară activități de grup).

La completarea tabelului, se vor avea în vedere mai multe elemente, careîmpreună contribuie la realizarea unei excursii agreabile.

- Ziua turistică începe la ora 8-8,30 și se termină la ora 19,00;- Timpul de pauză trebuie să depășească timpul călătoriei;- Timpul liber trebuie să fie suficient de mare.

44

Având în vedere resursele financiare limitate ale unui excursionist, acestaare nevoie să cunoască cu aproximație totalitatea cheltuielilor ocazionale deparcurgere a unui itinerar turistic. La baza analizei stau, de obicei, oferte dinpliante publicitare pentru hoteluri și restaurante, reclame radio-tv, informații dela agențiile de turism etc. Pentru excursiile mai mici se poate face un calculținând cont numai de costul transportului, cheltuieli ocazionale de masă șicazare, taxe de intrare la obiectivele de vizitat.

Pentru excursiile cu o durată mai mare, este de preferat să se apeleze laserviciile unei agenții de turism, care face rezervări pentru locuri de cazare, biletela spectacole, asigurarea serviciilor de alimentație publică, fiind mult mai bineinformată cu privire la preturile practicate. Agenția de turism percepe pentruserviciile sale costuri specifice (comision, asigurări, cheltuieli ghizi și șoferi, T.V.A.etc.).

Analiza de preț a unui circuit turistic se face conform tabelului din fișaestimativă (fig. 8.2. 1 – 4).

Aplicație:Un grup de 10 studenți efectuează o excursie la Brașov, în județul Brașov.

Ei vor vizita obiective turisticevariate: naturale, civile și de cult.Obiectivele urmărite vor fi:- Castelul Peleș și Mănăstirea Sinaia din Sinaia;- Cabana Babele cu obiectivele Babele și Sfinxul din Bucegi- Orașul Brașov – Biserica Neagră- Cetatea Râșnova) Completați itinerariul pentru fișa tehnică a următorului circuit turistic:Târgoviște – Pucioasa – Fieni – Sinaia – Bușteni – Babele – Bușteni – Brașov

– Râșnov – TârgovișteCompletați fișa tehnică a circuitului propus:

Nr.Crt. Data

Localitatea

(etapa)

Căi de acces Timpii circuituluiProgramulescalelorRuta Dist. Total

km Călătorie OpririVizite Orar

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1. TOTAL KM:2. TOTAL TIMPI AFECTAŢI CĂLĂTORIEI:3. TOTAL TIMPI AFECTAŢI OPRIRILOR:

VIZITARE+ACTIVITĂŢI + SERVICII ALIMENTAŢIE =4. SERVICII CAZARE =5. TIMP LIBER =

45

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (1)

46

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (2)

47

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (3)

48

Fig. 8.2. Fișa tehnică a unei excursii de zece zile realizată în Dobrogea (4)

49

b) Calculați prețul comercial al excursiei ținând cont de următoareleprecizări:

- excursia se organizează în regie proprie, cu mijloace de transport încomun;

- nu există cheltuieli de cazare, excursia fiind de o zi;- pentru serviciile de alimentație publică se va considera un regim de

pensiune completă de 100 lei.

Nr.Crt. Tipul serviciului Valoarea

(lei/pers.)

1Servicii de transportT1-nr.km x tarif(lei/km)T1/nr.pers.=T2(lei/pers)

2 Serviciul de cazare; nr.zile x tarif/zi

3

Serviciul de alimentație publicănr. md. x tarif(lei/pers) ; md = mic dejunnr. d x tarif(lei/pers) ; d = dejunnr. c x tarif(lei/pers) ; c = cinăTOTAL

4 Servicii suplimentare(intrări ob. turistice)nr. intrări x tarif(lei/pers)

5 Cheltuieli personal bord(şofer, ghid)[(2) + (3)] x nr. pers. bord/nr. turişti

6 TOTAL: (1) + (2) +(3) +(4) +(5)7 TOTAL: (6) + (7)8 TOTAL PREŢ: (8) +(9) +(10)

PREŢ COMERCIALSe rotunjește valoarea obținută în linia 8

8.1.2. Marcajele turisticeMarcajele turistice din Carpații României au evoluat de-a lungul timpului,

fiind o necesitate impusă de dezvoltarea tot mai accentuată a turismului montanși a ascensiunilor în munții înalți. De altfel, încă din 1926 se făcea simțitănecesitatea marcării potecilor turistice din Munții Bucegi, printr-un articolsemnat de geograful și montaniardul Mihai Haret în Primul anuar al Bucegilor(fig. 8.3) în care, după ce face câteva considerații generale asupra necesitățiimarcajelor, prezintă primele proiecte și primele rezultate ale marcării traseelorturistice din Bucegi. Acesta afirmă că elementul care contribue în mare măsură ladesvoltarea alpinismului, este fără îndoială marcarea drumurilor.

50

Fig. 8.3. Primul Anuar al Bucegilor (stânga) şi primele marcaje turistice din Munţii Bucegi(sursa: https://cartileploiestiului.files.wordpress.com/2018/01/82116897-tcr-primul-anuar-al-

bucegilor-1926.pdf)

Planul adoptat pentru marcarea Bucegilor era preluat la acea dată de laClubul Alpin Elveţian şi de la Clubul Alpin Austro-German.

Explicarea sistemului.— Explicarea sistemului adoptat, pe care dupe numele Turing– Clubului României îl vom numi sistemul tecerist10, este următoarea :1. Semnele se aplică pe orice fel de suport ca: arbori, stânci, pietre, case, garduri,parapete de poduri şi pe stâlpi anume înfipţi în pământ, înalţi de peste 2 m. Cu altecuvinte, la golişte, unde nu sunt arbori şi unde chiar stâncile lipsesc, drumurile s-auînsemnat cu astfel de stâlpi puşi din distanţă în distanţă şi vopsiţi la capătulsuperior în culoarea drumului. Ei sunt astfel aşezaţi, în cât se vede de la unul laaltul; fiind înalţi de 2 m şi mai bine, iarna nu sunt niciodată complet acoperiţi dezăpadă, aşa că drumul este totdeauna perfect jalonat, ceeace este extrem defolositor căci se ştie cât de grea este orientarea pe zăpadă. În fine, chiar vara petimp rău, pe negură deasă sau pe noapte întunecoasă, aceşti stâlpi marcaţi ca şitoate celelalte semne devin salvatoare pentru caravanele rătăcite sau întârziate.2. Pentru marcare s-au adoptat culorile roşu, galben, albastru, verde şi negru de

10 În acea perioadă era utilizat termenul de tecerist, care desemna într-un mod simplist tot ceeace era legat de Turing Clubul României (TCR)

51

oarece deocamdată nu vom încerca de cât marcarea a cinci drumuri mari.3. Culorile nu se întrebuinţează mai nici odată singure, ci încadrate pe două părţi dealb, care se vede de la distanţă şi care în majoritatea cazurilor se observă şinoaptea. Albul nefiind deci culoare de marcare, poate lipsi uneori; el are numai rolulde a mări vizibilitatea la distanţă şi de a îndruma în timpul nopţei prin strălucirealui.4. Culoarea în linie orizontală, arată drumurile mari, principale, cari străbat masivulde la un capăt la altul. (Vezi planşa fig. l, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7; nu există diferenţă întresemnele figurilor l şi 2. Mai des se fac în fig. 1, pentru economia muncei şi aculoarei, când mai multe itinerare urmează acelaşi drum. Că atare şi ordinea în caresunt puse culorile pe aceaste distanţe, poate varia dupe fantezia muncitorului carele-a aplicat, fără ca aceasta să însemne ceva, precum şi unele să dispară cânddrumurile pe cari le marchează îşi despart itinerariul).5. Culoarea în linie verticală înseamnă drum de o importanţă secundară (fig. 8, 9,10, 11, şi 12).6. Două culori orizontale alăturate, este legătura între două drumuri principale (fig.13 şi 14).7. Două culori verticale alăturate, vor lega două poteci secundare şi8. Două culori în cruce leagă un drum principal de altul secundar.

Astăzi situația marcajelor este reglementată prin anexa 3 (pag 7) a H.G. 77privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şiorganizarea activității de salvare în munți, publicată în M.O. nr. 91/2003:

Semnele utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane și condițiilede detaliu tehnic pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru asigurareauniformității si respectării inscripționării internaționale.

Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează următoarelesemne:

a) banda verticală - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale,numite și magistrale, care sunt, de regulă, trasee de creasta;

b) crucea cu brațe egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor delegătură;

c) triunghiul echilateral - pe fond alb - și punctul într-un cerc - pe fond alb -pentru marcarea traseelor secundare;

52

d) punctul cu cercuri duble de culoare albă și roșie pentru traseele dus-întors.

Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roșu, galben și albastru,obligatoriu pe fond alb. Pentru asigurarea uniformității și respectăriiinscripționării internaționale semnele de marcaj vor îndeplini următoarelecondiții de detaliu tehnic:

a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;b) benzile de culoare vor avea o lățime de 6 cm, iar cele de culoare albă, de

5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de

culoare albă, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare

albă, o lățime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);e) crucea de culoare va avea cele două benzi perpendiculare de 3 cm, iar

banda de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulație, la

distanțe astfel apreciate încât să fie ușor vizibile de la un semn la altul,perpendiculare pe direcții de mers și la înălțimea de 1,5-2 m față de sol;

g) în golurile alpine și în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor facepe stâlpi confecționați din țevi metalice (fig. 8.4); stâlpii vor fi vopsiți mai întâi cugrund de protecție, apoi cu vopsea de culoare albă și neagră, în dungi alternativede 30 cm lățime, vor fi prevăzuți la partea inferioara cu gheare pentru fixarea înfundații de ciment și apoi, în pământ și la partea superioară, cu o paletă pentrusemnele de marcaj;

h) pentru protecția arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pecopaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare (fig. 8.5);

53

Fig. 8.4. Stâlpi de marcaj

Fig. 8.5. Marcaj aplicat pe scoarța copacilor

i) în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pepalete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatră, implantate în grămezi depietre, cimentate, cu o înălțime de 0,4-0,6 m;

j) în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat și nu areramificații nu se va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebitintrările în pădure (din drumuri, poieni, goluri alpine, văi) prin unul sau mai multesemne ușor vizibile;

k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toatesemnele, în grup, unul sub altul, și nu alternativ, la distanțe mari unul de altul; înzonele stâncoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;

l) în punctele de inflexiune a direcției de mers a potecii se vor aplica săgețibicolore (culoarea albă + culoarea marcajului), care vor indica unghiul direcțional;săgeata va avea o lungime de 40-50 cm, o lățime totală de 8-10 cm și unghiul

54

direcțional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105grade și de 120 grade;

m) în zone deosebit de circulate și expuse fenomenului de ceață marcajulcare va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistemde atenționare acustic sau vizual, acționat electric sau mecanic; în cazulcabanelor funcționarea acestui sistem va fi în responsabilitatea cabanierului;

n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante șirezistente la ger, căldură, soare, umezeală și agenții poluanți corozivi;

o) se va evita marcarea drumurilor publice și a drumurilor forestiere altfeldecât prin tăblițe indicatoare, la capetele acestora; în cazul în care un traseuturistic montan se interferează cu un drum public, traseul va fi marcat astfel încâtsă fie bine relevate intrările și ieșirile din drumul public.

În afară de marcajele turistice, frecvent în spațiile montane mai pot fiîntâlnite marcaje de atenționare precum:

- traseu pentru cicliști

- pericol de avalanșă

- limită de parc natural sau național

Vom prezenta în continuare câteva din cele mai cunoscute trasee turisticedin Masivul Bucegi:

1. Sinaia (800 m) - Cota 1400 - Curmătura Vârfului cu Dor (1940 m) - HotelPeștera (1610 m). Marcaj: bandă roșie. Durata: 6 ore. Accesibil tot timpul anului.Traseul începe din Sinaia de la Hotel Furnica și urmează poteca de pe Plaiul Cășăriei(Plaiul Vacii) până la Cota 1400 (durată cca. 2 ore). Aici mai putem ajunge fie pedrumul alpin Sinaia - Cota 1400, fie cu telecabina. Mai sus, de la Cota 1500 pânăsub fosta cabană Vârful cu Dor traseul prezintă o variantă de iarnă prin zonaforestieră și alta de vară desfășurată în etajul golului alpin. Din zona fostei cabanepoteca ajunge în Curmătura Vârfului cu Dor (1940 m) (durată de la Cota 1400 cca. 1½ ore), de unde vom coborî în Valea Izvorul Dorului alegând din nou între ovariantă de iarnă, prin Vâlcelul Dorului, și alta de vară, peste plaiurile din nordulvâlcelului. După unirea celor două variante, traseul ne conduce în Șaua Lăptici,intersectează drumul alpin spre Babele, apoi coboară spre Valea Ialomiței, înșoseaua pe care o urmează spre nord cca. 2 km până la Hotelul Peștera (1610 m).

2. Sinaia (800 m) - Cabana Piatra Arsă (1950 m) - Hotel Peștera (1610 m). Marcaj:

55

bandă albastră. Durata: 5 ore. Traseul nu este recomandabil iarna pe porțiunea depe Piciorul Pietrei Arse.Traseul ne conduce de la Mănăstirea Sinaia prin fața Castelului Peleș în PoianaStânii (1270 m) (cca. 1 ½ ore). Aici se mai poate ajunge și din Poiana Țapului (1 ½ore) pe drumul forestier de pe Valea Babei și aproape 1 km spre sud; apoi în urcușprin pădure pe poteca marcată cu punct galben. Din Poiana Stânei traseul urcă pePiciorul Pietrei Arse în Platou și coboară la Cabana Piatra Arsă (1950 m), de undecontinuă spre vest, traversează Valea Izvorul Dorului și drumul alpin spre Babele șicoboară la Hotelul Peștera (1610 m) pe „Drumul lui Butmăloiu”.

3. Bușteni (885 m) - Cascada Urlătoarea (1100 m) Marcaj: punct roșu. Durata: 1 ½ore. Traseu de promenadă.Din DN 1, de la fabrica de hârtie, traseul pornește spre vest spre Hotel Silva și stațiade telecabină. Urmează câteva sute de metri drumul de pe Valea Jepilor, apoicontinuă spre sud în urcuș pe poteca marcată cu punct roșu.

4. Bușteni (900 m) - Cabana Gura Dihamului (987 m) - Cabana Poiana Izvoarelor(1455 m) - Pichetul Roșu (1445 m) Marcaj: bandă roșie. Durata: 2 ore.Traseul pornește din Bușteni din DN 1 și urmează până la Cabana Gura Dihamuluidrumul de pe Valea Cerbului lung de cca. 4 km. De la Cabana Gura Dihamuluitraseul urmează prin pădure poteca marcată cu bandă roșie și triunghi albastru înurcuș susținut pe culmea Dihamului. Urmăm poteca marcată cu bandă roșie care încurând se abate spre stânga (vest) și continuă pe versantul vestic al munteluiDiham până la Cabana Poiana Izvoarelor. De aici spre vest se ajunge în cca. 15minute în poiana de la Pichetul Roșu.

5. Cabana Caraiman (2025 m) - Brâna Mare a Caraimanului - Crucea Eroilor(Caraimanului) (2284 m) Nemarcat. Durata: 1 oră. Traseul este periculos pe vremenefavorabilă și iarna sau primăvara când şiştoacele pe care le traversează maipăstrează zăpadă.De la Cabana Caraiman se urcă o porțiune scurtă spre nord-vest, apoi traseulurmează în urcuș continuu poteca de pe Brâna Mare a Caraimanului.

6. Bran (760 m) - Valea Gaura - Cabana Omul (2505 m) Marcaj: cruce roșie. Durata:7 ore. Iarna traseul este periculos și dificil.Punctul de plecare este DN 73 la câteva zeci de metri nord de Castelul Bran. Astfeltraseul străbate satul Poarta, apoi drumul forestier de pe Valea Poarta. Urcă peMuchia Izvoarelor, trece prin estul vârfurilor Gogu Noaghiei (1669 m) și Pântece(1705 m) și ajunge în Poiana „La Poliție” sau Poiana dintre Văi. De aici potecacontinuă spre sud aproape pe curbă de nivel și ajunge la stâna Gaura (cca. 4 ore dinBran). Aici întâlnește poteca marcată cu triunghi galben care coboară pe vale spredrumul forestier de pe Valea Șimonului. Mai sus, poteca traversează valea pe malulstâng (sudic) și intersectează poteca marcată cu triunghi albastru spre PoianaGuțanului. Traseul urmează Valea Gaura în urcuș, trece prin apropierea cascadeiMoara Dracului, traversează Cheile Gaura, continuă pe partea dreaptă a văii apoiurcă pieptiș pe Muntele Scara până în Curmătura Hornurilor (2315 m) unde

56

întâlnește poteca pe care o urmează spre est până la Cabana Omul.

7. Hotel Peștera (1610 m) - Valea Obârșiei - Vârful Omul (2505 m) Marcaj: bandăalbastră. Durata: 3 ½ ore. Traseul este periculos iarna.De la Hotelul Peștera traseul coboară o porțiune scurtă pe potecă spre nord-vest,apoi urmează spre nord drumul pastoral de pe Valea Obârșiei. Astfel, trece prinestul stației de telecabină Peștera - Babele. Se desparte câteva zeci de metri maisus de drumul care urcă spre nord-est pe Piciorul Babelor, iar puțin mai sus detraseul marcat cu triunghi roșu de pe Valea Doamnei spre Șaua Bătrâna; încontinuare părăsește drumul care prezintă două bifurcații, pe Valea Doamnei sprePiatra Hoților (nord-vest) și pe Valea Şugărilor (est), urmând spre nord în urcuș ușorpoteca de pe Valea Obârșiei. Mai sus depășește pragul glaciar prin estul CascadeiObârșiei și străbate spre nord căldarea până sub stânca calcaroasă numită MecetulTurcesc. De aici, poteca urcă susținut spre nord-est către Curmătura Văii Cerbuluiunde întâlnește traseul marcat cu bandă galbenă, pe care-l urmează spre nord.Depășește vârfurile Găvanele (2472 m) și Bucura Dumbravă (2503 m) și ajunge lacabana și Vârful Omul (2505 m).

8. Pietroșița - Valea Ialomiței - Dobrești (1000 m) - Cabana Scropoasa (1205 m) -Cabana Cheile Zănoagei (1400 m) - Cabana Bolboci (1460 m) - Hotel Peștera (1610m) Marcaj: cruce albastră. Durata: 7 ore. Accesibil tot timpul anului.Din Pietroșița traseul urmează 5 km șoseaua națională (DN 71) spre Sinaia, până laintersecția cu drumul carosabil spre centrala electrică Dobrești. De la intersecțieurmărește spre nord firul Ialomiței până la Mănăstirea Peștera. Astfel, după 3 kmtrece pe lângă tabăra Căprioara iar după cca. 6,5 km, cu puțin înainte de TabăraCerbul, părăsește șoseaua urmând cursul apei. Traversează Lunca cu Brusturi,depășește centrala electrică și Tabăra Vânătorul și ajunge aproape de intrarea înCheile Orzei pe care le ocolește prin est. Trece albia seacă a râului spre est și urcăprin pădure, cotește spre nord și printr-o ușoară buclă spre stânga ajunge la barajulLacului Scropoasa pe care-l traversează. În continuare, traseul urmează malul vestical lacului și ajunge la Cabana Scropoasa (1205 m). Mai sus, pătrunde în CheileZănoaga Mare pe care le parcurge în urcuș aproape de firul apei pe care-ltraversează pe două punți de lemn. La mică distanță în amonte de chei ajunge întraseul auto pe care-l urmează spre nord, pe la Cabana Cheile Zănoagei (1400 m) șiCabana Bolboci (1460 m), apoi pe malul vestic al Lacului Bolboci, străbate scurtelechei ale Tătarului, trece pe lângă Cabana Izvorul Tătarului, apoi prin CheileCoteanului. La cca. 1 km în amonte de acestea drumul se ramifică: spre est și nordconduce la Hotelul Peștera și mai sus spre văile Doamnele și Sugările. Traseulcontinuă pe drumul spre nord, depășește Cabana Padina la mică distanță prin est șipe lângă apa Ialomiței pe care o traversează pe două podețe ajunge în dreptulpoienii Horoabei (vest), la mică distanță mai sus părăsește spre est drumul careurcă la Mănăstirea Peștera și Peștera Ialomiței. Trece apa pe o punte, urcă potecabetonată din Cheile Peșterii și pe lângă schit intersectează drumul auto spre HotelulPeștera. Traversează pe potecă un pâlc de pădure prin estul rezervației botanicePoiana Crucii și ajunge la Hotelul Peștera (1610 m).

57

9. Cabana Diham (1320 m) - Valea Glăjăriei (990 m) - Poiana Izvorul Mălăiești(1200 m) Marcaj: cruce albastră. Durata: 1 ½ ore.De la Cabana Diham traseul coboară spre vest prin pădure spre confluențaVâlcelului Diham cu Valea Glăjăriei. Traversează Valea Glăjăriei apoi urcă prinpădure descriind un arc de cerc spre nord, ajunge în Poiana Izvorul Mălăiești (1200m).

8.1.3. Orientarea în terenTurele montane presupun, înainte de toate, o bună orientare în teren.

Astăzi, tehnica modernă pune la dispoziția drumeților numeroase instrumente deorientare, de la deja cunoscutul receptorul GPS11 până la gadgeturile din ce în cemai accesibile (telefoane, smartphone-uri, tablete), care sunt conectate lainternet și care, cu una din aplicațiile cartografice sau de navigare instalată,(GoogleMaps, MapQuest, BingMaps) pot suplini nevoia de orientare în teren. Fieprin urmărirea unor track-uri GPS ale unor montaniarzi care le-au postat pe site-uri specializate, fie prin utilizarea busolei electronice a aparatului, acesteinstrumente pot ajuta la realizarea unui traseu corect sau regăsirea traseului încaz de rătăcire.

Cu toate acestea, echipamentele electronice prezintă și o serie dedezavantaje, precum: posibilitatea descărcării acumulatorilor; defectarea întimpul folosirii; trecerea prin porțiuni de drum cu lipsă de semnal; existența unorcondiții meteo care împiedică buna lor funcționare (frig, umiditate etc).

În aceste condiții existența unei hărți tipărite și a unei busole esteesențială, precum și cunoștințele necesare utilizării acestora.

HartaHarta este o reprezentare grafică convențională, precisă, generalizată și

micșorată a suprafeței terestre pe o suprafață plană (Năstase, Osaci-Costache,2005).

11 GPS reprezintă acronimul pentru Global Positioning Systems, sistem global de poziționaredezvoltat de Forțele Aeriene Militare ale S.U.A. în anii 1960. Capabilitățile tehnice ale sistemuluipermiteau localizarea oricărui punct de pe Terra cu o precizie de pana la 10 metri. Din motive desecuritate, semnalul oferit publicului larg era puternic degradat prin utilizarea unui programnumit Selective Availability (SA), putând localiza o poziție cu o eroare de câteva sute de metri,ceea ce îl făcea inutilizabil în scopuri practice. Acest lucru a fost reglementat în data de 1 mai2000 la miezul nopții, când filtrul a fost dezactivat de către administrația Clinton, în urmaputernicului lobby făcut de secretarul de stat Al Gore (Brotton, 2013). Practic din acest momentutilizarea GPS-ului a devenit accesibilă oricărui locuitor al planetei posesorul unui receptor GPSsau cu o conexiune la internet.

58

Există numeroase clasificări ale hărților după mai multe criterii: scară,conținut, cromatică, destinație etc. În ceea ce privește hărțile care pot fi utilizateîn turismul montan, ne vom referi la hărțile topografice și hărțile turistice.Acestea conțin o serie de elemente care ne ajută în identificarea poziției în terenşi în stabilirea itinerariilor. Dintre acestea enumerăm:

- scara hârții- elemente de altimetrie- elemente de planimetrie

Scara hărții arată de câte ori suprafața reală din teren a fost micșoratăpentru a fi reprezentată pe hartă. Este raportul dintre lungimea din hartă șilungimea reală din teren. Aceasta poate fi de mai multe feluri. Cele maicunoscute tipuri de scări sunt:

- scara directă1 cm = 250 m

- scara numerică1:25.000

- scara grafică

Toate trei exprimă modul în care realitatea din teren a fost redusă pentru afi cuprinsă în interiorul hărții și reprezintă surse de informație importante atât înplanificarea turelor cât și în ieșirea din situații extreme. Uneori pe hărțile turisticesunt reprezentate mai multe tipuri de hărți, dar și una singură este suficientă, eleputând fi echivalate foarte ușor. Majoritatea hărților turistice existente pe piațade specialitate sunt editate la scări mari: 1:25.000; 1:50.000 sau 1:100.000.

Prin transformarea hărții putem obține informații asupra distanțelor pecare le avem de parcurs urmărind linia de traseu cu ajutorul benzii de hârtie saucu ajutorul curbimetrului.

Elementele de altimetrie vin să completeze realitatea din teren, deoarecela munte traseele nu se desfășoară pe teren plat, ci pe un teren puternicdenivelat ceea ce face ca traseul real să fie cu mult mai lung și mai greu decât celestimat din măsurătorile de pa hartă.

Relieful, ca totalitatea denivelărilor de la suprafața scoarței terestre, estereprezentat pe hărți cu ajutorul curbelor de nivel. Acestea, denumite și izohipse,reprezintă linii care unesc puncte cu aceeași altitudine. Un parametru important

59

care trebuie luat în considerare în analiza hărții este echidistanța curbelor denivel. Aceasta reprezintă distanța pe altitudine între două curbe de nivel și poatefi de 5 m, 10 m, 20 m sau chiar 50 m. Cu ajutorul echidistanței putem calculadiferența de altitudine pe care o străbate traseul pe care intenționăm să îlparcurgem.

Un alt aspect este dat de configurația curbelor de nivel. Aceasta ne oferăinformații asupra tipului de relief, asupra tipului de traseu și asupra formelor derelief străbătute.

În interpretarea reliefului de pe hartă trebuie să se țină seama deurmătoarele caracteristici ale curbelor de nivel (Năstase, Osaci-Costache, 2005):

- deplasându-ne pe o curbă de nivel, nici nu urcăm, nici nu coborâm;- două curbe de nivel care se opun față în față sunt egale ca valoare;- curbele de nivel înaintează pe dealuri și se retrag spre amonte pe văi (fig.

8.6);- pentru a descifra mai ușor relieful se folosesc și niște liniuțe scurte,

perpendiculare pe curbele de nivel (bergstrichuri, bergsrihuri sau indicatoare depantă) care arată sensul în care coboară panta (fig. 8.7);

- cu cât curbele de nivel sunt mai dese, cu atât panta este mai mare șiinvers, cu cât sunt mai rare panta este mai mică (fig. 8.8);

- cu cât curbele de nivel sunt mai multe, cu atât amplitudinea reliefului estemai mare şi cu cât sunt mai puţine amplitudinea este mai mică, cu condiţia caechidistanţa să fie aceeaşi;

- valorile curbelor de nivel se dispun astfel încât baza lor să fie îndreptatăspre piciorul pantei şi totodată să se respecte regula ca citirea hărţii - ţinută înpoziţie normală - să se poată face dinspre sud sau est.

Fig. 8.6. Curbele de nivel înaintează peinterfluvii (dealuri) şi se retrag pe văi)

Fig. 8.7. Curbe de nivel faţă în faţă cuvalori egale şi bergstrichuri care indică

sensul în care coboară panta

60

Pe lângă curbele de nivel, pe hărţi se mai folosesc şi cotele, fie sub formăde cerculeţe, însoţite de un număr care reprezintă altitudinea (în metri), fie subforma unui număr care însoţeşte unele semne ca de exemplu cele care se referăla punctele de triangulaţie.

Citirea și interpretarea corectă a curbelor de nivel sunt foarte importantepentru orientarea în teren, pentru planificări ale traseelor ce urmează a fiparcurse şi pentru aprecierea dificultăţii acestora.

Elementele de planimetrie constituie o parte importantă a conţinutuluihărţii şi sunt reprezentate pe hărţi prin semnele convenţionale. Acestea suntfoarte diversificate în funcţie de tipul hărţii şi sunt cuprinse în atlasele de semneconvenţionale. Hărţile turistice au toate semnele convenţionale pe care lecuprind explicate la legenda hărţii.

Foarte importante la o hartă turistică sunt culorile. Astfel, culoarea verde,de diferite intensităţi reprezintă pădurea şi este reprezentată în contrast cuculoarea albă care reprezintă suprafeţele despădurite, suprafeţele de păşuni saude gol alpin, oferind astfel informaţii despre caracterul traseului (traseu deschis,cu vizibilitate bună, sau traseu prin areal împădurit).

Traseele turistice sunt marcate pe hărţi cu linii punctate, mai groase saumai subţiri, în funcţie de importanţa lor, la care sunt alăturate marcajele turisticecare pot fi identificate în teren. Drumurile sunt reprezentate prin linii continuisimple sau duble, în funcţie de caracterul lor (forestiere, modernizate, comunale,judeţene, naţionale).

Fig. 8.8. Modul de reprezentareal unui versant abrupt

(dreapta), comparativ cu unulmai lin (stânga), cu ajutorul

curbelor de nivel

61

Din păcate, încă nu există o uniformitate a simbolurilor utilizate pe hărţileturistice. Majoritatea hărţilor utilizează semne convenţionale asemănătoare,încadrate în anumite tipare, dar nu poate fi făcută o echivalare completă alegendelor acestora. Pentru exemplificare, putem observa legenda folosită de N.Popescu (1988), pentru harta turistică a Munţilor Bucegi (fig. 8.9).

BusolaReprezintă un dispozitiv care ar trebui să nu lipsească din bagajul nici unui

montaniard, cu atât mai mult unuia care însoțește un grup de turiști. Este uninstrument care se folosește de câmpul magnetic terestru pentru a indica înpermanenţă direcţia Nord.

Fig. 8.9. Legenda hărţiituristice a Munţilor

Bucegi (Popescu, 1988)

62

Realizate pe același principiu, există în prezent numeroase tipuri de busole,majoritatea fiind disponibile pe piață la prețuri accesibile.

În activitățile turistice, sunt recomandate busolele de drumeție cu placă.Acestea, indiferent de firma producătoare sunt compuse din aproximativ aceleașielemente componente. Redăm alcătuirea busolei turistice Quechua 200 (fig.8.10).

Fig. 8.10. Alcătuirea busolei quechua 200 (www.quechua.com; www.decathlon.ro)

Utilizarea busolei se poate face în mai multe moduri. În practica turistică,cele mai frecvente utilizări sunt (www.quechua.com):

Determinarea unei direcții unghiulare (azimut) pe o hartăPoziționați-vă pe o suprafață plată și orizontală. Marcați pe hartă punctul

de plecare A și punctul de sosire B; trasați între aceste puncte o linie dreaptă A-BÎnvârtiți cadranul busolei astfel încât să aliniați linia roșie (3) cu axa

principală a busolei (1). Orientați busola, aliniind acul busolei cu nordul scaleigradate a cadranului.

Plasați busola pe hartă. Învârtiți harta și orientați nordul hărții spre nordulmagnetic indicat de busolă. Ținând harta spre nord, învârtiți plăcuța busolei fărăa modifica poziția cadranului (acul roșu și linia roșie trebuie să fie aliniate). Ducețiaxa busolei (1) pe direcția A-B care trebuie măsurată Citiți azimutul (unghiulformat de direcția care trebuie măsurată și nordul magnetic) de pe scala gradată

1. Axa principală a busolei2. Acul magnetic3. Reper de aliniere (linieroșie)4. Cadran exterior5. Scală în cm.6. Scală în inch7. Scara 1:25.000 (grafică)8. Scală în UTM

63

a cadranului (ex: 80°), în dreptul poziției marcate pe linia albă, în axa principală abusolei.

Parcurgerea unui traseu către o destinație B plecând dintr-un punct Acunoscut pe hartă, corectând declinația!

În timpul pregătirii: marcați punctele A și B pe hartă. Trasați linia dreaptă A-B. Nordul geografic este indicat de liniile verticale imprimate pe hartă. Plasațibusola pe hartă. Învârtiți harta și orientați nordul hărții spre nordul magneticindicat de busolă.

Fără a mișca harta, învârtiți busola în întregime pentru a alinia axa saprincipală cu linia (A-B) care trebuie măsurată. Învârtiți cadranul, fără a mișcaplăcuța până când aliniați nordul magnetic cu reperul roșu al modulului șigradația 0 (zero). Citiți azimutul A-B, situat la intersecția scalei și axa principală abusolei. Fără a modifica ceva, puteți începe să avansați în direcția indicată de axaprincipală a busolei, menținând busola pe orizontală, acul fiind suprapusmarcajului roșu al modulului.

Identificarea locului în care ne aflăm folosind harta şi busolaPentru a începe, deplasați-vă până la o ridicătură de teren de pe care veţi

putea observa, în realitate, cel puțin două puncte de reper importante R1 şi R2,care sunt şi ele desenate pe hartă (munți, lacuri, turle de biserică etc.). În modideal, unghiul acestor două puncte, în raport cu poziția în care vă aflaţi trebuie săfie de 90° (în nici un caz, aceste două puncte nu trebuie să se situeze unul înspatele celuilalt sau în direcție opusă). Îndreptaţi busola în direcţia primuluipunct de reper R1 şi măsuraţi azimutul său (A). Învârtiţi cadranul busolei astfelîncât să aliniaţi punctul de 0° al cadranului cu acul care indică nordul şi axaprincipală a busolei.

Plasaţi harta pe orizontală şi învârtiţi-o pentru a orienta nordul hărţii sprenordul magnetic indicat de busolă. Regăsiţi punctul de reper R1 pe hartă,orientaţi busola plecând de la punctul de reper R1 până când poziţionaţi axaprincipală pe azimutul măsurat anterior.

Trasaţi azimutul măsurat trecând prin reperul R1 cu ajutorul uneia dintrecele două mari laterale ale busolei. Ochiţi reperul R2, apoi notaţi valoareaazimutului măsurat. Învârtiţi busola pe hartă (fără a o mişca) până când aliniaţiaxa busolei pe azimutul (B). Trasaţi o linie dreaptă care să treacă prin R2. Poziţiaîn care vă aflaţi se află, aşadar, la intersecţia celor două azimuturi de pe hartă.Pentru siguranţă este bine să fie utilizat şi un al treilea reper.

64

De menționat că acul magnetic (la fel ca orice obiect cu compoziție feroasă)se orientează după direcția nordului magnetic, ceea ce nu corespunde întotalitate nordului geografic. De aceea, pentru orientarea în teren cu acuratețemare trebuie să se ia în considerare declinația magnetică. Aceasta este specificăpentru fiecare punct de pe Terra, este în continuă dinamică și poate fi aflată dindiverse surse, precum http://www.ngdc.noaa.gov/geomag-web/#declination sauhttp://magnetic-declination.com/. Conform acestui site declinația magneticăpentru orașul Târgoviște este de 5°4' est, adică o declinație pozitivă (fig. 8.11).

Fig. 8.11. Declinația magnetică negativă (vestică) și declinația pozitivă (estică)(http://magnetic-declination.com/)

Declinația magnetică nu este foarte importantă pentru situațiile în caredistanțele parcurse sunt scurte. Dacă însă este vorba de distanțe lungi, atuncieste bine să luăm în considerare și acest parametru.

Pentru declinația magnetică a țării noastre, eroarea rezultată laparcurgerea unui traseu pe direcție Sud-Nord este de peste 85 m la fiecare kmparcurs, astfel încât la doar 2 km de drum parcurși sau vizați eroarea să fie de175 m (fig. 8.12).

Din acest motiv, este bine ca orientarea hărții cu ajutorul busolei să se facăținându-se cont și de declinația magnetică.

65

Orientarea fără busolăEste o operațiune care implică doar puțină atenție şi spirit de observaţie.

Există două metode clasice de orientare pe timp de zi şi pe timp de noapte. Înambele situaţii este însă nevoie ca atmosfera să fie curată iar cerul să fie senin.

În timpul nopţii, este foarte uşor de realizat orientarea după Steaua Polară(cea care ne indică direcţia Nord), mai ales că cele două constelaţii care odefinesc (Ursa Mare şi Ursa Mică) sunt uşor de identificat (fig. 8.13).

În timpul zilei, identificarea sudului geografic se poate face cu ajutorul unuiceas clasic, cu ace indicatoare. Direcția sud este dată de bisectoarea unghiuluifăcut de acul orar îndreptat către Soare și direcția orei 12 pe timp de iarnă, sau aorei 13 în timpul verii (fig. 8.14).

În afară de aceste metode, mai sunt și alte observații care ne pot oferi,măcar cu titlu informativ, direcția și orientarea în teren:

- pe partea de nord, copacii au coaja neregulată, crăpată, umedă și uneoriacoperită cu mușchi;

Fig. 8.12. Eroareacalculată pentru un traseude 2 km pe harta 1:25.000

66

- inelele anuale de creștere observate la trunchiurile de copaci tăiați suntmai îndepărtate unele de altele în partea dinspre sud a trunchiului;

Fig. 8.14. Determinarea direcției Sud cu ajutorul ceasului

- la copacii izolați sau la cei de la marginea pădurilor, ramurile și frunzelesunt mai dese înspre sud și mai rare înspre nord (situație specifică emisfereinordice);

- mușchii acoperă stâncile și pietrele mari pe partea de nord a lor;- în partea de nord a poienilor din pădure, iarba este mai deasă decât pe

cea de sud;

Fig. 8.13. Identificarea Stelei Polare

67

- pe scoarța brazilor se află rășină mai multă înspre sud;- furnicile își construiesc mușuroaiele înspre partea de sud a copacilor.- zăpada se menține timp mai îndelungat în partea de nord munților, a

clădirilor a pomilor, a mușuroaielor, etc.;- la bisericile ortodoxe altarele sunt îndreptate spre est;- crucile din cimitire sunt așezate în partea de vest față de mormânt

8.1.4. Echipamentul montanÎn Cartea Munților, Bucura Dumbravă (1924) într-un un capitol frumos

intitulat Hainele și dichisul drumețului, oferă unele din primele indicații privitoarela echipamentul montan, văzut la început de secol XX.

Echipamentul constitue o parte integrantă a forţelor drumeţului. Ghete groaseţintuite şi unse mereu cu grăsime, ca să fie tot odată moi şi impermeabile,jambiere, un costum bine croit şi bine cusut dintr-o stofă trainică, — catifeauagroasă e admirabilă, ca şi ţesăturile româneşti, călugăreşti sau ţărăneşti, — o mantade ploaie şi un sweater sau vestă îmblănită, sunt lucrurile, de care turistul nu poatesă se lipsească, atât din punct de vedere practic ca şi din cel estetic. Estetica estetot atât de însemnată pe munte ca în saloane. Ea este însemnată faţă de tovarăşi,precum şi faţă de munţi, a căror armonie nu trebue rănită prin linii sau culori urâte.Acest adevăr, pe care orăşanul l-a descoperit după multe cugetări şi experienţe, îlştie ţăranul din instinct, sau mai bine zis din instinct îl îndeplineşte. În straiele saleseculare el e totdeauna în armonia cu natura. Şi oare de ce sunt frumoase haineleţărăneşti? Pentrucă ele nici nu ascund liniile trupului, nici nu le arată cu vreun gândprovocator, ci le urmăresc cu cuviinţă şi cu logică.Cuviincioasă şi logică să fie şi îmbrăcămintea, drumeţului.O călăuză cunoscută a Sinaiei, vestitul Ioniţă Chioru, urât foc la faţă, dar falniccând şedea călare pe unul din cei şase zmei ai lui, avea un simţ deosebit pentruestetica drumeţilor. Când întâlneam o ceată de turişti improvizaţi, cu pantaloni şisurtucuri de oraş, şi femeile cu ghetuţe de lac şi pălării înflorite, şi ne întrebam:„Cine-or fi ăştia?", Ioniţă Chioru zicea cu dispreţ: ,,Cine să fie? Junghie, tuse şisdreanţă".Dar cu toată îmbrăcămintea potrivită şi cu nouă cojoace peste ea, drumeţul vatremura toată noaptea şi nu se va simţi bine, dacă, sosind la popasul de seară, el nuva lua o baie sau cel puţin, unde e un râu, o cascadă sau un izvor în apropriere, nuse va spăla pe tot trupul înfierbântat. Nimic nu-l va odihni mai bine decât aceastătoaletă făcută de cu seara.Dichisul alpinistului se întregește printr'un Rucksack, — o traistă elvețiană, — bunăde toate, fie pentru merinde, fie pentru un schimb de rufe și alte mărunțișuri, saupentru flori.Bastonul e facultativ. Alpenstockul uriaş a fost ucis şi apoi conservat, de tovarăşuldrumeț doctorul Urechie, în spirtul său rafinat de o sută de grade. El a imortalizattipul „adevăratului turist român", care, rezemându-se de un băţ de doi metri,pășește dela gara Buşteni până la tunel.

68

Față de ceea ce îmbrăcau în urma cu câțiva ani excursioniștii, azi există ogamă largă de echipamente care ne fac călătoria pe munte plăcută, comodă, neferesc de frig, ploaie sau arșiță; trebuie însă să ținem cont de următoarele reguligenerale ale echipării.

Întotdeauna echipamentul pentru o tură montană se va organiza astfelîncât să încapă într-un rucsac. Întotdeauna, în cazul mersului pe munte, mâiniletrebuie să fie libere pentru păstrarea echilibrului și pentru a le putea folosi în cazde alunecare. Magazinele de specialitate oferă astăzi o varietate bogată dedimensiuni și forme de rucsac, de la 30 l. la peste 80 l., astfel încât acestea săasigure necesarul de bagaj pentru o zi, două zile, o săptămână și chiar mai mult.

Principalele categorii de rucsacuri, în funcție de volum sunt(https://www.proalpin.ro/blog/rucsacuri-ce-incape-ele-functie-de-capacitate/):

1. Rucsacurile de 30-50 litri pot să includă: sac de dormit, izopren, recipientpentru apă, lanternă frontală, arzător, softshell ușor, trusă de prim ajutor

2. Rucsacurile de 50-70 litri – tot ce intră la punctul 1 plus: cort, purificatorde apă, îmbrăcăminte de corp, geacă subțire de ploaie, pantaloni subțiri deploaie, baterii, GPS, busolă, hartă, tacâmuri și farfurii

3. Rucsacurile de 70-80 litri – tot ce intră la punctul 2 plus: recipient cucombustibil pentru arzător, scaun pentru camping, accesorii pentru arzător,vesela (tacâmuri, farfurii, oale, etc.), caserole, încălțăminte

4. Rucsacurile de 80+ litri - tot ce intră la punctul 3 plus: polar, geacă,pantaloni groși Gore-Tex, softshell Gore-Tex, crampoane, parazăpezi, piolet,arzător pe combustibil lichid, cască, ham și corzi, accesorii pentru alpinism,mâncare (fig. 8.15).

Alegerea rucsacului trebuie făcută întotdeauna în funcție de volumul debagaj pe care vrem să îl transportăm. Vom evita astfel atât situațiile în carelucrurile nu încap în rucsac cât și cele în care nu îl vom umple și atunci va căpătao formă caraghioasă, nedorită.

Îmbrăcămintea se alege, întotdeauna, în funcție de sezonul în care se faceascensiunea pe munte. În ultimii ani, pe piața românească au intrat numeroasefirme specializate în echipament montan care au o ofertă bogată adaptatătuturor categoriilor de turiști și tuturor categoriilor de posibilități financiare.Echipamentul montan actual este produs cu materiale specifice cu proprietățideosebite care îl fac ideal pentru turele montane. Sunt materiale care rezistă lafrig, vânt, ploaie, care permit transpirației să fie evacuată, care se usucă repedeși care, în plus, sunt și ușoare.

69

Fig. 8.15. Diferite forme și capacități de rucsac, de la peste 80 l., până 30-50 l.

Pentru turiștii care sunt la început și care nu și-au îndreptat atenția de labun început asupra procurării unui echipament specific, în primele tureechipamentul se poate improviza din vestimentația de zi cu zi12, cu mențiunea cătrebuie respectate câteva reguli:

- Pentru echipamentul de iarnă se vor folosi stofe și ciorapi de lână – nu dinfire sintetice – bune conducătoare de căldură.

- Vara se va folosi îmbrăcăminte specială din fibre sintetice. Aceasta areproprietatea de a se usca imediat și nu devine grea în timpul mersului. Până nudemult era recomandat bumbacul deoarece acesta absorbea transpirația. Astăzi,noile materiale permit o bună aerisire a corpului și sunt din ce în ce mai folositede către iubitorii de munte.

- Încălțămintea, iarna sau vara, să fie comodă, nici prea largă nici preastrâmtă, din cea specifică schiului, alpinismului, drumeției montane; niciodată nuse pleacă pe munte cu o pereche de încălțări noi; ghetele de vară sau bocanciide iarnă se poarta mai întâi, câteva zile pentru a se mula pe picior.

12 În ultimii ani asistăm la o furie a echipamentului, de foarte multe ori nejustificată. Într-adevăr,echipamentul montan bine ales poate face diferența între viață și moarte. Asta nu înseamnă căcei care nu își permit financiar procurarea unui echipament profesional trebuie să rămână acasăși să nu participe la o tură ușoară, de inițiere în spațiul montan românesc. Exagerări privitoare laechipamentul montan sunt la ambele extreme. Pe de o parte sunt cei care pornesc într-oascensiune montană îmbrăcați ca pentru piscină și, eventual, având o sacoșă cu hrană, caz în careun accident este iminent. Pe de altă parte, sunt și montaniarzii care fac exces de zel și seechipează pentru o tură de o zi la Vârful Omu ca pentru o săptămână în Himalaya.

70

- Pe munte nu se merge niciodată cu teniși, ghete de baschet, adidași saualtă încălțăminte ușoară bună doar pentru practicarea altor sporturi; în nici uncaz cu pantofi sau tocuri înalte. Încălțămintea este bine sa fie impermeabilă.

- Pe munte oricând te poate apuca ploaia, trebuie deci să avem asupranoastră o geacă sau o pelerină impermeabilă.

- Îmbrăcămintea depinde calitativ și funcțional de sezonul în care se faceascensiunea pe munte și cantitativ de durata ei.

- La fiecare escală mare din timpul marșului îmbrăcămintea udă detranspirație, ploaie sau ceață se schimbă imediat cu alta uscată din rucsac; ceafolosita uscându-se cu prima ocazie.

- Nu se merge pe munte cu umbrela: este incomodă, ocupă o mână, esteluată de vânt, dezechilibrează și este periculoasă în caz de trăsnet.

Accesorii necesare ale echipamentuluiUn om care practică turismul montan trebuie ca, în afară de o încălțăminte

și o îmbrăcăminte adecvată, să aibă în rucsac și o serie de alte lucruri necesare pedurata ascensiunii. Dintre acestea amintim: ochelari de soare (pentru vară),ochelari de zăpadă (pentru iarnă) cu lentile colorate, pentru prevenirea oftalmiei(iritarea ochilor de către razele soarelui), o coardă sau cordelină de alpinism, unpiolet și colțari pentru mersul pe gheață și zăpadă înghețată, sac de dormit,izopren și cort pentru cei care rămân în munte (fig. 8.16), un cuțit și un mictoporaș, vase pentru gătit, un primus, un aparat de fotografiat, lanternă, binoclu,busolă și hartă, fluier și rachete de semnalizare sau petarde și, obligatoriu, osursă de aprindere a focului (brichetă, cutie cu chibrituri, etc). Nu trebuie săuităm să punem în rucsac o trusă de cusut, o trusă de igienă personală și una deprim-ajutor.

Fig. 8.16. Tabără de corturi lângă Lacul Bucura (Munții Retezat)

71

Dacă ar fi să întocmim o listă cu strictul necesar pentru o ascensiunemontană, aceasta ar fi diferențiată cantitativ de durata turei și calitativ deanotimpul în care se preconizează tura, și ar putea porni de la o astfel de listă:

A. Îmbrăcămintea de iarnă va cuprinde:Bocanci – de preferat bocanci de iarnă, sau bocanci pentru patru

anotimpuri. Opțional se pot folosi bocanci de plastic. Aceștia au avantajul de a fiperfect impermeabili și de a fi compatibili cu echipamentul de schi.

Parazăpezi – care au rolul de a împiedica pătrunderea zăpezii întrepantalon și bocanc.

Ciorapi groși – de preferat de lână.Ciorapi subțiri.Colanţi – care, în asociere cu pantalonii impermeabili, creează un strat

termic.Tricou sintetic – care are avantajul de a se usca rapid.Bluză windstopper – după cum arată și numele are rolul de a nu permite

vântului să pătrundă.Bluză fleece – cu rol termic.Pantaloni impermeabili – foarte utili mai ales pe zăpadă apoasă.Bluză impermeabilă.Suprapantaloni – concepuți cu fermoare laterale, astfel încât să poată fi

îmbrăcați fără a scoate bocancii din picioare.Fes / cagulă.Ochelari de soare / ochelari de schi – necesari mai ales când lumina

soarelui se combină cu reflexia zăpezii.Piolet de tură / bețe de tură – care ajută la mers.Mănuși.

B. Îmbrăcăminte de vară:Bocanci – de preferat bocanci de vară, mai ușori și mai mobili.Parazăpezi – folosite, în acest caz, pentru protejarea picioarelor împotriva

vegetației abundente, a urzicilor, spinilor și a noroiului. Există și varianta maiscurtă, de semi-parazăpezi care se încheie imediat deasupra bocancului pentru a-l proteja de noroi.

Ciorapi – subțiri de bumbac.Tricou mânecă lungă.Tricou mânecă scurtă.Pantaloni scurți.

72

Pantaloni lungi.Bluză impermeabilă.Suprapantaloni.Fes / şapcă / bandană / pălărie.Mănuşi subţiri – uneori sunt utile la traversarea unor pasaje în care este

nevoie de folosirea mâinilor.Sandale – utilizate în locurile de cazare sau de campare.Beţe de tură – sau mai cunoscute drept bețe de trekking – asemănătoare

bețelor de schi, dar telescopice pentru a putea fi strânse și atașate de rucsac.Sunt de mare ajutor pentru eficientizarea mersului și pentru păstrareaechilibrului la coborâre.

C. Pentru cabanăOdată ajunși la cabană, echipamentul folosit și transpirat din timpul turei

va fi înlocuit cu haine lejere:Trening.Pantofi sport.Vestă.Tricou gros.Tricou subțire.

D. Trusă medicalăAceasta va fi adaptată pentru fiecare participant în funcție de problemele

de sănătate personale. Totuși, ca o orientare generală, aceasta poate cuprinde:Analgezice.Paracetamol.

Paracetamol sinus (Nurofen răceală).Algocalmin (Nurofen +).Aspirină.Omez (Omeran) – dureri stomacale.

Probleme digestie.Balonări – Triferment.Diaree uşoară – ercefuril.Diaree severă – imodium.

Antibiotice.Pentru intoxicații.Dezinfectant – BETADINĂ.Pentru arsuri – BIOXITERACOR.

73

Comprese sterile.Fașă tifon.Fașă elastică.Plasturi cu rivanol.Rolă leucoplast.

E. Igiena personală:Șervețele umede.Șervețele uscate.Săpun, prosop, pastă de dinți, periuță…etc.

F. În orice anotimp:Lanternă / frontală.Briceag.Ochelari de soare.Chibrituri / brichetă.Cordelină.Bucle.Carabiniere.Sticlă pentru apăCremă de față (cu cât mai puțină apă în compoziție).Fluier.Ace de siguranță.Aparat foto.Rucsac.Saci menaj.Telefon.Hartă.Busolă.

G. De preferat fărăBlue jeans – aceștia sunt rigizi și pot incomoda mersul și, în plus, dacă se

udă din cauza ploii devin foarte grei și se usucă foarte greu.Haine de camuflaj – sunt nerecomandate deoarece, în caz de accident

montan, persoanele aflate în dificultate și îmbrăcate cu astfel de haine devingreu de identificat de către salvatori. Din acest motiv, majoritatea firmelor careproduc echipament montan produc haine în culori vii – roșu, galben, portocaliu.

74

Iarna, este de preferat echipamentul închis la culoare care să contrasteze cualbul zăpezii.

Alcool pe traseu – alcoolul deși poate crea senzația falsă de plus deenergie, de fapt duce la oboseală accentuată și la pierderea concentrării.

Parfum – acesta poate conduce la iritarea animalelor sălbatice.

8.1.5. Informații și sfaturi aplicabile în turismul montan

De-a lungul timpului, montaniarzii experimentați, cei care au avut parte deevenimente mai mult sau mai puțin dorite în incursiunile lor în spațiul montan,au transmis sfaturi și informații turiștilor aflați la începutul carierei. Cu timpulacestea s-au transformat în coduri de conduită și legi morale care, ulterior, aufost grupate, scrise și publicate (Dumbravă, 1924, Butmăloiu, 1927, Poenaru,1971, Goja, 2002, etc), și intrate în mentalul colectiv al turiștilor. Din acest motiv,legile muntelui, legile cabanei, apar sub diverse forme dar, în esență, îndrumăturiștii în aceeași direcție.

A. Legile muntelui1. Să nu călătorești niciodată pe munte de unul singur.2. Întotdeauna pe munte se pleacă numai cu echipament corespunzător,

specific montan.3. Este contraindicat să vă avântați pe trasee necunoscute.4. Turismul de munte este incompatibil cu consumul de băuturi alcoolice.5. La munte trebuie să știi ce, cât, cum și când să mănânci.6. Deviza iubitorilor de munte este: toți pentru unul și unul pentru toți!7. Când întâlnești turiști pe munte salută-i.8. Pe munte nu se vorbește mult, nu se țipă, nu se face zgomot.9. Cine iubește muntele trebuie să îl ocrotească.10. Nu deteriorați indicatoarele cu marcajele turistice sau alte semne de

orientare.11. Refugiile alpine sau cabanele înseamnă un loc sfânt pe munte.12. Când ajungeți la o cabană anunțați de unde veniți și unde vreți să

ajungeți, informați-vă asupra traseului pe care vreți să îl urmați.13. Regulamentul de ordine interioară al fiecărei cabane trebuie respectat

cu strictețe.14. Circulați numai pe trasee marcate.15. Iarna aveți grijă la pericolele pe care le reprezintă avalanșele și mergeți

cu atenție.

75

16. Începătorii întra-ale drumeției la munte trebuie să facă o lungă uceniciepe lângă cei ce au o experiență bogată în ascensiunile muntelui.

17. Când un cabanier, un grup de turiști sau o echipă de salvamont ceresprijin pentru a da ajutor unor oameni aflați în primejdie, sau pentru a preveni unpericol, oricine trebuie să răspundă chemării.

18. Este obligatoriu pentru orice turist, ghid sau conducător de grup săurmeze cu strictețe sfaturile și indicațiile salvamontiștilor.

19. Codul de semnalizare în caz de pericol trebuie știut și însușit de toțituriștii montani. De asemenea, în afară de numărul unic de urgență 112, toțituriștii montani trebuie să cunoască numărul de telefon al Salvamontului. Pentrua fi mult mai simplu de folosit, compania Vodafone în parteneriat cu AsociațiaNațională a Salvatorilor Motani din România (ANSMR) a pus la dispozițiautilizatorilor un număr unic format prin apelarea numelui 0-SALVAMONT petastatura oricărui telefon mobil. Astfel numărul format este 0725826668 (fig.8.17).

20. Turistul de munte este bine să știe să acorde, la nevoie, primul ajutormontan.

Fig. 8.17. Numărul de telefon Salvamont România (sursa: www.carpati.org)

B. Regulile cabanei1. Cabana este casa de pe munte a turistului, adăpost şi popas pentru

odihnă şi hrană, pentru reconfortarea fizică şi psihică la finele unui traseuobositor – sau punctul de plecare spre noi cărări şi creste. Ea este postul de primajutor în caz de accidentări.

2. Cabana face parte integrantă din peisajul montan (fig. 8.18) şi este locultău de visare şi recreere. Cinstește-o şi ocroteşte-o ca pe propria ta casă!

3. Cabana are obligaţia să primească, la orice oră, pe turistul sau grupurilede turişti, amatori de drumeţie nu şi de chefuri.

4. La sosire prezintă-te cabanierului şi înscrieţi datele personale şi traseulpe care vei drumeţi ca să fii găsit uşor şi ajutat la nevoie.

5. La munte băuturile obișnuite turistului sunt ceaiurile și răcoritoarele.Acolo unde sunt permise băuturile alcoolice, consumul lor trebuie limitat serios.

76

Fig. 8.18. Cabane montane: A – Cabana Padina (1525 m) Munții Bucegi; B – Cabana Mălăiești(1720 m) Munții Bucegi; C – Cabana Buta (1580 m) Munții Retezat; D – Cabana Dochia (1750 m)

Munții Ceahlău; E – Cabana Leaota (1330 m) Munții Leaota13; F – Cabana Bolboci (1460 m) MunțiiBucegi

13 Fotografie realizată în anul 2011. În prezent, cabana, cu un statut juridic incert, este foartedegradată, fiind inutilizabilă. O serie de ONG-uri au început o inițiativă de preluare și reabilitare acabanei

77

6. Legea de bază a conviețuirii în cabană este curățenia și liniștea.7. Folosește cât mai puțin și la intensitate cât mai scăzută casetofonul,

radioul, televizorul, iar mai nou telefonul mobil (dat pe modul difuzor) etc. șinumai după ce te-ai asigurat că nu-i deranjezi pe cei din jur. Mulți dintre noipreferă să asculte în tihnă doar liniștea binefăcătoare a piscurilor și murmurulizvoarelor.

8. Lasă curat locul unde ai dormit și mâncat, precum și împrejurimilecabanei, sfătuind și pe alții să facă la fel. Opune-te obiceiurilor unora de a sedebarasa de gunoaie în cabană, sau în împrejurimi, explicându-le că ne găsim învârful muntelui și că nu are cine, cu ce și cum să le evacueze spre locurile anumedestinate din localități. Este contribuția ta la păstrarea mediului înconjurător.

9. În caz de accidentări anunță pe cabanier sau salvamont, participă laacțiunea de salvare, ajută la transportul şi evacuarea accidentatului. Învață codulde semnalizare internațional în caz de accident pe munte.

10. Ascultă cuvântul cabanierului pentru că este cuvânt de ordine. El este şigazdă, dar și răspunzător în cabana sa cu asigurarea ordinii şi respectarearegulilor de funcționare a cabanei. Ajută-l la nevoie, cu vorba, cu fapta şiexemplul tău. Este o datorie civică a fiecărui turist.

11. Dacă ai respectat întocmai aceste reguli, iți poți acorda singur cinsteade a te numi om civilizat şi turist adevărat, dovedind respect şi dragoste pentrusemeni şi natură.

12. Nu uita că marea frumusețe a munților noștri și bucuria de drumeții pecărările lor, nu pot căpăta întregul farmec şi strălucire decât prin tine, călătorule,prin frumusețea exemplului tău, ca o dovadă grăitoare de adevăr.

C. Codul de semnalizare în munte în caz de pericolUna dintre legile muntelui cere ca tot omul care urcă spre înălțimi să

cunoască la perfecție codul de semnalizare cu ajutorul căruia se da alarma pemunte în caz de pericol. Trebuie știut că la munte alarma înseamnă, totodată, şichemare în ajutor.

Codul constă în lansarea în spațiu a șase semnale pe minut, la intervaleegale între ele, adică un semnal la 10 secunde. Semnalele lansate pot fi:luminoase, vizuale sau acustice.

Noaptea – cu ajutorul lanternei, al unui felinar sau a oricărei surseluminoase, se poate da semnalul de alarmă.

Ziua – semnalele luminoase pot fi lansate cu o oglindă care să reflecterazele soarelui, cu petarde sau alte mijloace fumigene ori luminoase.

78

Semnalele vizuale – în afară de unele semnale luminoase care şi ele se văd– se pot executa prin fluturarea unei eșarfe sau alt obiect vestimentar, ori prinridicarea asupra capului, sau pe o înălțime, într-un băț, a oricărui obiect ori chiarprin ridicare cât mai sus a unui braţ.

Semnalele acustice – se pot lansa prin strigăte, fluierături sau prin lovireaunui obiect metalic.

De reținut: cele şase semnale, de orice natură ar fi, se lansează fiecare lazece secunde, timp de un minut; între grupuri de şase semnale se face o pauzăde un minut. Când cineva zăreşte sau aude semnalele prin care se solicită ajutoreste obligat să răspundă imediat celui care le-a lansat. Confirmarea că semnalulde alarmă a fost recepţionat se face prin emiterea a trei semnale pe minut –luminoase, vizuale sau acustice – fiecare lansate la douăzeci de secunde unul dealtul. Cel care a recepţionat semnalul de chemare în ajutor, este obligat – dupăce a răspuns cu ajutorul codului celui care le-a lansat – să alerteze cea maiapropiată cabană, staţie meteo, Salvamont sau orice altă unitate care ar puteatransmite alarma mai departe.

Important: cel care cere ajutor trebuie să continue să dea semnale până ceicare îi vin în ajutor ajung la el; în acest fel accidentatul poate fi reperat mai uşorde salvatori.

D. Alte sfaturi practiceNu folosiţi medicamente, alte substanţe chimice, cafeaua, alcoolul pentru a

atenua oboseala. Programaţi-vă timpul de mers cu rigurozitate, relaxat şi etapedese pentru odihnă.

La popasuri nu beţi apă multă, nu staţi jos, faceţi masaje uşoare pe muşchiiîncercaţi de febră şi executaţi lungi exerciţii de inspiraţie – expiraţie, pentru obună oxigenare a plămânilor.

Nu mergeţi iarna în bocanci care iau apă sau în ciorapi din fibre sintetice,pericolul de degerături este mult mai mare.

Căptuşiţi bidoanele de apă cu ţesături matlasate sau pâslă şi udaţi-o des;astfel apa din bidon se menţine rece.

Nu plecaţi la drum cu fermoare defecte, nasturi lipsă, sau echipamentdescusut; pe lângă aspectul necivilizat acestea ne pot aduce mici necazuri.

Nu dormiţi niciodată îmbrăcat în hainele în care aţi mers şi care, în timpulnopţii, trebuie să se usuce, să se aerisească: luaţi-vă mereu lucruri în care sădormiţi atât la cabană cât şi în cort.

Când faceţi popas pe traseu, căutaţi un loc ferit de curenţi, însorit; şi dacăpopasul este mai lung schimbaţi-vă hainele ude.

79

De la un popas la altul, dacă vremea ne permite hainele se pot uscaţinându-le prinse pe rucsac, în bătaia vântului.

Fiecare trebuie să-şi poarte rucsacul, nu vă încărcaţi cu două rucsacuri,aceasta duce la oboseală excesivă şi chiar la accidentare.

Alegeţi-vă numai trasee pe care le cunoaşteţi bine, sau mergeţi lângăcineva mai experimentat.

Mergeţi numai pe poteca marcată, scurtăturile aduc eforturi în plus iarpericolul de rătăcire este mai mare.

Tot grupul trebuie să-şi potrivească mersul după viteza cu care merge celmai puţin antrenat pe munte.

Întotdeauna plecați pe un traseu cât mai de dimineață, când vremea e maiprielnică în orice anotimp al anului.

Informați-vă întotdeauna, cu lux de amănunte, asupra datelor traseului pecare porniți, marcaje şi alte semne de orientare, pentru a evita o posibilărătăcire.

Nu vă programați etape lungi de mers, care să vă depăşească puterile şi săvă suprasolicite rezistenţa; faceţi mersul pe munte în etape scurte, de la cabanăla cabană.

Cortul nu se întinde în zonele de grohotiş, în gropi, la margini de prăpăstii;alegeţi un loc uşor înclinat, gândiţi-vă ca peste noapte poate începe o ploaietorenţială.

Mergeţi încet pe poteci, în ritm regulat, nu fugiţi, nu săriţi; mulţi s-auprăbuşit din traseu zburdând.

Respectaţi pe toţi cei din jur, curăţenia muntelui şi locul unde campaţi.Nu folosiţi refugiile alpine (fig. 8.19) în loc de cabane; poposiţi aici doar în

cazuri extreme; rezervaţi loc şi celor care vin peste noapte.Nu faceți baie imediat ce sosiți la cabană sau în timpul mersului în apa rece

a râurilor sau lacurilor – unii au făcut stop cardiac în astfel de situații.În corturi, refugii nu aprindeți spirtiere, lămpi de gaz, primusuri – vă puteți

asfixia în somnFiţi disciplinaţi în grupul cu care drumeţiţi, nu vă părăsiţi grupul, ascultaţi

de ghid, conducătorul grupului sau de turiştii cu cea mai mare experienţă.Când plecaţi dintr-un loc de campare, după o noapte, stingeţi bine focul,

strângeţi gunoaiele şi transportaţi-le până la primul loc de depozitare.Învăţaţi să fotografiaţi cât mai bine, pentru a putea lua locurile care v-au

impresionat, acasă cu voi; notaţi-vă impresiile şi semnele de orientare, acesteavă pot ajuta mai târziu în următoarele drumeţii, sau pot fi indicaţii preţioasepentru alţi turişti.

80

Fig. 8.19. Refugii montane: A – Refugiul Grind (1620 m) Munții Piatra Craiului; B – Refugiul Scara(2146 m) Munții Făgăraș14; C – Refugiul Iezer (2135 m) Munții Iezer; D – Refugiul Strunga (1893

m) Munții Bucegi

Nu ezitați a renunța la o excursie pe un traseu necunoscut, prea dură, prealungă, pe o vreme nefavorabilă sau când considerați că aceasta este pestecunoștințele voastre sau peste pregătirea fizică și psihică.

Nu plecați niciodată pe munte bolnav sau după o convalescență.Nu fumați în timpul marșului pe munte, în corturi, în cabane, refugii sau săli

de mese; respectați-i pe cei de lângă voi, gândindu-vă că nu oricine are aceastăplăcere.

8.2. Alte tipuri de ghizi specializați

8.2.1.Ghid de turism sportivEste o persoană calificată și specializată, angajată pentru organizarea

cursurilor de inițiere și perfecționare în practicarea diferitelor discipline sportive

14Fotografie din octombrie 2018, cu foarte puțin timp de a fi distrus, probabil de un eveniment devreme rea

81

de către turiști pe timpul sejurului (se mai numesc monitori sau instructori deschi, alpinism, cățărare pe stâncă, bob, înot, canotaj, rafting, zbor cu parapanta,zbor cu deltaplanul, mountain bike etc.). Cerințele minime de pregătire:instructor sportiv; calificarea profesională; specializare profesională; o limbăstrăină; cunoștințe de cultură generală. În România ultimilor ani putem constatao dezvoltare explozivă turismului sportiv, atât în ceea ce privește tipologiaactivităților practicate, cât și a destinațiilor turistice amenajate în acest sens. Sepractică în acest moment schiul (cu monitori acreditați) în toate stațiunilemontane de iarnă, alpinism în sală – pe perete de escaladă și pe munte, raftingpe o serie de ape repezi (Jiu, Buzău, Cerna, Olt, Mureș, Lăpuș, Crișul Repede,Nera etc.), parapantism (Postăvaru – Poiana Brașov, Crucea Caraiman – MunțiiBucegi, Predeluț – Măgura Branului, Stâna de Vale – Bihor, Hăsmașul Mare,Vârful Oușoru – Vatra Dornei, Munții Cozia, Păltiniș, Cornereva – Caraș-Severin,Bunloc – Săcele), mountain bike (se practică organizat și individual în toatemasivele muntoase) etc.

8.2.2. Ghid de turism animatorEste o persoană calificată, angajată pentru organizarea activităților de

agrement, a programelor sau acțiunilor turistice pentru turiști în perioadasejurului. Cerințe minime de pregătire: aptitudini specifice (muzică, desen,dansuri, practicare sporturi); atestat sau studii superioare de specialitate(muzică, actorie); calificare profesională; specializare profesională; cunoștințe delimbă străină.

Animația în turism este menită (Andrei, Copeţchi, Dragnea, 2006) săpermită ocuparea timpilor liberi pe perioada activității turistice, adicădivertisment, destindere, distracție, dezvoltarea abilităților personale aleturistului. Este tot ceea ce poate face un sejur agreabil, interesant, într-un mediuînconjurător atrăgător.

Animaţia în turism se caracterizează printr-un ansamblu de principii, deactivități şi de relaţii. Practica animației trebuie să fie direct determinată deinteresele manifestate de turişti şi care se pot clasifica astfel:

- artistice – intelectuale;- sociale – educative;- practice – instructive;- fizice sportiveÎn ceea ce priveşte posibilitatea realizării animaţiei în diverse tipuri de

activităţi turistice, se poate identifica o mare varietate de activităţi specifice,

82

condiţionate de durata sejurului, de mijlocul de transport şi de categoria devârstă căreia i se adresează (Chiriac, Cristea, 2003):

a) Vacanțele activeVacanțele active sunt grupate în cinci mari grupe:Grupa 1 – mare şi plajăGrupa 2 – sporturi (de iarnă) şi odihnă la munteGrupa 3 – natură şi turism verdeGrupa 4 – viaţă socială şi întâlniriGrupa 5 – cultură, artă şi artizanat

b) Animația în taberele școlareActivități pentru copii- foc de tabără- atelier de machiaj- trasee în natură- teatru de păpuși- concursuri pe diverse teme- activități manuale

Activități pentru adolescenți- concursuri de orientare cu busola- organizarea de serate- spectacole de pantomimă- discuții pe o temă dată- organizarea unei expoziții- realizarea unor afișe publicitare- modelaj în zăpadă (iarna) sau în nisip (vara)- jocuri diverse de interior (de cărți, șah etc.)- foc de tabără- drumeții cu cortul în spate

c) Animația în parcurile de distracțieParcurile de distracție reprezintă, de obicei, pentru un turist o aventură

unică de viață, deoarece acesta își consumă practic curiozitatea din prima vizită,gradul de satisfacție fiind maxim, probabilitatea de a reveni este relativ scăzută.Din acest motiv, parcurile de distracție trebuie să fie regândite, revitalizate măcarodată la 10 ani.

83

La nivel internațional există numeroase parcuri de distracție cu activitatepermanentă, care au milioane de vizitatori anual (de exemplu, parcul Disneylanddin California are în medie 10 milioane vizitatori anual).

În România, în afară de parcurile de distracție cu caracter estival, carefuncționează pe litoral, au început să se dezvolte în marile orașe parcuri dedistracție de mari dimensiuni, cea mai mare parte având în comun tematicaacvatică.

d) Animația la muzeuMuzeul încetează de a fi doar un produs primar, de susținere a unei

imagini, ci a devenit un actor activ în piața turistică, astăzi vizitele la majoritateamuzeelor lumii fiind unele interactive, în care vizitatorul este implicat în o seriede activități practice, educative, tematice, în funcție de profilul muzeului. Deasemenea, muzeele au început să găzduiască servicii comerciale precumrestaurante, baruri, chiar hoteluri.

Animația la muzeu a căpătat, după 1990 în țara noastră două dimensiuni.Prima este dată de înființarea unor instituții cu caracter muzeal dar gândite de labun început să fie locuri dinamice, interactive în care vizitatorii (în special copiii)să se implice în mod direct în descoperire și învățare prin activități practice,ateliere de creație, workshop-uri și alte modalități de lucru direct.

Un astfel de exemplu este Casa Experimentelor, înființată în București înanul 2010 (www.casaexperimentelor.ro), care propune copiilor numeroaseworkshop-uri în domenii diverse (fizică, chimie, geografie etc) prin care aceștiadescoperă cum funcționează lumea înconjurătoare.

O a doua direcție o reprezintă adaptarea muzeelor clasice la noile metodede descoperire, prin includerea în activitatea curentă a unor proiecte realizatepentru copii, proiecte prin care aceștia se implică în viața muzeului. Un astfel demuzeu, care s-a adaptat foarte bine la noile cerințe din piață, este MuzeulNațional al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe – județul Covasna(www.mncr.ro/). În cadrul acestuia sunt realizate periodic activități care implicăactivitatea vizitatorilor: ateliere de creație (modelaj lut, pictură pe vase ceramice,scriere pe tăbliță, scriere cu pana, războiul de țesut etc), competiții sportivetematice, ziua porților deschise pe șantierele arheologice, lecții deschise etc.

e) Animația în croaziereAnimația în croaziere poate fi organizată atât la bordul vasului (care oferă

posibilități multiple de organizare a unor activități) cât și la țărm, în porturi sau înlocalitățile vizitate.

84

f) Animația în autocarEste limitată deoarece spațiul nu permite activități fizice, călătorii fiind

obligați să rămână așezați pe scaune tot timpul traseului iar unele activități potperturba șoferul autocarului. Singurele activități permise rămân urmărireafilmelor, ascultarea muzicii și discuțiile.

g) Animația în trenAnimația în tren este în general mai permisivă decât cea din autocar dar

mai restrânsă ca cea din croaziere.

h) Animația în pensiuni turisticeEste de obicei atributul gazdei, deoarece aceasta cunoaște cel mai bine

oferta pensiunii și caracteristicile împrejurimilor.

8.2.3. Ghid de turism habitat natural, floră, faună în areal montan/umedConduce grupuri de turiști și informează asupra elementelor de habitat

natural, floră, faună, inclusiv specificul socio-cultural al zonelor. Cerințe minimede pregătire: liceu sau studii superioare (biologie, ecologie, geografie, geologie);calificare profesională; specializare profesională; o limbă străină.

8.2.4. Ghid de turism religiosEste specializat în organizarea și derularea pelerinajelor și itinerarelor cu

prezentarea locașurilor de cult și a traseelor și obiectivelor turistice în general.Cerințe minime: studii superioare de specialitate, atestat de traducător, calificareprofesională și specializare profesională.

8.2.5. Ghid de turism ecvestruAre atribuții de formator-coordonator în turismul ecvestru, organizează și

conduce grupuri de turiști călare pe itinerare variate. Cerințe minime depregătire: atestat de stăpânirea principiilor de baza ale călăriei; calificareprofesională, specializare profesională; poate conduce o bază ecvestră deagrement, să fie ghid acompaniator, fie monitor de turism ecvestru. În CodulOcupațiilor din România ghidul de turism ecvestru „însoțește indivizi sau grupuride călăreți în plimbări de agrement sau pe diverse trasee turistice; monitorizeazăactivitățile turistice pe parcursul activităților și le predau diverse deprinderi, cumar fi metode și procedee de călărit, demonstrații și sfaturi despre utilizareadiverselor echipamente”. Ghidul de turism ecvestru se poate specializa în ghid

85

interpret de turism ecvestru / ghid acompaniator de turism ecvestru sau ghidinstructor / monitor de turism ecvestru.

8.2.6. Ghid de turism interpret la congrese si manifestări internaționaleÎnsoțește turiștii la toate evenimentele științifice și acțiunile turistice ante și

post manifestări științifice și face translația în limbile vorbite.

8.2.7. Ghid de turism supraveghetorPentru supravegherea copiilor în vârsta de până la 7 ani, aflați în stațiuni

turistice. Cerințe minime de pregătire: liceu, calificare, specializare profesionalăși o limbă străină.

8.2.8. Ghid cu alte specializăriÎn funcție de cererea pieței turistice – ghid de turism de artă, de arheologie

etc.

În practica turistică internațională se întâlnesc și alte categorii de ghizi deturism și modele de pregătire a acestora, pe care le vom prezenta după sit-ulWFTGA (Federația Mondială a Asociațiilor de Ghizi Turistici). Între categoriile deghizi de turism amintim:

Ghidul de tură – însoțește vizitatorii (turiștii) în tururi locale, le asigurăserviciile, într-o țară anume, regiune, areal (rezervație), oraș sau sit. Principalaatribuție constă în a oferii informații speciale referitoare la istorie, ambianță,cultură, atracții naturale sau construite (artificiale).

Ghidul de aventură – este cel căruia i se cer o serie de abilități şiîndemânări speciale sau recreative pe care le utilizează la desfășurareaactivităților turistice specializate, gen: coborâri pe ape repezi, drumeție saucățărare (escaladă) și altele.

Ghidul coordonator – sunt astfel considerați, ghizii care au acumulat oexperiență deosebită, și care se ocupă de ghizii – aspiranți, îi antrenează,coordonează şi supervizează atestarea lor.

Ghidul indigen (autohton) – își desfășoară activitatea în areale specifice(rezervaţii) în care există populaţii, rase, triburi sau culturi specifice şi faţă decare trebuie să manifeste o profundă înţelegere a culturii şi civilizaţiei acestora.

Ghidul de ecoturism – activitatea se bazează în principal pe cunoaştereanaturii, efectuează tururi zilnice dar şi extinse ca durată, ce reclamă îndemânărispecifice clasice ghidului de turism şi cunoştinţe specializate de mediu.

86

9. TRASEE TURISTICE ÎN CIRCUIT. TURISMUL AUTO

În funcție de etapele sale, organizarea unui tur de autocar presupune oserie de activități specifice (Andrei, Copeţchi, Dragnea, 2006):

- Înainte de începerea turului, ghidul va obține următoarele informații:- tabelul nominal cu participanții la excursie. Acesta este și un document

obligatoriu pentru șoferul autocarului.- detalii asupra itinerariului- locul de întâlnire cu grupul – îmbarcarea- locul/locurile unde se asigură serviciile- voucher, documente, numerar, etc- puncte de oprire

- Derularea turului presupune:- verificarea autocarului- asigurarea condițiilor de siguranță, igienă și confort- însoțirea turiștilor la autocar- începerea turului – prezentarea proprie și a șoferului- descrierea itinerariului – durata turului- informații privind zona, localitățile, obiectivele turistice, populația,

obiceiurile, tradițiile, economia, etc.

- Încheierea turului- verificarea feed-backului- asigurarea că turiștii au plecat în siguranță și nu și-au uitat lucruri

personale- ajutorarea turiștilor care solicită acest lucru- transmiterea urărilor de bine din partea Agenției- verificarea stării autocarului împreună cu șoferul- verificarea conformității kilometrilor parcurși- depunerea documentelor, decontul

Modul de prezentare al unui traseu este condiționat de următoarelecaracteristici:

- ținută vestimentară, limbajul corpului- vocabular, coerență, fluență

87

- contact vizual permanent- prezentarea orală a ceea ce se vede la momentul respectiv; evitarea

defazajelor- calm și siguranță în prezentare, echilibru

88

10. MODALITĂŢI DE INFORMARE TURISTICĂ

Existenta elementelor naturale și antropice cu potențial turistic impuneincluderea acestora în campanii de informare pentru populație, atât ca viitorituriști, cât și cu scop educativ. Dintre formele de publicitate și informareturistică, disponibile atât ghizilor, cât și turiștilor pentru informare, pot fimenționate:

- presa cotidiană – poate cuprinde reportaje și spoturi cu caracter deinformare turistică. În prezent, ca urmare a transferării presei, în marea eimajoritate, în mediul on-line, putem discuta de acest tip de material informativ lacapitolul internet.

- presa de specialitate și ghidurile turistice – informează corect și are unconținut diversificat și fundamentat științific, datorită componenței redacționale,formată din specialiști și profesioniști. Ghiduri turistice au apărut în țara noastrăîncă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Printreprimele ghiduri turistice se numără Dochia și Traian dupre zicerile populare aromânilor cu Itinerarul muntelui Pionul de Gheorghe Asachi (1840), În munțiiSinaiei, Rucărului și Brașovului, publicat în 1910 de Mihai Haret, pentru spațiulmontan și Călăuza pe Râul Dunării (1863 – D. Papazoglu) pentru Dunărearomânească. Până în anul 1990, s-au tipărit în țara noastră o serie de colecții deghiduri dedicate județelor, unităților montane, unor orașe etc, colecții care aurămas și până astăzi puncte de reper în asigurarea informațiilor pentruorganizarea unei excursii. Colecții precum Munții Noștri, Județele Patriei, (fig.10.1) sunt încă actuale și folosite de turiști.

Fig. 10.1. Ghiduri turistice publicatepână în 1990

89

După 1990, libertatea presei și a publicațiilor au dus la o explozie dereviste, ghiduri, broșuri de informare turistică, unele care s-au menținut până înprezent și altele care au avut doar o existență episodică. La fel ca în cazulziarelor, numeroase publicații de specialitate au dispărut din zona tipărită și s-autransferat în mediul virtual.

Numeroase serii de ghiduri turistice cunoscute la nivel internațional(Michelin, National Geographic) au început să publice și în limba română (fig.10.2) și au apărut, de asemenea și inițiative naționale privind publicarea deghiduri.

Fig. 10. 2. Ghiduri turistice din serii cunoscute la nivel internațional

Reviste precum Munții Carpați, Vacanțe și călătorii, România turistică,România pitorească, Turism club (fig. 10.4) fie și-au diminuat mult edițiile print șiau preferat să apară mai ales în mediul online, fie păstrează ambele formate.

Informații cu caracter turistic pot fi obținute și din alte reviste care, deși nuau ca domeniu de activitate strict turismul, prin natura lor oferă și informațiituristice. Din această categorie fac parte publicații precum National Geographic,Geo, etc. reviste care au pătruns în publicistica românească după 1990.

90

- anunțul / spotul publicitar din presa scrisă sau din cea audio-vizualăreprezintă surse din ce în ce mai importante de informare, nu atât prin conținut,cât prin menționarea unor oferte turistice și prin atragerea atenției asupra unorobiective, altfel mai puțin vizitate. Există la aproape toate posturile de televiziunecel puțin o emisiune cu tematică turistică din care cei interesați se pot informa.

- prospectele, pliantele, afișele și broșurile au invadat piața publicitară dindomeniul turismului. Atragerea de fonduri europene în domeniul turismului,participarea la târguri de turism, crearea centrelor de informare turistică în toatemarile orașe, în localități turistice și nu numai, în parcuri și rezervații naturale, încadrul marilor muzee au dus la o adevărată avalanșă de materiale promoționale,cele mai multe gratuite și, deci accesibile publicului larg.

- cataloagele realizate de agențiile de turism au devenit și în țara noastră oprezență curentă.

- internetul este, în acest moment, cea mai accesată sursă de știri șiinformații turistice, atât la noi în țară, cât și în străinătate. Agențiile de turism,

Fig. 10.3. Reviste de turismdin România

91

asociațiile turistice, revistele de specialitate, hotelurile, cabanele montane,pensiunile, firmele de transport etc. își prezintă ofertele și activitățile pe site-uriproprii sau găzduite de diverse organizații. Există, în prezent, site-uri internetcare răspund la orice curiozitate a turiștilor și a ghizilor în turism, de la stareavremii, la calitatea și traficul pe principalele drumuri, la ofertele de cazare șialimentație publică, la trasee montane (incluzând track-uri GPS), la posibilități depetrecere a timpului liber.

Internetul devine astfel cea mai importantă bibliotecă turistică, mai alesținând cont de faptul că este accesibilă la orice oră și din orice punct de pe Glob.

92

11. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

Acordarea primului ajutor este o necesitate doar în condițiile în care nuexistă posibilitatea intervenției rapide a profesioniștilor în domeniu: paramedici,SMURD, medici, alte cadre cu pregătire medicală. În acest scop este necesar unapel de urgență la serviciul unic 112.

Dacă este totuși cazul unei intervenții imediate de prim ajutor, acestatrebuie să aibă două scopuri principale (Derlogea, 2007):

- să salveze viața accidentatului- să asigure vindecarea lui fără, sau cu cât mai puține urmări. Fiecare om ar

trebui să fie pregătit, să știe cum se dă primul ajutor. Acordarea primului ajutor eo îndeletnicire care trebuie învățată şi exersată dinainte.

Chiar dacă în continuare sunt indicate numeroase metode şi sfaturi aparentuşor de aplicat (din păcate ele nu acoperă toate accidentele posibile), nu poţideveni instantaneu un salvator priceput şi îndemânatic. Puţină experienţăpractică valorează infinit mai mult decât o tonă de teorie.

Învață şi medicină naturală: (auto)masaj, presopunctură, ierburi de leac.Când nu se poate ajunge la medic sau la spital, uneori supraviețuitorul ori

salvatorul trebuie să ia măsuri drastice ca să salveze o viaţă. Unele sfaturi dinacest capitol sunt destinate numai pentru aceste împrejurări.

Sfaturile şi rețetele din acest ultim capitol pot servi în situaţii grave, decriză, dar nu pot înlocui medicul!

1. înainte de a îndepărta victima sau victimele de la locul accidentului:- Cheamă şi capacitează încă 2-3 persoane disponibile, ca să-ţi dea ajutor, şi

dă-le indicaţii precise - nu lăsa nimic subînţeles.- Cheamă sau trimite pe altcineva după un medic, Salvare, Salvamont etc.- Potoleşte panica şi îndepărtează persoanele care stânjenesc ori se

înghesuie.- Verifică pericolul imediat al prăbuşirii unor ruine, aprinderii gazelor,

ciocnirii unor vehicule, electrocutării etc.- Caută o trusă de prim-ajutor (în automobilul stricat etc).- Dă primul ajutor - ţie şi celorlalte victime.

2. Stabileşte urgenţele şi priorităţile:

93

- când sunt mai multe victime - cea cu mai multe răni trebuie tratată prima;dar ocupă-te mai întâi de cei cu şanse, nu pierde timpul preţios cu muribunziiirecuperabili (trist, dar eficient);

- dintre mai multe răni, ordinea gravităţii este:- întâi stopul cardiac şi respirator;

- apoi hemoragiile mari, otrăvirea, şocul;- apoi altele.

Procedează cu logică şi blândeţe, pentru ca să nu faci mai mult rău decâtbine. Cineva zicea: aproape toţi oamenii mor din cauza leacurilor, atratamentului, nu a bolii.

Dacă se poate, examinează victima înainte de a o muta, dar dacă starea deaccident sau pericol continuă să existe şi condiţiile meteorologice suntnefavorabile, du imediat pacientul într-un loc ferit şi sigur.

3. Pentru eliberarea sau dezgroparea şi salvarea victimelor blocate în epaveori sub dărâmături sunt necesare cunoştinţe de specialitate, echipamentadecvat, un plan de acţiune. La începutul oricărei intervenţii de salvare sau descoatere trebuie gândit astfel:

Unde (este victima)?Ce (ameninţă, riscă victima: surpare, foc, apă, gaze etc.)?Cine (trebuie salvat primul)?Cum (se poate ajunge până la victimă: traseul de salvare)?Lucrările de salvare, eliberare, descarce rare pot fi:- îndepărtarea sau ridicarea dărâmăturilor, a resturilor de vehicul;- Străpungerea unor pereţi, ziduri, planşee;- Sprijiniri, consolidări;- Ocolirea sau tăierea unor ruine, grinzi, planşee, construcţii metalice, uşi

deformate - care blochează şi împiedică înaintarea, accesul;- Evitarea cablurilor electrice sau conductelor cu gaze, apă, combustibil;- Eliberarea victimelor, în următoarea succesiune: mai întâi capul şi pieptul;

acordarea primului ajutor (dă-i să bea apă - altfel moare din cauza şocului);evacuarea din zona periculoasă.

4. Cum dai primul ajutor:a) Păstrează-ţi calmul.b) Nu schimba poziţia şi locul victimei înainte de a te lămuri de ce suferă.c) Stabileşte capacitatea de reacţie a victimei, scuturând-o uşor (Însă NU-i

zgâlţâi capul sau gâtul). S-ar putea să fie doar şocată, nu chiar inconştientă.

94

Verific-o prin atingerea uşoară cu degetul pe ochi: dacă clipeşte, înseamnă că econştientă. Niciodată nu ţipa, nu zgâlţâi, nu lovi. Nu o forţa să bea, mai alesbăuturi alcoolice.

d) Dacă victima e inconştientă, dar respiră - verifică dacă are hemoragie,dacă este rănită la cap, gât sau la şira spinării.

e) întinde victima pe o suprafaţă plană, fixă. Dacă e nevoie să fie răsucită(de exemplu, stă cu faţa în jos), trebuie rostogolit simultan întregul corp (cap,gât, trunchi ş.a.m.d. - împreună!).

f) Dacă nu respiră - fă-i imediat respiraţie artificială.g) Dacă n-are puls - fă-i masaj cardiac.h) Dacă victima nu e grav accidentată, sau după ce primeşte primul ajutor –

îşi revine şi e conştientă, aşeaz-o în poziţia de refacere - vezi mai jos.i) Victima va fi încălzită sau va sta la căldură (dar nu supraîncălzită) iar

hainele strâmte ori strânse vor fi desfăcute, slăbite. În anumite cazuri circulaţiasângelui trebuie activată, alteori ea trebuie slăbită.

j) Dă-i să bea (puţin) ceai, apă - dar NU şi celor răniţi la piept, abdomen, saucelor inconştienţi;

k) încurajeaz-o.

5. Pentru a aşeza victima în poziţia de refacere (pe o parte - preferabil pedreapta (fig. 11.1), procedează astfel:

- întinde victima pe spate;- Stai lângă ea (pe partea dreaptă);- Ridică-i şoldul drept, întinde-i braţul drept şi bagă-i palma sub şold;- Ridică-i genunchiul drept şi pune-i talpa pe sol, cât mai aproape de palma

de sub şold;- Apuc-o de haine, la umărul şi şoldul stâng;- Trage cu grijă victima spre tine, răsucind-o până ce trunchiul ajunge

perpendicular pe sol;- Scoate-i puţin cotul drept de sub piept;- Bagă-i mâna stângă (cu palma în jos) sub obraz; capul să stea în

prelungirea corpului.

95

Fig. 11.1. Aşezarea victimei in poziţia pe o parte, de refacere (După Derlogea, 2007)

Alte situaţii de aşezare: Dacă victima:- are faţa roşie - aşeaz-o cu capul mai sus decât picioarele;- are faţa palidă - aşeaz-o cu picioarele mai sus decât capul;- varsă ori pierde sânge pe gură, e rănit la cap, leşinat - aşeaz-o pe o parte

(la fel şi accidentaţii care trebuie lăsaţi singuri);- e rănită la abdomen, are dureri în corp - aşeaz-o întinsă pe spate, cu

genunchii ridicaţi şi sprijiniţi (pe un sul gros de haine etc);- e rănită la plămâni, la piept; respiră cu greutate - aşeaz-o cu pieptul mai

ridicat

6. Evacuarea rănitului din zona periculoasă:- Dacă eşti singur cu victima şi evacuarea ei imediată e obligatorie şi vitală:

ridică-i trunchiul şi pune-o pe şezut, cu corpul puţin aplecat înainte. Stai înspatele ei şi sprijin-o cu genunchii. Bagă-ţi mâinile pe la subţiorile sale şi adu-i unantebraţ în faţa pieptului. Apucă-i antebraţul cu ambele mâini. Ridic-o şi sprijin-ope şoldul tău. Retrage-te târând-o (fig. 11.2).

96

Fig.11.2. Evacuarea unei victime dintr-un automobil (După Derlogea, 2007)

97

BIBLIOGRAFIE

Andrei Ruxandra, Copeţchi M., Dragnea Lidia (2006), Manual de tehnicioperaționale în activitatea de turism, Edit. Irecson, Bucureşti

Borda V., (1979), Călătorie prin vreme, Edit. Sport – turism, BucureştiBorda V., (1983), Hronic pe Glob, Edit. Albatros, BucureștiBorda V., Simion N., (1976), Ani de drumeție, Edit. Sport – turism, BucureştiBrotton J., (2013), O istorie a lumii în douăsprezece hărți, Edit. Polirom, BucureștiBrunet R., Ferras H., Théry H., (1993), Les mots de la géographie. Dictionnaire

critique, RECLUS, Montpellier – ParisButmăloiu N., (1927), Călăuza mică, BucureştiCândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, (2000). România. Potențial turistic și

turism, Edit. Universității din BucureștiChiriac Crina Alexandra, Cristea Adriana Anca, (2003), Animația în turism şi

industria ospitalității, Edit. Gemma Print, BucureştiDerlogea Ş., (2007), Manual de supraviețuire, Edit. Almatea, BucureştiDimitriu G., (1910), Însemnătatea și efectul excursiilor, în Un farmacist turist.

Gabriel Dimitriu, Dimitriu Maria Agnes, (2003), Edit. CavalliotiDumbravă Bucura, (1924), Cartea munţilor, Edit. Cartea Românească, BucureştiGlăvan V., Nicula V., (2007), Agenţia de turism – tehnica operațiunilor de turism,

Edit. Fundaţiei România de Mâine, BucureştiGoja P., (2002), ABC-ul muntelui, http://alpinet.org/main/liste/index_en_t_-

petru-lucian-goja-abcul-muntelui-introducere_id_1365.htmlMartonne Emm. de, (1902), La Valachie. Essai de Monographie Géographique,

Librairie Armand Colin, 5 Rue de Mézières, ParisNăstase A., Osaci-Costache Gabriela, (2005), Topografie, cartografie, ediţia a II-a,

Edit. Fundaţiei România de Mâine, BucureştiPoenaru Gh., (1971), Itinerare Dâmbovițene, UTC., Comitetul Județean

Dâmboviţa, TârgovişteSav Valentina, (2012), ONT Carpaţi, societate cu o istorie de 76 de ani, sfârşeşte

în faliment(/adevarul.ro/economie/afaceri/ont-carpati-societate-istorie-76-ani-sfarseste-faliment-1_50b62f5e7c42d5a663a58629/index.html)

Uscatu T., (2009), Tehnica de ghid. Curs practic, Edit. Printech, BucureştiVodă C., Predescu N., (1981), Drumeţind prin … drumeţie, Edit. Albatros,

Bucureşti

98

***, (2008), Turism rural. Suport de curs, Centrul de Resurse CREST ©***, (2009), Tourist Guiding Techniques, Papua New Guinea Tourism Promotion

Authority PNGTPA, www.pngtourism.org.pg

http://dexonline.rohttp://magnetic-declination.comhttp://mariananghel.blogspot.comhttp://vremea.meteoromania.rohttp://www.accuweather.comhttp://www.meteoromania.ro/vremea/buletin-nivologic/http://www.monitoruljuridic.rohttp://www.ngdc.noaa.gov/geomag-web/#declinationhttp://www.skv.rohttps://cartileploiestiului.files.wordpress.com/2018/01/82116897-tcr-primul-

anuar-al-bucegilor-1926.pdfhttps://www.clubulalpinroman.nethttps://www.proalpin.ro/blog/rucsacuri-ce-incape-ele-functie-de-capacitate/www.alpinet.orgwww.casaexperimentelor.rowww.dechathlon.rowww.freemeteo.rowww.mncr.ro/www.quechua.comwww.tacom.com